Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. Dispoziţii generale 1. Patrimoniul unitãţilor economice de stat existent la 30 iunie 1990 va fi supus inventarierii şi reevaluarii pe baza datelor din bilanţurile contabile încheiate de acestea pentru semestrul I. 1990, acţiune în care vor fi cuprinse: fondurile fixe, mijloace circulante, mijloacele şi cheltuielile pentru investiţii, alte active şi pasive. 2. Inventarierea patrimoniului unitãţilor economice de stat se va efectua cu respectarea prevederilor Normelor metodologice privind contabilitatea unitãţilor economice (cap. V şi VI), aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 595/1970 , şi a precizãrilor din prezentele norme. 3. La nivelul unitãţii de stat se va constitui Comisia de inventariere şi reevaluare a patrimoniului, compusa din director, inginer şef, contabil şef, cadre tehnice şi economice de specialitate şi reprezentantul oficiului juridic, aprobatã de consiliul de administraţie, la care participa şi un delegat al organului financiar din teritoriu. Comisia îşi organizeazã colective de lucru în funcţie de specificul activitãţii, care vor executa lucrãrile de inventariere şi reevaluare a patrimoniului. Cheltuielile privind activitatea comisiilor şi colectivelor se suporta pe seama costurilor de producţie sau a cheltuielilor de circulaţie, dupã caz. Plãţile de ore suplimentare prestate pentru lucrãrile comisiilor şi colectivelor se vor face dupã încheierea acţiunii de inventariere şi reevaluare a patrimoniului la nivelul unitãţii, cu respectarea reglementãrilor în vigoare 4. În cadrul ministerelor şi departamentelor economice se vor constitui colective de specialişti care vor sprijini şi indruma comisiile de inventariere şi reevaluare a patrimoniului din unitãţile economice de stat. Colectivele de specialişti vor fi coordonate de Comisia Centrala de Inventariere şi Reevaluare a Patrimoniului Unitãţilor Economice de Stat. 5. Membrii comisiilor şi colectivelor poarta rãspunderea juridicã pentru corectitudinea, exactitatea şi legalitatea datelor şi operaţiunilor privind inventarierea şi reevaluarea patrimoniului. 6. Ministerele şi departamentele producãtoare vor elabora, cu sprijinul Departamentului pentru preţuri, Departamentului comerţului exterior şi Comisiei Naţionale de Statistica, indicii medii de actualizare a preţurilor de producţie şi livrare, respectiv a preţurilor externe de import, pe grupe de utilaje sau pe subramuri specifice. Lista indicilor medii de actualizare a preţurilor va fi transmisã unitãţilor economice de stat în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice. II. Fondurile fixe 1. Sînt supuse inventarierii şi reevaluarii fondurile fixe din administrarea unitãţilor economice de stat, înregistrate în contul 100 "Mijloace fixe", indiferent de locul în care acestea se afla la data inventarierii. În acţiunea de inventariere şi reevaluare vor fi cuprinse fondurile fixe productive şi neproductive, din activitatea de baza, auxiliara şi anexa, atît cele în funcţiune, cît şi cele existente în rezerva şi conservare. Pentru a se asigura cuprinderea unitarã a tuturor fondurilor fixe în acţiunea de inventariere şi reevaluare, se va tine seama de urmãtoarele: a) clãdirile şi celelalte fonduri fixe date în folosinta gratuita şcolilor profesionale şi organizaţiilor obşteşti se inventariaza şi se reevalueaza de unitatea economicã de stat care le are înregistrate în contul 100 "Mijloace fixe"; pentru acestea se întocmesc liste de inventariere separate; b) fondurile fixe date cu chirie se inventariaza şi se reevalueaza de unitãţile economice de stat care le-au dat cu chirie; c) investiţiile efectuate la fonduri fixe închiriate se inventariaza şi se reevalueaza de cãtre unitãţile economice de stat care le-au luat cu chirie; d) fondurile fixe pentru care s-au obţinut aprobãrile legale de scoatere din funcţiune şi care nu au fost demontate, demolate sau dezmembrate nu sînt supuse inventarierii şi reevaluarii; e) fondurile fixe transferate în curs de demontare la unitatea predatoare, în curs de transport sau în curs de remontare la unitatea primitoare, vor fi inventariate şi reevaluate la unitãţile economice de stat primitoare, cu condiţia întocmirii actelor de transfer pînã la 30.VI.1990. În situaţia în care aceste acte nu au fost perfectate pînã la 30.VI.1990, aceste fonduri fixe se inventariaza şi se reevalueaza de unitãţile economice de stat care urmeazã sa le predea; f) se inventariaza şi se reevalueaza, separat, de cãtre unitãţile economice de stat şi fondurile fixe a cãror valoare de inventar a fost recuperatã pe calea amortizarii, indiferent de modul de reflectare în evidenta unitãţilor economice respective. 2. Inventarierea fondurilor fixe este operaţiunea de constatare a existenţei reale cantitativ-materialã a fondurilor fixe, de determinare a caracteristicilor tehnico-economice şi gradului de uzura fizica al fiecãrui fond fix stabilit în procesul de evaluare a patrimoniului unitãţilor economice de stat. Inventarierea fondurilor fixe cuprinde: a) inventarierea faptica a fondurilor fixe, prin întocmirea listelor de inventar potrivit anexei model nr. 1. Inventarierea fondurilor fixe se executa de cãtre colectivele de lucru stabilite, în prezenta salariaţilor care le au în gestiune, avîndu-se în vedere: - existenta fiecãrui fond fix, a componentelor, dispozitivelor şi accesoriilor acestuia, cu menţionarea datei fabricaţiei; - întocmirea de liste de inventar separate pentru fondurile fixe cu durata de serviciu normata neexpirata, dar care sînt uzate moral sau au o uzura fizica avansatã, precum şi cele a cãror utilizare nu mai este eficienta în unitatea respectiva şi urmeazã a fi scoase din funcţiune în conformitate cu prevederile <>Decretului-lege nr. 50/1990 ; b) confruntarea datelor din listele de inventariere cu cele din evidentele sintetice şi analitice ale unitãţii şi determinarea eventualelor diferenţe. În situaţia existenţei unor diferenţe se va proceda potrivit reglementãrilor legale în vigoare. 3. Prin reevaluarea fondurilor fixe se înţelege operaţiunea de stabilire a valorii rãmase actualizate a fiecãrui fond fix în parte existent la 30 iunie 1990, care urmeazã a fi cuprinsã în patrimoniul unitãţii economice de stat. Valoarea rãmasã actualizatã a unui fond fix se stabileşte avîndu-se în vedere: - valoarea de inventar a fondului fix din evidenta unitãţilor economice de stat; - valoarea de înlocuire a fondului fix; - gradul de uzura fizica estimat la 30 iunie 1990. Prin valoarea de înlocuire a fondurilor fixe se înţelege totalitatea cheltuielilor ce ar trebui efectuate la data reevaluarii pentru înlocuirea unui fond fix existent în administrarea unitãţii economice de stat cu un altul în stare noua, cu caracteristici tehnico-economice similare celui cu care se înlocuieşte. Valoarea de înlocuire a fondurilor fixe se determina de regula în funcţie de preţurile de producţie sau de livrare în vigoare la 30.VI.1990 şi cheltuielile de achiziţie şi montaj actualizate. În situaţia în care pentru unele fonduri fixe nu exista preţuri de producţie sau de livrare, acestea se determina avînd în vedere data fabricaţiei, parametrii tehnico-funcţionali principali ai fondului fix supus reevaluarii, utilizînd urmãtoarele metode: a) metoda identificarii, care consta în stabilirea identitãţii fondului fix pentru care se determina valoarea de înlocuire, cu un fond fix care are preţ de producţie sau de livrare; b) metoda asimilarii care consta în compararea fondului fix ce se reevalueaza cu unul din fondurile fixe cu preţ de producţie sau de livrare, care are parametrii esentiali foarte apropiati ca mãrime; c) metoda corelãrii care se aplica în situaţiile cînd se iau ca baza de calcul unu sau mai multe fonduri fixe asemãnãtoare constructiv şi ca destinaţie cu fondul fix ce se reevalueaza şi la care mãrimea parametrilor diferã esenţial fata de utilajul existent pe teren cu mai mult de +(-) 5%, fãrã însã ca diferenţa între mãrimea parametrilor tehnico-funcţionali sa fie exagerata. Aceasta metoda consta în: - compararea fondului fix ce se reevalueaza cu unu sau doua fonduri fixe care au stabilite preţuri de producţie sau de livrare; - stabilirea diferenţei între marimile parametrilor esentiali pentru reevaluare; - calculul valorii de înlocuire a fondului fix se reevalueaza în raport cu valoarea de înlocuire a fondului fix sau a fondurilor fixe cu care se face corelarea prin calcule de proportionalitate simpla, interpolare sau extrapolare; d) metoda indicilor de actualizare a preţurilor de producţie şi de livrare, care se aplica sub forma de excepţie, în situaţiile în care reevaluarea fondurilor fixe nu poate fi efectuatã prin metodele anterioare. 4. Indicii medii de actualizare se determina pe baza modificãrii preţurilor în perioada 1970-1990, conform actelor normative, pe utilaje, grupe de utilaje sau, dupã caz, pe subramuri industriale; la clãdiri şi construcţii speciale se determina indici medii rezultaţi din actualizarea preţurilor în activitatea de construcţii-montaj. Fondurile fixe provenite din import se reevalueaza pe baza preţurilor interne de import, formate pe baza preţurilor externe la cursul de schimb la 30.VI.1990, inclusiv cheltuielile de montaj actualizate; în situaţiile cînd nu sînt astfel de preţuri, actualizarea se va face pe baza indicilor medii de modificare a preţurilor externe fata de cele practicate la achiziţionarea fondurilor fixe. 5. Gradul de uzura fizica estimat se determina luind în considerare durata de serviciu consumatã şi durata de serviciu rãmasã. a) Durata de serviciu consumatã (DC) reprezintã perioada în ani de la data punerii în funcţiune pînã la 30.VI.1990. b) Durata de serviciu rãmasã (DR) reprezintã perioada, exprimatã în ani, cît fondul fix mai poate funcţiona pînã la scoaterea efectivã din funcţiune, ca urmare a uzurii, ţinînd seama de starea concretã a fondului fix în momentul inventarierii. La stabilirea duratelor de serviciu rãmase, colectivele de lucru vor tine seama de: documentaţiile tehnice întocmite cu prilejul ultimei reparaţii capitale sau modernizãrilor, regimul de exploatare, modul în care lucreazã şi calitatea materialelor prelucrate, avariile suferite pe parcurs, duratele de servicii efective ale fondurilor fixe similare scoase din funcţiune etc. c) Durata de serviciu estimatã (DE) rezulta din însumarea duratei de serviciu consumatã cu durata de serviciu rãmasã, determinata potrivit celor arãtate la lit. a) şi b) de mai sus. d) Gradul de uzura fizica estimat (U) se determina, în procente, prin raportarea duratei de serviciu consumatã la durata de serviciu estimatã:
DE
Gradul de uzura scriptica al unui fond fix exprimat în procente se stabileşte prin raportarea amortizarii calculatã de la data punerii în funcţiune a fondului fix pînã la 30.VI.1990 la valoarea de inventar a fondului fix respectiv. Gradul de uzura fizica estimat al unui fond fix poate sa fie mai mic decît gradul de uzura scriptica (de amortizare) a aceluiaşi fond fix, datoritã: - executãrii corespunzãtoare a lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii; - efectuãrii de lucrãri de modernizare pe calea investiţiilor sau cu ocazia reparaţiilor capitale; - menţinerii în stare de rezerva sau în conservare a fondurilor fixe în condiţii corespunzãtoare. Gradul de uzura fizica al unui fond fix poate fi mai mare decît gradul de uzura scriptica în cazurile în care a funcţionat în condiţii deosebite de exploatare (altele decît cele avute în vedere în cartea tehnica a acestuia) sau nu a avut o fiabilitate corespunzãtoare. În cazurile în care gradul de uzura fizica realã a unor fonduri fixe diferã cu mai mult de +(-) 15% fata de gradul de uzura scriptica, consiliul de administraţie al întreprinderii va analiza aceste diferenţe şi va stabili gradul de uzura pe baza cãruia se va calcula valoarea de înlocuire rãmasã a fondurilor fixe respective. 6. Pentru fondurile fixe din categoriile III, IV şi VI din "Clasificarea fondurilor fixe din economia nationala" se vor face estimari cu privire la decalajul tehnologic al acestora la nivelul capacitãţilor de producţie ţinînd seama de diferenţele dintre performanţele tehnico-functionale şi economice (randamente, consumuri specifice, productivitate, costuri de producţie etc.) ale capacitãţilor respective, fata de nivelurile actuale ale acestor parametri realizaţi pe plan mondial. În efectuarea acestor estimari se va conlucra cu institutele de cercetare-proiectare de profil. Estimarile privind decalajul tehnologic vor fi evidentiate distinct în listele de inventariere pentru fondurile fixe care compun capacitatea respectiva, fãrã ca, în etapa actuala, sa afecteze patrimoniul întreprinderii. Indicele care caracterizeazã decalajul tehnologic este subunitar, pornind de la valoarea 1, pentru capacitatile de producţie cu performanţe tehnico-functionale la nivelul actual tehnic şi tehnologic şi se utilizeazã la determinarea capacitãţii patrimoniului de a genera venituri, precum şi a capitalului social. 7. În condiţiile arãtate mai sus, valoarea de înlocuire rãmasã a fondurilor fixe se determina pe baza valorii de înlocuire şi a gradului de uzura fizica estimat. III. Mijloacele circulante 1. Sînt supuse inventarierii mijloacele circulante şi celelalte active din bilanţul contabil încheiat la 30 iunie 1990 de cãtre unitãţile economice de stat: - materiile prime şi materiale; semifabricate din cooperare, piese de schimb, anvelope, camere auto şi materiale pentru reparaţii, ansambluri şi piese de schimb reconditionate; combustibil, carburanţi şi lubrifianţi; materiale gospodãreşti, rechizite şi imprimate; uniforme şi materiale pentru uniforme, seminţe şi materiale de plantat; îngrãşãminte chimice şi naturale; furaje şi materiale de asternut; alimente; mostre; materiale pentru protecţia muncii; materiale recuperabile şi refolosibile; alte materiale (cont sintetic 200); - obiecte de inventar în depozit (cont sintetic 201); - obiecte de inventar în folosinta (cont sintetic 202); - materiale şi obiecte de inventar în curs de aprovizionare (cont sintetic 205); - materiale şi obiecte de inventar aflate la terţi (cont sintetic 206); - animale şi pãsãri adulte de producţie şi reproducţie (cont sintetic 210); - animale ţinere şi la ingrasat (cont sintetic 211); - produse finite (cont sintetic 220); - semifabricate (cont sintetic 222); - produse aflate la terţi (cont sintetic 224); - mãrfuri în depozit (cont sintetic 230); - mãrfuri la unitãţile cu amãnuntul (cont sintetic 231); - mãrfuri în curs de aprovizionare (cont sintetic 234); - mãrfuri aflate la terţi (cont sintetic 236); - ambalaje (cont sintetic 250); - baracamente şi amenajãri provizorii (cont sintetic 290); - obiecte destinate închirierii (cont sintetic 293); - alte valori (cont sintetic 399); - producţie neterminatã (conturi sintetice 500 şi 510). 2. Inventarierea se va efectua de cãtre colectivele de lucru special constituite, în prezenta gestionarilor, şi se va proceda la confruntarea listelor de inventar cu conturile sintetice şi analitice din contabilitatea unitãţii, precum şi la efectuarea regularizarilor potrivit normelor legale în vigoare. a) Materiile prime, materialele, piesele de schimb, obiectele de inventar, materialele şi echipamentele de protecţie noi, ambalajele din depozite etc. (conturile sintetice 200, 201, 205, 206, 210, 211) se evalueaza la preţurile de aprovizionare la 30.VI.1990. Pentru bunurile materiale din categoria celor de mai sus care sînt degradate, deteriorate, parţial sau total, sau neutilizabile în economie, se vor întocmi forme de declasare, potrivit legii (<>Decret-lege nr. 50/1990 ). Aceste bunuri nu se cuprind în patrimoniul unitãţii. b) Obiectele de inventar, echipamentul de protecţie şi de lucru, precum şi ambalajele de natura obiectelor de inventar aflate în folosinta (conturi sintetice 202 şi 210), se evalueaza la preţurile de aprovizionare actuale. Valoarea realã a bunurilor care mai pot fi utilizate se va înscrie pe o coloana separatã, determinata în funcţie de gradul de uzura realã a acestora. Pentru cele nefolosibile se vor întocmi formele legale de scoatere din uz. c) Producţia neterminatã (din soldul conturilor 500 şi 510) şi semifabricatele destinate consumului propriu se evalueaza pe baza costurilor efective la 30.VI.1990, aferente produselor nefinisate şi lucrãrilor neterminate, la care urmeazã sa se facã în continuare operaţiuni în vederea încheierii procesului de fabricaţie. Cheltuielile privind comenzi şi lucrãri sistate, abandonate, neacoperite din lipsa de surse de finanţare etc., nu se vor cuprinde în producţia neterminatã; aceste cheltuieli vor fi evidentiate în liste separate, urmînd ca regularizarea lor sa se facã în condiţiile legii. d) Produsele finite şi semifabricatele destinate vinzarii se evalueaza la preţurile de livrare în vigoare la 30.VI.1990. Produsele finite şi semifabricatele deteriorate total sau parţial, fãrã mişcare sau care nu pot fi valorificate, urmeazã a fi declasate în condiţiile legii. e) Mãrfurile (din conturile sintetice 230, 231, 234 şi 236) se evalueaza la preţurile de vînzare cu amãnuntul, respectiv de alimentaţie publica în vigoare la 30.VI.1990, din care se scade adaosul sau rabatul comercial prevãzut de normele în vigoare. f) La inventarierea baracamentelor şi amenajãrilor provizorii confectionate, construite sau achiziţionate (cont sintetic 290) se va urmãri: - existenta pe teren a fiecãrui baracament şi amenajare provizorie; - stabilirea baracamentelor şi amenajãrilor provizorii care nu pot fi utilizate şi care urmeazã sa fie demontate sau demolate, pentru care se vor întocmi liste separate; - determinarea gradului de uzura fizica a baracamentelor şi amenajãrilor provizorii. Evaluarea baracamentelor sau amenajãrilor provizorii care se cuprind în patrimoniu se face în funcţie de preţurile de deviz şi gradul de uzura fizica al fiecãrui baracament şi amenajare provizorie. g) Inventarierea şi evaluarea cheltuielilor anticipate (cont sintetic 530) vor urmãri ca în patrimoniu sa se cuprindã numai cheltuielile efectuate, potrivit legii, pînã la 30.VI.1990, care vor afecta costurile de producţie sau cheltuielile de circulaţie în perioadele viitoare. 3. În vederea stabilirii valorii întregului patrimoniu, în acţiunea de inventariere se vor cuprinde şi celelalte posturi din activul bilanţului, cum sînt produse, lucrãri şi servicii facturate (cont sintetic 225), disponibil în casa, la banca, cont curent, alte mijloace bãneşti, participatii externe, decontãri etc. IV. Stocuri şi cheltuieli pentru investiţii în curs Sînt supuse inventarierii utilajele şi materialele pentru investiţii (cont sintetic 910) şi investiţiile în curs (cont sintetic 915). Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial pentru care nu s-au întocmit forme de înregistrare ca fonduri fixe (din cont 915), înscrise în liste de inventariere separate, se reevalueaza în mod similar cu fondurile fixe. Valoarea investiţiilor sistate, a documentaţiilor tehnico-economice şi a proiectelor executate pentru investiţii la care s-a renunţat (pentru care se întocmesc liste separate) nu se cuprinde în patrimoniu, unitãţile economice de stat urmînd a proceda la scãderea acestora, potrivit normelor legale. Materialele pentru investiţii, piesele de schimb, obiectele de inventar de natura primei dotãri se evalueaza la preţurile de aprovizionare în vigoare la 30 iunie 1990. Produsele rezultate din probe tehnologice se evalueaza la preţurile de livrare sau de valorificare, dupã caz. Utilajele şi instalaţiile care necesita montaj, precum şi cele predate la montaj, se evalueaza la preţurile de aprovizionare în vigoare la 30 iunie 1990. Investiţiile în curs (utilaje independente, utilaje cu montaj construcţii, proiecte etc.) se evalueaza la costul efectiv al acestora la 30.VI.1990 (preţuri de aprovizionare pentru materiale consumate, utilaje şi instalaţii, valoarea lucrãrilor executate de antreprenori şi cota de cheltuieli indirecte pentru investiţii aferente acestora). În acţiunea de inventariere şi reevaluare se cuprind şi celelalte posturi din activul şi pasivul bilanţului la grupele de investiţii, în vederea determinãrii valorilor certe ale acestora. Prin preţ de aprovizionare - utilizat în prezentele norme metodologice - se înţelege preţul de producţie sau de livrare la care se adauga cheltuielile de transport-aprovizionare, inclusiv cota bazelor. V. Inventarierea altor posturi din pasiv Se vor inventaria posturile de obligaţii, credite bancare de orice fel, alte pasive etc. din pasivul bilanţului, în vederea stabilirii şi determinãrii certe a fondurilor proprii, a fondurilor atrase şi a obligaţiilor unitãţii economice respective cãtre personalul propriu, buget, bãnci şi terţi la data de 30.VI.1990. VI. Unitãţile economice de stat care fac inventarierea patrimoniului, potrivit prezentelor norme metodologice, nu mai efectueazã inventarierea anuala prevãzutã la pct. 117 din normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 595/1970 . Dupã definitivarea lucrãrilor de inventariere şi reevaluare a patrimoniului, discutarea şi aprobarea lor în consiliile de administraţie, unitãţile economice vor întocmi o sinteza comparativa a activului şi pasivului cert la 30.VI.1990, potrivit modelului anexa nr. 2. Un exemplar din sinteza respectiva, însoţit de o nota cu probleme ce rezulta, se depune la organul ierarhic superior. Datele se centralizeazã la nivel de departament. Situaţia pe total departament se depune la Agenţia Nationala de Privatizare şi la Ministerul Finanţelor. La nivelul unitãţilor economice se va întocmi situaţia determinãrii patrimoniului net pe formularul model anexa nr. 3. COMISIA CENTRALA DE INVENTARIERE ŞI REEVALUARE A PATRIMONIULUI UNITĂŢILOR ECONOMICE DE STAT Preşedinte Ghita Nicolae ANEXA MODEL 1 -------------LA NORME---------
SITUAŢIA
fondurilor fixe inventariate ce urmeazã a fi cuprinse în patrimoniul unitãţii economice de stat cu valorile rãmase actualizate
De- Cod Anul Va- Amor- Va- Gra- Valoa-
nu- de de loa- tiza- loa- dul rea
mi- Nr. cla- fa- rea rea rea de Va- rama- Gra-
rea sifi- bri- de cal- nea- uzu- loa- Gra- sa dul
de care ca- în- cu- mor- ra rea dul actu- esti-
fon- tie ven- lata ti- scrip- de ali- mat
du- în- tar zata tic de uzu- zata de
lui ven- (col (col 2 ra col 5 x deca-
tar 1- ------x100) în- fi- (100-col 6) laj
fix col (col 1 lo- zi- ----------- teh-
2) cu- ca 100 no-
ire es- lo-
ti- gic
mat
% %
-------------------------------------------------------------------------------
A B C D 1 2 3 4 5 6 7 8
-------------------------------------------------------------------------------
ANEXA MODEL 2 -------------LA NORME---------
Întreprinderea ..................
Localitatea .....................
Forul tutelar ...................
Telefon .........................
SITUAŢIA
comparativa a activului şi pasivului la 30 iunie 1990
- mii lei -
Situaţia activului Situaţia pasivului
------------------ ------------------
Activ Pasiv
Date rezul- Date rezul-
Con- conf. tat în Di- Con- conf. tat în Di-
Nr. turi Denu- bi- urma fe- Nr. turi Denu- bi- urma fe-
crt. sin- mirea lant inven- ren- crt. sin- mirea lant inven- ren-
teti- la tãrie- te teti- la tãrie- te
ce 30.VI. rii şi (+-) ce 30.VI. rii şi (+-)
1990 reeva- 1990 reeva-
luãrii luãrii
-------------------------------------------------------------------------------
A B C 1 2 3 A B C 1 2 3
-------------------------------------------------------------------------------
Mijloace fixe (la 1 Surse
valoarea rãmasã ne- pentru
amortizata, respectiv mijloace
valoarea rãmasã fixe
estimatã)
1.a 100 Mijloace fixe
la valoarea de
inventar
1.b 101 Uzura mijloacelor
fixe
....................
(se trec în continuare elementele de activ şi pasiv cu denumirile şi grupele din bilanţul contabil (cd 10) Bilanţ.
-------------------------------------------------------------------------------
NOTA: 1. În aceasta situaţie se cuprind numai activele şi pasivele certe. Pentru fondurile fixe care nu mai pot fi utilizate în unitate (urmeazã a fi scoase din funcţiune, redistribuite etc.), mijloacele circulante ce se propun spre declasare, redistribuire, alte active incerte etc. se va întocmi o situaţie separatã, tot pe un astfel de formular, astfel încît prin însumarea celor doua situaţii sa se ajungã în coloanele 1, la datele din col. 2 a bilanţului încheiat la 30 iunie 1990. 2. Diferenţele atît la activ cît şi la pasiv vor fi explicate pe conturi, respectiv grupe de conturi: - provenite din plusuri sau minusuri la inventar; - provenite din acţiunea de reevaluare a patrimoniului; - provenite din bunuri care nu mai pot fi utilizate în unitate şi nu pot fi înscrise în patrimoniul unitãţii (fonduri fixe ce se propun pentru scoaterea din funcţiune, redistribuire, mijloace circulante ce se propun pentru declasare, redistribuire, debitori sau alte active sau pasive incerte). ANEXA MODEL 3 -------------LA NORME---------
SITUAŢIA
determinãrii patrimoniului net pe baza elementelor cuprinse în prezent în bilanţul unitãţilor economice de stat
- mii lei - - mii lei -
A. Elemente de activ B. Elemente de pasiv
1. Mijloace fixe la valoarea 1. Obligaţii certe (din grupa B pasiv
rãmasã estimatã exclusiv soldul creditor al contului
2. Mijloace circulante 432)
(exclusiv creanţe şi 2. Obligaţii certe cãtre personalul
decontãri) unitãţii şi organul ierarhic superior
3. Creanţe certe (inclusiv 3. Credite bancare (din grupa B pasiv)
decontãri certe) 4. Creditori şi furnizori pentru
4. Alte active investiţii
5. Mijloace şi cheltuieli 5. Credite pentru investiţii
pentru investiţii în 6. Credite pentru pierderi
curs (din conturile
910, 913, 915, 901, Total B (1+2+3+4+5+6)
902, 903, 904, 917
şi 920) C. Patrimoniul net al unitãţii
economice la 30 iunie 1990 (A-B)
Total A (1+2+3+4+5)
NOTA:
În aceasta situaţie se vor cuprinde numai elementele certe din activ şi pasiv rezultate din acţiunea de inventariere şi reevaluare.
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
