Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME PROFESIONALE SECTORIALE din 11 martie 2024 privind instituirea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, specifice activităţii de consultanţă fiscală
EMITENT: Camera Consultanţilor Fiscali PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 223 din 18 martie 2024
──────────
Aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 18 martie 2024.
──────────
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezentele norme stabilesc măsurile şi activităţile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, care trebuie realizate la nivel sectorial de către consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală, entităţi supravegheate şi controlate de Camera Consultanţilor Fiscali, denumită în continuare Camera.
(2) Prevederile prezentelor norme se aplică de către entităţile reglementate, consultanţi fiscali şi societăţi de consultanţă fiscală, menţionate la art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 129/2019.
(3) În cadrul activităţii profesionale, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală respectă prevederile Legii nr. 129/2019, ale Ordinului preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 37/2021 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, pentru entităţile raportoare supravegheate şi controlate de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Ordinul nr. 37/2021, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare OUG nr. 202/2008, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 603/2011 pentru aprobarea Normelor privind supravegherea de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a modului de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale, cu modificările ulterioare, denumită în continuare HG nr. 603/2011.
ART. 2
(1) Prin spălarea banilor se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 49 din Legea nr. 129/2019.
(2) Prin finanţarea terorismului se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 3
Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentelor norme au semnificaţia prevăzută în Legea nr. 129/2019, în Ordinul preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 37/2021 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, pentru entităţile raportoare supravegheate şi controlate de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali, aprobat prin Hotărârea Consiliului superior al Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 3/2022, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 4
În sensul prezentelor norme, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) organism de autoreglementare - Camera Consultanţilor Fiscali - care are competenţe de reglementare a activităţii membrilor săi, prin emiterea de regulamente, norme profesionale şi instrucţiuni privind activitatea şi conduita etică a membrilor, de control şi supraveghere a exercitării atribuţiilor legale ale acestora;
b) entităţi reglementate reprezintă entităţile raportoare supravegheate şi controlate de către Camera Consultanţilor Fiscali conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 129/2019, consultanţi fiscali şi societăţi de consultanţă fiscală, persoane fizice şi persoane juridice înregistrate în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, indiferent de forma şi modul de organizare a acestora;
c) Oficiul - Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
d) abordare bazată pe risc - abordare prin care consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală identifică, evaluează şi înţeleg riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la care sunt expuşi în desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor de consultanţă fiscală prevăzute la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi iau măsuri de prevenire şi combatere a acestora, proporţional cu riscurile respective;
e) factori de risc - variabile care, fie individual, fie în combinaţie, pot spori sau diminua riscul de spălare a banilor şi finanţare a terorismului pe care îl prezintă o relaţie de afaceri sau o tranzacţie ocazională;
f) risc de SB/FT - impactul şi probabilitatea de implicare a entităţilor reglementate în operaţiuni de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
g) beneficiar real - are înţelesul prevăzut la art. 4 din Legea nr. 129/2019;
h) bunuri - are înţelesul prevăzut la art. 2 lit. c) din Legea nr. 129/2019;
i) relaţie de afaceri - are înţelesul prevăzut la art. 2 lit. i) din Legea nr. 129/2019;
j) tranzacţie ocazională - are înţelesul prevăzut la art. 2 lit. j) din Legea nr. 129/2019;
k) client/clientelă - are înţelesul prevăzut la art. 2 lit. r) din Legea nr. 129/2019;
l) persoane expuse public - are înţelesul prevăzut la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 129/2019;
m) persoană desemnată - persoană din cadrul entităţii reglementate care are responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019 şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia;
n) conducere de rang superior - are înţelesul prevăzut la art. 2 lit. o) din Legea nr. 129/2019;
o) stat membru - are înţelesul prevăzut la art. 2 lit. v) din Legea nr. 129/2019;
p) tranzacţie suspectă - orice tranzacţie a cărei valoare, natură sau alte caracteristici depăşesc aşteptările consultantului fiscal raportate la informaţiile pe care le cunoaşte despre client, la profilul de risc identificat sau raportate la relaţia de afaceri derulată până la momentul tranzacţiei, care urmează un şablon sau care are caracteristici neobişnuite identificate prin raportare la analiza de risc sectorială, precum şi orice tranzacţie despre care există motive rezonabile să se suspecteze că se realizează cu bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului.
ART. 5
Camera Consultanţilor Fiscali, în calitate de organism de autoreglementare, îndeplineşte activităţi de supraveghere şi control al profesiei de consultanţă fiscală, conform prevederilor Legii nr. 129/2019, cel puţin prin:
a) organizarea desfăşurării activităţilor profesionale specifice, cu respectarea de către entităţile reglementate a prevederilor Legii nr. 129/2019;
b) dezvoltarea de cerinţe şi mecanisme aplicabile referitoare la informarea entităţilor reglementate pe care le reprezintă şi coordonează, cu privire la vulnerabilităţile sistemelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului din alte ţări, conform prevederilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 129/2019;
c) cooperarea cu Oficiul cu privire la modul de implementare a obligaţiilor ce îi revin în baza Legii nr. 129/2019 şi a legislaţiei secundare în domeniu, conform prevederilor art. 39 alin. (3) lit. i) din Legea nr. 129/2019;
d) emiterea de reglementări sectoriale ale activităţii specifice desfăşurate de membrii Camerei Consultanţilor Fiscali în vederea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 129/2019, conform prevederilor art. 59 alin. (1) şi (2) din această lege;
e) informarea Oficiului conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea 129/2019, atunci când, în exercitarea atribuţiilor specifice, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului sau cu privire la alte încălcări ale dispoziţiilor Legii nr. 129/2019, constatate conform atribuţiilor specifice.
ART. 6
(1) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală, în calitatea lor de entităţi reglementate, au toate obligaţiile ce decurg din legislaţia de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(2) În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 129/2019, Camera Consultanţilor Fiscali adoptă, prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, măsurile necesare pentru a împiedica persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunea de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului să deţină o funcţie de conducere în cadrul entităţilor raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 129/2019 sau să fie beneficiarii reali ai acestora.
CAP. II
Obligaţiile entităţilor reglementate
SECŢIUNEA 1
Persoana desemnată, în aplicarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 129/2019
ART. 7
(1) În aplicarea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, conducerea societăţilor de consultanţă fiscală trebuie să desemneze una sau mai multe persoane cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019 şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
(2) În aplicarea art. 23 alin. (3) din Legea nr. 129/2019, societăţile de consultanţă fiscală se asigură că persoanele cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019 au acces direct şi permanent la toate datele şi informaţiile deţinute la nivelul entităţilor reglementate, necesare îndeplinirii obligaţiilor şi atribuţiilor legale.
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) se desemnează de către reprezentanţii legali ai societăţilor de consultanţă fiscală, în următoarele situaţii:
a) la data înfiinţării societăţii de consultanţă fiscală;
b) ori de câte ori situaţiile faptice obiective impun o nouă desemnare.
(4) Pentru persoanele desemnate prevăzute la alin. (1), societăţile de consultanţă fiscală vor preciza în mod distinct şi explicit, în normele şi procedurile interne, responsabilităţile încredinţate pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 129/2019, precum şi modalitatea concretă prin care se asigură accesul acestora, direct şi în timp util, la datele şi informaţiile relevante deţinute de entităţile reglementate.
(5) Societăţile de consultanţă fiscală stabilesc, prin normele şi procedurile interne, criterii de selecţie a persoanelor desemnate, cu respectarea cel puţin a următoarelor cerinţe:
a) să deţină cunoştinţele necesare în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului;
b) să aibă integritate morală şi reputaţie profesională, care pot avea la bază inclusiv cazierul judiciar şi referinţe ale angajatorilor anteriori.
(6) Documentele întocmite în procedura de selectare, testare şi desemnare a persoanelor prevăzute la alin. (1) sunt înregistrate şi păstrate în evidenţele proprii ale societăţii de consultanţă fiscală, în format letric sau electronic, cu semnăturile olografe sau electronice ale reprezentanţilor acestora. Documentele întocmite în acest sens se pun la dispoziţia Camerei Consultanţilor Fiscali sau a altor autorităţi cu atribuţii de control, la cererea acestora.
(7) Societăţile de consultanţă fiscală, persoane juridice, au obligaţia să transmită Camerei Consultanţilor Fiscali o notificare privind persoanele desemnate cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019, în termen de 30 de zile de la data desemnării, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data înregistrării în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală, în cazul celor nou-înregistrate, utilizând formularul pus la dispoziţie de Cameră.
(8) Pentru consultanţii fiscali persoane fizice, membri ai Camerei, care au calitatea de entitate reglementată, prevederile alin. (1)-(7) nu se aplică, însă acestea trebuie să îndeplinească cumulativ toate celelalte obligaţii ale entităţilor raportoare prevăzute de art. 5 alin. (1) litera e) din Legea nr. 129/2019.
SECŢIUNEA a 2-a
Mecanisme de protecţie a angajaţilor
ART. 8
(1) În aplicarea art. 23 alin. (5) şi (6) şi art. 37 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 129/2019, societăţile de consultanţă fiscală trebuie să instituie mecanisme de protejare a persoanelor desemnate, precum şi proceduri corespunzătoare privind raportarea către Oficiu a încălcărilor de orice natură ale reglementărilor legale în domeniu de către angajaţi şi persoanele aflate într-o poziţie similară, printr-un canal specific, independent şi anonim.
(2) Mecanismele interne prevăzute la alin. (1) includ cel puţin următoarele prevederi:
a) proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările de orice natură ale Legii nr. 129/2019 şi luarea de măsuri ulterioare;
b) protecţie din punct de vedere juridic corespunzătoare a angajaţilor sau a persoanelor aflate într-o poziţie similară în cadrul entităţilor reglementate, care raportează încălcări de orice natură ale Legii nr. 129/2019 şi ale prezentelor norme, comise în cadrul acestora;
c) protecţie din punct de vedere juridic a persoanelor desemnate care au responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019;
d) protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea de orice natură a Legii nr. 129/2019 şi ale prezentelor norme, precum şi ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcare, în conformitate cu principiile stabilite în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului;
e) norme clare care să asigure faptul că este garantată confidenţialitatea în toate cazurile în ceea ce priveşte identitatea persoanei care raportează încălcările de orice natură ale Legii nr. 129/2019 şi ale prezentelor norme, comise în cadrul entităţii reglementate, cu excepţia cazului în care divulgarea este impusă de alte prevederi legale.
(3) Respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 6, 7, art. 23 alin. (5) şi alin. (6) lit. d) din Legea nr. 129/2019 de către societăţile de consultanţă fiscală, directori sau angajaţi ai acestora, nu constituie încălcarea unei restricţii de divulgare impuse prin contract sau printr-un act cu putere de lege ori act administrativ şi nu atrage niciun fel de răspundere pentru entitatea raportoare sau angajaţii acesteia, chiar şi în împrejurarea în care aceştia nu au cunoscut cu precizie tipul de activitate infracţională ori de încălcare de orice natură a legii şi indiferent dacă respectiva activitate a avut loc sau nu.
SECŢIUNEA a 3-a
Proceduri interne, în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 129/2019
ART. 9
(1) În aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală întocmesc documente aprobate la nivelul conducerii de rang superior, după cum urmează:
a) norme interne ce conţin, cel puţin, măsuri aplicabile în materie de raportare, inclusiv de semnalare în nume propriu de către persoanele desemnate, către autorităţile statului, a încălcărilor de orice natură a reglementărilor legale în domeniu, din cadrul entităţii reglementate, şi de furnizare promptă a datelor la solicitarea autorităţilor competente, precum şi măsuri de păstrare a evidenţelor şi a tuturor documentelor, conform cerinţelor din Legea nr. 129/2019;
b) norme interne ce conţin măsuri aplicabile în materie de cunoaştere a clientelei;
c) proceduri de administrare a riscurilor care conţin cel puţin: măsuri de identificare, evaluare, gestionare şi diminuare a riscurilor, criteriile şi elementele în baza cărora s-au stabilit riscurile, inclusiv scenariile şi intervalele de timp relevante în funcţie de care se identifică tranzacţiile legate între ele, determinate proporţional cu riscurile asociate;
d) proceduri care stabilesc mecanismele de control intern, de comunicare şi management de conformitate;
e) proceduri care stabilesc mecanisme ce cuprind măsuri de protecţie a personalului propriu implicat în aplicarea acestor politici împotriva oricăror ameninţări ori acţiuni ostile sau discriminatorii;
f) proceduri aplicabile de către angajaţi pentru raportarea încălcărilor la nivel intern, prin intermediul unui canal specific, independent şi anonim, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal;
g) proceduri de instruire şi evaluare periodică a angajaţilor.
(2) Politicile, normele şi procedurile prevăzute la alin. (1) se elaborează în funcţie de specificul şi dimensiunea activităţii economice desfăşurate de consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă fiscală, precum şi de particularităţile relaţiilor de afaceri, clienţilor şi serviciilor.
(3) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală aprobă, monitorizează şi revizuiesc periodic, anual sau ori de câte ori este necesar, la nivelul conducerii de rang superior, după caz, politicile, normele interne, mecanismele şi procedurile de administrare a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, precum şi metodologia de aplicare.
(4) Factorii, indicatorii şi condiţiile care stau la baza evaluării riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului asociat clienţilor, beneficiarului real, relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor ocazionale sunt analizate permanent de către entităţile reglementate în scopul actualizării relevanţei acestora.
(5) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală evaluează şi integrează informaţiile obţinute în cadrul procesului permanent de monitorizare a unei relaţii de afaceri şi analizează măsura în care acestea influenţează evaluarea precedentă a riscurilor.
(6) În aplicarea art. 24 alin. (7) din Legea nr. 129/2019, societăţile de consultanţă fiscală care fac parte dintr-un grup aplică politici, proceduri interne şi instruiri la nivel de grup, inclusiv politici de protecţie a datelor şi politici şi proceduri privind schimbul de informaţii în cadrul grupului în scopul combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(7) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia de a înregistra şi păstra în evidenţele proprii, în format letric sau în format electronic, documentele prevăzute la alin. (1), pe care le pun la dispoziţia Camerei Consultanţilor Fiscali sau a autorităţilor cu atribuţii de control, la cererea acestora.
(8) În aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 129/2019, societăţile de consultanţă fiscală asigură o funcţie de audit independent în scopul testării eficienţei şi modalităţilor concrete de aplicare a politicilor şi normelor interne, mecanismelor de control intern şi procedurilor de administrare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, atunci când, în ultimul exerciţiu financiar încheiat, depăşesc cel puţin două dintre următoarele criterii:
a) total active: 16.000.000 lei;
b) total cifră de afaceri netă: 32.000.000 lei;
c) numărul mediu de salariaţi: 50.
SECŢIUNEA a 4-a
Instruirea angajaţilor, în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 129/2019
ART. 10
(1) Societăţile de consultanţă fiscală comunică angajaţilor politicile, normele, procedurile şi mecanismele de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului emise în aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 şi asigură aplicarea efectivă a acestora în activitatea desfăşurată de entitatea reglementată.
(2) Societăţile de consultanţă fiscală asigură, periodic sau ori de câte ori se impune, dar cel puţin o dată pe an, instruirea corespunzătoare a angajaţilor cu privire la dispoziţiile Legii nr. 129/2019 şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia, precum şi cu privire la cerinţele relevante privind protecţia datelor cu caracter personal.
(3) Instruirea angajaţilor cu responsabilităţi în aplicarea normelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului se realizează în funcţie de rolul şi atribuţiile acestora în cadrul entităţii reglementate.
(4) Procesul de verificare şi instruire corespunzătoare a angajaţilor trebuie să asigure:
a) instruirea corespunzătoare a angajaţilor cu privire la dispoziţiile Legii nr. 129/2019, precum şi cu privire la cerinţele relevante privind protecţia datelor cu caracter personal;
b) participarea la programe speciale de formare profesională permanentă având ca scop recunoaşterea de către angajaţi a operaţiunilor care pot avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului;
c) evaluarea periodică a cunoştinţelor angajaţilor privind legislaţia în vigoare în materia prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului şi a modului de aplicare concretă şi corespunzătoare, în cadrul intern, a obligaţiilor ce le revin conform atribuţiilor primite în baza dispoziţiilor Legii nr. 129/2019.
(5) Documentele întocmite în procesul de instruire şi verificare a angajaţilor se înregistrează şi se păstrează, în format letric sau electronic, şi se pun la dispoziţia Camerei Consultanţilor Fiscali sau a autorităţilor cu atribuţii de control, la cererea acestora.
(6) În cazul în care o persoană fizică ce se încadrează în categoria entităţilor reglementate enumerate la art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 129/2019 desfăşoară activităţi profesionale ca angajat al unei persoane juridice, obligaţiile prevăzute de art. 23 şi 24 din Legea nr. 129/2019 se aplică persoanei juridice respective, şi nu persoanei fizice.
SECŢIUNEA a 5-a
Evaluarea riscurilor, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. (6) şi (7), art. 14, art. 16 alin. (2), art. 17 alin. (14) şi ale art. 25 din Legea nr. 129/2019
ART. 11
(1) În aplicarea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală realizează evaluări proprii de risc prin care identifică, evaluează şi gestionează riscul de spălare a banilor şi finanţare a terorismului atât la nivelul clientelei, la nivelul serviciilor oferite, cât şi la nivelul întregii activităţi desfăşurate, astfel încât să poată demonstra Camerei şi autorităţilor cu atribuţii de control că înţeleg şi administrează adecvat riscul de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la care sunt sau ar putea fi expuse.
(2) Evaluările de risc prevăzute la alin. (1) se actualizează periodic şi ori de câte ori intervin modificări privind factorii de risc prevăzuţi de Legea nr. 129/2019 sau modificări în cadrul evaluărilor naţionale şi sectoriale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, ale cerinţelor din prezentele norme şi, după caz, ale evaluărilor realizate la nivelul grupului din care fac parte.
(3) Evaluarea riscurilor se realizează în scopul de a permite consultanţilor fiscali şi societăţilor de consultanţă fiscală să determine, într-o manieră motivată, setul de măsuri obligatorii de cunoaştere a clientelei, prevăzute de Legea nr. 129/2019, care se aplică atât în perioada procedurii de identificare a unui client sau a unui beneficiar real, cât şi în perioada relaţiei de afaceri, atât pentru clienţii noi, cât şi pentru cei existenţi.
(4) În aplicarea art. 11 alin. (6) din Legea nr. 129/2019, la evaluarea riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală sunt obligaţi să ia în considerare cel puţin următoarele:
a) scopul iniţierii unei relaţii sau al efectuării unei tranzacţii ocazionale;
b) nivelul activelor care urmează a fi tranzacţionate de un client sau dimensiunea tranzacţiilor deja efectuate;
c) regularitatea sau durata relaţiei de afaceri;
d) reglementările şi instrucţiunile sectoriale emise de autorităţile competente în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 129/2019.
(5) La evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului se vor lua în considerare factorii caracteristici situaţiilor cu risc potenţial mărit, prevăzuţi la art. 17 alin. (14) din Legea nr. 129/2019, precum şi următorii factori specifici activităţii de consultanţă fiscală:
a) factori de risc privind clienţii:
- forma juridică a clientului;
– complexitatea şi transparenţa structurii organizatorice;
– tipul activităţii sau ocupaţiei, durata şi complexitatea activităţii economice desfăşurate de client/beneficiarul real;
– reputaţia clientului şi a beneficiarului real/natura şi comportamentul clientului şi al beneficiarului real al clientului;
– clientul/beneficiarul real activează în sectoare economice asociate frecvent cu un risc mai ridicat de spălare a banilor şi finanţare a terorismului - sectorul imobiliar (inclusiv construcţii, comerţ cu materiale de construcţii, dezvoltatori şi agenţi imobiliari), sectorul agricol, farmaceutic, comercializare de produse petroliere şi gaze naturale, comerţ cu produse din tutun, arme şi muniţii, metale preţioase, jocuri de noroc;
– clientul şi beneficiarul real au antecedente penale pentru săvârşirea unor infracţiuni sancţionate de legile fiscale, financiar-contabile, vamale, cele care privesc disciplina financiară, precum şi alte infracţiuni, inclusiv spălarea banilor sau finanţarea terorismului;
– clientul şi beneficiarul real sunt persoane expuse public sau persoane cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor expuse public;
– sursa averii/fondurilor clientului/beneficiarului real;
b) factori de risc privind serviciile, tranzacţiile sau canalele de distribuţie (intermediari):
- nivelul de transparenţă al identităţii clientului/beneficiarului real la iniţierea relaţiei de afaceri sau a tranzacţiei/modul de iniţiere a relaţiei de afaceri sau a unei tranzacţii - prezenţa fizică/faţă în faţă, la distanţă sau electronic, prin intermediari;
– tipurile serviciilor solicitate de client/beneficiarul real;
– scopul şi destinaţia serviciilor solicitate de client/beneficiarul real/scopul iniţierii unei relaţii sau al efectuării unei tranzacţii ocazionale;
– prestarea serviciilor profesionale, relaţia de afaceri propusă ori tranzacţia ocazională solicitată prezintă un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului;
– complexitatea serviciului profesional prestat;
– valoarea sau volumul fondurilor ce urmează a fi utilizate în relaţii de afaceri sau tranzacţii;
c) factori de risc geografic:
- jurisdicţii în care clientul/beneficiarul real îşi are domiciliul/reşedinţa;
– jurisdicţii în care clientul are stabilite sucursale sau puncte de lucru;
– jurisdicţii în care clientului şi beneficiarul real au legături personale sau comerciale relevante sau interese financiare ori juridice relevante;
– jurisdicţii din care provin fondurile clientului/beneficiarului real;
d) alţi factori de risc geografic:
- sancţiunile internaţionale impuse la nivelul Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene;
– nivelul corupţiei;
– transparenţa fiscală la nivelul declarării şi accesului la informaţiile privind beneficiarul real;
– evaluările FATF şi ale UE.
(6) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să aplice măsurile standard de cunoaştere a clientelei tuturor clienţilor, iar proporţional cu gradul de risc asociat fiecărui client pot aplica măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei pentru clienţii evaluaţi la un grad de risc redus, conform prevederilor art. 16 din Legea nr. 129/2019, sau aplică măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei, în plus faţă de măsurile standard, pentru clienţii evaluaţi la un grad de risc ridicat, conform prevederilor art. 17 şi 17^1 din Legea nr. 129/2019.
(7) Responsabilitatea configurării, documentării şi actualizării periodice a procedurilor de administrare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului revine, după caz, persoanei din conducerea de rang superior din cadrul entităţii reglementate, cu atribuţii de control intern, de comunicare şi management de conformitate.
(8) Evaluarea şi gestionarea riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului de către consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală cuprind cel puţin următoarele componente:
a) responsabilităţile personalului în cadrul implementării procesului de evaluare pe bază de risc;
b) categorii şi surse de informaţii utilizate în realizarea evaluării;
c) identificarea şi evaluarea factorilor de risc relevanţi asociaţi clienţilor şi serviciilor oferite, precum şi canalelor de distribuţie, ţărilor şi zonelor geografice, la nivelul tranzacţiilor, precum şi la nivelul întregii activităţi desfăşurate;
d) modul de determinare a ponderilor asociate factorilor de risc identificaţi în funcţie de importanţa acestora, dacă entitatea raportoare decide să pondereze diferit factorii de risc identificaţi;
e) obţinerea unei perspective generale asupra riscului asociat clientului, unei anumite relaţii de afaceri sau unei tranzacţii ocazionale prin strângerea informaţiilor necesare în vederea identificării tuturor factorilor de risc relevanţi şi evaluarea acestora;
f) măsurile privind cunoaşterea clientelei: utilizarea constatărilor desprinse din evaluarea asupra riscurilor la nivelul activităţii şi fundamentarea deciziei cu privire la nivelul şi tipul adecvat al măsurilor de cunoaştere a clientelei;
g) procedura de stabilire şi reevaluare, periodică, precum şi în situaţiile când intervin elemente de natură să modifice gradul de risc, a claselor de risc aferente clienţilor, produselor şi serviciilor, în funcţie de gradul de risc asociat;
h) procedura de monitorizare şi revizuire: monitorizarea tranzacţiilor şi serviciilor oferite, corelate cu profilul de risc şi cu activitatea clientului, respectiv actualizarea şi revizuirea în permanenţă a evaluării riscurilor;
i) gestionarea riscurilor asociate clienţilor prin identificarea şi aplicarea de măsuri pentru diminuarea sau îndepărtarea acestora.
SECŢIUNEA a 6-a
Factori de risc
ART. 12
(1) În cadrul procesului de evaluare a riscurilor, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală iau în considerare cel puţin factorii de risc relevanţi prevăzuţi la art. 11 alin. (6) din Legea nr. 129/2019.
(2) Indicatori de risc asociaţi clienţilor, beneficiarului real, tranzacţiilor sau activităţii clientului, care vor fi luaţi în considerare de consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă în evaluarea riscurilor în exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, pot fi, fără a se limita la, următorii:
a) constatarea unor schimbări frecvente în ceea ce priveşte beneficiarul real;
b) structura afacerii clientului este complexă şi opacă, fără a exista o justificare reală, economică sau legală în acest sens;
c) structura complexă a acţionariatului societăţii având în vedere natura activităţii sale;
d) tranzacţii complexe sau neobişnuite solicitate sau efectuate de client, fără a exista un scop economic evident sau o justificare comercială solidă;
e) nivel de confidenţialitate excesiv solicitat de client cu privire la tranzacţiile şi informaţiile puse la dispoziţia consultantului fiscal pentru prestarea serviciului solicitat;
f) sursa veniturilor clientului sau a beneficiarului real nu este credibilă sau nu poate fi uşor identificată sau justificată;
g) clientul sau beneficiarul real are legături cu sectoare asociate frecvent cu un risc de corupţie;
h) clientul sau beneficiarul real are legături cu sectoare care implică tranzacţii sau operaţiuni cu sume în numerar semnificative;
i) clientul sau beneficiarul real are legături cu persoane expuse public, cu membri ai familiei persoanei expuse public sau cu persoanele cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor expuse public;
j) existenţa unor informaţii relevante despre client, privind acuzaţii împotriva clientului sau a beneficiarului real referitoare la comiterea de infracţiuni sau a unor acte de terorism;
k) fonduri sau active ale clientului, ale beneficiarului real sau ale unor persoane din structura de conducere a acestuia care au fost blocate ca urmare a unor sancţiuni penale, administrative sau a suspiciunilor de spălare a banilor sau finanţare a terorismului;
l) clientul sau beneficiarul real provin dintr-o ţară care, conform evaluării organismelor internaţionale de profil, nu dispune de sisteme efective de combatere a spălării banilor/de combatere a finanţării terorismului;
m) situaţii ce prezintă sau implică regim politic instabil, niveluri ridicate de corupţie sau atunci când jurisdicţia este inclusă în lista de ţări şi teritorii noncooperante.
(3) Factorii de risc identificaţi de consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă fiscală, în funcţie de activitatea efectiv desfăşurată, vor fi evaluaţi pentru fiecare client în parte cu scopul încadrării acestuia într-o categorie de risc, care poate fi, spre exemplificare, „redus“, „standard“, „sporit“ şi care se va consemna în evidenţele de acceptare a clientului sau în alte evidenţe stabilite prin procedura internă.
(4) La cererea Camerei Consultanţilor Fiscali sau a altor autorităţi cu atribuţii de control, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să demonstreze, pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), că măsurile de cunoaştere a clientelei au fost aplicate proporţional cu categoria de risc la care a fost încadrat fiecare client în parte.
(5) Evaluările întocmite de consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă fiscală în cadrul procesului de evaluare a riscurilor trebuie documentate, actualizate, înregistrate şi păstrate în evidenţele proprii, în format letric şi/sau în format electronic, şi se pun la dispoziţia Camerei Consultanţilor Fiscali sau a altor autorităţi cu atribuţii de control, la cererea acestora.
SECŢIUNEA a 7-a
Măsuri de cunoaştere a clientelei, în aplicarea prevederilor art. 10-20 din Legea nr. 129/2019
ART. 13
(1) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală aplică măsurile simplificate, standard şi suplimentare de cunoaştere a clientelei, după caz, potrivit riscului determinat în baza sistemului propriu de evaluare a riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pe baza normelor interne de cunoaştere a clientelei.
(2) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală verifică identitatea clientului şi a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei ocazionale.
ART. 14
(1) Măsurile standard de cunoaştere a clientelei se aplică de către consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă fiscală în condiţiile stabilite de art. 11 alin. (1) şi (4), art. 13 alin. (1) şi art. 14 din Legea nr. 129/2019 şi au ca scop:
a) identificarea clientului şi verificarea identităţii acestuia pe baza documentelor, datelor sau informaţiilor obţinute din surse sigure şi independente, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică şi a serviciilor de încredere relevante prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1.999/93/CE sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat la nivel naţional de către Autoritatea pentru Digitalizarea României;
b) identificarea beneficiarului real şi adoptarea de măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea raportoare să se asigure că a identificat beneficiarul real, inclusiv în ceea ce priveşte persoanele juridice, fiduciile, societăţile, asociaţiile, fundaţiile şi entităţile fără personalitate juridică similare, precum şi pentru a înţelege structura de proprietate şi de control a clientului;
c) evaluarea privind scopul şi natura relaţiei de afaceri şi, dacă este necesar, obţinerea de informaţii suplimentare despre acestea;
d) realizarea monitorizării continue a relaţiei de afaceri, inclusiv prin examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru ca entitatea reglementată să se asigure că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile deţinute referitoare la client, la profilul activităţii şi la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt actualizate şi relevante;
e) identificarea persoanelor sau entităţilor desemnate în sensul OUG nr. 202/2008 ori a operaţiunilor derulate cu acestea, care implică bunuri în sensul aceluiaşi act normativ, avându-se în vedere şi prevederile art. 6 din Normele aprobate prin HG nr. 603/2011.
(2) În aplicarea art. 11 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, la stabilirea unei relaţii de afaceri sau la efectuarea unei tranzacţii ocazionale, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să obţină şi să arhiveze în evidenţele proprii, pentru a verifica identitatea clientului persoană fizică şi a beneficiarului real şi factorii de risc specifici acestora, informaţii privind:
1. În cazul clienţilor persoane fizice se vor reţine datele de identificare prevăzute în cărţile/buletinele de identitate, paşapoarte sau permise de şedere, respectiv:
a) numele şi prenumele;
b) data şi locul naşterii;
c) codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;
d) numărul şi seria documentului de identitate;
e) domiciliul stabil/reşedinţa (adresa completă) şi identificarea regimului juridic al acesteia, respectiv dacă este domiciliu, reşedinţă ori alt atribut de identificare de acelaşi tip;
f) cetăţenia, naţionalitatea şi ţara de origine;
g) ocupaţia şi, după caz, numele angajatorului ori natura activităţii proprii;
h) numărul de telefon, adresa de poştă electronică, după caz;
i) funcţia publică deţinută, dacă este cazul;
j) scopul şi natura relaţiei de afaceri derulată cu entitatea reglementată;
k) sursa fondurilor ce urmează să fie utilizate în derularea relaţiei de afaceri;
l) încadrarea în categoria persoanelor expuse public sau deţinerea calităţii de membru al familiei persoanei expuse public ori de persoană cunoscută ca asociat apropiat al unei persoane expuse public;
m) informaţii referitoare la beneficiarul real, dacă este diferit de client, respectiv numele şi prenumele, data naşterii, codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine.
2. În cazul clienţilor persoane juridice, fiduciilor sau entităţilor fără personalitate juridică, în aplicarea art. 11 alin. (1) şi (3) şi art. 15 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 129/2019, se vor reţine, cel puţin, informaţii privind datele de identificare cuprinse în actele de constituire, certificatele de înregistrare sau extrase ale acestora, precum şi documente din care să rezulte identificarea beneficiarului real, respectiv persoana fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul şi/sau persoana fizică în numele căreia se realizează o tranzacţie, o operaţiune sau o activitate, după cum urmează:
a) denumirea;
b) forma juridică;
c) numărul, seria şi data certificatului de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau la autorităţi similare ori echivalente;
d) capitalul social subscris şi vărsat;
e) codul unic de înregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;
f) instituţia de credit şi codul IBAN prin intermediul căruia se efectuează plata contravalorii activităţilor sau serviciilor prestate de entitatea reglementată;
g) lista administratorilor, a persoanelor cu funcţii de conducere sau cu mandat de reprezentare a clientului;
h) informaţiile prevăzute la pct. 1 pentru persoanele care reprezintă clientul în relaţie cu entitatea reglementată şi atribuţiile acestora de angajare a entităţii;
i) adresa sediului social;
j) structura acţionariatului/asociaţilor;
k) telefon, e-mail, şi, după caz, pagină de internet;
l) scopul şi natura relaţiilor de afaceri derulate cu entitatea reglementată;
m) numele beneficiarului real şi datele de identificare ale acestuia;
n) tipul si natura activităţii desfăşurate;
o) încadrarea beneficiarului real în categoria persoanelor expuse public sau deţinerea calităţii de membru al familiei persoanei expuse public ori de persoană cunoscută ca asociat apropiat al unei persoane expuse public;
p) în cazul în care un client este parte a unui contract fiduciar sau altor construcţii juridice similare se vor reţine de la acesta copii ale declaraţiilor de înregistrare a contractelor de fiducie depuse la organele fiscale unde este înregistrat.
(3) În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată şi o traducere în limba română a actelor constitutive sau a certificatului de înmatriculare, precum şi datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul, legalizată în condiţiile legii.
(4) În situaţia în care identificarea se realizează pe cale electronică, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, se păstrează informaţiile şi documentele care atestă aplicarea adecvată a măsurilor de cunoaştere a clientelei.
(5) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală pot utiliza informaţii obţinute de la terţe părţi, în scopul aplicării măsurilor standard de cunoaştere a clientelei, în condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 129/2019.
(6) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală verifică informaţiile privind beneficiarul real furnizate de clienţi persoane fizice prin metode corespunzătoare, utilizând surse credibile şi independente, luând în considerare sursa şi volumul fondurilor implicate în relaţia de afaceri sau tranzacţia ocazională, iar în cazul clienţilor persoane juridice şi fiducii, prin consultarea registrelor prevăzute la art. 19 alin. (5) din Legea nr. 129/2019 sau a registrelor similare din alte jurisdicţii, dacă aceste surse sunt disponibile.
(7) După consultarea registrelor centrale prevăzute la art. 19 alin. (5) din Legea nr. 129/2019, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală informează autorităţile care gestionează aceste registre cu privire la orice neconcordanţă între informaţiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali şi informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin. În situaţia în care consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală constată că există suspiciuni sau motive rezonabile să suspecteze că anumite tranzacţii, operaţiuni sau activităţi al căror obiect îl constituie bunuri ce provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului şi implică persoane cu privire la care există o neconcordanţă, transmit un raport pentru tranzacţii suspecte exclusiv Oficiului, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.
(8) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să aplice cel puţin măsurile standard de cunoaştere a clientelei prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, în toate cazurile în care există suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
(9) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să demonstreze, la solicitarea Oficiului sau a Camerei, că măsurile privind cunoaşterea clientelei pe care le-au aplicat sunt proporţionale cu riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului identificate.
ART. 15
(1) Măsurile simplificate de cunoaştere a clientelei se aplică de consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală în condiţiile stabilite de art. 16 din Legea nr. 129/2019 şi constituie o adaptare a măsurilor standard de cunoaştere a clientelei la riscul redus asociat clientului, cel puţin prin:
a) limitarea tipului sau timpului alocat măsurilor de cunoaştere a clientelei;
b) obţinerea unui volum mai redus de informaţii referitoare la identificarea clientului şi a beneficiarului real;
c) simplificarea verificărilor efectuate cu privire la identitatea clienţilor şi a beneficiarului real;
d) reducerea frecvenţei actualizărilor informaţiilor privind identificarea clienţilor pe parcursul relaţiei de afaceri;
e) diminuarea intensităţii extinderii şi gradului de monitorizare şi verificare a tranzacţiilor.
(2) Înainte de a aplica măsurile simplificate de cunoaştere a clientelei, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală se asigură că:
a) relaţia de afaceri sau tranzacţia ocazională prezintă un grad de risc redus, determinat cel puţin pe baza factorilor de risc prevăzuţi la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 129/2019;
b) au obţinut suficiente informaţii pentru a putea identifica tranzacţiile neobişnuite sau suspecte.
ART. 16
(1) Măsurile suplimentare de cunoaştere a clientelei se aplică de consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă fiscală, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 129/2019, clienţilor încadraţi în categoria de risc sporit şi constituie o adaptare a măsurilor standard de cunoaştere a clientelei la riscul sporit asociat clientului, cel puţin prin:
a) obţinerea de informaţii suplimentare cu privire la împuternicit, beneficiarul real, sediul, ocupaţia, sursa de venit, volumul activelor etc. şi alte informaţii disponibile din baze de date publice;
b) efectuarea de verificări suplimentare prin folosirea altor surse independente şi deschise;
c) obţinerea de informaţii suplimentare şi, după caz, obţinerea unor documente justificative cu privire la natura relaţiei de afaceri şi a sursei fondurilor/activelor clientului;
d) obţinerea de informaţii privind justificarea tranzacţiilor care pot fi efectuate sau a celor realizate;
e) diminuarea pragului de 25% prevăzut la definiţia beneficiarului real de la art. 4 alin. (2) lit. a) şi d) din Legea nr. 129/2019;
f) realizarea de monitorizări suplimentare ale relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului şi duratei verificărilor efectuate şi selectarea tipurilor de tranzacţii care necesită verificări suplimentare;
g) creşterea gradului de conştientizare, în cazul tranzacţiilor şi clienţilor cu risc ridicat, în toate departamentele care au o relaţie de afaceri cu clientul, inclusiv posibilitatea de informare suplimentară a personalului care răspunde de respectivul client.
(2) Aplicarea măsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei este obligatorie în situaţiile ce prezintă un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, inclusiv în următoarele situaţii:
a) în cazul relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor care implică persoane din ţări care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului sau care sunt cunoscute la nivel internaţional ca fiind ţări necooperante;
b) în cazul tranzacţiilor sau relaţiilor de afaceri cu persoane expuse public sau cu clienţi ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puţin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcţie publică importantă;
c) în cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite în ţări terţe identificate de Comisia Europeană drept ţări terţe cu grad înalt de risc;
d) în cazurile prevăzute în reglementările sau instrucţiunile sectoriale emise de autorităţile competente în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 129/2019.
(3) În toate situaţiile ce pot prezenta risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să examineze contextul şi scopul tuturor tranzacţiilor care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) sunt tranzacţii complexe;
b) sunt tranzacţii cu valori neobişnuit de mari;
c) nu se încadrează în tiparul obişnuit;
d) nu au un scop economic, comercial sau legal evident.
(4) În cazul tranzacţiilor ocazionale sau al relaţiilor de afaceri cu persoane expuse public sau cu clienţi ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală trebuie să adopte, în plus faţă de măsurile standard de cunoaştere a clientelei, printre altele, următoarele măsuri:
a) să obţină aprobarea conducerii de rang superior cu privire la stabilirea sau continuarea relaţiei de afaceri;
b) să obţină informaţii despre sursa fondurilor şi averii clientului şi beneficiarului real al clientului şi sursa fondurilor care urmează să fie utilizate în relaţia de afaceri sau în tranzacţii cu astfel de persoane;
c) să efectueze permanent o monitorizare sporită a relaţiei de afaceri cu aceste persoane.
(5) Măsurile prevăzute la alin. (4) sunt aplicate de consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală şi în cazul membrilor familiilor persoanelor expuse public şi al persoanelor cunoscute ca fiind asociaţi apropiaţi ai acestora.
(6) În cazul relaţiilor de afaceri sau al tranzacţiilor care implică ţări terţe cu grad înalt de risc identificate potrivit art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 129/2019, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală aplică măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei conform prevederilor art. 17^1 din Legea nr. 129/2019.
(7) Normele interne adoptate de consultanţii fiscali şi de societăţile de consultanţă fiscală în aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, privind măsurile aplicabile în materie de cunoaştere a clientelei, inclusiv a beneficiarului real, conţin cel puţin următoarele elemente:
a) identificarea criteriilor de acceptare a clienţilor şi nivelul ierarhic de aprobare a acestora;
b) tipurile de produse şi servicii care pot fi furnizate fiecărei categorii de clientelă;
c) încadrarea clienţilor în categoria de risc adecvată şi modalitatea de trecere a acestora dintr-o categorie în alta;
d) frecvenţa actualizării, pe bază de risc, a informaţiilor şi a documentaţiei despre clienţi;
e) conţinutul măsurilor de cunoaştere a clientelei pentru fiecare categorie de risc identificată, cu indicarea explicită a documentelor şi informaţiilor utilizate;
f) monitorizarea permanentă a operaţiunilor derulate de clienţi, indiferent de categoria de risc în care acestea sunt încadrate, în scopul detectării tranzacţiilor neobişnuite şi/sau suspecte;
g) gestionarea situaţiilor de încetare a relaţiilor de afaceri şi a celor în care apar dificultăţi în procesul de cunoaştere a clientelei;
h) identificarea tranzacţiilor sau a relaţiilor de afaceri cu persoane expuse public sau cu clienţi ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public sau deţin calitatea de membru al familiei persoanei expuse public ori de persoană cunoscută ca asociat apropiat al unei persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puţin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcţie publică importantă;
i) modul de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale, conform legislaţiei în vigoare, inclusiv prin verificări realizate pe site-ul Oficiului, www.onpcsb.ro, secţiunea „sancţiuni internaţionale“, precum şi modul în care se va demonstra la cererea autorităţilor/instituţiilor abilitate îndeplinirea concretă a obligaţiei.
SECŢIUNEA a 8-a
Tipuri de raportări, în aplicarea prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 129/2019
SUBSECŢIUNEA 1
Raportul pentru tranzacţii suspecte
ART. 17
(1) În aplicarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 129/2019, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să transmită de îndată Oficiului un raport de tranzacţii suspecte, atunci când, după aplicarea măsurilor de cunoaştere a clientelei şi de evaluare a riscurilor, au identificat suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
(2) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală transmit un raport pentru tranzacţii suspecte către Oficiu, dacă în cadrul activităţilor profesionale desfăşurate, aşa cum sunt prevăzute de art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, au obţinut informaţii în baza cărora şiau conturat o suspiciune rezonabilă privind posibile activităţi sau tentative de spălare a banilor sau finanţare a terorismului.
(3) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală vor lua toate măsurile legale de identificare a tranzacţiilor suspecte în activitatea profesională desfăşurată, indiferent de riscul aferent clientelei, de pragul tranzacţiilor sau de modalitatea de realizare a acestora.
(4) Identificarea tranzacţiilor suspecte are în vedere inclusiv stabilirea unor parametri şi a unor tipare ce delimitează tranzacţiile obişnuite derulate, cum ar fi:
a) categorii de tranzacţii derulate în relaţie cu diferitele tipuri de clienţi şi/sau domenii de activitate;
b) limite valorice pe tipuri de client, produs sau tranzacţie.
(5) În cadrul aplicării măsurilor de identificare a beneficiarilor reali ai clienţilor, după consultarea registrelor centrale ale beneficiarilor reali, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală informează autorităţile care gestionează aceste registre cu privire la orice neconcordanţă între informaţiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali şi informaţiile privind beneficiarii reali pe care le deţin.
(6) În situaţia în care consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că anumite tranzacţii, operaţiuni sau activităţi ar putea avea ca obiect bunuri ce provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului şi implică persoane cu privire la care există o neconcordanţă conform alin. (5), transmit un raport pentru tranzacţii suspecte exclusiv Oficiului, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.
(7) Atunci când consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală nu sunt în măsură să aplice măsurile de cunoaştere a clientelei, aceştia nu trebuie să iniţieze ori să continue relaţia de afaceri sau să efectueze tranzacţia ocazională şi trebuie să întocmească un raport de tranzacţie suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, care va fi transmis Oficiului.
(8) Contractele de confidenţialitate, legislaţia sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricţiona capacitatea de raportare a consultanţilor fiscali şi a societăţilor de consultanţă fiscală.
(9) Raportările se fac către Oficiu şi sunt urmate de notificarea structurii de conducere a Camerei Consultanţilor Fiscali asupra transmiterii rapoartelor de tranzacţii suspecte.
(10) Forma şi conţinutul rapoartelor prevăzute la art. 6 şi 7 din Legea nr. 129/2019, precum şi metodologia de transmitere a acestora sunt cele stabilite prin ordin al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
SUBSECŢIUNEA 2
Raportarea tranzacţiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune
ART. 18
(1) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală raportează electronic, pe canalele puse la dispoziţie, către Oficiu tranzacţiile care se încadrează la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, în cel mult 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării tranzacţiei.
(2) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală respectă condiţiile şi modalităţile de raportare stabilite la art. 6-9 din Legea nr. 129/2019 şi în metodologiile sau instrucţiunile de raportare emise în aplicarea acesteia.
SECŢIUNEA a 9-a
Păstrarea documentelor, în aplicarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 129/2019
ART. 19
(1) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală stabilesc prin normele interne măsuri de păstrare a evidenţelor şi a tuturor documentelor, precum şi modul de acces la acestea.
(2) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală păstrează documentele şi informaţiile obţinute de la clienţi în format letric sau electronic, în scopul prevenirii, depistării şi investigării cazurilor de spălare de bani sau de finanţare a terorismului, pe toată perioada desfăşurării relaţiei de afaceri şi ulterior pentru o perioadă de 5 ani de la încetarea acestei relaţii sau de la data tranzacţiei ocazionale, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 21 din Legea nr. 129/2019.
(3) La solicitarea scrisă a autorităţilor competente în domeniul prevenirii, depistării şi investigaţiilor în cazurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia să extindă perioada de păstrare a documentelor, fără ca această prelungire să depăşească 5 ani.
(4) Documentele care sunt păstrate de către consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală se referă la:
a) toate înregistrările obţinute prin aplicarea măsurilor de cunoaştere a clientelei, cum ar fi copii ale documentelor de identificare (cărţi de identitate, paşapoarte, permise de şedere), ale monitorizărilor şi verificărilor efectuate şi ale rezultatelor analizelor efectuate în legătură cu clientul (inclusiv raportări interne şi externe, rezultatele screeningului, decizii/hotărâri adoptate de către conducerea superioară în legătură cu clientul etc.), ale dosarelor de client şi ale corespondenţei, inclusiv ale informaţiilor obţinute prin mijloacele de identificare electronică necesare pentru respectarea cerinţelor de cunoaştere privind clientela;
b) documente justificative şi de evidenţă a tranzacţiilor sau de corespondenţă comercială, avute la dispoziţie pentru prestarea serviciului de consultanţă fiscală, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu solicitările pentru a stabili istoricul şi scopul tranzacţiilor complexe dacă acestea au fost necesare pentru realizarea serviciului prestat;
c) toate raportările de tranzacţii suspecte făcute.
SECŢIUNEA a 10-a
Datele cu caracter personal
ART. 20
(1) Datele cu caracter personal obţinute şi utilizate în scopul aplicării Legii nr. 129/2019 sunt prelucrate de entităţile reglementate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 129/2019 şi ale Regulamentului (UE) 2016/679, doar în scopul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului, şi nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop.
(2) Entităţile reglementate furnizează clienţilor noi, înainte de a stabili o relaţie de afaceri sau de a efectua o tranzacţie ocazională, cel puţin informaţiile prevăzute mai jos, cu excepţia cazului în care persoana este deja informată cu privire la aceste date:
a) identitatea operatorului şi, dacă este cazul, a reprezentantului;
b) scopul prelucrării căreia îi sunt destinate datele;
c) orice alte informaţii suplimentare, cum ar fi destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor etc.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) includ o informare generală cu privire la obligaţiile legale care le revin consultanţilor fiscali şi societăţilor de consultanţă fiscală în temeiul Legii nr. 129/2019, atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(4) La expirarea perioadei de păstrare, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia de a şterge datele cu caracter personal, cu excepţia situaţiilor în care alte dispoziţii legale impun păstrarea în continuare a datelor.
SECŢIUNEA a 11-a
Solicitările de informaţii, interzicerea divulgării şi alte obligaţii, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. (4) şi (5), ale art. 33 şi ale art. 38 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 129/2019
ART. 21
(1) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală comunică direct Oficiului datele şi informaţiile solicitate în formatul şi în termenul indicat de acesta, fără a se depăşi un termen de maximum 15 zile de la data primirii cererii, iar pentru cererile care prezintă un caracter de urgenţă, marcate în acest sens, în termenul indicat de Oficiu.
(2) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia de a pune la dispoziţia personalului cu atribuţii de control al Oficiului şi/sau al Camerei Consultanţilor Fiscali, în vederea realizării atribuţiilor specifice, datele, informaţiile şi documentele solicitate de către acesta, în format letric sau electronic adecvat, inclusiv în fotocopie.
(3) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală, prin organul de conducere, după caz, sunt obligate să se asigure că rezultatele controalelor realizate de Oficiu şi/sau de Camera Consultanţilor Fiscali, respectiv deficienţele constatate şi recomandările pentru remedierea acestora, sunt implementate corespunzător în cadrul termenelor indicate în actul de control. După aplicarea măsurilor de remediere a deficienţelor, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală notifică de îndată Oficiul şi/sau, după caz, Camera, cu menţionarea numărului şi datei actului de control prin care acestea au fost consemnate.
CAP. III
Supravegherea şi controlul
ART. 22
(1) Modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 129/2019 de către entităţile reglementate prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 129/2019 se supraveghează şi se controlează, în cadrul atribuţiilor de serviciu, de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi de către Camera Consultanţilor Fiscali, în calitate de organism de autoreglementare.
(2) Camera Consultanţilor Fiscali desfăşoară periodic sau ori de câte ori este necesar activităţi de supraveghere şi control al entităţilor reglementate, cu sau fără notificare prealabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 129/2019.
(3) Activitatea de supraveghere a consultanţilor fiscali şi a societăţilor de consultanţă fiscală se realizează la sediul Camerei Consultanţilor Fiscali, prin analizarea şi procesarea informaţiilor şi documentelor din bazele de date gestionate sau la care are acces Camera, în scopul identificării gradului de risc la care este expusă fiecare entitate supravegheată de a fi folosită şi/sau implicată în activităţi ilicite de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.
(4) Acţiunile de supraveghere şi control realizate de Camera Consultanţilor Fiscali pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sunt stabilite având în vedere şi sinteza evaluării naţionale de risc publicată pe pagina de internet a Oficiului.
(5) Camera Consultanţilor Fiscali realizează acţiuni de supraveghere şi control în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legislaţiei în domeniul SB/FT de către consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală, în baza programelor anuale, care includ:
a) supravegherea realizată în baza raportărilor furnizate de entităţile reglementate;
b) supravegherea realizată prin acţiuni de control efectuate la sediul entităţilor reglementate.
(6) În aplicarea prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 129/2019, consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală ce fac obiectul supravegherii sau controlului au obligaţia de a pune la dispoziţia reprezentanţilor împuterniciţi sau desemnaţi ai Oficiului şi/sau ai Camerei datele, informaţiile şi documentele solicitate de către aceştia pentru realizarea atribuţiilor specifice. În exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control, reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului şi/sau ai Camerei pot reţine copii ale documentelor verificate.
(7) Consultanţii fiscali şi societăţile de consultanţă fiscală au obligaţia de a duce la îndeplinire măsurile dispuse de Oficiu şi/sau de Camera Consultanţilor Fiscali în termenul indicat, conform actului de control sau altor documente emise în acest sens.
(8) În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (7), Camera, organism de autoreglementare care are competenţe de reglementare a activităţii membrilor săi, cooperează cu autorităţile competente dintr-un alt stat membru, în vederea asigurării supravegherii eficiente a îndeplinirii cerinţelor Legii nr. 129/2019. Camera Consultanţilor Fiscali cooperează cu autorităţile competente dintr-un alt stat membru pe teritoriul căruia entitatea cu sediul social în România realizează activităţi economice, în vederea asigurării supravegherii eficiente a îndeplinirii cerinţelor impuse prin acte normative care transpun Directiva (UE) 2015/849, cu modificările şi completările ulterioare. Cooperarea poate cuprinde furnizarea de informaţii din activitatea de supraveghere şi, după caz, inspecţii comune.
(9) Acţiunile consultanţilor fiscali şi/sau ale societăţilor de consultanţă fiscală care, în conformitate cu prevederile statutare, încearcă să descurajeze un client să desfăşoare activităţi ilicite nu se consideră o încălcare a interdicţiei de a nu transmite, în afara condiţiilor prevăzute de lege, informaţiile deţinute în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
(10) La solicitarea Oficiului, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 129/2019, Camera Consultanţilor Fiscali poate aplica sancţiuni complementare potrivit competenţelor sale şi/sau măsuri de remediere în cazurile în care constată că entităţile reglementate sau membrii structurii de conducere ori persoanele desemnate sau alte persoane fizice ce au calitatea de angajat cu atribuţii în prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului nu respectă prevederile Legii nr. 129/2019.
ART. 23
Camera Consultanţilor Fiscali notifică Oficiul cu privire la:
a) faptele identificate în cadrul exercitării atribuţiilor de autorizare, supraveghere, control şi monitorizare a entităţilor reglementate care ar putea avea legătură cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului;
b) alte încălcări ale prevederilor Legii nr. 129/2019 constatate la nivelul entităţilor reglementate;
c) măsurile dispuse în urma exercitării atribuţiilor de supraveghere şi control.
CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii
ART. 24
(1) Societăţile de consultanţă fiscală care la data intrării în vigoare a prezentelor norme sunt înregistrate în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală au obligaţia de notificare a Camerei, în termen de 60 de zile, cu privire la persoana desemnată cu responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 129/2019, astfel cum este prevăzut la art. 7 alin. (7).
(2) Prezentele norme se completează de drept cu toate celelalte prevederi legale incidente.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
