Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
──────────
la normele tehnice
──────────────────
CERINŢE SPECIFICE DE STABILITATE
aplicabile navelor Ro-Ro pasager (în conformitate cu art. 6)
1. În plus fata de cerinţele Regulii II-1/B/8 din Convenţia SOL AS referitoare la compartimentarea etansa şi stabilitatea în condiţii de avarie, toate navele Ro-Ro pasager menţionate la art. 3, alin.(1), trebuie sa respecte prevederile prezentei anexe.
1.1. Prevederile Regulii II-1/B/8.2.3 trebuie sa fie respectate atunci când se ia în considerare efectul cantitãţii ipotetice de apa de mare presupusa ca se acumuleaza pe prima punte a compartimentului pentru incarcatura ro-ro sau a compartimentului de mãrfuri speciale, asa cum este definit în Regula II-2/3, presupus a fi avariat, denumita în continuare punte ro-ro avariata, situata deasupra liniei de plutire teoreticã. Nu este necesar ca celelalte prevederi ale Regulii II-1/B/8 sa fie respectate la aplicarea normei de stabilitate prevãzutã în prezenta anexa. Cantitatea de apa de mare, presupusa ca se acumuleaza pe aceasta punte, se calculeazã pe baza nivelului suprafeţei de apa situat deasupra:
a) punctului cel mai de jos al marginii puntii compartimentului avariat al puntii ro-ro, sau
b) când marginea puntii compartimentului avariat este acoperitã cu apa, calculul se bazeazã pe un nivel situat deasupra suprafeţei apei calme la toate unghiurile de banda şi asieta, dupã cum urmeazã:
(i) 0,5 m dacã bordul liber rezidual f(r) este 0,3 m sau mai mic;
(ii) 0,0 m dacã bordul liber rezidual f(r) este 2 m sau mai mult; şi
(iii) valorile intermediare se determina prin interpolare liniara dacã bordul liber rezidual f(r) este egal sau mai mare de 0,3 m dar mai mic de 2 m,
unde bordul liber rezidual f(r) este distanta minima între puntea ro-ro avariata şi linia de plutire finala în dreptul avariei fãrã a lua în considerare efectul volumului de apa presupus ca se acumuleaza pe puntea ro-ro avariata.
1.2. Când este prevãzutã o instalatie de evacuare a apei foarte eficienta, administraţia statului pavilionului poate permite o reducere a inaltimii suprafeţei apei.
1.3. Pentru navele care se gãsesc în zone de exploatare delimitate din punct de vedere geografic, administraţia statului pavilionului poate reduce nivelul suprafeţei apei determinata conform paragrafului 1.1., inlocuind acest nivel dupã cum urmeazã:
1.3.1. 0,0 m dacã înãlţimea semnificativã a valului h(s) din zona respectiva este de 1,5 m sau mai mica;
1.3.2. valoarea determinata conform paragrafului 1.1, dacã înãlţimea semnificativã a valului h(s) din zona respectiva este de 4 m sau mai mare;
1.3.3. valorile intermediare se determina prin interpolare liniara dacã înãlţimea semnificativã a valului h(s) din zona respectiva este mai mare sau egala cu 1,5 m, dar mai mica de 4 m, cu menţiunea ca trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
1.3.4. Administraţia statului pavilionului este satisfacuta ca zona delimitata este caracterizatã de o înãlţime semnificativã a valului h(s)9,care nu este depãşitã cu o probabilitate mai mare de 10%; şi
1.3.5. pe certificate sunt indicate zona de exploatare şi, dacã este cazul, perioada de exploatare din an pentru care a fost determinata o valoare certa a inaltimii semnificative a valului h(s).
1.4. Ca o alternativa la cerinţele paragrafului 1.1 sau 1.3, administraţia statului pavilionului poate scuti de aplicarea cerinţelor paragrafului 1.1 sau 1.3 şi poate accepta rezultatele încercãrilor pe model efectuate pentru o nava individualã conform metodei de încercare pe model prezentatã în Apendice prin care se stabileşte pe baza de încercãri ca nava nu se va rasturna pe valuri neregulate dacã suferã o avarie precum cea prevãzutã la Regula II-1/B/8.4, amplasata cel mai nefavorabil, asa cum indica paragraful 1.1, şi
1.5. Se va mentiona în certificatele navei ca sunt acceptate rezultatelor încercãrilor pe model ca fiind echivalente cu respectarea prevederilor paragrafului 1.1 sau 1.3, şi valoarea inaltimii semnificative a valului h(s) utilizata la incercarile pe model.
1.6. Informaţiile furnizate comandantului navei conform regulilor II-1/B/8.7.1 şi II-1/B/8.7.2, asa cum sunt completate în vederea satisfacerii regulilor II-1/B/8.2.3 pana la II-1/B/8.2.3.4, trebuie aplicate nemodificat navelor Ro-Ro pasager aprobate conform acestor cerinţe.
2. Pentru evaluarea efectului volumului de apa de mare presupus ca se acumuleaza pe puntea ro-ro avariata menţionatã la paragraful 1.1, trebuie convenite urmãtoarele:
2.1. un perete transversal sau longitudinal trebuie sa fie considerat intact dacã toate pãrţile sale se gãsesc în interiorul celor doua suprafeţe verticale situate în ambele borduri ale navei, la o distanta de invelisul bordajului egala cu o cincime din lãţimea navei, asa cum este definitã la Regula II-1/2 şi masurata perpendicular pe planul diametral al navei, la nivelul liniei de încãrcare maxima de compartimentare;
2.2. În cazul în care corpul navei este parţial latit prin modificarea structurii sale în scopul satisfacerii prevederilor prezentei anexe, creşterea rezultatã a valoarii de o cincime din lãţimea navei trebuie sa fie utilizata în toate calculele dar nu trebuie sa determine reamplasarea trecerilor existente prin pereţi, instalaţiilor de tubulaturi existente, etc, care au fost acceptate înainte de modificare;
2.3. pereţii transversali sau longitudinali care sunt consideraţi eficace pentru a retine volumul de apa de mare presupus ca se acumuleaza în compartimentul aflat pe puntea ro-ro avariata, trebuie sa fie corespunzatori privind etanseitatea cu instalatia de evacuare a apei şi trebuie sa reziste la presiunea hidrostatica în conformitate cu rezultatele calculelor de avarie. Aceşti pereţi trebuie sa aibã o înãlţime minima de 2,2 m. Totuşi, în cazul navelor cu punti suspendate pentru maşini, înãlţimea minima a peretelui nu trebuie sa fie mai mica decât înãlţimea libera de sub puntea suspendatã pentru maşini când aceasta este în poziţia cea mai de jos;
2.4. în cazul unor configuratii particulare, asa cum sunt de exemplu puntile suspendate extinse pe intreaga latime şi chesoanele laterale mari, pot fi acceptate alte înãlţimi ale pereţilor în funcţie de rezultatele încercãrilor pe modele.
2.5. efectul volumului de apa de mare presupus ca se acumuleaza poate sa nu fie luat în considerare pentru un compartiment de pe puntea ro-ro avariata, dacã compartimentul are, în fiecare bord, saborduri de evacuare uniform repartizate în lungul compartimentului şi care îndeplinesc urmãtoarele :
2.5.1. A ≥ 0,3 l
unde A este suprafata totalã a sabordurilor de evacuare din fiecare bord al puntii în mp; l este lungimea compartimentului în m;
2.5.2. nava trebuie sa menţinã un bord liber residual de cel puţin 1 m în cazul celei mai nefavorabile avarii, fãrã a tine cont de efectul volumului de apa presupus ca se acumuleaza pe puntea ro-ro avariata; şi
2.5.3. sabordurile de evacuare trebuie sa fie situate pe o înãlţime de cel mult 0,6 m deasupra puntii ro-ro avariate iar extremitatea inferioarã a sabordurilor trebuie sa fie situata pe o înãlţime de cel mult 2 cm deasupra puntii ro-ro avariate; şi
2.5.4. sabordurile de evacuare trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive de închidere sau clapeti pentru a impiedica apa sa între pe puntea ro-ro, care însã sa permitã evacuarea apei presupusa ca se acumuleaza pe puntea ro-ro.
2.6. Când un perete situat deasupra puntii ro-ro este presupus avariat, ambele compartimente separate de acest perete trebuie sa fie presupuse inundate la aceeaşi înãlţime de la suprafata apei calculatã conform paragrafului 1.1 sau 1.3.
3. La determinarea inaltimii semnificative a valului, trebuie utilizate inaltimile valurilor indicate pe harti sau în lista cuprinzând zonele maritime stabilitã conform art. 5 din normele tehnice.
3.1. În cazul navelor care sunt exploatate o perioada mai scurta, autoritãţile competente ale statelor ale cãror porturi sunt incluse în ruta navei vor determina printr-un acord înãlţimea semnificativã a valului care va fi utilizata.
4. Incercarile pe modele trebuie realizate conform Apendicelui la prezenta anexa.
Apendice la anexa nr. 1
────────────────────────
Metoda de încercare pe model
1. Scop
La incercarile prevãzute de paragraful 1.4 din cerinţele de stabilitate din Anexa nr. 1, nava trebuie sa fie capabilã sa reziste la un val asa cum se defineste în paragraful 3 al acestui apendice, în cazul de avarie cel mai defavorabil.
2. Modelul navei
2.1. Modelul trebuie sa reproduca nava realã, atât configuraţia exterioarã cat şi amenajarea interioarã, şi în particular toate compartimentele avariate, care au incidenta cu procesul de inundare şi ambarcare de apa. Modelul trebuie sa simuleze cazul de avarie cel mai defavorabil definit conform Regulii II-1/B/8.2.3.2 din Convenţia SOLAS. O încercare suplimentarã trebuie cerutã pentru o avarie situata la mijlocul navei, la nivelul chilei, dacã amplasarea cea mai defavorabila a avariei conform standardului SOLAS 90 se gãseşte la o distanta mai mare de ±10% L(pp) de mijlocul navei.
Aceasta încercare suplimentarã este cerutã numai dacã se presupune ca compartimentele ro-ro sunt avariate.
2.2. Modelul trebuie sa satisfacã cerinţele urmãtoare:
2.2.1. lungimea între perpendiculare L(pp) trebuie sa fie de cel puţin 3 m;
2.2.2. corpul trebuie sa fie suficient de subtire în zonele unde aceasta caracteristica are influenta asupra rezultatelor;
2.2.3. caracteristicile de mişcare vor fi modelate corespunzãtor cu cele ale navei reale, o atentie specialã fiind acordatã reducerii la scara a razelor de giratie corespunzãtoare miscarilor de ruliu şi tangaj.
Pescajul, asieta, inclinarea şi centrul de greutate vor fi modelate pentru cazul de avarie cel mai defavorabil;
2.2.4. principalele elemente constructive cum ar fi pereţii etansi, deschideri pentru aerisire, etc, de deasupra şi de sub puntea pereţilor etansi, care pot antrena o inundare asimetrica, vor fi reprezentate corespunzãtor situaţiei reale, în mãsura în care este posibil;
2.2.5. deschiderea provocatã de avarie trebuie sa aibã forma urmãtoare:
2.2.5.1. rectangulara cu o latime conform Regulii II-1/B/8.4.1 din Convenţia SOLAS şi nelimitatã vertical;
2.2.5.2. triunghi isoscel în plan orizontal cu o înãlţime egala cu B/5 conform regulii II-1/B/8.4.2 din Convenţia SOLAS.
3. Procedura de încercãri
3.1. Modelul va fi supus unui val neregulat cu creasta lungã definit de spectrul Jonswap cu o înãlţime semnificativã a valului h(s) asa cum este definitã la paragraful 1.3 din cerinţele de stabilitate şi având un coeficient de creştere maximal f2ã şi o perioada la virf T(p) dupã cum urmeazã:
3.1.1. T(p) = 4[h(s)^(0,5)] cu f2ã = 3,3; şi
3.1.2. T(p) este egal cu perioada de rezonanta la ruliu pentru nava avariata, fãrã apa pe punte în condiţii de încãrcare specificate, dar nu mai mare de
6 [h(s)^(0,5)] şi cu f2ã = 1.
3.2. Modelul trebuie sa fie lãsat liber sa derive pe valuri de travers (cap de 90 de grade), cu gaura provocatã de avarie în bordul din care vin valurile. Modelul nu va fi prins într-un mod care sa împiedice rãsturnarea. Dacã modelul este în poziţie dreapta dupã inundare, se da o inclinare de un grad în bordul avariat.
3.3. Trebuie sa fie efectuate cel puţin cinci încercãri pentru fiecare perioada la virf. Durata fiecãrei încercãri trebuie sa fie suficienta pentru a permite modelului sa ajungã în poziţie stationara dar va fi de cel puţin 30 minute de timp real. Un şir de valuri diferite trebuie sa fie utilizat pentru fiecare încercare.
3.4. Dacã dupã nici una din încercãri nu rezulta inclinarea finala pe latura avariata, se vor repeta incercarile de cinci ori pentru fiecare din cele doua condiţii de val specifice sau, alternativ, se va da modelului o inclinare suplimentarã de un grad în bordul avariat, şi apoi se va repeta încercarea de doua ori pentru fiecare din condiţiile de val specificate.
Scopul acestor încercãri suplimentare este de a demonstra, cat mai bine posibil, capacitatea navei de a rezista la rasturnare în cele doua condiţii.
3.5. Incercarile trebuie sa fie efectuate pentru urmãtoarele cazuri de avarie:
3.5.1. cazul de avarie cel mai defavorabil conform criteriului suprafeţei de sub curba GZ conform Convenţiei SOLAS; şi
3.5.2. cazul de avarie cel mai defavorabil la mijlocul navei conform criteriului bordului liber rezidual în zona centrala, dacã este cerut de paragraful 2.1.
4. Criterii de evaluare a incercarii
Nava se va considera ca supravietuieste dacã modelul ajunge la o poziţie stationara dupã incercarile succesive prevãzute la paragraful 3.3, însã atunci când sunt observate unghiuri de ruliu mai mari de 30 de grade în raport cu axa verticala, cu o frecventa mai mare de 20% din totalul ciclurilor de ruliu sau când inclinarea de echilibru este mai mare de 20 de grade, nava va fi considerat ca fiind rasturnata, chiar dacã modelul ajunge la o poziţie stationara.
5. Aprobarea incercarii
5.1. Propunerile de programe de încercãri pe model trebuie sa fie supuse spre aprobare în prealabil administraţiei statului gazda. Trebuie de asemenea avut în vedere faptul ca avarii de mici dimensiuni pot crea situaţia cea mai defavorabila.
5.2. Incercarile trebuie sa fie consemnate într-un proces verbal şi înregistrate pe casete video sau pe alte suporturi vizuale care vor conţine toate informaţiile pertinente referitoare la nava şi rezultatele încercãrilor.
ANEXA 2
────────
la normele tehnice
──────────────────
INSTRUCŢIUNI
pentru Autoritatea Navala Romana
[în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3)]
Partea I
Aplicare
Conform dispoziţiilor art. 6, alin. (3), al prezentelor norme, ANR trebuie sa utilizeze prezentele instrucţiuni la aplicarea cerinţelor specifice de stabilitate definite în Anexa nr. 1 la normele tehnice, în mãsura în care acest lucru este posibil şi compatibil cu proiectarea navei în discuţie. Numãrul paragrafelor de mai jos corespunde celor din Anexa nr. 1 la normele tehnice.
Paragraful 1
Toate categoriile de nave Ro-Ro pasager prevãzute la art. 3 alin. (1) al prezentelor norme tehnice trebuie sa respecte, ca prim pas, standardul SOLAS 90 privind stabilitatea reziduala, deoarece acest standard se aplica tuturor navelor de pasageri construite la 29 aprilie 1990 sau dupã aceasta data. Acest standard defineste bordul liber rezidual f(r), necesar pentru efectuarea calculelor cerute la paragraful 1.1.
Paragraful 1.1
1. Prezentul paragraf se referã la stabilirea volumului ipotetic de apa de mare acumulat pe puntea pereţilor etansi sau pe puntea ro-ro. Apa, se presupune, ca a intrat pe punte prin deschiderea provocatã de avarie. Acest paragraf impune ca la calculul cantitãţii de apa de pe punte, nava, suplimentar fata de cerinţele standardului SOLAS 90, sa corespundã şi acelei pãrţi din SOLAS 90 ce conţine criteriile enunţate de la punctele 2.3 pana la 2.3.4 din Regula II-1/B/8. Pentru acest calcul nici o alta cerinta a Regulii II-1/B/8 nu trebuie sa fie luatã în considerare. De exemplu, pentru acest calcul, nava nu trebuie sa satisfacã cerinţele privind unghiurile de echilibru sau linia de supraimersiune.
2. Apa acumulatã este introdusã ca o incarcatura lichidã avînd o suprafata întinsã pe toate compartimentele care sunt presupuse inundate pe puntea ro-ro.
Înãlţimea apei h(w) pe punte depinde de bordul liber rezidual f(r) dupã avarie şi este masurata în dreptul avariei, conform figurii 1. Bordul liber rezidual este distanta minima între puntea ro-ro avariata şi plutirea finala, dupã luarea mãsurilor de egalizare, dacã au fost necesare în dreptul avariei ipotetice, dupã analiza tuturor situaţiilor de avarie posibile conform standardului SOLAS 90, asa cum se cere la paragraful 1 din Anexa nr. 1 la normele tehnice. Nu trebuie sa se ţinã cont de efectul volumului ipotetic de apa de mare presupus ca se acumuleaza pe puntea ro-ro avariata când se calculeazã
3. Dacã f(r) este 2 m sau mai mare, se presupune ca nu se acumuleaza apa pe puntea ro-ro. Dacã f(r) este 0,3 m sau mai mic, înãlţimea apei h(w) se presupune ca este 0,5 m. Pentru valori intermediare ale f(r), înãlţimea apei se determina prin interpolare liniara, conform figurii 2.
Paragraful 1.2
Mijloacele de evacuare a apei pot fi considerate eficace numai dacã aceste mijloace au capacitatea de a impiedica acumularea pe punte a volumelor mari de apa, şi anume mai multe mii de tone pe ora, ceea ce depãşeşte cu mult capacitatile disponibile în momentul adoptãrii prezentelor prescripţii. Aceste instalaţii de evacuare a apei, de mare eficienta pot fi realizate şi aprobate în viitor, pe baza recomandãrilor stabilite de Organizaţia Maritima Internationala.
Paragraful 1.3
1. Cantitatea de apa presupusa ca se acumuleaza pe punte, în afarã de reducerile prevãzute la paragraful 1.1, poate fi micşoratã în cazul exploatãrii în zonele geografice definite cu restrictii. Aceste zone sunt stabilite în funcţie de înãlţimea semnificativã a valului h(s), conform dispoziţiilor art. 5 al prezentelor norme tehnice.
2. Dacã înãlţimea semnificativã a valului h(s) în zona consideratã este de 1,5 m sau mai mica, se presupune ca nici un volum de apa suplimentarã nu se acumuleaza pe puntea ro-ro avariata. Dacã înãlţimea valului semnificativ h(s) în zona consideratã, este de 4 m sau mai mare, înãlţimea volumului de apa presupus ca se acumuleaza trebuie sa fie calculatã conform paragrafului 1.1. Valorile intermediare se obţin prin interpolare liniara, conform figurii 3.
3. Deşi înãlţimea h(w) este constanta, totuşi volumul de apa adãugat este variabil deoarece el depinde de unghiul de inclinare şi dacã la acest unghi marginea puntii este imersata sau nu, conform figurii 4.
Permeabilitatea de calcul a compartimentelor puntii de maşini trebuie sa se ia 90% conform MSC/Circ. 649, iar permeabilitatea altor compartimente presupuse inundate, trebuie sa corespundã celor stabilite în Convenţia SOLAS.
4. În cazul în care calculele efectuate pentru a demonstra respectarea prevederilor prezentelor norme tehnice duc la o înãlţime semnificativã a valului mai mica de 4 m, aceasta valoare restrictiva trebuie sa fie consemnatã în certificatul de siguranta al navei de pasageri.
Paragrafele 1.4 şi 1.5
Ca o alternativa la conformitatea cu noile cerinţe de stabilitate de la paragraful 1.1 sau 1.3, ANR poate accepta verificarea conformitatii prin încercãri pe model. Cerinţele referitoare la incercarile pe model sunt detaliate în Apendicele Anexei nr. 1 la normele tehnice. Instrucţiunile privind incercarile pe model sunt conţinute în partea a Îi-a a prezentei anexe.
Paragraful 1.6
Curbele critice KG sau GM stabilite dupã standardul SOLAS 90, utilizate în exploatare, pot sa nu fie aplicabile în cazul în care se presupune ca se acumuleaza apa pe punte în sensul prezentelor norme tehnice şi ca urmare poate fi necesar calculul curbelor critice care tine cont de efectul volumului de apa suplimentar. În acest scop trebuie efectuate calcule pentru un numãr suficient de mare de valori ale pescajului şi asietei intilnite în exploatare.
Nota: Curbele critice revizuite KG sau GM utilizate în exploatare pot fi stabilite prin iteratii. GM minim excedentar obţinut din calculul de stabilitate dupã avarie, cu apa pe punte, este adãugat la valoarea de intrare a lui KG sau dedus din GM pentru calculul valorilor bordului liber f(r) dupã avarie, pe baza cãruia se determina volumele de apa de mare acumulate pe punte. Aceasta procedura se repeta pana când GM excedentar atinge o valoare neglijabila. Se anticipeaza ca operatorii vor începe iteratia cu valori KG maximale/valori GM minime care ar putea corespunde unor valori de exploatare rezonabile şi vor cauta sa adopte o dispunere a puntii pereţilor etansi astfel încât sa reducã la minim GM excedentar obţinut din calculul de stabilitate dupã avarie cu apa pe punte.
Paragraful 2.1
Ca şi în cerinţele convenţionale SOLAS aplicabile în caz de avarie, pereţii situati în interiorul liniei B/5 sunt consideraţi intacti în caz de avarie laterala prin coliziune.
Paragraful 2.2
Dacã sunt instalate chesoane laterale de stabilitate în vederea respectãrii Regulii II-1/B/8 şi ca urmare apare o creştere a latimii B a navei şi deci a distantei BIS de la bordul navei, aceasta modificare nu trebuie sa antreneze deplasarea pãrţilor structurale existente sau a trecerilor prin principalii pereţi transversali etansi la apa de sub puntea pereţilor etansi, conform figurii 5.
Paragraful 2.3
1. Pereţii/barierele transversale sau longitudinale existente care se iau în considerare la limitarea miscarii apei presupusa ca se acumuleaza pe puntea ro-ro avariata nu este necesar sa fie complet "etansi la apa" Mici cantitãţi de scurgeri pot fi permise cu condiţia ca dispozitivele de evacuare sa fie capabile sa previnã acumularea apei de "cealaltã parte" a peretelui/barierei. În astfel de cazuri, când canalele de scurgere a apei devin ineficiente din cauza pierderii diferenţei pozitive între nivelele de apa, trebuie prevãzute alte mijloace de evacuare pasive
2. Înãlţimea B(h) pereţilor/barierelor transversale şi longitudinale nu trebuie sa fie mai mica de 8 x h(w) metri, h(w) fiind înãlţimea apei acumulate, calculatã pe baza bordului liber rezidual şi a inaltimii valului semnificativ, asa cum se indica la paragrafele 1.1 şi 1.3. Înãlţimea peretelui/barierei nu trebuie sa fie în nici un caz mai mica decât cea mai mare din valorile:
a) 2,2 metri; sau
b) înãlţimea dintre puntea pereţilor etansi şi punctul cel mai de jos al elementelor structurale de sub puntile intermediare sau suspendate pentru maşini, când acestea sunt în poziţia cea mai de jos. Toate spaţiile situate între marginea superioarã a peretelui etans şi invelisul puntilor intermediare sau suspendate pentru maşini trebuie sa fie obturate în plan transversal sau longitudinal, conform figurii 6.
Pereţii/barierele cu o înãlţime mai mica decât cea indicatã mai sus, pot fi acceptaţi dacã incercarile pe model, realizate conform partii a II-a a prezentei anexe, confirma ca normele de supravietuire cerute pot fi respectate cu acest tip de pereţi. Când se determina înãlţimea pereţilor/barierelor trebuie sa se acorde atentie faptului ca înãlţimea trebuie sa fie suficienta pentru a impiedica inundarea progresiva în limitele domeniului de stabilitate cerut. Incercarile pe model trebuie sa respecte limitele domeniului de stabilitate.
Nota: Domeniul de stabilitate poate fi redus la 10 grade cu condiţia ca aria de sub curba sa fie marita corespunzãtor, conform MSC 64/22.
Paragraful 2.5.1
Suprafata "A" corespunde deschiderilor permanente. Soluţia "sabordurilor de evacuare" nu poate fi acceptatã pentru navele la care respectarea criteriilor de stabilitate şi bord liber, impune flotabilitatea unei pãrţi sau a întregii suprastructuri. Sabordurile de evacuare trebuie sa fie prevãzute cu clapeti de închidere care impiedica intrarea apei, dar permit evacuarea apei.
Aceşti clapeti nu trebuie sa fie acţionaţi de dispozitive. Ei trebuie sa funcţioneze automat şi trebuie demonstrat ca ei nu impiedica evacuarea în mod semnificat. Orice reducere semnificativã a eficientei trebuie sa fie compensata prin instalarea de deschideri suplimentare astfel încât suprafata cerutã sa fie menţinutã.
Paragraful 2.5.2
Pentru ca sabordurile de evacuare sa fie considerate eficace, distanta minima între marginea inferioarã a sabordului şi linia de plutire dupã avarie trebuie sa fie cel puţin 1 m. Calculul distantei minime nu va tine cont de efectul nici unei cantitãţi suplimentare de apa pe punte, conform figurii 7.
Paragraful 2.5.3
Sabordurile de evacuare trebuie sa fie situate cat mai jos posibil în parapetul lateral sau în bordaj. Marginea inferioarã a deschiderii sabordului de evacuare nu trebuie sa fie la mai mult de 2 cm deasupra puntii pereţilor etansi şi marginea sa superioarã nu trebuie sa fie la mai mult de 0,6 m fata de aceeaşi punte, conform figurii 8.
Nota: Compartimentele la care se aplica paragraful 2.5, de ex. acele compartimente prevãzute cu saborduri de evacuare sau deschideri similare, nu trebuie sa fie incluse drept compartimente intacte în calculul curbelor de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie.
Paragraful 2.6
1. Dimensiunea prescrisã a avariei se aplica pe toatã lungimea navei. Conform standardului de compartimentare aplicat, avaria nu poate afecta nici un perete sau poate afecta numai un perete situat sub puntea pereţilor etansi sau numai un perete situat deasupra puntii pereţilor etansi sau diferite combinatii.
2. Toţi pereţii/barierele transversale sau longitudinale care permit limitarea volumului de apa presupus a se acumula pe punte trebuie sa fie mentinuti pe poziţie şi asiguraţi când nava este pe mare.
3. În acele cazuri în care peretele/bariera este avariata, apa acumulatã pe punte se considera ca se afla de o parte şi de alta a peretelui sau barierei avariate avînd o suprafata comuna şi acelaşi nivel la înãlţimea h(w), conform figurii 9.
Partea a II-a
Încercãri pe model
Scopul acestor instrucţiuni este de a asigura uniformitatea metodelor folosite pentru construirea şi verificarea modelului precum şi pentru realizarea şi analiza încercãrilor fiind ştiut ca mijloacele disponibile şi costurile vor influienta aceasta uniformitate.
Sensul paragrafului 1 din Apendicele la Anexa nr. 1 este evident.
Paragraful 2
Modelul navei
2.1. Materialul din care modelul este construit nu este important în sine, cu condiţia ca modelul în stare intactã şi dupã avarie sa fie suficient de rigid ca sa asigure ca caracteristicile sale hidrostatice sunt identice cu cele ale navei reale şi ca deformarea corpului pe valuri este neglijabila.
Este de asemenea important sa se asigure ca compartimentele avariate sunt reproduse cat mai fidel posibil, într-un mod care sa asigure ca volumul de apa este reprezentat corect.
Dacã infiltrarea apei, chiar şi în cantitãţi mici, în pãrţile intacte ale modelului va afecta comportarea acestuia, trebuie luate mãsuri care sa asigure ca aceasta infiltrare nu se mai produce.
2.2. Caracteristicile modelului
2.2.1. Este important sa se reducã cat mai mult posibil efectele de scara, care risca sa influenteze comportarea modelului în timpul încercãrilor. Modelul trebuie sa fie cat mai mare posibil pentru ca detaliile compartimentelor avariate sunt mai uşor de reprodus pe modele mari şi efectele de scara se reduc. Se recomanda ca lungimea modelului sa nu fie mai mica decât cea corespunzãtoare scãrii 1:40. Totuşi se cere ca lungimea modelului, la nivelul liniei de încãrcare de compartimentare, sa nu fie mai mica de 3 m.
2.2.2(a) Modelul trebuie sa fie de asemenea cat mai subtire posibil în dreptul avariei ipotetice astfel încât cantitatea de apa intrata şi centrul sau de greutate sa fie corect reprezentate. Este recunoscut faptul ca corpul modelului şi elementele de compartimentare primare şi secundare în dreptul avariei nu pot fi reconstituite cu suficiente detalii pentru a putea calcula corect permeabilitatea presupusa a compartimentului.
2.2.2(b) S-a constatat în timpul încercãrilor ca dimensiunea verticala a modelului poate influenta rezultatele când se efectueazã încercãri dinamice. Înãlţimea navei deasupra puntii pereţilor etansi sau puntii de bord liber trebuie deci sa se extindã pe cel puţin trei înãlţimi standard ale unei suprastructuri astfel încât valurile mari din sirul de valuri sa nu se sparga pe model.
2.2.2(c) Este important sa nu se verifice numai corectitudinea pescajelor modelului în stare intactã ci şi a pescajelor modelului dupã avarie pentru corelarea cu pescajele rezultate din calculul de stabilitate dupã avarie. Dupã mãsurarea pescajelor dupã avarie, poate fi necesarã corectarea permeabilitatii compartimentului avariat prin introducerea de volume intacte sau prin adãugarea de greutãţi. Totuşi, este de asemenea important sa se asigure ca centrul de greutate al apei, care pãtrunde în model, este corect reprezentat. Toate corectiile trebuie sa fie efectuate în limite de siguranta acceptate.
2.2.2(d) Dacã puntea modelului trebuie sa fie echipata cu bariere şi dacã înãlţimea acestor bariere este mai mica decât cea prevãzutã la paragraful 2.3 din Anexa nr. 1 la normele tehnice, modelul trebuie sa fie dotat cu un sistem de televiziune cu circuit închis (CCTV), astfel încât sa se observe orice patrundere şi acumulare a apei în partea neavariata a puntii. În acest caz o înregistrare video trebuie sa însoţeascã raportul de încercãri.
2.2.3. Pentru a se asigura conformitatea caracteristicilor de mişcare ale modelului cu cele ale navei reale, este necesar ca modelul sa fie înclinat şi sa i se imprime o mişcare de ruliu în stare intactã astfel încât sa fie verificate GM şi distribuţia masei în stare intactã.
Raza de giratie transversala a navei reale nu trebuie sa fie consideratã mai mare de 0,4 B, iar raza de giratie longitudinala nu trebuie sa fie consideratã mai mare de 0,25 L.
Perioada de ruliu transversal pentru model se obţine cu relaţia:
2 x (pi) x 0,4 x B/(g x GMx x lambda)^(0,5)
unde:
GM: înãlţimea metacentrica a navei reale (în stare intactã)
g: acceleratia gravitationala
lambda: scara modelului
B: lãţimea navei reale
Nota:
Dacã incercarile de inclinare şi ruliu a modelului dupã avarie pot fi utilizate pentru verificarea curbei de stabilitate reziduala, astfel de încercãri nu pot fi acceptate în locul încercãrilor cu modele în stare intactã. Cu toate acestea, modelul avariat trebuie supus unei încercãri la ruliu în vederea obţinerii perioadei de ruliu necesarã pentru realizarea încercãrilor conform paragrafului 3.1.2.
2.2.4. Sensul acestui paragraf este evident. Se presupune ca ventilatoarele compartimentului avariat care echipeaza nava realã permit inundarea şi circulaţia libera a apei. La reducerea la scara a mijloacelor de ventilaţie care echipeaza nava realã exista riscul introducerii efectelor de scara nedorite. Pentru a se asigura ca acest lucru nu se intampla se recomanda construirea mijloacelor de ventilaţie la o scara mai mare decât cea a modelului astfel încât sa nu fie afectatã curgerea pe puntea maşinilor.
2.2.5. Profilul de triunghi isoscel al bresei în forma prismatica va fi corespunzãtor liniei de plutire de încãrcare. În plus, în cazul în care sunt instalate chesoane laterale de stabilitate cu o latime mai mica de B/5, lungimea avariei în dreptul chesoanelor nu trebuie sa fie mai mica de 2 m, în vederea evitãrii tuturor efectelor de scara posibile.
Paragraful 3
Procedura pentru încercãri
3.1 Spectrul de val
Trebuie sa fie utilizat spectrul Jonswap pentru ca descrie starea marii pe durata limitatã, corespunzind majoritãţii situaţiilor observate pe marile globului. Este important, din acest punct de vedere sa nu se verifice numai perioada la vârf a sirului de valuri ci şi dacã perioada de trecere prin zero este corecta.
3.1.1. La o perioada la vârf de 4 [h(s)^(0,5)] şi un coeficient de creştere maximal f2ã de 3,3, perioada de trecere prin zero nu trebuie sa fie mai mare de:
Tp/(1,20 la 1,28)±5%.
3.1.2. La o perioada la vârf egala cu perioada de ruliu a modelului dupã avarie şi un coeficient de creştere maximal f2ã de 1, perioada de trecere prin zero nu trebuie sa fie mai mare de:
Tp/(1,3 la 1,4)±5%
cu menţiunea ca dacã perioada de ruliu a modelului dupã avarie este mai mare de 6 [h(s)^(0,5)], perioada la virf trebuie sa fie limitatã la 6 [h(s)^(0,5)].
Nota: S-a stabilit ca sunt imposibil de fixat limitele perioadei de trecere prin zero ale spectrului de val modelat pe baza de formule matematice. De aceea o marja de eroare de 5% este admisã. Se cere ca pentru fiecare încercare sa se înregistreze spectrul de val şi sa se consemneze toate informaţiile pertinente. Mãsurãtorile pentru aceste înregistrãri trebuie efectuate în imediata vecinãtate a modelului, dar nu pe bordul adapostit de vant, conform figurii (a) de mai jos, şi de asemenea lângã dispozitivul de generat valuri. Se cere, de asemenea, ca modelul sa fie echipat cu instrumente de mãsura în scopul monitorizarii şi înregistrãrii miscarilor modelului (ruliu, pe verticala, tangaj) şi a poziţiei sale (inclinare, afundare, asieta) pe toatã durata incercarii.
Figura (a)
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii a, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 24, a se vedea imaginea asociata.
Sonda de mãsurare a valurilor de "lângã model" trebuie sa fie amplasata pe arcul A sau B.
Paragrafele 3.2, 3.3 şi 3.4
Conţinutul acestor paragrafe este evident.
3.5. Simularea avariilor
Cercetãrile extinse efectuate pentru a stabili criteriile aplicabile navelor noi au arãtat în mod clar ca suplimentar fata de GM şi bordul liber care sunt parametrii importanti în aprecierea supravietuirii navelor de pasageri, un alt factor important este aria de sub curba de stabilitate reziduala pana la unghiul corespunzãtor lui GZ maxim. Când se alege cazul de avarie cel mai defavorabil prevãzut de convenţia SOLAS în vederea respectãrii prevederilor paragrafului 3.5.1, trebuie sa se aleagã avaria pentru care aria de sub curba de stabilitate reziduala pana la unghiul lui GZ maxim este cea mai redusã.
Paragraful 4
Criterii de supravietuire Sensul acestui paragraf este evident.
Paragraful 5
Aprobarea încercãrilor
Urmãtoarele documente trebuie sa facã parte din raportul transmis cãtre ANR:
(a) calculele de stabilitate dupã avarie pentru cazul de avarie cel mai defavorabil prevãzut de convenţia SOLAS şi pentru cazul de avarie la mijlocul navei (dacã diferã);
(b) planul de amenajare general al modelului cu detalii de construcţie şi instrumente de mãsura;
(c) rapoartele încercãrilor de inclinare şi ruliu;
(d) calculul perioadelor de ruliu ale navei reale şi modelului;
(e) spectrul de val nominal şi mãsurat (în vecinãtatea dispozitivului de generat valuri şi lângã model);
(f) înregistrãri reprezentative ale miscarilor, poziţiei şi derivei modelului;
(g) înregistrãri video corespunzãtoare.
Nota:
ANR trebuie sa asiste la toate incercarile.
Figura 1
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 1, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 26, a se vedea imaginea asociata.
Figura 2
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 2, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 27, a se vedea imaginea asociata.
1. dacã f(r)≥ 2m, înãlţimea apei pe punte h(w) = 0 m.
2. dacã f(r)< 0,3 m, înãlţimea apei pe punte h(w) = 0,5 m.
Figura 3
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 3, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 27, a se vedea imaginea asociata.
1. dacã h(s)m, înãlţimea apei pe punte h(w) este calculatã ca în figura 3.
2. dacã h(s) < 1,5 m5 înãlţimea apei pe punte h(w) = 0 m.
De exemplu:
Dacã f(r) = 1,15 m şi h(s) = 2,75 m, înãlţimea h(w) = 0,125 m.
Figura 4
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 4, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 28, a se vedea imaginea asociata.
Figura 5
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 5, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 29, a se vedea imaginea asociata.
Figura 6
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 6, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 30, a se vedea imaginea asociata.
Nava fãrã punti suspendate pentru maşini
Exemplul 1:
Înãlţimea apei pe punte = 0,25 m
Înãlţimea minima cerutã a barierei = 2,2 m
Nava cu punte suspendatã (în dreptul barierei)
Exemplul 2:
Înãlţimea apei pe punte h(w) = 0,25 m
Înãlţimea minima cerutã a barierei = X
Figura 7
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 7, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 31, a se vedea imaginea asociata.
Figura 8
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 8, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 31, a se vedea imaginea asociata.
Figura 9
NOTA CTCE Piatra Neamt
Reprezentarea grafica a figurii nr. 8, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 125 din 9 februarie 2005, la pagina 32, a se vedea imaginea asociata.
_______________
