Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobate prin ORDINUL nr. 2.535 din 28 septembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 994 din 13 octombrie 2022.────────── ART. 1 (1) Tăierile de produse principale sunt intervenţii radicale în viaţa arboretelor, finalizează un ciclu de dezvoltare şi favorizează instalarea unei generaţii noi. Arboretele tinere trebuie să asigure în cel mai scurt timp funcţiile atribuite potrivit ţelului de gospodărire stabilit, acesta fiind obiectivul gestionării durabile. Atingerea obiectivului poate fi realizată prin obţinerea structurilor adecvate îndeplinirii funcţiilor necesar a fi realizate. (2) Modul general de regenerare a unei păduri este definit ca regim. Având în vedere cele două căi de producere a regenerării se deosebesc: a) regimul codrului, la care regenerarea se produce din sămânţă; b) regimul crângului, la care regenerarea se produce din lăstari. (3) Marea diversitate ecologică şi funcţională a fondului forestier, ţelurile de gospodărire fixate prin amenajamentele silvice, precum şi condiţiile tehnico-economice de gospodărire a pădurilor impun aplicarea cu precădere a regimului codru, bazat pe regenerarea din sămânţă şi conducerea arboretelor la vârste mari. Regimul crângului, bazat pe regenerarea vegetativă - lăstari, drajoni - şi conducerea arboretelor respective la vârste relativ reduse se aplică numai în cazuri speciale. Pentru folosirea cât mai eficientă a capacităţii de producţie a pădurilor şi amplificarea rolului acestora în cadrul general al protecţiei mediului înconjurător şi păstrării echilibrului ecosistemelor naturale se pune un accent deosebit pe promovarea regenerării naturale din sămânţă. (4) Modalităţile de gospodărire a pădurii în cadrul unui regim conduce la definirea tratamentului. În sens restrâns, modul special în care se face exploatarea unui arboret şi se asigură regenerarea lui pentru atingerea ţelurilor de gospodărire se defineşte ca tratament. (5) În sens larg, tratamentul include întreg ansamblul de măsuri culturale, prin care arboretul este condus de la întemeiere până la exploatare şi regenerare. Totodată, tratamentul defineşte structura arboretului din punctul de vedere al repartiţiei arborilor pe categorii dimensionale şi al etajării populaţiilor de arbori şi arbuşti. (6) Tratamentul silvicultural trebuie să stabilească următoarele elemente a căror importanţă de îndeplinit este esenţială: a) structura arboretului rezultat; astfel, structura rezultată trebuie să îndeplinească în cel mai scurt timp posibil funcţiile atribuite prin ţelul de gospodărire; b) condiţiile în care urmează să se desfăşoare regenerarea pe suprafaţa parcursă cu tăiere; c) localizarea şi aşezarea tăierilor în timp şi spaţiu în unitatea de gospodărire; d) tehnologia de exploatare. (7) Gospodărirea intensivă, raţională şi în spiritul durabilităţii fondului forestier impune adoptarea unei game largi de tratamente. Prioritate au cele bazate pe regenerarea naturală, capabilă să contribuie în cea mai mare măsură la promovarea speciilor autohtone valoroase, să asigure menţinerea acoperirii solului, asigurându-se astfel exercitarea continuă a funcţiilor multiple, ecologice, economice şi sociale, pe care trebuie să le îndeplinească arboretele şi pădurea în ansamblul ei. Indiferent de tratamentele aplicate, o atenţie deosebită se va acorda conservării şi ameliorării biodiversităţii ecosistemelor forestiere, ca o componentă de bază a gestionării durabile a pădurilor. ART. 2 Raportul dintre tratamente, caracteristicile esenţiale ale diferitelor tratamente şi alte modalităţi de regenerare sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme. ART. 3 Pentru arboretele conduse în regimul codru se aplică următoarele tratamente: a) tratamentul codrului grădinărit (tăierilor grădinărite), inclusiv tăierile de transformare la codru grădinărit; b) tratamentul codrului cvasigrădinărit sau jardinatoriu (tăierilor cvasigrădinărite sau jardinatorii); c) tratamentul regenerărilor (tăierilor) progresive sau în ochiuri; d) tratamentul regenerărilor (tăierilor) progresive în margine de masiv; e) tratamentul regenerărilor (tăierilor) succesive; f) tratamentul regenerărilor (tăierilor) succesive în margine de masiv; g) tratamentul regenerărilor pe parchete mici cu tăieri rase (tratamentul tăierilor rase pe parchete mici); h) tratamentul regenerărilor în benzi cu tăieri rase (tratamentul tăierilor rase în benzi). ART. 4 (1) Codrul grădinărit este cel mai intensiv tratament cu proces natural continuu de regenerare, prin care se urmăresc realizarea şi menţinerea structurii pluriene grădinărite, structură apropiată de modelul structurii arboretelor naturale. El asigură în cel mai înalt grad permanenţa funcţiilor atribuite pădurilor. (2) Tratamentul codrului grădinărit implică aplicarea unui sistem de intervenţii cu caracter continuu prin recoltarea selectivă a unor arbori sau grupe mici de arbori, fapt care imprimă un caracter permanent proceselor de exploatare-regenerare, îngrijire şi conducere, pentru menţinerea şi realizarea structurii pluriene. (3) Tratamentul codrului grădinărit este aplicabil în arborete constituite din specii cu temperament de umbră şi semiumbră - brădete, brădeto-făgete -, puţin vulnerabile la vânt, în amestecuri de răşinoase cu fag, în făgete, precum şi în unele molidişuri naturale cu o structură neregulată care au de îndeplinit funcţii de protecţie ce impun menţinerea continuă a pădurii pe întreaga suprafaţă. (4) Structura grădinărită se obţine prin tăieri de intensitate redusă, prin selectarea şi promovarea celor mai buni şi mai valoroşi arbori din toate clasele de grosimi, prin reglarea relaţiilor intra-şi interspecifice, prin spaţierea şi etajarea corespunzătoare a coroanelor şi prin stimularea regenerării naturale, continue şi valoroase, cu speciile indicate. (5) Recoltarea arborilor în codru grădinărit, inclusiv la lucrările de transformare la codru grădinărit, se face în două modalităţi, şi anume: a) ca exemplare izolate, specific speciilor de umbră; b) grupat sub formă buchete, grupe, pâlcuri, recomandat cu precădere pentru specii cu temperament de lumină. (6) Tăierile grădinărite se aplică în arborete de productivitate superioară şi mijlocie, situate pe versanţi cu înclinare redusă până la moderată, pe poale de versant. În condiţii bune de accesibilitate se poate aplica şi pe versanţi cu înclinare medie până la 25 grade, dacă cerinţele funcţionale impun menţinerea sau realizarea unei structuri pluriene. (7) Aplicarea tratamentului impune asigurarea cât mai bună a accesibilităţii arboretelor în cauză şi o exploatare îngrijită, ceea ce presupune existenţa sau realizarea unei reţele corespunzătoare de instalaţii permanente de transport şi de căi de colectare a materialului lemnos. (8) Tăierile grădinărite - inclusiv tăierile de transformare - se aplică atât în unităţi de gospodărire special constituite, cât şi în arborete izolate, atunci când funcţiile atribuite obligă la adoptarea acestui tratament. (9) Conducerea şi organizarea structural-funcţională a arboretelor grădinărite o realizează amenajamentul silvic prin metoda controlului. Prin amenajament se determină mărimea şi structura fondului de producţie real cu ocazia lucrărilor de amenajare în suprafeţele statistice permanente. Din analiza şi compararea lor cu mărimea şi structura fondului de producţie normal se calculează volumul de extras şi se elaborează planurile de recoltare, organizarea cupoanelor, planurile de regenerare şi măsurile de gospodărire a arboretelor grădinărite. (10) Instalarea reţelei suprafeţelor statistice permanente, de formă circulară, în mărime de 500 m^2, se realizează de către specialiştii în amenajarea pădurilor. Numărul, distanţa dintre cercuri sunt variabile în raport cu suprafaţa, înclinarea terenului şi gradul de omogenitate a arboretului. ART. 5 (1) Tratamentul tăierilor progresive face parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate şi regenerare sub masiv. Lucrările de regenerare se obţin în ochiuri cu mărimi variabile în funcţie de temperamentul speciilor şi condiţiile staţionale. Se urmăreşte asigurarea regenerării naturale sub masiv prin aplicarea tăierilor succesive neuniforme, amplasate în ochiuri împrăştiate neregulat pe cuprinsul arboretului. (2) La aplicarea tratamentului, recoltarea arborilor are loc în ochiuri atent alese în care se provoacă instalarea de noi seminţişuri sau, prin extrageri, se favorizează dezvoltarea grupelor de seminţiş utilizabil preexistent. Caracteristica principală a tratamentului tăierilor progresive o constituie declanşarea procesului de regenerare, cu ocazia primelor tăieri, într-un număr variabil de locuri de pe suprafaţa arboretului, care constituie aşa-numitele „ochiuri de regenerare“. La aplicarea acestui tratament numărul ochiurilor, mărimea, forma şi repartizarea acestora se stabilesc în raport cu ritmul tăierilor şi cu evoluţia procesului de regenerare. (3) Tratamentul tăierilor progresive se caracterizează printr-o variabilitate mare a tehnicii de aplicare, este recomandat pentru o gamă largă de arborete, constituite din specii cu temperamente diferite, şi se aplică în păduri din grupa a II-a cu funcţii de producţie şi protecţie, precum şi în păduri din grupa I cu funcţii speciale de protecţie. (4) Tratamentul tăierilor progresive în procesul de recoltare a lemnului, corelat cu procesul de regenerare, departajează trei genuri de tăieri: a) tăieri de deschidere a ochiurilor; b) tăieri de luminare şi lărgire a ochiurilor; c) tăierea de racordare a ochiurilor. (5) În raport cu condiţiile regenerării, se poate interveni în oricare arboret inclus în suprafaţa periodică în rând, în urma verificării în teren a arboretelor incluse, stabilindu-se starea regenerării în fiecare porţiune şi arboret în parte. (6) Personalul silvic care realizează punerea în valoare în cazul tratamentului tăierilor progresive are decizia tehnică în ceea ce priveşte locul de intervenţie, intensitatea, forma şi mărimea suprafeţelor ce se parcurg de fiecare. (7) Aplicarea pe teren a tratamentului tăierilor progresive presupune repartizarea ochiurilor, mărimea, forma, numărul, intensitatea şi ritmul tăierilor. Pe suprafaţă repartizarea ochiurilor se realizează în funcţie de starea arboretului, evoluţia regenerării şi de posibilităţile de colectare a lemnului. La amplasarea ochiurilor de regenerare se ţine seama de eventualele grupe de seminţişuri existente, în care se urmăreşte, prin tăieri, crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea acestora, deschizându-se concomitent şi ochiuri de regenerare noi. (8) Diametrul ochiurilor nou-create în cadrul tratamentului tăierilor progresive, deschise obligatoriu în anii de fructificaţie, poate varia de la 0,5 până la 2,0 înălţimi medii de arbore. Intervenţia are caracterul unei tăieri de însămânţare, a cărei intensitate se diferenţiază, ca şi mărimea ochiurilor, în raport cu temperamentul speciilor de regenerat. Cu ocazia revenirilor următoare, seminţişurile instalate în ochiurile respective sunt puse în lumină, după caz, printr-una sau mai multe tăieri, în raport cu condiţiile staţionale şi cu exigenţele ecologice ale speciilor. Odată cu aceasta, ochiurile se lărgesc concentric sau într-o anumită direcţie, în raport cu speciile pe care trebuie să le promovăm în compoziţia noului arboret, prin efectuarea unei tăieri de însămânţare într-o banda de lăţime variabilă, de cele mai multe ori egală cu înălţimea unui arbore. În acest fel, tăierile înaintează progresiv, de fiecare dată, concomitent cu punerea în lumină a seminţişului din ochiurile precedente. (9) Cu ocazia fiecărei intervenţii, în cuprinsul arboretului se aplică întreaga gamă a tăierilor de regenerare, de la tăierea de însămânţare până la înlăturarea completă a vechiului arboret din porţiunile regenerate şi cu seminţişuri devenite independente din punct de vedere biologic şi funcţional, care nu mai au nevoie de adăpostul vechiului arboret. (10) În situaţiile în care condiţiile staţionale nu permit asigurarea integrală sau parţială a regenerării naturale, regenerarea se poate asigura prin introducerea pe cale artificială a speciilor corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure de valoare. Rărirea şi lărgirea ochiurilor, în vederea efectuării plantaţiilor sau semănăturilor directe, se vor face ca atunci când se urmăreşte obţinerea regenerării naturale, ţinându-se seama de exigenţele ecologice ale speciilor care se introduc şi de condiţiile staţionale din punctele de regenerare respective. În asemenea situaţii, lărgirea ochiurilor se va face, de regulă, spre sud, sud-vest în cazul promovării speciilor de umbră şi spre nord, nord-est pentru cele de lumină, ţinându-se seama şi de influenţa condiţiilor de relief şi de caracteristicile ecologice ale arboretelor respective. (11) În cadrul tratamentului tăierilor progresive, numărul de reveniri cu tăieri într-un arboret este mai mare decât numărul tăierilor de regenerare care se execută în fiecare ochi de regenerare în parte. La fiecare revenire se creează ochiuri de regenerare noi şi se lărgesc celelalte. Numărul ochiurilor poate fi mai mare sau mai mic, în raport cu mărimea lor, şi variază la diversele specii şi cu perioada de regenerare adoptată. (12) Perioada generală de regenerare la tratamentul tăierilor progresive este lungă şi variază între 15 şi 30 de ani. În condiţiile în care grupele de seminţişuri şi tinereturi instalate pot atinge până la tăierile de racordare vârste de 20-30 de ani, este necesar ca în porţiunile regenerate să se execute şi lucrări de îngrijire a tinereturilor instalate, potrivit stadiului lor de dezvoltare. ART. 6 (1) Tratamentul tăierilor succesive face parte din grupa tratamentelor cu tăieri repetate într-o anumită perioadă la care regenerarea naturală se realizează sub masiv şi se recomandă a se aplica în arboretele alcătuite din specii cu temperament de umbră, brad, fag de productivitate superioară şi mijlocie cu condiţii favorabile de regenerare pe cale naturală. Numărul tăierilor repetate, intensitatea lor şi intervalul de timp dintre ele depind de condiţiile de instalare şi dezvoltare a seminţişului, precum şi de necesitatea menţinerii arboretului matern până când noua generaţie poate prelua în bune condiţii funcţiile exercitate de vechiul arboret. (2) Bazele teoretice ale tratamentului tăierilor succesive prevăd aplicarea a trei tăieri de exploatare şi regenerare: a) tăierea de însămânţare; b) tăierea de punere în lumină (de dezvoltare a seminţişului); c) tăierea definitivă. (3) În anumite situaţii tăierile de regenerare sunt precedate de o tăiere preparatorie care urmăreşte să pregătească arborii pentru fructificare şi solul pentru a primi sămânţa. Tratamentul tăierilor succesive se aplică în arboretele de codru regulat amenajate după principiile metodei claselor de vârstă. (4) Amplasarea masei lemnoase pentru recoltarea posibilităţii anuale în cazul tratamentului tăierilor succesive se face cu un an înainte prin studierea arboretelor din suprafaţa periodică în rând de regenerare şi analiza lor în teren. După întocmirea borderoului de amplasare a masei lemnoase în arborete se aplică tăieri de regenerare în raport cu starea arboretului şi a seminţişului sau a condiţiilor de regenerare. Acolo unde există seminţiş instalat anterior se pot aplica tăieri de punere în lumină a acestuia sau chiar tăieri definitive dacă seminţişul a ajuns la independenţă biologică. (5) La prima intervenţie, numită şi tăiere de însămânţare, care se execută în arboretele cu consistenţă plină sau aproape plină, se urmăreşte crearea condiţiilor de instalare a seminţişului şi de dezvoltare a acestuia în primii ani după instalare. Ea urmăreşte deci pregătirea arborilor pentru fructificare şi a solului pentru a primi sămânţa. (6) Tăierea de însămânţare se execută numai într-un an de fructificaţie abundentă şi constă în rărirea uniformă a arboretului astfel încât să se producă o instalare cât mai uniformă a seminţişului pe întreaga suprafaţă parcursă cu tăiere în anul respectiv. În toate cazurile şi îndeosebi în cazul arboretelor neparcurse anterior cu rărituri, tăierea de însămânţare va avea un pronunţat caracter selectiv, va fi pe cât posibil uniformă şi moderată, corespunzător speciilor de regenerat, pregătind arborii pentru fructificare şi solul pentru a primi sămânţa. (7) Tăierea de însămânţare se execută în anul de fructificaţie abundentă al speciei principale din compoziţia arboretului sau în anul următor fructificaţiei abundente, dacă se menţine o densitate corespunzătoare a plantulelor instalate. Tăierea de însămânţare se realizează în timpul repausului vegetativ şi este obligatoriu să fie terminată până la începerea vegetaţiei. (8) Prin tăiere de însămânţare, consistenţa arboretului se reduce, cât mai uniform, până la 0,6-0,7 în funcţie de temperamentul speciilor de regenerat şi condiţiile staţionale. (9) Tăierea de dezvoltare (punere în lumină) răreşte arboretul matern rămas în picioare în aşa fel încât pătrunde mai multă lumină la sol, dând posibilitate seminţişului să se dezvolte mai viguros. Această tăiere se execută numai atunci când seminţişul s-a instalat pe suprafaţa de regenerat şi s-a dezvoltat suficient pentru ca să nu mai fie expus concurenţei ierburilor şi vătămărilor îngheţurilor. Tăierile de dezvoltare se conduc după mersul regenerării, deci după necesităţile de dezvoltare ale seminţişurilor. Ele se aplică la 2-5 ani după tăierile de însămânţare, recoltându-se între 20-40% din volumul arboretului iniţial. (10) Prin tăierile de dezvoltare (punere în lumină) se reduce treptat consistenţa arboretului până la 0,2-0,4, creându-se condiţii de dezvoltare, în continuare, a seminţişului. Intensitatea tăierii depinde de necesităţile de lumină şi adăpost ale seminţişului instalat şi de asigurarea protecţiei împotriva secetei, insolaţiei, îngheţului, dezvoltării păturii vii etc. (11) Tăierea definitivă, prin care se recoltează ultimii arbori în picioare din vechiul arboret, lasă astfel cu totul liberă dezvoltarea noului arboret. Aceste tăieri (definitive) se pot executa numai când seminţişurile de valoare s-au instalat uniform pe minimum 80% din suprafaţa de regenerat, vârsta lor fiind de 6-10 ani la brad şi 4-8 ani la fag, şi ating şi în ultimele porţiuni regenerate înălţimi cuprinse între 30-80 cm. Suprafaţa neregenerată de maximum 20% urmează să fie completată cu plantaţii cu puieţi viguroşi capabili să se integreze repede în noul arboret. Cu această ocazie se pot introduce şi alte specii pentru înnobilarea amestecului. (12) Dacă pe parcursul aplicării tratamentului se constată dificultăţi la instalarea seminţişului şi la dezvoltarea ulterioară a acestuia, determinate de condiţiile grele de regenerare sau de alte cauze (strat gros de litieră, înţelenirea solului, înierbare ş.a.), se vor aplica lucrări de ajutorare necesare pentru a favoriza atât instalarea seminţişului, cât şi dezvoltarea ulterioară a acestuia, precum şi lucrări de completare a regenerării naturale cu specii adecvate, corespunzătoare compoziţiilor de regenerare. ART. 7 (1) Tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv este un tratament intermediar şi se bazează pe tăieri repetate şi uniforme şi tăieri rase în benzi alăturate - suprafeţe înguste în formă de benzi, în aşa fel încât tăierile să diminueze pericolul doborâturilor de vânt, iar prin orientarea şi dirijarea lor se asigură protecţia laterală a seminţişurilor împotriva insolaţiei. (2) Regenerarea naturală se obţine sub masiv, prin aplicarea a două sau mai multe tăieri care se succedă la intervale de timp care variază în raport cu anii de fructificaţie, ritmul creşterii, stadiul de dezvoltare şi exigenţele seminţişului, iar lucrările de regenerare se localizează pe o bandă îngustă, la o margine a arboretului, înaintând apoi treptat până la regenerarea sa integrală. (3) Marginea de masiv este zona care cuprinde două benzi, una internă, în care se execută tăieri succesive şi în care există, sub adăpost direct, seminţiş în diferite stadii de dezvoltare, şi una externă, de pe care vechiul arboret a fost complet înlăturat. Lăţimea benzii interne variază de la o jumătate de înălţime de arbore până la două înălţimi, adică până la circa 60 m; în schimb, banda externă ajunge la 2/3 din înălţimea arborilor. (4) Aplicarea tratamentului începe într-un an de fructificaţie când se parcurge cu o tăiere de însămânţare prima bandă a succesiunii. După un interval de 4-5 ani de la instalarea seminţişului la molid şi 5-6 ani la fag şi brad se revine cu tăierea de dezvoltare, practicându-se concomitent şi o tăiere de însămânţare în banda următoare. La cea de-a treia intervenţie, după alţi 4-5 ani, în prima bandă se aplică tăierea definitivă, în cea de-a doua tăierea de dezvoltare, deschizându-se concomitent o nouă bandă în care se aplică o tăiere de însămânţare. Operaţia se repetă în acelaşi fel până la regenerarea întregului arboret. (5) Întotdeauna tăierea de însămânţare se practică într-un an de fructificaţie, când se deschide o primă bandă îngustă. La următoarea fructificaţie şi după ce s-a constatat că pe vechea bandă seminţişul este complet instalat se deschide o nouă bandă prin aplicarea unei tăieri de însămânţare; în acelaşi timp, în prima bandă, se poate reveni cu o nouă tăiere de punere în lumină, bineînţeles dacă aceasta este reclamată de dezvoltarea seminţişului. La următoarea fructificaţie se deschide a treia bandă prin practicarea unei tăieri de însămânţare, în banda a doua se execută tăierea de punere în lumină, iar în prima bandă se intervine cu tăierea definitivă, pentru a lăsa liberă dezvoltarea noului arboret instalat temeinic între timp. (6) Înaintarea tăierilor se face, pe cât posibil, în direcţia vânturilor periculoase. În condiţiile foarte favorabile regenerării naturale şi unde considerentele funcţionale permit se poate aplica şi forma cu două benzi: una pregătită pentru instalarea seminţişului şi alta pe care se aplică tăierea definitivă. (7) Forma cu două tăieri succesive şi de corelare a tăierilor de însămânţare din cuprinsul unei benzi cu tăierea definitivă a benzii precedente se aplică în arborete care nu îndeplinesc funcţii speciale de protecţie. Forme mai pretenţioase la benzile interne pot cuprinde mai multe fâşii, în diverse stadii de regenerare. Aceste soluţii se impun pentru exercitarea funcţiilor de protecţie. (8) În eventualitatea că prin aplicarea tratamentului tăierilor succesive în margine de masiv nu se obţine regenerarea se fac completări pe cale artificială în banda externă (după tăierea definitivă) cu speciile deficitare din compoziţia de regenerare. ART. 8 (1) În funcţie de condiţiile ecologice, tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv poate fi adaptat, luând în unele situaţii şi caracterul unor tăieri progresive în margine de masiv. (2) În banda parcursă cu tăierea de deschidere de ochiuri, deschiderea masivului se face ca şi în cazul tăierilor progresive, tăierile de lărgire şi luminare, respectiv de racordare făcându-se ulterior, pe măsura parcurgerii cu tăieri de însămânţare a benzilor următoare din succesiunea respectivă. (3) Acest tratament corespunde regenerării unor arborete formate din specii cu temperamente diferite, în făgete, precum şi în cazul arboretelor de molid unde se urmăreşte introducerea speciilor de amestec - brad, fag, larice, paltin de munte. ART. 9 (1) Tratamentele cu tăieri rase realizează recoltarea integrală a arboretului exploatabil, pe o suprafaţă, printr-o singură tăiere. Suprafaţa de pădure parcursă anual cu o singură tăiere rasă pe care se realizează posibilitatea se numeşte parchet. Termenul parchet se foloseşte şi în lucrările de exploatare pentru orice suprafaţă în care se amplasează tratamente cu tăieri repetate. (2) Tăierile rase se aplică în fondul forestier şi în vegetaţia forestieră din afara acestuia, acolo unde nu este posibilă aplicarea unui tratament cu regenerare sub adăpost, şi anume: în arborete pure de molid, pin, larice, salcâm, plopi euramericani, salcie selecţionată, arborete puternic şi foarte puternic afectate de factori biotici şi abiotici destabilizatori, precum şi în cazul în care se fac lucrări de refacere - substituire în arboretele slab productive. (3) Tratamentul tăierilor rase se aplică în două variante: a) tratamentul regenerărilor pe parchete mici cu tăieri rase; b) tratamentul regenerărilor în benzi cu tăieri rase. (4) În cazul tratamentului regenerărilor pe parchete mici cu tăieri rase, mărimea parchetelor va fi de maximum 3 ha, cu excepţia cazurilor în care pregătirea solului se face mecanizat, când suprafaţa parchetului poate fi de până la 5 ha. În cazul exploatării arboretelor afectate puternic şi foarte puternic de factori biotici şi abiotici destabilizatori, mărimea parchetelor se stabileşte în raport cu amploarea fenomenului. (5) Tratamentul tăierilor rase pe parchete mici se aplică arboretelor situate pe terenuri cu înclinare până la 25 grade şi în situaţiile în care nu există pericolul de degradare a solului prin eroziune, alunecări sau înmlăştinări. Regenerarea suprafeţelor se va face în cea mai mare parte pe cale artificială, dar se poate realiza şi pe cale naturală, în marginea masivului. (6) Alăturarea parchetelor se face după realizarea stării de masiv la intervale de 3-7 ani, mai mari în pădurile cu funcţii speciale de protecţie şi mai mici în cele cu funcţii de protecţie şi producţie. Pentru arboretele de plopi euramericani şi salcie selecţionată intervalul de alăturare este de 2-3 ani. ART. 10 (1) Tratamentul regenerărilor în benzi cu tăieri rase urmăreşte obţinerea, în cât mai mare măsură, a regenerării naturale. Benzile care se taie ras beneficiază de adăpostul lateral al arboretului vecin, regenerarea naturală fiind favorizată în special în cazul speciilor cu sămânţă uşoară. (2) Tratamentul tăierilor rase în benzi se poate aplica în vederea regenerării naturale a unor arborete de molid, pin sau larice, situate pe terenuri cu înclinare până la 35 grade. Ele se aplică şi în zăvoaie, culturi de plopi şi sălcii selecţionate. De asemenea, astfel de tăieri se pot aplica şi pentru refacerea unor arborete slab productive sau necorespunzătoare funcţiilor de protecţie. (3) Lăţimea optimă a benzilor este de 30-40 m; în unele staţiuni favorabile, pe versanţii umbriţi, unde seminţişul instalat are mai puţină nevoie de adăpostul arboretului vecin, lăţimea benzilor poate fi mai mare, atingând chiar 70 m. În aceste limite, lăţimea benzilor se stabileşte diferenţiat în raport cu caracteristicile ecologice ale speciilor de regenerat. În cazul refacerii arboretelor funcţional necorespunzătoare, lăţimea benzilor va fi cuprinsă între 30-70 m. (4) Tratamentul regenerărilor în benzi cu tăieri rase urmăreşte cu prioritate asigurarea regenerării naturale, intervalul de alăturare a benzilor trebuie să fie corelat cu periodicitatea fructificaţiei şi dinamica instalării şi dezvoltării seminţişului, fără a fi mai mic de 3 ani. În molidişuri nu se aplică tăieri rase în benzi alterne. La zăvoaie, culturi de plopi euramericani şi salcie selecţionată, alăturarea parchetelor se face la 2-3 ani. (5) Pentru reuşita regenerărilor, la orientarea benzilor şi alegerea direcţiei de înaintare a tăierilor se are în vedere realizarea condiţiilor optime pentru instalarea şi dezvoltarea seminţişului. Seminţişul beneficiază la maximum de adăpostul arboretului bătrân, atunci când benzile sunt orientate mai mult sau mai puţin pe direcţia est-vest, iar tăierile înaintează spre sud, eventual sud-vest sau sud-est; în staţiunile umede şi reci, tăierile trebuie să înainteze în sens invers, spre nord, eventual nord-est sau nord-vest. ART. 11 (1) Arboretele tratate în regimul crâng se bazează pe regenerarea vegetativă a arborilor, tăiaţi parţial sau integral. În acest mod se favorizează lăstărirea şi butăşirea, care reprezintă o refacere a tulpinilor sau a părţilor tăiate. Arboretele provenite din lăstari au cicluri de producţie reduse până la cel mult o treime din ciclul de producţie al arboretelor provenite din sămânţă. (2) Diferenţierea tratamentelor în crâng se poate face ţinând seama de înălţimea la care se aplică tăierea, rezultând: a) tratamente bazate pe tăierea de jos, din apropierea solului, în care regenerarea se produce din lăstari şi drajoni - crângul simplu, crângul simplu cu tăieri în căzănire şi crângul gradinărit; b) tăieri de sus, aplicate la o anumită înălţime de la sol, regenerarea realizându-se prin lăstari pe tulpina rămasă, denumită scaun - de tăiere în scaun. (3) Tratamentele adoptate în regimul crâng sunt admise cu precădere în salcâmete, zăvoaie şi aninişuri. Regenerarea acestor arborete se obţine în condiţii mai bune în acest regim, lemnul rezultat din aceste tăieri fiind de mici dimensiuni, realizând sortimente de construcţii rurale. (4) Tratamentul crângului simplu cu tăiere de jos se face prin tăierea arborilor cât mai aproape de suprafaţa solului. Arboretele rezultate sunt constituite din lăstari sau drajoni. Recoltarea arboretului de pe suprafaţa de regenerat se face printr-o tăiere unică, executată în perioada de repaus vegetativ, pe cât posibil spre sfârşitul acesteia. Dacă se urmăreşte obţinerea regenerării din drajoni, ca în cazul salcâmetelor din a doua şi a treia generaţie, după tăiere se face o arătură cu plugul printre cioate. În lunile iulie-august, în primul an, se înlătură lăstarii de pe cioate pe porţiunile în care există regenerare suficientă din drajoni. (5) Tratamentul crângul simplu cu tăiere în căzănire se face prin scoaterea din pământ a arborilor de recoltat împreună cu cioata prin tăierea rădăcinilor de lângă tulpină, iar gropile astfel formate se astupă. Pe rădăcinile de salcâm rămase în pământ procesul de drajonare este foarte puternic. (6) În cadrul tratamentului crângului grădinărit se recoltează de la fiecare cioată o parte din lăstari, şi anume cei necorespunzători şi cei care au atins diametrul corespunzător ţelului de gospodărire urmărit în limitele volumelor de recoltat. Arboretul rezultat este unul cu vârste amestecate. (7) Tratamentul crângului grădinărit poate fi adoptat experimental pentru unele arborete de salcâm cu suprafeţe mici, precum şi pentru arboretele situate pe malurile apelor, ravenelor sau pe terenuri degradate unde este imperios necesară păstrarea acoperirii solului. Tratamentul se pretează şi pentru arboretele cu anin negru situate în aceste condiţii. (8) Tratamentul crângului grădinărit poate fi luat în considerare şi în cazul pădurilor proprietate particulară, în special în situaţiile în care continuitatea recoltelor prin exploatări şi regenerări în parchete şi benzi nu este posibilă din cauza suprafeţei restrânse a arboretului. (9) Tratamentul crângului simplu cu tăiere în scaun se aplică în arboretele de salcie supuse inundaţiilor repetate. Înălţimea la care se aplică prima tăiere este în funcţie de nivelul atins de apele viiturilor maxime, în aşa fel ca suprafaţa tăieturii să nu fie acoperită de apă. Exploatările ulterioare se fac prin tăierea sulinarilor (lăstarilor) aproape de inserţia lor cu scaunul, reîntinerirea arboretului producându-se astfel din lăstări. Scaunele îmbătrânite se înlocuiesc, după 2-3 generaţii de recoltare a lăstarilor, cu elemente tinere provenite din plantaţii cu puieţi sau sade. (10) În cazul crângului cu tăiere în scaun mărimea parchetelor poate fi de maximum 10 ha, alăturarea lor realizându-se anual. Reîntinerirea scaunelor se poate face pe parchete de maximum 5 ha. ART. 12 (1) Lucrările speciale de conservare constituie un ansamblu de intervenţii necesar a se aplica în arborete de vârste înaintate, exceptate definitiv sau temporar de la tăieri de produse principale, în scopul menţinerii sau îmbunătăţirii stării lor fitosanitare, asigurării permanenţei pădurii şi îmbunătăţirii continue a exercitării de către arboretele respective a funcţiilor de protecţie ce li se atribuie, prin: a) extragerea arborilor accidentaţi şi a celor de calitate scăzută - rău conformaţi sau cu defecte tehnologice evidente; b) crearea condiţiilor de dezvoltare a seminţişurilor existente sau care se vor instala în diferite zone de intervenţie, precum şi a grupelor de arbori din interiorul arboretului, aflate în diferite stadii de dezvoltare. (2) Ansamblul lucrărilor de conservare cuprinde următoarele intervenţii: a) efectuarea lucrărilor de igienă, inclusiv recoltarea produselor accidentale precomptabile, constând în principal din extragerea arborilor uscaţi sau în curs de uscare, arborilor rupţi de vânt şi de zăpadă, precum şi a celor bolnavi, atacaţi de dăunători, afectaţi de poluare. În golurile create se vor lua măsuri de instalare şi/sau ajutorare a regenerării naturale sau de împădurire; b) promovarea nucleelor existente de regenerare naturală din specii valoroase, prin efectuarea de extracţii de intensitate redusă. Aceste extracţii vor viza, în primul rând, arborii cu defecte, exemplare ajunse la limita longevităţii, unele exemplare din specii de valoare scăzută, recoltările din alte categorii de arbori limitându-se la strictul necesar impus de crearea condiţiilor de menţinere sau de dezvoltare a seminţişurilor instalate; c) îngrijirea seminţişurilor şi tinereturilor naturale valoroase, prin lucrări adecvate, potrivit stadiului lor de dezvoltare; d) împădurirea golurilor folosind specii şi tehnologii corespunzătoare staţiunii, ţelurilor de gospodărire urmărite şi situaţiei concrete din teren; e) introducerea speciilor de subarboret/subetaj în pădurile de cvercinee, pure sau în amestec - păducel, lemn câinesc, sânger, corn, jugastru, arţar, carpen. (3) Natura, intensitatea şi felul tăierilor speciale de conservare trebuie adaptate condiţiilor staţionale, stării şi cerinţelor bioecologice ale arboretelor, urmărindu-se concomitent şi menţinerea sau realizarea în cât mai mare măsură a celor mai indicate structuri, în raport cu funcţiile atribuite. (4) Intensitatea tăierilor de conservare şi modalitatea de intervenţie au în vedere următoarele: a) volumul de extras din arboretele mature diferă în funcţie de necesitatea asigurării permanenţei pădurii şi a continuităţii funcţiilor de protecţie ale acesteia. Se urmăreşte valorificarea corespunzătoare a nucleelor de seminţiş/tineret, înlăturarea treptată a elementelor necorespunzătoare din vechiul arboret, în măsura preluării de către noua generaţie a funcţiilor respective; b) limita minimă a extragerilor va fi corespunzătoare volumului care se impune a fi recoltat prin tăieri de igienă; este cazul arboretelor situate pe terenuri cu înclinarea de peste 40 grade, pe stâncării, grohotişuri, pe terenuri înmlăştinate şi altele de acest fel; c) limita superioară a extragerilor respective nu poate fi precizată; ea diferă de la arboret la arboret, în funcţie de starea şi de funcţionalitatea acestora, putând merge, în condiţiile precizate mai sus, până la înlăturarea totală a elementelor îmbătrânite ori degradate, necorespunzătoare sub raport funcţional sau chiar a întregului arboret în arboretele supuse regimului crâng sau codru convenţional. În asemenea situaţii se impune însă ca extragerile, prevăzute prin amenajament, care depăşesc 10% din volumul pe picior, să fie justificate; d) în arboretele cu fenomene de uscare anormală, intensitatea extragerii se va adapta stării de fapt, urmărindu-se menţinerea, pe cât posibil, a integrităţii şi funcţionalităţii arboretelor. (5) În cazul arboretelor mature, în care se înregistrează scăderea evidentă a capacităţii funcţionale, se vor prevedea/aplica măsuri de ajutorare a regenerării naturale. În porţiunile cu declin ireversibil (uscări, degradarea pronunţată a coroanelor etc.) se vor crea nuclee de regenerare, în vederea asigurării permanenţei şi funcţionalităţii ecosistemelor în cauză. (6) Pentru extragerile accidentale, impuse de fenomene negative intervenite în perioada de aplicare a acestuia, se vor solicita derogări potrivit reglementărilor în vigoare. (7) Periodicitatea intervenţiilor se diferenţiază, în raport cu particularităţile bioecologice şi starea arboretului, precum şi cu necesităţile de dezvoltare a seminţişului din regenerările noucreate. Extracţiile cu caracter de igienă se execută ori de câte ori este necesar, în unele cazuri constituind singura cale de recoltare a masei lemnoase, în afara altor măsuri prevăzute prin studii de specialitate aprobate. Revenirea cu o nouă intervenţie în arboret se face numai după ce s-a asigurat regenerarea în urma intervenţiei anterioare. (8) La aplicarea tăierilor speciale de conservare se instituie restricţii speciale şi în ceea ce priveşte exploatarea, în vederea protejării solului, seminţişului, arboretului tânăr şi arborilor care se menţin în arborete. În porţiunile în care condiţiile de teren nu permit respectarea acestor prevederi, iar prin exploatarea unor arbori s-ar provoca vătămări mari, cu consecinţe grave asupra stării arboretelor şi, respectiv, asupra îndeplinirii de către acestea a funcţiilor deosebite care le revin, nu se vor executa decât tăierile de igienă şi accidentale strict necesare. (9) În unele arborete cu funcţii speciale de protecţie, natura şi intensitatea lucrărilor de conservare se stabilesc cu luarea în considerare a măsurilor şi restricţiilor specifice, impuse de natura funcţiilor respective - păduri-parc, arborete pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, păduri care protejează obiective speciale, arborete în care sunt amplasate suprafeţe experimentale pentru cercetări forestiere de lungă durată etc.), necesare pentru conducerea şi regenerarea acestora. ART. 13 Alegerea tratamentelor şi a modalităţilor de regenerare pentru arborete pe tipuri funcţionale şi grupe de formaţii forestiere din România este prevăzută în anexa nr. 2 la prezentele norme. ANEXA 1 la norme Regimuri, tratamente şi modalităţi de regenerare a arboretelor (Schema de clasificare)
┌──────────┬──────────┬─────────┬───────────────┐
│ │ │1. Tăieri│a). Tratamentul│
│ │ │continue │codrului │
│ │ │ │grădinărit │
│ │ ├─────────┼───────────────┤
│ │ │ │a). Tratamentul│
│ │ │ │codrului │
│ │Regenerare│ │cvasigrădinărit│
│ │sub masiv │2. Tăieri├───────────────┤
│ │ │repetate │b). Tratamentul│
│ │ │într-o │regenerărilor │
│ │ │anumită │progresive │
│ │ │perioadă ├───────────────┤
│ │ │ │c). Tratamentul│
│ │ │ │regenerărilor │
│ │ │ │succesive │
│ ├──────────┼─────────┼───────────────┤
│I. Regimul│ │ │a). Tratamentul│
│codrului │ │ │regenerărilor │
│Regenerare│ │ │progresive în │
│din │ │1. Tăieri│marginea │
│sămânţă │Regenerare│repetate │masivului │
│ │în margine│la ├───────────────┤
│ │de masiv │marginea │b). Tratamentul│
│ │ │masivului│regenerărilor │
│ │ │ │succesive în │
│ │ │ │marginea │
│ │ │ │masivului │
│ ├──────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │a). Tratamentul│
│ │ │ │regenerărilor │
│ │ │ │pe parchete │
│ │Regenerare│1. Tăiere│mici cu tăieri │
│ │pe teren │unică sau│rase │
│ │descoperit│rasă │b). Tratamentul│
│ │ │ │regenerărilor │
│ │ │ │în benzi cu │
│ │ │ │tăieri rase │
├──────────┴──────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │a). Tratamentul│
│ │ │crângului │
│ │ │simplu cu │
│ │ │tăiere de jos │
│ │ ├───────────────┤
│ │1. Tăieri│b). Tratamentul│
│ │de jos │crângului │
│II. Regimul crângului│ │simplu cu │
│Regenerare din │ │căzănire │
│lăstari │ ├───────────────┤
│ │ │c). Tratamentul│
│ │ │crângului │
│ │ │grădinărit │
│ ├─────────┼───────────────┤
│ │ │a). Tratamentul│
│ │2. Tăiere│crângului │
│ │de sus │simplu cu │
│ │ │tăiere în scaun│
├─────────────────────┼─────────┴───────────────┤
│III. Modalităţi de │ │
│regenerare a │ │
│arboretelor cu │1. Lucrări speciale de │
│funcţii speciale de │conservare Tăieri de │
│protecţie situate în │conservare │
│staţiuni cu condiţii │ │
│grele sub raport │ │
│ecologic │ │
└─────────────────────┴─────────────────────────┘
ANEXA 2 la norme Alegerea tratamentelor şi a modalităţilor de regenerare pentru arborete pe tipuri funcţionale şi grupe de formaţii forestiere din România
┌─────────┬──────────────┬─────────┬───────────────────────────┐
│ │ │ │Grupe funcţionale │
│ │ │ ├───────────────────┬───────┤
│ │ │Categoria│I │II │
│Tipuri de│Categoria de │de ├───────────┬───────┴───────┤
│structură│productivitate│înclinare│Tipuri de │ │
│ │ │(în │categorii │ │
│ │ │grade) │funcţionale│ │
│ │ │ ├───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │ │ │II │III│IV │V │VI │
├─────────┼──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│0 │1 │2 │3 │4 │5 │6 │7 │
├─────────┴──────────────┴─────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│1. Molidişuri şi tipuri de pădure cu molid* │ │
├─────────┬──────────────┬─────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │ │Până la │Tc │G │G │G │G │
│ │Superioară şi │25 │ │ │ │ │ │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Tc │Tc │Tc │Cv │
│Pluriene ├──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Până la │Tc │G │G │- │G │
│ │Inferioară │25 │ │ │ │ │ │
│ │ ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Tc │Tc │- │Cv │
├─────────┼──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │TG;│ │TG;│
│ │ │Până la │Tc │TG;│Cv;│TG;│Cv;│
│ │ │25 │ │Cv │Pm │Cv │Pm;│
│ │Superioară şi │ │ │ │ │ │Sm │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │Cv;│ │Cv;│
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv │Pm │Cv │Pm;│
│Relativ │ │ │ │ │ │ │Sm │
│pluriene ├──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │TG;│ │TG;│
│ │ │Până la │Tc │TG;│Cv;│- │Cv;│
│ │ │25 │ │Cv │Pm │ │Pm;│
│ │Inferioară │ │ │ │ │ │Sm │
│ │ ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │Cv;│ │Cv;│
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv │Pm │- │Pm;│
│ │ │ │ │ │ │ │Sm │
├─────────┼──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │TG;│TG;│ │Pm;│
│ │ │Până la │Tc │Cv;│Pm;│TG;│Sm;│
│ │ │25 │ │Sm │Sm;│Cv │B; │
│ │Superioară şi │ │ │ │B │ │R │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │Pm;│ │Pm;│
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv;│Sm;│Cv │Sm;│
│Echiene │ │ │ │Sm │B │ │B; │
│şi │ │ │ │ │ │ │R │
│relativ ├──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │ │ │ │TG;│TG;│ │Pm;│
│ │ │Până la │Tc │Cv;│Pm;│- │Sm;│
│ │ │25 │ │Sm │Sm;│ │B; │
│ │ │ │ │ │B │ │R │
│ │Inferioară ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │Pm;│ │Pm;│
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv;│Sm;│- │Sm;│
│ │ │ │ │Sm │B │ │B; │
│ │ │ │ │ │ │ │R │
├─────────┴──────────────┴─────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│2. Brădete şi tipuri de pădure cu brad, fag şi│ │
│alte răşinoase │ │
├─────────┬──────────────┬─────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │ │Până la │Tc │G │G │G │G │
│ │Superioară şi │25 │ │ │ │ │ │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Tc │Tc │Tc;│Cv;│
│ │ │ │ │ │ │P │P │
│Pluriene ├──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Până la │Tc │G │G │- │G; │
│ │ │25 │ │ │ │ │P │
│ │Inferioară ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Tc │Tc │- │Cv;│
│ │ │ │ │ │ │ │P │
├─────────┼──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │TG;│ │ │
│ │ │Până la │Tc │TG;│Cv;│Cv;│Cv;│
│ │ │25 │ │Cv │Pm;│P │P │
│ │Superioară şi │ │ │ │P │ │ │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │Cv;│Cv;│Cv;│
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv │Pm;│P │P │
│Relativ │ │ │ │ │P │ │ │
│pluriene ├──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │TG;│ │ │
│ │ │Până la │Tc │TG;│Cv;│- │Cv;│
│ │ │25 │ │Cv │Pm;│ │P │
│ │Inferioară │ │ │ │P │ │ │
│ │ ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │ │Cv;│ │Cv;│
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv │Pm;│- │P │
│ │ │ │ │ │P │ │ │
├─────────┼──────────────┴─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │ │Cv;│Cv;│ │
│Echiene │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv │Pm;│P │P │
│şi │ │ │ │P │ │ │
│relativ ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │ │ │ │Cv;│ │ │
│ │Inferioară │Tc │Cv │Pm;│- │P │
│ │ │ │ │P │ │ │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│3. Pinete, laricete şi tipuri de pădure cu │ │
│diverse răşinoase │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │ │ │ │Cv;│Cv;│P; │
│ │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│P; │P; │B; │
│Echiene │ │ │P │R; │Pm;│R │
│şi │ │ │ │B │R │ │
│relativ ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │ │ │ │Cv;│Cv;│P; │
│ │Inferioară │Tc │Cv;│P; │P; │B; │
│ │ │ │P │R; │B; │R │
│ │ │ │ │B │R │ │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│4. Făgete şi tipuri de pădure cu participarea │ │
│fagului │ │
├─────────┬──────────────┬─────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │ │Până la │ │ │ │G; │G; │
│ │ │25 │Tc │G │G │Cv;│Cv;│
│Pluriene │Superioară şi │ │ │ │ │P │P │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Tc │Tc │Tc;│Cv;│
│ │ │ │ │ │ │P │P │
├─────────┼──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Până la │Tc │G │G; │G; │G; │
│ │ │25 │ │ │Cv │P │P │
│ │Inferioară ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Tc │Tc;│Cv;│Cv;│
│ │ │ │ │ │P │P │P │
├─────────┼──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Până la │ │TG;│TG;│Cv;│Cv;│
│ │ │25 │Tc │Cv │Cv;│P │P │
│ │Superioară şi │ │ │ │P │ │ │
│ │mijlocie ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv │Cv;│Cv;│Cv;│
│Relativ │ │ │ │ │P │P │P │
│pluriene ├──────────────┼─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Până la │ │TG;│TG;│Cv;│Cv;│
│ │ │25 │Tc │Cv │Cv;│P │P │
│ │Inferioară │ │ │ │P │ │ │
│ │ ├─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │Peste 25 │Tc │Cv │Cv;│Cv;│Cv;│
│ │ │ │ │ │P │P │P │
├─────────┼──────────────┴─────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│Echiene │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│Cv;│P; │P; │
│şi │ │ │P │P │S │S │
│relativ ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│P; │P; │
│ │ │ │P │P │S │S │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│5. Gorunete şi tipuri de pădure cu gorun │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │ │ │G; │G; │G; │G; │
│ │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv │Cv;│Cv;│Cv;│
│ │ │ │ │P │P │P │
│Pluriene ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │ │ │G; │G; │G; │G; │
│ │Inferioară │Tc │Cv;│Cv │Cv;│Cv;│
│ │ │ │P │ │P │P │
├─────────┼────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv │Cv;│Cv;│Cv;│
│Relativ │ │ │ │P │P │P │
│pluriene ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│Cv;│
│ │ │ │P │P │P │P │
├─────────┼────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│Echiene │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│P │
│şi │ │ │P │P │P │ │
│relativ ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│P │
│ │ │ │P │P │P │ │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│6. Stejerete de stejar pedunculat şi păduri cu│ │
│stejar pedunculat │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│Pure, │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│P │
│echiene │ │ │P │P │P │ │
│şi ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│relativ │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│P │
│echiene │ │ │P │P │P │ │
├─────────┼────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│Etajate, │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│P │
│în │ │ │P │P │P │ │
│amestec ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│cu alte │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│Cv;│P │
│foioase │ │ │P │P │P │ │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│7. Cerete, gârniţete, păduri de cer şi gârniţă│ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│Pure, │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│Cv;│P │P │
│echiene │ │ │P │P │ │ │
│şi ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│relativ │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│P │P │
│echiene │ │ │P │P │ │ │
├─────────┼────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│Etajate, │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│Cv;│P │P │
│în │ │ │P │P │ │ │
│amestec ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│cu alte │Inferioară │Tc │Cv;│Cv;│P │P │
│foioase │ │ │P │P │ │ │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│8. Stejerete de stejar brumăriu şi pufos şi │ │
│păduri amestecate cu stejar pufos │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│Echiene │Superioară şi mijlocie │Tc │Cv;│P │P │P │
│şi │ │ │P │ │ │ │
│relativ ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │Inferioară │Tc │Cv;│P │- │P │
│ │ │ │P │ │ │ │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│9. Salcâmete │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│Echiene │Superioară şi mijlocie │Tc (C; Cz; │C; │C; │C; │C; │
│şi │ │Cg) │Cz │Cz │Cz │Cz │
│relativ ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│echiene │Inferioară │Tc (C; Cz; │C; │C; │C; │C; │
│ │ │Cg) │Cz │Cz │Cz │Cz │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│10. Zăvoaie de plopi indigeni, salcie şi anin │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│ │Superioară şi mijlocie │Tc │C; │C; │C; │C; │
│Structuri│ │(C; Cs; Cg)│Cs │Cs │Cs │Cs │
│variate ├────────────────────────┼───────────┼───┼───┼───┼───┤
│ │Inferioară │Tc │C; │C; │C; │C; │
│ │ │(C; Cs; Cg)│Cs │Cs │Cs │Cs │
├─────────┴────────────────────────┴───────────┼───┴───┴───┴───┤
│11. Plantaţii de plopi euramericani şi salcie │ │
│selecţionată │ │
├─────────┬────────────────────────┬───────────┼───┬───┬───┬───┤
│Echiene │Superioară, mijlocie şi │Tc │R │R │R │R │
│ │inferioară │(R) │ │ │ │ │
└─────────┴────────────────────────┴───────────┴───┴───┴───┴───┘
* Schema privind alegerea tratamentelor şi a modalităţilor de regenerare se referă la arborete cu structuri şi condiţii normale de vegetaţie. Pentru refacerea arboretelor subproductive sau funcţional necorespunzătoare şi substituirea celor necorespunzătoare staţional se vor avea în vedere precizările din procedura nr. 3, putându-se adopta şi alte tratamente, inclusiv tăierile rase cu caracter de refacere şi/sau substituire. În cazurile în care condiţiile de gospodărire nu permit aplicarea tratamentului prevăzut, pentru arboretele respective se pot adopta tăieri de conservare (Tc). Tc - tăieri de conservare; G (TG) - tratamentul codrului (tăierilor) grădinărit (tăierilor de transformare la grădinărit TG); Cv - tratamentul regenerărilor (tăierilor) cvasigrădinărite (jardinatorii); P - tratamentul regenerărilor (tăierilor) progresive (tăieri în ochiuri); Pm - tratamentul regenerărilor (tăierilor) progresive în benzi la marginea masivului; S - tratamentul regenerărilor (tăierilor) succesive; Sm - tratamentul regenerărilor (tăierilor) succesive în benzi la marginea masivului; R - tratamentul regenerărilor pe parchete mici cu tăieri rase (tratamentul tăierilor rase pe parchete mici); B - tratamentul regenerărilor în benzi cu tăieri rase (tratamentul tăierilor rase în benzi); C - tratamentul crângului simplu cu tăiere de jos; Cz - tratamentul crângului simplu cu tăieri în căzănire; Cs - tratamentul crângului simplu cu tăieri în scaun; Cg - tratamentul crângului grădinărit. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
