Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobate prin Ordinul nr. 316 din 22 noiembrie 2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 11 decembrie 2018.────────── CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Scopul şi domeniul de aplicare ART. 1 Prezentele norme stabilesc cerinţele referitoare la protecţia lucrătorilor, populaţiei şi mediului împotriva riscurilor rezultate din expunerea la sursele naturale de radiaţii, în conformitate cu prevederile art. 1 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii, al ministrului educaţiei naţionale şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 752/3.978/136/2018, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 şi 517 bis din 25 iunie 2018, denumite în continuare Norme privind cerinţele de bază de securitate radiologică. ART. 2 (1) Prezentele norme se aplică activităţilor umane şi practicilor, aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1a, care este parte integrantă din prezentele norme, şi care sunt asociate cu activităţile industriale şi ştiinţifice implicând sursele naturale de radiaţii a căror prezenţă conduce la creşterea semnificativă a expunerii la radiaţii a lucrătorilor şi/sau a populaţiei, care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei la radiaţii. (2) Prezentele norme se aplică pe tot ciclul de viaţă al activităţilor prevăzute la alin. (1), după cum urmează: a) proiectarea; b) construcţia şi punerea în funcţiune; c) exploatarea, inclusiv întreţinerea şi managementul reziduurilor rezultate din exploatare; d) dezafectarea, respectiv închiderea, inclusiv remedierea zonelor contaminate; e) controlul instituţional după eliberarea de sub controlul reglementat, după caz. (3) Activităţile prevăzute la alin. (1) cuprind în particular: a) operaţiuni cu materiale care conţin radionuclizi de origine naturală şi depozitarea temporară a acestora; b) activităţile asociate cu acumularea de reziduuri care conţin radionuclizi de origine naturală, care sunt specificate în anexa nr. 1b la prezentele norme. (4) Prezentele norme se aplică şi activităţilor umane şi practicilor implicând surse naturale de radiaţii, inclusiv amplasamente contaminate din trecut pentru care se impun acţiuni de remediere. ART. 3 Prezentele norme nu se aplică activităţilor industriale şi ştiinţifice în care radionuclizii de origine naturală sunt sau au fost procesaţi în vederea folosirii proprietăţilor lor fisionabile sau fertile, activităţi prevăzute în reglementări specifice emise de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN. SECŢIUNEA a 2-a Definiţii ART. 4 În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii definiţi în Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 27 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 111/1996), şi în Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, alţi termeni sunt definiţi în anexa nr. 2 la prezentele norme. CAP. II Aplicarea principiilor fundamentale de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante SECŢIUNEA 1 Justificarea, optimizarea şi limitarea de doză ART. 5 (1) Nicio practică sau acţiune de remediere nu trebuie să se desfăşoare decât dacă este justificată. (2) Protecţia şi securitatea radiologică în practicile autorizate sau în acţiunile de remediere trebuie să fie optimizate. (3) Întreprinderea trebuie să se asigure că în practica autorizată nu sunt depăşite limitele de doză prevăzute în Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. SECŢIUNEA a 2-a Abordarea graduală ART. 6 Măsurile prevăzute în cadrul unui sistem de securitate radiologică aplicat în practicile autorizate şi în acţiunile de remediere trebuie să fie proporţionale cu riscul radiologic asociat cu situaţia de expunere. ART. 7 Aplicarea cerinţelor prezentelor norme în practicile autorizate şi în acţiunile de remediere trebuie să fie proporţională cu caracteristicile practicii sau ale surselor din cadrul practicii şi cu probabilitatea şi amploarea expunerii. CAP. III Situaţiile de expunere planificată SECŢIUNEA 1 Determinarea concentraţiilor de activitate ale radionuclizilor ART. 8 Orice întreprindere care desfăşoară sau intenţionează să desfăşoare una dintre activităţile industriale sau ştiinţifice prevăzute la art. 2 alin. (3) trebuie să transmită la CNCAN informaţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme. ART. 9 (1) Întreprinderea prevăzută la art. 8 trebuie să determine concentraţiile de activitate a radionuclizilor din seriile de dezintegrare radioactivă ale uraniului şi toriului în toate materialele care: a) sunt asociate cu activitatea respectivă; b) au potenţialul de a avea concentraţii de activitate ridicate ale acelor radionuclizi; c) pot conduce la o valoare a debitului dozei gama mai mare decât 0,3 µSv/h la o distanţă de 1 m faţă de sursă. (2) Radionuclizii pentru care trebuie determinată concentraţia de activitate sunt prevăzuţi în anexa nr. 4 la prezentele norme. ART. 10 Întreprinderea menţionată la art. 8 trebuie să transmită la CNCAN rezultatele măsurătorilor de concentraţii de activitate a radionuclizilor prevăzute la art. 9. ART. 11 În situaţia în care concentraţia de activitate a fiecărui radionuclid determinată conform art. 9 este mai mică de 1 Bq/g, activitatea industrială sau ştiinţifică nu este considerată drept o practică şi nu se supune cerinţelor aplicabile pentru situaţiile de expunere planificată, prevăzute în prezentele norme. ART. 12 În situaţia în care oricare dintre concentraţiile de activitate, determinate conform art. 9, este mai mare de 1 Bq/g, activitatea industrială sau ştiinţifică respectivă este considerată drept o practică şi se supune cerinţelor aplicabile pentru situaţia de expunere planificată, prevăzute în acest capitol. ART. 13 În locurile de muncă unde pot apărea concentraţii crescute de radon în aer care nu pot fi neglijate din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, acestea trebuie măsurate, pentru a determina dacă se supun cerinţelor stabilite pentru situaţiile de expunere existentă, conform prevederilor secţiunii a 5-a din capitolul IV. ART. 14 Măsurătorile concentraţiei de activitate prevăzute în art. 9-12 trebuie efectuate pe baza unor proceduri şi mijloace de măsurare aprobate de CNCAN. SECŢIUNEA a 2-a Evaluarea radiologică preliminară ART. 15 (1) Întreprinderile care desfăşoară oricare dintre practicile identificate conform art. 12 trebuie să evalueze expunerea la radiaţii a lucrătorilor şi a populaţiei. (2) În evaluarea dozei efective primite de lucrători se iau în considerare toate operaţiunile care sunt desfăşurate în cadrul practicii. O atenţie deosebită trebuie acordată operaţiunilor de întreţinere şi reparaţie, precum şi operaţiunilor de gestionare a reziduurilor care pot conduce la doze mai mari decât cele rezultate în urma operaţiunilor curente. (3) În scopul îndeplinirii cerinţei de la alin. (1), întreprinderea trebuie să asigure competenţă şi expertiză în domeniul protecţiei radiologice. ART. 16 (1) Evaluările de doză trebuie să se realizeze pe baza principiilor prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele norme. (2) În cazul practicilor noi, doza efectivă este evaluată utilizând informaţiile disponibile despre materialele asociate practicilor respective şi situaţia de expunere anticipată, completate, unde este posibil, de măsurători fiabile şi experienţe din practici existente similare. (3) În cazul practicilor deja existente, doza efectivă este determinată pe baza timpului de expunere anual şi a măsurătorilor nivelurilor de expunere. (4) În cazul practicilor deja existente, evaluarea dozei se bazează pe prelevarea de probe şi analize de material, mai detaliate decât cele prevăzute la art. 9, în funcţie de tipul instalaţiei şi natura materialelor implicate, dacă este considerat necesar pentru a obţine evaluări de doze mai precise. (5) Procedura de prelevare a probelor se avizează de către un expert în protecţie radiologică. (6) Analizele de material trebuie efectuate de către un laborator desemnat de către CNCAN conform reglementărilor specifice. (7) Pentru justificarea evaluărilor de doză, CNCAN poate solicita prelevări de probe şi analize suplimentare. ART. 17 (1) Întreprinderea care desfăşoară practicile identificate conform art. 12 trebuie să elaboreze şi să transmită la CNCAN raportul cuprinzând rezultatele evaluării radiologice preliminare, prevăzute la art. 15. (2) Raportul prevăzut la alin. (1) se realizează cu consultarea unui expert în protecţie radiologică şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute în anexa nr. 6 la prezentele norme. (3) În cazul practicilor deja existente, raportul menţionat la alin. (1) se transmite la CNCAN conform prevederilor art. 81. ART. 18 După evaluarea raportului prevăzut la art. 17, CNCAN decide asupra necesităţii înregistrării ori a obţinerii unei autorizaţii. ART. 19 În cazul în care există o schimbare a condiţiilor cu implicaţii semnificative asupra dozei sau dacă este anticipată dezafectarea în cadrul practicii se solicită efectuarea unei evaluări radiologice suplimentare. SECŢIUNEA a 3-a Notificarea ART. 20 (1) Informaţiile transmise la CNCAN conform art. 8, 10 şi 17 sunt considerate notificare oficială a CNCAN pentru activităţile relevante menţionate la art. 2 alin. (3). (2) CNCAN poate decide că doar notificarea este suficientă dacă expunerile preconizate, asociate activităţilor industriale şi ştiinţifice, nu sunt de natură a conduce la depăşirea unei fracţiuni reduse din limitele aplicabile şi dacă atât amploarea expunerilor, cât şi a altor consecinţe negative potenţiale este neglijabilă, caz în care nu mai sunt necesare acţiuni viitoare. ART. 21 În cazul în care apar schimbări cu implicaţii semnificative asupra dozei sau dacă se anticipează dezafectarea în cadrul practicii este necesară o notificare suplimentară. ART. 22 Fără a aduce atingere prevederilor art. 81, orice întreprindere care intenţionează să înceteze permanent o activitate industrială sau ştiinţifică notificată la CNCAN conform art. 20 trebuie să notifice CNCAN, în scris, cu cel puţin 3 luni înainte de încetarea activităţii respective. SECŢIUNEA a 4-a Exceptarea de la regimul de autorizare ART. 23 (1) În situaţia în care, în urma evaluării radiologice preliminare efectuate conform secţiunii a 2-a, se constată că dozele pentru lucrători şi pentru populaţie nu depăşesc 1 mSv/an, practicile sunt exceptate de la regimul de autorizare al CNCAN. (2) Dacă dozele care depăşesc 1 mSv/an sunt asociate exclusiv cu operaţiunile de întreţinere şi reparaţie sau de gestionare a reziduurilor, autorizarea este necesară numai pentru operaţiunile respective, cu excepţia cazurilor în care numai notificarea este suficientă în sensul art. 20 alin. (2). Toate celelalte operaţiuni pot fi exceptate de la regimul de autorizare. SECŢIUNEA a 5-a Cerinţe generale pentru practicile care necesită autorizare ART. 24 Dacă dozele evaluate conform secţiunii a 2-a din prezentul capitol sunt mai mari de 1 mSv/an, dar nu sunt mai mari de 6 mSv/an, întreprinderea trebuie să solicite la CNCAN înregistrarea practicii. ART. 25 (1) Dacă dozele evaluate conform secţiunii a 2-a din prezentul capitol sunt mai mari decât 6 mSv/an, întreprinderea trebuie să solicite la CNCAN autorizarea practicii. (2) Cererea de autorizare trebuie să conţină informaţiile prevăzute în anexa nr. 7 la prezentele norme. ART. 26 Nicio activitate industrială sau ştiinţifică nouă care îndeplineşte unul dintre criteriile de doză prezentate la art. 24 şi 25 nu se poate desfăşura înainte de obţinerea de la CNCAN a unui certificat de înregistrare sau a unei autorizaţii, după caz. ART. 27 Într-o practică autorizată, întreprinderea este responsabilă pentru toate aspectele de securitate, protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi protecţie a mediului. Această răspundere nu poate fi delegată. ART. 28 Întreprinderea trebuie să permită accesul CNCAN la toate informaţiile şi documentele de care CNCAN are nevoie în îndeplinirea atribuţiilor. ART. 29 (1) Într-o practică autorizată, întreprinderea este obligată să stabilească şi să menţină un sistem de protecţie împotriva riscurilor asociate cu expunerea la radiaţii care pot conduce la creşterea semnificativă a expunerii lucrătorilor sau populaţiei: a) ca urmare a activităţilor desfăşurate la toate locurile de muncă cu surse naturale relevante de radiaţii; şi b) din cauza prezenţei reziduurilor. (2) Sistemul de protecţie menţionat la alin. (1) trebuie să conţină cel puţin următoarele măsuri: a) desfăşurarea de investigaţii de doză; b) controlul dozelor pentru lucrători şi pentru populaţie; c) controlul materialelor cu radioactivitate naturală crescută şi controlul împrăştierii contaminării; d) desemnarea unui expert în protecţie radiologică în conformitate cu art. 30. ART. 30 (1) Întreprinderea trebuie să identifice şi să consulte, după caz, un expert în protecţie radiologică cu privire la conformitatea sistemului de protecţie care urmează să fie instituit cu cerinţele legale aplicabile privind expunerea şi protecţia lucrătorilor, a mediului şi a populaţiei la radiaţii ionizante. (2) Expertul în protecţie radiologică trebuie să deţină un permis de exercitare pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul surselor deschise de radiaţii. (3) Atribuţiile expertului în protecţie radiologică sunt prevăzute în anexa nr. 5 la Normele privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor acreditaţi în protecţie radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 202/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Pentru aspecte de securitate şi siguranţă în muncă şi de protecţie a mediului la locul de muncă, întreprinderea trebuie să asigure că expertul în protecţie radiologică cooperează cu expertul competent pentru securitate şi siguranţă în muncă, serviciul de medicină a muncii şi/sau expertul de mediu, după caz, desemnaţi de întreprindere. ART. 31 (1) Pentru practicile supuse înregistrării întreprinderea are următoarele obligaţii specifice: a) să supravegheze locurile de muncă relevante şi să evalueze dozele primite de lucrători; b) să efectueze monitorizarea radiologică a mediului conform Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 275/2005 pentru aprobarea Normei privind monitorizarea radioactivităţii mediului în vecinătatea unei instalaţii nucleare sau radiologice, în vederea confirmării faptului că impactul radiologic este controlat, conform Normelor privind cerinţele de bază de securitate radiologică, după caz; c) să raporteze rezultatele supravegherii şi monitorizării radiologice şi dozele aferente evaluate, menţionate la lit. a) şi b), cu frecvenţa prevăzută în certificatul de înregistrare eliberat de CNCAN. (2) În vederea respectării obligaţiilor care îi revin în urma înregistrării, întreprinderea îşi poate folosi lucrătorii proprii numai dacă aceştia sunt calificaţi corespunzător şi deţin permise de exercitare eliberate conform Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 202/2002, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 32 (1) Pentru practicile supuse autorizării, întreprinderea are următoarele obligaţii specifice: a) să elaboreze şi să actualizeze periodic şi să transmită la CNCAN o analiză de securitate, care să conţină informaţiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentele norme; b) să efectueze supravegherea radiologică a locurilor de muncă şi să evalueze dozele primite de lucrători; c) unde este cazul, să efectueze monitorizarea radiologică a mediului conform prevederilor Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 275/2005 pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea radioactivităţii mediului în vecinătatea unei instalaţii nucleare sau radiologice, în vederea confirmării faptului că impactul radiologic este controlat, conform Normelor privind cerinţele de bază de securitate radiologică, după caz; d) să raporteze rezultatele supravegherii şi monitorizării radiologice şi dozele evaluate, menţionate la lit. a) şi b), cu frecvenţa prevăzută în autorizaţia eliberată de CNCAN; e) să efectueze supravegherea radiologică individuală a lucrătorilor care pot primi doze mai mari de 6 mSv/an; f) să desemneze un responsabil cu securitatea radiologică. (2) În vederea respectării obligaţiilor prevăzute la alin. (1), întreprinderea îşi poate folosi lucrătorii proprii numai dacă aceştia sunt calificaţi corespunzător şi deţin permise de exercitare eliberate conform Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 202/2002, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA a 6-a Protecţia lucrătorilor ART. 33 (1) Întreprinderea trebuie să implementeze măsuri de protecţie radiologică a lucrătorilor conform prevederilor aplicabile din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. (2) În cazul lucrătorilor expuşi la radiaţii care primesc doze mai mari de 1 mSv/an se aplică cerinţele relevante prevăzute în Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. (3) Întreprinderea trebuie să informeze lucrătorii asupra situaţiei de expunere şi a obligaţiilor care le revin şi să îndeplinească cerinţele de instruire, conform capitolului III din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. SECŢIUNEA a 7-a Gestionarea reziduurilor A. Cerinţe generale ART. 34 (1) Întreprinderea care desfăşoară practici dintre cele menţionate la art. 2 alin. (3) lit. b) trebuie să determine concentraţia de radionuclizi a reziduurilor generate, cel puţin o dată în timpul exploatării şi de fiecare dată când apar schimbări de activitate cu implicaţii semnificative asupra dozei gama, precum şi înainte de dezafectare sau după cum este solicitat de către CNCAN. Determinările trebuie să fie efectuate conform anexei nr. 4 la prezentele norme şi trebuie avizate de către expertul în protecţie radiologică. (2) Reziduurile cu concentraţia de activitate a radionuclizilor de 1 Bq/g sau mai mică pot fi considerate materiale neradioactive şi pot fi manipulate fără măsuri de protecţie radiologică. (3) Reziduurile cu concentraţie a activităţii radionuclizilor mai mare de 1 Bq/g sunt considerate reziduuri controlate şi pot fi manipulate cu măsuri de protecţie radiologică. (4) În situaţia în care se intenţionează eliberarea de reziduuri pe calea apei sau aerului se aplică prevederile art. 50. ART. 35 Materialele radioactive excavate din amplasamente contaminate sunt considerate reziduuri conform anexa nr. 1b lit. j) la prezentele norme. B. Reziduuri controlate ART. 36 Întreprinderea trebuie să identifice acele activităţi care implică gestionarea reziduurilor controlate, să implementeze măsuri de protecţie a lucrătorilor şi populaţiei împotriva riscurilor radiologice şi, dacă nu deţine o autorizaţie care să acopere aceste activităţi, să solicite la CNCAN încadrarea în regimul de autorizare. ART. 37 Întreprinderea trebuie să asigure optimizarea expunerii lucrătorilor şi a populaţiei pe durata manipulării reziduurilor controlate, rezultate dintr-o practică sau din activităţi de remediere, potrivit prevederilor art. 5 alin. (2). ART. 38 Întreprinderea trebuie să implementeze măsuri pentru minimizarea cantităţii de reziduuri controlate care necesită gestionarea ca deşeuri radioactive. ART. 39 Depozitarea definitivă a reziduurilor controlate trebuie efectuată în conformitate cu cerinţele aplicabile prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN. ART. 40 (1) Întreprinderea poate depozita temporar reziduurile controlate pe amplasamentul unde se desfăşoară practica, până la reciclarea, utilizarea sau depozitarea finală a acestora, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) sunt implementate măsuri de protecţie a lucrătorilor conform art. 33; b) sunt implementate măsuri de siguranţă împotriva pierderii, furtului şi accesului neautorizat; c) depozitul temporar îndeplineşte cerinţele relevante prevăzute la art. 59, precum şi cerinţele relevante privind depozitarea temporară a deşeurilor minerale, unde sunt aplicabile astfel de cerinţe. (2) CNCAN poate impune, ca parte a condiţiilor de autorizare a depozitării temporare, menţionate la alin. (1), limitarea cantităţii şi duratei depozitării temporare a reziduurilor controlate, precum şi măsuri speciale de protecţie şi de securitate radiologică. C. Raportarea ART. 41 (1) Întreprinderea raportează la CNCAN rezultatele caracterizării radiologice, realizată conform art. 34 alin. (1). (2) Raportarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme şi să aibă avizul expertului în protecţie radiologică. (3) Pentru practicile noi raportarea se realizează în termen de 6 luni de la începerea unei activităţi din care rezultă reziduuri controlate, fără a aduce atingere termenului de la art. 81. (4) Dacă activitatea din care rezultă reziduuri controlate urmează să înceteze permanent, întreprinderea trebuie să notifice CNCAN, în scris, cu cel puţin 3 luni înainte de încetarea activităţii. D. Utilizarea sau reciclarea reziduurilor ART. 42 (1) În scopul îndeplinirii prevederilor art. 38, întreprinderea trebuie să aibă în vedere, în primul rând, reciclarea sau utilizarea reziduurilor controlate ca materie primă şi apoi depozitarea acestora ca deşeuri. (2) Reciclarea sau utilizarea reziduurilor controlate ca materie primă nu trebuie să conducă la creşterea semnificativă a expunerii la radiaţii a populaţiei. ART. 43 (1) În scopul demonstrării conformităţii cu art. 42 alin. (2), întreprinderea trebuie să elaboreze o evaluare de securitate conform anexei nr. 8 la prezentele norme, în care să includă, după caz, expunerea externă, expunerea internă datorată prafului şi radonului din aer, precum şi contaminarea apelor de suprafaţă, apelor subterane şi a lanţului alimentar, cauzată de migrarea radionuclizilor. Evaluarea de securitate trebuie să conţină, după caz, şi evaluarea riscurilor pe termen lung. (2) Pentru reciclarea sau reutilizarea ca materie primă a materialelor metalice reciclabile se aplică cerinţele relevante din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 117/89/21.707/2010 pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea radiologică a materialelor metalice reciclabile pe întregul ciclu de colectare, comercializare şi procesare. ART. 44 (1) Reciclarea sau utilizarea ca materie primă a reziduurilor controlate conform art. 42 se autorizează de către CNCAN. (2) La cererea întreprinderii prin care se solicită aprobarea CNCAN trebuie anexat un raport întocmit de un expert în protecţie radiologică, care să cuprindă: a) descrierea detaliată a procesului de optimizare, în care sunt analizate beneficiile şi riscurile diferitelor opţiuni pentru reciclarea sau utilizarea ca materie primă a reziduurilor şi în care sunt prezentate rezultatele acestui proces; b) descrierea tehnică a opţiunii optime pentru reciclarea sau utilizarea ca materie primă a reziduurilor, astfel cum rezultă din procesul de optimizare menţionat la lit. a), inclusiv descrierea oricărui tratament la care sunt supuse reziduurile în acest scop; c) evaluarea de securitate prevăzută la art. 43 alin. (1), avizată de către expertul în protecţie radiologică, pentru opţiunea optimă descrisă la lit. b); d) declaraţia scrisă privind conformitatea cu reglementările aplicabile. (3) Pentru cazurile care cad sub incidenţa art. 38 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererea prevăzută la alin. (2) trebuie să fie însoţită de aprobarea Ministerului Sănătăţii. E. Eliberarea materialelor radioactive şi a echipamentelor de sub controlul reglementat ART. 45 Eliberarea reziduurilor, inclusiv a materialelor şi echipamentelor generate pe durata fazelor de exploatare şi de dezafectare din cadrul unei practici autorizate, trebuie aprobată de către CNCAN. Exceptarea de la regimul de autorizare ţine cont de prevederile art. 37-40 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. ART. 46 Oricare dintre reziduurile prevăzute la art. 45 poate fi eliberat de sub controlul reglementat dacă: a) impactul radiologic al materialelor sau echipamentelor eliberate este suficient de scăzut astfel încât să nu necesite controlul reglementat; sau b) menţinerea controlului reglementat asupra materialelor nu aduce niciun beneficiu net în ceea ce priveşte reducerea dozelor sau a efectelor asupra sănătăţii. ART. 47 Reziduurile pot fi eliberate de sub controlul reglementat fără alte condiţii, dacă întreprinderea demonstrează, pe baza unei evaluări, efectuată conform anexei nr. 5 la prezentele norme, că nu se vor depăşi limitele de doză pentru populaţie, prevăzute la art. 56 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, pentru orice persoană din rândul populaţiei expusă la materialele eliberate, luând în considerare toate căile semnificative de expunere. ART. 48 Fără a aduce atingere prevederilor art. 47, reziduurile sunt eliberate de sub controlul reglementat fără condiţii suplimentare, dacă concentraţia de activitate a fiecărui radionuclid din lanţurile de dezintegrare ale uraniului şi toriului, prevăzute în anexa nr. 4 la prezentele norme, pentru materialul în cauză, este mai mică de 1 Bq/g. ART. 49 (1) Întreprinderea care desfăşoară o practică autorizată implementează măsurile de control al îndeplinirii cerinţelor de eliberare a materialelor şi echipamentelor de sub control reglementat. (2) Verificarea conformităţii măsurilor de control prevăzute la alin. (1) se efectuează de către un expert în protecţie radiologică, urmând ca acestea să fie supuse aprobării de către CNCAN. F. Eliberarea de efluenţi ART. 50 (1) Întreprinderea care desfăşoară practici dintre cele menţionate în anexele nr. 1a şi 1b la prezentele norme implementează măsuri de control al eliberărilor de radionuclizi naturali în apele de suprafaţă şi în aer pentru a preveni depăşirea constrângerii de doză de maximum 0,3 mSv/an pentru populaţie. (2) Conformitatea cu constrângerea de doză se verifică de către expertul în protecţie radiologică. (3) Orice depăşire a constrângerii de doză se raportează la CNCAN. G. Controlul altor materiale ART. 51 Dacă sunt identificate alte activităţi decât cele prevăzute în anexa nr. 1a la prezentele norme sau alte reziduuri decât cele prevăzute în anexa nr. 1b la prezentele norme, care cauzează o expunere a populaţiei care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei la radiaţii, CNCAN poate extinde domeniul de aplicare al prezentei reglementări asupra acestor materiale, caz în care va notifica întreprinderea. H. Importul, exportul, transferul şi transferul intracomunitar al reziduurilor ART. 52 În cazul importului şi transferului intracomunitar în România de materiale clasificate ca reziduuri conform anexei nr. 1b la prezentele norme, persoana responsabilă cu importul sau transferul intracomunitar îşi asumă rolul întreprinderii în sensul art. 5 şi se supune cerinţelor aplicabile prevăzute în secţiunile 1, a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol. ART. 53 În cazul exportului şi transferului intracomunitar din România de materiale clasificate ca reziduuri conform anexei nr. 1b la prezentele norme, partea responsabilă cu exportul sau transferul intracomunitar obţine şi transmite la CNCAN confirmarea autorităţilor competente responsabile cu gestionarea reziduurilor în ţara de destinaţie şi în fiecare ţară de tranzit, din care să reiasă faptul că reziduurile sunt acceptate de ţările respective. ART. 54 Importul, exportul şi transferul intracomunitar de reziduuri controlate se autorizează de CNCAN, conform Legii nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA a 8-a Dezafectarea, închiderea şi activităţile de remediere aferente A. Dezafectarea şi închiderea ART. 55 (1) La finalizarea ciclului de viaţă al practicii, întreprinderea care desfăşoară practici dintre cele menţionate la art. 2 trebuie să efectueze toate acţiunile necesare de dezafectare, respectiv de închidere, inclusiv orice acţiuni conexe de remediere. (2) Acţiunile întreprinse pe durata dezafectării şi închiderii se realizează astfel încât să se asigure protecţia pe termen lung a populaţiei şi a mediului şi, în special, să se prevină depăşirea limitelor de doză pentru expunerea publică, prevăzute la art. 56 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, după încetarea controlului reglementat. (3) Dacă este cazul, respectarea limitelor de doză pentru populaţie, după încetarea controlului reglementat, se asigură prin controlul instituţional prevăzut la capitolul V. (4) Activitatea de dezafectare, respectiv de închidere trebuie planificată în avans, ca parte esenţială a ciclului de viaţă al practicii. (5) Întreprinderea care intenţionează să desfăşoare activităţi de dezafectare, respectiv de închidere trebuie să solicite la CNCAN un certificat de înregistrare sau o autorizaţie separată, după caz, conform art. 24 şi 25. ART. 56 (1) Întreprinderea trebuie să elaboreze, să implementeze şi să actualizeze periodic un plan de dezafectare, respectiv de închidere a instalaţiei. (2) Planul de dezafectare, respectiv de închidere trebuie: a) să fie elaborat cât mai devreme posibil, în timpul ciclului de viaţă, dacă este posibil la începutul procesului de înregistrare sau de obţinere a autorizaţiei; b) să descrie toate etapele procesului de dezafectare şi de închidere; c) să definească starea finală a procesului de dezafectare, respectiv de închidere, pe baza criteriilor aplicabile; d) să demonstreze fezabilitatea şi securitatea dezafectării şi închiderii; e) să identifice categoriile şi să estimeze cantităţile de deşeuri care vor fi generate în timpul dezafectării; f) să descrie strategia de gestionare a tuturor reziduurilor radioactive, inclusiv a deşeurilor radioactive rezultate; g) să determine costurile asociate procesului de dezafectare şi de închidere, precum şi pe cele necesare pentru gestionarea reziduurilor radioactive, inclusiv a deşeurilor radioactive rezultate; h) să abordeze aspectele legate de protecţia mediului. ART. 57 Întreprinderea trebuie să stabilească o garanţie financiară în timpul exploatării, pentru a asigura disponibilitatea permanentă a fondurilor adecvate, pentru dezafectare, închidere şi, după caz, pentru controlul instituţional, chiar şi în situaţia unei opriri definitive premature. ART. 58 Reziduurile radioactive rezultate din dezafectare şi închidere trebuie să fie gestionate conform prevederilor secţiunii a 7-a din prezentul capitol. ART. 59 Dacă pe amplasament rămân depozitate cantităţi însemnate de reziduuri, aceste depozite sunt tratate ca instalaţii de depozitare definitivă şi trebuie construite, închise şi, după caz, supuse controlului instituţional, astfel încât să asigure protecţia pe termen lung a populaţiei şi a mediului. B. Remedierea din cadrul dezafectării şi închiderii ART. 60 (1) Întreprinderea identifică, planifică şi implementează acţiunile de remediere şi verifică eficienţa acestor acţiuni, în vederea reducerii expunerii populaţiei şi, după caz, pentru a permite ridicarea restricţiilor de utilizare a amplasamentului sau accesul pe amplasament. (2) Acţiunile de remediere care conduc la doze care depăşesc 1 mSv/an se justifică în cadrul procesului general de justificare a practicii, astfel cum este prevăzut la art. 5 alin. (1). (3) Activitatea de remediere menţionată la alin. (2) se supune regimului de autorizare al CNCAN sub forma înregistrării sau obţinerii autorizaţiei, după caz. ART. 61 (1) În vederea realizării acţiunilor de remediere, întreprinderea elaborează şi transmite spre aprobare la CNCAN un plan de remediere şi raportul de evaluare a securităţii radiologice aferent, elaborat conform anexei nr. 8 la prezentele norme. (2) Planul de remediere trebuie să includă cel puţin acţiunile prevăzute în anexa nr. 9 la prezentele norme. ART. 62 Întreprinderea are obligaţia: a) să desfăşoare acţiunile de remediere, inclusiv pe cele de gestionare a reziduurilor radioactive rezultate în conformitate cu planul de remediere; b) să îşi asume responsabilitatea pentru toate aspectele de securitate şi de protecţie radiologică, inclusiv pentru evaluarea de securitate şi pentru protecţia lucrătorilor expuşi profesional, implicaţi în remediere, în conformitate cu prevederile aplicabile din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică; c) să monitorizeze zona, cu regularitate, pentru a verifica nivelurile de contaminare şi conformitatea cu cerinţele privind gestionarea deşeurilor radioactive, precum şi pentru a asigura detectarea oricărei creşteri neprevăzute a nivelului de radiaţii şi modificarea planului de remediere, care trebuie aprobată de CNCAN; d) să realizeze o caracterizare radiologică, după finalizarea acţiunilor de remediere, pentru a demonstra că s-a atins starea finală, stabilită în planul de remediere. ART. 63 Întreprinderea trebuie să elaboreze şi să transmită raportul final de remediere, în sprijinul cererii de eliberare a amplasamentului de sub controlul CNCAN, conform prevederilor din anexa nr. 10 la prezentele norme. ART. 64 Întreprinderea trebuie să identifice şi să implementeze, atunci când este posibil, anumite acţiuni preventive şi/sau de remediere, de mică amploare, pe durata fazei de exploatare a instalaţiei, pentru a reduce expunerea populaţiei şi pentru a minimiza răspunderea actuală, precum şi pentru a reduce costurile pe termen lung şi numărul activităţilor de remediere de mare amploare şi pe termen mai lung, care se impun în timpul fazei de dezafectare. Astfel de activităţi sunt prezentate în anexa nr. 11 la prezentele norme. C. Încetarea controlului reglementat ART. 65 (1) După finalizarea procesului de dezafectare şi de închidere, inclusiv de remediere a zonelor contaminate, întreprinderea trebuie să efectueze caracterizarea radiologică finală a amplasamentului, pentru a confirma că a fost atinsă starea finală, agreată, postremediere, şi că toate activităţile de dezafectare şi de închidere au îndeplinit obiectivele stabilite. (2) Întreprinderea trebuie să elaboreze şi să transmită spre aprobare la CNCAN un raport privind caracterizarea finală, ca parte a documentaţiei-suport pentru cererea de eliberare a instalaţiei şi amplasamentului de sub controlul reglementat. (3) După aprobarea cererii prevăzute la alin. (2), CNCAN emite certificatul prin care se aprobă eliberarea de sub regimul de autorizare şi se stabilesc, după caz, cerinţele necesare pentru controlul instituţional prevăzut în capitolul V. CAP. IV Situaţia de expunere existentă SECŢIUNEA 1 Cerinţe generale ART. 66 Următoarele expuneri datorate surselor naturale de radiaţii sunt considerate situaţii de expunere existentă: a) expunerea datorată terenurilor contaminate în urma practicilor din trecut care nu s-au desfăşurat în conformitate cu prezentele norme; b) expunerea datorată radionuclizilor din alimente, furaje, fertilizatori pentru agricultură şi materiale de construcţie; c) expunerea la radon şi la descendenţii acestuia, la locul de muncă. SECŢIUNEA a 2-a Niveluri de referinţă ART. 67 (1) CNCAN stabileşte nivelurile de referinţă pentru situaţiile de expunere existentă, pe baza fezabilităţii controlului asupra situaţiei şi pe baza experienţei de gestionare a situaţiilor similare anterioare. (2) Pentru expunerea la radionuclizi din produse de consum cum ar fi: alimente, furaje, fertilizatori şi materiale de construcţii, nivelul de referinţă nu trebuie să depăşească valoarea de 1 mSv/an. (3) Pentru expunerea la radonul din interior şi de la locurile de muncă, nivelul de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii în aer este de 300 Bq. m^-3. SECŢIUNEA a 3-a Identificarea necesităţilor de remediere şi alocarea responsabilităţilor ART. 68 CNCAN, în cooperare cu alte autorităţi competente, după caz, şi cu proprietarii amplasamentelor, prioritizează acele situaţii de expunere existentă pentru care se impun măsuri de remediere, luând în considerare toate informaţiile privind situaţiile de expunere existentă relevante şi nivelurile de referinţă aplicabile. ART. 69 În cazul situaţiilor de expunere existentă, pentru care se decide remedierea conform art. 68, CNCAN, în cooperare cu alte autorităţi competente, după caz, stabileşte responsabilităţile privind elaborarea şi implementarea planurilor de remediere. SECŢIUNEA a 4-a Remedierea terenurilor contaminate ART. 70 Persoana responsabilă pentru elaborarea planurilor de remediere prevăzute la art. 69 trebuie să elaboreze un plan de remediere pentru fiecare teren contaminat pentru care urmează să fie implementate măsuri de remediere, conform anexei nr. 9 la prezentele norme. Aceste planuri se elaborează în cooperare cu toate părţile interesate, inclusiv: a) CNCAN şi alte autorităţi competente, după caz; b) partea răspunzătoare de cauzarea contaminării, dacă aceasta poate fi identificată, există în continuare şi poate fi localizată; c) proprietarii, chiriaşii şi utilizatorii amplasamentelor contaminate; d) autorităţile locale şi judeţene, comunităţile locale; e) organizaţiile neguvernamentale relevante, cum ar fi asociaţiile de mediu. ART. 71 (1) Planul de remediere trebuie să ţină cont de toţi factorii relevanţi precum: a) caracteristicile populaţiei expuse şi riscurile asociate asupra sănătăţii; b) reducerea riscurilor asupra sănătăţii, care se anticipează în urma remedierii; c) impactul asupra mediului; d) aspecte socioeconomice; e) necesitatea minimizării cantităţii de deşeuri radioactive generate; f) necesitatea minimizării duratei controlului instituţional, după remediere; g) cuantumul fondurilor prevăzute; h) disponibilitatea tehnicilor şi echipamentelor de remediere corespunzătoare. (2) Acţiunile de remediere stabilite în planul de remediere trebuie să fie: a) justificate, în sensul că acestea asigură un beneficiu net; b) optimizate, în sensul că forma, amploarea şi durata acţiunilor de remediere asigură cel mai mare beneficiu net posibil. ART. 72 Înaintea efectuării acţiunilor de remediere, partea responsabilă pentru elaborarea planului de remediere trebuie să transmită acest plan spre aprobare la CNCAN. ART. 73 (1) Dacă partea care a cauzat contaminarea poate fi identificată, există în continuare şi poate fi localizată, aceasta suportă costurile acţiunilor de remediere. (2) Dacă partea care a cauzat contaminarea nu poate fi identificată, nu mai există, nu poate fi localizată sau nu are posibilitatea să suporte costurile pentru acţiunile de remediere, partea responsabilă, prevăzută la art. 69, pentru identificarea surselor corespunzătoare de finanţare poate negocia asigurarea finanţării necesare prin intermediul unor măsuri voluntare de cooperare cu alte autorităţi competente, după caz, şi cu alţi potenţiali contribuabili, cum ar fi: a) partea care a cauzat contaminarea, dacă aceasta mai există şi poate fi localizată; b) proprietarii, chiriaşii şi utilizatorii amplasamentului contaminat şi ai proprietăţilor din apropiere; c) autorităţile locale şi judeţene şi comunităţile locale; d) potenţiali dezvoltatori ai zonei, după remediere; e) companii de asigurări de răspundere civilă. (3) În cazul în care nu se poate garanta finanţarea corespunzătoare a remedierii unui amplasament, CNCAN nu poate aproba implementarea planului de remediere. ART. 74 Întreprinderea care intenţionează să implementeze acţiuni de remediere trebuie să se conformeze cu cerinţele aplicabile pentru situaţiile de expunere planificată, prevăzute în capitolul III, inclusiv cu cerinţele privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante, notificarea, determinarea concentraţiilor de activitate, evaluarea radiologică preliminară, autorizarea, protecţia lucrătorilor şi gestionarea reziduurilor. SECŢIUNEA a 5-a Expunerea la radon în interior şi la locurile de muncă ART. 75 (1) Clădirile noi cu factor de ocupanţă mare trebuie astfel realizate încât să prevină pătrunderea şi acumularea radonului în interior în concentraţii care pot depăşi nivelul de referinţă stabilit conform art. 67 alin. (3), considerând cel puţin următoarele măsuri: a) selectarea corespunzătoare a materialelor de construcţie; b) utilizarea de bariere de protecţie între mediul geologic şi fundaţie; c) proiectarea corespunzătoare. (2) Pentru clădirile existente cu factor de ocupanţă mare pentru care s-a dovedit că acumularea de radon în interior poate depăşi nivelul de referinţă stabilit conform art. 67 alin. (3) trebuie implementate acţiuni de remediere pentru scăderea concentraţiei de activitate a radonului la valori mai mici decât nivelul de referinţă. ART. 76 (1) Întreprinderea trebuie să se asigure că este menţinută concentraţia de activitate a radonului la locurile de muncă la valori cât mai scăzute, rezonabil posibil, sub nivelul de referinţă stabilit conform art. 67 alin. (3). (2) Întreprinderea trebuie să implementeze măsuri de optimizare a protecţiei la radiaţii. ART. 77 În situaţia în care, după ce au fost luate toate măsurile rezonabile de reducere a concentraţiei de activitate a radonului la locurile de muncă, concentraţia de activitate a radonului rămâne mai mare decât nivelul de referinţă stabilit conform art. 67 alin. (3), situaţia de expunere este considerată situaţie de expunere planificată la care se aplică cerinţele relevante prevăzute în capitolul III. ART. 78 Pentru locurile de muncă unde expunerea datorată altor radionuclizi din lanţul de dezintegrare al uraniului şi toriului este deja sub control reglementat ca situaţia de expunere planificată se aplică prevederile relevante privind expunerea ocupaţională prevăzute în capitolul III. CAP. V Măsuri de control pentru perioada de postînchidere ART. 79 (1) Orice măsură de control instituţional, identificată în planul de remediere, precum: monitorizarea, supravegherea şi restricţiile privind utilizarea sau accesul în zona remediată, trebuie revizuită, modificată, după caz, şi ulterior menţionată în certificatul emis de CNCAN prevăzut la art. 65 alin. (3). (2) CNCAN transmite un exemplar al certificatului menţionat la alin. (1) autorităţii competente responsabile pentru controlul instituţional continuu, coordonează transferul răspunderii pentru securitatea radiologică pe amplasament către autoritatea respectivă şi notifică autorităţile locale asupra acestui fapt. (3) La momentul transferului răspunderii pentru securitatea radiologică pe amplasament către autoritatea competentă responsabilă pentru implementarea controlului instituţional, CNCAN stabileşte procedurile necesare cu autoritatea respectivă cu privire la revizuirea periodică a condiţiilor de pe amplasament şi la modificarea, dacă este cazul, ori încetarea măsurilor de control instituţional. ART. 80 În cazul în care nu se impun restricţii privind utilizarea sau accesul în zona remediată, starea finală a amplasamentului este considerată ca reprezentând fondul natural de radiaţii pentru orice instalaţie sau activitate ulterioară ori pentru locuinţele din zonă. CAP. VI Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 81 În cazul practicilor deja existente, întreprinderile trebuie să se încadreze în prevederile prezentei norme în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a acesteia. ART. 82 Anexele nr. 1a, 1b-11 fac parte integrantă din prezentele norme. ANEXA 1a la norme LISTA activităţilor umane şi a practicilor a) Producţia industrială şi procesarea niobiului, tantalului şi minereurilor pământurilor rare b) Producerea compuşilor de toriu şi a produselor toriate c) Utilizarea industrială cu materiale conţinând toriu sau uraniu, care au fost adăugate în alte scopuri decât utilizarea proprietăţilor lor fisile sau fertile (sticlă de uraniu, lentile toriate, electrozi de sudură cu toriu, lămpi incandescente cu toriu, aliaje Th-Mg etc.) d) Utilizarea industrială cu minerale cu conţinut natural crescut de uraniu sau toriu, cum ar fi materialele abrazive sau cele refractare e) Producerea pigmenţilor cu TiO_2 din minerale, ca ilmenitul şi rutilul f) Prelucrarea minereurilor fosfatice, cum ar fi: producerea fosforului prin procedee termice, producerea acidului fosforic, producerea îngrăşămintelor fosfatice g) Mărunţirea şi micronizarea nisipurilor de zirconiu h) Activităţi industriale şi comerciale de întreţinere, dezafectare şi reparare a instalaţiilor care generează sau conţin reziduuri de tipul celor menţionate în anexa nr. 1b la norme i) Extracţia şi prelucrarea petrolului şi gazelor naturale ANEXA 1b la norme LISTA reziduurilor a) Şlamuri, cruste, depuneri şi alte materiale contaminate cu şlamuri, cruste sau depuneri, cum ar fi sedimentele şi solurile, care pot rezulta din activităţile de extracţie sau prelucrare a ţiţeiului şi gazelor naturale, producere, prelucrare, stocare şi distribuire a apei în regiunile cu fond natural de radiaţii ridicat, băi termale şi staţiuni balneare cu emanaţii de radon, uzine şi staţiuni balneare geotermale, tratarea şi deversarea în mediu a efluenţilor din mine b) Şlamuri, nisipuri, precipitate şi cruste rezultate din procesarea hidrometalurgică sau chimică a bauxitei, ilmenitului, rutilului, minereurilor fosfatice, pământurilor rare sau altor materii prime cu radioactivitate naturală crescută c) Roci sterile, instalaţii şi echipamente contaminate, praf şi nisipuri rezultate din extracţia minereurilor sau mineralelor cu radioactivitate naturală crescută d) Zguri şi reziduuri rezultate din procesarea pirometalurgică a niobiului, fierului, cuprului, zincului, staniului, plumbului, aluminiului, precum şi din prelucrarea rocilor fosforitice e) Praful reţinut pe filtrele de gaze emanate din sinterizarea şi pirometalurgia niobiului, fierului, cuprului, zincului, staniului, plumbului, aluminiului şi producerea fosforului f) Praful reţinut pe filtrele de gaze emanate din sinterizarea sau arderea zirconului şi plăcilor ceramice g) Moloz rezultat din dezafectarea sau repararea instalaţiilor industriale care utilizează materiale refractare h) Cenuşi provenite din centralele termice care folosesc cărbuni, lemn sau turbă i) Materiale solide provenite din utilizarea în industrie sau comerţul cu produse toriate sau alte materiale cu conţinut natural ridicat de uraniu sau toriu j) Grămezi, stive, halde, precum şi sedimente, soluri excavate, moloz rezultat din demolări şi deşeuri metalice provenite din activităţi încheiate din cele menţionate mai sus, în cazul în care acestea sunt eliminate în vederea dezafectării, reutilizării sau remedierii amplasamentului NOTĂ: Materialele care sunt reutilizate în aceeaşi instalaţie în care au fost generate nu sunt considerate reziduuri. ANEXA 2 la norme Definiţii şi termeni Activitate industrială sau ştiinţifică - orice activitate umană care implică prezenţa surselor naturale de radiaţii şi care poate conduce la o creştere semnificativă a expunerii la radiaţii a lucrătorilor sau populaţiei Acţiuni de remediere - îndepărtarea unei surse de radiaţii sau reducerea magnitudinii acesteia, din punctul de vedere al activităţii ori al cantităţii, sau întreruperea căilor de expunere sau reducerea impactului acestora în vederea evitării ori reducerii dozelor la care ar putea fi expuşi subiecţii în lipsa acestor măsuri într-o situaţie de expunere existentă Amplasament contaminat din trecut - amplasament stabilit înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme fără supravegherea corespunzătoare a unei autorităţi de reglementare şi pentru care nu poate fi identificată partea responsabilă sau aceasta nu poate asigura finanţarea măsurilor de gestionare sau de remediere necesare într-un interval de timp corespunzător Căi de expunere - căile prin care materialul radioactiv ajunge la sau poate iradia organismul uman Controlul instituţional - controlul amplasamentului care conţine materiale reziduale radioactive, exercitat de o autoritate sau o instituţie desemnată în baza legislaţiei aplicabile. Controlul poate fi activ (monitorizare, supraveghere, remediere) sau pasiv (controlul utilizării terenului) şi poate constitui un factor de luat în considerare în faza de proiectare a instalaţiei (de exemplu, un depozit de suprafaţă) Creştere a expunerii la radiaţii - expunerea unei persoane la o sursă naturală de radiaţii care, peste fondul natural de radiaţii, poate face obiectul controlului Creştere semnificativă a expunerii la radiaţii - acel nivel al creşterii expunerii la radiaţii (peste nivelul expunerii datorate fondului natural de radiaţii) care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante în contextul prezentelor norme; o creştere a dozei efective cu 0,3 mSv/an este considerată o creştere semnificativă a expunerii la radiaţii Depozitarea definitivă a reziduurilor controlate - dispunerea finală a materialelor pe un amplasament autorizat de depozitare definitivă Dezafectare - acţiuni administrative şi tehnice luate pentru eliberarea unor părţi sau a întregii instalaţii de sub regimul de autorizare. Dezafectarea poate include dezmembrarea şi decontaminarea structurilor şi echipamentelor, remedierea zonelor contaminate pentru reducerea nivelurilor de radionuclizi reziduali şi construcţia depozitelor de deşeuri pe amplasament Evaluare de securitate - evaluarea tuturor aspectelor unei practici relevante pentru protecţie şi securitate Fond natural de radiaţii - radiaţia: a) datorată radionuclizilor naturali conţinuţi în corpul uman şi neîncorporaţi în urma unei practici; b) cosmică, prezentă la nivelul solului; c) prezentă deasupra solului, datorată radionuclizilor naturali prezenţi în mediul geologic neperturbat. Închidere - acţiunile administrative şi tehnice la finalul ciclului de viaţă al unui depozit de surse naturale de radiaţii, inclusiv amenajările tehnice finale sau alte lucrări necesare pentru a aduce instalaţia într-o stare care va fi sigură pe termen lung Întreprindere - orice persoană fizică sau juridică, care este responsabilă pentru activităţile cu surse naturale de radiaţii, în contextul prezentelor norme Materiale - substanţe, altele decât alimentele, furajele, fertilizatorii agricoli, apa potabilă, materiale de construcţii şi reziduuri prezente în mediu, care nu conţin o cantitate semnificativă de radionuclizi, ci numai radionuclizi naturali, şi care, în urma deciziei autorităţii de reglementare, sunt supuse controlului reglementat din cauza radioactivităţii acestora Optimizare - procesul prin care se stabileşte nivelul de protecţie şi securitate rezultat în urma menţinerii, la un nivel cât mai scăzut posibil, a mărimii dozelor individuale, a numărului de persoane - lucrători şi populaţie - expuse şi a probabilităţii expunerii, ţinând seama de factorii economici şi sociali Radionuclizi naturali - elemente radioactive de origine naturală Recuperarea - operaţiune de reutilizare a produselor sau componentelor care au devenit deşeuri şi care sunt folosite în acelaşi scop pentru care au fost concepute Reciclarea - operaţiune prin care materialele recuperate sunt transformate în produse, materiale sau substanţe noi, reutilizate fie în acelaşi scop, fie în scopuri diferite Remediere - orice măsuri care pot fi întreprinse pentru reducerea expunerii la radiaţii rezultate în urma contaminării unor zone, prin acţiuni aplicate contaminanţilor (surselor) sau căilor de expunere a indivizilor Reziduuri - materiale care rezultă dintr-o activitate industrială sau ştiinţifică Reziduuri controlate - reziduuri caracterizate de o activitate totală şi o concentraţie a activităţii care depăşesc, simultan, criteriile stabilite în art. 34 alin. (3) din norme. Tratarea acestor reziduuri trebuie supusă controlului reglementat pentru a se asigura protecţia la radiaţii a populaţiei Tratarea reziduurilor - recuperarea sau depozitarea definitivă a reziduurilor sau orice operaţiune cu reziduuri după înlăturarea acestora de pe amplasamentul operatorului unde au fost generate iniţial, cu excepţia colectării şi transportului. Operaţiunile cu reziduuri pe amplasamentul operatorului unde au fost generate iniţial sunt considerate activităţi în sensul art. 2 alin. (1) din norme şi nu sunt asimilate tratării reziduurilor în sensul prezentelor norme ANEXA 3 la norme Informaţii care trebuie raportate la CNCAN conform art. 8 1. Informaţii generale a) denumirea şi adresa întreprinderii conform art. 5 alin. (3) din norme; b) numele şi funcţia reprezentantului legal; c) numele persoanei(lor) responsabile pentru amplasamentul(le) respectiv(e) (în cazul în care este diferită de persoana menţionată mai sus); d) adresele şi detaliile privind cadastrul punctelor de lucru; e) numele, adresa şi numărul permisului de exercitare ale expertului în protecţie radiologică; f) tipurile de activităţi industriale sau ştiinţifice, conform anexei nr. 1a la norme; g) tipurile de reziduuri conform anexei nr. 1b la norme; 2. Informaţii specifice privind amplasamentele din punctele de lucru a) numărul de puncte de lucru din fiecare locaţie; - materiale relevante din punct de vedere radiologic din fiecare locaţie şi cantităţile gestionate anual; – minereuri de niobiu, tantal sau pământuri rare; – compuşi cu toriu sau produse toriate; – materiale care conţin toriu sau uraniu; – minerale cu conţinut natural crescut de uraniu sau toriu; – ilmenit, rutil; – minereuri fosfatice, materiale prelucrate în vederea producerii fosforului prin procedee termice sau producerii acidului fosforic sau îngrăşămintelor chimice fosfatice; – nisipuri de zirconiu; – reziduuri de tipul celor menţionate la anexa nr. 1b la norme; – altele, de menţionat; b) activităţile industriale sau ştiinţifice efectuate cu materialele identificate mai sus şi durata anuală asociată a expunerii lucrătorilor; c) descrierea materialelor identificate; cantităţile gestionate anual; metode de reciclare, utilizare ca materie primă sau de depozitare; debitul dozei gama la 1 m distanţă de sursă; d) concentraţiile de activitate a radionuclizilor în materialele identificate, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 4 la norme, care conduc la creşteri ale debitului dozei gama peste 0,3 µSv/h la o distanţă de 1 m de sursă; data şi locaţia prelevării de probe; detaliile şi numărul certificatului de desemnare ca laborator notificat emis de CNCAN; e) alte informaţii relevante. ANEXA 4 la norme Radionuclizii a căror concentraţie a activităţii trebuie determinată
┌─────────────────────────┬────────────┐
│Materiale │Radionuclizi│
├─────────────────────────┼────────────┤
│Nisip de monazit, │^232Th, ^ │
│reziduuri din extracţia │228Ra │
│pământurilor rare │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cruste şi şlam din │^228Ra, ^ │
│extracţia de pământuri │226Ra, ^ │
│rare │228Th │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Concentrate de niobiu/ │ │
│tantal, zguri din │^238U, ^ │
│extracţia de niobiu/ │232Th │
│tantal │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Praf de furnal şi │^210Pb, ^ │
│extracţia niobiului/ │210Po │
│tantalului │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Alte reziduuri de la │^238U, ^ │
│extracţia de niobiu/ │232Th, ^ │
│tantal │226Ra │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Produse conţinând uraniu │^238U │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Concentrate de toriu, │^232Th, ^ │
│produse conţinând toriu │228Ra │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Nisip de zirconiu │^238U, ^ │
│ │232Th │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Praf de furnal din │^210Pb, ^ │
│producţia de zirconiu │210Po │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Intermediari de sinteză │^232U, ^ │
│pe bază de dioxid de │232Th │
│titan │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cruste din producţia de │^226Ra, ^ │
│pigmenţi de bioxid de │228Ra │
│titan │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Rocă fosfatică, acid │ │
│fosforic, fertilizatori │^238U │
│pe bază de fosfat │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Fosfogips, cruste din │ │
│producţia de acid │^226Ra │
│fosforic │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Praf de furnal din │ │
│producţia de fosfor prin │^210Pb │
│procedee termice │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Şlam din producţia de │ │
│fosfor prin procedee │^238U │
│termice │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Apa produsă din │^228Ra, ^ │
│producerea de ţiţei şi │226Ra, ^ │
│gaz │224Ra │
├─────────────────────────┼────────────┤
│ │^226Ra, ^ │
│Cruste şi şlam din │228Ra, ^ │
│producţia de ţiţei şi gaz│224Ra, ^ │
│ │210Pb │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Minereuri de metale │^238U, ^ │
│neuranifere │232Th │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cruste şi praf de furnal │^210Pb, ^ │
│din topirea metalelor │210Po │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Şlam din topirea │^210Pb │
│metalelor │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Zgura rezultată din │^238U, ^ │
│topirea metalelor │232Th, ^ │
│ │226Ra │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Bauxită │^232Th │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Noroi roşu rezultat din │^238U, ^ │
│procesarea bauxitei │232Th │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cenuşă grea din │^238U, ^ │
│centralele termice pe │226Ra │
│bază de cărbune │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cenuşă uşoară din │^210Pb, ^ │
│centralele termice pe │210Po │
│bază de cărbune │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cruste din centralele │^226Ra, ^ │
│termice pe bază de │210Pb │
│cărbune │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Cruste de la minele cu │^226Ra, ^ │
│ape în fisuri cu conţinut│228Ra │
│ridicat de radiu │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│ │^238U, ^ │
│Deşeuri miniere şi din │232Th, ^ │
│iazuri de decantare │226Ra, ^ │
│ │228Ra │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Şlam de la tratarea apei │^226Ra │
└─────────────────────────┴────────────┘
ANEXA 5 la norme Principii pentru evaluarea dozelor A. Dozele primite de lucrători Pentru determinarea dozelor primite de lucrători, nivelurile de expunere (de exemplu, debitele dozelor gama, concentraţiile de activitate ale prafului din aer) şi a perioadelor de expunere asociate este necesar să se stabilească dacă lucrătorii ar putea fi expuşi la materiale ce au concentraţii ridicate de radionuclizi, în special în locuri de muncă ce presupun: a) operaţiuni de rutină care implică materiale ce au concentraţii foarte ridicate de radionuclizi, chiar şi în cantităţi mici şi în locaţii protejate; b) operaţiuni de rutină cu cantităţi mari de materiale, inclusiv în situaţia în care concentraţiile de radionuclizi au valori moderat ridicate; c) operaţiuni de rutină ce implică concentraţii ridicate de praf în aer; d) operaţiuni speciale, precum activităţile de întreţinere şi reparaţie periodice care necesită contactul cu materialele la o distanţă mai mică decât în timpul operaţiunilor de rutină. Următoarele principii trebuie aplicate: 1. Pentru fiecare zonă, evaluarea de doză cuprinde următoarele tipuri de expunere: a) expuneri externe; b) expuneri interne prin inhalare şi, după caz, prin ingestie de praf; c) în cazul în care este necesar, conform capitolului IV, expunerea internă prin inhalare de radon, inclusiv descendenţii acestuia. 2. Expunerea la radiaţii se evaluează pe baza căilor de expunere reale şi a scenariilor de expunere realiste, fără a se lua în considerare măsurile de protecţie împotriva radiaţiilor. 3. Dozele datorate expunerii externe se estimează prin însumarea rezultatelor înmulţirii debitului de doză cu perioada de expunere (atât pentru activităţi de rutină, cât şi pentru activităţi speciale). 4. Dozele datorate inhalării de praf din aer se calculează din concentraţia de activitate a radionuclizilor din aer (activitate pe unitatea de volum de aer) şi perioada anuală de expunere. Concentraţia de activitate a radionuclizilor din aer poate fi măsurată direct sau poate fi calculată din măsurători de concentraţia masică a prafului în aer şi activitatea pe unitatea de masă de praf. În cazul în care concentraţiile de praf nu sunt disponibile, se folosesc valori de concentraţie conservatoare de 1 mg/m^3 (în exterior) şi 10 mg/m^3 (în interior). Dacă s-a analizat un număr suficient de probe de praf prelevate corespunzător, se foloseşte concentraţia de activitate reprezentativă pe unitatea de masă derivată din măsurători. În caz contrar, se foloseşte măsurătoarea care a indicat concentraţia maximă de activitate. 5. Pentru rata de inhalare, se va folosi ca parametru implicit 1,2 m^3/h. 6. Expunerea internă prin ingestia de materiale se ia în considerare numai în cazul în care condiţiile specifice indică ingestia ca o cale de expunere semnificativă. În lipsa unor valori specifice, se va folosi în calcul o rată de ingestie de 20 g/an sau 10 mg/h. 7. Expunerea internă prin inhalare sau ingestie se calculează folosind coeficienţii de doză din anexa nr. 2 la Normele privind estimarea dozelor efective şi a dozelor echivalente datorate expunerii interne şi externe aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 145/2018. 8. În situaţiile din capitolul IV la norme în care expunerea la radon sau descendenţii acestuia este inclusă în evaluarea dozei, aceasta este determinată folosind concentraţia de radon măsurată şi perioada de expunere anuală. B. Dozele primite de populaţie În cazul reziduurilor, inclusiv al eliberării acestora, de natură a conduce la expunerea la radiaţii a populaţiei, evaluarea dozelor primite de populaţie trebuie să ia în considerare toate situaţiile de expunere care ar putea rezulta din eliberarea intenţionată, depozitarea definitivă sau reciclarea reziduurilor ori din utilizarea acestora ca materie primă. În cazul depozitării definitive a reziduurilor în depozite de suprafaţă sau de adâncime, evaluarea expunerii la radiaţii a populaţiei trebuie să ia în considerare toate scenariile de expunere care ar putea avea loc pe ruta de depozitare intenţionată şi, în special, expunerile rezultate din condiţionare, depozitare intermediară şi depozitare definitivă a reziduurilor. În evaluarea dozelor primite de populaţie, expunerea internă prin ingestia de materiale sau alimente, inclusiv apă potabilă, se ia în considerare în cazul în care condiţiile specifice ale amplasamentului indică ingestia ca o cale de expunere semnificativă. Dozele pentru expunerea internă se evaluează folosind coeficienţii de doză prevăzuţi în Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 145/2018 pentru aprobarea Normelor privind estimarea dozelor efective şi a dozelor echivalente datorate expunerii interne şi externe sau alţi coeficienţi justificaţi de doză, acceptaţi de CNCAN, şi următorii parametri impliciţi pentru rata de inhalare:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│Vârsta │Rata de inhalare │
├───────────┼──────────────────────────┤
│<1 a │0,12 m^3/h │
├───────────┼──────────────────────────┤
│1-2 a │0,22 m^3/h │
├───────────┼──────────────────────────┤
│2-7 a │0,36 m^3/h │
├───────────┼──────────────────────────┤
│7-12 a │0,64 m^3/h │
├───────────┼──────────────────────────┤
│12-17 a │0,84 m^3/h │
├───────────┼──────────────────────────┤
│> 17 a │0,93 m^3/h │
└───────────┴──────────────────────────┘
ANEXA 6 la norme Informaţii cuprinse în raportul privind evaluarea radiologică preliminară 1. Informaţiile privind măsurătorile debitelor de doză: a) dispozitivele de măsură, inclusiv tipul/marca, limita minimă de detecţie prevăzută în fişa tehnică, certificatele de calitate (certificatul de calibrare emis de producător sau furnizor, cu data ultimei calibrări); b) măsurătorile debitului de doză gama în µSv/h la o distanţă de 1 m faţă de sursă în locaţiile specificate; c) concentraţia activităţii din praf exprimată în Bq/m^3 sau concentraţia masică a prafului exprimată în mg/m^3 în locaţiile specificate; d) măsurătorile concentraţiei de radon în Bq/m^3 (la 2 m deasupra solului) în locaţiile specificate; e) data investigaţiilor; f) numele persoanei care a efectuat măsurătorile. 2. Informaţii privind evaluările de doză: a) selectarea căilor relevante de expunere de la locurile de muncă şi mediul exterior; b) descrierea scenariilor de expunere; c) descrierea motivelor pentru utilizarea parametrilor specificaţi; d) evaluarea dozei pentru lucrători; e) evaluarea expunerii potenţiale a publicului; f) autorul şi data raportului. ANEXA 7 la norme Documente care însoţesc cererea de autorizare a) Programul de supraveghere radiologică şi de evaluare a dozelor pentru locurile de muncă relevante b) Unde este cazul, programul de monitorizare radiologică a mediului, conform Ordinului preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 275/2005 pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea radioactivităţii mediului în vecinătatea unei instalaţii nucleare sau radiologice şi evaluarea conformităţii cu prevederile Normelor privind cerinţele de bază de securitate radiologică din punct de vedere al impactului radiologic în afara amplasamentului c) Planul pentru caracterizarea amplasamentului d) Unde este cazul, raportul de evaluare a impactului asupra mediului e) Propunerea de măsuri ce trebuie luate pentru asigurarea protecţiei şi securităţii, inclusiv programul de securitate radiologică ocupaţională f) Propunerea unei structuri de management al activităţii şi propunerea de calificare a personalului în implementarea practicii sau remedierii, după caz g) Programul de instruire prin care se asigură implementarea practicii sau acţiunilor de remediere, după caz, în condiţii de siguranţă h) Un plan privind asigurarea disponibilităţii resurselor financiare, de personal şi a echipamentelor necesare i) Planul de dezafectare preliminar doar în cazul practicilor j) Programul de informare a publicului k) Programul de gestionare a reziduurilor controlate l) Documentele sistemului de management al calităţii m) Copie a ordinelor de plată pentru tariful de autorizare ANEXA 8 la norme Componentele procesului de evaluare de securitate 1. Contextul evaluării: a) Filosofia de evaluare: - estimarea dozelor primite de lucrători pe durata practicii sau a remedierii; – abordarea graduală a evaluării; – tipul evaluării expunerii populaţiei, deterministică sau stocastică; – tipul modelului folosit, simplu sau complex; – tipul ipotezelor folosite pentru parametrii impliciţi, conservatoare sau realiste; – soluţionarea incertitudinilor. b) Cadrul de reglementare: - criteriile de securitate radiologică pentru lucrători şi populaţie; – necesitatea determinării impactului asupra biotei nonumane; – definirea receptorilor; – examinarea substanţelor periculoase neradioactive. c) Perioada de evaluare: - perioada de desfăşurare a practicii sau a acţiunilor de remediere pentru evaluarea dozei pentru lucrători şi populaţie; – perioada de evaluare a dozei pentru populaţie în urma dezafectării şi/sau remedierii trebuie precizată şi justificată. Întrucât durata de viaţă a radionuclizilor naturali este extrem de lungă şi incertitudinile cu privire la rezultatul oricărei evaluări cresc odată cu trecerea timpului, un interval de timp de 200 de ani este considerat, în general, acceptabil. În anumite cazuri, CNCAN poate solicita ca modelarea să fie realizată până la atingerea dozei maxime, totuşi nu mai mult de 1.000 de ani. 2. Descrierea practicii sau a amplasamentului care urmează a fi remediat: a) trebuie descrisă practica, în special activităţile care presupun manipularea sau contactul cu sursele cu radioactivitate naturală, numărul de lucrători, timpul petrecut în cadrul fiecărei activităţi, locaţia şi emisiile în afara amplasamentului; b) în cazul remedierii unui amplasament dezafectat sau contaminat, trebuie descrise amplasamentul care urmează a fi remediat, precum şi locaţia, structurile şi caracteristicile relevante ale acestuia şi tipurile de materiale contaminate; c) caracteristicile şi distribuţia spaţială a materialelor contaminate periculoase radioactive şi neradioactive; d) amploarea şi distribuţia câmpurilor de radiaţii; e) barierele existente sau sistemele de control pentru materialele contaminate; f) proprietăţile hidrologice, hidrogeologice, meteorologice etc., ale amplasamentului şi zonelor din vecinătate pentru a identifica şi cuantifica diferitele căi de expunere ale populaţiei; g) caracteristicile şi obiceiurile receptorilor, utilizarea terenului etc. 3. Descrierea opţiunilor de remediere pentru amplasamentele care trebuie remediate: a) pentru fiecare opţiune de remediere: - tipuri de activităţi, numărul de lucrători, timpul alocat; – emisiile în afara amplasamentului pe durata remedierii. 4. Dezvoltarea şi justificarea scenariilor: a) identificarea şi cuantificarea pericolelor şi evenimentelor declanşatoare pe durata practicii sau remedierii; b) identificarea tipurilor de evenimente declanşatoare pentru schimbările şi accidentele operaţionale; c) identificarea pericolelor în timpul funcţionării normale, activităţilor de întreţinere şi accidentelor: - în cazul lucrătorilor, aceasta poate cuprinde amploarea câmpurilor de radiaţii şi durata expunerilor, riscul expunerii interne cauzate de praf şi radon; – în cazul populaţiei, pot fi luate în considerare concentraţiile contaminanţilor, riscurile şi efectele contaminanţilor din aer şi apă, proximitatea şi riscurile radiaţiilor externe; d) identificarea tuturor scenariilor relevante pentru situaţiile de funcţionare normală şi de accident în care pericolele identificate ar putea surveni; e) identificarea şi examinarea tuturor scenariilor relevante în care este posibilă expunerea populaţiei. 5. Formularea şi implementarea de modele: a) dezvoltarea unui model conceptual pentru practica sau amplasamentul care urmează a fi remediat; b) dezvoltarea unui model matematic; c) utilizarea unui model computerizat, fie simplu sau complex, după caz; d) selectarea modelului/modelelor corespunzător/ corespunzătoare pentru fiecare etapă a evaluării; e) cerinţe privind datele de intrare. 6. Efectuarea de simulări şi analiza rezultatelor, inclusiv analizele de sensibilitate şi incertitudine: a) abordarea gradată: - pentru determinarea domeniului de aplicare şi a nivelului de detaliu al evaluării de securitate efectuate pentru orice instalaţie sau activitate, în concordanţă cu amploarea riscurilor de expunere la radiaţii cauzate de activitatea sau instalaţia respectivă; – în identificarea pericolelor şi/sau a opţiunilor de remediere, domeniul de aplicare şi nivelul de detaliu al evaluării ar trebui să fie suficiente pentru a stabili diferenţele între riscuri; b) colectarea datelor de intrare şi a parametrilor necesari; c) examinarea pericolelor: - simulările pot fi necesare pentru examinarea pericolelor care nu sunt cuantificabile; d) optimizarea opţiunilor de remediere: - un proces iterativ între selectarea opţiunii de remediere şi evaluarea opţiunii respective constituie o parte esenţială; e) evaluarea practicii sau a opţiunii de remediere preferate: - în cadrul evaluării finale trebuie luată în considerare abordarea gradată care să corespundă cu amploarea riscurilor rezultate în urma expunerii la radiaţii şi cu informaţiile disponibile; f) efectuarea analizelor de sensibilitate şi de incertitudine cu privire la parametrii şi dozele evaluate. 7. Compararea cu criteriile de evaluare 8. Revizuirea şi modificarea evaluării, după caz (iteraţie) ANEXA 9 la norme Acţiunile care trebuie incluse în planul de remediere Planul de remediere abordează toate aspectele legate de procesul de remediere şi de închidere, inclusiv gestionarea deşeurilor radioactive rezultate în urma acţiunilor de remediere, securitatea în interiorul şi în afara amplasamentului, monitorizarea mediului, necesitatea evaluării impactului asupra mediului, implicarea părţilor interesate şi gestionarea postremedierii. Planul de remediere ţine seama de toate componentele amplasamentului şi de toate sursele semnificative de risc. Planul de acţiune de remediere include cel puţin următoarele acţiuni: a) caracterizarea iniţială a amplasamentului şi stabilirea priorităţilor; b) implicarea părţilor interesate precum: CNCAN, alte autorităţi cu atribuţii în domeniu, publicul larg şi alte părţi interesate; c) caracterizarea amplasamentului, inclusiv descrierea şi limitele amplasamentului care urmează a fi remediat, clădirile sau structurile rămase, contaminanţii de risc (radiologic şi chimic) şi evaluarea riscurilor pentru populaţie; d) structura de management al proiectului de remediere şi calificările personalului implicat în implementare; e) programul de instruire prin care se asigură implementarea remedierii în condiţii de siguranţă; f) stabilirea obiectivelor remedierii, inclusiv utilizările ulterioare ale amplasamentului şi ale oricăror structuri care vor rămâne intacte, şi a principiilor de securitate; g) dezvoltarea şi descrierea opţiunilor de remediere; h) selectarea opţiunii optime de remediere; i) realizarea evaluării de securitate şi evaluarea impactului asupra mediului pentru activităţile propuse (iniţial pentru fiecare opţiune în cadrul optimizării, iar pentru opţiunea optimă selectată, în detaliu) şi pentru starea finală după eliberarea amplasamentului de sub controlul reglementat; j) elaborarea unui plan detaliat de implementare a remedierii care să cuprindă: - descrierea acţiunilor de remediere, echipamentele, resursele, calendarul şi planificarea implementării olanului; – măsurile de securitate a amplasamentului/controlul accesului pe amplasament pe durata remedierii; – măsurile de control pentru minimizarea emisiilor în aer şi pentru apele de suprafaţă; – descrierea stării finale a remedierii şi a îndeplinirii criteriilor aferente de remediere; – descrierea măsurilor luate pentru protecţia lucrătorilor şi a populaţiei; – descrierea activităţilor de monitorizare din timpul remedierii, precum şi la finalizarea remedierii, pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor privind starea finală; – descrierea sistemului de management aplicat procesului de remediere, inclusiv asigurarea calităţii şi menţinerea înregistrărilor; – planul de intervenţie pentru eliberări neprevăzute de contaminanţi şi planul de răspuns la urgenţă, după caz; k) realizarea unor estimări ale costurilor pentru activităţile specificate şi identificarea surselor necesare de finanţare; l) implementarea activităţilor de remediere; m) gestionarea reziduurilor radioactive rezultate în urma remedierii; n) monitorizarea şi evaluarea postremediere. ANEXA 10 la norme Conţinutul raportului de finalizare a acţiunilor de remediere Ulterior finalizării tuturor acţiunilor de remediere se elaborează raportul privind finalizarea acţiunilor de remediere, care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: a) precizarea criteriilor de remediere: - această secţiune cuprinde obiectivele remedierii şi criteriile dezvoltate pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor respective; b) starea finală a amplasamentului în urma remedierii: - în această secţiune se demonstrează conformitatea cu criteriile de remediere pe baza verificării rezultatelor monitorizării. În plus, se descrie starea fizică finală a amplasamentului, inclusiv structurile rămase; c) prezentarea, pe scurt, a dozelor primite de lucrători şi de populaţie: - această secţiune cuprinde rezumatul programului de monitorizare a dozelor primite de lucrători, rezultatele monitorizării emisiilor în afara amplasamentului şi estimările privind dozele primite de lucrători şi populaţie pe durata remedierii; d) utilizarea viitoare a amplasamentului: - în această secţiune se prezintă utilizarea preconizată pentru viitor a amplasamentului, inclusiv utilizarea viitoare a structurilor rămase, la momentul finalizării remedierii. De asemenea, în această secţiune sunt precizate eventualele restricţii privind utilizarea viitoare a amplasamentului; e) aprobarea CNCAN: - această secţiune cuprinde aprobarea CNCAN privind îndeplinirea condiţiilor de autorizare a proiectului de remediere. Aprobarea poate fi condiţionată de efectuarea unor acţiuni de mică amploare în curs de desfăşurare, prezentate la lit. f); – în această secţiune sunt prezentate mecanismele de control instituţional, după caz; f) acţiuni pentru îndeplinirea altor condiţii: - în această secţiune se prezintă condiţiile suplimentare de remediere necesare pentru eliberarea amplasamentului de sub controlul reglementat; – se descrie programul de monitorizare şi supraveghere postremediere; – se descrie programul de întreţinere periodică. ANEXA 11 la norme Acţiunile preventive şi acţiunile de remediere de mică amploare care trebuie luate în considerare pe durata exploatării unei instalaţii Acţiunile preventive şi acţiunile de remediere de mică amploare cuprind: a) implicarea populaţiei din vecinătate în ceea ce priveşte interacţiunea cu amplasamentul, prin intermediul unor programe educaţionale şi reuniuni publice, în vederea creşterii gradului de conştientizare a populaţiei cu privire la pericolele fizice şi radiologice asociate instalaţiei; b) descurajarea accesului populaţiei pe amplasament, de exemplu prin împrejmuire şi montarea de semne de avertizare; c) remedierea zonelor contaminate de pe amplasament, de exemplu prin: - reclasificarea deşeurilor de steril şi stabilizarea acestora prin acoperirea cu soluri; – acoperirea zonelor contaminate cu materiale necontaminate, cum ar fi solul sau deşeurile de steril; – îndepărtarea materialelor şi echipamentelor contaminate de pe amplasament şi recuperarea bunurilor de valoare din punct de vedere economic; – abordarea problemei contaminării apelor din subteran într-o fază incipientă, când impactul asupra mediului este redus; d) caracterizarea şi segregarea tuturor reziduurilor într-un mod corespunzător, astfel încât materialele necontaminate să nu fie inutil amestecate cu cele contaminate; e) devierea apelor necontaminate de la sursele de contaminare şi reciclarea apelor reziduale în circuitul procesului sau folosirea acestora la înlăturarea prafului, pentru minimizarea volumului de apă contaminată (şi, implicit, a costurilor pentru gestionarea acestui volum de apă); f) caracterizarea apelor miniere pentru a identifica nivelul contaminării potenţiale şi pentru a neutraliza aciditatea apei cât mai curând posibil; g) efectuarea remedierii într-un stadiu incipient, cu mult înainte de activităţile finale de dezafectare a amplasamentului, pentru a avea oportunitatea de testare a unor noi tehnici de remediere şi pentru implementarea şi monitorizarea unor abordări inovatoare în ceea ce priveşte remedierea; h) restricţionarea accesului în zonele cu niveluri ridicate de radiaţii în care personalul pătrunde numai pentru activităţi cu o frecvenţă redusă, de exemplu activităţi de întreţinere. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
