Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobate prin ORDINUL nr. 180 din 17 noiembrie 2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1.225 din 14 decembrie 2020.────────── CAP. 1 Prevederi generale ART. 1 (1) Scopul prezentelor norme este de a stabili cerinţele specifice referitoare la evaluarea expunerii profesionale la radiaţii ionizante, de a specifica responsabilităţile întreprinderii, ale serviciului de dozimetrie individuală în ceea ce priveşte procesul de monitorizare dozimetrică individuală precum şi cerinţele tehnice referitoare la sistemele de dozimetrie individuală, criteriile de performanţă stabilite pentru serviciile de dozimetrie individuală şi cerinţele privind recunoaşterea serviciilor de dozimetrie prin desemnare ca organisme notificate pentru domeniul nuclear. (2) Suplimentar, normele includ cerinţe privind monitorizarea dozimetrică individuală a lucrătorilor expuşi la radon. (3) Prezentele norme detaliază cerinţele specificate la art. 19, art. 66 şi art. 103 - 117 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. ART. 2 Termenii, expresiile specifice precum şi abrevierile utilizate în prezentele norme sunt definite în Anexa 1. Autoritatea de reglementare ART. 3 (1) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) autorizează sistemele de dozimetrie individuală şi eliberează certificate de desemnare pentru serviciile de dozimetrie individuală şi serviciile de înregistrare a dozelor, în conformitate cu prevederile Normelor privind procedura de desemnare a laboratoarelor pentru domeniul nuclear. (2) CNCAN controlează activitatea serviciilor de dezimetrie individuală şi a serviciilor de înregistrare a dozelor. (3) CNCAN aprobă decizia aplicării programului de monitorizare dozimetrică individuală a lucrătorilor expuşi la radon. CAP. 2 Cerinţe generale Părţile implicate în monitorizarea şi evaluarea expunerii ART. 4 (1) Principalele părţi responsabile pentru protecţia şi securitatea radiologică sunt specificate în art. 103 - 119 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. (2) Părţile cu responsabilităţi privind lucrătorii expuşi la radiaţii ionizante sunt: a) întreprinderea (ca angajator sau ca titular de autorizaţie ori de certificat de înregistrare), care deţine responsabilitatea principală pentru protecţia şi securitatea radiologică; această responsabilitate nu poate fi delegată; b) serviciile de dozimetrie individuală, responsabile pentru evaluarea expunerii profesionale la radiaţii ionizante; c) serviciile de înregistrare a dozelor, responsabile pentru păstrarea acestor înregistrări în numele întreprinderii; realizarea şi păstrarea acestor înregistrări pot fi făcute de către un serviciu independent sau de către serviciul de dozimetrie individuală; d) lucrătorii, în ceea ce priveşte expunerea profesională la radiaţii ionizante; e) expertul în protecţie radiologică sau oricare altă parte implicată căreia i-au fost atribuite anumite responsabilităţi de către partea care deţine responsabilitatea principală; f) serviciile de medicină a muncii. ART. 5 Întreprinderea este responsabilă pentru: a) asigurarea condiţiilor pentru estimarea dozelor primite de lucrători, pe baza monitorizării individuale acolo unde aceasta este adecvată, şi numai prin contractarea unor furnizori de servicii de dozimetrie individuală desemnate de CNCAN, care au implementat un sistem de management al calităţii conform cu cerinţele standardelor internaţionale aplicabile; b) estimarea dozelor primite de fiecare lucrător care îşi desfăşoară activitatea curentă într-o zonă controlată. În cazurile în care monitorizarea individuală a lucrătorilor este inadecvată sau nu este posibilă, estimarea va fi făcută pe baza rezultatelor supravegherii radiologice a locului de muncă şi a informaţiilor referitoare la durata şi localizarea expunerilor lucrătorilor (lucrători de categorie A); c) estimarea dozelor primite de fiecare lucrător care îşi desfăşoară activitatea curentă într-o zonă supravegheată sau care intră doar ocazional într-o zonă controlată. Estimarea va fi făcută pe baza rezultatelor supravegherii radiologice a locului de muncă ori pe baza monitorizării individuale, după cum este adecvat (lucrători de categorie B); d) identificarea lucrătorilor care ar putea fi expuşi profesional prin contaminare radioactivă, inclusiv a celor care utilizează echipament individual de protecţie a căilor respiratorii. Întreprinderea trebuie să le asigure acestora monitorizarea adecvată şi suficientă pentru a demonstra eficienţa măsurilor de protecţie şi securitate radiologică luate, precum şi pentru evaluarea dozelor din expunerea externă, a încorporărilor de radionuclizi şi a dozelor angajate corespunzătoare; e) asigurarea înregistrării şi păstrării datelor referitoare la expunerea profesională a fiecărui lucrător pentru care se impune estimarea dozelor primite. Cerinţele privind înregistrarea şi păstrarea acestor date pot fi îndeplinite, în numele întreprinderii, de către un serviciu de înregistrare a dozelor desemnat de CNCAN; f) păstrarea înregistrărilor datelor referitoare la expunerea profesională a fiecărui lucrător, atât pe perioada cât activează ca lucrător cât şi după aceasta, cel puţin până atinge vârsta de 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani după încetarea activităţii ca lucrător expus profesional; g) asigurarea accesului la înregistrările expunerii profesionale şi pentru celelalte părţi interesate, conform prevederilor art. 22 din prezentele norme; h) asigurarea de înţelegeri/acorduri, etc după caz, privind păstrarea înregistrărilor referitoare la expunerea profesională a lucrătorilor, încheiate cu serviciul de înregistrare a dozelor, după caz, dacă întreprinderea încetează derularea unor activităţi care implică expunerea profesională. ART. 6 (1) Responsabilităţile serviciului de dozimetrie individuală includ cel puţin următoarele: a) să asigure dozimetre individuale de tip integrator pentru toţi lucrătorii monitorizaţi; b) să măsoare şi să evalueze dozele primite de lucrători, din expunerea externă sau din expunerea asociate cu aceste internă şi să furnizeze informaţiile relevante doze; c) să îndeplinească cerinţele privind criteriile de performanţă specificate în Anexa 9 şi să asigure un grad rezonabil de acurateţe evaluărilor de doză pentru care a primit desemnarea; d) să implementeze un sistem de management al calităţii conform cu cerinţele standardului ISO/IEC 17025 şi să demonstreze capabilitatea şi competenţa de a genera rezultate validate tehnic; e) să asigure trasabilitatea rezultatelor măsurărilor efectuate prin etalonarea sistemelor de dozimetrie individuală la etaloane naţionale sau internaţionale; f) să participe la exerciţii de intercomparare, astfel încât să demonstreze menţinerea calibrării şi a trasabilităţii măsurărilor, precum şi faptul că sistemul de dozimetrie utilizat furnizează rezultate dozimetrice de încredere; g) să angajeze personal cu calificare adecvată şi experienţă suficientă. Conducătorul serviciului de dozimetrie individuală şi personalul cu responsabilităţi în evaluarea dozelor trebuie să posede calificarea şi experienţa necesare tipului de dozimetrie individuală pentru care serviciul este desemnat; h) să utilizeze numai sisteme de dozimetrie testate, cu încercare de tip certificată conform standardelor aplicabile, să le menţină în performanţele testate şi să le caracterizeze periodic; i) să estimeze şi să raporteze incertitudinile asociate cu rezultatele obţinute; j) să atribuie lucrătorului care utilizează dozimetrul individual o valoare noţională a dozei, în caz de pierdere sau deteriorare a acestui dozimetru, şi să evidenţieze această situaţie în înregistrările de doză; k) să înregistreze valoarea reevaluată, raportată de către un expert în protecţie radiologică, înlocuind valoarea noţională atribuită dozei în caz de pierdere sau deteriorare a dozimetrului utilizat, ori atunci când doza raportată utilizând dozimetrul a fost reevaluată teoretic de către expert. (2) Acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date, serviciul de dozimetrie individuală are următoarele obligaţii: a) să comunice rezultatele evaluărilor de rutină ale dozelor către întreprindere, către serviciul de înregistrare a dozelor, atunci când este necesar, precum şi către Registrul Naţional de Doze; b) să asigure în mod adecvat transferul datelor către serviciul de înregistrare a dozelor şi către Registrul Naţional de Doze; c) să comunice de îndată întreprinderii, CNCAN şi oricărei alte părţi implicate, rezultatele evaluărilor de doză în situaţiile de expunere de urgenţă. ART. 7 Responsabilităţile serviciului de înregistrare a dozelor includ cel puţin următoarele: a) acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului, să genereze şi să păstreze cu acurateţe înregistrări de doză pentru lucrători, aşa cum este prevăzut în art. 22 din prezentele norme şi în conformitate cu criteriile de desemnare a serviciului de înregistrare a dozelor; b) să păstreze consistenţa câmpurilor de înregistrare a datelor pentru a permite reconstrucţia istoricului dozelor primate de lucrătorul expus; c) să păstreze înregistrările expunerii profesionale pentru perioada specificată la art. 5 lit. f) din prezentele norme; d) să furnizeze copii ale înregistrărilor de doză, adecvate realizării extraselor şi rezumatelor, după cum este necesar; e) să deţină capabilitatea de a îmbina diferitele elemente ale informaţiilor privind doza, provenind de la diferite servicii dozimetrice care contribuie la evaluarea dozei, astfel încât să le includă în valoarea înregistrată a dozei; f) să asigure acces la înregistrările expunerii profesionale lucrătorilor, persoanelor cu responsabilităţi din cadrul serviciului de medicina muncii, CNCAN şi întreprinderii; g) să garanteze securitate pe termen lung acestor înregistrări; h) să trimită cu acurateţe informaţii din înregistrări persoanelor menţionate la lit. f) atunci când este necesar, într-un interval de timp de max. 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii; i) în cazul angajărilor multiple ale aceleaşi persoane, să se asigure că se generează o singură înregistrare de doză pentru acel lucrător, corespunzătoare dozei totale primite din angajările sale multiple la întreprinderile aflate în portofoliul serviciului de înregistrare a dozelor; j) să furnizeze înregistrările de doză ale unui lucrător pentru ultimii cinci ani, dacă un serviciu de dozimetrie individuală raportează o doză care depăşeşte valoarea limită de doză prevăzută de Normele privind cerinţele de rază de securitate radiologică; k) să evidenţieze separat pentru fiecare loc de muncă înregistrările rezultate din expunerea externă (rezultatele dozimetrice ale expunerii întregului corp pentru fotoni şi pentru neutroni, pentru expunerea cristalinului şi pentru expunerea extremităţilor) şi înregistrările rezultate din expunerea internă, după caz; l) să angajeze personal cu experienţă relevantă pentru prelucrarea datelor personale şi a rezultatelor dozimetrice; conducătorul serviciului de înregistrare a dozelor trebuie să posede calificarea adecvată şi experienţa necesară pentru coordonarea generării şi păstrării înregistrărilor de doză; m) să implementeze un proces sistematic care să asigure acurateţea generării înregistrărilor şi a recuperării lor atunci când este necesar, precum şi conformitatea cu criteriile de desemnare a serviciului; n) să implementeze proceduri de asigurare a calităţii, pentru monitorizarea şi menţinerea performanţelor serviciului. ART. 8 Responsabilităţile lucrătorilor referitoare la expunerea profesională includ cel puţin următoarele: a) să îndeplinească toate cerinţele referitoare la monitorizarea individuală aplicabile şi procedurile specifice de protecţie şi securitate radiologică impuse de către întreprindere; b) să coopereze cu întreprinderea în asigurarea protecţiei şi securităţii, cu serviciile de medicina muncii şi cu serviciile de dozimetrie individuală; c) să aibă grijă de dozimetrul individual, să-l utilizeze corect şi să-l returneze la intervale regulate întreprinderii, în vederea evaluării dozei; d) să aibă cunoştinţă de valorile dozelor primite şi să coreleze rezultatele dozimetrice cu activitatea desfăşurată, îndeosebi în situaţia în care lucrează la mai mulţi angajatori şi este monitorizat de mai multe servicii de dozimetrie individuală, pentru a evita depăşirea limitelor de doză. ART. 9 Responsabilităţile expertului în protecţie radiologică includ cel puţin următoarele: a) să reevalueze doza efectivă şi/sau dozele echivalente primite de către lucrători în cazurile în care serviciul de dozimetrie individuală, în urma supravegherii dozimetrice de rutină, a raportat doze care depăşesc valorile limitelor de doză. Dacă este cazul, valoarea reevaluată a dozei se va înregistra în locul valorii rezultate din monitorizarea individuală de rutină; b) să reevalueze doza în cazul deteriorării sau pierderii dozimetrului individual utilizat; valoarea reevaluată a dozei trebuie să fie înregistrată în locul valorii dozei noţionale atribuite lucrătorului care utilizează dozimetrul, în conformitate cu art. 22 din prezenta normă; c) să estimeze doza primită de lucrătorul expus în situaţiile în care monitorizarea individuală nu este posibilă. ART. 10 Responsabilităţile serviciului de medicina muncii, suplimentare celor menţionate în Norma privind cerinţele de bază de securitate radiologică, includ: a) să păstreze înregistrările dozelor, aşa cum sunt acestea furnizate de către întreprindere ori de către serviciile de dozimetrie, după caz; b) acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului, să stabilească înregistrări capabile să genereze informaţii utile în caz de: situaţii de expunere de urgenţă, boli profesionale, evaluarea statistică a influenţei asupra bolii care ar putea fi relaţionată cu condiţiile de lucru, etc. Dozimetria lucrătorilor expuşi în situaţii de expunere planificată ART. 11 (1) a) Dozele primite de către lucrătorii expuşi, încadraţi în categoria A trebuie să fie evaluate individual de către un serviciu de dozimetrie individuală cu certificat de desemnare valabil eliberat de CNCAN. b) Dozele specificate la lit. a) trebuie să fie înregistrate şi raportate conform prevederilor Anexei 2 a prezentelor norme. (2) În anumite cazuri, pentru lucrătorii expuşi încadraţi în categoria B, CNCAN poate impune monitorizarea şi evaluarea dozei în aceeaşi condiţii ca şi pentru lucrătorii expuşi încadraţi în categoria A. (3) În cazurile în care măsurarea dozimetrelor individuale nu este posibilă, monitorizarea individuală se bazează pe estimare prin comparaţie cu măsurătorile făcute pentru alţi lucrători expuşi, ori pe rezultatele monitorizării radiologice a locului de muncă sau pe estimare prin metode de calcul aprobate de CNCAN. Astfel de doze trebuie să fie estimate de către un expert în protecţie radiologică. (4) Dacă lucrătorii efectuează lucrări cu o sursă de radiaţii care nu se află sub controlul angajatorului lor, întreprinderea operatoare trebuie să colaboreze cu angajatorul lucrătorilor pentru a asigura ca măsurile de protecţie şi securitate radiologică să fie cel puţin la fel de bune ca acelea luate pentru angajaţii întreprinderii operatoare. (5) Pentru a se asigura cooperarea între părţi prevăzută la alin. (4), întreprinderea operatoare trebuie: a) să obţină de la angajator datele relevante privind expunerea profesională anterioară a lucrătorilor, însoţite de orice alte informaţii considerate necesare în acest sens; b) să pună la dispoziţia angajatorului informaţii corespunzătoare privind expunerea lucrătorului, incluzând toate informaţiile relevante în acest sens pe care le solicită angajatorul; c) să pună la dispoziţie atât lucrătorului cât şi angajatorului înregistrările relevante privind rezultatele monitorizării individuale rezultate din expunerea profesională. (6) Lucrătoarea însărcinată trebuie să poarte la nivelul abdomenului un al doilea dozimetru individual (de tip pentru-întreg-corpul), în cazul în care câmpul de radiaţii este neuniform; Doza indicată de dozimetrul purtat pe abdomen se atribuie fătului. (7) În scopul optimizării protecţiei radiologice cât şi pe durata efectuării unor anumite lucrări, poate fi necesară utilizarea suplimentară de dozimetre cu citire directă (dozimetre individuale active), care să furnizeze estimări ale dozei cu o frecvenţă mai mare decât aceea realizată de serviciul dozimetrie. Dozimetria lucrătorilor în situaţii de expunere existentă ART. 12 (1) În cazul lucrătorilor aflaţi în situaţii de expunere existentă prevăzute la art. 61 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, pentru care există riscul de a depăşi nivelurile de referinţă stabilite conform prevederilor art. 63, 65, 66 şi 69, situaţia de expunere este considerată situaţie de expunere planificată şi întreprinderea trebuie să asigure protecţia operaţională a lucrătorilor expuşi prin implementarea măsurilor de control şi de monitorizare pentru diferitele zone şi condiţii de lucru, incluzând, acolo unde este necesar, monitorizarea individuală. (2) CNCAN trebuie să stabilească dacă este necesară dozimetria individuală, în cooperare cu expertul în protecţie radiologică angajat de către întreprindere. (3) a) Expertul în protecţie radiologică angajat de către întreprindere, în cooperare cu un serviciu de dozimetrie individuală cu certificat de desemnare valabil, în condiţiile respectării art. 18 alin. (2), trebuie să stabilească metodele de efectuare a măsurărilor dozimetrice individuale; b) Întreprinderea trebuie să obţină aprobarea scrisă a CNCAN pentru metodele specificate la lit. a). Dozimetria lucrătorilor în situaţii de expunere de urgenţă ART. 13 (1) Orice serviciu dozimetric cu certificat de desemnare pentru evaluarea dozelor prin măsurări de rutină trebuie să fie capabil să evalueze rapid şi să raporteze dozele primite de lucrători şi voluntari, în urma producerii oricărei situaţii de expunere de urgenţă asociate cu urgenţe nucleare sau radiologice, cum ar fi o urgenţă nucleară la o centrală nuclearoelectrică, un accident de criticitate, un accident la o întreprindere de iradiere industrială sau o urgenţa radiologică implicând o sursă pierdută ori furată. (2) Valoarea totală a dozei primite de lucrător în situaţia de urgenţă, rezultată din toate căile de expunere şi incluzând şi doza angajată prin încorporare, trebuie să fie înregistrată separat faţă de valorile dozelor primite în timpul lucrărilor de rutină, dar trebuie să fie prezentă pe înregistrările expunerii profesionale a lucrătorului. (3) Dozimetrul individual utilizat în monitorizarea de rutină trebuie să fie ales astfel încât să poată furniza informaţii privind măsurarea H(p)(10) la expunerea cu fotoni până la cel puţin 1 Sv. (4) În situaţii de expunere de urgenţă, în scopul obţinerii de informaţii suplimentare privind expunerea accidentală, se pot aplica tehnicile dozimetriei retrospective unor eşantioane biologice prelevate de la persoane expuse, unor obiecte personale purtate de cei expuşi sau altor obiecte aflate la locul accidentului. Mărimi dozimetrice ART. 14 (1) În cazul expunerii externe, mărimile utilizate în protecţia radiologică, respectiv doza efectivă E şi doza echivalentă H(T) în ţesutul sau organul T, se evaluează prin intermediul mărimilor operaţionale H(p)(10), H(p)(0,07), H(p)(3). (2) Mărimile operaţionale utilizate pentru dozimetria individuală în cazul expunerii externe sunt: a) echivalentul de doză individual H(p)(10), pentru evaluarea dozei efective E; b) echivalentul de doză individual H(p)(0,07), pentru evaluarea dozei echivalente la piele şi la extremităţi; c) echivalentul de doză individual H(p)(3), pentru evaluarea dozei echivalente la cristalin. (3) În cazul expunerii interne generate prin încorporare de radionuclizi prin inhalare şi ingestie, mărimea utilizată în protecţia radiologică este doza efectivă angajată, E(50), calculată conform recomandărilor din Anexa 3. (4) Doza efectivă totală se determină prin însumarea echivalentului de doză individual H(p)(10), corespunzător fiecărui tip de iradiere externă pe o anumită perioadă de monitorizare cu doza efectivă angajată, E(50), corespunzătoare fiecărei încorporări din aceeaşi perioadă de monitorizare. Mărimi fizice ART. 15 (1) Mărimile fizice de bază utilizate sunt: a) fluenţa particulelor Φ; b) kerma în aer K(a); c) doza absorbită D. (2) Coeficienţii de conversie a mărimilor fizice în mărimile operaţionale corespunzătoare se obţin conform recomandărilor din Anexa 4. Cerinţe privind sistemul de management al calităţii ART. 16 (1) Serviciul de dozimetrie trebuie să implementeze şi să menţină un sistem de management al calităţii construit pe bază de procese capabile să asigure stabilirea şi aplicarea corespunzătoare a procedurilor de lucru; cerinţele şi recomandările privind sistemul de management al calităţii sunt detaliate în Anexa 5. (2) Pentru desemnarea serviciilor dozimetrice individuale este necesar să se facă dovada implementării unui sistem de management al calităţii conform standardelor aplicabile, de exemplu ISO/IEC 17025. (3) Conformitatea cu cerinţele specificate la alin. (1) şi (2) se verifică de către CNCAN, în vederea emiterii certificatului de desemnare a serviciului de dozimetrie individuală. Trasabilitatea măsurărilor ART. 17 (1) Serviciul de dozimetrie individuală trebuie să se asigure că sistemele dozimetrice utilizate corespund cerinţelor privind trasabilitatea faţă de standardele şi eşaloanele naţionale sau internaţionale. (2) Serviciul de dozimetrie individuală trebuie să demonstreze că menţine trasabilitatea măsurărilor efectuate, astfel încât întreg sistemul dozimetric să furnizeze rezultate dozimetrice corecte, în monitorizările de rutină. (3) La intervale regulate de timp, precizate în procedurile aprobate de CNCAN în procesul de desemnare a serviciului de dozimetrie individuală, etalonările şi testările de verificare trebuie să fie efectuate cu asigurarea trasabilităţii, ca parte a sistemului de management al calităţii; menţinerea sub control prin verificare a etalonării şi reproductibilităţii acesteia trebuie să facă parte din procedurile sistemului de management al calităţii. (4) Procedurile de etalonare trebuie să îndeplinească cerinţele standardelor ISO/IEC privind etalonarea instrumentelor utilizate în protecţia radiologică, prezentate în Anexa 7. Adecvarea metodelor dozimetrice ART. 18 (1) Dozimetria individuală trebuie să furnizeze rezultate ale măsurării mărimilor operaţionale H(p)(10), H(p)(3) şi H(p)(0,07) din expunerea externă şi ale dozei efective angajate E(50) din expunerea internă, pentru toate situaţiile practice, cu respectarea cerinţelor privind acurateţea prescrisă. (2) a) Tipul radiaţiilor măsurate, domeniul energetic şi domeniul de doze pentru care este testat dozimetrul şi deţine certificat de încercări ce tip trebuie să corespundă ariei aplicaţiilor în care acesta este utilizat. b) Tipul radiaţiilor măsurate, limitele domeniului energetic şi ale domeniului de doze înscrise în certificatul de desemnare a serviciului de dozimetrie individuală trebuie să corespundă ariei aplicaţiilor în care acesta este utilizat. (3) a) Pentru monitorizarea individuală a expunerii externe a lucrătorilor pot fi utilizate atât sisteme cu dozimetre pasive cât şi sisteme cu dozimetre active. b) Dacă pentru monitorizarea individuală a expunerii externe a lucrătorilor se intenţionează utilizarea unui sistem cu dozimetre active, ca sistem dozimetric desemnat pentru stabilirea înregistrărilor de doze, atunci este necesară obţinerea aprobării CNCAN. Exerciţii de intercomparare ART. 19 (1) Serviciul de dozimetrie individuală trebuie să participe în mod regulat la exerciţii de intercomparare şi trebuie să îndeplinească criteriile de performanţă prezentate în Anexa 6. (2) Rezultatele obţinute la exerciţiile de intercomparare se analizează utilizând curbele-trompetă prezentate în Anexa 9. (3) În cazul în care rezultatele obţinute la exerciţiul de intercomparare nu îndeplinesc criteriile de performanţă, serviciul de dozimetrie individuală trebuie să prezinte CNCAN analize documentate ale acestor rezultate, acţiunile corective ce se impun şi termenele de îndeplinire a criteriilor de performanţă. În funcţie de gravitatea neconformităţii, CNCAN poate decide să suspende sau chiar să retragă certificatul de desemnare. Frecvenţa de monitorizare ART. 20 (1) Frecvenţa de monitorizare este în general de 1 lună. (2) Ca excepţie faţă de prevederea de la alin. (1), pentru expuneri externe cu valori scăzute şi dacă o permit caracteristicile dozimetrului, perioadele de monitorizare pot fi extinse până la 3 luni; o astfel de perioadă se stabileşte de către CNCAN în procesul de autorizare, la propunerea unui expert în protecţie radiologică. (3) Frecvenţa de monitorizare a expunerilor interne se stabileşte de către întreprindere prin procedura/programul de monitorizare individuală avizat de un expert în protecţie radiologică şi se aprobă de CNCAN. Incertitudinea de măsură ART. 21 (1) a) Mărimile de influenţă care contribuie la incertitudinea standard trebuie să fie identificate şi luate în considerare în calculul incertitudinii asociate mărimii măsurate. b) Toate mărimile de influenţă trebuie să fie caracterizate prin cea mai bună estimare şi incertitudinea standard compusă sau printr-o funcţie de densitate a probabilităţii. c) Pentru calculul incertitudinii se recomandă utilizarea standardelor specificate în Anexa 5. (2) Incertitudinea de măsurare trebuie să fie raportată. (3) Serviciul de dozimetrie individuală trebuie să indice valori ale incertitudinilor pe domeniile de doză înscrise în limitele certificatului de desemnare, ca parte a cerinţelor referitoare la caracterizarea şi validarea metodei aplicate şi în conformitate cu cerinţele şi recomandările prezentate în Anexa 5. Înregistrările de doză ART. 22 (1) Conform responsabilităţilor celor implicaţi în expunerea profesională, prezentate la art. 4 - 7 din prezenta normă, înregistrările de doză păstrate de oricare parte implicată trebuie să includă cel puţin următoarele: a) informaţii privind natura generală a lucrărilor în care se produce expunerea profesională a lucrătorului; b) informaţii referitoare la evaluările dozelor, la expunerile şi încorporările situate la şi peste nivelurile de înregistrare aplicabile, precum şi la datele pe care s-au bazat evaluările dozelor; c) atunci când un lucrător este sau a fost expus profesional prin angajare la mai mult decât un singur angajator, informaţii referitoare la perioadele de angajare cu fiecare angajator în parte şi la dozele, expunerile şi încorporările corespunzătoare fiecărei angajări de acest fel; d) înregistrări ale oricăror evaluări de doze, ale unor expuneri şi încorporări generate de acţiuni întreprinse în situaţii de urgenţă, în accidente sau incidente, care trebuie să fie înregistrate separat faţă de evaluările de doze, expunerile şi încorporările generate în condiţii normale de lucru, şi trebuie să includă referinţe privind rapoarte ale oricăror investigaţii relevante. (2) Pentru a demonstra îndeplinirea cerinţelor legale, înregistrările privind dozele primite de lucrătorii expuşi trebuie să fie păstrate în Registrul Naţional de Doze, organizat aşa cum este specificat în art. 23 din prezenta normă. (3) Înregistrările de doză generate şi păstrate de către serviciile de dozimetrie individuală pentru expunerea externă trebuie să respecte cel puţin următoarele cerinţe: a) înregistrarea de doză individuală primită din expunerea profesională trebuie să fie conexată în mod unic lucrătorului expus; b) înregistrările de doză trebuie să-şi menţină consistenţa câmpurilor de date pentru a permite reconstruirea rezultatelor la orice moment ulterior; c) pentru fiecare perioadă de monitorizare, înregistrarea trebuie să conţină: i. date de identificare unică, a persoanei monitorizate şi a întreprinderii; ii. informaţii privind doza pentru fiecare perioadă de monitorizare, şi anume pentru o perioadă de un an şi/sau pentru o perioadă corespunzătoare de cinci ani; iii. rezultatele evaluărilor de doză din expunerea externă şi metoda de evaluare incluzând, după caz, mărimile operaţionale H(p)(10), H(p)(0,07), H(p)(3), precum şi valorile de doză rezultate din utilizarea dozimetrelor multiple; iv. înregistrările de doze generate de neutroni trebuie să fie evidenţiate separat; v. valorile mărimii H(p)(10) evaluate separat pentru fotoni şi pentru neutroni trebuie să fie adecvat combinate pentru a determina valoarea totală înregistrată pentru mărimea H(p)(10); vi. doza noţională trebuie să furnizeze substitute pentru valori ce lipsesc, în cazuri de pierdere ori deteriorare a dozimetrelor sau eşantioanelor; vii. rezultatele monitorizării individuale a expunerilor special autorizate, a expunerilor în situaţii de urgenţă sau accidentale trebuie înregistrate aparte faţă de acelea ale monitorizării individuale sistematice şi trebuie să fie comunicate CNCAN fără întârziere; d) în cazurile în care serviciul de dozimetrie individuală, în urma monitorizării dozimetrice de rutină, obţine rezultate care depăşesc valorile limitelor de doză specificate în Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică sau alte valori stabilite de CNCAN, trebuie să notifice imediat CNCAN şi să reevalueze, în colaborare cu un expert în protecţie radiologică, doza efectivă şi/sau dozele echivalente primite de către lucrători, iar valoarea reevaluată a dozei trebuie să fie înregistrată de serviciul de dozimetrie individuală în locul valorii rezultate din monitorizarea individuală de rutină; e) să păstreze înregistrările de doză pentru perioadele de timp stipulate la art. 5, lit. f). (4) Nivelul de înregistrare: a) nivelul de înregistrare în dozimetria externă şi internă, definit în Anexa 1, se consideră a fi acea valoare formal definită a unui rezultat al programului de monitorizare suficient de semnificativă pentru a fi păstrată ca înregistrare de doză; b) dozele situate sub acest nivel de înregistrare nu trebuie să fie incluse în evaluările expunerii la radiaţii ionizante ale lucrătorului. (5) Dozimetria multiplă: în cazul purtării de dozimetre pentru cristalin în vecinătatea fiecărui ochi ori pentru dozimetria multiplă pentru extremităţi ori a dozimetrelor ori a dozimetrelor pentru întreg corpul, înregistrările pentru expunerea cristalinului sau pentru expunerea fiecărei extremităţi şi pentru expunerea întregului organism trebuie păstrate separat. (6) Dozele noţionale: a) se introduc temporar în evidenţa înregistrărilor de doze pentru cazurile în care dozimetrul a fost deteriorat, pierdut sau a înregistrat o doză invalidată în urmă investigării; b) trebuie să fie marcate distinctiv în evidenţe, astfel încât să poată fi diferenţiate de înregistrările dozelor evaluate prin măsurare; c) trebuie să fie înlocuite cu valori de doză estimate de către un expert în protecţie radiologică, pe baza informaţiilor referitoare la activitatea lucrătorului. (7) Cerinţele privind înregistrările de doză generate şi păstrate de serviciile de dozimetrie individuală pentru expunerea internă includ cel puţin următoarele: a) să păstreze înregistrările de doză pentru perioadele de timp stipulate la art. 5, lit. f); b) rezultatele evaluărilor de doză pentru expunerea internă şi metoda de evaluare trebuie să includă: i. doza efectivă angajată, E(50); ii. valorile mărimii măsurate (de exemplu valoarea retenţiei ori a excreţiei zilnice) şi detaliile modelelor utilizate pentru evaluare; se includ rezultate obţinute cu contoare de radiaţii pentru întreg-corpul, pentru torace sau pentru tiroidă, precum şi valoarea evaluată pentru doza efectivă angajată; iii. dacă este cazul, de exemplu la o supraexpunere, valoarea dozei echivalente angajate pentru un anumit ţesut sau organ expus în cel mai înalt grad, H(50). (8) Acţionând în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului, înregistrările de doză generate şi păstrate de oricare dintre părţile implicate în expunerea profesională trebuie să se efectueze astfel încât: a) să fie restricţionat accesul în locaţii, la fişiere arhivate, la computere, servere, etc., acolo unde se procesează informaţii cu caracter personal; b) să fie securizată circulaţia informaţiilor, îndeosebi acolo unde se utilizează reţele informatice electronice; c) să fie implementate proceduri de generare a copiilor de rezervă şi a unor măsuri de securizare echivalente informaţiilor originale; d) să fie luate măsuri asemănătoare de securizare în utilizarea dozimetrelor individuale active şi a software-ului aferent; e) să fie prevăzute măsuri de distrugere a înregistrărilor scrise ori a altor mijloace de stocare conţinând informaţii confidenţiale care nu mai trebuie să fie păstrate; f) pentru a se asigura integritatea datelor, înregistrările trebuie să fie protejate împotriva modificărilor neautorizate sau neintenţionate. (9) Cerinţe privind serviciul de înregistrare a dozelor: a) trebuie să ia toate măsurile pentru care i se atribuie responsabilităţi, privind punerea la dispoziţie a amenajărilor, dotărilor şi înţelegerilor contractuale în vederea realizării şi păstrării înregistrărilor de doză acţionând conform prevederilor Regulamentului UE 2016/679, şi implicând mijloace specifice de transfer al datelor către persoane autorizate cu securizarea adecvată a informaţiilor transmise de către serviciile de dozimetrie individuală faţă de riscul pierderii sau coruperii datelor; b) în calitate de punct central de colectare şi păstrare a înregistrărilor de doze prelucrate de către furnizorii de servicii dozimetrice, trebuie să permită accesul lucrătorilor la informaţiile personale referitoare la dozele primite din expunerea profesională, atât pe durata lucrului cu radiaţii ionizante cât şi după această perioadă. Registrul Naţional de Doze ART. 23 (1) CNCAN organizează evidenţa centralizată a înregistrărilor de doză pentru lucrătorii expuşi profesional în Registrul Naţional de Doze, atât pentru expunerea externă cât şi pentru expunerea internă, conform art. 117 din Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică. (2) Registrul Naţional de Doze trebuie: a) să înregistreze valorile de doză raportate de către serviciile de dozimetrie individuală cu certificat de desemnare valabil sau de către întreprinderi, inclusiv evaluările de doză ale echipajelor de la bordul aeronavelor, de exemplu; b) să realizeze analiza statistică a datelor, în vederea caracterizării expunerii profesionale din ţară; c) să furnizeze şi/sau să emită documente de monitorizare radiologică individuală, după caz. (3) Serviciile de dozimetrie individuală desemnate de CNCAN au obligaţia de a planifica împreună cu CNCAN transmiterea înregistrărilor de doză, astfel încât să fie completat Registrul Naţional de Doze, în formatul furnizat oficial, în scris sau electronic, după caz, de către CNCAN. (4) CNCAN trebuie să ia măsuri pentru asigurarea suportului tehnic necesar pentru implementarea raportării on-line, acţionând conform prevederilor Regulamentului UE 2016/679 pentru a proteja datele personale. Documentul de monitorizare dozimetrică individuală ART. 24 (1) CNCAN trebuie să verifice în procesele de autorizare şi control ca lucrătorilor externi să li se asigure protecţia şi securitatea radiologică la acelaşi nivel ca şi lucrătorilor angajaţi în mod permanent. În acest scop, trebuie să fie emis fiecărui lucrător extern un document de monitorizare dozimetrică individuală care să includă date de identificare şi informaţii detaliate privind, de exemplu, clasificarea medicală a lucrătorului şi dozele primite înainte de şi după fiecare activitate. (2) Forma emiterii poate fi un extras generat din baza de date centralizate cu înregistrările expunerii lucrătorilor (sau o variantă alternativă a înregistrării individuale de doză), ori un document scris de monitorizare radiologică individuală. CAP. 3 Expunerea externă Cerinţe generale ART. 25 Fiecare tip de sistem de dozimetrie individuală utilizat trebuie să deţină un certificat de încercări de tip şi autorizaţia de securitate radiologică a produsului şi/sau autorizaţia de furnizare emisă de CNCAN numai cu condiţia îndeplinirii cerinţelor specifice indicate în art. 26 şi 27 din prezenta normă. Cerinţe pentru aprobarea sistemelor pasive de dozimetrie individuală ART. 26 Sistemele pasive de dozimetrie individuală pentru expunerea externă trebuie să îndeplinească cerinţele specificate în Anexa 7. Cerinţe pentru aprobarea sistemelor active de dozimetrie individuală ART. 27 (1) Sistemele active de dozimetrie individuală pentru expunerea externă trebuie să îndeplinească cerinţele specificate în Anexa 7. (2) Trebuie să se demonstreze că datele dozimetrice nu pot fi şterse înainte de a fi transferate în sistemul de înregistrare a datelor dozimetrice individuale. (3) Trebuie să fie luată în considerare dependenţa răspunsului sistemului de dozimetrie individuală de caracteristicile unui câmp de radiaţii pulsat, dacă este cazul. Instrumente suplimentare cu posibilităţi de alarmare şi citire directă ART. 28 CNCAN poate impune utilizarea unor dispozitive active de monitorizare radiologică individuală, pentru operaţii specifice de scurtă durată derulate în câmpuri intense de radiaţii, astfel încât să se poată obţine estimări zilnice de doză pentru lucrătorii expuşi sau chiar pe durata îndeplinirii unei sarcini speciale. Teste de performanţă şi de rutină ART. 29 (1) Testarea de performanţă şi de rutină sunt cerinţe obligatorii pentru desemnarea serviciilor dozimetrice; acestea trebuie să fie efectuate în conformitate cu prevederile Anexei 6. (2) a) Desemnarea serviciului de dozimetrie individuală de către CNCAN implică verificarea rezultatelor obţinute atât în vederea încercării de tip, cât şi a rezultatelor testării de performanţă iniţiale. b) Verificarea îndeplinirii ulterioare a cerinţelor de desemnare se bazează pe rezultatele testării de performanţă efectuate cu regularitate de către serviciul dozimetric, care trebuie să îndeplinească criteriile de acurateţe. (3) a) Un exerciţiu de intercomparare între serviciile de dozimetrie individuală, care se consideră a reprezenta o testare anunţată de performantă, trebuie să impună obţinerea de rezultate care să îndeplinească criteriile de acurateţe. b) Participarea la un exerciţiu de intercomparare trebuie să fie realizată de serviciul de dozimetrie individuală la intervale regulate de timp, cel puţin o dată la fiecare 2 ani şi poate fi organizată prin participare la un exerciţiu internaţional de intercomparare. Câmpuri de radiaţii de referinţă ART. 30 Câmpurile de radiaţii de referinţă, procedurile de iradiere, precum şi determinarea valorilor de referinţă ale câmpurilor de radiaţii utilizate în teste de încercări de tip şi în etalonare trebuie să îndeplinească cerinţele şi recomandările specificate în Anexa 8. Fantoma utilizată pentru iradierea în condiţii de referinţă ART. 31 (1) Fantoma utilizată pentru iradierea de referinţă, în determinarea mărimilor operaţionale este specificat în Anexa 8. (2) CNCAN poate accepta utilizarea unor fantome echivalente. Nivelul de înregistrare şi limita de detecţie ART. 32 (1) Nivelul de doză deasupra căruia se impune înregistrarea dozelor lucrătorului este specificat astfel încât să poată fi raportată o doză efectivă anuală nu mai mică decât 1 mSv ori o doză echivalentă anuală începând de la 10% din limita de doză. Această valoare a nivelului de înregistrare depinde de perioada de monitorizare, iar dozele situate sub acest nivel nu trebuie să fie incluse în evaluările dozei lucrătorului. (2) Sistemele dozimetrice trebuie să fie capabile să aibă limita de detecţie situată sub nivelul de înregistrare sau egal cu acesta. Cerinţe referitoare la acurateţea măsurărilor de rutină ART. 33 (1) Sunt acceptabile următoarele niveluri de incertitudine: a) în zona situată în vecinătatea limitei relevante de doză este acceptabilă o valoare de până la 1,5 a factorului de abatere de la valoarea 1, în fiecare sens, a raportului dintre valoarea măsurată şi valoarea convenţional adevărată; b) în zona nivelului de înregistrare se acceptă o incertitudine asociată de până la ±100%; c) incertitudinile asociate pot fi substanţial mai mari, pentru neutroni de energie necunoscută şi pentru electroni. (2) Trebuie să fie îndeplinite cerinţele privind încadrarea în limitele de abatere de la nivelul de acurateţe prescris, stipulate în Anexa 9. Scăderea valorilor fondului natural de radiaţii ART. 34 Numai valorile dozelor primite din expunerea profesională a lucrătorului trebuie să fie comparate cu limitele relevante de doză, valorile dozelor generate de fondul natural de radiaţii trebuie să fie scăzute din valorile măsurate şi nu trebuie să fie raportate. CAP. 4 Expunerea internă Cerinţe generale ART. 35 (1) a) Pentru lucrări implicând expunerea internă, decizia de a aplica un program de monitorizare radiologică individuală a lucrătorilor trebuie să se bazeze pe faptul ca doza efectivă angajată, pe o perioadă de un an, rezultată din încorporare depăşeşte valoarea de 1 mSv; dacă doza efectivă angajată din încorporarea anuală de radionuclizi nu depăşeşte 1 mSv, atunci monitorizarea individuală internă nu este necesară, însă este necesar ca prin monitorizare radiologică a locului de muncă să se confirme această probabilitate. b) O astfel de decizie trebuie să fie demonstrată de întreprindere şi să fie aprobată de CNCAN în procesul de autorizare. (2) Trebuie să fie luate în considerare cel puţin următoarele activităţi, printre acelea pentru care se impune luarea unei decizii privind aplicarea unui program de monitorizare individuală de rutină a expunerii interne a lucrătorilor: a) manevrarea în cantităţi mari a materialelor gazoase sau volatile cu conţinut radioactiv, cum sunt tritiul şi compuşii săi în procese de producţie, în reactoare nucleare cu apă grea şi în fabricarea de surse gazoase de lumină; b) activităţi specifice de întreţinere a unui reactor ori unui ciclotron, cu probabilitate mare de expunere la produşi de fisiune şi de activare; c) producţia de radioizotopi; d) producţia şi manevrarea de radiofarmaceutice, cum sunt ^18F pentru diagnosticare PET ori ^131I pentru terapie; e) extragerea minereurilor cu conţinut înalt de uraniu, procesarea concentratelor minerale cu uraniu şi producere de combustibilul nuclear; f) procesarea unor concentrate minerale cum este monazita, bogată în toriu şi fabricarea unor produse cu conţinut de toriu; g) manevrarea deşeurilor radioactive. Monitorizarea încorporării ART. 36 (1) Evaluarea dozelor primite de lucrători prin încorporare de radionuclizi trebuie să se bazeze pe rezultatele monitorizării individuale implicând una sau mai multe dintre următoarele tipuri de măsurare: a) măsurarea retenţiei de radionuclizi în întreg corpul sau în anumite organe cum sunt tiroida ori plămânii; b) măsurarea retenţiei de radionuclizi în eşantioane biologice, de exemplu în excreţii sau în aerul expirat; c) măsurarea concentraţiilor activităţii în eşantioanele colectate din aerul respirat, utilizând dispozitive individuale de eşantionare purtate de lucrător, reprezentative pentru aerul respirat de către acel lucrător. (2) Metodele de măsurare ale probelor biologice trebuie să îndeplinească criteriile şi să urmeze recomandările din Anexa 10. Metode de măsurare ART. 37 Metoda de măsurare aleasă pentru evaluarea dozelor primite de lucrători trebuie să fie determinată examinând factori cum sunt: a) tipul radiaţiilor emise de radionuclid; b) comportarea biocinetică a radionuclidului; c) gradul în care este reţinut radionuclidul în organism, ţinând cont de eliminarea biologică şi de dezintegrarea radioactivă a acestuia; d) frecvenţa măsurărilor; e) sensibilitatea măsurării, existenţa şi disponibilitatea amenajărilor şi dotărilor necesare. Intervale de măsurare ART. 38 (1) Metoda şi frecvenţa de măsurare trebuie să fie alese astfel încât să fie în măsură să detecteze o fracţiune specificată de 5% din limita anuală de doză; frecvenţa de monitorizare necesară fiind puternic dependentă de sensibilitatea tehnicii de măsurare, aceste tehnici trebuie să fie pe cât posibil mai sensibile, pentru a nu se ignora vreo încorporare relevantă atunci când scade sub limita de detecţie a metodei utilizate conţinutul radionuclidului în corp sau în excreţia zilnică. (2) Intervalele de monitorizare trebuie să fie alese astfel încât, chiar şi atunci când încorporarea a avut loc la începutul ori la sfârşitul intervalului, măsurarea să nu conducă la o subestimare cu un factor mai mare decât 3; intervalele de monitorizare pentru anumiţi radionuclizi sunt recomandate în Anexa 11. (3) În cazul radionuclizilor al căror timp de înjumătăţire este relativ scurt (mai mic de 1 zi), monitorizarea încorporării trebuie să fie realizată prin măsurări frecvente, de preferinţă la începutul şi la sfârşitul fiecărei zile de lucru. Măsurarea încorporării în cazul unui amestec de radionuclizi ART. 39 (1) În cazul încorporării unui amestec de radionuclizi, se evaluează separat fiecare radionuclid încorporat şi se multiplică cu coeficientul de doză respectiv. (2) Trebuie să se efectueze identificarea fiecărui element din amestec, dacă există metode suficient de sensibile pentru a face această identificare. (3) Metodele directe de măsurare sunt utile, atât pentru determinări calitative cât şi cantitative ale radionuclizilor dintr-un amestec care ar fi putut fi inhalat, ingerat ori injectat. (4) Dacă este cunoscută compoziţia amestecului şi este stabilă, atunci poate fi considerat suficient să se măsoare numai radionuclidul director. Măsurarea concentraţiei activităţii în aer ART. 40 (1) În cazuri particulare, cu aprobarea CNCAN, măsurarea concentraţiei activităţii în aer la locul de muncă poate înlocui monitorizarea individuală a încorporării. (2) În cazurile specificate la alin. (1), programul de monitorizare trebuie să furnizeze informaţii detaliate privind deplasările lucrătorului şi variaţiile în timp şi spaţiu ale concentraţiei activităţii din imediata vecinătate a lucrătorului; acolo unde este posibil, este de preferat să fie utilizate date specifice pentru caracterizarea locului de muncă. Măsurarea încorporării radionuclizilor în cazuri particulare ART. 41 În cazul în care nu există un serviciu dozimetric aprobat de CNCAN pentru măsurarea încorporării unui anumit radionuclid, CNCAN va decide asupra organizaţiei care să efectueze măsurarea, să aprobe procedurile folosite (metoda şi frecvenţa de măsurare), precum şi tipurile corespunzătoare ale analizei aplicate rezultatelor măsurării. Calcule standard pentru doze din expunerea internă ART. 42 (1) Calculul dozei efective angajate trebuie să fie realizat conform prevederilor Anexei 11 sau prin altă metodă, dacă aceasta este documentată ştiinţific şi aprobată de către CNCAN. (2) Trebuie să fie efectuat şi calculul dozei echivalente angajate, H(50), pentru ţesutul sau organul supus celei mai mari expuneri atunci când este necesar un astfel de calcul. (3) Pentru calculul dozei în expuneri de rutină se presupune că încorporarea a avut loc la mijlocul intervalului de monitorizare. Dacă însă este cunoscut momentul încorporării, va fi luat în considerare acel moment pentru calculul dozei. (4) Dacă se poate demonstra că, în forma în care este utilizată, substanţa radioactivă este metabolizată după un model ce diferă de modelul standard şi dacă se aprobă de către CNCAN, se utilizează în scopul evaluării dozei cel mai potrivit model de metabolism în acest caz. (5) Determinarea dozei trebuie să fie documentată, începând de la măsurarea retenţiei radionuclidului încorporat. (6) Toate rezultatele monitorizării care depăşesc pragul de decizie al măsurării trebuie să fie cuantificate în termeni de doză efectivă angajată. Conceptele privind limita de detecţie şi pragul de decizie sunt definite în Anexa 1 şi documentate în Anexa 10. CAP. 5 Alte prevederi Purtarea dozimetrului ART. 43 (1) Purtarea dozimetrului individual este obligatorie pe durata întregului program de lucru al (2) În cele mai multe situaţii este suficientă purtarea unui singur dozimetru, care trebuie să fie plasat în poziţia cea mai expusă pe suprafaţa trunchiului astfel: a) pentru radiaţii incidente preponderent frontal, ori atunci când se poate presupune că incidenţa este rotaţional simetrică sau izotropă, dozimetrul trebuie să fie purtat pe partea din faţă a trunchiului, între umeri şi talie; b) pentru radiaţii incidente preponderent dorsal, dozimetrul trebuie să fie purtat pe partea din spate a trunchiului. (3) Dacă în câmpul de radiaţii sunt incluse radiaţii slab penetrante cum sunt particulele beta, ori fotonii cu energie mai mică decât 15 keV, atunci mărimea operaţională H(p)(0,07) poate deveni comparabilă cu, ori semnificativ mai însemnată decât H(p)(10). Pentru astfel de câmpuri, dozimetrul individual trebuie să asigure evaluarea echivalentului de doză individual la adâncimea de 0,07 mm în ţesut. (4) În câmpuri mixte, cu radiaţii gamma şi neutroni, trebuie purtate dozimetre individuale care să asigure evaluările de doză atât pentru fotoni cât şi pentru neutroni, cu acurateţea necesară. (5) Pentru controlul dozelor primite de un lucrător expus într-un câmp de radiaţii care poate creşte în mod neaşteptat şi semnificativ, trebuie să fie purtate dozimetre suplimentare capabile să furnizeze în timp util informaţii şi avertizări privind modificarea pe termen scurt a câmpului de radiaţii de la locul de muncă, cum sunt dozimetrele active dotate cu dispozitive de alarmare sonoră sau vizuală iniţiată atunci când se depăşeşte un anumit nivel al debitului de doză sau al dozei primite de lucrător. Purtarea mai multor dozimetre ART. 44 (1) În situaţii cum sunt purtarea şorţurilor de protecţie la iradierea externă sau prezenţa câmpurilor neomogene de radiaţii, se impune purtarea unor dozimetre suplimentare. (2) Expertul în protecţie radiologică trebuie să determine dacă este necesar să fie purtate mai multe dozimetre individuale de către acelaşi lucrător (de exemplu sub şorţul de protecţie şi pe părţile neecranate ale corpului), iar rezultatele obţinute cu mai multe dozimetre trebuie să fie combinate pentru a estima valoarea totală a dozei efective, utilizând un algoritm de calcul corespunzător, aprobat de CNCAN în procesul de autorizare. (3) În situaţii cu condiţii de expunere neomogene, pentru care monitorizarea dozimetrică individuală de tip întreg-corpul nu conduce la estimarea adecvată a dozei la piele, la extremităţi sau la cristalin, aceste ţesuturi şi organe trebuie să fie monitorizate separat. (4) Întreprinderea, în cooperare cu expertul în protecţie radiologică, trebuie să identifice lucrătorii care necesită evaluarea dozelor echivalente primite de ţesuturile şi organele supuse la astfel de risc, cel puţin în următoarele situaţii: a) monitorizarea extremităţilor în situaţii ce implică manevrarea surselor radioactive, în cercetarea ştiinţifică, în medicina nucleară şi în operaţiuni de dezafectare; b) monitorizarea extremităţilor, inclusiv a tălpilor şi gleznelor, trebuie să fie luată în considerare în radiologia/cardiologia intervenţională şi în locuri de muncă din medicina nucleară; c) monitorizarea pielii trebuie să fie luată în considerare în locurile de muncă în care pielea se află în apropierea emiţătorului de radiaţii, a fasciculului de radiaţii şi acolo unde se poate contamina; d) monitorizarea cristalinului trebuie să fie luată în considerare în locuri de muncă în care ochii se situează foarte aproape de emiţătorul de radiaţii sau de fasciculul de radiaţii, în special în sectorul medical (lucrări efectuate în proximitatea pacienţilor, în proceduri intervenţionale ghidate radioimagistic, în anumite activităţi din medicina nucleară, de către personalul din brahiterapie, de către personalul implicat în biopsia ghidată CT sau de către personalul tehnic al unui ciclotron), precum şi în timpul îndeplinirii unor sarcini specifice la instalaţiile nucleare. Purtarea dozimetrelor pentru extremităţi ART. 45 (1) În cazurile în care lucrătorii de categorie A sunt în situaţia de a primi mai mult de 150 mSv/an la piele sau la extremităţi, trebuie să fie utilizat un sistem adecvat de monitorizare dozimetrică individuală, cu dozimetre certificate prin încercări de tip pentru evaluarea dozei la piele sau la extremităţi; recomandări privind utilizarea dozimetrelor pentru extremităţi sunt prezentate în Anexa 12. (1) Atunci când este utilizat un dozimetru pentru extremităţi, acesta trebuie să fie purtat astfel încât să se poată evalua doza în zona în care se aşteaptă expuneri cu cele mai mari valori de doză; dacă nu este practicabilă purtarea dozimetrului pentru extremităţi în această zonă, trebuie să se utilizeze factori de corecţie pentru a estima doza maximă. Purtarea dozimetrelor pentru cristalin ART. 46 (1) În cazurile în care lucrătorii de categorie A sunt în situaţia de a primi mai mult de 15 mSv/an la cristalin, trebuie să fie utilizat un sistem adecvat de monitorizare dozimetrică individuală; recomandări privind utilizarea dozimetrelor pentru cristalin sunt prezentate în Anexa 12. (2) Atunci când se poartă ochelari de protecţie radiologică cu lentile conţinând plumb, dozimetrul pentru cristalin trebuie să fie purtat în spatele lentilei, acolo unde acest lucru este posibil. (3) Dozimetrul pentru cristalin trebuie să fie plasat lângă ochi, pe cât este posibil în contact cu pielea şi orientat către sursa de radiaţii. Purtarea dozimetrelor în cazul utilizării şorţului de protecţie radiologică ART. 47 (1) În cazul utilizării şorţului de protecţie radiologică, dozimetrul individual trebuie să fie plasat sub şorţ. (2) CNCAN poate impune purtarea a două dozimetre de către acelaşi lucrător dacă este expus la valori mari de doză. (3) Al doilea dozimetru trebuie să fie purtat numai atunci când se utilizează şorţul de protecţie radiologică şi trebuie să fie plasat deasupra şorţului; acest dozimetru trebuie să fie identificat în mod distinct, pentru a elimina posibile erori. (8) Doza individuală totală evaluată cu cele două dozimetre se calculează utilizând formulele: E = H(sub)(10) + a x H(peste)(10) H(total)(0,07) = H(peste)(0,07) unde: H(sub) reprezintă valoarea dozei indicate de dozimetrul purtat sub şort, iar H(peste) reprezintă valoarea dozei indicate de dozimetrul purtat deasupra şorţului; a = 0,1 dacă şorţul nu protejează tiroida; a = 0,05 dacă se utilizează un ecran de protecţie radiologică a tiroidei. Pierderea sau deteriorarea dezimetrului individual ART. 48 (1) În caz de pierdere sau deteriorare a dozimetrului individual utilizat, serviciul de dozimetrie individuală trebuie să atribuie lucrătorului o doză noţională; această doză noţională se consideră a fi partea corespunzătoare intervalului de monitorizare, din valoarea limitei anuale a dozei respective. (2) Atât serviciul de dozimetrie individuală cât şi CNCAN trebuie să fie înştiinţate de întreprindere cu privire la pierderea sau deteriorarea dozimetrului utilizat, inclusiv referitor la cauze şi la valorile atribuite ale dozei. (3) Doza noţională trebuie să fie înlocuită cu valoarea de doză evaluată de un expert în protecţie radiologică, pe baza activităţii lucrătorului expus. (4) Înregistrarea dozei cazul menţionat la alin. (1) trebuie să conţină specificarea faptului că valoarea înregistrată nu este evaluată prin măsurare ci este atribuită, ca urmare a pierderii sau deteriorării dozimetrului individual. CAP. 6 Cerinţe privind desemnarea Cerinţe generale necesare pentru desemnarea serviciilor dozimetrice ART. 49 (1) Serviciile de dozimetrie individuală trebuie să obţină certificatul de desemnare eliberat de CNCAN înainte de începerea activităţii şi trebuie să menţină valabil acest certificat în timpul activităţii. (2) În vederea eliberării certificatului, serviciul de dozimetrie individuală trebuie să demonstreze următoarele: a) să asigure un grad de acurateţe acceptabil în evaluarea dozei; b) să dobândească şi să menţină un nivel înalt de credibilitate; c) să comunice în timp util rezultatele evaluării de rutină a dozelor atât angajatorului cât şi CNCAN, precum şi să comunice rapid rezultatele evaluărilor de doză efectuate în situaţii de expunere profesională de urgenţă, ca urmare a unui incident sau accident radiologic; a) să asigure un sistem de management corespunzător. (3) Serviciile de dozimetrie individuală trebuie să trimită la CNCAN următoarele documente şi informaţii, în vederea susţinerii solicitării de desemnare: a) un raport conţinând informaţii despre sistemul dozimetrie utilizat - documentaţia tehnică cuprinde în mod obişnuit rezultatele încercărilor de tip, procedurile dozimetrice aplicate şi dovezi privind trasabilitatea metrologică, precum şi documente privind sistemul de management, incluzând descrierea structurii organizaţiei, date privind personalul, controlul calităţii echipamentelor şi proceselor descrise în proceduri; b) o copie a certificatului de acreditare a sistemului de management în conformitate cu un standard relevant, de exemplu ISO/IEC 17025, ca regulă generală, dar CNCAN poate aproba excepţii motivate corespunzător; c) dovezi scrise privind trasabilitatea metrologică a rezultatelor măsurării folosind sistemului dozimetrie utilizat, prin intercompararea cu un standard adecvat şi privind faptul că valorile mărimilor operaţionale se obţin folosind coeficienţi de conversie care corespund prevederilor standardelor şi recomandărilor internaţionale aplicabile; d) raportul unui test de performanţă implicând iradierea dozimetrelor, efectuat de către un laborator recunoscut, la valori necunoscute ale dozelor şi în situaţii necunoscute, care trebuie să demonstreze că rezultatele obţinute de serviciul de dozimetrie individuală satisfac criteriile de acurateţe; e) raportul cu rezultatele auditului efectuat de CNCAN la serviciul dozimetric, pentru evaluarea îndeplinirii cerinţelor privind personalul, respectiv pregătirea acestuia, echipamentele, amenajările şi dotările, verificarea etalonării şi procedurilor dozimetrice, pentru a verifica dacă situaţia respectivă corespunde celor declarate în documentaţia de desemnare. Cerinţe specifice de desemnare a serviciilor de dozimetrie pentru expunerea externă şi internă ART. 50 (1) Pentru serviciile de dozimetrie individuală pentru expunerea externă CNCAN eliberează certificatul de desemnare numai dacă sistemele dozimetrice utilizate îndeplinesc cerinţele specificate în Anexa 7. (2) Pentru serviciile de dozimetrie individuală pentru măsurarea încorporării de radionuclizi, CNCAN eliberează certificatul de desemnare numai dacă: a) serviciul de dozimetrie îndeplineşte criteriile şi aplică recomandările specificate în Anexa 10; b) analiza eşantioanelor de excreţii, măsurarea activităţii şi respectiv a concentraţiei activităţii se realizează cu o acurateţe şi un prag de detecţie cel puţin la fel de bune cum sunt cele specificate în Anexa 10; c) măsurările directe ale activităţii se realizează utilizând o fantomă aprobată de CNCAN şi în conformitate cu prevederile şi recomandările specificate în Anexa 10. Obligaţiile serviciilor dozimetrie individuală desemnate de CNCAN ART. 51 Pe lângă îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de asigurare a calităţii, serviciile de dozimetrie individuală desemnate de CNCAN au şi următoarele obligaţii: a) înregistrarea rezultatelor monitorizării individuale, în conformitate cu prevederile specificate în Anexa 2; b) arhivarea tuturor documentelor care stau la baza evaluării individuale de doză, precum şi a înregistrărilor de doză, aşa cum este specificat în art. 22; c) întocmirea unor rapoarte privind dozele care depăşesc limitele relevante, prin care trebuie să fie imediat înştiinţat în scris CNCAN, în conformitate cu Anexa 2; d) transmiterea regulată de rapoarte la CNCAN, în conformitate cu Anexa 2; e) în cazul în care un serviciu de dozimetrie individuală desemnat se desfiinţează, acesta trebuie să trimită la CNCAN documentele de înregistrare a monitorizării individuale pentru toţi lucrătorii monitorizaţi. Cererea de desemnare ca serviciu de dozimetrie individuală ART. 52 Cererea de desemnare ca serviciu de dozimetrie individuală trebuie să conţină date referitoare la: a) denumirea solicitantului ca persoană legal constituită; b) persoana împuternicită ca reprezentant; c) adresă, fax, telefon, e-mail; d) toate documentele tehnice, aşa cum este prevăzut la art. 53. Documente care însoţesc cererea de desemnare ca serviciu de dozimetrie individuală ART. 53 (1) Solicitantul trebuie să ataşeze cererii de desemnare o documentaţie care să conţină: a) documente de certificare a datelor stipulate la art. 49 şi 53; b) o descriere detaliată a activităţii pentru care se solicită desemnarea, incluzând modalităţile de îndeplinire a prevederilor acestor norme, pentru a se putea preciza conţinutul certificatului de desemnare; c) manualul de management al calităţii, însoţit de procedurile conexe, conform cerinţelor standardelor aplicabile, precum şi copia certificatului de acreditare emis de RENAR, după caz; d) lista aparaturii specifice utilizate, însoţită de dovezile certificării metrologice şi ale iradierii în măsură să asigure trasabilitate la etaloane internaţionale; e) lista personalului specializat care desfăşoară activităţile pentru care se solicită certificarea serviciului; f) copia certificatului de participare la un exerciţiu de intercomparare în măsură să demonstreze că rezultatele raportate îndeplinesc criteriile de acurateţe; g) dovada plăţii tarifului stipulat conform regulamentului în vigoare privind aceste tarife. (2) Dacă cererea este depusă în vederea prelungirii valabilităţii certificatului de desemnare, atunci trebuie să fie însoţită numai de acele documente listate conform alin. (1), care au suferit modificări comparativ cu cererea iniţială şi de dovada plăţii tarifului de prelungire. (3) În cazul în care cererea depusă se bazează pe o aprobare similară într-un alt stat membru UE, solicitantul trebuie să pună la dispoziţie dovezi documentate referitoare la: a) tipul de dozimetrie, tehnologia dozimetrului şi modelul său de fabricaţie; b) acreditarea conform ISO/IEC 17025; c) condiţii şi limite de utilizare; d) perioada de valabilitate a aprobării în acel stat membru UE; e) în cazul unui serviciu de dozimetrie pentru care procesele de obţinere a rezultatelor dozimetrice individuale se desfăşoară în afara României, sistemul de management al calităţii serviciului trebuie să cuprindă şi acele părţi din modul de operare care se derulează în România şi trebuie să demonstreze că astfel de operaţiuni se derulează conform sistemului, în aşa fel încât această parte a operaţiunilor să nu influenţeze negativ rezultatele serviciului furnizat; întreg procesul de furnizare a unui astfel de serviciu se supune aprobării CNCAN. f) conformitatea cu prevederile Regulamentului UE 2016/679; g) dovezi privind participarea satisfăcătoare la exerciţii de intercomparare recunoscute. (4) Cererea de desemnare a serviciului de dozimetrie individuală trebuie să fie însoţită de dovezi satisfăcătoare privind teste de performanţă cum sunt: a) participare cu succes şi în mod regulat la intercomparări naţionale, europene ori internaţionale; b) rezultatele unor teste implicând iradierea dozimetrelor, în măsură să dovedească acurateţea răspunsului sistemului dozimetric pe domeniile incluse în certificatul de desemnare, ale tuturor mărimilor specificate. Condiţii generale necesare pentru desemnarea serviciilor de înregistrare a dozelor ART. 54 (1) Serviciile de înregistrare a dozelor trebuie să obţină certificatul de desemnare eliberat de CNCAN înainte de începerea activităţii şi trebuie să menţină valabil acest certificat în timpul activităţii. (2) Obiectivele desemnării sunt verificarea şi aprobarea modului în care serviciul poate realiza şi păstra înregistrările de doză raportate, permiţând angajatorilor să facă dovada îndeplinirii cerinţelor acestor norme în ceea ce priveşte securitatea păstrării, acurateţea şi credibilitatea înregistrărilor. (3) Înregistrările de doză sunt considerate informaţii personale confidenţiale şi trebuie să fie puse la dispoziţie doar unui număr restrâns de părţi implicate, şi anume întreprinderii, autorităţilor competente, lucrătorului şi serviciului de medicina muncii; circulaţia informaţiilor referitoare la înregistrările de doză, ca şi a altor informaţii personale (de exemplu, date din cartea de identitate sau din paşaport) trebuie să îndeplinească cerinţele legale privind protecţia datelor personale. (4) Pentru a obţine certificatul de desemnare, serviciul de înregistrare a dozelor trebuie să demonstreze că şi-a însuşit expertiza necesară acestei activităţi şi poate realiza şi menţine la o calitate corespunzătoare procese de lucru prin care: a) generează şi păstrează înregistrări cu acurateţe, conţinând datele personale şi informaţiile dozimetrice necesare, aşa cum sunt prezentate în Anexa 2; b) asigură respectarea securităţii înregistrărilor prin: i. acces restricţionat în amenajări, la dosare, în arhive, la computere sau servere etc., unde este procesată şi păstrată informaţia cu caracter personal; ii. permiterea accesului la înregistrările de doze numai pentru utilizarea în scopuri de protecţie radiologică; iii. securizarea circulaţiei informaţiilor, îndeosebi dacă se utilizează reţele IT; iv. generarea şi păstrarea unor copii de rezervă, în condiţii de securizare echivalente înregistrărilor originale; v. o securizare a datelor obţinute prin utilizarea sistemelor dozimetrice active similară cu cea asigurată în utilizarea sistemelor dozimetrice pasive; c) asigură transmiterea cu acurateţe şi în timp util a unor informaţii, atunci când este necesar; d) dovedeşte că dispune de personal fără antecedente penale. (5) Trebuie să fie luate toate măsurile aplicabile pentru a se asigura că amenajările şi dotările generale, personalul angajat pentru derularea activităţii de înregistrare a dozelor, precum şi înţelegerile contractuale îndeplinesc prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date. Procesul de desemnare implică următoarele aspecte: a) trimiterea unei documentaţii de prezentare generală a serviciului, incluzând descrierea concisă a amenajărilor şi dotărilor, numărul aproximativ de înregistrări individuale de doză care este plauzibil să fie gestionat, detalii ale sistemului de management al calităţii implementate pentru a se asigura coordonarea generării şi păstrării înregistrărilor de doze astfel încât serviciul prestat să dovedească acurateţe, completitudine şi înaltă fiabilitate, asigurarea securizării datelor înregistrate pe termen lung şi, dacă este necesar, comunicarea de informaţii cu acurateţe şi la timp; b) prezentarea procedurilor de management al calităţii referitoare la monitorizarea performanţelor generării documentelor-suport cu informaţii privind standardele pe baza cărora a fost proiectat software-ul utilizat şi a procedurilor de modificare a acestui software; c) raportul cu rezultatele auditului efectuat de către personalul împuternicit de CNCAN la serviciul de înregistrare a dozelor, pentru a verifica dacă situaţia existentă corespunde celor declarate în documentaţie şi pentru a recomanda desemnarea. Obligaţiile serverului desemnat de înregistrare a dozelor ART. 55 Pe lângă îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de asigurare a calităţii, serviciile desemnate de înregistrare a dozelor au şi următoarele obligaţii: a) să protejeze înregistrările individuale de doză împotriva pierderii accidentale, distrugerii şi modificării neautorizate, cel puţin până s-ar atinge vârsta de 75 de ani pentru lucrătorul expus şi pentru nu mai puţin de 30 de ani după încetarea activităţii ca lucrător expus profesional; b) să securizeze sistemul de înregistrare şi păstrare împotriva copierii neautorizate; c) să asigure în măsură suficientă, pe termen lung, copierea de rezervă a datelor înregistrate; d) să transfere date, conform cererii, în Registrul Naţional de Doze. Cererea de desemnare ca serviciu de înregistrare a dozelor ART. 56 (1) Cererea de desemnare ca serviciu de înregistrare a dozelor trebuie să conţină date referitoare la: (1) denumirea solicitantului ca persoană legal constituită; (2) persoana împuternicită ca reprezentant; (3) adresă, fax, telefon, e-mail; (4) o descriere a tipului de înregistrare şi a capabilităţii serviciului de a asigura înregistrări corespunzătoare de doze pentru expunerea externă şi pentru expunerea internă. (5) Exemple ale tuturor tipurilor de rezultate furnizate, cum sunt rapoartele de doze trimise angajatorilor şi rezumatele dozimetrice comunicate Registrului Naţional de Doze. Documente care însoţesc cererea de desemnare ca serviciu de înregistrare a dozelor ART. 57 (1) Solicitantul trebuie să ataşeze cererii pentru desemnarea ca serviciu de înregistrare a dozelor o documentaţie care să conţină: a) documente care să certifice datele de la art. 54; b) o descriere detaliată a activităţii pentru care se solicită aprobarea, incluzând modalităţile de îndeplinire a prevederilor acestor norme, pentru a se putea preciza conţinutul certificatului de desemnare; c) manualul de management al calităţii şi procedurile conexe, în conformitate cu cerinţele standardelor aplicabile; d) lista personalului cu responsabilităţi; e) specificaţii ale sistemului computerizat (hardware şi software) utilizat pentru înregistrare; f) dacă serviciul furnizat se limitează la anumiţi clienţi sau grupuri de clienţi, numele acestor clienţi ori o descriere a grupurilor de clienţi; g) dovada plăţii tarifului stipulat conform regulamentului în vigoare privind aceste tarife. (2) Dacă se solicită prelungirea valabilităţii certificatului de desemnare, atunci cererea trebuie să fie însoţită numai de acele documente listate conform alin. (1), care au suferit modificări comparativ cu cererea iniţială şi de dovada plăţii tarifului de prelungire. Durata desemnării serviciilor de dozimetrie individuală şi a celor de înregistrare a dozelor ART. 58 (1) Valabilitatea certificatului de desemnare a serviciilor de dozimetrie individuală şi a serviciilor de înregistrare a dozelor are, de regulă, o durată de cinci ani. (2) Dacă pe perioada desemnării se schimbă datele din conţinutul certificatului, trebuie să fie depusă o cerere de modificare înainte de efectuarea schimbărilor, în vederea emiterii certificatului modificat. Prelungirea valabilităţii certificatului de desemnare ART. 59 (1) Perioada de valabilitate a certificatului desemnare poate fi prelungită la cererea titularului. (2) Cererea de prelungire însoţită de documentaţia tehnică corespunzătoare prevăzută la art. 53 alin. (2) şi respectiv la art. 57 alin. (2) trebuie depusă în intervalul de cel mult o lună înainte de expirarea perioadei de valabilitate specificate la art. 58. (3) Cu condiţia ca prevederile alin. (1) şi (2) să fie îndeplinite, serviciile desemnate se pot realiza în continuare, în condiţiile certificatului anterior, până când CNCAN emite noul certificat de desemnare. Revocarea desemnării unui serviciu de dozimetrie individuală ART. 60 (1) CNCAN poate revoca în scris certificatul de desemnare eliberat unui serviciu de dozimetrie individuală, în următoarele situaţii: a) expirarea valabilităţii, dacă titularul certificatului de desemnare nu a depus o cerere de prelungire; b) în cazul falimentului companiei deţinătoare a serviciului de dozimetrie; c) serviciul de dozimetrie nu se conformează criteriilor în vigoare privind desemnarea şi nici nu prezintă la CNCAN un plan de acţiune întocmit astfel încât deficienţele să fie corectate în termen de cel mult trei luni; d) serviciul de dozimetrie nu prezintă dovada menţinerii unor performanţe satisfăcătoare confirmate prin rezultatele unor teste de intercomparare ce demonstrează îndeplinirea continuă a criteriilor de certificare; e) serviciul de dozimetrie persistă în a nu raporta la timp, conform perioadelor specificate în cerinţele de desemnare, evaluările de doză pentru care este desemnat. (2) În termen de 45 de zile de la revocarea desemnării, serviciul de dozimetrie trebuie să depună la CNCAN înregistrările monitorizării individuale, ale tuturor lucrătorilor pentru care a generat înregistrări şi pentru întreaga perioadă de operare. Revocarea desemnării unui serviciu de înregistrare a dozelor ART. 61 (1) CNCAN poate revoca în scris certificatul de desemnare eliberat unui serviciu de înregistrare a dozelor, în următoarele situaţii: a) dacă nu trimite raportul anual de doze cu rezumate întocmite conform cerinţelor, la Registrul Naţional de Doze, în termen de trei luni de la sfârşitul anului calendaristic; b) dacă nu efectuează în termen de trei luni corecţiile necesare identificate şi transmise de Registrul Naţional de Doze, ale erorilor sau neconcordanţelor din rezumatele dozelor anuale raportate; c) dacă nu se conformează criteriilor în vigoare privind aprobarea şi nici nu prezintă la CNCAN un plan de acţiune întocmit astfel încât deficienţele să fie corectate în termen de cel mult trei luni; d) dacă persistă în a nu transmite angajatorilor, la intervalele de timp impuse conform cerinţelor reglementate aplicabile, rezumate adecvate ale înregistrărilor de doze; e) în cazul falimentului companiei deţinătoare a serviciului de înregistrare a dozelor. În termen de 45 de zile de la revocarea aprobării, serviciul de înregistrare a dozelor trebuie să depună la CNCAN înregistrările monitorizării individuale. Lista serviciilor desemnate de dozimetrie individuală ART. 62 CNCAN publică lista serviciilor desemnate de dozimetrie individuală pe pagina sa de web şi o menţine la zi. CAP. 7 Expunerea la radon la locurile de muncă Cerinţe generale ART. 63 (1) a) Dacă în locurile de muncă doza efectivă anuală este mai mare de 6 mSv atunci întreprinderea trebuie să întocmească un program de măsuri care să fie luate pentru reducerea cât mai mult posibil a concentraţiei de radon ca medie anuală. b) Programul de măsuri pentru reducerea concentraţiei de radon la locurile de muncă, în vederea reducerii dozei efective pentru lucrători, trebuie să fie elaborat de întreprindere şi aprobat de CNCAN. c) Amploarea măsurilor se va lua gradual în funcţie de mărimea concentraţiei de radon prezentă la locurile de muncă. d) Întreprinderea trebuie să aplice cerinţele specifice pentru situaţia de expunere planificată şi anume identificarea lucrătorilor expuşi, încadrarea acestora în categoria de expus profesional, informarea acestora asupra riscului datorat expunerii la radon şi descendenţii acestuia, monitorizarea dozei, înregistrarea dozei şi supraveghere medicală. e) Laboratorul de încercări va elibera un buletin de măsurători pe care-l va transmite întreprinderii. f) Laboratorul de încercări va notifica CNCAN despre întreprinderea şi locurile în care valoarea concentraţiei de radon depăşeşte nivelul de referinţă de 300Bq/mc iar serviciul de dozimetrie va notifica CNCAN imediat când valoarea dozei efective datorată radonului la locul de muncă va depăşi 6 mSv. (2) Cerinţele pentru încadrarea unei situaţii de expunere existentă într-o situaţie de expunere planificată se aplică cumulativ pentru următoarele situaţii: a) expunerea la ^222Rn şi descendenţi în acele locuri de muncă în care, în urma implementării măsurilor de remediere, valoarea concentraţiei de radon se menţine la valori mai mari decât nivelul de referinţă de 300 Bq/mc. b) valoarea dozei efectivă anuală estimată depăşeşte valoarea de 6 mSv. Metode de măsurare ART. 64 (1) Evaluarea dozelor primite de lucrători prin inhalarea radonului se bazează pe: a) Măsurarea concentraţiei activităţii de radon la locul de muncă, ca valoare medie anuală; b) Măsurarea concentraţiei activităţii de radon la locul de muncă, ca valoare medie calculată în timpul programului de lucru; c) Determinarea dozei efective ca urmare a purtării unor dozimetre individuale de radon; d) Determinarea dozei efective prin măsurări in vivo şi in vitro, conform prevederilor din anexa nr. 13. (2) Măsurarea concentraţiei activităţii în aer pentru radon şi descendenţii săi se face de către laboratoare de încercări desemnate de CNCAN. (3) Evaluarea dozei efective datorate radonului se face de către serviciul de dozimetrie individuală desemnat de către CNCAN. (4) Pentru determinarea dozei echivalente în plămâni şi calculul dozei efective, datorate inhalării radonului şi descendenţilor se utilizează modelul biocinetic şi modelul tractului respirator uman. Limita de doză ART. 65 (1) Limita de doză de 20 de mSv anual cuprinde atât doza efectivă rezultată din practici autorizate CNCAN cât şi din expunerea datorată radonului la locul de muncă. (2) Metoda şi frecvenţa de măsurare a concentraţiei medii anuale de radon pentru locurile de muncă în care este depăşită valoarea de referinţă medie anuală de 300 Bq/mc sunt stabilite de către întreprindere împreună cu expertul în protecţie radiologică. (3) În locurile de muncă unde în urma măsurilor de reducere a concentraţiei de radon, se depăşeşte valoarea de 6 mSv anual datorat expunerii la radon, sunt necesare măsurări a concentraţiei activităţii de radon medii pe timpul programului de lucru efectiv. (4) Măsurările se fac de fiecare dată după ce sunt luate măsurile de reducere a concentraţiei de radon. (5) Pentru locurile de muncă în care valoarea dozei efective se menţine peste valoarea de 6 mSv , anual, se pot folosi şi dozimetre individuale de radon cu citire directă. (6) Metoda şi frecvenţa de măsurare trebuie să fie aprobate de CNCAN. Calcule standard pentru doze din expunerea la radon ART. 66 (1) Serviciul de dozimetrie individuală desemnat de CNCAN are responsabilitatea determinării valorilor de doză efectivă din expunerea la radon. Calculul dozei efective trebuie să fie realizat conform prevederilor Anexei 13 sau prin alta metoda, dacă aceasta este documentată ştiinţific şi aprobată de către CNCAN. (2) Pentru calculul dozei în expuneri la radon pentru care nu există riscul depăşirii limitei de doză de 20 mSv, sunt luate în calcul valorile medii anuale raportate de laboratoarele desemnate CNCAN pentru concentraţia activităţii de radon, valori măsurate folosind metoda pasivă. (3) Pentru calculul dozei în expuneri la radon pentru care există riscul depăşirii limitei de doză anuale, sunt luate în calcul: a) valorile medii ale concentraţiei activităţii de radon în timpul programului efectiv de lucru, măsurate folosind metoda continuă; b) înregistrări furnizate de întreprindere cu privire la numărul de ore petrecut de lucrător la locul de muncă. Prevederi tranzitorii ART. 67 În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor norme, serviciile de dozimetrie individuală şi cele de înregistrare a dozelor trebuie să înştiinţeze în scris CNCAN cu privire la modul de îndeplinire a prevederilor prezentelor norme şi, dacă este cazul, să solicite eliberarea certificatului de desemnare. ART. 68 În termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentelor norme serviciile de dozimetrie individuală vor definitiva procedura de determinare a dozelor datorate expunerii la radon şi descendenţii săi. ART. 69 La data publicării prezentei norme în M. Of. se abrogă prevederile Normelor de dozimetrie individuală (NSR-06), aprobate prin Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 180/05.09.2002 şi publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 bis din 22 octombrie 2002. ANEXA 1 la Norme Definiţii şi abrevieri Definiţii A1.1. Dozimetru activ: un dozimetru individual dotat cu circuite electronice, de regulă cu alimentare electrică de la baterii, cu accesorii software şi/sau firmware, şi în mod normal cu citire directă şi semnalizare audio a indicaţiilor dozei integrate şi/sau ale debitului de doză. A1.2. Testare biologică: orice procedură utilizată pentru a determina natura, activitate, localizarea sau retenţia de radionuclizi în corp, prin măsurare in vivo ori prin analiză in vitro a unui material excretat sau extras din corp în alt mod. A1.3. Pragul de decizie (ISO 11929): valoarea estimatorului unui măsurând care dacă este depăşită de rezultatul unei măsurări efectuate utilizând o procedură dată, a unui măsurând ce cuantifică un efect fizic, se decide că acel efect fizic este prezent. NOTA 1: Pragul de decizie este definit astfel încât, în cazurile care rezultatul măsurării, y, depăşeşte pragul de decizie, y*, probabilitatea ca valoarea adevărată a măsurandului să fie zero este mai mică decât sau egală cu o valoare aleasă, a, a probabilităţii. (O valoare aleasă citată în mod frecvent este α = 0,05, a se vedea ISO 11929, p. 6.1). NOTA 2: Dacă rezultatul, y, este situat sub pragul de decizie, y*, rezultatul acesta nu poate fi atribuit efectului fizic; cu toate acestea, nu se poate conclude nici că efectul fizic este absent. A1.4. Limita de detecţie (ISO 11929): dacă pragul de decizie este cel definit în ISO 11929, limita de detecţie este cea mai mică valoare adevărată a măsurandului pentru care probabilitatea de a decide greşit că valoarea adevărată a măsurandului este zero, este egală cu o valoare specificată, β, atunci când de fapt valoarea adevărată a măsurandului nu este zero. (O valoare aleasă citată în mod frecvent este (β = 0.05, a se vedea ISO 11929, p. 6.1). A1.5. Urgenţa (IAEA GSR Part 3): o situaţie neobişnuită care necesită acţiuni prompte, întreprinse în primul rând pentru a diminua pericolele ori consecinţele adverse asupra sănătăţii umane, a securităţii şi calităţii vieţii, precum şi asupra proprietăţii sau a mediului ambiant. Se includ urgenţele nucleare ori radiologice şi urgenţe convenţionale cum sunt incendiile, eliberarea de substanţe chimice periculoase, furtunile sau cutremurele de pământ. Sunt incluse şi situaţiile în care se impun acţiuni prompte pentru a diminua efectele unui pericol perceput. NOTA: Într-o urgenţă nucleară ori radiologică există, sau este perceput a exista, un pericol generat de energia rezultată într-o reacţie nucleară în lanţ ori din dezintegrarea produselor unei reacţii nucleare în lanţ, ori numai de expunerea la radiaţii. A1.6. Expunere: înseamnă actul de a expune ori condiţia de a fi expus la radiaţii ionizante emise din afara corpului (expunere externă) ori din interiorul corpului (expunere internă). A1.7. Expunere profesională la radiaţii ionizante: înseamnă actul de a fi expus la radiaţii ionizante la locul de muncă ca urmare a desfăşurării unor practici aflate sub incidenţa Normelor privind cerinţele de bază de securitate radiologică şi care poate duce la expuneri la doze mai mari decât limitele de doză stabilite pentru expunerea publică. A1.8. Ingestie: pătrunderea de substanţe radioactive în organism prin tractul alimentar. A1.9. Inhalare: pătrunderea de substanţe radioactive în organism prin tractul respirator. A1.10. Încorporare: pătrunderea substanţelor radioactive în organism prin ingestie, inhalare ori prin piele sau răni. A1.11. Fondul natural (de radiaţii): radiaţii ionizante care nu provin din câmpul de radiaţii rezultat din practica sau activitatea desfăşurată cu surse de radiaţii, la care este expus un lucrător în timpul muncii. A1.12. Doză naţională: substitut pentru valori care lipsesc, de exemplu în cazul dozimetrelor ori eşantioanelor pierdute sau deteriorate, sau valori generate prin artefacte ori surogate. A1.13. Dozimetru pasiv: dozimetru individual fără posibilităţi de citire directă, care poate funcţiona tară circuite alimentate electric şi software şi/sau firmware încorporat (de exemplu OSL, TLD, filme dozimetrice). A1.14. Nivel de înregistrare: Valoarea, formal definita, pentru doza care trebuie să fie înregistrata în cadrul unui program de monitorizare. A1.15. Răspuns: raportul între valoarea măsurată şi valoarea convenţional adevărată a dozei. A1.16. Trasabilitate: proprietatea rezultatului unei măsurări de a putea fi raportat la o referinţă prin intermediul unui lanţ neîntrerupt şi documentat de etalonări, fiecare contribuind la incertitudinea de măsurare. A1.17. Serviciul de înregistrare a dozelor: orice organism competent să se ocupe, în numele întreprinderii, cu păstrarea înregistrărilor privind rezultatele monitorizării individuale a lucrătorilor expuşi profesional. Abrevieri CNCAN - Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare CT - Computer Tomography (tomografie computerizată) EU - European Union (Uniunea Europeană, UE) ICRU - Internaţional Commission on Radiation Units and Measurements (Comisia internaţională pentru măsurări şi unităţi ale radiaţiilor ionizante) ICRP - Internaţional Commission for Radiological Protection (Comisia internaţională de protecţie radiologică) IEC - Internaţional Electrotechnical Commission (Comisia internaţională de electrotehnică) ISO - Internaţional Organization lor Standardization (Organizaţia internaţională de standardizare) OSL - Optically Stimulated Luminescence (Luminiscenţă stimulată optic) PET- Positron Emission Tomography (Tomografie cu emisie de pozitron) QA - Quality Assurance (Asigurarea calităţii) QC - Quality Control (Controlul calităţii) RENAR - Autoritate Română de Acreditare TLD - Thermo-Luminescence Dosimeter (Dozimetru cu termoluminiscenţă) Referinţe: INTERNAŢIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY, Radiation Protection and Safety of Radiation Sources: Internaţional Basic Safety Standards, IAEA GSR Part 3, Vienna (2014). INTERNAŢIONAL COMMISSION ON RADIOLOGICAL PROTECTION, Conversion Coefficients for Radiological Protection Quantities for External Radiation Exposures, Publication 116, Ann. ICRP 40 2-5(2010) INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Determination of the characteristic limits (decision thereshold, detection limit and limits of the coverage interval) for measurements of ionizing radiation - Fundamentals and application, ISO 11929-1:2019 ISO 1 1929- 2:2019 I ISO 11929-3:2019 ANEXA 2 la Norme Raportarea dozelor, păstrarea înregistrărilor şi sisteme de informaţii A2.1. Întreprinderea este partea implicată cu responsabilitate primordială în ceea ce priveşte menţinerea înregistrărilor expunerii profesionale a fiecărui lucrător pentru care este necesară evaluarea expunerii profesionale. Cerinţele privind menţinerea înregistrărilor de doză pot fi îndeplinite, în numele întreprinderii, de către un serviciu aprobat pentru înregistrări de doză. A2.2. Serviciul de dozimetrie individuală are responsabilitatea evaluării cu acurateţe a dozelor pentru lucrători. Raportarea dozelor se trimite întreprinderii sau serviciului aprobat de înregistrare a dozelor, după caz. A2.3. Serviciul de înregistrare a dozelor trebuie să menţină cu acurateţe înregistrările de doză pentru lucrători, în numele întreprinderii şi are responsabilităţile specificate în art. 7. Serviciul de înregistrare a dozelor dă lucrătorului posibilitatea de a obţine informaţii privind înregistrările dozelor primite din expunerea sa profesională, atât în timpul activităţii profesionale cât şi după aceea. A2.4. Serviciul de înregistrare a dozelor reprezintă un punct central de colectare şi menţinere a dozelor generate de furnizorii de servicii dozimetrice, care: a) este capabil să combine diferite elemente de informare privind doza, care pot proveni din evaluări de doză efectuate prin contribuţia mai multor servicii de dozimetrie individuală diferite; b) în cazul angajărilor multiple, întreprinderile trebuie să coopereze pentru a asigura existenţa unei singure înregistrări de doză pentru lucrătorul respectiv, cu doza totală primită de lucrător din angajările multiple; c) dacă un serviciu de dozimetrie individuală raportează o doză care depăşeşte o valoare a limitelor de doză stipulate în Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică, serviciul de înregistrare a dozelor trebuie să furnizeze înregistrări de doză ale acelui lucrător pentru ultimii cinci ani. Aceste înregistrări de doză trebuie să includă angajarea multiplă şi să prezinte în mod diferenţiat date privind expunerea externă (din dozimetria expunerii întregului corp, la fotoni şi neutroni, din dozimetria cristalinului, din dozimetria pielii şi extremităţilor) şi expunerea internă. A2.5. Serviciul de înregistrare a dozelor trebuie să menţină înţelegeri contractuale pentru: a) a obţine de la întreprindere sau de la servicii de dozimetrie individuală sumarul informaţiilor de doză referitoare la expunerea anterioară la radiaţii ionizante a unui lucrător pentru care se deschide sau redeschide înregistrarea dozelor; b) a primi informaţii de la serviciile de dozimetrie individuală şi a le transfera cu acurateţe, în mod clar şi lizibil, în înregistrarea de doză. În mod normal, transferul se completează în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea informaţiei din partea serviciilor de dozimetrie individuală, pentru expunerea externă şi internă. A2.6. Înţelegerile contractuale trebuie să fie suficiente pentru a se asigura introducerea în fiecare înregistrare a: a) fiecărui element de informaţie personală prezentat în tabelul 1; b) tuturor evaluărilor relevante ale dozei, perioadele de evaluare şi sumele de doze la care se face referire în tabelul 1. A2.7. Înregistrările expunerii profesionale păstrate în Registrul Naţional de Doze organizat aşa cum este specificat în art. 23 se pot utiliza şi în alte scopuri suplimentare, cum sunt: a) demonstrarea eficienţei procesului de optimizare; b) furnizarea datelor necesare realizării distribuţiilor de doză; c) estimarea tendinţelor de evoluţie identificate în expunerea profesională şi furnizarea de informaţii necesare pentru evaluarea sistemului de protecţie radiologică; d) crearea de proceduri şi programe eficiente de monitorizare; c) furnizarea datelor privind expunerea profesională în proceduri şi programe medicale noi; f) furnizarea datelor necesare pentru studii epidemiologice şi de cercetare ştiinţifică; g) furnizarea informaţiilor care ar putea fi necesare în soluţionarea litigiilor sau a cererilor de compensaţii ale lucrătorilor, care pot apărea după ani de zile de la expunerea produsă ori pretinsă. A2.8. Într-un program de monitorizare a expunerii interne, înregistrările tipice generate includ atât date direct-relevante cât şi documentaţie-suport. Înregistrările trebuie să asigure demonstrarea trasabilităţii măsurărilor şi evaluarea de doză. Informaţiile direct-relevante includ: a) date privind eşantionarea: ziua/luna/anul şi ora colectării şi evidenţa unui "lanţ de custodie"; b) date primare privind aparatura şi măsurarea, cum sunt tehnica de măsurare (directă/indirectă) sau ratele de numărare în domenii specifice de energie; c) nivelurile măsurate ale fondului natural de radiaţii, informaţii despre etaloane şi date privind etalonarea detectoarelor; d) rezultate calculate cum sunt retenţia de material radioactiv în organism sau rata zilnică de excreţie şi analiza statistică a excreţiilor; e) estimări prin calcul ale încorporării şi modelele biocinetice utilizate; f) estimări ale dozei efective angajate şi coeficienţii de doză idilizaţi în calcule. A2.9. Într-un program de monitorizare a expunerii externe, înregistrările generate includ atât date direct-relevante cât şi documentaţie-suport. Înregistrările trebuie să asigure demonstrarea trasabilităţii măsurărilor şi corectitudinea evaluării de doză. Informaţiile direct-relevante includ cel puţin următoarele: a) date privind gestionarea dozimetrului individual, data la care au fost verificaţi factorii de corecţie ai dozimetrului, menţinerea validităţii factorilor de corecţie, data ştergerii dozimetrului, data atribuirii spre purtare, perioada de purtare, data primirii dozimetrului pentru interpretare, data citirii, data validării. b) date primare privind echipamentele de măsurare (etalonare, valabilitatea etalonării); c) date privind rezultatele testelor QA/QC efectuate care confirmă menţinerea performanţelor echipamentelor de măsurare şi corectitudinea evaluărilor de doză; d) nivelurile fondului natural de radiaţii şi modul în care este calculat şi scăzut din doza primită de dozimetru; e) modul de calcul al incertitudinii asociate rezultatului. Tabelul 1 - Conţinutul înregistrărilor de doză - ilustrarea informaţiilor necesare
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┐
│Codul numeric personal │ │ │
│....................................................... │ │M/F ............................ │
│Numele şi prenumele │ │ │
│....................................................... │ │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Data naşterii .......................................... │Categoria de expunere │Anul │
│Naţionalitatea ......................................... │ │............................................. │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Data începerii activităţii ca lucrător expus │..........................│Data încheierii activităţii ca lucrător expus │
│................................... (în această angajare) │ │....................... (această angajare) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Denumirea angajatorului /C.U.I./adresa/ locul principal de lucru sau │ │ │
│locaţia bazei │ │Nume şi adrese ale serviciilor de dozimetrie │
│.....................................................................│ │........................................ │
│.....................................................................│ │Perioada valabilităţii supravegherii medicale │
│Clasificare medicală a lucrătorului (apt, apt condiţionat) │ │..............................................│
│............................................. │ │ │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┬──────────────────┬────────┬────────┬─────────┬──────────┐
│ │Doza externă │ │Doza │ │ │
│ │totală, │Doze de │totală │Doza │ │
│ │Hₚ(10) │neutroni│internă,│efectivă,│ │
│Perioada │(inclusiv pentru │ │E(50) │E │ │
│actuală de │neutroni) │ │ │ │ │
│evaluare a ├─────┬──────┬─────┼────────┼────────┼─────────┤Observaţii│
│dozei │Hₚ │Hₚ │ │ │E(50)=E │E=Hₚ(10) │ │
│ │(10) │(0,07)│Hₚ(3)│Hₚⁿ(10) │(inh)+E │+ E(50) │ │
│ │ │ │ │ │(ing) │ │ │
│ ├─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┤ │
│ │(mSv)│(mSv) │(mSv)│(mSv) │(mSv) │(mSv) │ │
├─────────────┼─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┼──────────┤
│Col 1 │Col 2│Col 3 │Col 4│Col 5 │Col 6 │Col 7 │Col 8 │
├─────────────┼─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┼──────────┤
│Suma dozelor │ │ │ │ │ │ │ │
│pentru cel │ │ │ │ │ │ │ │
│mult 4 ani │ │ │ │ │ │ │ │
│anteriori │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┼──────────┤
│Ziua/Luna/ │ │ │ │ │ │ │ │
│Anul: │ │ │ │ │ │ │ │
│1/06/2016- 30│ │ │ │ │ │ │ │
│/6/2016 │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────┼──────┼─────┼────────┼────────┼─────────┼──────────┤
│Total pentru │ │ │ │ │ │ │ │
│anul │ │ │ │ │ │ │ │
│calendaristic│ │ │ │ │ │ │ │
│curent │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────┴─────┴──────┴─────┴────────┴────────┴─────────┴──────────┘
ANEXA 3 la Norme Coeficienţi de doză pentru încorporări de radionuclizi A3.1. Dozele din expunerea internă nu pot fi măsurate direct, însă pot fi obţinute din măsurări individuale ale unor mărimi cum sunt activitatea radionuclizilor reţinuţi în organism ori în eşantioane din excreţii. Conform unui astfel de algoritm, mărimea de interes primar în obţinerea dozei din expunerea internă este încorporarea de radionuclizi, I, adică activitatea acelor radionuclizi care au pătruns în organism. Doza ce se estimează că va rezulta din expunerea internă produsă în urma unei încorporări I este denumită doza efectivă angajată E(50), unde 50 de ani este intervalul de timp considerat de la momentul încorporării, pentru care este integrată rata dozei. Doza efectivă angajată E(50) este utilizată în mod normal pentru evaluarea expunerii profesionale de rutină. Pentru a obţine valoarea dozei efective angajate, valoarea încorporării este multiplicată cu coeficientul e(g), doza efectivă angajată per unitate de încorporare, pentru grupul g de vârste ale persoanelor expuse şi pentru încorporare prin ingestie ori inhalare, după caz. A3.2. Se recomandă utilizarea modelelor biocinetice elaborate pentru calculul valorilor e(g), şi respectiv a valorilor de referinţă ale coeficienţilor de doza e(g) petru încorporări de radionuclizi, în conformitate cu publicaţiile ICRP 119 (Compendium of Dose Coefficients based on ICRP Publication 60), 130 (Occupational Intakes of Radionuclides, Part 1), 134 Occupational Intakes of Radionuclides, Part 2) şi 137 (Occupational Intakes of Radionuclides, Part 3). ANEXA 4 la Norme Coeficienţi de conversie pentru expunerea externă A4.1. Doza efectivă, E, este mărimea de prim interes utilizată în protecţia radiologică. Această mărime face posibilă necesitatea însumării dozelor provenind de la emiţători interni de radiaţie cu cele produse de câmpuri externe, pentru a se obţine o singură valoare numerică ce se utilizează în limitarea expunerii şi la optimizarea protecţiei radiologice, atât pentru lucrători cât şi pentru persoane din populaţie. Deoarece însă doza efectivă este o mărime ce nu se poate măsura, se introduc mărimi operaţionale măsurabile cum este Hp(10). A4.2. Relaţia directă dintre valorile E şi Hp (10) se bazează pe ipoteza iradierii uniforme a întregului organism. Au fost calculaţi coeficienţi de conversie pentru transformarea unor Mărimi fundamentale măsurabile (fluenţa particulelor, kerma în aer, doza absorbită în ţesut) în valori ale dozei efective din fantome antropomorfice reprezentând oameni adulţi, precum şi în valorile mărimilor operaţionale măsurate utilizând fantome ICRU. A4.3. Valorile coeficienţilor de conversie dintre mărimile fundamentale şi mărimile operaţionale sunt importante şi în scopuri de etalonare. Într-un laborator de etalonare, trasabilitatea se stabileşte faţă de mărimile fundamentale. Sunt necesari apoi coeficienţi de conversie, pentru a obţine valorile mărimilor operaţionale în câmpuri standardizate de radiaţii de etalonare, astfel încât să poată fi etalonate dozimetrele prin expunerea în aceste câmpuri, pe corpurile-fantomă corespunzătoare. Informaţii suplimentare privind aceste câmpuri standardizate sunt prezentate în Anexa 8. A4.4. Publicaţia ICRP 116 prezintă coeficienţi de conversie din fluenţă în doză, atât pentru doza efectivă cât şi pentru doza absorbită în organe/ţesutul, şi pentru diferite tipuri de expunere externă. Aceşti coeficienţi au fost calculaţi utilizând corpuri-fantomă de calcul ICRP/ICRU, reprezentând oficial Masculul Adult de Referinţă şi Femela Adultă de Referinţă, introduse în coduri de calcul tip Monte Carlo care simulează transportul radiaţiei în corpul uman. Pentru aceste simulări au fost luate în considerare geometrii idealizate de iradiere a întregului-corp incluzând fascicule unidirecţionale largi de radiaţii paralele cu axe orientate antero-posterior, postero-anterior, stânga-lateral şi dreapta lateral, precum şi cu rotaţie completă faţă de axa longitudinală a corpului-fantomă; a fost luată în considerare şi iradierea complet izotropă a corpului-fantomă. Din aceste simulări a fost determinată doza absorbită în fiecare organ/ţesut din corpul-fantomă de referinţă. Coeficienţii de conversie din fluenţă în doza efectivă au fost derivaţi din coeficienţii de conversie obţinuţi pentru doza absorbită în fiecare organ/ţesut, utilizând valorile factorului de ponderare pentru radiaţie wR şi valorile factorului de ponderare tisulară wT. A4.5. Coeficienţii de conversie a mărimilor fizice (fluenţa, kerma în aer) în mărimile operaţionale Hp (10) , Hp(3) şi Hp(0,07), petru câmpuri standardizate de etalonare, se obţin din următoarele publicaţii: INTERNAŢIONAL COMMISSION ON RADIOLOGICAL PROTECTION, Conversion Coefficients for Radiological Protection Quantities for External Radiation Exposures, Publication 116, Ann. ICRP 40 2-5 (2010) and Publication 116 Corrigenda INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARTIZATION, X and Gamma Reference Radiation for Calibrating Dosemeters and Dose rate Meters and for Determining their Response as a Function of Photon Energy, Part 3: Calibration of Area and Personal Dosemeters and the Measurement of their Response as a Function of Energy and Angle of Incidence, ISO 4037-3:1993, ISO, Geneva (1993) INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Nuclear Energy - Reference Beta-particle Radiation - Part 2: Calibration Fundamentals Related to Basic Quantities Characterizing the Radiation Field, ISO 6980-2:2004, ISO, Geneva (2004) INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Nuclear Energy - Reference Beta-particle Radiation - Part 3: Calibration of Area and Personal Dosemeters and the Determination of their Response as a Function of Beta Radiation Energy and Angle of Incidence, ISO 6980-3:2006, ISO, Geneva (2006) INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Reference Neutron Radiations - Part 3: Calibration of Area and Personal Dosemeters and the Determination of Response as a Function of Energy and Angle of Incidence, ISO 8529-3: 1998, ISO, Geneva (1998) INTERNAŢIONAL ELECTROTECHNICAL COMMISSION, Radiation Protection Instrumentation - Passive Integrating Dosimetry Systems for Personal and Environmental Monitoring of Photon and Beta Radiation, IEC 62387, IEC, Geneva (2012) INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Passive Personal Neutron Dosemeters - Performance and Test Requirements, ISO 21909:2005, ISO, Geneva (2005). ANEXA 5 la Norme Sistemul de management al calităţii A.5.0. Lista cu publicaţiile recomandate pentru calculul incertitudinii: JCGM 100:2008 Evaluation of measurement data Guide to the expression of uncertainity in measurement EC RP 160: Technical recommendations for monitoring individuals occupationally exposed to external radiation A5.1. Implementarea unui sistem de management al calităţii conform standardului EN ISO/IEC 17025 este o condiţie de aprobare a unui serviciu de dozimetrie individuală. Monitorizarea sistemului de management al calităţii A5.2. Furnizorul serviciilor de dozimetrie trebuie să definească, să planifice şi să implementeze în cadrul sistemului de management al calităţii activităţi de măsurare şi monitorizare necesare pentru a asigura conformitatea cu prevederile aplicabile ale legilor, reglementărilor şi standardelor, precum şi pentru a aduce îmbunătăţiri. Astfel de activităţi trebuie să includă analiza necesităţii metodelor aplicabile şi specificaţii privind utilizarea metodelor selectate, inclusiv a unor tehnici statistice. A5.3. Procesul de măsurare, analiză şi îmbunătăţire cuprinde, în general, următoarele: a) acţiuni întreprinse în mod curent pentru a monitoriza eficacitatea sistemului ca întreg, identificând prin mijloace corespunzătoare domeniile în care trebuie aduse îmbunătăţiri; b) aplicarea metodelor statistice de bază pentru monitorizarea informaţiilor privind satisfacţia clientului, a performanţelor echipamentului, a ratelor de măsurare şi pentru alţi indicatori similari de eficienţă a serviciilor furnizate clientului; c) acţiuni întreprinse la timp pentru a preveni apariţia neconformităţilor, a îmbunătăţi sistemul şi a optimiza serviciile furnizate clientului. Procesul de audit intern şi activităţile de îmbunătăţire sunt parte a acestor acţiuni; d) acţiuni prompt întreprinse pentru a corecta fiecare neconformitate identificată fie prin autoevaluare, în urma unor reclamaţii ale clienţilor, din recomandările auditului intern ori extern, sau prin orice altă metodă care conduce la identificarea unei neconformităţi. Neconformităţi şi măsuri corective ori preventive A5.4. Următoarele exemple pot fi confederate neconformităţi în furnizarea serviciilor dozimetrice: a) date primare incorect introduse în prelucrare; b) rezultate dozimetrice obţinute prin aplicarea unui algoritm incorect; c) date incorecte de etalonare sau factori de etalonare incorecţi; d) rezultate ale unor măsurări efectuate utilizând instrumentele în afara domeniului lor de măsurare sau de aplicare; e) date de etalonare obţinute utilizând condiţii de iradiere incorecte. Trebuie să fie efectuată o analiză a impactului neconformităţilor asupra securităţii radiologice, urmată de înştiinţarea managementului, la nivel corespunzător. A5.5. Procedura aplicării de acţiuni corective se iniţiază după înregistrarea unei reclamaţii sau obţinerea de informaţii de această natură prin feedback de la client, ori la identificarea neconformităţii de către personalul propriu sau în timpul unui audit. Acţiunile corective trebuie să fie proporţionale cu magnitudinea problemei şi cu riscurile asociate. A5.6. Acţiunea preventivă se poate impune în urma unei acţiuni corective, ori poate fi întreprinsă în alte situaţii, pe durata dezvoltării unor noi metode de testare sau proceduri de management, ori ca urmare a unei decizii luate în timpul analizei efectuate de management. Acţiunile preventive şi acţiunile corective urmează parcursuri similare în aplicare, însă primele au caracter prospectiv şi celelalte au caracter retrospectiv. În timp ce acţiunile preventive se aplică cu intenţia de a elimina riscul apariţiei de neconformităţi, acţiunile corective se aplică neconformităţilor existente. A5.7. O acţiune corectivă începe printr-o investigaţie în vederea determinării cauzelor problemei. Următoarele exemple cuprind întrebări ce trebuie luate în considerare atunci când se acţionează pentru identificarea cauzei principale a problemei: a) neconformitatea identificată a fost validată a fi o problemă reală? b) au fost modificate caracteristicile dozimetrului? c) metodele şi procedurile utilizate pentru realizarea sarcinii încredinţate sunt adecvate? d) sunt necesare acţiuni suplimentare de pregătire a personalului sau de perfecţionare a abilităţilor practice? e) funcţionarea echipamentului relevant este corespunzătoare? f) echipamentul de etalonare a fost verificat? g) au fost modificate specificaţiile furniturii consumabile utilizate în operaţiunile investigate? A5.8. Acţiunea preventivă este mai mult un proces activ de identificare a oportunităţilor de îmbunătăţire, decât un răspuns la identificarea unor probleme sau la reclamaţii. Pe lângă revizuirea procedurilor operaţionale, acţiunea preventivă poate implica şi analizarea datelor, inclusiv a tendinţelor de dezvoltare şi a riscurilor, precum şi a rezultatelor testării de competenţe. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor A5.9. Serviciul de dozimetrie trebuie să caute să îmbunătăţească mereu calitatea serviciilor furnizate clientului şi procesele interne implementate în acest scop. Corectarea erorilor şi prevenirea pierderilor sunt două exemple ale modalităţilor de îmbunătăţire în cadrul unei organizaţii. Informaţii de tip feedback A5.10. Serviciul de dozimetrie trebuie să implementeze politica şi procedurile necesare pentru soluţionarea reclamaţiilor primite de la clienţi sau de la alte părţi implicate. Trebuie să fie realizate şi păstrate înregistrări ale tuturor reclamaţiilor, ale investigaţiilor şi măsurilor corective aplicate în fiecare asemenea caz de către furnizorul de servicii dozimetrice. Controlul înregistrărilor A5.11. În ceea ce priveşte înregistrările tehnice, serviciul de dozimetrie trebuie să păstreze înregistrările originale ale observaţiilor, ale datelor derivate şi informaţii suficiente pentru a asigura auditarea ulterioară, înregistrări de etalonare şi copia fiecărui raport de testare ori certificat de etalonare emise pentru perioade definite de valabilitate. Înregistrările fiecărei testări sau etalonări trebuie să cuprindă informaţii suficiente pentru a facilita identificarea factorilor care ar putea afecta incertitudinea, după caz, precum şi a celor de natură a face posibilă repetarea testării sau a etalonării, în condiţii pe cât este posibil mai apropiate de condiţiile originale. Înregistrările trebuie să specifice identitatea persoanelor responsabile pentru eşantionare, pentru realizarea fiecărei testări ori etalonări, precum şi pentru verificarea rezultatelor. A5.12. Fiecare greşeală corectată în cuprinsul înregistrării trebuie să fie evidenţiată prin linii de tăiere (nu prin ştergere, nu făcută ilizibilă, nu eliminată), iar valoarea corectă trebuie să fie introdusă alături de cea astfel corectată. Corecturile înregistrărilor trebuie să fie însoţite de semnătura persoanei care le-a efectuat; dacă înregistrările sunt stocate electronic, trebuie să fie întreprinse măsuri echivalente pentru evitarea pierderii sau a schimbării neautorizate a datelor originale. Audit intern A5.13. Programul de audit intern trebuie să cuprindă toate elementele sistemului de management, inclusiv testarea sau etalonarea. A5.14. Atunci când concluziile auditului identifică motive de îndoială în ceea ce priveşte eficacitatea operaţiunilor sau corectitudinea ori validitatea rezultatelor, serviciul de dozimetrie trebuie să întreprindă acţiuni corective în timp util. precum şi să înştiinţeze în scris clienţii dacă investigaţiile dovedesc posibila influenţare negativă a rezultatelor furnizate. Metode de testare ori de etalonare şi validarea metodelor A5.15. Fiecare metodă de măsurare trebuie să fie temeinic documentată printr-o procedură care să descrie pas cu pas efectuarea măsurării, dacă se consideră necesară o astfel de descriere. Conducerea serviciului de dozimetrie trebuie să se asigure că personalul utilizează metode de ultima generaţie şi că îşi îndeplinesc sarcinile respectând cerinţele acestor metode temeinic documentate. Metoda selectată trebuie să prezinte caracteristici bine cunoscute în ceea ce priveşte acurateţea, corectitudinea, repetabilitatea, robusteţea, etc., iar domeniul de incertitudini în măsurare trebuie să fie cunoscut şi prezentat în raportul măsurării. Fiecare metodă de măsurare trebuie să fie validată în conformitate cu procedura de validare inclusă în sistemul de management al calităţii implementat. Echipamente de testare şi etalonare A5.16. Serviciul de dozimetrie trebuie să dispună de echipamente adecvate pentru a realiza procesele necesare furnizării rezultatelor cerute de client, inclusiv măsurări ori etalonări calcule şi raportări. Aceste echipamente trebuie să fie funcţionale, să poată fi utilizate în măsurări zi de zi. A5.17. Toate echipamentele, precum şi software-ul dezvoltat în serviciul de dozimetrie, trebuie să fie clar identificate de exemplu prin documentaţii suficiente pentru a dovedi validarea acestui software şi setarea corectă a echipamentelor. Trasabilitatea măsurării A5.18. Pentru a se asigura că rezultatele măsurării se conformează cerinţelor standardelor internaţionale, fiecare dispozitiv de măsurare ce poate influenţa rezultatele trebuie să fie etalonat înainte de introducerea în serviciu, precum şi după aceea, periodic. Etaloanele utilizate pentru aceste calibrări trebuie să aibă trasabilitate la Sistemul Internaţional de Unităţi. Participarea adecvată la exerciţii internaţionale de intercomparare demonstrează fiabilitatea măsurărilor. A5.19. Serviciul de dozimetrie trebuie să păstreze informaţii referitoare la toate etaloanele de calibrare utilizate, într-un sistem de date care să cuprindă: a) data etalonării; b) seria dispozitivului calibrat; c) data ultimei etalonări şi data la care este accesată o nouă etalonare; d) înregistrări şi copii ale tuturor certificatelor de etalonare; e) schema programării din timp a tuturor etalonărilor periodice necesare. Asigurarea calităţii rezultatelor activităţii de testare şi de etalonare A5.20. Serviciul de dozimetrie trebuie să implementeze procese de asigurare continuă a controlului calităţii serviciilor furnizate clientului. Trebuie să fie considerate în mod adecvat următoarele: a) utilizarea numai a unor materiale de referinţă certificate, pentru etalonare şi control intern al calităţii; b) realizarea tuturor măsurărilor şi etalonărilor în conformitate cu documentaţia aplicabilă; c) participarea la exerciţii de intercomparare ori la programe de testare a competenţelor; d) utilizarea de metode statistice pentru determinarea pe termen lung a calităţii rezultatelor etalonării, astfel încât să fie identificate posibile tendinţe în degradarea instrumentelor. Raportarea rezultatelor Rezultatele trebuie să fie raportate clientului cu acurateţe, claritate şi astfel încât să fie îndeplinite cerinţele standardului: INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, INTERNAŢIONAL ELECTROTECHN1CAL COMMISSION, General Requirements for the Competence of Testing and Calibration Laboratories, ISO/IEC 17025:2017, ISO, Geneva (2017). ANEXA 6 la Norme Testarea de performanţe şi testări de rutină A6.1. Testarea de performanţe A6.1.1. Suplimentar faţă de păstrarea dovezilor privind testarea de tip a sistemului de dozimetrie individuală conform recomandărilor din Anexa 7, la intervale regulate de timp trebuie să fie realizată testarea performanţelor serviciului de dozimetrie. Testările externe de performanţe au în mod obişnuit ca obiectiv verificarea fiabilităţii şi consistenţei în aplicarea metodei dozimetrice. A6.1.2. Sunt de uz general trei tipuri de testări de performanţe - testare în orb, testare prin surprindere şi testare anunţată: a) la testarea în orb serviciul de dozimetrie nu are cunoştinţă despre teste şi nu poate utiliza dozimetre selectate ori proceduri speciale de evaluare pentru aceste teste. Un mod de abordare este alegerea unui client imaginar şi iradierea în condiţii controlate a dozimetrelor destinate acestuia, independent de serviciul dozimetrie; b) la testarea prin surprindere, furnizorul de servicii de dozimetrie are cunoştinţă despre teste dar nu cunoaşte în avans data la care se efectuează testarea. Este permisă utilizarea dozimetrelor selectate dar nu este permisă utilizarea unor proceduri speciale ce evaluare; c) la testarea anunţată, furnizorul de servicii de dozimetrie cunoştinţă despre teste, poate utiliza dozimetre selectate şi proceduri speciale de evaluare Un exerciţiu de intercomparare a furnizorilor de servicii dozimetrice poate fi privit ca testare anunţată a performanţelor. În general, rezultatele unor astfel de intercomparări sunt publicate fără identificarea numelor participanţilor. A6.2. Testarea de rutină A6.2.1. Scopul testării de rutină este de a verifica acurateţea şi precizia sistemului de dozimetrie la măsurarea dozelor pentru o singură energie, în mod obişnuit aceea a unei surse radioactive de etalonare, cum este 137Cs ori 60Co în cazul dozimetrelor pentru fotoni. Acest tip de testare serveşte şi la normarea sensibilităţii sistemului de dozimetrie ca întreg. Testările de rutină se efectuează de obicei de către serviciul dozimetrie şi trebuie să fie repetate la intervale regulate de timp, de preferinţă o dată pe lună. În comparaţie cu acestea, testările QA pentru monitorizarea unor aspecte specifice privind performanţa sistemului dozimetrie se efectuează de regulă în fiecare zi de lucru. A6.2.2. Evoluţia în timp a rezultatelor testării de rutină trebuie să fie urmărită îndeaproape, de exemplu prin utilizarea unor diagrame de control în care sunt definite niveluri de avertizare şi de acţiune, pentru a se iniţia la timp acţiuni corective necesare întreprinse de către serviciul dozimetrie. A6.3. În testarea de performanţe şi testarea de rutină sunt aplicabile recomandările specificate în: European Communities' Publication Radiation Protection 160, "Technical Recommendations for Monitoring Individuals Occupationally Exposed to External Radiation" (2009). ANEXA 7 la Norme Testarea de tip a sistemelor dozimetrice pentru expunerea externă A7.1. Testarea de tip a sistemelor dozimetrice pentru expunerea externă implică testări de performanţe ale caracteristicilor sistemului ca întreg, printr-o serie de iradieri şi condiţii de depozitare. Trebuie acordată atenţie specială cuantificării surselor de incertitudine, iar aceasta implică în primul rând investigarea variaţiei răspunsului dozimetrului cu energia şi direcţia de incidenţă a fasciculului de radiaţii. Însă include şi considerarea altor caracteristici dozimetrice cum sunt liniaritatea răspunsului, domeniul măsurabil de doze, capabilitatea sistemului de a furniza rezultate satisfăcătoare pe domenii rezonabile ale condiţiilor de temperatură şi umiditate şi abilitatea de a răspunde corespunzător la valori mari ale debitului de doză ori în câmpuri pulsate de radiaţii. Testarea de tip include şi teste de natură generală cum sunt capabilitatea sistemului de a funcţiona satisfăcător în câmpuri electrice şi magnetice pe domenii rezonabile şi abilitatea de a rezista unor şocuri mecanice şi vibraţii. Testele nu se referă numai la dozimetru ca atare ci la întreg sistemul, inclusiv orice echipament de citire a indicaţiilor sale. A7.2. Sistemele de dozimetrie individuală se supun testării de tip în conformitate cu standardele relevante ale IEC/ISO şi trebuie să îndeplinească criteriile de acceptabilitate specificate în aceste standarde. Toate câmpurile de radiaţii utilizate în testarea de tip trebuie să fie bine caracterizate, cu trasabilitate la etaloanele sistemului naţional de metrologie. Standardele ISO/IEC prezintă cerinţe şi recomandări privind stabilirea câmpurilor de radiaţii de referinţă pentru fotoni, radiaţii beta şi neutroni: a) în cazul dozimetrelor pasive, sistemele de dozimetrie individuală trebuie să îndeplinească prevederile standardului IEC 62387 (fotoni/beta) şi ISO 21909 (neutroni); b) în cazul dozimetrelor active, sistemele de dozimetrie individuală trebuie să îndeplinească prevederile standardului IEC 61526. A7.3. Sistemele de dozimetrie individuală trebuie să fie testate pentru a determina cât de bine se conformează cerinţelor impuse de mărimea sau mărimile ce trebuie măsurate, privind caracteristicile răspunsului la variaţii de energie şi ale răspunsului unghiular. A7.4. Dacă în oricare parte a testării nu sunt îndeplinite criteriile de acceptabilitate, un astfel de eşec trebuie să fie prezentat clar şi detaliat, luînd în considerare şi motivele care l-au generat. A7.5. Se utilizează prevederile următoarelor publicaţii: INTERNAŢIONAL ELECTROTECHNICAL COMMISSION, Radiation Protection Instmmentation - Passive Integrating Dosimetry Systems for Personal and Environmental Monitoring of Photon and Beta Radiation, IEC 62387, IEC Geneva (2012). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Passive Personal Neutron Dosemeters - Performance and Test Requirements, ISO 21909:2005, ISO, Geneva (2005). INTERNAŢIONAL ELF (ELECTROTEHNICAL COMMISSION, Radiation Protection Instrumentation - Measurement of Personal Dose Equivalents Hp(10) and Hp(0.07) for X, Gamma, Neutron and Beta Radiations - Direct Reading Personal Dose Equivalent Monitors, IEC 61526, Geneva (2010). ANEXA 8 la Norme Câmpuri de radiaţii de referinţă A8.1. Toate câmpurile de radiaţii de referinţă utilizate în testarea de tip trebuie să fie bine caracterizate şi să aibă trasabilitate la etaloane naţionale de metrologie. Standardele ISO care prezintă cerinţe şi recomandări privind stabilirea câmpurilor de radiaţii de referinţă pentru fotoni, radiaţii beta şi neutroni sunt seria ISO 4037 pentru fotoni, seria ISO 6980 pentru radiaţii beta şi seria ISO 8529 pentru neutroni. Aceste câmpuri de referinţă trebuie să fie utilizate şi pentru testările de rutină privind calibrarea sistemelor de dozimetrie individuală. A8.2. Întrucât mărimea operaţională utilizată în monitorizarea individuală Hp(d) se referă la măsurarea echivalentului individual de doză în organismul uman, dozimetrele concepute pentru această mărime operaţională trebuie să fie testate ca tip şi etalonate pe o fantomă corespunzătoare, pentru a reproduce retroîmprăştierea şi atenuarea radiaţiilor de corpul uman. Aceste fantome sunt de asemenea prezentate în seria de standarde ISO 4037. A8.3. Fantoma pentru măsurarea mărimii Hp (10) constă dintr-un recipient paralelipipedic făcut din metil polimetilmetacrilat (plexiglas) cu dimensiunile 30 cm x 30 cm x 15 cm. Grosimea pereţilor este de 2,5 mm pentru partea frontală şi de 10 mm pentru ceilalţi pereţi. Recipientul se umple cu apă. A8.4. Fantoma tip bară, pentru măsurarea mărimii Hp(0,07) în dozimetria extremităţilor constă dintr-un cilindru de plexiglas de 19 mm diametru şi 300 mm lungime. A8.5. Fantoma pentru măsurarea mărimii Hp (3) în dozimetria cristalinului este un cilindru de plexiglas de 20 cm diametru şi 20 cm înălţime, cu pereţi subţiri din plexiglas şi umplut cu apă. A8.6. Se utilizează prevederile următoarelor publicaţii: INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, X and Gamma Reference Radiation for Calibrating Dosemeters and Doserate Meters and for Determining their Response as a Function of Photon Energy, Part 1: Radiation Characteristics and Production Methods, ISO 4037- 1:1996, ISO, Geneva (1996). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, X and Gamma Reference Radiation for Calibrating Dosemeters 'and Doserate Meters and for Determining their Response as a Function of Photon Energy, Part 2: dosimetry for Radiation Protection over the Energy Ranges from 8 keV to 1,3 MeV and 4 MeV to 9 MeV, ISO 4037-2:1997, ISO, Geneva (1997). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, X and Gamma Reference Radiation for Calibrating Fosemeters and Doserate Meters and for Determining their Response as a Function of Photon Energy, Part 3: Calibration of Area and Personal Dosemeters and the Measurement of their Response as a Function of Energy and Angle of Incidence, ISO 4037-3:1993, ISO, Geneva (1993). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, X and Gamma Reference Radiation for Calibrating Dosemeters and Doserate Meters and for Determining their Response as a Function of Photon Energy, Part 4: Calibration of Area and Personal Dosemeters in Low Energy X Reference Radiation Fields, ISO 4037-4:2004, ISO, Geneva (2004). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Reference Neutron Radiations - Part 1: Characteristics and Methods of Production, ISO 8529-1:2001, ISO, Geneva (2001). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Reference Neutron Radiations - Part 2: Calibration Fundamentals Related to the Basic Quantities Characterizing the Radiation Field, ISO 8529-2:2000, ISO, Geneva (2000). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Reference Neutron Radiations - Part 3: Calibration of Area and Personal Dosemeters and the Determination of Response as a Function of Energy and Angle of Incidence, ISO 8529-3: 1998, ISO, Geneva (1998). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Nuclear Energy - Reference Beta-particle Radiation - Part 1 : Method of Production, ISO 6980-1:2006, ISO, Geneva (2006). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Nuclear Energy - Reference Beta-particle Radiation Part 2: Calibration Fundamentals Related to Basic Quantities Characterizing the Radiation Field, ISO 6980-2:2004, ISO, Geneva (2004). INTERNAŢIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Nuclear Energy - Reference Beta-particle Radiation - Part 3: Calibration of Area and Personal Dosemeters and the Determination of their Response as a Function of Beta Radiation Energy and Angle of Incidence, ISO 6980-3:2006, ISO, Geneva (2006). ANEXA 9 la Norme Curbele trompetă A9.1. Recomandările din Publicaţia ICRP 75 prezintă ca fiind acceptabile nivelurile de incertitudine în două regiuni ale domeniului valorilor de doză astfel: a) în regiunea din vecinătatea limitei relevante de doză, un factor de variaţie de 1,5 în fiecare sens, faţă de valoarea 1 a raportului dintre doza măsurată şi doza convenţional adevărată, este considerat acceptabil; b) în regiunea nivelului de înregistrare se consideră acceptabilă o incertitudine de ± 100%. A9.2. Această formulare a nivelurilor acceptabile de incertitudine conduce la o funcţie-treaptă şi de aceea este de dorit să i se aplice o procedură de netezire, care conduce la aşa numitele curbe trompetă. Limita superioară (R_UL) şi limita inferioară (R_LL) permise pentru raportul dintre doza măsurată şi doza convenţional adevărată sunt exprimate prin relaţiile: R_UL = 1,5 [1 + H_0/(2 H_0 + H_r)], pentru limita superioară; limita inferioară se obţine din relaţia: R_LL = 1/1,5 [1 - 2 H_0/(H_0 + H_r)], pentru H_r > H_0 R_LL = 0 pentru H_r < H_0 unde H_r este valoarea convenţional adevărată a dozei şi H_0 este nivelul de înregistrare corespunzător perioadei de monitorizare individuală. GRAFIC (a se vedea imaginea asociată) A9.3. Din consideraţii privind caracteristicile răspunsului dozimetrelor individuale pentru neutroni aflate în uz curent, precum şi din rezultatele intercomparărilor, rezultă în mod cert că există dificultăţi în îndeplinirea pentru neutroni a criteriilor acceptabile de incertitudine prezentate în paragrafele de mai sus. Chiar şi un criteriu situat la nivelul de 50% este posibil să nu fie îndeplinit, cu orice dozimetru de neutroni cu design actual, pentru domeniul complet de valori ale energiei fasciculelor de neutroni ce pot exista la locul de muncă, precum şi pentru electroni. ANEXA 10 la Norme Criterii de performanţă pentru radiobiotestări in vivo şi in vitro A10.1. Standardul internaţional ISO 28218 prezintă criterii referitoare la asigurarea şi controlul calităţii, şi pentru evaluarea performanţelor unui serviciu de dozimetrie individual care efectuează măsurări de radiobiotestare. Ca parte a procesului de aprobare, astfel de servicii de dozimetrie trebuie să facă dovada îndeplinirii criteriilor listate în acest standard privind: a) acurateţea măsurărilor in vivo ale activităţii, a măsurării unor cantităţi de material radioactiv cu conţinut selectat de radionuclizi semnificativi, plasate în fantome şi a măsurărilor in vitro ale activităţii şi cantităţilor de material radioactiv cu conţinut selectat de radionuclizi semnificativi aflate în eşantioanele testate; b) cerinţele minimale pentru limita de detecţie; c) nivelurile minime de testare posibilă şi domeniile mărimilor care se testează; d) asigurarea calităţii în serviciile de dozimetrie; e) controlul calităţii în serviciile de dozimetrie; f) procedurile de referinţă pentru cazurile în care clientul nu precizează criterii de performanţă. A10.2. Prevederile standardului ISO 28218 se aplică oricărui sistem de radiobiotestare in vivo utilizat pentru măsurarea radionuclizilor distribuiţi în organism ori localizaţi în anumite ţesuturi sau organe cum sunt tiroida, plămânii, ficatul şi oasele. Criteriile de performanţă din acest standard, în ceea ce priveşte măsurările in vitro, sunt concepute în primul rând pentru asigurarea şi îmbunătăţirea acurateţei măsurării activităţii radionuclizilor în eşantioane de excreţii. A10.3. În cadrul acestor criterii de performanţă concepte cum sunt limita de detecţie şi pragul de decizie, precum şi aplicarea lor corectă, sunt foarte importante. Explicaţii detaliate ale acestor concepte şi modul de aplicare a lor la măsurări de activitate in vivo şi in vitro sunt prezentate în standardele ISO 11929 şi ISO 28218; se pot utiliza şi recomandările din publicaţia IAEA AQ-48 (2017). A10.4. Se utilizează prevederile următoarelor publicaţii: INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Radiation Protection Performance Criteria for Radiobiocassay, ISO 28218:2010, ISO, Geneva (2010). INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Determination of the Characteristic Limits (Decision Threshold, Detection Limit and Limits of the Confidence Interval) for Measurements of Ionizing Radiation - Fundamentals and Application, ISO 11929:2010, ISO, Geneva (2010). INTERNATIONAL ATOMIC ENERGY AGENCY, Characteristic Limits for Radioactivity Measurements. Decision Threshold, Detection Limit and Limits of the Confidence Interval, AQ-48, IAEA Vienna (2017). ANEXA 11 la Norme Evaluarea dozei echivalente angajate şi a dozei efective angajate, informaţii specifice pentru radionuclizi selectaţi A11.1. În urma încorporării de radionuclizi, dozele primite de organe şi ţesuturi se acumulează în timp şi de aceea expunerea internă a lucrătorilor trebuie să fie evaluată utilizând ca mărimi de protecţie radiologică doza echivalentă angajată şi doza efectivă angajată. Rapoarte ale ICRP privind încorporarea de radionuclizi în expunerea profesională, prezintă date care pot fi utilizate atât în evaluări prospective cât şi în evaluări retrospective ale acestor mărimi de protecţie. A11.2. Pentru coeficienţii de doză pentru încorporările profesionale de radionuclizi prin inhalare şi ingestie, precum şi pentru datele necesare interpretării rezultatelor unor măsurări de radiobiotestare ca de exemplu conţinutul de radionuclizi în organism ori numai într-un anumit organ, sau în excreţia urinară se recomandă rapoartele ICRP "Occupational Intakes of Radionuclides - Part 1, 2 and 3" prezentate în publicaţiile ICRP 130, 134 şi respectiv 137 (a se vedea şi Anexa 3 pentru referinţe bibliografice). A11.3. În evaluarea dozelor, se poate folosi următorul principiu general de proporţionalitate: efortul implicat în evaluare trebuie să fie proporţional cu valoarea dozei - cu cât este mai mic nivelul dozei cu atât mai simplu poate fi procesul de evaluare. De aceea, se recomandă utilizarea următoarelor niveluri de complexitate în structurarea abordării graduale a evaluării aşa cum prevede documentul "EC project IDEAS final report (2005)": a) nivel 0: doza efectivă angajată anual < 0,1 mSv, nu este necesară evaluarea; b) nivel 1: doze tipice (0,1- 1) mSv, evaluare simplă utilizând parametrii ICRP de referinţă; c) nivel 2: doze tipice (1- 6) mSv, evaluare complexă utilizând informaţii suplimentare pentru obţinerea unei estimări mai realiste; d) nivel 3: doze tipice > 6 mSv, evaluare complexă extinsă, în cazuri cu date cuprinzătoare. A11.4. Evaluările complexe implică următoarele: a) informaţii de bază, privind modulele biocinetice şi funcţiile corespunzătoare de biotestare pentru interpretarea datelor de monitorizare; b) informaţii detaliate privind procesarea şi evaluarea datelor de monitorizare; c) o abordare structurată a evaluării dozei, constând din proceduri descrise pas-cu-pas prin diagrame bine definite; d) obţinerea celei mai bune estimări a dozei prin optimizarea evaluării din datele existente. A11.5. Informaţii specifice pentru radionuclizi selectaţi, utilizate în conceperea şi planificarea programelor de monitorizare şi evaluarea retrospectivă a dozelor provenind din expunerea profesională internă, sunt prezentate în rapoartele ICRP "Occupational Intakes of Radionuclides - Part 2 and 3" din publicaţiile ICRP 134 şi 137 (a se vedea Anexa 3 pentru referinţe bibliografice). A11.6. Se utilizează şi prevederile următoarelor publicaţii: INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Radiation Protection - Dose Assessment for the Monitoring of Workers for Internal Radiation Exposure, ISO 27048:2011, ISO, Geneva (2011). EU Bookshop - EU Law and Publications, IDEAS project "General Guidelines for the Estimation of Committed Dose from Incorporation Monitoring Data", Executive Summary of the publishable Final Report (2005). INTERNATIONAL COMMISSION ON RADIOLOGICAL PROTECTION, The ICRP Computational Framework for Internal Dose Assessment for Reference Adults: Specific Absorbed Fractions, Publication 133, Ann. ICRP 45, 2 (2016). INTERNATIONAL COMMISSION ON RADIOLOGICAL PROTECTION, Nuclear Decay Data for Dosimetric Calculations, Publication 107, Ann. ICRP 38, 3 (2008). ANEXA 12 la Norme Dozimetria extremităţilor şi a cristalinului A12.1. Note introductive: limitarea efectelor stochastice se realizează prin intermediul limitelor impuse pentru doza efectivă, iar a reacţiilor tisulare (efecte deterministe) prin limite de doză echivalentă pentru ţesuturi/organe specifice. Pielea umană trebuie să fie protejată faţă de reacţii tisulare cum sunt eritemul sau ulcerările. Pentru expuneri mari ale cristalinului există riscul apariţiei de opacităţi şi cataracte induse de radiaţii. În vederea protejării pielii, a cristalinului şi a extremităţilor, Comisia Internaţională de Protecţie Radiologică recomandă pentru acestea valori separate ale limitelor de doză. Aceste valori separate ale limitelor de doză sunt necesare deoarece, în cazul expunerilor localizate, dozele echivalente primite la piele şi la cristalin pot depăşi aceste limite chiar atunci când valoarea dozei efective este mai mică decât limita de doză. A12.2. Dozimetria extremităţilor. A12.2.1. Monitorizarea expunerii pielii şi a extremităţilor implică măsurarea H_p(0,07), mărimea operaţională utilizată pentru evaluarea dozei la piele. A12.2.1. Următoarele exemple prezintă situaţii în care poate fi necesară utilizarea dozimetrelor pentru extremităţi: a) monitorizarea mâinilor sau a degetelor trebuie luată în considerare pentru locurile de muncă în care aceste extremităţi pot fi extrem de apropiate de emiţătorul de radiaţii sau de fasciculul de radiaţii, ca în situaţii în care se manevrează surse radioactive în cercetarea ştiinţifică, în medicina nucleară sau în operaţiuni de demontare a unor componente contaminate; b) monitorizarea extremităţilor, inclusiv a tălpilor şi gleznelor, trebuie luată în considerare în cardiologia/radiologia intervenţională şi în locul de muncă din medicina nucleară; c) monitorizarea pielii trebuie luată în considerare pentru locurile de muncă în care pielea poate fi extrem de apropiată de emiţătorul de radiaţii sau de fasciculul de radiaţii şi/sau poate deveni contaminată, de exemplu în manevrarea surselor radioactive deschise. A12.2.3. Atunci când se utilizează dozimetre pentru extremităţi, acestea trebuie să fie plasate în astfel de poziţii încât să măsoare doza în zonele expuse la cele mai mari valori de doză aşteptate. Adeseori amplasarea zonei în care este aşteptată expunerea maximă a pielii sau a extremităţilor nu este cunoscută dinainte, ori nu este practicabilă purtarea dozimetrului plasat în aceste zone. În astfel de cazuri trebuie găsită o soluţie pragmatică (de exemplu un dozimetru plasat la încheietura mâinii ori la baza degetului, în loc de a fi plasat în vârful degetului) şi trebuie aplicat un factor de corecţie valorilor măsurate ale dozei, pentru a estima doza maximă. A12.2.4. Dozimetrul trebuie să fie purtat sub echipamentul de protecţie, în special în interiorul mănuşilor, dacă se poartă astfel de echipament. A12.3. Dozimetria cristalinului. A12.3.1. Monitorizarea dozimetrică a cristalinului implică măsurarea H_p(3), mărimea operaţională utilizată pentru evaluarea dozei la cristalin. Dacă este cunoscut câmpul de radiaţii, H_p(3) poate fi estimat utilizând dozimetre cu testare de tip şi etalonate pentru măsurarea altor mărimi operaţionale cum sunt H_p(0,07) şi H_p(10), întrucât în multe cazuri şi în funcţie de câmpul de radiaţii acestea pot conduce la o estimare adecvată a dozei la cristalin. A.12.3.2. Monitorizarea dozimetrică a cristalinului trebuie să fie luată în considerare în mod specific pentru acele locuri de muncă în care ochii pot fi deosebit de aproape de emiţătorul de radiaţii (care poate fi şi o sursă de radiaţii împrăştiate) ori de fasciculul de radiaţii (de exemplu în radiologia intervenţională), în timp ce alte părţi ale corpului pot fi protejate, de exemplu purtând un şorţ de protecţie radiologică cu conţinut de plumb. De asemenea, lucrătorii expuşi la radiaţii beta de mare energie pot primi doze semnificative la cristalin. A12.3.3. Pentru radiaţii beta, monitorizarea dozimetrică a cristalinului este necesară numai dacă energia maximă a electronilor depăşeşte 700 keV. Dacă se poartă ecrane de protecţie a ochilor suficient de groase pentru a absorbi radiaţia beta, trebuie să fie luată în considerare numai expunerea la fotoni, însă se ţine cont şi de contribuţia bremsstrahlung produsă de radiaţiile beta de mare energie. A12.3.4. Dozimetrul pentru cristalin trebuie să fie purtat cât mai aproape de ochi. În contact cu pielea dacă este posibil, şi orientat către sursa de radiaţii. În cazul utilizării dozimetrului pentru cristalin în radiologia intervenţională, se va alege partea corpului cea mai apropiată de tubul de radiaţii X pentru a purta dozimetrul. A12.3.5. Atunci când se utilizează ochelari de protecţie cu lentile având conţinut de plumb, sau ecrane de protecţie a feţei, dozimetrul se poartă de preferinţă în spatele acestora. Acest mod de plasare a dozimetrului pentru cristalin este însă deseori considerat impracticabil şi se alege purtarea dozimetrului în exteriorul sau în vecinătatea ecranelor. În acest caz, trebuie să fie aplicate corecţii utilizând anumiţi factori determinaţi pentru estimarea dozei la cristalin. A12.3.6. Utilizarea dozimetrului pentru întreg-corpul, plasat deasupra şorţului de protecţie în vecinătatea gulerului, poate fi acceptată pentru evaluarea expunerii cristalinului în anumite cazuri în care valoarea dozelor măsurate nu se apropie de limita de doză. Este posibil ca şi în aceste cazuri să fie necesare corecţii aplicate utilizând anumiţi factori determinaţi pentru estimarea dozei la cristalin. A12.4. Trebuie să fie utilizate prevederile următorului standard internaţional, pentru practici implicând riscul expunerii la fotoni (8 keV - 10 MeV), la electroni şi pozitroni: INTERNATIONAL ORGANIZATION FOR STANDARDIZATION, Radiological protection Procedures for monitoring the dose to the lens of the eye, the skin and the extremities, ISO 15382:2015, ISO, Geneva (2015). ANEXA 13 la Norme Evaluarea dozei efective din expunerea la radon A13.1. Informaţii specifice pentru radon şi toron utilizate pentru evaluarea dozei efective din expunerea la radon sunt prezentate în raportul ICRP "Occupational Intakes of Radionuclides" publicaţia 137 (a se vedea Anexa 3 pentru referinţe bibliografice) care furnizează coeficienţi de doză pentru evaluarea dozei efective şi date referitoare la modelele biocinetice aplicabile. A13.2. În cazul expunerii la radon, cea mai mare contribuţie la doza de radiaţii este dată de inhalarea produşilor de dezintegrare ai acestuia. În dozimetria radonului, determinarea concentraţiei medii de radon gaz reprezintă un indicator robust al riscului pentru expunerea lucrătorilor la locurile de muncă. A13.3. Factorul de echilibru F permite determinarea concentraţiei prodigilor de dezintegrare ai radonului în aer. Factorul de echilibru este F= 0,4 pentru locurile de muncă din spaţii închise prevăzute la art. 22-23 în "Metodologia pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă" şi respectiv F= 0,2 pentru locurile de muncă din mine. A13.4. Raportul ICRP recomandă următoarele valori ale coeficienţilor de doză efectivă pentru calculul dozei efective datorate inhalării de radon Rn-222 şi produşi de dezintegrare: a) 3mSv/(mJ*h*m-3) corespunzător la 10 mSv/WLM pentru expunerea lucrătorilor în locurile de muncă din spaţii închise, în mine şi clădiri subterane b) 6mSv/ (mJ*h*m-3) corespunzător la 20 mSv/WLM pentru situaţiile specifice de lucru din interior care implică activitate fizică substanţială şi pentru lucrătorii din peşteri turistice A13.5. Raportul ICRP recomandă pentru calculul dozei efective datorată inhalării de toron Rn-220 şi a produşilor săi de dezintegrare valoarea coeficientului de doză efectivă de 1,5 mSv/ (mJ*h*m-3) corespunzător la 5mSv/WLM pentru toate situaţiile de expunere a lucrătorilor, în locurile de muncă din spaţii închise şi mine. A13.6. Calculul valorilor de doză efectivă din expunerea la radon se face conform Normelor privind estimarea dozelor efective şi a dozelor echivalente datorate expunerii interne şi externe. A13.7. Pentru calculul dozei efective anuale în cazul efectuării măsurărilor de radon la locurile de muncă se poate utiliza relaţia: E(mSv) = CDE x F x C x T Unde: CDE = coeficient de doză efectivă (mSv/WLM sau mSv/(mJ*h*m-3) C= concentraţia medie de radon anuală (Bq/m3) F = factor de echilibru T = timpul de ocupare anual la locul de muncă ( 2000 ore sau variabil în funcţie de numărul de ore petrecut de lucrător la locul de muncă) A13.8. Determinările in vitro, şi anume măsurările de concentraţie a radionuclidului Pb-210 în urină pentru lucrătorii din mine şi subteran pot reprezenta un indicator pentru expunerile ridicate la radon şi permit identificarea zonelor ce necesită un control şi monitorizare adecvate. A13.9. În cazul unei încorporări ridicate de radon şi produşi de dezintegrare, determinarea activităţii radionuclizilor Pb-214 şi Bi-214 prin măsurări in vivo ale întregului corp pot fi relevante dacă acestea se efectuează între 5 ore şi 2 zile după încorporare. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
