Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
NORME din 6 ianuarie 2011 privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii si a tranzactiilor privind activitatea de asigurare si de reasigurare ale asiguratorilor/reasiguratorilor si brokerilor de asigurare/reasigurare
ART. 1 (1) Prevederile prezentelor norme referitoare la inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii reprezintã dispoziţii generale specifice domeniului asigurãrilor şi se completeazã cu normele emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice, în mãsura în care acestea nu contravin prezentelor reglementãri. (2) În sensul prezentelor norme inventarierea reprezintã ansamblul operaţiunilor prin care se constatã existenţa tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii şi tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare, respectiv cantitativ-valoric sau numai valoric, dupã caz, la data la care aceasta se efectueazã. (3) Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare ale fiecãrei entitãţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie sã ofere o imagine fidelã a poziţiei financiare şi a performanţei entitãţii pentru respectivul exerciţiu financiar. ART. 2 (1) În temeiul prevederilor reglementãrilor contabile specifice domeniului asigurãrilor şi ale <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991, republicatã, entitãţile au obligaţia sã efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute, la începutul activitãţii, cel puţin o datã în cursul exerciţiului financiar pe parcursul funcţionãrii lor, în cazul transferului de portofoliu, fuziunii, divizãrii, lichidãrii sau încetãrii activitãţii sau retragerii autorizaţiei de funcţionare, precum şi în urmãtoarele situaţii: a) la cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor şi a altor instituţii de control ale statului, cu prilejul efectuãrii controlului; b) când sunt indicii cã existã lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune; d) cu prilejul reorganizãrii gestiunilor; e) ca urmare a calamitãţilor naturale sau a unor cazuri de forţã majorã; f) în alte cazuri prevãzute de lege. (2) În cazul în care, în situaţiile enumerate la alin. (1), sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anualã, cu aprobarea administratorului, consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului, dupã caz, cu condiţia ca în registrul-inventar sã se cuprindã valoarea activelor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere, actualizate cu intrãrile şi ieşirile din perioada cuprinsã între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar. (3) Toate elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii trebuie sã fie date în administrare/rãspundere gestionarã sau în folosinţã, dupã caz, persoanelor semnificative ale entitãţii, gestionarilor ori administratorilor, dupã caz. În acest sens, entitãţile trebuie sã emitã decizii însoţite de proceduri proprii referitoare la desemnarea nominalã a persoanelor care sunt responsabile de administrarea fiecãrui element de activ, datorie şi capitaluri proprii. ART. 3 (1) Inventarierea anualã a elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare ale asigurãtorilor se face obligatoriu cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. (2) La asigurãtorii/reasigurãtorii cu activitate complexã, inventarierea/verificarea gestiunilor intermediarilor în asigurãri/reasigurãri poate fi efectuatã pe parcursul exerciţiului financiar, cu condiţia asigurãrii valorificãrii şi cuprinderii rezultatelor inventarierii/verificãrii în situaţiile financiare anuale, întocmite pentru exerciţiul financiar respectiv. ART. 4 (1) Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se efectueazã de cãtre comisii de inventariere în baza procedurilor proprii aprobate în acest sens. Comisiile de inventariere sunt numite prin decizie scrisã, emisã de administrator, consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului, dupã caz. (2) În decizia de numire se menţioneazã în mod obligatoriu componenţa comisiei de inventariere (numele preşedintelui şi membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizatã, gestiunea supusã inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor de inventariere. (3) Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de cãtre o comisie centralã, numitã prin decizie scrisã, emisã de persoanele prevãzute la alin. (1). La nivelul subunitãţilor fãrã personalitate juridicã organizarea inventarierii se asigurã tot de cãtre comisii de inventariere coordonate de cãtre comisia centralã. În cazul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare cu un numãr de salariaţi redus, inventarierea poate fi efectuatã de cãtre o singurã persoanã. În aceastã situaţie, rãspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului. (4) Comisia centralã de inventariere are sarcina sã organizeze, sã instruiascã, sã supravegheze, sã controleze modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere şi sã asigure înregistrarea rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale. Comisia centralã se asigurã cã programul referitor la desfãşurarea inventarierii anuale se desfãşoarã pânã la finalizarea lucrãrilor de încheiere a exerciţiului financiar. Rezultatele din procesul verbal, întocmit cu scopul de a lua deciziile care se impun, sunt prezentate pentru valorificare administratorului, consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului, dupã caz. (5) Comisia centralã de inventariere rãspunde de efectuarea tuturor lucrãrilor de inventariere, potrivit prevederilor legale. (6) Pentru desfãşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, comisiile de inventariere vor fi alcãtuite din cel puţin 2-4 persoane cu pregãtire corespunzãtoare de specialitate din cadrul departamentelor de asigurãri de viaţã şi/sau asigurãri generale, daune, reasigurãri, juridic şi alte departamente, membri ai comisiilor de investiţii, ai comitetului de daune, conform structurii organizatorice, care sã asigure sau sã certifice efectuarea corectã şi la timp a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi reasigurare, inclusiv evaluarea lor conform reglementãrilor contabile specifice domeniului asigurãrilor. (7) Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi reasigurare ale entitãţilor se efectueazã numai cu salariaţi proprii. (8) Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii stocurilor de materiale sau ai altor disponibilitãţi bãneşti aflate în casierii sau salariaţii/intermediarii cu atribuţii de încasare a primelor de asigurare supuse inventarierii, contabilii care ţin evidenţa gestiunilor respective şi nici auditorii interni sau statutari. (9) Pentru inventarierea documentelor de asigurare date spre administrare şi utilizare salariaţilor proprii şi/sau intermediarilor persoane fizice sau persoane juridice, entitãţile emit obligatoriu proceduri proprii astfel încât sã se asigure inventarierea cel puţin o datã pe an a acestor gestiuni şi cuprinderea rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale. (10) Entitãţile pot stabili prin proceduri interne ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere sã participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fãrã ca aceştia sã facã parte din comisia de inventariere fapticã. (11) Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisã, emisã de cãtre cei care i-au numit. ART. 5 Administratorul, consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului, dupã caz, sunt obligaţi sã ia mãsuri pentru crearea condiţiilor corespunzãtoare de lucru comisiei de inventariere, asigurându-se cel puţin: - participarea tuturor membrilor comisiei de inventariere la lucrãrile de inventariere; - identificarea tuturor elementelor de activ, datoriilor şi capitalurilor proprii care vor fi inventariate, conform normelor şi reglementãrilor contabile specifice domeniului asigurãrilor; - securitatea sediilor, gestiunii, casieriei şi depozitelor etc.; - dotarea comisiei de inventariere cu instrumente adecvate, cu birotica necesarã şi cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate; - ţinerea la zi, cu ajutorul programelor informatice, a evidenţei tehnice de gestiune a contractelor de asigurare, a valorilor materiale specifice domeniului asigurãrilor (evidenţa la zi a contractelor de asigurare distribuite) a celorlalte valori, a evidenţei contabile, precum şi efectuarea confruntãrii datelor dintre evidenţa tehnicã de gestiune şi evidenţa contabilã; - verificarea gestiunilor privind documentele de asigurare şi a disponibilitãţilor bãneşti aflate la dispoziţia tuturor intermediarilor în asigurãri; - verificarea gestiunilor privind documentele de asigurare şi a disponibilitãţilor bãneşti aflate la dispoziţia personalului propriu cu sarcini în încheierea poliţelor şi încasarea primelor de asigurare; - protecţia membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecţie a muncii. ART. 6 (1) Listele de inventariere se întocmesc pentru fiecare categorie de active, datorii şi capitaluri proprii, atât în format letric, cât şi în format electronic. (2) Asigurãtorii au obligaţia sã organizeze şi sã întocmeascã liste de inventariere pentru fiecare categorie de activ, pentru fiecare tip de rezervã tehnicã aferentã celor douã categorii de asigurãri (de viaţã şi generale). (3) Informaţiile cuprinse în situaţiile privind inventarierea activitãţii de asigurare sau intermediere se obţin cu ajutorul sistemelor informatice din evidenţa tehnicã de gestiune a entitãţilor. (4) Asigurãtorii care administreazã fonduri de pensii facultative vor întocmi liste de inventariere distincte pentru elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii aferente activitãţii de administrare de fonduri de pensii facultative. Inventarierea activelor necorporale ART. 7 (1) Inventarierea imobilizãrilor necorporale se efectueazã prin constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la entitãţile deţinãtoare, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mãrcilor şi al altor imobilizãri necorporale este necesarã dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale. (2) În listele de inventariere a imobilizãrilor necorporale aflate în curs de execuţie se menţioneazã pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatãrii la faţa locului: denumirea obiectului şi valoarea determinatã potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia existentã (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrãrilor realizate la data inventarierii. Inventarierea plasamentelor în imobilizãri corporale şi în curs ART. 8 (1) Inventarierea terenurilor se efectueazã pe baza documentelor care atestã dreptul de proprietate al acestora şi a altor documente, potrivit legii (extras de carte funciarã etc.). (2) Clãdirile se inventariazã prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate existente (numai documente originale) şi a dosarului tehnic al acestora. Pentru clãdirile care reprezintã active admise sã acopere rezervele tehnice ale asigurãtorului, în conformitate cu cerinţele normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, se solicitã de la autoritãţile competente documente din care sã rezulte menţiunea cã sunt libere de sarcini. (3) În listele de inventariere a plasamentelor în terenuri şi construcţii, reprezentând active admise sã acopere rezervele tehnice ale societãţilor de asigurare/reasigurare, se adaugã menţiuni potrivit celor consemnate în documentele justificative, care trebuie anexate (extrase de carte funciarã etc. - aflate în perioada de valabilitate), în care se specificã cã acestea sunt libere de sarcini şi cã sunt asigurate conform unui contract de asigurare, distinct încheiat cu un alt asigurãtor, sau cã sunt autoasigurate, cu condiţia cedãrii riscului în reasigurare unor societãţi de reasigurare de pe piaţa internaţionalã. (4) Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cãrora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizãri corporale, se înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea, lucrãrile de investiţii care nu se mai executã, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de inventariere distincte, menţionându-se cauzele sistãrii sau abandonãrii, aprobarea de sistare ori abandonare şi mãsurile ce se propun în legãturã cu aceste lucrãri. (5) Inventarierea se efectueazã, de asemenea, pentru lucrãrile şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate. (6) Inventarierea lucrãrilor de modernizare nefinalizate sau de reparaţii ale clãdirilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a stadiului fizic al lucrãrilor. Astfel de lucrãri se consemneazã într-o listã de inventariere distinctã, în care se indicã denumirea obiectului supus modernizãrii sau reparaţiei şi valoarea determinatã potrivit costului de deviz şi celui efectiv al lucrãrilor executate. (7) În listele de inventariere a imobilizãrilor corporale, aflate în curs de execuţie, se menţioneazã pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatãrii la faţa locului: denumirea obiectului şi valoarea determinatã potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia existentã (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrãrilor realizate la data inventarierii. Inventarierea plasamentelor în imobilizãri financiare ART. 9 (1) Inventarierea plasamentelor în imobilizãri financiare se efectueazã pe baza documentelor originale care atestã deţinerea acestora (registrul acţionarilor, documente care au stat la baza achiziţiei sau primirii cu titlu gratuit, contracte de depozit etc.) sau a confirmãrilor cu emitenţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare. (2) Inventarierea plasamentelor financiare se efectueazã întocmindu-se liste separate pentru plasamentele deţinute în cadrul grupului, plasamentele în imobilizãri financiare cotate pe pieţe reglementate şi necotate şi pe categorii de instrumente financiare (titluri de stat şi bonuri de tezaur, obligaţiuni emise de autoritãţi ale administraţiei publice locale, acţiuni şi alte participaţii cu randament variabil sau asimilat acestora pe o piaţã reglementatã, împrumuturi pe termen lung, investiţii în unitãţi de fond, alte instrumente financiare etc.). (3) În listele de inventariere aferente plasamentelor financiare ale asigurãtorilor se menţioneazã cel puţin denumirea emitentului, contractul, valoarea nominalã, data achiziţiei, data scadenţei, valorile rezultate din evaluarile în conformitate cu reglementãrile contabile specifice domeniului asigurãrilor, dobânzi de încasat, valoarea pierderilor din creanţe, precum şi orice restricţii sau limitãri care ar influenţa baza de calcul al determinãrii coeficientului de lichiditate sau transferul (tranzacţionabilitatea) titlurilor (de exemplu, gaj). (4) Lista de inventariere a plasamentelor financiare necotate este efectuatã pe baza documentelor justificative care au stat la baza determinãrii valorilor stabilite cu ocazia inventarierii, precum şi a metodelor de determinare a acestora şi ajustãrilor de valoare calculate şi este însoţitã de aceste documente. Inventarierea creanţelor şi datoriilor din operaţiuni de asigurare, de reasigurare şi intermediere în asigurãri/reasigurãri ART. 10 (1) Creanţele şi datoriile din asigurarea directã, din reasigurare şi creanţele cu intermediarii în asigurãri/reasigurãri persoane juridice sunt supuse verificãrii şi confirmãrii pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valoricã în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3 - model prevãzut în anexa nr. 3 la <>Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile), cu completãrile ulterioare, sau a notificãrilor reciproce scrise. (2) Listele de inventariere întocmite pentru creanţele din asigurarea directã conţin toate contractele de asigurare enumerate la nivel de contract (poliţã) aflat în vigoare la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi cel puţin date referitoare la: seria, numãrul, perioada de valabilitate a contractului de asigurare/poliţã, numele complet al asiguratului, codul de identificare (CNP/CUI), soldul iniţial la început de an, prima brutã subscrisã în exerciţiul financiar, prima brutã încasatã. Evaluarea în vederea determinãrii diferenţelor de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, aferente creanţelor exprimate în valutã şi soldul final al creanţei de încasat la finele exerciţiului financiar vor fi evidenţiate distinct. (3) Inventarierea creanţelor cu intermediarii în asigurãri/reasigurãri se efectueazã pe baza documentelor care au stat la baza operaţiunilor de stabilire a comisioanelor de intermediere (contracte de mandat, borderouri de depunere a documentelor de asigurare etc.) în cursul exerciţiului financiar. Verificarea şi confirmarea scrisã reciprocã a soldului final debitor şi/sau creditor al conturilor de decontãri cu intermediarii în asigurãri este obligatorie. (4) Listele de inventariere pentru creanţele cu intermediarii în asigurãri/reasigurãri se întocmesc distinct, nominal, pe categorii de intermediari persoane fizice, persoane juridice, brokeri de asigurare şi alţi intermediari în asigurãri, şi cuprind cel puţin datele de identificare ale intermediarilor în asigurãri (numãrul din Registrul intermediarilor în asigurãri, contractele de mandat derulate în exerciţiul financiar, primele de asigurare intermediate/încasate, comisioanele brute datorate şi achitate, sumele aflate în sold la finele perioadei inventariate). (5) Ajustãrile de valoare pentru creanţele de la intermediari stabilite cu ocazia inventarierii (de exemplu, în situaţia retragerii sau a suspendãrii autorizaţiei de funcţionare) sunt evidenţiate într-un analitic distinct. (6) Inventarierea creanţelor sau datoriilor cu reasigurãtorii direcţi sau cu intermediarii în reasigurãri se efectueazã pe baza documentelor de reasigurare (contracte încheiate cu reasigurãtorii, deconturi interne sau externe primite de la reasigurãtori/intermediari) derulate în cursul exerciţiului financiar. Verificarea soldului conturilor de creanţe sau datorii este efectuatã obligatoriu în baza confirmãrilor scrise primite de la partenerii externi/interni. Ajustãrile de valoare pentru creanţele de la reasigurãtori stabilite cu ocazia inventarierii sunt evidenţiate distinct. (7) Listele de inventariere ale creanţelor sau datoriilor cu reasigurãtorii se întocmesc distinct pentru fiecare reasigurãtor pentru operaţiunile de acceptãri şi cedãri în reasigurare pe tipuri de contracte (proporţionale, oprire daune etc.). Acestea cuprind cel puţin informaţii cu privire la datele complete de identificare ale (re)asigurãtorului (denumirea, adresa completã, ratingul acordat de o instituţie specializatã recunoscutã pe plan internaţional, dupã caz) şi detalii aferente contractelor de (re)asigurare, precum perioada de valabilitate a contractului, valoarea primelor brute subscrise acceptate sau cedate în reasigurare, distinct pe fiecare categorie de asigurãri, pe fiecare clasã de asigurare potrivit normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor. (8) Listele de inventariere trebuie sã conţinã şi comisioanele de acordat sau de primit, depozitele constituite la reasigurãtori, estimarea daunelor de acordat sau de recuperat, participarea la profitul reasigurãtorului, precum şi alte elemente, dupã caz. (9) Brokerii de asigurare/reasigurare inventariazã creanţele şi datoriile în baza documentelor justificative (contracte de mandat) care au stat la baza operaţiunilor de intermediere, iar confirmarea soldurilor reciproce cu asigurãtorii se efectueazã potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) care, în anexã, poate cuprinde informaţiile referitoare atât la documentele privind comisioanele de intermediere, cât şi la documentele de asigurare neutilizate aflate la dispoziţia acestora. (10) Listele de inventariere a creanţelor şi/sau datoriilor cu asigurãtorii trebuie sã cuprindã cel puţin datele de identificare ale asigurãtorului, contractele de intermediere derulate în exerciţiul financiar, soldul iniţial la început de an, valoarea primelor de asigurare intermediate în exerciţiul financiar, valoarea comisioanelor brute datorate, comisioanele achitate şi sumele aflate în sold la finele perioadei. (11) Creanţele, evidenţiate pe clase de asigurare aferente sumelor recuperabile provenite din achiziţionarea creanţelor asiguraţilor faţã de terţi (subrogare în drepturile acestora) sau din achiziţionarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor asigurate, estimate cu prudenţã, se inventariazã pe baza documentelor justificative de constituire a creanţei (hotãrâri judecãtoreşti, angajamente de platã, procese-verbale însoţite de note de fundamentare aprobate de conducerea executivã a asiguratorului etc.), menţionându-se cel puţin data constituirii acestora, soldul iniţial şi soldul final. Listele de inventariere a acestor creanţe trebuie întocmite distinct pe clase de asigurare, pe persoane fizice, persoane juridice/alţi asigurãtori. Propunerile comisiei de inventariere cu privire la ajustãrile de valoare pentru depreciere aferente acestor creanţe din subrogare sunt cuprinse în liste de inventariere separate. Inventarierea creanţelor şi obligaţiilor faţã de terţi ART. 11 (1) Creanţele şi obligaţiile faţã de terţi supuse verificãrii şi confirmãrii pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valoricã în totalul soldurilor acestor conturi, precum şi datoriile sau creanţele faţã de asigurãtori constituite în baza prevederilor <>art. 22 şi 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile în România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, trebuie sã fie confirmate potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise. (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1), precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme şi se sancţioneazã potrivit legii. (3) În situaţia entitãţilor care efectueazã decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe bazã de deconturi interne sau deconturi externe periodice (lunare) confirmate de cãtre parteneri, aceste documente pot ţine locul extraselor de cont confirmate. (4) Inventarierea soldului creanţelor şi/sau a obligaţiilor faţã de bugetele locale sau bugetul consolidat al statului se efectueazã pe baza certificatelor de atestare fiscalã eliberate de autoritãţile competente, pentru data de 31 decembrie sau pentru sfârşitul perioadei pentru care se efectueazã inventarierea. Inventarierea altor elemente de activ ART. 12 (1) Stabilirea stocurilor faptice se face prin numãrare sau cântãrire, dupã caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menţionat şi în listele de inventariere respective. (2) În listele de inventariere a materialelor se menţioneazã modul în care s-a fãcut inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor respective. (3) Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii (echipamente, mobilier etc.) se inventariazã şi se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele care rãspund de pãstrarea lor. În cadrul evidenţierii acestora pe spaţii/locuri de muncã, bunurile sunt centralizate şi comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativã, precum şi cu cele din evidenţa contabilã. (4) Comisia de inventariere are obligaţia sã controleze toate locurile în care pot exista bunuri care trebuie supuse inventarierii. ART. 13 Toate bunurile ce se inventariazã se înscriu în listele de inventariere, care trebuie sã se întocmeascã pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri. ART. 14 (1) Bunurile existente în entitate şi aparţinând altor entitãţi (închiriate, în leasing, în concesiune, în administrare, în custodie etc.) se inventariazã şi se înscriu în liste de inventariere distincte. (2) Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie sã conţinã informaţii cu privire la numãrul şi data actului de predare-primire şi ale documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile. (3) Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând terţilor se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române ori strãine, dupã caz, cãreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile lucrãtoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor sã comunice eventualele nepotriviri în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea listelor de inventariere. (4) În caz de nepotriviri, entitatea deţinãtoare este obligatã sã clarifice situaţia diferenţelor respective şi sã comunice constatãrile sale persoanei fizice sau juridice cãreia îi aparţin bunurile respective, în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea sesizãrii. (5) Pentru situaţiile prevãzute în prezentul articol, entitãţile deţinãtoare ale bunurilor sunt obligate sã efectueze inventarierea şi sã trimitã spre confirmare listele de inventariere, dupã cum proprietarii acelor bunuri sunt obligaţi sã cearã confirmarea privind bunurile existente la terţi. Neprimirea confirmãrii privind bunurile existente la terţi nu reprezintã confirmare tacitã. (6) Documentele de asigurare (contracte/poliţe de asigurare, chitanţele de încasare în numerar a primelor de asigurare) primite de la asigurãtori, dar neutilizate, aflate la dispoziţia intermediarilor în asigurãri, sunt incluse în liste de inventariere separate, distinct pe tip de document de asigurare şi confirmate în baza proceselor-verbale de verificare sau a confirmãrilor reciproce scrise. (7) Sumele reprezentând diferenţe de prime de asigurare/comisioane intermediate etc. constatate ca urmare a confirmãrilor reciproce scrise, primite de la intermediari sau asigurãtori, trebuie sã fie evidenţiate şi înregistrate în contabilitatea entitãţilor numai în baza documentelor justificative care au stat la baza operaţiunilor respective. ART. 15 (1) Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fãrã mişcare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de inventariere distincte sau situaţii analitice separate, dupã caz. (2) Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât sã se evite omiterea ori inventarierea de douã sau de mai multe ori a aceloraşi bunuri. (3) Bunurile aflate în expediţie se inventariazã de cãtre entitãţile furnizoare, iar bunurile achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se inventariazã de entitatea cumpãrãtoare şi se înscriu în liste de inventariere distincte. ART. 16 Principalele mãsuri organizatorice care trebuie luate de cãtre comisia de inventariere pentru inventarierea bunurilor sunt urmãtoarele: a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere sã ia de la gestionarul rãspunzãtor de gestiunea bunurilor o declaraţie scrisã din care sã rezulte dacã: - gestioneazã bunuri şi în alte locuri de depozitare; - în afara bunurilor entitãţii respective are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu sau fãrã documente; - are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a cãror cantitate ori valoare are cunoştinţã; - are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente; - a primit sau a eliberat bunuri fãrã documente legale; - deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa; - are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate. De asemenea, gestionarul menţioneazã în declaraţia scrisã felul, numãrul şi data ultimului document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune. Declaraţia se dateazã şi se semneazã de cãtre gestionarul rãspunzãtor de gestiunea bunurilor şi de cãtre comisia de inventariere. Semnarea declaraţiei de cãtre gestionar se face în faţa comisiei de inventariere; b) sã identifice toate locurile (încãperile) în care existã bunuri ce urmeazã a fi inventariate; c) sã asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile de inventariere şi se pãrãseşte gestiunea. Atunci când bunurile supuse inventarierii, gestionate de cãtre o singurã persoanã, sunt depozitate în locuri diferite sau gestiunea are mai multe cãi de acces, membrii comisiei care efectueazã inventarierea trebuie sã sigileze toate aceste locuri şi cãile lor de acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se sigileazã numai în cazul când inventarierea nu se terminã într-o singurã zi. La reluarea lucrãrilor se verificã dacã sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se consemneazã într-un proces-verbal de constatare, care se semneazã de cãtre comisia de inventariere şi de cãtre gestionar, luându-se mãsurile corespunzãtoare. Documentele întocmite de comisia de inventariere rãmân în cadrul gestiunii inventariate în locuri special amenajate (fişete, casete, dulapuri etc.), încuiate şi sigilate. Preşedintele comisiei de inventariere rãspunde de operaţiunea de sigilare; d) sã bareze şi sã semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, sã vizeze documentele care privesc intrãri sau ieşiri de bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, sã dispunã înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scripticã a gestiunii sã reflecte realitatea; e) sã verifice numerarul din casã şi sã stabileascã suma încasãrilor din ziua curentã, solicitând depunerea numerarului la casieria entitãţii; f) sã controleze dacã toate instrumentele şi aparatele de mãsurã sau de cântãrire au fost verificate şi dacã sunt în bunã stare de funcţionare; g) în cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere, comisia de inventariere sigileazã gestiunea şi comunicã aceasta comisiei centrale sau altei persoane care are obligaţia gestionãrii entitãţii, conform procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste persoane au obligaţia sã îi aducã la cunoştinţã imediat, în scris, gestionarului despre reprogramarea inventarierii ce trebuie sã se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere. Dacã gestionarul nu se prezintã nici de aceastã datã la locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectueazã de cãtre comisia de inventariere în prezenţa reprezentantului sãu legal sau a altei persoane, numitã prin decizie scrisã, care sã îl reprezinte pe gestionar. ART. 17 Pentru desfãşurarea corespunzãtoare a inventarierii este indicat, dacã este posibil, sã se sisteze operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp mãsurile corespunzãtoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de predare sau de primire a bunurilor. ART. 18 (1) Disponibilitãţile bãneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria entitãţilor se inventariazã cu respectarea prevederilor legale. (2) Disponibilitãţile aflate în conturi la bãnci sau la unitãţile Trezoreriei Statului se inventariazã prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea entitãţii. În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancarã, puse la dispoziţie de instituţiile de credit şi unitãţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficialã a acestora. (3) Disponibilitãţile în lei şi în valutã din casierie se inventariazã în ultima zi lucrãtoare a exerciţiului financiar, dupã înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasãri şi plãţi privind exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casã cu monetarul şi cu cele din contabilitate, în baza procesului-verbal de inventariere a monetarului şi/sau a altor valori aflate în casierie. (4) Disponibilitãţile în numerar sau din conturile curente în lei şi în valutã aflate în conturile deschise la instituţiile de credit, altele decât conturile prin care se deruleazã activitatea curentã a intermediarilor în asigurare/reasigurare, reprezentând încasãrile fãcute în numele sau în contul asiguraţilor sau reasiguraţilor, reprezentând prime de asigurare sau de reasigurare, pot fi virate în conturile curente ale asigurãtorului, pânã în ultima zi lucrãtoare a exerciţiului financiar. ART. 19 (1) Înscrierea în listele de inventariere a mãrcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de cãlãtorie, a tichetelor de masã, a tichetelor cadou, a tichetelor de creşã, a tichetelor de vacanţã, a bonurilor cantitãţi fixe şi altele asemenea se face la valoarea lor nominalã. (2) Pentru bunurile de aceastã naturã, constatate fãrã utilitate (expirate, deteriorate), se întocmesc liste de inventariere distincte. Inventarierea cheltuielilor în avans/cheltuielilor de achiziţie reportate ART. 20 (1) Inventarierea cheltuielilor în avans şi a cheltuielilor de achiziţie reportate se efectueazã ţinându-se seama de modul de constituire şi de procedurile interne aprobate. (2) Listele de inventariere se întocmesc pentru fiecare tip de cheltuialã în avans sau de achiziţie reportatã constituitã dupã naturã (comisioane, publicitate etc.). (3) Pentru cheltuielile de achiziţie reportate lista de inventariere cuprinde baza de date referitoare la metoda de calcul determinatã în conformitate cu cerinţele prevederilor normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, componenţa soldului iniţial, constituire, eliberare şi a soldului final. (4) Procedurile interne aprobate, pe baza cãrora se constituie cheltuielile de achiziţie reportate, precum şi metodologia de calcul al acestora se anexeazã la dosarul de inventariere. Inventarierea rezervelor tehnice ale asigurãtorilor şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare ART. 21 (1) Rezervele tehnice brute ale asigurãtorului se inventariazã pe fiecare tip de rezervã tehnicã, pe categorie de asigurãri, urmãrindu-se respectarea prevederilor legale şi a normelor interne cu privire la constituirea şi menţinerea corespunzãtoare. (2) Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare se inventariazã distinct, pe categorii de asigurãri, iar listele de inventariere cuprind toate informaţiile pentru fiecare tip de rezervã tehnicã constituitã, eliberatã, sold final, la nivel de contract, dosar de daunã cedat în reasigurare etc. (3) Bazele de date conţin pentru fiecare tip de rezervã tehnicã cel puţin urmãtoarele informaţii: sold iniţial la început de an, constituirea, diminuarea/eliberarea, sold final pe contract de asigurare, totalizate pe clase/categorie de asigurare practicatã, dupã caz. Pentru rezervele tehnice de daune informaţiile trebuie prezentate pe fiecare dosar de daunã constituit, plãtit, prescris sau alte situaţii prevãzute de lege, sold final. (4) Bazele de date referitoare la subscriere în exerciţiul financiar a primelor de asigurare aferente contractelor (poliţelor) încheiate trebuie salvate în format electronic şi cuprind cel puţin informaţii privind contractele de asigurare enumerate la nivel de contract (poliţã) încheiatã şi subscrisã în exerciţiului financiar, seria, numãrul, numele complet al asiguratului, codul de identificare (CNP/CUI) perioada de valabilitate a contractului, valoarea primei brute subscrise în exerciţiul financiar, valoarea primei brute încasate, riscurile cuprinse în asigurare, alte date prevãzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, totalizate pe clase/categorii de asigurare. (5) Bazele de date referitoare la contractele (poliţele) de asigurare subscrise în exerciţiile financiare anterioare aferente contractelor de asigurare cu perioadã de valabilitate mai mare de un an (multianuale) cuprind cel puţin informaţiile enunţate la alin. (4). (6) La dosarul de inventariere se anexeazã, pe suport informatic durabil, toate informaţiile necesare determinãrii bazelor de date ale cãror totaluri obţinute din evidenţa tehnicã de gestiune trebuie sã confirme la nivel de contract (poliţã) soldul rezervelor tehnice brute, veniturile din prime brute subscrise, indemnizaţiile brute plãtite, primele brute încasate, primele cedate în reasigurare, veniturile din prime de asigurare încasate în avans, comisioanele de achiziţie curente şi reportate, alte date şi informaţii privind activitatea de asigurare care sunt evidenţiate în contabilitate. (7) Documentele şi informaţiile care alcãtuiesc dosarul de inventariere solicitate în structura prevãzutã de prevederile prezentelor norme sunt obligatorii începând cu inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi reasigurare ale anului 2011. ART. 22 Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia inventarierii, se verificã realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare, care se ataşeazã la listele respective de inventariere dupã primirea confirmãrii. Listele de inventariere ART. 23 (1) Pe ultima filã a listei de inventariere, gestionarul trebuie sã menţioneze dacã toate bunurile şi valorile bãneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţioneazã dacã are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligatã sã analizeze obiecţiile, iar concluziile sunt menţionate la sfârşitul listelor de inventariere. (2) Listele de inventariere se semneazã pe fiecare filã de cãtre preşedintele şi membrii comisiei de inventariere, de cãtre gestionar, precum şi de cãtre specialiştii solicitaţi de cãtre preşedintele comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate. (3) În cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), listele de inventariere se semneazã de cãtre toţi gestionarii, iar în cazul predãrii-primirii gestiunii, acestea se semneazã atât de cãtre gestionarul predãtor, cât şi de cãtre cel primitor. ART. 24 (1) Completarea listelor de inventariere se efectueazã fie folosind sistemul informatic de prelucrare automatã a datelor, fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fãrã spaţii libere şi fãrã ştersãturi, conform procedurilor interne aprobate. (2) Listele de inventariere utilizate sunt cele prevãzute ca model în anexa nr. 3 la <>Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008, cu completãrile ulterioare. (3) În cazul imobilizãrilor corporale, precum şi al celorlalte elemente de natura activelor pentru care existã constituite ajustãri pentru depreciere sau ajustãri pentru pierdere de valoare, în listele de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puţin ajustãrile pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate pânã la data inventarierii, care se comparã cu valoarea lor actualã, stabilitã cu ocazia inventarierii, pe bazã de constatãri faptice. (4) În situaţia în care elementele de natura activelor sunt inventariate prin metode de identificare electronicã (de exemplu, cititor de cod de bare etc.), datele fiind transmise direct în sistemul informatic financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul informatic. Se vor edita listele complete cu toate poziţiile inventariate sau în mod selectiv numai pentru acele poziţii (repere) unde se constatã diferenţe cantitative sau valorice (deprecieri), dupã caz. (5) În cazul în care se editeazã liste de inventariere care cuprind numai poziţiile (reperele) la care se constatã diferenţe cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se pãstreazã pe suport magnetic, pe durata legalã de pãstrare a documentelor. În astfel de situaţii, evaluarea bunurilor în vederea stabilirii eventualelor ajustãri se efectueazã prin analiza şi evaluarea tuturor elementelor inventariate, nu numai a celor la care s-au constatat diferenţe cantitative. (6) Inventarierile parţiale, precum şi inventarierile efectuate în cursul anului, atunci când entitatea efectueazã mai multe inventarieri, se efectueazã cu respectarea prezentelor norme, mai puţin completarea "Registrului-inventar" (cod 14-1-2), care se efectueazã cu ocazia inventarierii anuale. (7) Pentru inventarierea elementelor de natura activelor care nu au substanţã materialã, a datoriilor şi capitalurilor proprii se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel întocmite se verificã cu soldurile conturilor sintetice corespunzãtoare, care se preiau în "Registrul-inventar" (cod 14-1-2). ART. 25 (1) Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativã (fişele de magazie) şi din contabilitate. (2) Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeazã la o analizã a tuturor stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceastã ocazie trebuie corectate operativ, dupã care se procedeazã la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantitãţilor consemnate în listele de inventariere cu evidenţa tehnico-operativã pentru fiecare poziţie. Evaluarea, cu ocazia inventarierii ART. 26 (1) Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor Reglementãrilor contabile conforme cu directivele europene specific domeniului asigurãrilor, precum şi ale prezentelor norme. (2) Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenţei metodelor, potrivit cãruia modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. ART. 27 (1) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplicã principiul prudenţei, potrivit cãruia se ţine seama de toate ajustãrile de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. (2) În cazul în care se constatã cã valoarea de inventar a bunurilor este mai mare decât valoarea cu care acestea sunt evidenţiate în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. (3) În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai micã decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. ART. 28 (1) Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere întocmite distinct, comisia de inventariere face propuneri de ajustãri pentru depreciere sau ajustãri pentru pierdere de valoare, dupã caz, ori de înregistrare a unor amortizãri suplimentare (pentru deprecierile ireversibile ale imobilizãrilor amortizabile), acolo unde este cazul, arãtând totodatã cauzele care au determinat aceste deprecieri. (2) Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum şi pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de inventariere solicitã explicaţii scrise de la persoanele care au rãspunderea gestionãrii bunurilor, respectiv a urmãririi decontãrii creanţelor. (3) Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor analizate, comisia de inventariere stabileşte natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi natura plusurilor, propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii. (4) În situaţia constatãrii unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evalueazã potrivit reglementãrilor contabile specifice domeniului asigurãrilor. (5) În cazul constatãrii unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii, consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului, dupã caz, trebuie sã impute persoanelor vinovate bunurile lipsã la valoarea lor de înlocuire. (6) Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor norme, se înţelege costul de achiziţie a unui bun cu caracteristici şi grad de uzurã similare celui lipsã în gestiune la data constatãrii pagubei, care cuprinde preţul de cumpãrare practicat pe piaţã, la care se adaugã taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsã, ce urmeazã a fi imputate, care nu pot fi cumpãrate de pe piaţã, valoarea de imputare se stabileşte de cãtre o comisie formatã din specialişti în domeniul respectiv. (7) La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se are în vedere posibilitatea compensãrii lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: - sã existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemãnãrii în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente; - diferenţele constatate în plus sau în minus sã se refere la aceeaşi perioadã de gestiune şi la aceeaşi gestiune. (8) Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a fãcut dovada cã lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective, cauzatã de persoanele care rãspund de gestionarea acestor bunuri. (9) Pentru pagubele constatate în gestiune rãspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora se face la valoarea de înlocuire, aşa cum a fost definitã la alin. (6). Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii şi dosarul de inventariere ART. 29 (1) Rezultatele inventarierii se înscriu de cãtre comisia de inventariere într-un proces-verbal. (2) Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie sã conţinã, în principal, urmãtoarele elemente: data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numãrul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariatã/inventariate, data începerii şi terminãrii operaţiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de mãsuri în legãturã cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fãrã mişcare, propunerile privind ajustãrile de valoare; propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizãrilor corporale, respectiv din evidenţã a imobilizãrilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri, constatãri privind pãstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritãţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate. (3) Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintã, în termen de 7 zile lucrãtoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului, consiliului de administraţie, respectiv membrilor directoratului. Acesta, cu avizul conducãtorului compartimentului financiar-contabil şi al conducãtorului compartimentului juridic, decide asupra soluţionãrii propunerilor fãcute, cu respectarea dispoziţiilor legale. (4) Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii este însoţit de dosarul de inventariere a activitãţii de asigurare, care cuprinde anexele întocmite cu ocazia operaţiunilor de inventariere. Acest dosar conţine cel puţin: a) lista de inventariere a imobilizãrilor necorporale; b) lista de inventariere a plasamentelor în imobilizãri corporale, a terenurilor, clãdirilor şi construcţiilor proprietate şi imobilizãri în curs, a lucrãrilor sistate; c) propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizãrilor corporale, respectiv din evidenţã a imobilizãrilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri; d) situaţia inventarierii plasamentelor în instrumente financiare pe categorii de instrumente şi activitate de asigurare; e) situaţia inventarierii creanţelor din asigurarea directã aferentã asigurãrilor de viaţã şi asigurãrilor generale, dupã caz; f) situaţia creanţelor/datoriilor din reasigurare; g) situaţia creanţelor/datoriilor cu intermediarii în asigurãri pe categorii de intermediari; h) situaţia creanţelor cu asigurãtorii pentru brokerii de asigurare; i) situaţia creanţelor aferente sumelor recuperabile provenite din achiziţionarea creanţelor asiguraţilor faţã de terţi (subrogare în drepturile acestora) sau din achiziţionarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor asigurate, distinct pe asigurãtori şi distinct pe alte categorii; j) situaţia altor debite din prestãri servicii în domeniul asigurãrilor; k) situaţia contractelor de asigurare subscrise în exerciţiul financiar pentru asigurãrile de viaţã şi distinct pentru asigurãrile generale, dupã caz; l) situaţia de inventariere a sumelor asigurate plãtite din daunele şi prestaţiile la asigurãrile de viaţã şi distinct pentru asigurãrile generale, dupã caz; m) lista de inventariere a mijloacelor fixe a imobilizãrilor corporale şi necorporale în curs, alte active materiale şi stocuri utilizând formularul comun pe economie "Lista de inventariere" cod 14-3-12 şi 14-3-12 b; n) situaţia inventarierii cheltuielilor în avans; o) situaţia inventarierii cheltuielilor de achiziţie reportate pe categorii de asigurare, dupã caz; p) situaţia inventarierii rezervelor tehnice pentru asigurãrile de viaţã şi asigurãrile generale, pe categorii de rezerve tehnice la nivel de contract de asigurare/dosar de daunã - plãtit, prescris şi alte situaţii prevãzute de lege etc.; q) situaţia inventarierii dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecatã având ca obiect pretenţiile formulate împotriva terţilor; r) situaţia inventarierii dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecatã având ca obiect pretenţiile formulate de terţi împotriva asigurãtorului sau brokerului de asigurare în calitate de pârât; s) alte situaţii, anexe, procese-verbale, extrase de cont, confirmãri scrise etc.; t) balanţa de verificare cu înregistrarea operaţiunilor rezultate în urma inventarierii semnatã de comisia de inventariere; u) suportul în format electronic (CD/DVD). (5) Procesul-verbal inclusiv anexele sunt întocmite în format letric (pentru liste cu un volum mare de date se pot obţine din sistemele informatice situaţii centralizatoare care sunt semnate de membrii comisiei de inventariere, certificate pentru concordanţa datelor de cãtre compartimentul financiar-contabil) şi salvate în format electronic pe un suport durabil, arhivate în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare. "Registrul-inventar" (cod 14-1-2) ART. 30 (1) "Registrul-inventar" (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, grupate dupã natura lor, conform posturilor din bilanţ. Se întocmeşte într-un singur exemplar, dupã ce a fost numerotat şi parafat. (2) Elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventar au la bazã listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi situaţiile analitice, dupã caz, care justificã conţinutul fiecãrui post din bilanţ. (3) În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizeazã cu intrãrile sau ieşirile din perioada cuprinsã între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se efectueazã astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar sã fie reflectatã situaţia realã a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare. (4) Completarea registrului-inventar se efectueazã în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, şi ajustãrile pentru depreciere sau pierdere de valoare, dupã caz. (5) Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de specificul şi necesitãţile entitãţilor, cu condiţia respectãrii conţinutului minim de informaţii prevãzut pentru acesta. (6) Registrul-inventar se întocmeşte la nivelul fiecãrei subunitãţi a entitãţii, precum şi, centralizat, la nivel de entitate. Rezultatele inventarierii ART. 31 (1) Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativã în termen de cel mult 7 zile lucrãtoare de la data aprobãrii procesului-verbal de inventariere de cãtre administrator, consiliul de administraţie, respectiv membrii directoratului, dupã caz. (2) Rezultatul inventarierii se înregistreazã în contabilitate potrivit prevederilor <>Legii nr. 82/1991, republicatã, şi în conformitate cu reglementãrile contabile conforme cu directivele europene specifice domeniului asigurãrilor. (3) Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare întocmite la finele exerciţiului financiar se întocmeşte bilanţul, parte componentã a situaţiilor financiare anuale, ale cãrui posturi trebuie sã corespundã cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia realã a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a tranzacţiilor privind activitatea de asigurare şi de reasigurare stabilitã pe baza inventarului. ART. 32 Nerespectarea în orice mod a dispoziţiilor prezentelor norme se sancţioneazã de cãtre Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor în condiţiile şi potrivit prevederilor <>art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
