Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME METODOLOGICE GENERALE din 25 februarie 2000 pentru organizarea si functionarea auditului intern in baza prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv
EMITENT: MINISTERUL FINANTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 96 din 3 martie 2000
PARTEA I
Delimitari conceptuale
1. Definitie
Auditul intern reprezintã un ansamblu de activitãţi şi acţiuni corelate, desfãşurate de structuri specializate, constituite la nivelul instituţiei publice în cauza sau, dupã caz, la nivelul instituţiei publice ierarhic superioare, care, pe baza unui plan şi a unei metodologii prestabilite, este destinat sa realizeze un diagnostic general al sistemului, sub aspect tehnic, managerial şi financiar-contabil.
Auditul intern reprezintã o verificare de tip endogen şi ex post. În legatura cu caracterul ex post al auditului intern al instituţiilor publice trebuie menţionat ca acest caracter se referã la o operaţiune sau la o decizie, în timp ce, cu referire la activitatea globalã desfasurata de sistemul auditat la nivelul unui an calendaristic, auditul intern are un caracter concomitent. Acest caracter rezulta din trasatura auditului intern de a urmãri o operaţiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lantul sau de desfãşurare.
2. Raportul dintre auditul intern şi auditul extern la instituţiile publice
Auditul intern este exercitat de o structura specializatã, organizatã în condiţiile legii la nivelul instituţiei publice în cauza sau, dupã caz, de instituţia publica ierarhic superioarã, structura subordonata conducatorului instituţiei publice în care este organizat.
Auditul extern este exercitat de o structura sau de o persoana care este organizatã în afarã structurii organizatorice a instituţiei publice auditate.
Certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã, exercitatã de o terta persoana din afarã instituţiei publice ale carei bilanţ contabil şi cont de execuţie bugetarã sunt auditate, pe baza de contract, este de natura auditului intern, dacã persoana respectiva figureazã în lista cuprinzând persoanele agreate de Ministerul Finanţelor, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv.
3. Raportul dintre auditul instituţiilor publice şi auditul agenţilor economici
Auditul intern al instituţiilor publice se exercita în baza Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999, în timp ce auditul agenţilor economici se realizeazã în baza Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã.
În cazul agenţilor economici care utilizeazã fonduri publice şi/sau administreazã patrimoniul public ori care beneficiazã de drepturi exclusive sau speciale, şi numai cu privire la acestea, auditul poate fi efectuat de instituţia publica care le-a alocat fondurile, le-a dat spre administrare patrimoniul sau le-a conferit drepturile exclusive ori speciale.
Deosebirea esenţialã dintre cele doua categorii de audit este însã aceea ca, în timp ce auditul agenţilor economici de drept privat se focalizeaza asupra conformitatii de tip financiar-contabil a operaţiunilor efectuate de cel auditat, auditul instituţiilor publice se focalizeaza asupra calitãţii şi performantei de management, care include controlul de conformitate financiar-contabila ca pe o parte. Aceasta diferenţa rezulta din deosebirea criteriilor de comportament ale celor doua entitãţi: profitul - în cazul agenţilor economici şi buna gestiune a banului şi a patrimoniului public - în cazul instituţiilor publice.
4. Raportul dintre auditul intern şi controlul intern al instituţiilor publice
În conformitate cu definitia auditului intern cuprinsã în Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 şi cu precizãrile de la pct. 1, auditul intern se constituie ca un control ex post şi, respectiv, concomitent asupra întregii activitãţi a sistemului auditat şi îndeosebi asupra controlului intern al sistemului respectiv. Prin urmare, controlul intern al instituţiei publice urmeazã sa facã el însuşi obiectul auditului intern.
Nu trebuie facuta nici o confuzie între controlul intern, ca ansamblu de mãsuri la dispoziţia conducatorului instituţiei publice, menit sa asigure buna funcţionare a instituţiei, şi auditul intern care, fiind tot un control de tip endogen, este un control de tip evaluare şi, mai ales, este un control final, ultimul din seria controalelor efectuate de structurile proprii ale instituţiei publice în cauza.
PARTEA a II-a
Organizarea structurilor de audit intern
5. Organizarea auditului intern la nivelul ordonatorilor principali de credite
Auditul intern se organizeazã, în mod obligatoriu, la ordonatorii principali de credite, responsabilitatea pentru aceasta revenind ordonatorilor de credite respectivi.
Ordonatorii principali de credite vor analiza oportunitatea infiintarii structurilor proprii de audit intern la nivelul instituţiilor/unitãţilor subordonate sau aflate sub autoritatea lor. Aceasta analiza de oportunitate se va efectua având în vedere urmãtoarele criterii:
- volumul anual al fondurilor publice utilizate;
- numãrul instituţiilor/unitãţilor subordonate şi gradul de dispersie teritorialã a acestora;
- numãrul de personal al instituţiei publice în anasamblu, precum şi ponderea numãrului de personal repartizat pe structuri subordonate;
- în cazul în care ordonatorul principal de credite decide sa nu organizeze compartiment propriu de audit intern la nivelul structurilor subordonate, auditul acestor structuri va fi asigurat de compartimentul de audit intern de la nivelul ordonatorului de credite de rang imediat superior;
- fostele structuri de control financiar de gestiune vor fi absorbite de cele de audit intern, acestea din urma preluand, alãturi de atribuţiile conferite prin Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, toate atribuţiile fostelor structuri de control financiar de gestiune;
- acolo unde nu fiintau structuri de control financiar de gestiune se vor infiinta structuri de audit intern conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999.
La fundamentarea schemei de personal pentru structurile de audit intern înfiinţate se vor avea în vedere urmãtoarele criterii:
- numãrul de posturi: se recomanda drept coeficient normativ minimal un auditor la 40 de posturi, iar drept coeficient normativ maximal, un auditor la 30 de posturi;
- în cazul în care ordonatorul principal de credite decide, conform criteriilor menţionate, sa nu înfiinţeze compartiment de audit intern la nivelul unor structuri instituţionale subordonate, auditul intern al acestor structuri va fi asigurat de compartimentul de audit organizat la nivelul ordonatorului de credite de rang imediat superior.
La nivel central Ministerul Finanţelor organizeazã activitatea de audit intern prin Direcţia generalã audit intern (D.G.A.I.) care se subordoneazã ministrului finanţelor. D.G.A.I. asigura auditul intern al activitãţii proprii şi îndrumarea metodologicã a compartimentelor de audit intern organizate la nivelul ordonatorilor principali de credite.
La nivelul aparatului teritorial al Ministerului Finanţelor (direcţii generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti) auditul intern este organizat prin Serviciul de audit intern (S.A.I.) la nivelul judeţelor şi prin Direcţia de audit intern (D.A.I.) la nivelul Direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti, care se subordoneazã directorului general.
La nivelul ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, în cazul în care ordonatorul principal de credite decide organizarea compartimentului de audit intern la nivelul acestor doua categorii de ordonatori, metodologia aplicatã va fi cea prevãzutã pentru ordonatorii principali de credite.
La nivelul agenţilor economici care beneficiazã de drepturi exclusive sau speciale, care sunt în coordonarea unei instituţii publice sau la care statul deţine mai mult de 70% din numãrul de voturi în adunarea generalã a actionarilor/asociaţilor, nu se organizeazã compartimente de audit intern în sensul Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999. Pentru utilizarea fondurilor publice sau/şi administrarea patrimoniului public auditul intern poate fi exercitat de instituţia publica care gestioneazã fonduri publice sau de autoritatea publica care da în administrare patrimoniul public ori de instituţia publica care a acordat drepturile speciale sau exclusive.
6. Organizarea auditului intern la nivelul instituţiilor publice cu mai puţin de 25 de posturi în schema de personal
6.1. În cazul unei subordonari ierarhice fata de o instituţie publica
Organizarea auditului intern se face conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999.
6.2. În cazul unei autonomii ierarhice
În cazul unei autonomii ierarhice, dacã conducãtorul instituţiei publice în cauza decide sa nu înfiinţeze compartiment propriu de audit intern, va proceda astfel:
- va comunica aceasta decizie direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, informand şi despre modalitatea în care înţelege sa realizeze certificarea trimestriala şi anuala a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã (prin persoane desemnate de direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat sau prin persoane fizice ori juridice externe agreate);
- în cazul în care certificarea trimestriala şi anuala a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã urmeazã sa fie facuta prin persoane desemnate de direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, aceste persoane vor fi desemnate de directorul general din cadrul personalului angajat la S.A.I., respectiv la D.A.I., la propunerea şefului compartimentului respectiv. Acceptarea sau respingerea solicitãrii de certificare se va face în urma analizei fondului de timp de munca disponibil la nivelul compartimentului, a gradului de acoperire cu sarcini a personalului specializat, precum şi a altor criterii, astfel încât sa nu fie afectatã îndeplinirea atribuţiilor prevãzute în regulamentul de organizare şi funcţionare şi în fişa postului;
- în cazul prevãzut la alineatul precedent solicitantul va încheia cu direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, un contract anual de audit intern şi certificare;
- în cazul în care certificarea trimestriala şi anuala a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã urmeazã sa fie facuta prin persoane fizice sau juridice agreate, conducãtorul instituţiei publice în cauza va solicita de la direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, lista cuprinzând persoanele agreate de Ministerul Finanţelor pentru aceste atribuţii. Dupã alegerea persoanei agreate care va realiza certificarea, conducãtorul instituţiei publice solicitante va transmite la S.A.I., respectiv la D.A.I., copia de pe contractul de certificare încheiat în acest sens. Persoanele care figureazã în aceste liste vor fi reatestate în aceasta calitate de Ministerul Finanţelor prin intermediul S.A.I., respectiv al D.A.I., pentru fiecare exerciţiu financiar, pe baza urmãtoarelor criterii:
a) pentru persoane fizice:
- sa îndeplineascã condiţiile cerute auditorilor interni, prevãzute de prezentele norme metodologice;
- sa susţinã o testare profesionalã la S.A.I., respectiv la D.A.I., pe probleme de audit intern, cu accent pe certificarea bilanţurilor contabile şi a conturilor de execuţie bugetarã. În cazul în care a fost agreat pentru exerciţiul financiar anterior, reatestarea pentru un nou exerciţiu financiar se va face pe baza analizei rapoartelor de certificare întocmite;
- sa cunoascã şi sa respecte prevederile Codului de etica al auditorului intern;
- sa prezinte cazier judiciar;
b) pentru persoane juridice:
- sa aibã prevãzut în obiectul de activitate activitãţi de audit intern şi de certificare a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã pentru instituţii publice;
- sa depunã la S.A.I., respectiv la D.A.I., o documentaţie concludenta din care sa rezulte capacitatea profesionalã şi probitatea morala pentru astfel de activitãţi;
- persoanele fizice care, în numele persoanei juridice respective, urmeazã sa efectueze activitãţi de audit intern şi de certificare a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã la instituţii publice trebuie sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la lit. a).
S.A.I., respectiv D.A.I., va transmite trimestrial la D.G.A.I., pana la data de 15 a lunii urmãtoare, lista cuprinzând persoanele agreate de Ministerul Finanţelor. Orice modificare operata în lista va fi comunicatã la D.G.A.I. în termen de 10 zile de la data producerii acesteia.
Nerespectarea de cãtre persoanele agreate a legislaţiei privind certificarea bilanţurilor contabile şi a conturilor de execuţie bugetarã, precum şi încetarea îndeplinirii criteriilor care au stat la baza agrearii atrag excluderea persoanei respective din lista.
PARTEA a III-a
Sfera activitãţii de audit intern
7. Activitãţile verificate de auditul intern
Activitãţile verificate de auditul intern sunt cele menţionate la art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999.
8. Caracteristicile operaţiunilor verificate de auditul intern
Prin auditul intern se verifica operaţiunile, activitãţile sau acţiunile care se efectueazã, se executa sau se desfãşoarã în cadrul instituţiei publice, avându-se în vedere urmãtoarele caracteristici (fãrã ca lista acestora sa fie exhaustiva):
1. conformitatea operaţiunilor, activitãţilor sau a acţiunilor:
- legalitatea: obiectul auditului intern respecta prevederile legale în materie;
- regularitatea: obiectul auditului intern respecta prevederile care se referã la modalitãţi, proceduri, scheme sau la modele de efectuare, execuţie sau desfãşurare;
- încadrarea în plafoanele valorice: obiectul auditului intern nu antreneaza depãşirea plafonului valoric maxim aprobat pentru acea operaţiune, acţiune sau activitate;
2. economicitatea operaţiunilor, activitãţilor sau a acţiunilor:
- obiectul auditat realizeazã condiţia costului minim în condiţiile date. Costul minim se evalueaza prin determinarea costului de oportunitate al realizãrii obiectului auditat;
3. eficacitatea operaţiunilor, activitãţilor sau a acţiunilor: - obiectul auditat realizeazã condiţia de atingere a obiectivului stabilit prin realizarea sa. Atingerea obiectivului stabilit trebuie sa se realizeze într-o marja pe care auditorul o considera rezonabila;
4. eficienta operaţiunilor, activitãţilor sau a acţiunilor:
- reprezintã o corelare între economicitate şi eficacitate, în sensul unei optimizari a celor doua caracteristici, în condiţiile realizãrii obiectului auditat;
5. oportunitatea temporala a realizãrii obiectului auditat:
- se analizeazã dacã momentul în care obiectul auditat s-a realizat a fost cel mai propice sub aspectul asigurãrii atingerii obiectivului stabilit;
6. oportunitatea structuralã a realizãrii obiectului auditat:
- se analizeazã dacã obiectul auditat s-a realizat în acea conjunctura actionala, normativa etc., care sa confere cel mai înalt grad de eficienta. De asemenea, se analizeazã modul în care realizarea obiectului auditat se încadreazã într-o structura mai larga de operaţiuni, activitãţi sau acţiuni;
7. acoperirea riscului intern asociat realizãrii operaţiunii, activitãţii sau acţiunii auditate:
- se evalueaza modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat riscuri interne (economice, tehnice, financiare, functionale etc.), precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri interne au fost acoperite a priori de managementul sistemului auditat;
8. acoperirea riscului de sistem asociat realizãrii operaţiunii, activitãţii sau acţiunii auditate:
- se evalueaza modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat riscuri de sistem (economice, tehnice, financiare, functionale etc.), precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri de sistem au fost acoperite a priori de managementul sistemului auditat;
9. conectarea sistemului, prin realizarea obiectului auditat, la viitor:
- modul şi gradul în care, prin realizarea obiectului auditat, sistemul în care s-a realizat acel obiect este asigurat impotriva epuizarii functionale şi/sau primeşte impulsuri noi de dezvoltare, stabilitate şi perfecţionare specifice.
9. Îndrumarea metodologicã în materia auditului intern
Îndrumarea metodologicã în materia auditului intern este asigurata de Ministerul Finanţelor printr-o structura specializatã din cadrul D.G.A.I. şi se referã atât la elaborarea iniţialã a prezentelor norme metodologice, cat şi la modificarea, actualizarea şi perfecţionarea acestora în mod dinamic.
De asemenea, funcţia de îndrumare metodologicã mai cuprinde elaborarea de machete, structuri de rapoarte de verificare şi prezentare, interpretãri unitare ale prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999, elaborarea şi perfecţionarea criteriilor şi principiilor de întocmire a planului de audit intern şi de valorificare a rapoartelor de audit intern.
Conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999, structura specializatã din cadrul D.G.A.I. din Ministerul Finanţelor va efectua şi controlul respectãrii normelor, metodologiilor şi a procedurilor de audit intern de cãtre structurile de audit intern de la nivelul ordonatorilor principali de credite.
10. Auditul proiectelor de buget
Scopul auditului proiectelor de buget întocmite de instituţiile publice este de a oferi ordonatorilor de credite o evaluare privind fezabilitatea şi fiabilitatea proiectelor de buget, astfel încât sa se minimizeze riscurile privind colectarea veniturilor bugetare şi depãşirea cheltuielilor publice, precum şi de a fundamenta echilibrele bugetare. De asemenea, o data cu trecerea la elaborarea bugetelor pe programe auditul proiectelor de buget are rolul de a evalua necesitatea şi impactul realizãrii acestor programe pe termen scurt şi mediu.
Proiectele de buget întocmite de ordonatorii de credite vor fi însoţite de referate de opinie întocmite de compartimentele de audit intern proprii.
Referatul de opinie va conţine evaluãri şi aprecieri cel puţin cu privire la:
- dimensionarea veniturilor bugetare;
- gradul de certitudine a veniturilor (riscul nerealizarii veniturilor);
- dimensionarea şi fundamentarea cheltuielilor bugetare;
- fundamentarea investiţiilor şi a achiziţiilor publice;
- riscul depãşirii cheltuielilor proiectate;
- finanţarea deficitelor bugetare;
- datoria publica implicita în propunerile de finanţare bugetarã;
- fezabilitatea propunerilor de buget pe baza de programe;
- cofinantari de proiecte şi programe;
- transferurile între categorii de bugete;
- mãrimea, structura şi destinaţia fondurilor publice provenite de la Uniunea Europeanã sau din alte surse;
- mãrimea, structura şi implicatiile preluãrii la datoria publica a rezultatelor negative ale blocajelor monetare şi financiare din economie;
- structura şi deficitul bugetului public consolidat;
- corelarea diversilor indicatori bugetari;
- implicatiile propunerilor bugetare asupra echilibrului macroeconomic, dinamicii economiei reale şi monetare, corelãrii fluxurilor economice interne cu cele externe, inflaţiei, somajului şi calitãţii vieţii;
- alte elemente relevante rezultate din legea anuala a bugetului de stat.
Ordonatorul principal de credite va colecta referatele de opinie din structurile descentralizate prin compartimentul de audit intern, care va audita proiectul de buget la nivelul ordonatorului principal de credite.
În cazul în care referatul de opinie pune în evidenta anumite necorelari, contradictii interne ori riscuri exagerate privind realizarea veniturilor şi încadrarea cheltuielilor în deficitele proiectate, servicii excesive ale datoriei publice interne în finanţarea, cofinantarea sau în refinantarea proiectelor ori a programelor prevãzute în buget sau alte puncte slabe ale proiectelor de buget, ordonatorul principal de credite poate dispune reanalizarea şi reproiectarea bugetelor respective. Forma reproiectata a bugetelor nu mai este supusã auditarii interne.
Proiectele de buget, însoţite de documentaţii şi fundamentari detaliate, precum şi de referatul de opinie al compartimentului de audit intern al ordonatorului principal de credite, vor fi înaintate, conform prevederilor legale în vigoare privind procesul bugetar, ministrului finanţelor. Referatele de opinie ale ordonatorilor principali de credite vor sta, alãturi de proiectul de buget întocmit de Ministerul Finanţelor, la dispoziţia D.G.A.I.
În cazul rectificarii bugetului de stat, proiectul actului normativ de rectificare se supune aceloraşi reguli de audit intern ca şi proiectul iniţial al bugetului de stat.
În ceea ce priveşte bugetele locale, ele vor urma regulile procedurale privind viza compartimentului de audit intern, care au fost prezentate pentru proiectul bugetului de stat.
11. Delimitari de obiect între auditul intern şi controlul financiar preventiv
Controlul financiar preventiv (propriu sau delegat) este un control de tip ex ante, în timp ce auditul intern este un control de tip ex post. Totuşi, ca urmare a faptului ca auditul intern trebuie sa urmãreascã o operaţiune, o activitate sau o acţiune pe tot parcursul derulãrii acesteia, auditul intern are un caracter sui-generis de control concomitent-ulterior: concomitent din perspectiva anului financiar, ulterior din perspectiva operaţiunii, activitãţii sau acţiunii (ori a diferitelor faze temporale ale acesteia).
12. Delimitari de obiect între auditul intern şi controlul de management
Controlul intern, ca obiect al auditului intern, cuprinde şi controlul de management pe care îl efectueazã conducãtorul instituţiei publice în scopul asigurãrii stabilitatii şi coerentei functionale a sistemului auditat în întregul sau. Ca urmare, controlul de management al instituţiei publice, ca şi controlul financiar preventiv propriu sau alte categorii de control intern specifice, face obiectul auditului intern.
PARTEA a IV-a
Planul de audit intern
13. Recomandãrile unitare ale Ministerului Finanţelor privind întocmirea planului de audit intern
13.1. Trasaturi generale ale planului de audit intern:
a) planul de audit intern se întocmeşte anual de compartimentul de audit intern;
b) proiectul planului anual de audit intern este elaborat, în cazul ordonatorilor principali de credite, pana la data de 30 noiembrie a anului precedent anului pentru care se elaboreazã, însoţit de un referat de justificare a modului în care au fost selectate obiectivele, activitãţile sau operaţiunile care au fost cuprinse în plan;
c) proiectul planului anual de audit intern este elaborat, în cazul ordonatorilor secundari de credite, în strânsã colaborare cu compartimentul de audit intern al ordonatorului principal de credite, pana la data de 10 decembrie a anului anterior anului pentru care se elaboreazã, însoţit de un referat de justificare a modului în care au fost selectate obiectivele, activitãţile sau operaţiunile care au fost cuprinse în plan;
d) proiectul planului anual de audit intern este elaborat, în cazul ordonatorilor terţiari de credite, în strânsã colaborare cu compartimentul de audit intern al ordonatorului secundar de credite, pana la data de 20 decembrie a anului precedent anului pentru care se elaboreazã, însoţit de un referat de justificare a modului în care au fost selectate obiectivele, activitãţile sau operaţiunile care au fost cuprinse în plan;
e) planul anual de audit intern este aprobat de conducãtorul instituţiei publice;
f) planul anual de audit intern aprobat poate fi modificat sau completat, la propunerea şefului compartimentului de audit intern sau la initiativa conducatorului instituţiei publice, de cãtre acesta, ori de câte ori apar indicii sau circumstanţe care semnifica apariţia unor noi riscuri interne sau de sistem, modificarea gradului de risc al activitãţilor sau operaţiunilor deja cuprinse în plan, modificarea fondului de timp disponibil sau alte elemente decizionale, toate de natura sa conducã la necesitatea realocarii fondului de capacitate de audit pe obiectivele planului;
g) pentru activitãţile şi operaţiunile care au legatura nemijlocitã cu certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã obiectivele cuprinse în planul de audit intern vor fi defalcate pe trimestre şi pe luni, dupã caz;
h) se va avea în vedere ca activitãţile de audit intern aferente certificãrii bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã, cuprinse în planul de audit intern, sa nu depãşeascã 40-50% din capacitatea de audit a compartimentului respectiv (fondul de timp anual disponibil în zile-om).
13.2. Principii generale de întocmire a planului de audit intern:
a) principiul completitudinii - nici o activitate desfasurata de instituţia publica nu poate fi exclusa de la exercitarea auditului intern;
b) principiul prudential - orice activitate sau operaţiune trebuie sa fie cuprinsã în planul de audit intern cel puţin o data la 3 ani;
c) principiul permanentei observari - o activitate sau o operaţiune prevãzutã în planul de audit intern va face obiectul auditarii pe tot parcursul realizãrii ei;
d) principiul oportunitãţii - obiectivele prevãzute în planul de audit intern vor fi stabilite prin analiza şi evaluarea gradului şi a iminentei riscului asociat;
e) principiul ierarhizarii competentei teritoriale - instituţia publica corespunzãtoare ordonatorilor de credite secundari sau terţiari este auditata ca întreg (la nivelul conducatorului acesteia) de instituţia publica de rang imediat superior.
13.3. Criterii-semnal de întocmire a planului de audit intern
La întocmirea planului de audit intern se va tine seama şi de o serie de criterii-semnal care pot orienta componenta sau structurarea acestuia în anumite direcţii. Aceste criterii-semnal sunt de natura sa releve situaţii negative acute sau cu potenţial mare de acutizare în anul pentru care se elaboreazã planul de audit intern. Câteva dintre aceste criterii-semnal (fãrã ca lista lor sa fie epuizata) sunt:
a) deficiente constatate în rapoartele de audit anterioare;
b) deficiente constatate în procesele-verbale încheiate în urma inspectiilor de audit intern;
c) deficiente consemnate în rapoartele Curţii de Conturi;
d) informaţii şi indicii deţinute sau obţinute cu privire la disfunctionalitati sau abateri, altele decât cele de natura legalitãţii şi regularitatii;
e) aprecieri ale unor specialişti, experţi etc. cu privire la structura şi dinamica unor riscuri interne sau de sistem;
f) analiza unor trenduri pe termen lung privind unele aspecte ale functionarii sistemului;
g) evaluarea impactului unor modificãri petrecute în mediul în care evolueaza sistemul auditat.
14. Modificarea dinamica a planului de audit intern
Planul de audit intern poate suferi modificãri pe parcursul derulãrii lui, în urmãtoarele condiţii (exemplificarea este pur enumerativa şi nu exhaustiva):
a) identificarea, pe parcursul derulãrii acţiunii de auditare, a unor obiective, activitãţi, operaţiuni, a cãror auditare apare ca având o valoare semnificativã importanta pentru perioada la care se referã activitatea de audit intern;
b) obiective de control introduse pe parcursul derulãrii planului de audit intern de cãtre instituţia publica ierarhic superioarã;
c) modificãri legislative sau organizatorice importante, de natura sa modifice gradul de semnificatie a auditarii anumitor operaţiuni, activitãţi sau acţiuni ale sistemului;
d) necesitaţi de diagnoza ad-hoc ale conducerii instituţiei publice respective.
15. Problema verificãrilor tematice ordonate de Ministerul Finanţelor
Ministerul Finanţelor poate stabili anumite tematici generale de control, derivate din necesitãţile proprii de analiza, evaluare şi diagnosticare a activitãţii instituţiilor publice. În aceste cazuri ordonatorii principali de credite vor primi de la Ministerul Finanţelor obiectivele, metodologia şi tehnologia concretã de efectuare a auditului intern, perioada de efectuare a auditului intern şi perioada supusã auditarii. Ordonatorii principali de credite sunt obligaţi sa ia toate mãsurile organizatorice pentru ca tematicile ordonate de Ministerul Finanţelor sa fie introduse în planul de audit intern al instituţiei respective şi sa fie realizate în bune condiţii şi raportate în termenul fixat. De asemenea, ordonatorii principali de credite vor lua toate mãsurile ca, acolo unde este cazul, aceste tematici sa fie defalcate pe structurile proprii descentralizate, astfel încât aceste defalcari sa fie cuprinse în planurile de audit ale acestor structuri descentralizate.
16. Structura planului de audit intern
Planul de audit intern reprezintã un document oficial. El este pãstrat în arhiva instituţiei publice împreunã cu referatul de justificare pe aceeaşi perioada în care este pãstrat şi raportul de audit. Planul de audit intern va cuprinde cel puţin elementele enumerate mai jos:
a) scopul acţiunii de auditare;
b) obiectivele acţiunii de auditare;
c) identificarea/descrierea activitãţii sau a operaţiunii supuse auditului intern;
d) identificarea/descrierea unitãţii sau a structurii organizatorice la care se va desfasura acţiunea de auditare;
e) durata acţiunii de auditare;
f) perioada supusã auditarii;
g) numãrul de auditori antrenati în acţiunea de auditare;
h) precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor cunoştinţe de specialitate, precum şi a numãrului de specialişti cu care urmeazã sa se încheie contracte externe de servicii de expertiza/consultanţa (dacã este cazul);
i) numãrul de auditori care urmeazã sa fie atrasi în acţiunile de audit intern din cadrul structurilor descentralizate.
PARTEA a V-a
Raportul de audit intern
17. Elaborarea raportului de audit intern
Raportul de audit intern este un act unilateral care exprima opinia auditorului în baza constatãrilor fãcute.
În ceea ce priveşte elaborarea raportului de audit intern, el va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin urmãtoarele elemente:
a) scopul şi obiectivele raportului de audit intern;
b) structura minimala a raportului de audit intern:
1. date de identificare a acţiunii de audit intern:
- baza legalã a acţiunii de audit intern;
- ordinul de serviciu;
- echipa de auditare;
- unitatea/structura organizatoricã auditata;
- baza legalã a acţiunii de auditare;
- durata acţiunii de auditare;
- perioada auditata;
2. modul de desfãşurare a acţiunii de audit intern:
- caracterul acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv; documentar/inspecţie);
- proceduri, metode, tehnici utilizate;
- documente, materiale etc. examinate în cursul acţiunii de audit intern;
- materiale întocmite în cursul acţiunii de audit intern;
3. constatãri efectuate:
- trebuie sa fie prezentate sintetic, cu trimitere explicita la anexele la raportul de audit intern;
- trebuie sa fie prezentate constatãrile cu caracter pozitiv distinct de cele cu caracter negativ, în scopul generalizarii aspectelor pozitive pe de o parte, iar pe de alta parte, al identificarii cãilor de eliminare a deficienţelor stabilite;
- acele constatãri care implica o rãspundere juridicã de orice fel sunt consemnate în acte constatatoare bilaterale care sunt anexe la raportul de audit intern; în aceste acte se va face, în mod obligatoriu, trimitere la actele normative incalcate şi se vor prezenta toate elementele constitutive ale rãspunderii juridice, în funcţie de natura constatãrilor;
4. concluziile şi recomandãrile echipei de auditare:
- se elaboreazã pe baza constatãrilor fãcute, având un caracter fundamentat;
- trebuie sa fie pertinente şi sa nu fie disproportionate în raport cu constatãrile pe care se bazeazã;
- trebuie sa fie de natura sa conducã la eliminarea deficientei constatate;
- trebuie sa fie fezabile şi economice;
- trebuie sa aibã un grad de semnificatie important în ceea ce priveşte efectul previzibil asupra activitãţii sistemului auditat;
- trebuie sa aibã caracter de anticipare şi, pe aceasta baza, de prevenire a eventualelor disfunctionalitati sau tendinte negative la nivelul sistemului auditat;
- trebuie sa contribuie la crearea stimulentelor sistemice de dezvoltare a activitãţii şi de creştere a performantei de management;
5. documentaţia-anexa la raportul de audit intern:
- procesele-verbale şi notele de constatare bilaterale;
- notele explicative;
- note de relaţii;
- situaţii, acte, documente şi orice alt material probant sau justificativ;
c) prezentarea sistematica a concluziilor derivate din acţiunea de audit intern, precum şi a recomandãrilor ori mãsurilor, dupã caz, care se impun pentru remedierea sau prevenirea deficienţelor constatate.
Toate documentele-anexa la raportul de audit intern se semneazã pentru conformitate de cel auditat.
18. Prezentarea raportului de audit intern
Raportul de audit intern se caracterizeazã prin urmãtoarele elemente minimale:
a) este semnat pe fiecare pagina de cãtre auditor;
b) se întocmeşte într-un singur exemplar şi se înregistreazã la auditor;
c) se prezintã conducatorului instituţiei publice (ordonatorului de credite) care a aprobat auditarea şi se arhiveaza la compartimentul de audit intern.
19. Arhivarea raportului de audit intern
Arhivarea raportului de audit intern se face la compartimentul de audit intern pe perioada necesarã fundamentarii planului de audit intern, dupã care se preda la arhiva instituţiei, în dosare speciale, în condiţiile Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996.
PARTEA a VI-a
Certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã
20. Scopul certificãrii
Scopul certificãrii îl constituie asigurarea garanţiei pentru conducãtorul instituţiei publice ca bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetarã oferã o imagine fidela, clara şi completa privind buna gestiune financiarã.
21. Principiile care stau la baza realizãrii certificãrii:
a) exhaustivitatea (integralitatea) - toate operaţiunile care privesc instituţia publica sunt înregistrate în contabilitate pe baza documentelor justificative;
b) realitatea - toate elementele patrimoniale din evidentele contabile corespund cu cele identificabile fizic şi toate elementele de activ, pasiv, de venituri şi cheltuieli reflecta valori reale, exista şi privesc instituţia publica în cauza; toate informaţiile prezentate prin conturile anuale trebuie sa poatã fi justificate şi certificate;
c) corecta înregistrare în contabilitate şi corecta prezentare în conturile anuale a operaţiunilor, adicã aceste operaţiuni trebuie:
1. sa fie contabilizate în perioada corespunzãtoare, urmãrindu-se deci respectarea independentei exerciţiilor financiare (criteriul perioadei corecte);
2. sa fie corect evaluate, adicã sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmãrindu-se respectarea tuturor regulilor şi principiilor contabile, precum şi a metodelor de evaluare (criteriul corectei evaluãri);
3. sa fie înregistrate în conturile corespunzãtoare, conform planului de conturi pentru instituţiile publice (criteriul corectei imputari);
4. sa fie corect totalizate, centralizate, astfel încât sa li se asigure o prezentare în conturile anuale conformã cu regulile în vigoare (criteriul corectei prezentãri în conturile anuale).
22. Documentaţia necesarã pentru certificare:
a) bilanţul contabil;
b) contul de execuţie bugetarã;
c) acte financiare şi de gestiune;
d) evidente contabile;
e) orice alte documente justificative care stau la baza înregistrãrilor în contabilitate.
23. Unele precizãri privind certificarea:
a) certificarea se face la nivelul fiecãrei instituţii publice care, potrivit legii, are obligaţia sa întocmeascã bilanţ contabil şi cont de execuţie bugetarã şi are organizat compartiment de audit intern;
b) pentru instituţiile publice care nu au organizat compartiment propriu de audit intern certificarea se va efectua de instituţia publica ierarhic superioarã sau prin auditori externi, conform art. 28 din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999.
24. Raportul privind certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã
Raportul privind certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã se caracterizeazã prin urmãtoarele:
a) se referã exclusiv la verificãrile efectuate, constatãrile fãcute şi la concluziile desprinse în procesul de certificare a bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã;
b) cuprinde o prezentare sinteticã a modului în care s-a efectuat verificarea, a materialelor, documentelor şi a actelor examinate, a tehnicilor, metodelor şi a procedurilor utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor certificãrii;
c) se întocmeşte în trei exemplare, dintre care unul însoţeşte bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetarã, al doilea rãmâne la auditor, iar al treilea rãmâne la cel auditat.
25. Evidenta certificãrii
Evidenta certificãrii va fi ţinuta de compartimentele de audit intern de la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza unui registru întocmit special pentru acest scop, şi va fi transmisã trimestrial la D.G.A.I. din cadrul Ministerului Finanţelor.
PARTEA a VII-a
Evaluarea performantei de management
26. Auditul managementului la nivelul instituţiei publice
Auditul managementului se referã la evaluarea calitãţii şi a eficientei cu care conducãtorul instituţiei publice (şi, pe scara ierarhica, conducãtorii structurilor subordonate) organizeazã, conduce şi finalizeazã operaţiunile, activitãţile şi acţiunile specifice instituţiei publice auditate.
26.1. Criterii de conformitate în evaluarea managementului
Criteriile de conformitate în evaluarea managementului se referã la acele criterii care sunt de natura, prin realizarea lor, sa ateste respectarea de cãtre management a prevederilor legale în materia obiectului de activitate al instituţiei publice auditate, precum şi la respectarea procedurilor, metodologiilor, metodelor şi a tehnicilor adecvate pentru fundamentarea deciziilor de orice fel.
26.2. Criterii de performanta în evaluarea managementului
Criteriile de performanta în evaluarea managementului se referã la acele criterii care sunt de natura, prin realizarea lor, sa asigure îndeplinirea obiectivelor manageriale la nivel optim. Ele trebuie sa determine abaterea (cuantificata sau de natura calitativã) dintre obiectivul managerial planificat şi cel efectiv.
27. Asumarea şi acoperirea riscului economico-financiar
Se va analiza modul în care la fundamentarea deciziei manageriale sau la punerea ei în aplicare s-au luat în considerare riscurile interne, de natura economicã şi financiarã. Se va analiza de asemenea, modul în care, cu privire la riscurile menţionate, s-au luat mãsuri pentru acoperirea lor, adicã s-au proiectat sisteme ori mecanisme care sa previnã, sa reducã sau sa compenseze efectul actualizãrii acestor riscuri.
28. Asumarea şi acoperirea riscului structural şi funcţional
Se va analiza modul în care la fundamentarea deciziei manageriale sau la punerea ei în aplicare s-au luat în considerare riscurile interne, de natura structuralã şi funcţionalã. Se va analiza în acest sens modul în care o anumitã decizie managerialã poate avea efecte structurale asupra activitãţii sistemului sau efecte asupra modului în care funcţioneazã acel sistem. Atât în legatura cu efectele structurale, cat şi cu cele functionale, se vor analiza riscurile specifice, modul şi mãsura în care acestea au fost luate în considerare la fundamentarea deciziei manageriale şi la implementarea ei.
29. Asumarea şi acoperirea riscului de sistem
Se va analiza modul în care la fundamentarea deciziei manageriale sau la punerea ei în aplicare s-au luat în considerare riscurile externe sau de sistem, adicã acele riscuri care deriva, pentru sistemul auditat, din modificãri structurale, legislative sau de orice alta natura, care au loc în mediul economic şi socialpolitic în care funcţioneazã sistemul auditat.
PARTEA a VIII-a
Performanta operaţiunii
Performanta unei operaţiuni, activitãţi sau acţiuni se referã la gradul de adecvare a acelei operaţiuni, activitãţi sau acţiuni la obiectivele strategice ori tactice ale sistemului auditat sau la criteriile generale de eficienta.
Auditul intern va analiza şi va evalua performanta operaţiunii, activitãţii sau acţiunii auditate.
30. Performanta deciziei economice
Se referã la analizarea mãsurii în care decizia cu privire la o operaţiune, activitate sau acţiune îndeplineşte criteriile de economicitate, eficacitate şi eficienta.
30.1. Economicitatea
Se referã la analizarea costului de oportunitate al deciziei manageriale auditate. Se va urmãri stabilirea gamei de costuri de oportunitate aferente deciziei şi se va selecta costul minim de oportunitate. Dacã acesta nu coincide cu costul de oportunitate al deciziei manageriale auditate, se va concluziona ca acea decizie nu respecta criteriile de economicitate.
30.2. Eficacitatea
Se referã la analizarea efectivitatii deciziei manageriale auditate. Se va stabili abaterea efectului real fata de efectul calculat. Dacã aceasta abatere se va încadra într-o marja prestabilita, se va aprecia ca decizia este eficace.
30.3. Eficienta
Eficienta deciziei manageriale (referitoare la o operaţiune, o activitate sau o acţiune) reprezintã un optim analitic între economicitate şi eficacitate. Ca urmare, auditorul va întocmi perechile de economicitate-eficacitate pentru a stabili compatibilitatea dintre cele doua caracteristici ale deciziei şi pentru a selecta astfel perechea dezirabila.
31. Alte aspecte ale performantei operaţiunii
Auditorul va analiza şi va evalua şi alte aspecte ale performantei deciziei manageriale, cum ar fi (fãrã a se limita la acestea):
a) aspectul social (impactul asupra pieţei muncii, asupra puterii de cumpãrare şi nivelului de trai etc.);
b) aspectul ecologic (impactul asupra mediului înconjurãtor, natural sau artificial).
PARTEA a IX-a
Efectuarea inspectiilor de audit intern
32. Conceptul de inspecţie de audit intern
Inspecţia de audit intern reprezintã verificarea efectuatã la fata locului în cursul derulãrii unei operaţiuni, în scopul constatãrii unor eventuale abateri de la legalitate sau regularitate şi al luãrii de mãsuri pentru protejarea fondurilor publice şi a patrimoniului public şi pentru repararea prejudiciului produs.
Inspecţia de audit intern este efectuatã de o structura specializatã din cadrul compartimentului de audit intern şi se caracterizeazã prin urmãtoarele:
a) se referã la fapte sau la aspecte legate de orice operaţiune, activitate sau acţiune desfasurata la nivelul instituţiei publice;
b) se realizeazã la fata locului;
c) are un caracter punctual, eventualele necesitaţi de dezvoltare a verificãrii urmând sa facã obiectul activitãţilor ulterioare de audit;
d) se finalizeazã cu un act constatator bilateral, semnat şi înregistrat atât de inspectorul auditor, cat şi de cel inspectat;
e) constituie o atribuţie specifica de audit intern, cu caracter operativ;
f) asigura estimarea cantitativã a eventualelor prejudicii (efective sau potenţiale);
g) propune mãsuri operative şi soluţii pentru recuperarea pagubelor şi sancţionarea celor vinovaţi, dupã caz;
h) ia mãsuri operative minimale pentru stoparea sau limitarea fenomenelor negative generatoare de prejudicii (în mod efectiv sau potenţial) sau de alte disfunctionalitati constatate.
33. Faptul generator al inspecţiei de audit intern:
a) sesizarea contabilului-şef din structurile de control financiar preventiv propriu ale instituţiilor publice cu privire la efectuarea de operaţiuni pe propria rãspundere a conducatorului instituţiei publice, fãrã viza de control financiar preventiv;
b) indicii de orice natura privind unele abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de operaţiuni, desfãşurarea de activitãţi sau în realizarea de acţiuni:
- sesizãri din interiorul sau din exteriorul sistemului inspectat;
- autosesizari ale organului de inspecţie;
- concluzii cuprinse în acte de audit anterioare, în alte acte de control ale diverselor instituţii de control;
- informaţii din mass-media;
- orice alte indicii relevante.
34. Competenta materialã în efectuarea inspectiilor de audit intern
Inspecţii de audit intern efectueazã numai structurile specializate ale Ministerului Finanţelor (din aparatul central şi din aparatul teritorial). În acest sens, prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 82/2000 s-a stabilit un compartiment în cadrul D.G.A.I., respectiv al S.A.I., care urmeazã sa efectueze inspectiile de audit intern.
35. Competenta teritorialã în efectuarea inspectiilor de audit intern
Inspectiile de audit intern la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale de stat şi ai bugetelor fondurilor speciale sunt efectuate de serviciul specializat organizat la nivelul D.G.A.I. din cadrul Ministerului Finanţelor.
Inspectiile de audit intern la ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, la ordonatorii secundari şi terţiari de credite sunt efectuate de structurile specializate ale S.A.I., respectiv ale D.A.I., organizate la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
36. Procedura de realizare a inspecţiei de audit intern:
a) pe baza sesizãrii sau a indiciilor legate de abateri de la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor, activitãţilor sau a acţiunilor, compartimentul de inspecţie stabileşte scopul şi obiectivele acţiunii concrete ale inspecţiei de audit intern;
b) pe baza scopului şi a obiectivelor stabilite se întocmeşte, dacã este cazul, tematica inspecţiei de audit intern şi se stabilesc metodele, tehnicile şi procedeele de lucru;
c) în cazul în care faptul generator al inspecţiei de audit intern se referã la alte situaţii decât cea a sesizãrii transmise de contabilul-şef, ordinul de serviciu pentru efectuarea inspecţiei de audit intern se semneazã de şeful D.G.A.I. pentru aparatul central al Ministerului Finanţelor, respectiv de directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aparatul teritorial al Ministerului Finanţelor, pe baza unui referat de justificare întocmit de şeful compartimentului de inspecţie de audit intern pentru aparatul central al Ministerului Finanţelor, respectiv de şeful S.A.I. pentru aparatul teritorial al Ministerului Finanţelor;
d) inspecţia de audit intern se efectueazã în cel mai scurt timp posibil, asigurând totodatã fundamentarea constatãrilor şi a concluziilor.
37. Actul constatator al inspecţiei de audit intern:
a) se numeşte proces-verbal de inspecţie de audit intern;
b) este un act bilateral;
c) se întocmeşte în trei exemplare, dintre care unul rãmâne la cel inspectat, iar doua la organul care a efectuat inspecţia;
d) este însoţit de orice acte, documente sau materiale probatoare care sa susţinã constatãrile şi concluziile, inclusiv de note explicative şi note de relaţii;
e) constatãrile sunt fundamentate prin trimiteri la textul legal încãlcat şi la documentaţia-anexa la procesul-verbal;
f) pe baza procesului-verbal de inspecţie de audit intern compartimentul de inspecţie de audit intern de la nivelul D.G.A.I. va transmite ministrului finanţelor o informare cuprinzând constatãrile fãcute şi mãsurile luate;
g) la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, informarea întocmitã de compartimentul de inspecţie de audit intern va fi transmisã directorului general;
h) trimestrial, pana la data de 20 a lunii urmãtoare trimestrului încheiat, S.A.I., respectiv D.A.I., din fiecare judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti, va transmite o informare sinteticã la D.G.A.I. cu privire la activitatea proprie de inspecţie de audit intern.
PARTEA a X-a
Valorificarea actelor inspecţiei de audit intern. Contestarea actelor inspecţiei de audit intern
38. Conţinutul valorificãrii actului de inspecţie de audit intern
Valorificarea actului de inspecţie de audit intern se referã la urmãtoarele:
a) întocmirea notei de prezentare cu privire la constatãrile inspecţiei de audit intern;
b) luarea de mãsuri operative în scopul stoparii sau al limitãrii producerii unor fenomene negative care genereazã sau ar putea genera prejudicii pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;
c) stabilirea şi propunerea de mãsuri ce urmeazã sa fie luate de conducãtorul instituţiei publice în scopul remedierii deficienţelor constatate, încadrãrii lor în prevederile legale, precum şi al prevenirii producerii lor în viitor;
d) în situaţia producerii efective a unor pagube, conducãtorul instituţiei publice va lua mãsurile dispuse de Curtea de Conturi, conform prevederilor pct. 41 din prezentele norme metodologice;
e) dacã deficientele constatate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, compartimentul de inspecţie de audit intern va respecta prevederile legale în materie;
f) în cazul constatãrii producerii sau posibilitatii producerii de pagube pe seama fondurilor publice sau/şi a patrimoniului public, conducãtorul instituţiei publice care a dispus efectuarea inspecţiei de audit intern va sesiza Curtea de Conturi, care va decide cu privire la mãsurile care se impun.
39. Instanţele de informare cu privire la actul de inspecţie de audit intern şi documentele aferente informãrii
În cazul în care inspecţia de audit intern este ordonatã de directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se informeazã:
a) conducãtorul instituţiei publice la care s-a efectuat inspecţia de audit intern - procesul-verbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã;
b) directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti - nota de prezentare, procesul-verbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã;
c) Curtea de Conturi, în cazul constatãrii producerii sau posibilitatii producerii de pagube pe seama fondurilor publice sau/şi a patrimoniului public - raportul de sesizare, însoţit de procesulverbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã, eventualele contestaţii depuse şi deciziile de soluţionare.
În cazul în care inspecţia de audit intern este ordonatã de D.G.A.I. şi este efectuatã de S.A.I. sau D.A.I., se informeazã:
a) conducãtorul instituţiei publice la care s-a efectuat inspecţia de audit intern - procesul-verbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã;
b) directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti - nota de prezentare, procesul-verbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã;
c) D.G.A.I. - nota de prezentare, procesul-verbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã.
În cazul în care inspecţia de audit intern este efectuatã de D.G.A.I., se informeazã:
a) conducãtorul instituţiei publice la care s-a efectuat inspecţia de audit intern - procesul-verbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã;
b) ministrul finanţelor - nota de prezentare;
c) Curtea de Conturi, în cazul constatãrii producerii sau posibilitatii producerii de pagube pe seama fondurilor publice sau/şi a patrimoniului public - raportul de sesizare, însoţit de procesulverbal al inspecţiei de audit intern, împreunã cu documentaţia aferentã, eventualele contestaţii depuse şi deciziile de soluţionare.
40. Conţinutul contestaţiei actului inspecţiei de audit intern
Contestaţiile formulate impotriva proceselor-verbale ale inspecţiei de audit intern sunt cai administrative de atac prin care se solicita anularea parţialã sau totalã a constatãrilor şi mãsurilor menţionate în actul constatator.
Ele sunt formulate de conducãtorul instituţiei publice la care s-a efectuat inspecţia de audit intern, fiind confirmate prin semnatura şi ştampila.
Contestaţia va face referire stricta la constatãrile şi la mãsurile cuprinse în procesul-verbal de inspecţie de audit intern, fiind însoţitã de elemente probatorii care sa susţinã solicitarea petentului.
Contestaţia nu se poate baza pe acte, documente sau informaţii care la data efectuãrii inspecţiei de audit intern nu erau, în mod obiectiv, accesibile inspectorului de audit intern sau nu au putut fi puse la dispoziţie acestuia pe perioada efectuãrii inspecţiei de audit intern.
41. Procedura de contestare:
a) contestaţiile se depun în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii (data aducerii la cunostinta celui inspectat a rezultatelor inspecţiei de audit intern, prin înregistrarea procesului-verbal la instituţia publica inspectata) la organul care a efectuat inspecţia de audit intern;
b) contestaţiile se depun însoţite de copie certificatã, pe propria rãspundere, de pe actul contestat, precum şi de pe orice alte documente pe care petentul le considera necesare sau/şi utile în susţinerea cauzei sale;
c) rãspunsul la contestaţie se transmite în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrãrii contestaţiei, prin decizie motivatã, semnatã de conducãtorul instituţiei care a efectuat inspecţia de audit intern;
d) prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea petitionarului o situaţie mai grea decât cea contestatã şi aplicatã prin actul care face obiectul contestarii;
e) decizia este definitiva;
f) în cazul în care contestaţia nu a fost depusa în termen sau, deşi a fost depusa în termen, a fost respinsã în totalitate sau în parte, iar capetele de cerere care au fost respinse se referã la producerea de prejudicii pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public ori se referã la existenta unui potenţial pentru producerea unor asemenea prejudicii, contestaţia se va transmite de cãtre persoana care a semnat ordinul de serviciu pentru efectuarea inspecţiei de audit intern, la Curtea de Conturi, însoţitã de documentaţia prevãzutã la art. 26 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 119/1999;
g) în cazul în care contestarea procesului-verbal de inspecţie de audit intern s-a fãcut pe capete de cerere care nu se referã la producerea de prejudicii pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, iar contestaţia a fost respinsã sau admisã în parte, contestaţia şi rãspunsul la contestaţie nu vor fi transmise Curţii de Conturi.
PARTEA a XI-a
Alte precizãri
Prezentele norme metodologice creeazã cadrul general de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999.
În termen de 30 de zile de la publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiecare ordonator principal de credite va elabora norme metodologice proprii de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999, respectând cadrul general creat.
Normele metodologice proprii ale ordonatorilor principali de credite vor fi avizate pentru conformitate de D.G.A.I. din cadrul Ministerului Finanţelor.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
