Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME METODOLOGICE din 23 aprilie 2013 privind selectia si expertiza medicala si psihologica a personalului aeronautic care executa activitati aeronautice militare*) - Anexa 1
EMITENT: MINISTERUL APARARII NATIONALE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 bis din 23 mai 2013
--------
*) Aprobate de Ordinul nr. M.45 din 23 aprilie 2013, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 23 mai 2013.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic care execută activităţi aeronautice militare, denumit în continuare personal aeronautic, reprezintă o activitate complexă vizând evaluarea posibilităţilor anatomo-fiziologice, psihice şi psihologice ale organismului uman pentru exercitarea atribuţiilor specifice activităţilor aeronautice.
ART. 2
Organismul abilitat să efectueze expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic în România este Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială "General doctor aviator Victor Anastasiu", denumit în continuare institut.
ART. 3
(1) Expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic are următoarele obiective:
a) selecţia medicală şi psihologică a candidaţilor pentru profesii aeronautice la admiterea în instituţiile militare ale Ministerului Apărării Naţionale, precum şi a candidaţilor altor ministere sau structuri centrale care pregătesc personal aeronautic pe bază de contract;
b) expertiza medicală şi psihologică periodică a personalului aeronautic pentru acordarea, validarea, suspendarea sau retragerea aptitudinii medicale;
c) expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronavigant care efectuează trecerea la exploatarea unei noi categorii de aeronave;
d) expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic la reluarea activităţii aeronautice, după întreruperi din motive medicale, mai mult de 30 de zile, intervenţii chirurgicale, după evenimente de zbor sau la cererea comandantului unităţii militare/instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea persoana expertizată;
e) încadrarea personalului aeronautic într-una din categoriile de aptitudine prevăzute la alin. (2);
f) stabilirea în caz de inaptitudine definitivă pentru activităţi aeronautice militare, a legăturii cauzale dintre boală sau accident şi îndeplinirea obligaţiilor aeronautice, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2);
g) expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic care participă la misiuni speciale şi a personalului aeronautic participant la misiuni şi operaţii specifice aviaţiei militare în afara teritoriului statului român;
h) expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic militar din străinătate care desfăşoară actvităţi aeronautice în România.
(2) Personalul aeronautic se încadrează într-una din următoarele categorii de aptitudine medicală şi psihologică:
a) APT;
b) APT CU RESTRICŢII, cu menţionarea restricţiilor ce îi conferă aptitudinea;
c) INAPT TEMPORAR - declararea "INAPT TEMPORAR" se face pe o perioadă bine precizată, fără a se depăşi 3 luni per examinare sau 2 ani cumulativ;
d) INAPT PENTRU ACTIVITĂŢI AERONAUTICE - declararea "INAPT PENTRU ACTIVITĂŢI AERONAUTICE" se face cu menţinerea aptitudinii, conform baremului trupelor de uscat, a celor care din motive de sănătate nu mai pot îndeplini obligaţiile de personal aeronautic, definitiv.
(3) Categoriile de aptitudine medicală şi psihologică ale personalului aeronautic se propun/se acordă/se hotărăsc în cadrul activităţilor de selecţie şi expertiză medicală şi psihologică în conformitate cu concluziile de aptitudine cuprinse în coloanele nr. 2-9 din Normele tehnice medicale şi psihologice specifice pentru stabilirea categoriei de aptitudine medicală şi psihologică a personalului aeronautic care execută activităţi aeronautice militare.
ART. 4
Pentru efectuarea expertizei medicale şi psihologice, personalul aeronautic prevăzut la art. 7-13 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990, cu modificările şi completările ulterioare, se clasifică în patru grupe de personal potrivit prevederilor anexei nr. 1 la normele metodologice.
ART. 5
Examinările medicale şi psihologice, probele funcţionale specifice medico- aeronautice, precum şi sesiunile de antrenament fiziologic la condiţiile specifice aeronautice se efectuează într-o ordine stabilită de către Consiliul de Conducere al Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială "General doctor aviator Victor Anastasiu", denumit în continuare consiliu de conducere şi aprobată de comandantul institutului, conform metodologiilor prevăzute în anexa nr. 2 la normele metodologice.
CAP. II
Organizarea selecţiei şi expertizei medicale şi psihologice a personalului aeronautic
ART. 6
Activitatea de selecţie şi expertiză medicală şi psihologică a personalului aeronautic se realizează în cadrul institutului de către:
a) Secţia de expertiză şi asistenţa medicală de specialitate;
b) Laboratorul de psihologie;
c) Comisia de expertiză medicală şi psihologică;
d) Comisia de supraexpertiză medicală şi psihologică.
ART. 7
Secţia de expertiză şi asistenţa medicală de specialitate are următoarele atribuţii:
a) coordonează întreaga activitate de selecţie şi expertiză medicală şi psihologică, urmărind respectarea metodologiei de examinare pentru fiecare categorie de personal aeronautic;
b) elaborează planificarea anuală a activităţii de expertiză medicală şi psihologică în colaborare cu Statul Major al Forţelor Aeriene, Statul Major al Forţelor Terestre, Statul Major al Forţelor Navale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi cu Serviciul de Informaţii Externe şi o supune aprobării comandantului institutului;
c) organizează fluxul de expertiză medicală şi psihologică, priorităţile şi succesiunea logică a examinărilor clinice sau de laborator;
d) selectează cazurile, realizează documentaţia şi prezintă propunerile ce urmează a fi supuse Comisiei de expertiză medicală şi psihologică, în vederea luării unei hotărâri privind aptitudinea medicală şi psihologică;
e) propune consiliului de conducere, introducerea unor examinări sau tehnici de investigaţii noi în metodologia de selecţie şi expertiză medicală şi psihologică;
f) elaborează şi prezintă consiliului de conducere formularele şi documentele medicale prin care se realizează activitatea de expertiză medicală şi psihologică;
g) prezintă comisiei de expertiză medicală şi psihologică, prin şeful secţiei expertiză şi asistenţă medicală, inaptitudinile acordate de medicii specialişti sau primari cu atestat de studii complementare în medicină aeronautică, peste 15 zile, dar nu mai mult de 30 de zile, şi care nu pot fi mai mici decât scutirile sau concediile medicale acordate de către alte instituţii medicale;
h) avizează concediile de maternitate, concediul pentru creşterea copilului până la 1 an sau concediul pentru îngrijirea copilului personalului aeronautic, care sunt aprobate de şeful secţiei expertiză şi asistenţă medicală, în condiţiile prevăzute de actele normative în vigoare;
i) efectuează o nouă procedură de selecţie medicală şi psihologică pentru reluarea activităţii aeronautice de către personalul aeronautic, cu aprobarea şefului secţiei expertiză şi asistenţă medicală.
ART. 8
Laboratorul de psihologie are următoarele atribuţii:
a) elaborează metodologia de selecţie a personalului aeronautic;
b) elaborează metodologia de examene periodice privind aptitudinile psihice ale personalului aeronautic, pe parcursul carierei;
c) acordă, la solicitare, avize psihologice pentru trecerea pe alte tipuri de aeronave;
d) efectuează selecţia şi expertiza psihologică periodică a personalului aeronautic.
ART. 9
(1) Comisia de expertiză medicală şi psihologică, denumită în continuare comisie, se numeşte anual de către comandantul institutului prin ordin de zi pe unitate şi are următoarea componenţă:
a) preşedintele comisiei - şeful secţiei de expertiză şi asistenţa medicală de specialitate sau şeful secţiei cercetare şi fiziologie aeronautică;
b) membrii comisiei - specialişti în medicină internă, O.R.L., oftalmologie, neurologie, psihiatrie, chirurgie generală, psihologie, cardiologie, gastro-enterologie, ginecologie, dermatologie, cu atestat de studii complementare în medicină aerospaţială;
c) secretarul comisiei - şeful compartimentului secretariat.
(2) Comisia are următoarele competenţe:
a) analizează documentaţia prezentată şi ia hotărâri privind aptitudinea pentru activităţi aeronautice militare în conformitate cu concluziile de aptitudine şi în situaţiile specificate că sunt "la aprecierea comisiei", cuprinse în coloanele nr. 2-9 din Normele tehnice medicale şi psihologice specifice pentru stabilirea categoriei de aptitudine medicală şi psihologică a personalului aeronautic care execută activităţi aeronautice militare;
b) solicită completarea documentaţiei cu examinări sau explorări funcţionale suplimentare pentru precizarea diagnosticului;
c) avizează propunerile privind inaptitudinile pentru activităţi aeronautice care depăşesc 30 de zile fără întrerupere;
d) avizează propunerile privind concediile medicale ce depăşesc 30 de zile;
e) avizează propunerile privind aptitudinea de promovare pe o altă categorie de zbor;
f) soluţionează contestaţiile personalului examinat privind diagnosticul şi situaţia medico-aeronautică.
(3) Comisia se întruneşte de regulă săptămânal şi/sau la cererea preşedintelui ori de câte ori este necesar, documentaţia medicală sau psihologică este întocmită de către şeful cabinetului medical care a expertizat subiectul şi este prezentată de către preşedintele comisiei sau şeful cabinetului medical.
(4) La lucrările comisiei, preşedintele poate invita şi alţi specialişti, dacă este necesar, pentru completarea informaţiilor sau datelor cuprinse în dosarul medical.
(5) Hotărârile comisiei se iau prin votul majorităţii membrilor prezenţi.
(6) Documentele emise de către comisie sunt: certificatul medical de inaptitudine temporară pentru activităţi aeronautice, certificatul medical de inaptitudine definitivă pentru activităţi aeronautice şi procesul-verbal de trecere pe altă categorie de aviaţie, acestea fiind semnate de toţi membrii comisiei.
(7) Hotărârile comisiei sunt aprobate de preşedintele acesteia sau înlocuitorul legal, care poate decide înapoierea dosarului pentru completarea documentaţiei sau trimiterea acestuia la Comisia de supraexpertiză medicală şi psihologică, după caz.
ART. 10
(1) Comisia de supraexpertiză medicală şi psihologică, denumită în continuare comisie de supraexpertiză, este structura cu decizie definitivă în expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic.
(2) Comisia de supraexpertiză este numită de către comandantul institutului, prin ordin de zi pe unitate şi are următoarea componenţă:
a) preşedintele comisiei de supraexpertiză - comandantul institutului sau înlocuitorul legal;
b) membrii comisiei de supraexpertiză - şeful secţiei expertiză şi asistenţă medicală de specialitate şi şeful secţiei cercetare şi fiziologie aeronautică sau înlocuitorii desemnaţi prin ordin de zi pe unitate de către comandantul institutului;
c) un reprezentant medical al Statului Major al Forţelor Aeriene;
d) un reprezentant medical al Statului Major al Forţelor Terestre;
e) un reprezentant medical al Statului Major al Forţelor Navale;
f) un reprezentant medical al Ministerului Afacerilor Interne;
g) un reprezentant medical al Serviciului Român de Informaţii;
h) un reprezentant medical al Serviciului de Pază şi Protecţie;
i) un reprezentant medical al Serviciului de Informaţii Externe;
j) secretarul comisiei de supraexpertiză - şeful compartimentului secretariat.
(3) Reprezentanţii medicali menţionaţi la alin (2) lit. c)-i) sunt numiţi de către instituţiile din care provin şi participă numai la analizarea cazurilor pe care le au în competenţă.
(4) Comisia de supraexpertiză se întruneşte la cererea preşedintelui, ori de câte ori este necesar.
(5) Comisia de supraexpertiză are următoarele competenţe:
a) analizează contestaţiile care nu au fost rezolvate de către comisia de expertiză medicală şi psihologică;
b) analizează contestaţiile adresate direct comisiei de supraexpertiză medicală şi psihologică;
c) acordă derogări temporare sau definitive la anumite cazuri de expertizare ce nu se încadrează în standardele în vigoare. Derogările vor fi bine fundamentate atât printr-o documentaţie medicală corespunzătoare, cât şi prin alte mijloace specifice.
(6) Hotărârile comisiei de supraexpertiză sunt definitive.
ART. 11
Comandantul institutului sau înlocuitorul legal este autoritatea medico- aeronautică ce validează concluziile de expertiză medicală şi psihologică şi semnează documentele prevăzute la art. 9 alin. (6) şi art. 10 alin. (6).
CAP. III
Periodicitatea expertizei medicale şi psihologice a personalului aeronautic
ART. 12
(1) Expertiza medicală şi psihologică a personalului aeronautic se execută periodic, pe grupe de personal şi pe grupe de vârstă, astfel:
a) Grupa I - anual, pentru personalul aeronautic până la vârsta de 40 de ani inclusiv;
- semestrial, pentru personalul aeronautic peste vârsta de 40 de ani;
b) Grupa a II-a - anual, pentru personalul aeronautic până la vârsta de 45 de ani inclusiv;
- semestrial, pentru personalul aeronautic peste vârsta de 45 de ani;
c) Grupa a III-a - anual;
d) Grupa a IV-a - anual.
(2) Medicii examinatori sau comisiile de expertiză/supraexpertiză medicală şi psihologică, pot solicita investigaţii suplimentare, neincluse în anexa nr. 2 la normele metodologice.
(3) Nerespectarea prevederilor de la alin. (2) se comunică şefului secţiei expertiză medicală şi psihologică, care ia măsurile legale ce se impun.
ART. 13
Depăşirea timpului de valabilitate a certificatului de aptitudine medico-aeronautică atrage imediat inaptitudinea temporară.
ART. 14
În situaţii deosebite, la cererea comandantului unităţii militare sau a înlocuitorului acestuia, certificatul de aptitudine medicală poate fi prelungit cu 30 de zile de către şefii statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei sau de către autorităţile de decizie similare din instituţiile din Sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, după caz, cu avizul comandantului institutului.
ART. 15
Personalul aeronautic, care beneficiază de prelungirea certificatului de aptitudine medicală cu 30 de zile conform art. 14 şi care nu se prezintă după această perioadă pentru expertiza medicală şi psihologică din alte motive decât cele medicale, va efectua o nouă expertiză medicală şi psihologică de selecţie.
ART. 16
Prezentarea la controlul medical pentru reevaluare, înainte de data consemnată ca inaptitudine temporară, se face numai cu aprobarea comandantului institutului sau a înlocuitorului legal.
ART. 17
Prezentarea pentru expertizare medicală şi psihologică în vederea schimbării profesiei sau a aptitudinii pentru alte tipuri de aeronave, este luată în considerare numai la cererea unităţii din care solicitantul face parte, cu aprobarea comandantului institutului.
CAP. IV
Contestaţii şi reexaminări
ART. 18
(1) La selecţia personalului aeronautic, avizele de aptitudine medicală şi psihologică au o durată de valabilitate de şase luni.
(2) În cazul în care, între momentul acordării avizului de aptitudine şi admiterea într-o formă de instruire, intervine o modificare evidentă a stării de sănătate, candidatul este obligat să se adreseze institutului pentru confirmarea avizului.
(3) În caz de inaptitudine la selecţia personalului aeronautic, o nouă examinare nu se poate programa mai devreme de 6 luni.
ART. 19
(1) La selecţia personalului aeronautic, în cazul în care există motive întemeiate, contestarea unui aviz medical sau psihologic se face în termen de 24 de ore de la anunţarea avizului, prin contestaţie scrisă şi aprobată de către comandantul institutului.
(2) Nu se consideră motive întemeiate pentru acceptarea contestaţiei, argumentele bazate pe nerespectarea de către candidat a obligaţiilor pe care şi le-a asumat, pe bază de semnătură, în momentul eliberării fişei de expertiză medicală şi psihologică.
ART. 20
În cazul acceptării contestaţiei, se efectuează procedurile de investigare pe care le consideră necesare medicul sau psihologul specialist, cheltuielile fiind suportate integral de către candidat, chiar dacă examenul iniţial a fost gratuit.
ART. 21
Personalul aeronautic poate contesta o decizie medicală, care este aprobată de comandantul institutului, dacă aceasta este justificată, eventualele cheltuieli legate de procedurile suplimentare de investigare urmând a fi suportate de către solicitant.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 22
(1) De la selecţie până la încetarea activităţii aeronautice, personalului aeronautic i se constituie un dosar medico-psihologic, păstrat la compartimentul secretariat al institutului.
(2) După încetarea activităţii aeronautice, acesta se arhivează.
ART. 23
Datele sociale, profesionale şi de expertiză medicală şi psihologică sunt confidenţiale şi nu pot fi transmise altor persoane, cu excepţia membrilor comisiilor de expertiză/supraexpertiză medicală şi psihologică, decât cu aprobarea comandantului institutului sau înlocuitorului legal.
ART. 24
(1) Pentru stabilirea legăturii dintre inaptitudinea pentru activităţile aeronautice desfăşurate de personalul aeronautic şi cauzele care au generat-o se solicită obligatoriu unităţii militare/instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea persoana expertizată, documente suplimentare privind cauzele care au generat incapacitatea.
(2) În procesul-verbal privind inaptitudinea pentru activităţi aeronautice, întocmit de comisie, se consemnează şi legătura cauzală astfel:
a) accident survenit în timpul şi din cauza unui eveniment aeronautic;
b) accident survenit în afara îndeplinirii activităţilor aeronautice;
c) boală contractată în timpul şi din cauza îndeplinirii activităţilor aeronautice;
d) boală contractată în afara îndeplinirii activităţilor aeronautice.
ART. 25
Pentru elucidarea unor cazuri deosebite în expertiza medicală şi psihologică, se pot cere relaţii despre persoanele în cauză de la unitatea militară/instituţia în care îşi desfăşoară activitatea numai cu aprobarea comandantului institutului sau a înlocuitorului legal, asigurându-se confidenţialitatea datelor.
ART. 26
Introducerea unor examinări sau probe noi în cadrul expertizei se face numai cu avizul consiliului de conducere şi cu aprobarea comandantului instituitului sau a înlocuitorului legal.
ART. 27
În relaţiile profesionale şi interdisciplinare determinate de modul de organizare şi desfăşurare a selecţiei şi expertizei medicale şi psihologice a personalului aeronautic, personalul institutului este obligat să respecte normele etice şi deontologice medicale.
ART. 28
Încălcarea prevederilor prezentelor norme metodologice, cât şi a celor din Normele tehnice medicale şi psihologice specifice pentru stabilirea categoriei de aptitudine medicală şi psihologică a personalului aeronautic care execută activităţi aeronautice militare, atrage răspunderea disciplinară, materială sau penală, după caz.
ART. 29
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
ANEXA 1
la normele metodologice
Clasificarea personalului aeronautic pentru
efectuarea expertizei medicale şi psihologice
Pentru efectuarea expertizei medicale şi psihologice, personalul aeronautic care desfăşoară activităţi aeronautice militare, prevăzut la art. 7-16 din Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990, modificată şi completată prin Legea nr. 139/2011, se clasifică în patru grupe, astfel:
Grupa I
Ia = piloţi pe avioane de luptă supersonice;
Ib = piloţi pe avioane de luptă subsonice;
Ic = piloţi pe elicoptere de atac;
Id = piloţi de încercare;
Ie = studenţi anul I - III ai Academiei Forţelor Aeriene "Henri Coandă";
If = cosmonauţi.
Grupa a II-a
IIa = piloţi pe avioane de transport;
IIb = piloţi pe elicoptere;
IIc = paraşutişti.
Grupa a III-a
IIIa = navigator de bord;
IIIb = ingineri, subingineri şi tehnicieni de bord;
IIIc = alt personal tehnic-ingineresc de exploatare în zbor a aeronavelor, motoarelor, instalaţiilor, echipamentelor şi sistemelor de bord:
1. radiotelegrafişti de bord;
2. operatori foto, video, de sisteme de comunicaţii şi achiziţii de voce şi date, de radiolocaţie şi hidrolocaţie, de sisteme de supraveghere aeriană, troliu, sarcini exterioare;
3. specialişti cu încărcarea şi centrajul;
4. trăgători aerieni;
5. personal tehnic ingineresc pentru încercarea, recepţia şi controlul în zbor al aeronavelor.
IIId = personal de însoţire:
1. însoţitori de bord;
2. supraveghetori de zbor;
3. reprezentanţi de zbor;
4. paramedici;
5. personal medico-sanitar;
6. operatori cautare, salvare, evacuare.
IIIe = controlori de zbor de la bordul aeronavelor ;
IIIf = controlori de trafic aerian operaţional, controlori cu interceptarea - navigatori radar;
IIIg = operatori aeronave fără pilot;
IIIh = navigatori de sol dispeceri, controlori aerieni în poziţii înaintate, controlori de zbor de la bordul aeronavelor;
IIIi = alte cadre militare din statele majore şi centrele de operaţii aeriene ale unităţilor de aviatie, care execută planificarea, coordonarea, dirijarea aeronavelor la sol sau pe suprafeţe.
Grupa a IV-a
IVa = personal tehnic ingineresc de aviaţie;
IVb = meteorologi;
IVc = personal tehnic ingineresc de comunicaţii aeronautice şi informatică şi de sisteme terestre de navigaţie aeriană şi control spaţiu aerian;
IVd = cadre militare, soldaţi şi gradaţi profesionişti şi personal civil din Ministerul Apărării Naţionale şi din alte instituţii sau structuri care desfăşoară activităţi aeronautice militare.
ANEXA 2
la normele metodologice
METODOLOGIILE SELECŢIEI ŞI EXPERTIZEI MEDICALE ŞI
PSIHOLOGICE A PERSONALULUI AERONAUTIC, A
PROBELOR FUNCŢIONALE SPECIFICE MEDICO-AERONAUTICE, PRECUM ŞI ALE
SESIUNILOR DE ANTRENAMENT FIZIOLOGIC LA CONDIŢIILE SPECIFICE AERONAUTICE
I. Metodologia selecţiei medicale şi psihologice a personalului aeronautic
A. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I sunt:
1. Chestionar de anamneză biologică şi socială care se completează de către candidat.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme - frecvenţă cardiacă, T.A. clino şi ortostatică;
b) ecografie abdominală;
c) probe funcţionale respiratorii;
d) EKG;
e) ecografie cardiacă.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenelor paraclinice.
3. Neurologie:
a) examen clinic;
b) electroencefalogramă în condiţii normale şi cu provocare.
4. Psihiatrie: examen clinic.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenului psihologic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) audiograma;
c) impedanţmetrie;
d) examen vestibular: probă rotatorie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) motilitate oculară;
c) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
d) refractometrie cu cicloplegie;
e) refractometrie fără cicloplegie;
f) biomicroscopie pol anterior;
g) fund de ochi;
h) simţ cromatic;
i) vedere stereoscopică;
j) tensiune oculară.
7. Chirurgie:
a) examen antropometric conform standardelor;
b) examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară.
11. Ginecologie:
a) examen clinic;
b) citotest Papanicolau.
12. Explorări fiziologice aeronautice: testarea rezistenţei fiziologice şi psihice la hipoxie şi hipobarism.
13. Examen psihologic:
a) aptitudini cognitive generale şi aptitudini operaţionale;
b) factori de personalitate;
c) adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară şi a sinusurilor anterioare ale feţei;
b) radiografie coloană vertebrală cervicală, toracală, lombară - faţă şi profil;
c) radiografie de bazin faţă şi incidenţă oblică.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucogramă, VSH, coagulogramă;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., antigen H.B.S., anticorpi anti HCV, glicemie, TGO - TGP, y - GT, acid uric, creatinină, bilirubină totală, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen complet urină;
d) test sarcină.
B. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a sunt:
1. Chestionare de anamneză biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme - frecvenţă cardiacă, T.A. clino şi ortostatică;
b) ecografie abdominală;
c) probe funcţionale respiratorii;
d) EKG;
e) ecografie cardiacă.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenelor paraclinice.
3. Neurologie:
a) examen clinic;
b) electroencefalogramă în condiţii normale şi cu provocare.
4. Psihiatrie: examen clinic.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenului psihologic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) audiogramă;
c) impedanţmetrie;
d) examen vestibular: probă rotatorie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) motilitate oculară;
c) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
d) refractometrie cu cicloplegie;
e) refractometrie fără cicloplegie;
f) biomicroscopie pol anterior;
g) fund de ochi;
h) simţ cromatic;
i) vedere stereoscopică;
j) tensiune oculară.
7. Chirurgie:
a) examen antropometric conform standardelor;
b) examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară.
11. Ginecologie:
a) examen clinic;
b) citotest Papanicolau.
12. Explorări fiziologice aeronautice: testarea rezistenţei fiziologice şi psihice la hipoxie şi hipobarism.
13. Examen psihologic:
a) aptitudini cognitive generale şi aptitudini operaţionale;
b) factori de personalitate;
c) adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară şi a sinusurilor anterioare ale feţei;
b) radiografie coloană vertebrală cervicală, toracală, lombară faţă şi profil;
c) radiografie de bazin faţă şi incidenţă oblică.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH, coagulogramă;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., antigen H.B.S., anticorpi anti HCV, glicemie, TGO - TGP, y - GT, acid uric, creatinină, bilirubină totală, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen complet urină;
d) test sarcină.
C. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a III-a
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a III-a sunt:
1. Chestionar de anamneză biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) ecografie abdominală - pentru grupele III a - III e;
c) probe funcţionale respiratorii - pentru grupele III a - III e;
d) EKG;
e) ecografie cardiacă - pentru grupele III a - III e.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenelor paraclinice.
3. Neurologie:
a) examen clinic;
b) electroencefalogramă în condiţii normale şi cu provocare.
4. Psihiatrie: examen clinic.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenului psihologic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) audiometrie;
c) impedanţmetrie;
d) examen vestibular: probă rotatorie - pentru grupele III a - III e.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie;
e) simţ cromatic;
f) tensiune oculară.
7. Chirurgie:
a) examen antropometric - pentru grupele III a - III e;
b) examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară.
11. Ginecologie:
a) examen clinic;
b) citotest Papanicolau.
12. Examen psihologic:
a) aptitudini cognitive generale şi aptitudini operaţionale;
b) caracteristici de personalitate;
c) adaptabilitate profesională aeronautică.
13. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară;
b) radiografie a sinusurilor anterioare ale feţei - pentru grupele III a - III e;
c) radiografie coloană vertebrală cervicală, toracală, lombară faţă şi profil;
d) radiografie de bazin faţă şi incidenţă oblică.
14. Explorări fiziologice aeronautice: testarea rezistenţei fiziologice şi psihice la hipoxie şi hipobarism - pentru grupele III a - III e.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH, coagulogramă;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., antigen H.B.S., anticorpi anti HCV, glicemie, TGO - TGP, y - GT, acid uric, creatinină, bilirubină totală, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen complet urină;
d) test sarcină.
D. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a IV-a
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a IV-a sunt:
1. Chestionar de anamneză biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) EKG.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenelor paraclinice.
3. Neurologie:
a) examen clinic;
b) electroencefalogramă în condiţii normale şi cu provocare.
4. Psihiatrie: examen clinic.
Hotărârea de expertiză medicală şi psihologică se va lua după consultarea rezultatelor examenului psihologic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie;
e) simţ cromatic;
f) tensiune oculară.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Examen psihologic:
a) aptitudini cognitive generale şi aptitudini operaţionale;
b) caracteristici de personalitate;
c) adaptabilitate profesională aeronautică.
13. Radiologie: radiografie toraco-pulmonară.
14. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH, coagulogramă;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., antigen H.B.S., anticorpi anti HCV, glicemie, TGO - TGP, y - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride, bilirubină totală;
c) examen complet urină;
d) test sarcină.
II. Metodologia expertizei medicale şi psihologice a personalului aeronautic
A. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I, până la vârsta de 40 de ani inclusiv
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I, până la vârsta de 40 de ani inclusiv, sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) ecografie abdominală;
c) probe funcţionale respiratorii;
d) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) examen vestibular: proba rotatorie;
c) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară;
c) ortopantomogramă la prima expertiză medicală şi psihologică a personalului aeronautic, apoi numai la indicaţie.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Explorări de fiziologie aeronautică: testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism.
13. Examen psihologic: adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară;
b) radiografie a sinusurilor anterioare ale feţei.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., glicemie, TGO - TGP, y - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen sumar urină;
d) test sarcină.
16. Evenimente de zbor: interviu privind situaţii deosebite fizice, psihice, profesionale apărute în timpul zborului.
B. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I, peste vârsta de 40 de ani
B1. Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I, peste vârsta de 40 de ani, la expertiza anuală, sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) ecografie abdominală;
c) probe funcţionale respiratorii;
d) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) examen vestibular: proba rotatorie;
c) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară;
c) ortopantomogramă la prima expertiză medicală şi psihologică a personalului aeronautic, apoi numai la indicaţie.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Explorări de fiziologie aeronautică: testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism.
13. Examen psihologic: adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară;
b) radiografie a sinusurilor anterioare ale feţei.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., glicemie, TGO - TGP, y - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen sumar urină;
d) test sarcină.
16. Evenimente de zbor: interviu privind situaţii deosebite fizice, psihice, profesionale apărute în timpul zborului.
B2. Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa I, peste vârsta de 40 de ani, la expertiza medicală şi psihologică semestrială (după 6 luni de la expertiza medicală şi psihologică anuală), sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială de la ultimul control medical.
2. Medicină internă:
a) examen clinic;
b) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: glicemie, TGO - TGP, y - GT, acid uric, test PSA;
c) examen sumar urină.
C. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a, piloţi până la vârsta de 45 de ani inclusiv şi paraşutişti
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a, piloţi până la vârsta de 45 de ani inclusiv şi paraşutişti sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) echografie abdominală;
c) probe funcţionale respiratorii;
d) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) examen vestibular: proba rotatorie;
c) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară;
c) ortopantomogramă la prima expertiză medicală şi psihologică a personalului aeronautic, apoi numai la indicaţie.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Explorări de fiziologie aeronautică: testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism.
13. Examen psihologic: adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară;
b) radiografie a sinusurilor anterioare ale feţei.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., glicemie, TGO - TGP, gamma - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen sumar urină;
d) test sarcină.
16. Evenimente de zbor: interviu privind situaţii deosebite fizice, psihice, profesionale apărute în timpul zborului.
D. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a, piloţi peste vârsta de 45 de ani
D1. Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a, piloţi peste vârsta de 45 de ani, la expertiza anuală sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) echografie abdominală;
c) probe funcţionale respiratorii;
d) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) examen vestibular: proba rotatorie;
c) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară;
c) ortopantomogramă la prima expertiză medicală şi psihologică a personalului aeronautic, apoi numai la indicaţie.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Explorări de fiziologie aeronautică: testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism.
13. Examen psihologic: adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară;
b) radiografie a sinusurilor anterioare ale feţei.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: R.P.R. carbon, test H.I.V., glicemie, TGO - TGP, gamma - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen sumar urină;
d) test sarcină.
16. Evenimente de zbor: interviu privind situaţii deosebite fizice, psihice, profesionale apărute în timpul zborului.
D2. Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a II-a, piloţi peste vârsta de 45 de ani, la expertiza medicală şi psihologică semestrială - după 6 luni de la expertiza medicală şi psihologică anuală - sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială de la ultimul control medical.
2. Medicină internă:
a) examen clinic;
b) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R. .L.:
a) examen clinic;
b) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: glicemie, TGO - TGP, gamma - GT, acid uric, test PSA;
c) examen sumar urină.
E. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a III-a
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a III-a sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.:
a) examen clinic;
b) audiometrie.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior;
e) tensiune oculară.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară:
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară;
c) ortopantomogramă la prima expertiză medicală şi psihologică a personalului aeronautic militar, apoi numai la indicaţie - pentru grupele III a - III e.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Explorări de fiziologie aeronautică: testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism - pentru grupele III a - III e.
13. Examen psihologic: adaptabilitate profesională aeronautică.
14. Radiologie:
a) radiografie toraco-pulmonară;
b) radiografie a sinusurilor anterioare ale feţei - pentru grupele III a - III e.
15. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: TGO - TGP, gamma - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen sumar urină;
d) test sarcină.
16. Evenimente de zbor: interviu privind situaţii deosebite fizice, psihice, profesionale apărute în timpul zborului - pentru grupele III a - III e.
F. Probe obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a IV-a
Probele obligatorii pentru personalul aeronautic din grupa a IV-a sunt:
1. Chestionar privind anamneza biologică şi socială.
2. Medicină internă:
a) examen clinic pe aparate şi sisteme;
b) EKG.
3. Neurologie: examen clinic.
4. Psihiatrie: examen clinic.
5. O.R.L.: examen clinic.
6. Oftalmologie:
a) examen clinic al ochiului şi anexelor;
b) acuitate vizuală: sensibilitate la contrast;
c) refractometrie fără cicloplegie;
d) biomicroscopie pol anterior.
7. Chirurgie: examen clinic general.
8. Dermatologie: examen clinic dermato-venerologic.
9. Alergologie: examen clinic şi anamneză alergologică.
10. Medicină dentară :
a) examen clinic al regiunii oro-faciale;
b) formula dentară.
11. Ginecologie: examen clinic.
12. Examen psihologic: adaptabilitate profesională aeronautică.
13. Radiologie: radiografie toraco-pulmonară.
14. Laborator clinic:
a) hematologie: hemoleucograma, VSH;
b) teste biochimice: TGO - TGP, gamma - GT, creatinină, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride;
c) examen sumar urină;
d) test sarcină.
G. Urmărirea factorilor de risc
Urmărirea factorilor de risc constă în efectuarea obligatorie şi periodică a următoarelor examene medicale pentru monitorizarea riscului de apariţie a afecţiunilor legate de mediul aeronautic:
1. Osteodensitometria DEXA:
a) pentru grupele I şi II, la 5 ani;
b) pentru grupele III a şi III e, la 10 ani.
2. RMN coloană cervicală: pentru grupele I şi II, la 5 ani.
III. Metodologiile probelor funcţionale specifice medico-aeronautice
Probele funcţionale specifice medico-aeronautice se efectuează atât pentru testarea rezistenţei individuale la factori specifici activităţilor aeronautice - hipoxie, hipobarism, suprasolicitare vestibulară - cât şi pentru evidenţierea unor afecţiuni sau sindroame relevate sau agravate în aceste condiţii.
A. Testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism
În anul în care se execută unul din profilele de antrenament fiziologic în barocameră, în cazul completării cu succes a profilului de antrenament, efectuarea testării rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism, denumită în continuare probă, nu se execută, iar expertizatul primeşte aptitudine la testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism. În cazul necompletării cu succes a profilului de antrenament, expertizatul va efectua testarea rezistenţei fizice şi psihice la hipoxie şi hipobarism după minimum 48 de ore de la sesiunea de antrenament.
Proba se execută la 5500 de metri înălţime simulată cu test de efort. Condiţiile de executare a probei sunt:
a) subiect odihnit, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute;
b) subiectul să aibă efectuate: examen clinic boli interne, EKG, examen clinic ORL, Rx.pulmonar, examen ginecologic pentru femei.
Contraindicaţii:
a) afecţiuni acute ale căilor respiratorii superioare;
b) stări febrile;
c) stări de oboseală accentuată şi surmenaj;
d) hipertensiune arterială (cu TAS >150 mmHg şi/sau TAD >100 mmHg);
e) aritmie extrasistolică cu peste 5 extrasistole pe minut;
f) traseu EKG care sugerează modificări ischemice;
g) tulburări majore de conducere.
Tehnica de lucru.
În prima etapă, subiectul este monitorizat, urmărindu-se permanent frecvenţa cardiacă, morfologia EKG, fizionomia feţei, starea de vigilenţă şi capacitatea psihică prin stimuli verbali şi teste psihologice. Durata probei este de 15 minute. Ascensiunea se execută cu viteza de 40 m/s, continuu până la altitudinea simulată de 5500 m, corespunzător la o presiune de 379 mm Hg. În primele 7 minute de hipoxie hipobară are loc acomodarea aparatului cardio-vascular şi respirator la aceste condiţii, exprimată prin:
a) creşterea frecvenţei cardiace;
b) creşterea tensiunii arteriale sistolice;
c) creşterea inotropismului prin creşterea cateholaminelor circulante;
d) creşterea debitului cardiac/minut;
e) creşterea debitului cerebral.
În a doua etapă se execută un test de solicitare constând din alergarea pe covor rulant cu viteza de 2 m/s timp de 20 de secunde.
Urmează etapa a 3-a, cu durata de 7 minute şi 40 de secunde, în care se urmăreşte modul de revenire a parametrilor fiziologici la datele dinaintea testului de solicitare, exprimând capacitatea de adaptare a organismului la hipoxia hipobară.
Coborârea la presiunea de la sol se execută cu viteza de 30 m/s.
Rezultatul şi concluziile testării.
Medicul care conduce proba consemnează în fişa de examinare, parametrii fiziologici şi patologici obţinuţi pe parcursul probei: frecvenţa cardiacă în diferite etape, modificări ale activităţii electrice ale inimii, ale frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii, capacităţii psihice, simptome apărute - otalgii, sinusalgii şi dureri abdominale. În funcţie de aceşti parametri se apreciază rezistenţa la hipoxie, bună sau scăzută.
Se consideră rezistenţă scăzută la hipoxie:
a) apariţia sincopei cardio-respiratorii în una din etapele probei;
b) tahicardia peste 200 bătăi/minut;
c) extrasistole ventriculare mai frecvente de 10 bătăi/minut. Caracterul patologic al acestora se apreciază şi în funcţie de modul cum se comportă excitabilitatea miocardului după administrarea de O(2), în timpul probei, la indicaţia medicului care conduce proba;
d) brahicardia exprimată prin frecvenţa cardiacă sub 50 bătăi/minut;
e) modificări morfologice ale EKG;
f) dispneea inspiratorie;
g) diminuarea stării de vigilenţă şi a proceselor psihice.
În caz de rezistenţă scăzută la hipoxie, se adoptă următoarea atitudine:
a) pentru candidaţi: inapt;
b) pentru personalul navigant brevetat, în principiu, se adoptă hotărârea de repetare a probei, în funcţie de cauzele care au determinat rezistenţa slabă, nu mai devreme de 24 de ore. Se vor efectua consultări interdisciplinare la cabinetele recomandate pentru depistarea acestor cauze şi se indică măsuri de recuperare.
Incidente în timpul probei:
a) sincopa cardio-respiratorie: se întrerupe proba, se coboară cu avarie şi se aplică măsurile de resuscitare cardio-respiratorii indicate. Toţi subiecţii aflaţi în barocameră vor fi examinaţi clinic O.R.L.;
b) lipotimii: se adoptă aceeaşi atitudine ca la lit. a);
c) otalgii, sinusalgii, odontalgii: se dau indicaţii pentru egalizarea presiunilor în urechea medie şi sinusuri, iar în caz de eşec, se întrerupe proba.
B. Examenul vestibular: proba rotatorie
Probele care se efectuează în cadrul acestui examen urmăresc să testeze reactivitatea şi rezistenţa vestibulară individuală la factorii specifici zborului - acceleraţii liniare, unghiulare, zgomot, vibraţii. Se urmăresc şi se cuantifică următoarele 2 tipuri de reacţii ce se pot manifesta ca urmare a excitaţiei vestibulare, existând de asemenea şi contraindicaţii de executare a probei:
1. Reacţiile somatice, unde se urmăresc:
a) deviaţia segmentară;
b) nistagmusul ocular;
c) nistagmusul cefalic;
d) nistagmusul troncular;
e) mişcările de apărare;
f) încordarea motorie.
2. Reacţiile vegetative, care pot fi:
a) paloarea tegumentelor;
b) transpiraţia;
c) greaţa;
d) vărsăturile.
Contraindicaţiile de executare a probei sunt:
a) afecţiuni febrile;
b) infecţii acute ale căilor respiratorii superioare;
c) stări de oboseală accentuată.
Tehnica de lucru.
Testarea vestibulară se execută în 3 etape, în funcţie de subiectul testat, astfel:
Etapa 1: 10 giraţii stânga + 10 giraţii dreapta cu stop la 90°, 270°/secundă cu capul înclinat anterior la 30°;
Etapa a 2-a: 1 minut giraţie dreapta cu înclinări laterale dreapta - stânga ale capului; 1 minut pauză; 1 minut giraţie stânga cu înclinări laterale dreapta - stânga ale capului; 1 minut pauză;
Etapa a 3-a: 1 minut giraţie dreapta la 270°/secundă cu aplecări anterioare ale trunchiului, pornind şi revenind la poziţia cu capul anteflectat 30°; 1 minut pauză; 1 minut giraţii stânga la 270°/secundă cu aplecări anterioare ale trunchiului, pornind şi revenind la poziţia cu capul anteflectat 30°.
Evaluarea şi cuantificarea reacţiilor somatice şi a reacţiilor vegetative se face de către medicul examinator, consemnând în fişa de examinare fiecare reacţie apărută, momentul instalării acesteia şi intensitatea. Hotărârea asupra aptitudinii se ia apreciind numărul şi intensitatea reacţiilor.
IV. Metodologiile sesiunilor de antrenament fiziologic la condiţiile specifice aeronautice
Antrenamentul fiziologic la condiţiile specifice aeronautice are rolul de a creşte adaptabilitatea organismului uman la condiţiile specifice mediului şi misiunilor aeronautice, este parte integrantă a expertizei medicale şi, prin urmare, obligatoriu, dar nu are ca finalitate acordarea de aptitudine. Comentariile privind rezultatele sesiunilor de antrenament fiziologic la condiţiile specifice aeronautice se trec în caietul de antrenament şi se parafează de către şeful de laborator.
A. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil supersonic
Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară se execută pentru studenţii profil supersonic, la trecerea la zbor, iniţial, apoi la 5 ani.
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară, astfel:
a) să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute;
b) să aibă efectuat: examen clinic boli interne, examen cardiologie, eco cord - dacă nu este efectuat în cursul carierei - EKG, examen clinic ORL, examen oftalmologic pentru precizarea gradului de miopie, examen chirurgical, radiografie pulmonară, examen ginecologic pentru femei, acordul medicului cu atestat de studii complementare în medicina hiperbară.
Contraindicaţiile pentru efectuarea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară sunt: pneumotoraxul, emfizemul, afecţiunile ORL acute, nevrita optică, herniile şi eventraţiile, stările febrile, stările de oboseală accentuate, aritmii extrasistolice ventriculare - peste 5 pe minut - traseu EKG sugestiv de modificări ischemice, tulburări majore de conducere, intervenţiile chirurgicale toracice, scufundările în ultimele 48 de ore, tromboflebita profundă ce contraindică efectuarea sesiunii de antrenament.
Subiecţii sunt monitorizaţi, urmărindu-se permanent frecvenţa cardiacă, morfologia EKG, fizionomia feţei, starea de vigilenţă şi capacitatea psihică prin stimuli verbali şi teste psihologice.
Descrierea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară.
Subiecţii sunt supuşi unei denitrogenări timp de 40 de minute, după care efectuează o ascensiune până la 2500 m sau 8000 ft, cu o viteză de 25 m/s, urmată de o coborâre până la 1000 m sau 3000 ft, cu o viteză de 12 m/s, pentru acomodarea la condiţiile de hipobarism. Urmează ascensiunea propriu-zisă până la 10500 m sau 35000 ft, cu o viteză de 25 m/s, după care se execută o coborâre până la 7500 m sau 25000 ft, cu o viteză de 55 m/s, unde se efectuează primul palier de 15 minute. În acest palier se pot efectua diferite teste - scris, psihologic, orientare pe hartă, antrenament la vizibilitate redusă - cu sau fără mască, cu o durată de 5-6 minute. Urmează o coborâre până la 5500 m sau 18000 ft, cu o viteză de 25 m/s, când se efectuează al doilea palier de 15 minute, cu scoaterea măştii şi întreruperea administrării de oxigen. Urmează coborârea la sol fără mască cu o viteză de 12 m/s.
Durata totală a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară este de 85 minute.
Subiecţii expertizaţi nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament.
Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară se consemnează în carnetul individual de antrenament.
B. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil avioane transport, piloţi elicoptere în funcţie de misiune, paraşutişti în funcţie de misiune
Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară se execută la cinci ani.
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară, astfel:
a) să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute;
b) să aibă efectuat: examen clinic boli interne, EKG, examen clinic ORL, Rx. pulmonar, examen ginecologic pentru femei.
Subiecţii sunt monitorizaţi, urmărindu-se permanent frecvenţa cardiacă, morfologia EKG, fizionomia feţei, starea de vigilenţă şi capacitatea psihică prin stimuli verbali şi teste psihologice.
Descrierea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară.
Subiecţii sunt supuşi unei denitrogenări timp de 40 minute, după care efectuează o ascensiune până la 2500 m sau 8000 ft, cu o viteză de 25 m/s, urmată de o coborâre până la 1000 m sau 3000 ft, cu o viteză de 12 m/s, în vederea acomodării la condiţiile de hipobarism. Urmează ascensiunea propriu-zisă până la 7500 m sau 25000 ft, cu o viteză de 25 m/s, unde se execută primul palier de 10 minute, în care se pot efectua diferite tipuri de teste, după care urmează o coborâre până la 4000 m sau 12000 ft, cu o viteză de 25 m/s. Se scoate masca şi se întrerupe administrarea de oxigen. Se execută un palier de 5 minute cuprinzând de asemenea diferite tipuri de teste. Urmează coborârea la sol cu o viteză de 12 m/s.
Durata totală a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară este de 65 minute.
Subiecţii expertizaţi nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară.
Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară se consemnează în carnetul individual de antrenament.
C. Sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară: profil paraşutişti de mare altitudine (HAP)
Această sesiune de antrenament la hipoxie-hipobară se execută la cinci ani.
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară, astfel:
a) să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute;
b) să aibă efectuat: examen clinic boli interne, EKG, examen clinic ORL, Rx.pulmonar, examen ginecologic pentru femei;
Subiecţii sunt monitorizaţi, urmărindu-se permanent frecvenţa cardiacă, morfologia EKG, fizionomia feţei, starea de vigilenţă şi capacitatea psihică prin stimuli verbali şi teste psihologice.
Descrierea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară.
Subiecţii sunt supuşi unei denitrogenări timp de 40 minute, după care se efectuează o ascensiune până la 2500 m sau 8000 ft, cu o viteză de 25 m/s, urmată de o coborâre până la 1000 m sau 3000 ft, cu o viteză de 12 m/s, în vederea acomodării la condiţiile de hipobarism. Urmează ascensiunea propriu-zisă până la 10500 m sau 35000 ft, cu o viteză de 25 m/s, apoi o coborâre până la 7500 m sau 25000 ft, cu o viteza de 55 m/s şi un prim palier de 15 minute, în care se pot executa diferite tipuri de teste. Se efectuează o coborâre până la 4600 m sau 15000 ft, cu o viteză 55 m/s. Urmează scoaterea măştii, întreruperea administrării de oxigen şi un palier de 8 minute, când se pot efectua diferite tipuri de teste. Apoi se execută coborârea la sol cu o viteză de 12 m/s.
Durata totală a sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară este de 80 minute.
Subiecţii expertizaţi nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară.
Rezultatul sesiunii de antrenament la hipoxie-hipobară se consemnează în carnetul individual de antrenament.
D. Sesiunea de antrenament la decompresie rapidă profil supersonic, piloţi avioane de transport, piloţi elicoptere în funcţie de misiune
Sesiunea de antrenament la decompresie rapidă se efectuează la cinci ani, după sesiunea de antrenament la hipoxie-hipobară, conform profilului de zbor.
Descrierea sesiunii de antrenament la decompresie rapidă.
Subiecţii sunt monitorizaţi cu ajutorul sistemului TV color cu circuit închis. Decompresia se execută imediat după încheierea probei de antrenament la hipoxie-hipobară. Se mai face o denitrogenare de 5 minute, se execută o ascensiune până la 2500 m sau 8000 ft cu o viteză de 25 m/s. Se efectuează un palier de acomodare de 3-4 minute, după care se efectuează o ascensiune instantanee la 6600 m sau 20000 ft, un palier de aproximativ 2 minute, după care se coboară la sol cu o viteză de 15 m/s.
Durata totală a probei este de 16 minute. La câteva minute după efectuarea probei se execută un examen clinic al subiecţilor.
Subiecţii expertizaţi nu efectuează zboruri timp de 48 de ore după completarea sesiunii de antrenament la decompresie rapidă.
Rezultatul sesiunii de antrenament la decompresie rapidă se consemnează în registrul specific de antrenament.
IMPORTANT: după finalizarea sesiunii de antrenament la profilele de mai sus, subiecţii expertizaţi sunt consultaţi de către medicul cu atestat de studii complementare în medicină hiperbară.
E. Sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O
Sesiunea de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O se execută pentru personalul aeronautic din grupele I şi a II-a, la 5 ani. Numărul maxim de piloţi acceptaţi pe zi este de şase. Se execută după sesiunile de antrenament la hipoxie-hipobară şi la decompresie rapidă.
Subiecţii trebuie să îndeplinească condiţiile de executare a sesiunii de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O, astfel:
a) să fie odihniţi, cu o alimentaţie consumată în urmă cu minimum 30 de minute;
b) să aibă efectuat: examen clinic boli interne, EKG, examen clinic ORL, Rx. pulmonar, examen ginecologic pentru femei;
Subiecţii sunt monitorizaţi, urmărindu-se frecvenţa cardiacă, activitatea electrică a inimii, frecvenţa respiratorie.
Tehnica de execuţie.
Se respiră O(2) medicinal timp de 5 minute cu presiune pozitivă de 150 mm H(2)O după care încă 5 minute presiune de 300 mm H(2)O. Se urmăresc parametrii de mai sus şi se consemnează în fişă modificările patologice - extrasistole, tahicardii, modificări morfologice ale EKG - apărute în timpul probei.
Rezultatul sesiunii de antrenament la sol la presiunea pozitivă de O(2) de 300 mm H(2)O se consemnează în registrul specific de antrenament.
F. Sesiunea de antrenament pentru vederea pe timp de noapte
Sesiunea de antrenament pentru vederea pe timp de noapte se execută pentru personalul aeronautic din grupele I şi a II-a la cinci ani. Numărul maxim de piloţi acceptaţi pe zi este de nouă. Subiecţii expertizaţi trebuie să fie bine odihniţi şi nu trebuie să aibă afecţiuni acute oculare, neurologice sau de altă natură care ar putea fi agravate prin suprasolicitarea analizatorului vizual.
Modalitatea de efectuare a sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte:
a) prezentarea teoretică a noţiunilor anatomo-fiziologice privind sistemul respirator, circulator, nervos, efectele hipoxiei şi ale suprasarcinii;
b) prezentarea teoretică a noţiunilor legate de factorul uman în aviaţie;
c) prezentarea efectelor vederii pe timp de noapte asupra parametrilor misiunii;
d) antrenament privind recunoaşterea şi achiziţia ţintelor;
e) reglarea şi optimizarea folosirii ochelarilor pentru asistarea vederii nocturne;
f) antrenament privind recunoaşterea şi achiziţia ţintelor utilizând ochelarii pentru asistarea vederii nocturne.
Rezultatul sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte se consemnează în registrul specific de antrenament.
După finalizarea sesiunii de antrenament pentru vederea pe timp de noapte, subiecţii expertizaţi nu efectuează zbor nocturn timp de 48 de ore şi suplimentează vitamina A în alimentaţie.
G. Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale
Aparatul de dezorientare spaţială se va utiliza, din punct de vedere medico-aeronautic, în scopul antrenării personalului aeronavigant din grupele I şi a II-a, pentru creşterea performanţei şi siguranţei zborului în condiţiile apariţiei fenomenului de dezorientare spaţială. Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale se desfăşoară la cinci ani. Numărul maxim de piloţi acceptaţi pe zi este de cinci.
Subiecţii expertizaţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă aptitudine aero-medicală;
b) să nu fi consumat alcool în ultimele 24 ore;
c) să nu fi fost supuşi unui tratament cu afectare SNC în ultimele 48 ore;
d) să fie odihniţi.
Sesiunea de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale cuprinde:
1. Curs teoretic de 30 minute în care se prezintă:
a) noţiuni generale despre forţele care acţionează asupra organismului uman în timpul zborului;
b) noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului vestibular;
c) noţiuni teoretice despre iluzii;
d) modalităţi de prevenire şi combatere a dezorientării spaţiale.
2. Şedinţa de acomodare cu simulatorul cu durată de aproximativ 5 minute pentru fiecare pilot. minute.
3. Şedinţa propriu-zisă de antrenament de 50 minute pentru fiecare pilot cu pauză de 10
Rezultatul sesiunii de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale se consemnează în registrul specific de antrenament.
După finalizarea sesiunii de antrenament pentru combaterea dezorientării spaţiale, subiectul expertizat nu efectuează zboruri timp de 48 de ore.
V. Evaluarea aptitudinii psihice pentru activităţi aeronautice, metodologie, interpretarea rezultatelor, reguli decizionale
A. Aspecte generale
Examenul psihologic face parte integrantă din expertiza medicală şi psihologică şi este obligatoriu pentru toate categoriile de personal care au implicaţii directe în siguranţa activităţilor aeronautice.
Principalele obiective ale evaluării psihologice sunt: aptitudini cognitive generale, aptitudini operaţionale, potenţial de adaptare la profesiuni aeronautice.
Dacă examenul psihologic face parte din procedura de selecţie pentru Academia Forţelor Aeriene sau pentru o altă instituţie militară de învăţământ, evaluarea aptitudinală are în vedere, pe lângă cerinţele specialităţii aeronautice pentru care se face selecţia, şi aspectele psihocomportamentale care contribuie la adaptarea la mediul profesional militar.
B. Definirea elementelor care compun aptitudinea psihică pentru activităţi aeronautice
Aptitudinea psihică pentru profesiuni aeronautice este definită de trei aspecte complementare relevante, ce se constituie în criterii ale deciziei psihologice:
1. Aptitudini cognitive generale - inteligenţă fluidă şi cristalizată, viteză cognitivă, raţionament pe bază de material figurativ, verbal şi numeric;
2. Aptitudini operaţionale:
a) atenţie - concentrare, vigilenţă, comutare, selectivitate;
b) percepţie - viteză, acurateţe, integrare perceptivă;
c) memorie şi capacitate de învăţare;
d) înţelegere spaţială - vizualizare, orientare;
e) funcţia psihomotorie - timp de reacţie, coordonare;
f) operare în regim de sarcină multiplă.
3. Potenţial de adaptare la profesiuni aeronautice:
a) factori de personalitate: caracteristici structurale şi integrative - intro-extraversiune, încredere şi siguranţă de sine, spirit ofensiv, atitudine decizională, atitudine faţă de risc, capacitate de adaptare la stres, rezistenţă la frustrare; caracteristici de relaţie - sociabilitate, capacitate de lucru în echipă, raportare la autoritate; tendinţe clinice - echilibru emoţional, anxietate, depresie, conduite adictive;
b) adaptabilitate aeronautică: motivaţie, trebuinţă de realizare, asumarea responsabilităţii; adaptabilitate la norme şi reguli; raportare la riscul profesional; manifestări de relaţie în mediul profesional - pe verticală şi orizontală.
C. Tehnicile de investigaţie utilizate în evaluarea psihologică
Evaluarea psihologică se bazează pe metode specifice create în cadrul institutului şi acceptate de Colegiul Psihologilor din România.
Pot fi utilizate orice metode de investigaţie şi evaluare psihologică care vizează aspectele aptitudinale şi de personalitate menţionate mai sus şi care respectă criteriile ştiinţifice şi normele profesionale de constituire a instrumentelor de evaluare psihologică.
Poate fi utilizat orice tip de norme standardizate de evaluare: note T, stanine, decile, centile, scoruri z. Acestea vor deriva din distribuţia datelor în eşantionul de referinţă, al cărui volum minim nu va fi mai mic de 100 de subiecţi.
Pentru garantarea corectitudinii evaluării, eşantionul de referinţă se constituie după principiul omogenităţii sub aspectul nivelului de instrucţie, vârstei şi al altor criterii care pot afecta caracteristicile distribuţiei statistice a datelor.
Ori de câte ori este posibil, aptitudinile şi trăsăturile de personalitate se evaluează prin două surse de informaţii - teste - diferite, pentru o mai mare siguranţă a rezultatelor.
C1. Tipuri de metode utilizate pentru evaluarea psihologică
Pentru evaluarea psihologică se utilizează următoarele metode:
a) interviu - în scopul analizei datelor biografice şi sociale, evaluării de ansamblu a caracteristicilor de personalitate sau a unor variabile comportamentale. Poate fi efectuat atât pe cale verbală directă cât şi prin intermediul programelor computerizate;
b) chestionare - în scopul identificării unor aspecte specifice privind caracteristicile de personalitate şi adaptabilitate aeronautică;
c) înregistrări psihofiziologice - vizează identificarea corelaţiilor dintre elementele conduitei observabile şi parametrii fiziologici asociaţi cum ar fi frecvenţa cardiacă, reacţia electrodermală, reflexele posturale.
Alături de tehnicile de investigaţie în laborator se utilizează, în cazurile în care acest lucru este posibil şi necesar, proceduri de "recoltare a informaţiilor din mediul real" al subiecţilor astfel:
a) caracterizarea de zbor sau de serviciu;
b) ancheta de teren;
c) observaţia directă în cadrul activităţii;
d) teste de apreciere interpersonală;
e) teste sociometrice;
f) evaluări curente din mediul profesional - note şcolare, calificative, aprecieri din carnetele de zbor.
Recoltarea informaţiilor din mediul profesional se face cu respectarea riguroasă a exigenţelor ştiinţifice şi deontologice.
Decizia psihologică se întemeiază pe probe anterior experimentate, validate şi etalonate pe categoriile de subiecţi care fac obiectul expertizei.
Examinarea poate cuprinde şi probe aflate în faza de experimentare, fără ca acestea să fie utilizate la susţinerea evaluării şi a deciziei aptitudinale.
C2. Decizia psihologică
Datorită multitudinii de informaţii recoltate cu instrumentarul psihologic, decizia aptitudinală devine un demers complex ce trebuie structurat după următoarele criterii:
a) criteriul randamentului la probele de performanţă aptitudinală generală;
b) criteriul randamentului la probele de performanţă operaţională;
Randamentul la probele de performanţă menţionate la literele a) şi b) este oferit de rezultatele la testele aplicate în acest scop. Pentru persoanele care nu se încadrează în intervalele etalonului de admitere stabilite statistic pentru profesia respectivă, decizia psihologică este "inapt";
c) criteriul potenţialului de adaptabilitate aeronautică - pentru stabilirea potenţialului de adaptabilitate aeronautică se iau în calcul atât rezultatele obţinute la chestionarele de personalitate cât şi datele obţinute din interviul de selecţie.
Scalele de personalitate cu accentuări sau dizarmonii constituie inaptitudine pentru profesii aeronautice, precum şi deficienţe la nivelul celorlalţi factori de adaptabilitate; decizia parţială de "inapt" la unul din aceste trei criterii conduce în mod automat la o decizie generală de "inapt".
Avizul de inapt se întemeiază pe constatarea următoarelor tipuri de deficite: deficit aptitudinal cognitiv general, deficit aptitudinal operaţional, potenţial adaptativ scăzut. În cazul în care există mai mult de două criterii deficitare, avizul respectiv de inaptitudine este "deficit psihoaptitudinal accentuat".
C3. Reexaminări şi metodologia de rezolvarea a contestaţiilor
Avizul psihologic la selecţie este valabil pe durata unui an calendaristic de la data acordării. Reexaminarea este posibilă după un interval de minimum şase luni de la ultima examinare. Un candidat respins psihologic de două ori, pentru aceeaşi specialitate aeronautică, nu va mai putea fi examinat decât pentru alte specialităţi, cu un nivel inferior de solicitare profesională.
Contestarea unui aviz se face prin cerere personală, motivată explicit, adresată comandantului institutului, în termen de maximum 24 de ore de la comunicarea avizului.
Nu pot fi admise drept motive ale contestaţiei aspecte care ţin de responsabilitatea subiectului examinat - oboseală, stare emotivă, inadaptarea la metodele utilizate în procesul de examinare, acuze somatice retrospective.
În baza contestaţiei, datele examinării iniţiale sunt reevaluate, putând fi prevăzute şi examinări suplimentare, dacă se consideră necesar.
Rezultatul reevaluării va fi prezentat şi supus aprobării Comisiei de expertiză medicală şi psihologică a institutului, ocazie cu care şeful secţiei de psihologie va face o prezentare integrală a cazului şi o motivare a avizului propus.
C4. Metodologia de examinare în cazul controalelor suplimentare
1. După evenimente de zbor:
a) se analizează circumstanţele evenimentului, rolul subiectului în derularea acestuia - decelarea eventualelor erori - efectele psiho-emoţionale imediate şi de durată;
b) se analizează caracterizarea de zbor şi o prezentare oficială a evenimentului în care a fost implicat subiectul;
c) se evaluează persistenţa motivaţiei profesionale.
2. La trecerea pe alte tipuri de aeronavă:
a) se evaluează adaptarea profesională până la momentul respectiv;
b) se evaluează fondul aptitudinal general;
c) se analizează caracterizarea de zbor.
3. La solicitarea unor cabinete medicale din institut se realizează o evaluare/intervenţie psihologică în funcţie de motivul trimiterii.
4. La încadrarea pe funcţia de instructor de zbor în instituţiile de învăţământ ale Forţelor Aeriene:
a) se execută un control instituit prin ordinul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene;
b) se au în vedere: potenţialul intelectual, caracteristicile de personalitate implicate în actul didactic - potenţial de învăţare, maturizare, capacitate de relaţionare interpersonală, echilibru emoţional;
c) se solicită caracterizare de zbor.
5. La solicitarea factorilor de comandă de la nivelul unităţii militare din care face parte subiectul expertizat se realizează o evaluare/intervenţie psihologică în funcţie de motivul trimiterii.
D. Interpretarea rezultatelor şi încadrarea în normele de evaluare
Evaluarea rezultatelor examinării psihologice se face prin raportare la etaloane adaptate categoriei din care fac parte subiecţii examinaţi, sub aspectul tipului de examen - selecţie/control periodic - şi al funcţiei aeronautice.
Etalonarea poate lua oricare din formele uzuale: decile, centile, stanine, note T. Etaloanele vor fi supuse permanent unui proces de evaluare şi actualizare, astfel încât să fie asigurată acurateţea interpretării rezultatelor.
Semnificaţia de la numărul curent 139-145 din Normele tehnice medicale şi psihologice specifice pentru stabilirea categoriei de aptitudine medicală şi psihologică a personalului aeronautic care execută activităţi aeronautice militare, referitoare la evaluarea psihoaptitudinală, este următoarea:
D1. Deficit psihoaptitudinal pentru specialităţi profesionale aeronautice:
a) deficit aptitudinal cognitiv general, deficit aptitudinal operaţional, potenţial adaptativ scăzut: se utilizează la selecţie şi pentru examenele de promovare pe tipuri superioare de aeronave sau specialităţi cu nivel superior de solicitare. Desemnează caracteristici şi performanţe psihice plasate în cea mai mare parte în zona inferioară a etalonului, cu un prognostic scăzut de adaptare profesională corespunzătoare. Poate fi utilizat şi în situaţia în care o caracteristică psihică esenţială pentru capacitatea de adaptare profesională este acut deficitară, indiferent de nivelul celoralte însuşiri evaluate;
b) deficit psihoaptitudinal accentuat: desemnează caracteristici şi performanţe psihice plasate în totalitate în zona inferioară a etalonului, cu un prognostic scăzut de adaptare profesională corespunzătoare; se mai utilizează şi în cazul candidaţilor care au fost anterior personal aeronautic dar au fost eliminaţi din motive care pot fi puse în legătură cu deficienţe de ordin psihoaptitudinal sau adaptativ - performanţe teoretice sau de zbor deficitare, acte de indisciplină, teamă de zbor, pierderea motivaţiei profesionale.
D2. Manifestări de dezadaptare profesională aeronautică, pe fond psihoaptitudinal:
a) inadaptare profesională de natură psihoaptitudinală: se aplică celor care prezintă manifestări de inadaptare pe fond psihoaptitudinal, în faza iniţială de instruire pentru o anumită funcţie aeronautică. Acest tip de evaluare presupune întotdeauna o semnalare obiectivă din partea factorilor de instruire din mediul profesional;
b) dezadaptare profesională de natură psihoaptitudinală: se utilizează în cazurile de diminuare semnificativă a performanţelor profesionale, pe fondul unor modificări stabile ale profilului psihoaptitudinal. Aceste manifestări de dezadaptare profesională de natură psihoaptitudinală presupun existenţa anterioară a unei perioade de adaptare normală la solicitările profesionale. Acest tip de evaluare se bazează întotdeauna pe o semnalare obiectivă din partea factorilor responsabili de la nivelul unităţii militare - comandant, medic, psiholog, instructor;
c) manifestări psihoaptitudinale cu potenţial dezadaptativ: se utilizează cu prilejul examenelor periodice sau al controalelor suplimentare, dacă se constată existenţa unor caracteristici psihocomportamentale care pot pune în pericol exercitarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă a atribuţiilor profesionale. Acest tip de evaluare impune angajarea unei comunicări directe a laboratorului de psihologie cu factorii responsabili de la nivelul unităţii militare. Pe această cale vor fi iniţiate acţiuni de suport şi recuperare până la precizarea deciziei.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
