Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORME din 15 martie 2012 privind instituirea masurilor de prevenire si combatere a spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul activitatii de consultanta fiscala
EMITENT: CAMERA CONSULTANTILOR FISCALI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 216 din 2 aprilie 2012
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezentele norme stabilesc mãsuri de prevenire şi combatere a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism prin intermediul consultanţilor fiscali şi societãţilor comerciale de consultanţã fiscalã, în conformitate cu prevederile art. 8 lit. e) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi reglementeazã standardele minime pentru elaborarea de cãtre acestea a normelor de cunoaştere a clientelei, ca parte esenţialã a administrãrii riscului de spãlare a banilor şi de finanţare a terorismului, şi aspecte legate de implementarea acestora.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentelor norme au semnificaţia prevãzutã în Legea nr. 656/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008, cu modificãrile ulterioare, şi în Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consultanţã fiscalã, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 198/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În sensul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) C.C.F. - Camera Consultanţilor Fiscali;
b) Legea nr. 656/2002 - Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 - Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile ulterioare;
d) Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 - Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consultanţã fiscalã, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 198/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) Oficiul - Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor.
CAP. II
Obligaţii ale consultanţilor fiscali şi ale societãţilor comerciale de consultanţã fiscalã
SECŢIUNEA 1
Mãsuri preventive
ART. 3
(1) În conformitate cu prevederile Legii nr. 656/2002 şi cu dispoziţiile Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008, acte normative ce transpun pe deplin Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizãrii sistemului financiar în scopul spãlãrii banilor şi finanţãrii terorismului şi Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a mãsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte definiţia "persoanelor expuse politic" şi criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauţie privind clientela, precum şi de exonerare pe motivul unei activitãţi financiare desfãşurate în mod ocazional sau la scarã foarte limitatã, consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã sunt entitãţi raportoare, având toate obligaţiile ce decurg din legislaţia de prevenire şi combatere a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism.
(2) Interesul legitim al consultanţilor fiscali şi al societãţilor comerciale de consultanţã fiscalã este acela de a asigura desfãşurarea normalã a activitãţilor în care acordã consultanţã clienţilor, în ceea ce priveşte:
a) acordarea de servicii profesionale în domeniul fiscal;
b) acordarea de servicii şi asistenţã de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor de impozite şi taxe;
c) asistenţã şi servicii pe probleme de procedurã fiscalã;
d) asistenţã privind întocmirea documentaţiei pentru exercitarea cãilor de atac împotriva titlurilor de creanţã şi a altor acte administrative fiscale;
e) asistenţã privind creanţele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
f) asistenţã şi reprezentare în faţa organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenţã de specialitate pe parcursul derulãrii inspecţiei fiscale;
g) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecãtoreşti, organelor de cercetare penalã, organelor fiscale sau a altor pãrţi interesate;
h) asistenţã fiscalã în cauzele aflate pe rolul unei autoritãţi jurisdicţionale.
(3) Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 656/2002 şi ale Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008, sã aplice strategii şi politici de cunoaştere a clientelei care sã previnã folosirea acestora în scopul spãlãrii banilor sau al finanţãrii actelor de terorism, de pãstrare a evidenţelor, de control intern, de evaluare şi gestionare a riscurilor şi sã aplice managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica implicarea entitãţii reglementate în operaţiuni suspecte de spãlare de bani şi de finanţare a actelor de terorism, asigurând instruirea corespunzãtoare a angajaţilor.
(4) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia sã identifice, sã verifice şi sã înregistreze identitatea clienţilor şi a beneficiarilor reali înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele clientului/beneficiarului real.
(5) Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã sunt obligate sã informeze toţi angajaţii asupra politicilor şi procedurilor emise în baza Legii nr. 656/2002.
(6) Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a desemna printr-un act intern una sau mai multe persoane care au responsabilitãţi în aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, ale cãror nume vor fi comunicate Oficiului împreunã cu natura şi limitele responsabilitãţilor menţionate. Persoanele desemnate rãspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea Legii nr. 656/2002 şi a prezentelor norme.
(7) Actul intern, respectiv desemnarea persoanei în relaţia cu Oficiul, va fi comunicat direct la sediul Oficiului sau prin intermediul serviciilor poştale, cu confirmare de primire, şi va respecta formularul de desemnare elaborat de Oficiu.
(8) Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã vor notifica Oficiului orice modificare sau schimbare a persoanei/ persoanelor desemnate conform alin. (6), în termen de 30 de zile de la data modificãrii.
ART. 4
Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã trebuie sã asigure instruirea corespunzãtoare a angajaţilor cu privire la prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, prin programe speciale de instruire, la care pot participa şi reprezentanţi din cadrul Oficiului, la solicitarea acestora.
ART. 5
În scopul asigurãrii desfãşurãrii activitãţii în conformitate cu cerinţele Legii nr. 656/2002, ale Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008 şi ale prezentelor norme, societãţile comerciale de consultanţã fiscalã trebuie sã adopte norme interne de cunoaştere a clientelei care sã previnã folosirea acestora pentru desfãşurarea unor activitãţi ce au ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
ART. 6
Normele de cunoaştere a clientelei trebuie sã corespundã naturii, volumului, complexitãţii şi întinderii activitãţii acesteia şi sã fie adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care aceasta presteazã servicii de consultanţã şi la gradul de risc al produselor/serviciilor oferite.
ART. 7
(1) Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã stabilesc prin normele de cunoaştere a clientelei mecanisme şi mãsuri ce trebuie implementate pentru respectarea Legii nr. 656/2002, a Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008 şi a prezentelor norme.
(2) Normele de cunoaştere a clientelei trebuie sã fie aprobate la nivelul organelor de conducere şi supuse revizuirii ori de câte ori este necesar, dar cel puţin anual, şi trebuie sã fie cunoscute de întregul personal cu responsabilitãţi în domeniul cunoaşterii clientelei, în scopul prevenirii spãlãrii banilor şi a finanţãrii terorismului.
SECŢIUNEA a 2-a
Pãstrarea înregistrãrilor şi obligaţiile de raportare
ART. 8
Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a pãstra o copie de pe documentul de identitate, ca dovadã de identitate, pentru o perioadã de cel puţin 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul.
ART. 9
(1) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a pãstra evidenţele secundare sau operative şi înregistrãrile tuturor operaţiunilor financiare ce decurg din derularea unei relaţii de afaceri ori a unei tranzacţii ocazionale, cu privire la care acestea au acordat consultanţã, pentru o perioadã de minimum 5 ani de la încheierea relaţiei de afaceri, respectiv de la realizarea tranzacţiei ocazionale, într-o formã corespunzãtoare, pentru a putea fi folosite ca mijloace de probã în justiţie, dacã este necesar. Evidenţele trebuie sã fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiei individuale, inclusiv suma şi tipul valutei.
(2) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã nu au obligaţia de a raporta Oficiului informaţiile pe care le primesc ori pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul acordãrii de consultanţã cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacã aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori dupã încheierea procedurilor.
(3) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a identifica tranzacţiile sau tipurile de tranzacţii suspecte efectuate în numele clienţilor lor, iar în situaţia în care existã suspiciuni cã o operaţiune care urmeazã a fi efectuatã are ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, acestea vor transmite de îndatã Oficiului un raport de tranzacţii suspecte, în forma prevãzutã de lege.
(4) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a nu transmite, în afara condiţiilor prevãzute de lege, informaţiile deţinute în legãturã cu spãlarea banilor şi finanţarea actelor de terorism şi de a nu avertiza clienţii implicaţi sau alte terţe persoane despre faptul cã o raportare privind o tranzacţie suspectã ori informaţii aferente acesteia au fost/vor fi înaintate Oficiului.
(5) Societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a raporta, prin intermediul persoanei desemnate, în cel mult 10 zile lucrãtoare, cãtre Oficiu operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã o reprezintã echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legãturã între ele.
(6) Consultanţii fiscali au obligaţia de a raporta, în cel mult 10 zile lucrãtoare, cãtre C.C.F. operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã o reprezintã echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legãturã între ele, iar C.C.F. are obligaţia de a transmite Oficiului informaţiile primite, în cel mult 3 zile de la primire. Informaţiile se transmit Oficiului nealterate.
(7) Contractele de confidenţialitate, legislaţia sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricţiona capacitatea persoanelor fizice şi juridice care desfãşoarã activitãţi de consultanţã fiscalã de a raporta tranzacţiile suspecte Oficiului.
(8) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia sã utilizeze formularele de raportare elaborate de Oficiu.
SECŢIUNEA a 3-a
Politica de acceptare a clienţilor
ART. 10
(1) Politica de acceptare a clienţilor are în vedere ca consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã sã stabileascã categoriile de clienţi care urmeazã sã fie expuşi la riscurile de spãlare a banilor, precum şi ale finanţãrii actelor de terorism.
(2) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a cunoaşte setul de bune practici privind cunoaşterea clientelei din punctul de vedere al prevenirii şi combaterii spãlãrii banilor, ce are ca baza principiul "cunoaşte-ţi clientul", principiu care începe chiar de la iniţierea relaţiei, prin preluarea şi înregistrarea tuturor informaţiilor necesare identificãrii acestuia, precum şi a altor informaţii suplimentare.
SECŢIUNEA a 4-a
Mãsurile standard de cunoaştere a clientelei
ART. 11
(1) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia ca în desfãşurarea activitãţii lor sã adopte mãsuri adecvate de prevenire a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism şi, în acest scop, în funcţie de risc, aplicã mãsuri standard, simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientelei, care sã le permitã identificarea, dupã caz, şi a beneficiarului real.
(2) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a revizui mãsurile standard de identificare a clientului în momentul în care apar suspiciuni asupra clientului în cursul desfãşurãrii operaţiunilor şi de a se asigura cã acestea sunt aplicate şi în sediile secundare, indiferent unde acestea sunt situate.
ART. 12
(1) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã sunt obligate sã aplice toate mãsurile standard de cunoaştere a clientelei în urmãtoarele situaţii:
a) la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b) la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã printr-o singurã operaţiune sau mai multe operaţiuni care par a avea o legãturã între ele;
c) când existã suspiciuni cã operaţiunea în cauzã are drept scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica mãsurile standard de cunoaştere a clientelei stabilite în prezentele norme şi de valoarea operaţiunii;
d) dacã existã îndoieli privind veridicitatea sau pertinenţa informaţiilor de identificare deja deţinute despre client;
e) când suma nu este cunoscutã în momentul acceptãrii tranzacţiei. În aceastã situaţie, persoana obligatã sã stabileascã identitatea clienţilor va proceda la identificarea de îndatã a acestora, atunci când este informatã despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit cã a fost atinsã limita minimã de 15.000 euro.
(2) Mãsurile standard de cunoaştere a clientelei se aplicã tuturor clienţilor noi, precum şi, cât mai curând posibil, în cazul clienţilor existenţi, în funcţie de risc.
(3) În situaţia în care nu se pot aplica mãsurile standard de cunoaştere a clientelei, nu se va iniţia o relaţie de afaceri sau, dupã caz, se închide relaţia de afaceri şi se semnaleazã de îndatã Oficiului acest aspect.
ART. 13
Masurile standard de cunoaştere a clientelei cuprind:
1. identificarea clientului şi verificarea identitãţii acestuia pe bazã de documente şi, dupã caz, de informaţii obţinute din surse de încredere independente;
2. identificarea, dacã este cazul, a beneficiarului real şi verificarea, în funcţie de risc, a identitãţii acestuia;
3. obţinerea de informaţii despre scopul şi natura relaţiei de afaceri;
4. monitorizarea continuã a relaţiei de afaceri.
ART. 14
(1) Identificarea clienţilor persoane fizice are în vedere obţinerea cel puţin a datelor de stare civilã menţionate în documentele de identitate prevãzute de lege, cum ar fi:
a) numele şi prenumele şi, dupã caz, pseudonimul;
b) data şi locul naşterii;
c) codul numeric personal sau, dacã este cazul, un alt element unic de identificare similar;
d) domiciliul şi, dacã este cazul, reşedinţa;
e) numãrul de telefon, fax, adresa de poştã electronicã, dupã caz;
f) cetãţenia;
g) ocupaţia şi, dupã caz, numele angajatorului ori natura activitãţii proprii;
h) funcţia publicã importantã deţinutã, în cazul clienţilor care sunt rezidenţi în strãinãtate, dacã este cazul;
i) numele beneficiarului real, dacã este cazul.
(2) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã au obligaţia de a pãstra o copie a documentului de identitate al clientului şi de a verifica informaţiile primite de la client, pe baza documentelor primare obţinute de la acesta.
ART. 15
(1) Identificarea clienţilor persoane juridice are în vedere obţinerea cel puţin a datelor menţionate în documentele de înmatriculare prevãzute de lege, precum şi dovada cã persoana fizicã ce conduce tranzacţia reprezintã legal persoana juridicã, respectiv:
1. denumirea;
2. forma juridicã;
3. sediul social şi, dacã este cazul, sediul unde se situeazã centrul de conducere şi de gestiune a activitãţii statutare;
4. numãrul de telefon, fax, adresa de poştã electronicã, dupã caz;
5. tipul şi natura activitãţii desfãşurate;
6. identitatea persoanelor care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotãrârii organelor statutare, sunt învestite cu competenţa de a conduce şi a reprezenta entitatea, precum şi puterile acestora de angajare a entitãţii;
7. numele beneficiarului real, dacã este cazul;
8. identitatea persoanei care acţioneazã în numele clientului, precum şi informaţii pentru a se stabili cã aceasta este autorizatã/împuternicitã în acest sens.
(2) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã vor lua mãsurile de identificare a persoanelor fizice care intenţioneazã sã acţioneze în numele clientului persoanã juridicã, potrivit politicilor şi procedurilor referitoare la identificarea persoanelor fizice, şi vor analiza documentele în baza cãrora sunt mandatate sã acţioneze în numele persoanei juridice.
SECŢIUNEA a 5-a
Mãsuri simplificate de cunoaştere a clientelei
ART. 16
Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã pot aplica mãsurile simplificate de cunoaştere a clientelei în situaţiile menţionate la art. 12 din Legea nr. 656/2002, precum şi în alte cazuri şi condiţii care prezintã risc scãzut în privinţa spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, prevãzute de lege sau de reglementãrile emise în aplicarea legii.
SECŢIUNEA a 6-a
Mãsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei
ART. 17
(1) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã sunt obligate sã aplice, pe lângã mãsurile standard de cunoaştere a clientelei, în funcţie de risc, mãsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei în toate situaţiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.
(2) Consultanţii fiscali şi societãţile comerciale de consultanţã fiscalã vor acorda o atenţie sporitã relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din jurisdicţii care nu beneficiazã de sisteme adecvate de prevenire şi combatere a spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, precum şi tuturor tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau care nu se circumscriu tipologiei obişnuite, inclusiv operaţiunilor care nu par sã aibã un sens economic, comercial ori legal.
CAP. III
Dispoziţii finale
ART. 18
Prezentele norme se completeazã de drept cu toate celelalte prevederi legale incidente.
ART. 19
Prezentele norme intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
