Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
NORME din 12 mai 2006 privind protectia centralelor nuclearoelectrice impotriva incendiilor si exploziilor interne
CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Scop, domeniu, definiţii Scop ART. 1 În conformitate cu prevederile <>Legii nr. 111/1996 privind desfãşurarea în siguranţã a activitãţilor nucleare, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prezentele norme stabilesc cerinţele pentru protecţia centralelor nuclearoelectrice împotriva incendiilor şi exploziilor interne. Definiţii ART. 2 (1) În prezentele norme se utilizeazã termenul "unitate" pentru o unitate a centralei nuclearoelectrice. (2) În prezentele norme se utilizeazã abrevierea SSCE pentru sistemele, structurile, componentele şi echipamentele centralei nuclearoelectrice. (3) Expresiile şi termenii utilizaţi în prezentele norme sunt definiţi în anexa nr. 1, cu excepţia celor ale cãror definiţii se regãsesc în textul prezentelor norme. Domeniu ART. 3 (1) Prezentele norme se aplicã organizãrii şi desfãşurãrii acelor activitãţi şi practici ale titularului autorizaţiei de proiectare, construcţie, punere în funcţiune, exploatare, conservare sau dezafectare a unei unitãţi a centralei nuclearoelectrice şi organizaţiilor implicate, care privesc protecţia la incendiu a SSCE importante pentru securitatea nuclearã, în toate etapele de viaţã ale unitãţii. (2) Prezentele norme se aplicã, de asemenea, protecţiei la incendiu a acelor SSCE ale unitãţii care nu sunt importante pentru securitatea nuclearã, dar care în caz de incendiu pot afecta semnificativ, prin propagarea focului, a cãldurii sau a produselor de ardere, SSCE importante pentru securitatea nuclearã. ART. 4 Aspectele convenţionale ale protecţiei la incendiu şi securitatea proprietãţii în caz de incendiu nu fac obiectul prezentelor norme. ART. 5 (1) Face obiectul prezentelor norme protecţia împotriva exploziilor datorate eliberãrilor de lichide şi gaze inflamabile/combustibile provenite de la sistemele unitãţii. (2) Protecţia împotriva exploziilor în interiorul sistemelor unitãţii nu face obiectul prezentelor norme; protecţia împotriva acestui tip de explozii trebuie realizatã prin proiectarea sistemelor unitãţii.
SECŢIUNEA a 2-a Reglementãri, standarde şi ghiduri ART. 6 (1) SSCE trebuie sã fie proiectate, realizate şi utilizate în conformitate cu reglementãrile şi standardele naţionale în vigoare sau cu alte tipuri de standarde identificate de cãtre titularul de autorizaţie şi agreate de Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor Nucleare, numitã în continuare CNCAN. (2) Standardele şi ghidurile utilizate de cãtre titularul de autorizaţie în realizarea protecţiei la incendiu a unitãţii trebuie agreate de CNCAN. (3) Se considerã agreate de CNCAN acele standarde şi ghiduri care: a) sunt menţionate în autorizaţiile emise de CNCAN; sau b) sunt menţionate în documentaţia protecţiei la incendiu, aprobatã de CNCAN; sau c) sunt menţionate în rapoartele de securitate ale unitãţii, aprobate de CNCAN; sau d) au fost aprobate de cãtre CNCAN odatã cu autorizarea sistemului de management al calitãţii al titularului de autorizaţie.
SECŢIUNEA a 3-a Obiective şi principii de bazã Principiul apãrãrii în adâncime ART. 7 Principiul general de "apãrare în adâncime" pentru asigurarea securitãţii nucleare a unitãţii, utilizat pe plan internaţional pentru protecţia la incendiu a centralelor nuclearoelectrice, stã la baza prezentelor norme. ART. 8 Titularul autorizaţiei şi organizaţiile concurente la protecţia centralei împotriva incendiilor, pentru fiecare dintre fazele de proiectare, construcţie, punere în funcţiune, exploatare şi dezafectare, au obligaţia sã instituie toate mãsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru implementarea principiului apãrãrii în adâncime în ceea ce priveşte protecţia la incendiu, precum şi a celorlalte principii amintite în prezenta secţiune. ART. 9 (1) Conceptul de "apãrare în adâncime" implicã niveluri succesive de protecţie, respectiv prevenire, detecţie şi alarmare, stingere şi limitare a efectelor incendiului, şi trebuie extins la toate activitãţile privind securitatea nuclearã, incluzând aspectele organizaţionale, de comportament sau legate de SSCE din structura unitãţii. Aceste niveluri de protecţie trebuie sã compenseze erorile umane sau defectãrile sistemelor unitãţii, sã previnã şi sã atenueze pericolele potenţiale şi consecinţele acestora, astfel încât sã fie asiguratã protecţia radiologicã a personalului de exploatare a unitãţii, a populaţiei şi a mediului. (2) SSCE importante pentru securitatea nuclearã trebuie proiectate şi amplasate astfel încât sã se minimizeze, în concordanţã cu alte cerinţe de securitate, probabilitatea de apariţie şi efectele incendiilor şi exploziilor cauzate de evenimente externe sau interne. (3) Trebuie prevãzute mijloace pentru prevenirea şi limitarea efectelor incendiilor, astfel încât sã fie menţinute, pentru orice eveniment de incendiu din unitate, pe durata şi dupã producerea acestuia, urmãtoarele funcţii generale de securitate nuclearã: a) oprirea reactorului şi menţinerea acestuia într-o stare de oprire sigurã pentru o perioadã de timp nedeterminatã; b) rãcirea combustibilului nuclear; c) menţinerea barierelor fizice în calea eliberãrilor de materiale radioactive; d) monitorizarea stãrii unitãţii şi furnizarea serviciilor-suport necesare pentru menţinerea funcţiilor prevãzute la lit. a), b) şi c). (4) Cerinţele prevãzute la alin. (3) trebuie satisfãcute prin prevederea corespunzãtoare a redundanţei şi diversitãţii sistemelor, separare fizicã şi proiectare în vederea asigurãrii unei stãri sigure la defectare, astfel încât sã fie atinse urmãtoarele obiective: a) prevenirea izbucnirii incendiilor; b) detectarea şi stingerea rapidã a incendiilor izbucnite, în scopul limitãrii consecinţelor; c) prevenirea propagãrii acelor incendii care nu au fost stinse, în scopul minimizãrii efectelor acestora asupra funcţiilor generale de securitate nuclearã menţionate la alin. (3). (5) Îndeplinirea obiectivului menţionat în alin. (4) lit. a) cere ca proiectul unitãţii sã fie astfel conceput încât sã fie minimizatã probabilitatea izbucnirii unui incendiu. (6) Îndeplinirea obiectivului menţionat în alin. (4) lit. b) cere detectarea în timp util a incendiilor şi stingerea acestora, prin combinarea sistemelor automate şi/sau manuale de stingere a incendiilor. (7) Îndeplinirea obiectivului menţionat în alin. (4) lit. c) cere utilizarea separãrii fizice, respectiv utilizarea barierelor de foc şi amplasarea acestora la distanţe de siguranţã, pentru prevenirea propagãrii incendiului la orice sursã de pericol radiologic, inclusiv la instalaţiile ce conţin combustibil uzat şi deşeuri radioactive. (8) Pentru protecţia împotriva exploziilor trebuie luate urmãtoarele mãsuri, în ordinea importanţei: a) prevenirea formãrii atmosferelor explozive şi a apariţiei surselor de iniţiere a exploziilor; b) minimizarea riscurilor de producere a unei explozii, în cazul în care nu s-a putut evita formarea unei atmosfere explozive; c) proiectarea şi implementarea mãsurilor necesare limitãrii consecinţelor unei explozii. Principii de bazã pentru proiectarea protecţiei la incendiu ART. 10 (1) Protecţia la incendiu a unitãţii trebuie sã respecte principiile enumerate în prezentul articol, ţinându-se seama de obiectivele prevãzute la art. 9. (2) Protecţia la incendiu a unitãţii trebuie sã fie astfel proiectatã încât probabilitatea apariţiei unui incendiu sau a unei explozii şi efectele acestora sã fie minime şi sã fie menţinute funcţiile generale de securitate nuclearã menţionate la art. 9 alin. (3). (3) Clãdirile care adãpostesc SSCE importante pentru securitatea nuclearã trebuie proiectate astfel încât sã fie rezistente la foc, sã fie împãrţite în compartimente de incendiu care sã separe aceste SSCE faţã de pericolul de incendiu şi, de asemenea, sã separe între ele SSCE redundante importante pentru securitatea nuclearã. (4) În cazurile excepţionale în care nu se poate practica împãrţirea în compartimente de incendiu în conformitate cu cerinţele menţionate la alin. (3), trebuie prevãzute celule de incendiu, în care pe baza concluziilor analizei pericolelor de incendiu se realizeazã un echilibru între mãsurile active şi pasive de protecţie la incendiu. (5) În mãsura în care este practic posibil, la proiectarea tuturor SSCE trebuie utilizate numai materiale necombustibile; în cazul în care nu se pot utiliza numai materiale necombustibile, se întreprind mãsuri pentru reducerea combustibilitãţii materialelor utilizate şi/sau se opteazã pentru materiale cu proprietãţi de întârziere şi limitare a propagãrii flãcãrii. (6) La proiectarea unitãţii trebuie identificate potenţiale surse de aprindere şi trebuie luate mãsuri pentru minimizarea acestora. (7) Clãdirile care conţin materiale radioactive sau care ar putea afecta securitatea nuclearã a unitãţii în eventualitatea unui incendiu trebuie sã fie rezistente la foc. (8) Trebuie asigurate cãi de acces, intervenţie şi evacuare pentru personalul serviciului de urgenţã şi pentru personalul unitãţii. (9) Proiectarea protecţiei la incendiu trebuie realizatã pe baze deterministe, luându-se în considerare urmãtoarele ipoteze: a) se postuleazã cã un incendiu poate sã aparã oriunde sunt amplasate materiale combustibile permanente sau tranzitorii; b) un singur incendiu poate sã aparã independent în orice moment de timp, într-o singurã unitate de pe amplasament; c) se postuleazã cã un incendiu poate sã aparã în orice stare de funcţionare normalã s-ar afla unitatea, atât de funcţionare la putere, cât şi de oprire. (10) La proiectarea mãsurilor active şi pasive de protecţie la incendiu trebuie luate în considerare combinaţiile relevante de incendiu şi alte evenimente de iniţiere postulate ce se pot produce independent faţã de acesta cu o probabilitate semnificativã. Corelarea cu nivelul tehnicii internaţionale ART. 11 Proiectarea protecţiei la incendiu a SSCE trebuie corelatã cu nivelul exigenţelor şi tehnicii internaţionale în domeniu şi nu poate fi restrânsã din considerente economice atât timp cât aceastã restrângere conduce la deteriorarea capacitãţii de îndeplinire a funcţiilor de securitate nuclearã sau la diminuarea securitãţii radiologice. ALARA ART. 12 În contextul prezentelor norme, principiul ALARA trebuie aplicat. Defectãri de cauzã comunã ART. 13 (1) Incendiul este un pericol potenţial care poate produce defectãri de cauzã comunã ale SSCE, pentru care trebuie stabilite mãsuri de prevenire şi de limitare a efectelor. (2) Principalul obiectiv al prevenirii incendiilor este de a asigura prin mãsuri pasive, cum sunt proiectarea clãdirilor şi structurilor, proiectarea şi instalarea componentelor, echipamentelor şi sistemelor redundante, cã un incendiu nu poate provoca pierderea unei funcţii de securitate nuclearã. (3) În cazurile în care persistã potenţialul pentru defectãri de cauzã comunã, este necesarã instalarea unuia sau mai multor mijloace de protecţie la incendiu sau demonstrarea existenţei unor SSCE redundante neafectate de incendiu, capabile sã îndeplineascã funcţia de securitate nuclearã respectivã. Managementul calitãţii ART. 14 În toate etapele de viaţã ale unitãţii proiectare, construcţie-montaj, punere în funcţiune, exploatare şi dezafectare - activitãţile şi practicile de protecţie împotriva incendiilor trebuie executate în cadrul unui sistem de management al calitãţii, în conformitate cu cerinţele CNCAN pentru sistemele de management al calitãţii în domeniul nuclear.
CAP. II Programul de protecţie la incendiu, obligaţii şi responsabilitãţi Programul de protecţie la incendiu ART. 15 (1) Practicile şi activitãţile planificate şi coordonate între diferitele discipline şi organizaţii care colaboreazã la realizarea protecţiei la incendiu a unitãţii trebuie sã se bazeze pe un program de protecţie la incendiu, având obiectivele menţionate în secţiunea a 3-a a cap. I. (2) Programul de protecţie la incendiu a unitãţii trebuie sã extindã aplicarea principiului de "apãrare în adâncime" cu prioritate la acele zone ale unitãţii considerate importante pentru securitatea nuclearã şi protecţia radiologicã. (3) Titularului autorizaţiei îi revine responsabilitatea generalã de gestionare a programului de protecţie la incendiu a unitãţii. (4) Programul de protecţie la incendiu a unitãţii, prevãzut la alin. (1), considerat a fi format din douã pãrţi, trebuie descris în urmãtoarele documente: a) în Raportul preliminar de securitate şi în Raportul final de securitate - prima parte a programului care se va referi la evaluarea securitãţii nucleare şi concepţia proiectului protecţiei la incendiu a unitãţii; b) în documentele de referinţã, proceduri, instrucţiuni, din cadrul ierarhiei documentelor centralei - a doua parte a programului care se va referi la organizarea protecţiei la incendiu a centralei pentru fiecare etapã de viaţã a centralei. (5) Prin descrierea programului de protecţie la incendiu în Raportul preliminar de securitate şi în Raportul final de securitate se înţelege menţionarea acelor elemente esenţiale ale evaluãrii securitãţii nucleare, în legãturã cu protecţia la incendiu, privind SSCE importante pentru securitatea nuclearã, în cadrul capitolelor, secţiunilor şi subsecţiunilor acestor rapoarte. Descrierea concepţiei protecţiei la incendiu a unitãţii, unde prin incendiu se înţelege un eveniment bazã de proiect, se va face în subsecţiunea "Protecţia la incendiu" din aceste rapoarte. (6) Prin descrierea programului de protecţie la incendiu în documentele de referinţã, proceduri, instrucţiuni din cadrul ierarhiei documentelor unitãţii se înţelege descrierea modului în care este realizatã şi implementatã organizarea protecţiei unitãţii împotriva incendiului pe toatã durata de viaţã a unitãţii. (7) În anexa nr. 2 sunt prevãzute cerinţele specifice minime adresate conţinutului acestui program. Obligaţii şi responsabilitãţi ART. 16 (1) Titularul de autorizaţie are urmãtoarele obligaţii: a) sã instituie realizarea programului de protecţie la incendiu şi descrierea acestuia în documentele menţionate în art. 15; sã asigure implementarea acestui program, conform prevederilor prezentelor norme, precum şi altor norme şi normative tehnice în vigoare, cerinţelor de proiect pentru unitatea în cauzã şi practicilor internaţionale; b) sã organizeze identificarea, evaluarea şi controlul pericolelor şi riscurilor de incendiu, pe întreaga duratã de viaţã a unitãţii; c) sã întreprindã mãsurile necesare pentru elaborarea analizei pericolelor de incendiu specifice unitãţii de cãtre o organizaţie de proiectare cu experienţã în elaborarea unor asemenea analize pentru centralele nuclearoelectrice. ART. 17 (1) Titularul de autorizaţie poate delega, în parte ori în întregime, orice responsabilitate stabilitã prin prezentele norme, cu excepţia responsabilitãţii generale, unor organizaţii agreate de CNCAN. (2) În situaţia delegãrii responsabilitãţii prevãzute la alin. (1), titularul de autorizaţie are obligaţia: a) de a exercita controlul asupra activitãţilor delegate; b) de a evalua activitãţile delegate; c) de a transmite la CNCAN, în vederea aprobãrii, documentaţia aferentã activitãţilor delegate, dupã caz. (3) În situaţia delegãrii responsabilitãţii prevãzute la alin. (1), titularul de autorizaţie nu este exonerat de responsabilitatea generalã privind protecţia la incendiu. ART. 18 Obligaţiile organizaţiilor participante la proiectarea clãdirilor, structurilor, echipamentelor şi instalaţiilor şi obligaţiile executanţilor lucrãrilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt reglementate în secţiunea a 7-a "Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor" din <>Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apãrarea împotriva incendiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 212/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 19 Organizaţia de exploatare a unitãţii rãspunde pentru: îndeplinirea cerinţelor conţinute în programul de protecţie la incendiu, implementarea mãsurilor administrative de prevenire a incendiului, întreţinerea sistemelor de protecţie împotriva incendiilor conform specificaţiilor tehnice, asigurarea de personal calificat şi echipament adecvat pentru intervenţia la incendii, precum şi pentru îndeplinirea altor obligaţii ce îi revin în temeiul prevederilor prezentei reglementãri şi al altor prevederi legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor. ART. 20 Responsabilitãţile personalului de pe amplasamentul implicat în realizarea, implementarea şi managementul programului de protecţie la incendiu trebuie identificate şi documentate. Documentaţia trebuie sã includã identificarea posturilor, responsabilitãţile specifice, autoritatea şi ierarhia de comandã, poziţiile în schema organizatoricã. Ariile de responsabilitate identificate trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele: a) mãsurile administrative pentru controlul materialelor combustibile şi al surselor de aprindere; b) inspecţia, întreţinerea şi testarea mijloacelor pasive şi active de protecţie la incendiu; c) capabilitãţile de intervenţie manualã la incendiu; d) planurile de urgenţã, inclusiv relaţiile cu organizaţiile din afara amplasamentului implicate în intervenţia la incendii pe amplasament; e) revizia modificãrilor centralei în scopul evaluãrii efectelor acestora asupra protecţiei la incendiu; f) pregãtirea personalului în domeniul protecţiei la incendiu şi simulãrile de incendiu; g) sistemul de management al calitãţii aplicat în protecţia împotriva incendiilor; h) sistemul de management al înregistrãrilor, inclusiv mijloacele pentru documentarea şi analiza incendiilor pe amplasament şi urmãrirea implementãrii acţiunilor corective rezultate; i) revizia şi actualizarea analizei pericolelor de incendiu.
CAP. III Analiza pericolelor de incendiu Obiective ART. 21 (1) O analizã a pericolelor de incendiu, abreviatã în continuare API, trebuie realizatã pe baze deterministe şi actualizatã pentru fiecare unitate pentru a demonstra îndeplinirea obiectivelor protecţiei la incendiu, proiectarea adecvatã a mãsurilor active şi pasive de protecţie la incendiu şi pentru a recomanda, dupã caz, mãsuri compensatorii de protecţie la incendiu. (2) API trebuie elaboratã iniţial în faza de început a proiectãrii unitãţii şi trebuie actualizatã înaintea primei încãrcãri cu combustibil nuclear a unitãţii. (3) API trebuie sã demonstreze modul în care au fost luate în considerare posibilele consecinţe ale incendiilor şi ale funcţionãrii sistemelor de protecţie la incendiu. (4) API se complementeazã cu analiza probabilisticã de securitate nuclearã pentru evenimente de tip incendiu. Împreunã cu evenimentele de iniţiere considerate în Evaluarea probabilisticã de securitate de nivel 1, incendiile trebuie analizate în scopul evaluãrii mãsurilor de protecţie la incendiu şi al identificãrii şi cuantificãrii riscurilor pentru securitatea nuclearã aferente producerii incendiilor în unitate. ART. 22 Prin API, aplicatã întregii unitãţi, se urmãreşte: a) identificarea SSCE importante pentru securitatea nuclearã din unitate şi a amplasãrii componentelor individuale în compartimentele şi celulele de incendiu; b) definirea incendiilor bazã de proiect; c) analiza dezvoltãrii şi a consecinţelor incendiilor bazã de proiect asupra SSCE importante pentru securitatea nuclearã; d) determinarea rezistenţei la foc calificate necesare pentru barierele de foc; e) stabilirea mãsurilor pasive şi active de protecţie la incendiu necesare; f) identificarea cazurilor care necesitã separãri sau protecţii suplimentare; g) considerarea defectãrilor de cauzã comunã; h) verificarea alegerii mãsurilor şi mijloacelor necesare pentru menţinerea funcţiilor generale de securitate nuclearã prevãzute în art. 9 alin. (3), în situaţia unui incendiu bazã de proiect; i) evaluarea efectelor secundare ale incendiilor şi ale substanţelor de stingere a incendiilor asupra SSCE importante pentru securitatea nuclearã. Metodologia şi reactualizarea ART. 23 (1) API se efectueazã în conformitate cu metodologii recunoscute pe plan internaţional, aplicabile centralelor nuclearoelectrice. (2) API se reactualizeazã periodic sau ca urmare a realizãrii de modificãri în proiectul sau în funcţionarea unitãţii cu implicaţii asupra nivelurilor şi localizãrii pericolelor de incendiu, dupã metodologii şi proceduri specifice, aprobate de cãtre titularul autorizaţiei. (3) Revizia trebuie sã includã orice modificãri ale centralei, de la ultima revizie a analizei, care afecteazã sau ar putea afecta protecţia la incendiu a unitãţii. Se includ modificãrile sistemelor de protecţie la incendiu, modificãrile SSCE importante pentru securitate, modificãrile sarcinilor termice, modificãrile proceselor sau procedurilor, temporare ori permanente. (4) La proiectarea unei unitãţi noi, API se elaboreazã în scopul identificãrii cerinţelor specifice de protecţie la incendiu pentru diferitele zone. Dupã finalizarea proiectului unitãţii, API trebuie elaboratã pentru a demonstra dacã funcţiile generale de securitate nuclearã pot fi menţinute în cazul tuturor incendiilor postulate. Pentru unitãţile în exploatare, la care API nu a fost elaboratã în procesul de proiectare, trebuie elaboratã o API care sã evalueze dacã mãsurile de protecţie la incendiu prevãzute sunt adecvate pentru a asigura menţinerea funcţiilor generale de securitate nuclearã. Dacã în urma acestei evaluãri rezultã cã aceste mãsuri sunt insuficiente şi/sau inadecvate, API trebuie sã recomande, în consecinţã, acţiunile corective şi mãsurile de îmbunãtãţire necesar a fi implementate. Documentaţia ART. 24 (1) Rezultatele API se constituie într-o documentaţie de sine stãtãtoare ce trebuie prevãzutã în rapoartele preliminare şi finale de securitate nuclearã; aceastã documentaţie trebuie astfel întocmitã încât sã poatã fi utilizatã de titularul autorizaţiei şi de CNCAN, în special în situaţii care impun modificãri ale protecţiei la incendiu în faza de exploatare a unitãţii. (2) Documentaţia API trebuie sã conţinã minimum urmãtoarele elemente: a) informaţiile relevante pentru funcţiile de securitate nuclearã şi SSCE importante pentru securitatea nuclearã din fiecare zonã a unitãţii; b) ipotezele utilizate în definirea incendiilor bazã de proiect; c) limitãrile analizei şi ale metodologiilor aplicate; d) evaluarea consecinţelor acţiunii focului în zonele prevãzute la lit. a); e) alte ipoteze, dacã este cazul, metodele proprii de evaluare folosite, referiri la metodologii practicate pe plan internaţional şi utilizate în analizã, precum şi orice alte informaţii utile CNCAN şi titularului de autorizaţie; f) concluzii. ART. 25 (1) Concluziile analizei pericolelor de incendiu nu se transpun situaţiilor care nu au format obiectul analizei decât în cazurile în care aceste situaţii sunt luate în considerare la reactualizãrile periodice ale analizei. (2) În faza de exploatare a unitãţii, pe perioade scurte şi zone limitate, se poate modifica nivelul mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor, fãrã reactualizarea analizei pericolelor de incendiu, în condiţiile respectãrii prevederilor prezentelor norme, ale normelor de prevenire şi stingere a incendiilor şi în conformitate cu procedurile aprobate ale unitãţii.
CAP. IV Cerinţe generale de apãrare în adâncime pentru protecţia împotriva incendiilor şi exploziilor SECŢIUNEA 1 Prevenirea incendiilor Consideraţii generale ART. 26 Mãsurile instituite în vederea prevenirii incendiilor trebuie sã se refere la: a) limitarea utilizãrii materialelor combustibile; b) controlul surselor de aprindere; c) controlul pericolelor de explozie. PARAGRAFUL 1 Limitarea utilizãrii materialelor combustibile Cerinţe generale ART. 27 (1) În fazele de construcţie, punere în funcţiune, funcţionare, conservare şi dezafectare a unitãţii, trebuie inventariate materialele combustibile şi trebuie evaluate consecinţele unor potenţiale incendii, mãsurile de protecţie împotriva incendiilor trebuie justificate corespunzãtor. (2) În mãsura în care este practic posibil, cantitatea de materiale combustibile trebuie menţinutã la minimum pe toate suprafaţa unitãţii. Materiale de construcţie ART. 28 În mãsura în care este practic posibil, trebuie utilizate numai materiale de construcţie necombustibile. Sisteme de încãlzire, ventilare şi climatizare ART. 29 Componentele sistemelor de încãlzire, ventilare şi climatizare trebuie realizate din materiale necombustibile, în mãsura în care este practic posibil. Echipamentul electric ART. 30 (1) În scopul reducerii vitezei de propagare a focului şi a consecinţelor unui incendiu trebuie redusã la minimum utilizarea materialelor combustibile în echipamentele electrice, cum sunt de exemplu comutatoarele şi întreruptoarele. (2) Traseele şi suporturile pentru cablurile electrice trebuie confecţionate din materiale necombustibile; izolaţiile cablurilor electrice de alimentare şi control pentru SSCE importante pentru securitatea nuclearã sau ale acelor cabluri care sunt localizate în apropierea unor astfel de SSCE importante pentru securitatea nuclearã trebuie sã fie rezistente la foc sau sã aibã proprietãţi de întârziere şi limitare a propagãrii flãcãrii astfel stabilite încât sã nu fie pusã în pericol realizarea funcţiilor de securitate nuclearã de cãtre aceste SSCE. Echipamente ce conţin fluide combustibile ART. 31 (1) În echipamentele unitãţii trebuie menţinut la minimum volumul lichidelor şi gazelor inflamabile şi/sau combustibile. (2) SSCE de proces se protejeazã la incendiu în situaţiile în care este necesarã utilizarea gazelor şi lichidelor inflamabile şi/sau combustibile. (3) O atenţie deosebitã trebuie acordatã toxicitãţii şi efectelor asupra mediului atunci când se adoptã alternative incombustibile. (4) Trebuie luate toate mãsurile pentru a preveni formarea de amestecuri explozive datorate acumulãrii de lichide inflamabile şi/sau vapori inflamabili în materialele de izolare utilizate la componente amplasate în apropierea SSCE care conţin lichide inflamabile. (5) Componentele sau conductele care conţin ori transportã lichide combustibile sau inflamabile trebuie proiectate astfel încât sã se reducã la minimum scurgerile. Locurile susceptibile de rupere sau de scurgere trebuie protejate cu dispozitive speciale de colectare în siguranţã a scurgerilor şi de dirijare a acestora spre locuri protejate la incendiu.
PARAGRAFUL 2 Controlul surselor de aprindere Cerinţe generale ART. 32 Sursele potenţiale de aprindere trebuie identificate şi trebuie luate mãsuri pentru eliminarea lor. Acolo unde eliminarea nu este posibilã, sursele potenţiale de aprindere trebuie reduse la minimum. Consideraţii de proiectare ART. 33 (1) Prin proiectare trebuie eliminate acele procese care produc scântei sau flãcãri; dacã nu este posibil, aceste procese trebuie izolate prin închideri sau amplasate la o distanţã sigurã faţã de materialele ori lichidele combustibile. (2) Trebuie identificate acele componente cu temperaturi ridicate ale echipamentelor localizate în apropierea materialelor combustibile şi, dacã este necesar, trebuie amplasate la distanţe de siguranţã sau trebuie utilizat orice alt mijloc de protecţie prin care sã se previnã aprinderea acestor materiale, luându-se în considerare şi acele procese lente de încãlzire cauzate de reacţii chimice. (3) Echipamentul electric localizat în zone cu pericol de explozie trebuie sã fie calificat pentru funcţionare în acest mediu. (4) Trebuie prevãzutã protecţia împotriva descãrcãrilor electrice atmosferice a structurilor care conţin SSCE importante pentru securitatea nuclearã. (5) Pentru echipamentele şi utilajele folosite la manipularea, depozitarea sau transferarea lichidelor inflamabile sau combustibile se prevãd împãmântãri prin legãturi corespunzãtoare, pentru a preveni apariţia descãrcãrilor electrostatice.
PARAGRAFUL 3 Controlul pericolelor de explozie Cerinţe generale ART. 34 În mãsura în care este posibil, pericolele de explozie trebuie eliminate prin proiectare. ART. 35 Lichidele şi gazele inflamabile şi materialele combustibile care ar putea contribui la formarea de amestecuri explozive trebuie excluse din compartimentele şi celulele de incendiu, din zonele adiacente acestora şi din zonele conectate cu acestea prin sisteme de ventilaţie. Atunci când aceste mãsuri nu pot fi utilizate, cantitãţile acestor materiale trebuie strict limitate, trebuie prevãzute spaţii de depozitare adecvate, iar substanţele reactive, oxidanţii şi materialele combustibile trebuie separate unele de altele. ART. 36 Pericolele de explozie trebuie identificate pentru compartimentele şi celulele de incendiu şi pentru alte locaţii care constituie un pericol de explozie semnificativ. Exploziile chimice, cum sunt explozii ale amestecurilor de gaze, inclusiv explozii ale transformatoarelor cu ulei, exploziile provocate de expunerea la flãcãri şi exploziile fizice trebuie luate în considerare. Efectele evenimentelor de iniţiere postulate, cum ar fi ruperea conductelor ce conţin gaze inflamabile, trebuie luate în considerare la identificarea pericolelor de explozie. ART. 37 Pericolele de explozii fizice, cum sunt cele create de arcuri electrice de înaltã tensiune, trebuie minimizate prin selecţia adecvatã a componentelor şi echipamentelor electrice şi prin proiectarea sistemelor, pentru a limita probabilitatea de apariţie, magnitudinea şi durata potenţialelor arcuri electrice. Mãsuri de prevenire ART. 38 Acolo unde formarea unei atmosfere inflamabile nu poate fi evitatã, trebuie luate mãsuri adecvate de proiectare sau operare pentru minimizarea riscurilor: limitarea volumelor de gaze inflamabile, eliminarea surselor de aprindere, debite de ventilaţie adecvate, selectarea de echipamente electrice calificate la funcţionarea în atmosfere explozive, neutralizarea, utilizarea de dispozitive de protecţie la suprapresiune şi separarea de SSCE importante pentru securitatea nuclearã. ART. 39 În zonele cu potenţial de producere a hidrogenului, deuteriului, tritiului sau a oricãrei substanţe sub formã de gaz inflamabil, în condiţii de operare normalã sau în caz de accident, trebuie luate mãsuri de prevenire a incendiului şi a exploziei. ART. 40 Acolo unde existã un pericol potenţial de producere a exploziilor datoritã utilizãrii sau producerii hidrogenului trebuie luate mãsuri pentru controlul pericolelor prin utilizarea echipamentelor de monitorizare, de recombinare, ventilaţie adecvatã, sisteme de ardere controlatã a hidrogenului sau alte mãsuri adecvate. ART. 41 Camerele bateriilor de acumulatoare trebuie prevãzute cu o ventilaţie proprie corespunzãtoare pentru a preveni acumularea hidrogenului, iar o funcţionare necorespunzãtoare a ventilaţiei trebuie semnalizatã prin sistemul de detecţie şi alarmare a incendiului. ART. 42 Depozitarea buteliilor cu gaze presurizate: a) nu este permisã în aproprierea transformatoarelor electrice, rezervoarelor cu ulei, structurilor care conţin materiale combustibile sau în apropierea acelor locuri care prezintã pericol de incendiu; b) trebuie efectuatã de preferat în afara clãdirilor; dacã acest lucru nu este posibil, se iau mãsuri pentru minimizarea pericolului de explozie şi pentru ca o eventualã explozie sã nu afecteze SSCE importante pentru securitatea nuclearã sau personalul centralei. Limitarea efectelor ART. 43 Acolo unde pericolele de explozie nu pot fi eliminate trebuie luate mãsuri pentru limitarea efectelor acestora.
SECŢIUNEA a 2-a Detecţia, alarmarea şi stingerea incendiilor Cerinţe generale ART. 44 (1) Acolo unde sunt creditate ca elemente active ale protecţiei la incendiu, sistemele de detecţie, alarmare şi stingere a incendiului trebuie sã asigure capacitatea de a detecta din timp şi de a stinge prompt incendiul, iar un defect singular al acestor sisteme nu trebuie sã le diminueze capacitatea de detectare şi stingere. (2) Acolo unde sistemele de detecţie, alarmare şi stingere a incendiilor sunt creditate pentru protecţia la incendiu ca urmare a unui eveniment bazã de proiect aceste sisteme trebuie proiectate astfel încât sã reziste efectelor acestui eveniment. (3) Toate sistemele de stingere a incendiilor trebuie proiectate şi amplasate astfel încât funcţionarea lor normalã sau intempestivã ori defectarea lor sã nu afecteze menţinerea funcţiilor de securitate nuclearã. ART. 45 Toate sistemele de detecţie şi alarmare a incendiilor trebuie sã fie complet operaţionale înainte de aducerea combustibilului nuclear pe amplasament şi trebuie sã fie disponibile suficiente echipamente de stingere a incendiilor pentru protecţia combustibilului în tranzit şi pe perioada de depozitare. Toate sistemele de stingere a incendiilor trebuie sã fie complet disponibile înainte de încãrcarea iniţialã a combustibilului în reactor.
PARAGRAFUL 1 Sisteme de detecţie şi alarmare Cerinţe generale ART. 46 (1) Unitatea trebuie prevãzutã cu un sistem fiabil de detecţie automatã a incendiului pentru fiecare compartiment sau celulã de incendiu şi de alarmare detaliatã în camera de comandã principalã, astfel încât sã existe timp suficient de rãspuns pentru stingere, evacuare sau pentru alte acţiuni necesare limitãrii efectelor incendiului, cu excepţia zonelor unde se poate demonstra cã asemenea sisteme nu sunt practice sau nu sunt necesare. (2) Sistemele de detecţie şi alarmare trebuie prevãzute cu sisteme neîntreruptibile de alimentare cu energie electricã şi cabluri de alimentare corespunzãtoare, rezistente la foc. Detecţia ART. 47 (1) Detectorii de incendiu trebuie selectaţi şi poziţionaţi în conformitate cu rezultatele analizei de pericol la incendiu, acordându-se atenţie: a) accesibilitãţii pentru întreţinere şi testare şi reducerii alarmelor false; b) flexibilitãţii, pentru a se permite adãugarea sau repoziţionarea detectorilor în timpul punerii în funcţiune şi/sau în timpul funcţionãrii unitãţii; c) declanşãrii lor nedorite de cãtre factori de mediu, cum ar fi cãldura solarã. (2) Trebuie sã se ţinã seama de faptul cã existã componente în câmpul tehnologic al sistemului de detecţie, cum sunt circuitele electronice, ale cãror performanţe pot fi afectate pe termen lung de intensitãţile mari ale câmpului radiaţiilor ionizante; dacã este necesar, trebuie utilizaţi detectori a cãror funcţionare nu este influenţatã de prezenţa radiaţiilor ionizante; ecranarea detectorilor împotriva radiaţiilor ionizante nu trebuie sã compromitã funcţia detectorului; componentele sensibile ale sistemului de detecţie din câmpul tehnologic trebuie poziţionate în zone cu o intensitate scãzutã a radiaţiei ionizante sau trebuie asiguratã ecranarea lor. (3) Dispozitivele de detecţie şi semnalizare şi circuitele aferente trebuie poziţionate şi protejate într-un astfel de mod încât defectarea acestora datoratã incendiului sã nu aibã loc înainte ca incendiul sã fie detectat şi semnalizat. Alarmarea ART. 48 Sistemul de alarmare la incendiu trebuie sã monitorizeze componentele sistemelor de protecţie la incendiu, cum sunt vanele principale de izolare ale sistemului de alimentare cu apã de incendiu, armãturile automate de declanşare a sistemelor de stingere pe bazã de apã, starea pompelor de apã de incendiu şi nivelul din rezervoarele de apã de incendiu, armãturile automate de descãrcare a gazelor, pulberilor stingãtoare şi a spumei, sistemele de evacuare a fumului cu acţionare automatã, precum şi alte componente care fac parte din sistem. ART. 49 (1) Sistemul de alarmare la incendiu trebuie sã furnizeze cel puţin urmãtoarele informaţii: a) alarme sonore şi vizuale; b) indicarea funcţiilor de control iniţiate direct de sistemul de detecţie la incendiu; c) indicarea locului de unde provine semnalul de alarmare, prin localizarea dispozitivului sau prin localizarea compartimentului ori zonei de incendiu; d) situaţia alimentãrii cu energie a sistemelor de detecţie şi de alarmare la incendiu; e) indicarea apariţiei unor condiţii anormale în sistemele de stingere a incendiului. (2) Sistemul de alarmare la incendiu va furniza alarme sonore şi optice în camera principalã de comandã a unitãţii şi la serviciul privat pentru situaţii de urgenţã de pe amplasament. (3) Trebuie sã existe mijloace de alarmare a incendiului în întreaga unitate; în locurile cu un nivel ridicat de zgomot trebuie prevãzutã, dupã caz, semnalizarea stroboscopicã. (4) Trebuie prevãzutã o sursã de alimentare cu energie astel încât alimentarea sistemului de detecţie şi alarmare a incendiului sã fie asiguratã un timp suficient pentru ca sistemul sã îşi îndeplineascã funcţiile.
PARAGRAFUL 2 Sisteme de stingere a incendiilor Cerinţe generale ART. 50 (1) Sistemele de stingere şi/sau mãsurile de separare la foc trebuie sã corespundã pericolelor la incendiu identificate în API. (2) Acolo unde protecţia la incendiu a SSCE importante pentru securitatea nuclearã este realizatã prin sistemele de stingere a incendiului ca mijloace principale de stingere, aceste sisteme de stingere trebuie sã aibã capacitatea corespunzãtoare, fãrã a fi necesare echipamentele-suport sau de intervenţie din exteriorul centralei. ART. 51 La proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor se vor respecta prevederile Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086-05, în mãsura în care acestea nu contravin altor reglementãri. Sisteme fixe de stingere a incendiilor ART. 52 Se prevãd sisteme fixe de stingere a incendiilor, dupã caz, acolo unde: a) zonele unitãţii prezintã densitãţi de sarcini termice importante; b) zonele unitãţii nu prezintã densitãţi de sarcini termice importante, dar prezintã mediu de propagare rapidã a focului datoritã conţinutului de materiale combustibile şi condiţiilor fizice existente; c) zonele sau echipamentele au potenţial de întreţinere a incendiului; d) zonele sunt inaccesibile sau accesul în aceste zone este dificil; e) intervenţia nu este posibilã datoritã pericolelor existente; f) incendiul are potenţialul de a afecta SSCE importante pentru securitatea nuclearã. Acţionarea automatã ART. 53 Toate sistemele fixe de stingere a incendiilor trebuie prevãzute cu acţionare automatã şi cu sisteme de acţionare manualã proiectate sã reziste acţiunii incendiului pe durata de timp necesarã acţionãrii lor de cãtre operatori. ART. 54 Sistemele fixe de stingere a incendiilor cu acţionare automatã trebuie prevãzute cu mijloace de oprire manualã, pentru a permite întreruperea acţionãrilor intempestive. Considerarea efectelor dãunãtoare ART. 55 Proiectarea fiecãrui sistem fix de stingere a incendiilor trebuie sã se bazeze pe evaluarea incendiilor bazã de proiect pentru zona pe care o protejeazã, astfel încât sistemul sã stingã incendiul în cea mai eficientã manierã. În plus, urmãtorii factori trebuie luaţi în considerare: a) efectele dãunãtoare ale eliberãrii agenţilor de stingere asupra echipamentelor care ard şi asupra altor echipamente aflate în aceeaşi zonã de incendiu, cum sunt: inundaţiile, încãrcãrile suplimentare ale structurilor, scurtcircuitele, efectele de rãcire, presurizarea, coroziunea; b) considerente legate de protecţia muncii pentru operatori şi echipele de intervenţie, cum sunt şocurile electrice sau gazele toxice. Sistemele de stingere pe bazã de gaze ART. 56 (1) Trebuie sã se renunţe la sistemele de stingere cu halon, în contextul internaţional al eliminãrii acestui tip de agent de stingere a incendiilor. (2) Zonele în care se renunţã la sistemele de stingere cu halon trebuie protejate prin una sau mai multe combinaţii ale urmãtoarelor mãsuri, dupã caz, iar proiectul specific trebuie sã se bazeze pe analiza pericolelor de incendiu în zonele în cauzã: a) îmbunãtãţirea prevenirii incendiului şi utilizarea barierelor de foc; b) echiparea cu un sistem fiabil de detecţie a focului pentru a asigura stingerea în timp util a incendiului; c) instalarea unui alt sistem, aprobat, de stingere cu gaz. (3) Agentul gazos de stingere poate afecta semnificativ abilitatea operatorilor din camera de comandã a centralei în îndeplinirea atribuţiilor şi în consecinţã aceste efecte trebuie luate în considerare în procesul de selectare a sistemului de stingere şi în detaliile de proiectare. Sisteme de stingere pe bazã de pulberi sau alţi agenţi chimici ART. 57 Tipul pulberii sau al agentului chimic trebuie selecţionat în aşa fel încât sã fie compatibil cu pericolul identificat de analiza pericolelor de incendiu. ART. 58 Trebuie acordatã atenţie utilizãrii acestor sisteme în zone în care este posibilã contaminarea cu materiale radioactive. De asemenea, trebuie luatã în considerare posibilitatea colmatãrii filtrelor. Sistemele de stingere pe bazã de apã ART. 59 (1) Sistemele de stingere pe bazã de apã trebuie sã fie în permanenţã conectate la o sursã adecvatã şi fiabilã de apã de incendiu. (2) Urmãtorii factori trebuie luaţi în cosiderare la proiectarea sistemelor de stingere pe bazã de apã: tipurile şi caracteristicile hidraulice, geometrice şi funcţionale ale capetelor de sprinklere sau ale armãturilor de descãrcare, amplasarea şi distanţele dintre acestea, temperaturile de declanşare şi timpul de rãspuns al dispozitivelor de acţionare sau al capetelor de sprinklere, intensitãţile de stropire, debitele specifice ale capetelor şi duzelor de refulare a apei şi altele. ART. 60 Potenţialele cãi de scurgere a apei spre echipamentele electrice şi de control al unitãţii trebuie identificate la proiectare. În acest sens trebuie sã existe o coordonare între proiectanţii echipamentelor electrice şi proiectanţii clãdirilor sau structurilor pentru a reduce la minimum deteriorarea echipamentelor şi pierderea funcţiilor de proces sau de securitate. Hidranţi exteriori şi interiori ART. 61 Suplimentar faţã de alte mãsuri de protecţie la incendiu, toate zonele accesibile ale centralei trebuie prevãzute cu un sistem de hidranţi exteriori sau interiori, cu excepţia acelor zone pentru care aceastã mãsurã de protecţie nu este realizabilã practic sau nu este necesarã. ART. 62 Clãdirea reactorului trebuie prevãzutã cu un sistem de cãmine de alimentare şi furtunuri, cu sistem de acţionare localã şi de la distanţã. ART. 63 Suficiente accesorii adecvate, cum sunt furtunurile, reducţiile, dispozitivele pentru obţinerea spumei şi duzele, trebuie sã fie disponibile în locaţii strategice pe amplasament, identificate în analiza pericolelor de incendiu.
PARAGRAFUL 3 Sistemul de alimentare cu apã de incendiu Cerinţe generale ART. 64 (1) Sistemul de alimentare cu apã de incendiu trebuie dimensionat astfel încât sã furnizeze necesarul de apã de incendiu pentru cazurile postulate de incendiu cele mai defavorabile. (2) Trebuie prevãzute douã surse separate şi sigure de apã filtratã. Poate fi acceptatã o singurã sursã, dacã aceasta este suficient de mare - lac natural sau artificial, râu sau fluviu -, şi douã puncte independente de alimentare. (3) Acolo unde se utilizeazã rezervoare de apã de incendiu, acestea trebuie sã aibã împreunã o capacitate dublã faţã de cea necesarã, fiecare din rezervoare fiind capabil sã asigure 100% din necesarul de apã de incendiu; sursa de apã de incendiu trebuie sã aibã o capacitate suficientã pentru umplerea fiecãrui rezervor în timpul teoretic pentru refacerea rezervei de apã de incendiu. Rezervoarele trebuie interconectate astfel încât pompele de incendiu sã poatã aspira apã din oricare dintre ele sau din ambele. Fiecare rezervor trebuie sã poatã fi izolat în cazul unei defecţiuni. (4) Distribuirea apei de incendiu trebuie sã se facã printr-un circuit principal, în aşa fel încât apa sã ajungã pe douã direcţii la fiecare conexiune. (5) Pentru fiecare clãdire trebuie sã existe cel puţin douã branşamente la circuitul principal. ART. 65 (1) Apa de incendiu se utilizeazã numai în scopul stingerii incendiilor. (2) Sistemul de distribuţie a apei de incendiu nu trebuie interconectat cu alte sisteme de alimentare cu apã ale centralei decât în scopul utilizãrii acestor sisteme ca rezervã de alimentare cu apã pentru sistemele de stingere a incendiilor sau pentru menţinerea unei funcţii de securitate în cazul producerii unui accident. (3) Interconexiunile dintre sistemul de alimentare cu apã de incendiu şi alte sisteme ale unitãţii trebuie prevãzute cu vane de izolare menţinute închise în funcţionare normalã, echipate cu dispozitive de monitorizare a poziţiei. ART. 66 Pe amplasamentele cu mai multe unitãţi se pot utiliza sursã de apã şi circuit principal de distribuţie comune, adecvat dimensionate pentru deservirea numãrului respectiv de unitãţi. Vane de izolare ART. 67 (1) Utilizarea vanelor de izolare în circuitul principal şi la fiecare racordare se face astfel încât izolarea oricãrui echipament, racord sau secţiune a circuitului principal sã nu producã o disfuncţionalitate în alimentarea cu apã a sistemelor şi echipamentelor de stingere a incendiului din unitate. (2) Vanele de izolare din sistemul de distribuţie a apei se prevãd cu indicatori vizuali locali de poziţie. Aceste vane se amplaseazã la distanţã suficientã faţã de pericolul de incendiu identificat prin API pentru a nu fi afectate de incendiu. Asigurarea necesarului de apã de incendiu ART. 68 (1) Sistemul de alimentare cu apã de incendiu trebuie sã fie capabil sã furnizeze debitul necesar sistemului fix de stingere cu cererea cea mai mare de apã, plus necesarul de apã la o presiune adecvatã alimentãrii hidranţilor, pentru durata teoreticã de funcţionare a sistemului de alimentare cu apã de incendiu, în conformitate cu cerinţele de proiectare. (2) Sistemul de alimentare cu apã de incendiu trebuie supus unei analize hidraulice pentru a stabili, prin calcul, existenţa unui debit şi a unei presiuni adecvate în punctul cel mai îndepãrtat al sistemului. (3) Trebuie asigurate mãsuri pentru prevenirea îngheţului pãrţilor sistemului de alimentare cu apã de incendiu expuse temperaturilor joase. Pompele de apã de incendiu ART. 69 (1) Pompele de apã de incendiu trebuie sã fie redundante şi adecvat separate de pericolul de incendiu, pentru a se asigura funcţionarea adecvatã a sistemelor de stingere a incendiilor. (2) Pompele de apã de incendiu trebuie prevãzute cu posibilitatea de control independent, cu pornire automatã şi oprire manualã, cu metode de acţionare şi surse de alimentare cu energie, de bazã şi de rezervã. Monitorizarea sistemului de alimentare cu apã de incendiu ART. 70 Trebuie monitorizate şi afişate într-o camerã de comandã supravegheatã de personal operativ urmãtoarele semnale: a) nivelul scãzut al rezervei de apã de incendiu; b) întreruperea alimentãrii cu energie a pompelor de incendiu; c) starea pompelor de incendiu; d) temperatura în camera pompelor şi în rezervor; aceastã monitorizare se poate efectua şi prin inspecţii frecvente şi mãsurãtori de temperaturã; e) cantitatea de combustibil, în cazul în care se folosesc pompe antrenate cu motoare cu combustie internã.
PARAGRAFUL 4 Intervenţia la incendiu Identificarea pericolului pentru intervenţia la incendiu ART. 71 În situaţiile în care se anticipeazã necesitatea unei intervenţii pentru stingerea incendiilor, trebuie identificate pericolele potenţiale pentru personalul de intervenţie, incluzând radiaţiile ionizante, tensiunile înalte, produsele chimice toxice etc.; pericolele identificate trebuie luate în considerare în cadrul analizei pericolelor de incendiu şi la întocmirea planurilor de intervenţie la incendiu. Accesul pentru intervenţia la incendiu ART. 72 (1) În zonele din interiorul clãdirilor unitãţii, pentru care necesitatea de intervenţie la incendiu este anticipatã, trebuie prevãzute cãi de acces, intervenţie şi evacuare astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcãtuite şi marcate încât sã asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea rapidã a forţelor de intervenţie şi spaţiu pentru manevrarea echipamentelor de intervenţie. (2) Pe amplasament trebuie asigurate cãi de acces şi circulaţie a autospecialelor de intervenţie. ART. 73 (1) Cãile de acces, intervenţie şi evacuare trebuie separate de celelalte spaţii prin elemente de construcţie cu rezistenţã şi comportare la foc corespunzãtoare utilizãrii în condiţii de siguranţã a cãilor respective pe timpul incendiilor. (2) Cãile de acces, intervenţie şi evacuare trebuie prevãzute, dupã caz, cu sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi sau de presurizare. (3) Gabaritele cãilor de acces, intervenţie şi evacuare nu trebuie în nici un fel reduse prin depozitarea permanentã sau temporarã a oricãror materiale. Cãile de evacuare în caz de incendiu ART. 74 (1) Cãile de evacuare a personalului în caz de incendiu trebuie sã îndeplineascã cerinţele normativelor tehnice de protecţie la incendiu în vigoare, cu excepţia clãdirilor nucleare, pentru care distanţa pânã la cea mai apropiatã cale de evacuare poate sã depãşeascã distanţele maxime prevãzute. (2) Cãile de evacuare din clãdiri şi ieşirile clãdirilor trebuie prevãzute cu mijloace de alarmare a incendiului. (3) Cãile de evacuare trebuie marcate clar, astfel încât sã fie uşor de identificat. Marcajele trebuie sã conducã cãtre cele mai scurte rute sigure posibile. Instalaţii de iluminat de siguranţã ART. 75 Trebuie prevãzute instalaţii adecvate de iluminat de siguranţã pentru toate cãile de acces, intervenţie şi evacuare din unitate. Sisteme de comunicaţie ART. 76 (1) Pentru toate cãile de acces, intervenţie şi evacuare din unitate trebuie prevãzut un sistem fix de comunicaţii de urgenţã, împreunã cu o sursã sigurã de alimentare cu energie. (2) Trebuie, de asemenea, prevãzutã o soluţie alternativã de comunicaţie, cum ar fi staţiile radio de emisie-recepţie cu caracteristici adecvate. Echipamentele trebuie testate înainte de încãrcarea combustibilului nuclear în reactor, pentru a demonstra cã frecvenţele de transmisie şi puterile utilizate nu cauzeazã interferenţe cu alte sisteme ale unitãţii.
PARAGRAFUL 5 Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi Cerinţe generale ART. 77 Trebuie evaluate necesitãţile de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, inclusiv necesitatea unui sistem dedicat care sã îndeplineascã aceste funcţii în scopul confinãrii produselor de combustie şi prevenirii propagãrii fumului, reducerii temperaturii şi facilitãrii acţiunilor de intervenţie la incendiu. Sisteme dedicate pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi ART. 78 La proiectarea sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie avute în vedere urmãtoarele aspecte: sarcina termicã, propagarea fumului, vizibilitatea, toxicitatea, accesul echipelor de intervenţie, tipurile de sisteme fixe de stingere a incendiului utilizate şi aspectele radiologice. ART. 79 Dimensionarea sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi se face în urma evaluãrii cantitãţilor de fum şi cãldurã produse în incendiul bazã de proiect pentru compartimentul sau celula de incendiu respectivã. Cel puţin urmãtoarele locaţii trebuie prevãzute cu dispozitive şi sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi: a) zonele unitãţii care prezintã densitãţi de sarcini termice importante datorate prezenţei cablurilor electrice; b) zonele unitãţii care prezintã densitãţi de sarcini termice importante datorate prezenţei lichidelor inflamabile; c) zonele unitãţii ce conţin sisteme importante pentru securitatea nuclearã şi sunt în mod normal ocupate de personal de operare, ca de exemplu camera principalã de comandã.
PARAGRAFUL 6 Certificarea echipamentului de protecţie la incendiu ART. 80 Toate echipamentele de protecţie la incendiu trebuie certificate de cãtre organizaţii abilitate prin lege sã certifice asemenea echipamente.
SECŢIUNEA a 3-a Limitarea propagãrii şi a efectelor incendiilor PARAGRAFUL 1 Consideraţii generale Cerinţe generale ART. 81 La stabilirea mãsurilor de limitare a propagãrii şi a efectelor incendiilor trebuie avute în vedere urmãtoarele obiective: a) confinarea flãcãrilor şi a efluenţilor incendiilor într-un spaţiu limitat, pentru a minimiza posibilitãţile de propagare a incendiilor şi efectele acestora asupra locaţiilor adiacente; b) existenţa unor cãi sigure de acces şi de evacuare a personalului; c) existenţa unor cãi sigure de acces al echipelor de intervenţie şi de acces la mijloacele de acţionare manualã a sistemelor de protecţie la incendiu; d) existenţa dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi produse de incendiu, acolo unde este necesar; e) controlul rãspândirii agenţilor de stingere a incendiilor, în scopul prevenirii efectelor dãunãtoare ale acestora asupra sistemelor importante pentru securitatea nuclearã; f) menţinerea funcţiilor generale de securitate nuclearã prevãzute la art. 9 alin. (3). Amplasare ART. 82 Amplasarea clãdirilor şi a echipamentelor, a sistemelor de ventilaţie şi a sistemelor de protecţie la incendiu trebuie luatã în considerare la stabilirea mãsurilor de atenuare a efectelor incendiilor. Bariere de foc ART. 83 Pentru reducerea posibilitãţilor de propagare a incendiului şi a efuenţilor acestuia, se prevãd prin proiect bariere de foc între sau în interiorul sistemelor centralei. Evaluarea rezistenţei la foc ART. 84 Evaluarea rezistenţei la foc a elementelor de construcţie se face în conformitate cu prevederile reglementãrilor tehnice, specificaţiilor tehnice şi referenţialelor aplicabile în vigoare şi trebuie sã îndeplineascã şi sã asigure criteriile şi nivelurile de performanţã prevãzute de acestea. Închiderile ART. 85 Dispozitivele de închidere montate pe tubulaturile de ventilaţie, sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi elementele de protejare a golurilor din elementele cu rol de separare la incendiu, cum sunt: uşi, clapete antifoc, obloane antifoc, voleţi, suprafeţe vitrate şi altele se testeazã în conformitate cu prevederile reglementãrilor tehnice, specificaţiilor tehnice şi referenţialelor în vigoare aplicabile şi trebuie sã îndeplineascã şi sã asigure criteriile şi nivelurile de performanţã prevãzute de acestea. Trecerile ART. 86 (1) Numãrul trecerilor practicate în elementele de separare la incendiu pentru cabluri şi conducte trebuie menţinut la minim. (2) Trecerile practicate în elementele de separare la incendiu pentru cabluri şi conducte trebuie etanşate cu elemente ce au caracteristici de rezistenţã la foc echivalente elementelor de separare la incendiu. (3) Etanşãrile trecerilor se proiecteazã astfel încât sã previnã propagarea flãcãrilor, sã realizeze izolarea termicã a pãrţii care nu este expusã incendiului şi sã reziste la impactul jetului de apã de la furtunurile de incendiu.
PARAGRAFUL 2 Separarea Amplasarea la distanţe de siguranţã ART. 87 În locul elementelor de separare la incendiu se poate utiliza amplasarea la distanţe de siguranţã, acolo unde, dupã caz: a) nu existã materiale combustibile care sã propage incendiul; b) este evaluat transferul de cãldurã şi produse de combustie, pentru toate incendiile bazã de proiect din zona consideratã, şi se poate demonstra cã nu existã în acea zonã un risc inacceptabil pentru SSCE importante pentru securitatea nuclearã; c) sunt prevãzute mijloace şi mãsuri adecvate de prevenire a incendiilor. Separarea între grupurile de sisteme de securitate ART. 88 (1) Separarea grupurilor de sisteme de securitate ale unitãţii trebuie realizatã astfel încât cel puţin un grup sã rãmânã disponibil în caz de incendiu, pentru a îndeplini funcţiile generale de securitate nuclearã. (2) Grupurile de sisteme de securitate se separã prin bariere de foc, prin amplasarea la distanţe de siguranţã sau printr-o combinare a celor douã; separarea combinatã trebuie astfel realizatã încât cãldura, fumul şi alte efecte ale incendiului sau ale acţiunilor de protecţie împotriva incendiilor sã fie reduse sub un nivel care sã nu conducã la afectarea SSCE importante pentru securitatea nuclearã şi/sau a cablurilor ataşate acestor sisteme. (3) În interiorul fiecãrui grup echipamentele, componentele şi cablurile redundante trebuie separate prin distanţare orizontalã şi/sau verticalã. (4) Sunt exceptate de la prevederile prezentului articol SSCE importante pentru securitatea nuclearã, care nu sunt susceptibile de a fi avariate de un potenţial incendiu.
PARAGRAFUL 3 Ventilaţia Cerinţe generale ART. 89 Pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate la art. 81, sistemele de ventilaţie trebuie proiectate astfel încât funcţionarea lor sã nu compromitã compartimentarea la incendiu sau disponibilitatea sistemelor importante pentru securitatea nuclearã şi sã nu contribuie la propagarea sau dezvoltarea incendiilor. Clapete antifoc ART. 90 Trebuie prevãzute clapete antifoc pe canalele de ventilaţie, la limita compartimentelor de incendiu, la trecerea prin barierele de incendiu; acolo unde propagarea fumului prin canalele de ventilaţie, gurile de aspiraţie a aerului viciat sau gurile de introducere a aerului poate pune în pericol personalul şi/sau echipamentele, trebuie prevãzute clapete şi în interiorul unui compartiment de incendiu, la limita încãperilor aflate în acelaşi compartiment de incendiu; în situaţiile în care aceste mãsuri sunt impracticabile, se evalueazã efectele fumului şi ale gazelor fierbinţi generate de incendii şi se iau mãsurile protective echivalente. ART. 91 Pãrţile sistemelor de ventilaţie cum sunt canalele de ventilaţie, camerele ventilatoarelor şi filtrele, amplasate în afara compartimentelor de incendiu, trebuie sã aibã aceeaşi rezistenţã la foc ca şi compartimentele respective sau sã poatã fi izolate de acestea prin clapete de foc cu rezistenţã la foc corespunzãtoare. Controlul ventilaţiei între zone ART. 92 În cazurile în care o zonã este ventilatã printr-o altã zonã şi controlul ventilaţiei nu poate fi determinat numai în baza criteriilor de protecţie la incendiu, atunci este necesarã evaluarea consecinţelor produşilor de combustie degajaţi într-un incendiu asupra SSCE importante pentru securitatea nuclearã; acolo unde este necesar, trebuie prevãzute clapete antifoc în deschiderile de evacuare ale camerei din amonte, pentru controlul manual de la distanţã al evacuãrii fumului şi gazelor fierbinţi. Amplasarea prizelor de aer proaspãt ART. 93 Prizele pentru alimentarea cu aer proaspãt în toate zonele trebuie dispuse la distanţã de evacuãrile de aer, de gurile de evacuare a fumului, precum şi de orice zonã care prezintã pericol extern de incendiu, cum ar fi transformatoarele electrice şi rezervoarele de ulei; dacã o asemenea poziţionare nu se poate realiza, trebuie prevãzute mijloace automate pentru închiderea admisiei aerului. Camerele de comandã ART. 94 Camera de comandã principalã şi camera de comandã secundarã trebuie prevãzute cu sisteme separate de ventilaţie. Ventilaţia cãilor de evacuare ART. 95 Ventilaţia cãilor de evacuare trebuie proiectatã astfel încât sã reducã la minimum infiltrarea fumului în timpul unui incendiu.
PARAGRAFUL 4 Pericole radiologice în caz de incendiu ART. 96 (1) Echipamentele care ar putea provoca eliberãri de substanţe radioactive în eventualitatea producerii unui incendiu trebuie identificate în API. (2) Aceste echipamente trebuie amplasate în compartimente de incendiu separate, în care sarcinile termice fixe şi tranzitorii se menţin la minimum. ART. 97 (1) În cazul în care la proiectare se identificã necesitatea ventilãrii compartimentelor de incendiu ce conţin materiale radioactive, în scopul prevenirii directe sau prin crearea de condiţii pentru intervenţie a unei eliberãri mai mari de substanţe radioactive se disting urmãtoarele situaţii: a) se demonstreazã cã potenţialele eliberãri de substanţe radioactive nu depãşesc limitele legale admisibile; b) cantitatea de substanţe radioactive eliberate poate depãşi limitele legale admisibile; în aceastã situaţie trebuie prevãzute clapete antifoc sau posibilitatea de închidere a sistemului de ventilaţie. (2) În ambele situaţii de mai sus trebuie prevãzute mãsuri pentru monitorizarea aerului ventilat.
PARAGRAFUL 5 Consideraţii privind seismicitatea Cerinţe generale ART. 98 La proiectarea unitãţii: a) trebuie luate în considerare posibilitatea izbucnirii unui incendiu şi potenţialele defectãri ale sistemelor de protecţie în timpul sau dupã producerea unui seism; b) trebuie evaluate consecinţele incendiilor asupra acelor sisteme care conţin lichide şi gaze inflamabile şi care nu sunt calificate la seismul bazã de proiect; în situaţia în care consecinţele evaluãrii sunt inacceptabile, este obligatorie prevederea de mijloace de protecţie la incendiu sau bariere de foc calificate la seism. Calificarea la seism a sistemelor suport ART. 99 (1) Sistemele de protecţie la incendiu trebuie sã fie prevãzute cu sisteme suport având acelaşi nivel de calificare seismicã. (2) În cazul în care sistemele de stingere a incendiului sunt acţionate manual, trebuie prevãzutã o cale de acces la locul acţionãrii, calificatã seismic corespunzãtor. Începuturi de incendiu provocate de seism ART. 100 Se vor prevedea mãsuri corespunzãtoare de stingere în zonele centralei în care pot apãrea începuturi de incendiu dupã un seism. În acest sens se asigurã un numãr suficient de stingãtoare portative pentru acele zone importante pentru funcţionarea centralei.
CAP. V Cerinţe de protecţie la incendiu în fazele de construcţie şi punere în funcţiune SECŢIUNEA 1 Cerinţe de protecţie la incediu în faza de construcţie Protecţia unitãţilor aflate în faza de exploatare ART. 101 Pentru unitãţile centralei, aflate în faza de exploatare, trebuie asiguratã protecţia faţã de pericolul de incendiu generat de unitãţile adiacente aflate în faza de construcţie. Riscuri temporare de incendiu ART. 102 (1) Zonele unitãţilor în funcţiune ale centralei nu trebuie folosite pentru depozitarea temporarã a echipamentelor şi a materialelor utilizate în construcţia celorlalte unitãţi ale centralei. (2) Acolo unde unitãţile de pe amplasament au o zonã comunã pentru depozitarea temporarã a echipamentelor şi a materialelor utilizate în construcţia celorlalte unitãţi trebuie luate mãsuri corespunzãtoare de protecţie contra incendiului.
SECŢIUNEA a 2-a Cerinţe de protecţie la incendiu în faza de punere în funcţiune Punerea în funcţiune a sistemelor de protecţie la incendiu ART. 103 Sistemele permanente de detecţie, alarmare şi stingere a incendiilor, precum şi sistemele suport aferente trebuie puse în stare de funcţionare conform procedurilor aprobate în programul de protecţie la incendiu pentru faza de punere în funcţiune a unitãţii. Intervenţia la incendiu ART. 104 De la momentul începerii punerii în funcţiune a unitãţii trebuie sã fie disponibilã, în fiecare turã, o echipã de intervenţie, organizatã şi antrenatã în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Inspectarea şi testarea sistemelor de detecţie, alarmare şi stingere a incendiilor ART. 105 La punerea în funcţiune a unitãţii, în afara cerinţelor generale de punere în funcţiune pentru sistemele de proces ale unitãţii, toate sistemele de detecţie, alarmare şi stingere a incendiilor trebuie inspectate şi testate în conformitate cu specificaţiile tehnice ale acestor sisteme şi cu procedurile specifice acestei faze. Verificarea barierelor de foc ART. 106 Trebuie inspectate în teren, de cãtre personal cu experienţã în sisteme de protecţie la incendiu şi cunoştinţe privind evaluarea pericolelor de incendiu pentru unitate, toate componentele barierelor de foc, inclusiv pereţii şi planşeele calificate la incendiu, protecţiile la foc ale structurilor metalice, etanşãrile trecerilor, uşile rezistente la foc, clapetele antifoc şi clapetele de fum, dispozitivele de evacuare a fumului şi a gazelor fiebinţi, precum şi alte dispozitive cu funcţie protectivã la incendiu; componentele active trebuie testate funcţional. Revizia generalã şi inspecţia ART. 107 La punerea în funcţiune a unitãţii, trebuie efectuatã o evaluare integralã, pe amplasament, a sistemelor de protecţie la incendiu pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor de proiectare pentru aceste sisteme; rezultatele evaluãrii se consemneazã conform procedurilor specifice acestei faze.
CAP. VI Cerinţe de protecţie la incendiu în faza de exploatare SECŢIUNEA 1 Prevenirea incendiilor Pregãtirea personalului unitãţii ART. 108 În cadrul programelor de pregãtire, personalul unitãţii trebuie instruit astfel încât sã posede cunoştinţe de bazã privind prevenirea incendiilor, sã cunoascã folosirea stingãtoarelor şi activitãţile desfãşurate în situaţii de incendiu, precum şi modul de raportare a incendiilor. Menţinerea la minimum a inventarului de material combustibil ART. 109 În faza de exploatare a unitãţii, materialele combustibile neesenţiale nu sunt permise în vecinãtatea SSCE importante pentru securitatea nuclearã şi a cablurilor acestora, în interiorul camerei principale şi secundare de comandã şi în camerele în care este localizat echipamentul asociat. ART. 110 Trebuie stabilite şi implementate proceduri administrative pentru controlul eficient al materialelor combustibile pe întregul amplasament. Aceste proceduri scrise reglementeazã controlul livrãrii, depozitãrii, manipulãrii, transportului şi utilizãrii materialelor combustibile solide, lichide şi gazoase. ART. 111 Trebuie stabilite şi implementate proceduri scrise pentru minimizarea cantitãţii de material combustibil tranzitoriu, în special materiale pentru ambalare, în zonele identificate ca importante pentru securitatea nuclearã a unitãţii. Aceste materiale se îndepãrteazã imediat dupã terminarea activitãţii sau la intervale regulate sau se depoziteazã temporar în recipiente sau zone de depozitare aprobate. ART. 112 Trebuie pãstrate înregistrãri ce documenteazã sarcina termicã existentã estimatã sau calculatã şi sarcina termicã maxim admisibilã în fiecare zonã - compartiment de incendiu/celulã de incendiu/camerã - identificatã ca importantã pentru securitatea nuclearã. ART. 113 Trebuie stabilite şi implementate mãsuri de inspecţie periodicã a zonelor importante pentru securitatea nuclearã cu scopul evaluãrii sarcinilor termice şi a condiţiilor de curãţenie şi pentru a asigura menţinerea liberã a cãilor de evacuare şi a celor pentru accesul echipelor de intervenţie la incendiu. ART. 114 Trebuie stabilite şi implementate proceduri de control administrativ al sarcinilor termice temporare în zonele importante pentru securitatea nuclearã în timpul activitãţilor de modificare sau întreţinere. Aceste proceduri trebuie sã aibã ca obiect confinarea şi depozitarea materialelor combustibile solide, lichide şi gazoase în relaţie cu alte materiale periculoase cum ar fi agenţii oxidanţi. ART. 115 Trebuie stabilitã şi implementatã o procedurã pentru emiterea permiselor de lucru, ce necesitã revizia şi aprobarea lucrãrilor propuse înainte de începerea lor, pentru determinarea potenţialului efect al lucrãrilor asupra protecţiei la incendiu. Personalul responsabil cu revizia propunerilor de lucrãri evalueazã sarcinile termice temporare implicate şi recomandã mãsuri de protecţie la incendiu adiţionale acolo unde este cazul, cum ar fi dotarea cu sau suplimentarea numãrului de stingãtoare de incendiu portative sau instituirea supravegherii. ART. 116 (1) Trebuie stabilite şi implementate proceduri administrative pentru controlul depozitãrii, manipulãrii, transportului şi utilizãrii solidelor şi lichidelor inflamabile sau combustibile în zonele importante pentru securitatea nuclearã. (2) Pentru materiale combustibile solide: a) trebuie restricţionatã utilizarea lemnului sau a altor materiale combustibile. Acolo unde se permite utilizarea, aceste materiale trebuie tratate sau acoperite pentru a întârzia propagarea flãcãrilor; b) trebuie restricţionatã utilizarea filtrelor de carbon şi a rãşinilor schimbãtoare de ioni stocate în stare uscatã; cantitãţi mari din aceste materiale se pãstreazã în zone de depozitare cu rezistenţã adecvatã la foc şi mãsuri de protecţie la incendiu adecvate; c) trebuie restricţionatã depozitarea materialelor combustibile cum sunt hârtia sau îmbrãcãmintea de protecţie; cantitãţi mari din aceste materiale se pãstreazã în zone de depozitare cu rezistenţã adecvatã la foc şi mãsuri de protecţie la incediu adecvate. (3) Pentru materiale combustibile lichide: a) cantitãţile de lichide combustibile sau inflamabile introduse în zonele importante pentru securitatea nuclearã în timpul lucrãrilor de modificare sau întreţinere trebuie limitate la necesarul zilnic; b) trebuie utilizate, în mãsura în care este posibil, numai recipiente aprobate pentru utilizarea şi transportul lichidelor combustibile sau inflamabile. Deschiderile acestor recipiente trebuie prevãzute cu închideri pe bazã de resort. Trebuie evitat transportul lichidelor combustibile sau inflamabile în recipiente deschise; c) pentru depozitarea în zonele de lucru a unor cantitãţi mici de lichide combustibile sau inflamabile trebuie utilizate cabinete adecvate, aprobate în acest scop; d) toate recipientele ce conţin lichide combustibile sau inflamabile trebuie sã fie clar şi vizibil etichetate; e) zonele desemnate pentru depozitarea cantitãţilor importante de lichide combustibile sau inflamabile trebuie separate de zonele adiacente prin elemente de construcţie cu rol de separare la incendiu sau prin distanţã şi trebuie semnalizate prin amplasarea de indicatoare de avertizare. Controlul surselor de aprindere ART. 117 Trebuie stabilite şi implementate proceduri pentru controlul surselor de aprindere existente şi potenţiale pe amplasament. Aceste proceduri trebuie sã includã mãsuri pentru: a) restricţionarea fumatului la zonele special amenajate; b) limitarea utilizãrii instalaţiilor electrice provizorii. ART. 118 (1) Trebuie stabilite şi implementate proceduri pentru controlul activitãţilor de modificare sau întreţinere ce necesitã utilizarea sau implicã producerea unei surse de aprindere. Aceste lucrãri trebuie controlate printr-un sistem de permise de lucru cu focul, ce stabileşte managementul, supravegherea, autorizarea şi efectuarea lucrãrilor, inspecţia zonei de lucru, desemnarea unui supraveghetor, dupã caz, şi accesul în cazul în care este necesarã intervenţia. (2) Personalul implicat în elaborarea, emiterea şi utilizarea permiselor de lucru cu focul trebuie instruit corespunzãtor. Pericolul de incendiu în timpul activitãţilor de modificãri şi reparaţii în unitate ART. 119 În vederea dispunerii de mãsuri protective şi de reducere a riscului de incendiu, planurile activitãţilor de întreţinere sau modificare, permanente sau temporare, privind sisteme sau echipamente ale unitãţii trebuie analizate de persoane special desemnate şi pregãtite în acest sens; se efectueazã o evaluare a impactului asupra protecţiei la incendiu pentru asemenea modificãri. Inspecţia, întreţinerea şi testarea mãsurilor de protecţie la incendiu ART. 120 Trebuie stabilit şi implementat un program complet de inspecţie, întreţinere şi testare adecvatã a tuturor mãsurilor de protecţie la incendiu pasive şi active, inclusiv echipamentele de intervenţie manualã la incendiu, din toate zonele centralei şi în special a celor importante pentru securitatea nuclearã. ART. 121 Programul de inspecţie, întreţinere şi testare a mãsurilor de protecţie la incendiu trebuie sã includã: a) barierele de foc şi componentele structurale ale clãdirilor, inclusiv etanşãrile trecerilor prin barierele de foc; b) închiderile barierelor de foc, cum sunt uşile rezistente la foc şi clapetele de foc; c) elementele de separare aplicate local, cum sunt izolaţiile cablurilor şi acoperirile pentru întârzierea propagãrii focului; d) sistemele de detecţie şi alarmare a incendiilor, inclusiv detectorii de gaze inflamabile; e) instalaţiile de iluminat de siguranţã; f) sistemele fixe de stingere pe bazã de apã, gaze, pulberi stingãtoare sau alte tipuri de agenţi de stingere; g) sistemul de alimentare cu apã de incendiu; h) hidranţii interiori şi exteriori; i) stingãtoarele de incendiu; j) sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi sistemele de presurizare; k) sistemele de comunicaţie prevãzute pentru a fi utilizate în situaţia producerii unui incendiu; l) echipamentele pentru intervenţia manualã în caz de incendiu, inclusiv vehiculele de intervenţie; m) echipamentele şi îmbrãcãmintea de protecţie pentru aplicaţii radiologice; n) cãile de evacuare a utilizatorilor şi de acces al personalului de intervenţie; o) procedurile de urgenţã. ART. 122 (1) Pentru mãsurile pasive şi active de protecţie la incendiu importante pentru securitatea nuclearã trebuie stabilite şi documentate nivelurile minime de disponibilitate şi mãsurile de protecţie compensatorii, cu caracter temporar, ce trebuie întreprinse în eventualitatea în care nivelul minim de disponibilitate nu este menţinut. (2) Trebuie, de asemenea, stabilite, documentate şi revizuite intervalele de timp permise pentru implementarea mãsurilor compensatorii temporare. ART. 123 Defectãrile mãsurilor pasive şi active de protecţie la incendiu trebuie înregistrate în conformitate cu procedurile unitãţii pentru înregistrarea defectelor; trebuie determinate cauzele acestor defecte şi luate mãsuri pentru prevenirea repetãrii acestor defectãri. Înregistrarea şi analiza evenimentelor privitoare la incendiu ART. 124 (1) Evenimentele care privesc protecţia împotriva incendiilor a unitãţii trebuie înregistrate detaliat, în conformitate cu procedurile aprobate în unitate pentru înregistrarea evenimentelor. (2) Se recomandã analiza unor evenimente privitoare la incendiu care au avut loc la centrale nuclearoelectrice similare şi utilizarea concluziilor la îmbunãtãţirea protecţiei la incendiu a unitãţii.
SECŢIUNEA a 2-a Organizarea intervenţiei în caz de incendiu ART. 125 (1) Organizarea intervenţiei în caz de incendiu trebuie sã aibã drept suport o strategie de intervenţie în caz de incendiu pentru fiecare zonã a unitãţii identificatã ca fiind importantã pentru securitatea nuclearã, inclusiv pentru acele zone care pot expune pericolului de incendiu zonele importante pentru securitatea nuclearã a unitãţii sau care sunt importante pentru protecţia materialelor radioactive. Aceste strategii trebuie sã conţinã informaţii suplimentare celor conţinute în planurile generale de urgenţã ale unitãţii, trebuie actualizate periodic şi utilizate în pregãtirea personalului. Strategiile stabilite pentru fiecare zonã trebuie sã conţinã: a) cãile de acces şi de evacuare pentru personalul de intervenţie; b) locaţiile SSCE importante pentru securitatea nuclearã; c) sarcinile termice; d) pericolele de incendiu specifice, inclusiv posibilitatea reducerii capabilitãţilor de intervenţie datoratã unor evenimente externe; e) pericolele radiologice, de explozie, toxice, tensiuni înalte; f) mãsuri de protecţie la incendiu existente, pasive şi active; g) restricţiile în utilizarea anumitor agenţi de stingere şi alternativele posibile; h) locaţiile SSCE importante pentru securitatea nuclearã sensibile la cãldurã sau fum; i) alimentarea cu apã pentru intervenţia manualã; j) sistemele de comunicaţie utilizate de personalul de intervenţie. ART. 126 (1) Intervenţia la incendiu şi pentru salvarea persoanelor se asigurã potrivit prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 212/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de cãtre serviciul privat pentru situaţii de urgenţã cu asistenţa tehnicã a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã. (2) Documentaţia unitãţii trebuie sã furnizeze o descriere clarã a capabilitãţilor de intervenţie în caz de incendiu pentru acele zone identificate ca importante pentru securitatea nuclearã. (3) Trebuie stabilite şi actualizate proceduri scrise care definesc clar responsabilitãţile şi acţiunile personalului în cazul izbucnirii unui incendiu în centralã. ART. 127 (1) Dacã pentru intervenţia la incendiu este asigurat sprijinul unui serviciu profesionist sau voluntar pentru situaţii de urgenţã, trebuie desemnat personal din fiecare schimb de lucru din unitate pentru pãstrarea legãturii cu acest serviciu şi trebuie clar stabilite autoritatea şi ierarhia de comandã la locul incendiului. (2) Între personalul unitãţii şi serviciul voluntar sau profesionist trebuie sã existe o coordonare adecvatã, pentru a asigura familiarizarea personalului serviciului voluntar sau profesionist din afara amplasamentului cu condiţiile şi pericolele specifice unitãţii. ART. 128 Organizarea serviciului privat pentru situaţii de urgenţã, nivelul minim de personal, echipamentele necesare şi pregãtirea personalului trebuie documentate, iar respectarea cerinţelor trebuie confirmatã de o persoanã competentã. ART. 129 (1) Membrii serviciului privat pentru situaţii de urgenţã de pe amplasament trebuie sã fie fizic capabili sã îşi îndeplineascã sarcinile şi sã urmeze un program oficial de pregãtire înainte de selectarea în echipa de intervenţie. (2) Pregãtirea periodicã teoreticã, practicã şi prin simulãri asiguratã pentru aceastã echipã trebuie documentatã şi trebuie pãstrate înregistrãri actualizate. Lecţiile învãţate trebuie diseminate şi incluse în programul de pregãtire. (3) Trebuie efectuatã o pregãtire specialã a conducãtorilor de echipã pentru a se asigura competenţa acestora de a evalua potenţialele consecinţe ale incendiilor asupra securitãţii nucleare şi de a face recomandãri personalului din camera de comandã.
SECŢIUNEA a 3-a Pregãtirea personalului ART. 130 Personalul centralei şi personalul contractor trebuie instruit în domeniul protecţiei la incendiu în unitate şi al responsabilitãţilor în caz de incendiu, înainte de a-şi începe activitatea în unitate. Pregãtirea trebuie sã includã: a) politica de protecţie la incendiu în unitate; b) cunoaşterea pericolelor de incendiu specifice, inclusiv limitãrile sarcinilor termice în diferite zone şi, dupã caz, pericolele radiologice asociate; c) importanţa controlului materialelor combustibile şi al surselor de aprindere şi potenţialul impact al acestora asupra sarcinilor termice permise în diferite zone; d) mijloace de raportare a incendiilor; e) recunoaşterea alarmelor de incendiu sonore şi vizuale; f) cãi de evacuare de urgenţã în caz de incendiu; g) tipurile de echipamente de stingere a incendiilor existente şi utilizarea lor la stingerea incendiilor în faza iniţialã. ART. 131 (1) Pentru personalul implicat în operare, întreţinere şi intervenţie în caz de incendiu, inclusiv pentru personalul contractor, trebuie sã se asigure o pregãtire specializatã în domeniul protecţiei la incendiu. Programul de pregãtire specializatã trebuie sã conţinã: a) importanţa menţinerii integritãţii şi operabilitãţii mãsurilor pasive şi active de protecţie la incendiu prin efectuarea de inspecţii regulate, de lucrãri de întreţinere de rutinã şi neplanificate şi de teste funcţionale periodice ale sistemelor şi echipamentelor; b) detalii de proiectare şi operare a mãsurilor de protecţie la incendiu instalate în centralã pentru a asigura, prin întreţinerea eficientã, operabilitatea sistemelor şi echipamentelor; c) impactul direct şi indirect asupra protecţiei la incendiu al modificãrilor unitãţii şi efectele acestora asupra integritãţii şi operabilitãţii mãsurilor de protecţie la incendiu; d) pregãtirea personalului care iniţiazã sau autorizeazã activitãţi ce implicã lucrul cu focul şi a personalului desemnat supraveghetor al acestor activitãţi; e) familiarizarea cu locaţiile SSCE importante pentru securitatea nuclearã; f) familiarizarea cu locaţiile mãsurilor de protecţie la incendiu în unitate; g) simulãri periodice pentru a verifica înţelegerea atribuţiilor şi responsabilitãţilor în cazul unui incendiu; trebuie pãstrate înregistrãri ale exerciţiilor şi ale lecţiilor învãţate din aceste exerciţii. (2) Programul de pregãtire se documenteazã şi trebuie sã includã: a) identificarea necesitãţilor specifice de pregãtire; b) materialele suport de curs; c) evaluare periodicã. (3) Programul de pregãtire trebuie sã includã atât pregãtirea iniţialã, cât şi recalificarea periodicã. (4) Activitãţile incluse în programul de pregãtire trebuie desfãşurate în conformitate cu sistemul de management al calitãţii şi trebuie documentate în cadrul sistemului de management al înregistrãrilor. (5) Conţinutul, completitudinea, eficienţa şi adecvarea programului de pregãtire trebuie revizuite periodic.
CAP. VII Cerinţe de protecţie la incendiu în faza de dezafectare Obiectivul programului de protecţie la incendiu pentru faza de dezafectare ART. 132 Sistemele, structurile, componentele şi echipamentele unitãţii aflate în stare nedezafectatã, în curs de dezafectare sau dezafectate trebuie sã nu expunã radiologic şi/sau la eliberãri de substanţe radioactive personalul participant la faza de dezafectare, publicul, proprietatea şi mediul înconjurãtor, în situaţia izbucnirii unui incendiu în unitatea aflatã în faza de dezafectare.
SECŢIUNEA 1 Obligaţii în faza de dezafectare Programul de protecţie la incendiu ART. 133 Titularul autorizaţiei are obligaţia sã pregãteascã, ţinând cont de vârsta centralei, programul de protecţie la incendiu pentru faza de dezafectare. ART. 134 Programul de protecţie la incendiu pentru faza de dezafectare trebuie sã includã elementele de bazã descrise în anexa nr. 2, aplicabile acestei faze.
SECŢIUNEA a 2-a Dezafectare - stadiile 1 şi 2 Inventarul materialelor combustibile ART. 135 În stadiul 1 al dezafectãrii se revizuieşte inventarul de materiale combustibile şi se evalueazã consecinţele incendiilor potenţiale; mãsurile de protecţie la incendiu se justificã în concordanţã cu analiza pericolelor de incendiu pentru faza de dezafectare. Detecţia şi alarmarea incendiilor ART. 136 Sistemul de detecţie şi alarmare trebuie sã rãmânã funcţional şi sã alarmeze un corp permanent de intervenţie de pe amplasament sau din afara acestuia. Cãi de evacuare de urgenţã ART. 137 Pentru siguranţa personalului participant la dezafectarea unitãţii, în zonele accesibile trebuie sã rãmânã disponibile cãi de evacuare de urgenţã în caz de incendiu. Sursele de apã de incendiu ART. 138 Se menţine în stare de funcţionare pe toatã durata operaţiunilor de dezafectare acea parte a sistemului de apã de incendiu consideratã necesarã în urma analizei pericolelor de incendiu efectuatã pentru aceastã fazã, în scopul asigurãrii alimentãrii cu apã cel puţin a sistemului de hidranţi, astfel încât sã fie acoperite toate zonele accesibile din centralã. Separarea ART. 139 Amplasarea la distanţe de siguranţã şi/sau separarea prin bariere de foc trebuie prevãzute pentru protecţia materialelor radioactive. Protecţia unitãţilor aflate în faza de exploatare ART. 140 În situaţia amplasamentelor cu mai multe unitãţi învecinate, trebuie efectuatã o analizã pentru a stabili dacã unitãţile aflate în exploatare pot fi afectate de un potenţial incendiu în unitatea aflatã în dezafectare; trebuie acordatã atenţie cablurilor electrice care trec prin zonele supuse dezafectãrii.
SECŢIUNEA a 3-a Dezafectare - stadiul 3 Hidranţi ART. 141 Sistemul de alimentare cu apã de incendiu, sistemele de stingere pe bazã de apã şi sistemul de hidranţi trebuie sã rãmânã în funcţionare pânã la încheierea ultimului stadiu al dezafectãrii. Supravegherea ART. 142 Dupã dezafectarea sistemelor de detecţie şi alarmare la incendiu, detecţia şi alarmarea incendiului se asigurã de cãtre o persoanã care efectueazã ronduri regulate pe amplasament; aceste ronduri se asigurã pânã la finalizarea dezafectãrii. Echipa de intervenţie ART. 143 În situaţia în care nu este disponibilã o echipã de intervenţie din exteriorul amplasamentului, se organizeazã personalul de pe amplasament astfel încât sã se formeze o echipã de intervenţie în caz de incendiu.
CAP. VIII Autorizãri ART. 144 Raportul preliminar de securitate, pe baza cãruia se elibereazã autorizaţia de construcţie, trebuie însoţit de documentaţia privind API a unitãţii, faza preliminarã. ART. 145 Raportul final de securitate, pe baza cãruia se elibereazã autorizaţia de funcţionare, trebuie însoţit de documentaţia privind API a unitãţii, actualizatã. Prin aceastã documentaţie trebuie demonstrat cã au fost analizate şi evaluate toate pericolele de incendiu privind SSCE importante pentru securitatea nuclearã şi au fost implementate mãsurile corespunzãtoare protecţiei la incendiu.
CAP. IX Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 146 Prezentele norme intrã în vigoare de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 147 Într-un interval de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme, titularul autorizaţiei trebuie sã efectueze o evaluare a conformitãţii Programului de protecţie la incendiu a unitãţii cu cerinţele din prezentele norme şi trebuie sã stabileascã şi sã transmitã spre aprobare la CNCAN programul de implementare a acţiunilor rezultate în urma evaluãrii efectuate. ART. 148 Prevederile prezentelor norme nu sunt limitative, ele se completeazã cu dispoziţiile legale în vigoare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor şi cu prevederile normativelor tehnice specifice în materie. Lista actelor normative şi a reglementãrilor tehnice conexe este prevãzutã în anexa nr. 3. ART. 149 Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezentele norme.
ANEXA 1 la norme
ABREVIERI ŞI DEFINIŢII
ALARA - As Low As Reasonably Achievable este principiul potrivit cãruia solicitantul sau titularul de autorizaţie este obligat sã demonstreze cã sunt întreprinse toate acţiunile pentru a asigura optimizarea securitãţii nucleare şi a radioprotecţiei, în sensul de a asigura cã toate expunerile, inclusiv cele potenţiale, sunt menţinute la cel mai scãzut nivel rezonabil posibil, luându-se în considerare factorii tehnici, economici şi sociali. Analiza pericolelor de incendiu este acea activitate sistematicã de analizã şi evaluare pe baze deterministe a pericolelor de incendiu, ce are drept scop determinarea incendiilor potenţiale şi a consecinţelor acestor incendii într-o zonã datã a unitãţii. Analiza probabilisticã de securitate nuclearã pentru evenimente de tip incendiu (Fire Probabilistic Safety Assessment - Fire PSA) este o analizã de tip probabilistic ce are drept scop evaluarea cuplului "probabilitate de apariţie a incendiului - consecinţele incendiului din punctul de vedere al securitãţii nucleare" şi de stabilire şi trasare a graficului de acceptabilitate pentru un compartiment sau o celulã de incendiu. Bariera de foc este acea barierã structuralã, parţialã sau totalã, care este folositã pentru întârzierea propagãrii şi limitarea efectelor unui incendiu. Pot fi bariere de foc elemente de construcţie cu rol de separare la foc, de exemplu: pereţii exteriori, interiori, plafoanele, planşeele şi protecţiile golurilor din acestea (uşi, trape, strãpungeri de ţevi sau cabluri). Celulã de incendiu reprezintã o subdiviziune a unui compartiment de incendiu în care protecţia la incendiu este asiguratã de mãsuri specifice cum sunt separarea spaţialã, sistemele fixe de stingere a incendiilor, controlul materialelor combustibile etc. Compartiment de incendiu reprezintã construcţia sau o parte a unei construcţii conţinând una ori mai multe încãperi sau alte spaţii, delimitate prin elemente de construcţie cu rezistenţã la foc calificatã, destinate sã îl izoleze de restul construcţiei în scopul limitãrii propagãrii incendiului, pe o duratã determinatã. Suprafeţele compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, destinaţie, alcãtuire şi de rezistenţa la foc a construcţiei. Densitate a sarcinii termice este raportul dintre sarcina termicã S(a) şi suprafaţa compartimentului de incendiu: q(s) = S(a)/A(s) (MJ/m^2), unde A(s) este suma ariilor pardoselilor ce alcãtuiesc spaţiul luat în considerare. Defectare de cauzã comunã este defectarea a douã sau mai multe SSCE, produsã de un singur eveniment sau cauzã. Condiţiile de ambient, deficienţele de proiectare, fabricaţie, construcţie sau erorile de operare, întreţinere ori evenimentele externe sunt exemple de cauze care pot duce la defectãri de cauzã comunã. Dezafectare reprezintã totalitatea activitãţilor necesar a se desfãşura la o unitate a unei centrale nuclearoelectrice opritã definitiv, în vederea atingerii nivelului de eliberare de sub cerinţele de autorizare. Dezafectare - stadiu 1 este starea în care unitatea este opritã definitiv şi supravegheatã sistematic; combustibilul nuclear poate fi depozitat în clãdirea reactorului; nu se efectueazã lucrãri de demontare sau de îndepãrtare a componentelor centralei; din clãdirea reactorului se pot evacua materiale, echipamente şi structuri nenucleare. Dezafectare - stadiu 2 este starea în care combustibilul nuclear este evacuat în totalitate din clãdirea reactorului nuclear; se executã majoritatea lucrãrilor de dezafectare: decontaminare, demontare, tratare, condiţionare şi îndepãrtare a componentelor în conformitate cu planul de dezafectare aprobat; unitatea nu îndeplineşte condiţiile de eliberare de sub cerinţele de autorizare. Dezafectare - stadiu 3 este starea în care combustibilul nuclear nu se mai aflã pe amplasament; unitatea este adusã la nivelul de eliberare de sub cerinţele de autorizare. Funcţii generale de securitate nuclearã sunt funcţiile generale care trebuie menţinute atât în condiţii normale de operare, cât şi în condiţii de accident: a) oprirea reactorului şi menţinerea acestuia într-o stare de oprire sigurã pentru o perioadã de timp nedeterminatã; b) rãcirea combustibilului nuclear; c) menţinerea barierelor fizice în calea eliberãrilor de materiale radioactive; d) monitorizarea stãrii unitãţii şi furnizarea serviciilor suport necesare pentru menţinerea funcţiilor a), b) şi c). Eveniment de iniţiere reprezintã un eveniment singular care conduce la apariţia de evenimente anticipate în exploatare sau la condiţii de accident şi care necesitã iniţierea funcţiilor de securitate nuclearã ale sistemelor centralei nuclearoelectrice. Pentru evenimentele de iniţiere luate în considerare în proiectare se foloseşte sintagma "eveniment de iniţiere postulat". Grup de sisteme de securitate este acel ansamblu de echipamente şi sisteme cu funcţii de securitate rezultat prin împãrţirea acestora în ansambluri separate şi independente. În concepţia CANDU, existã douã asemenea ansambluri, numite grupuri de securitate nuclearã, care au drept obiectiv asigurarea funcţiilor generale de securitate nuclearã în situaţia apariţiei evenimentelor de iniţiere postulate de cauzã comunã; incendiile sunt considerate ca fiind evenimente de cauzã comunã. Apartenenţa sistemelor speciale de securitate nuclearã la aceste douã ansambluri este realizatã în baza principiului diversitãţii, independenţei şi separãrii. Incendiu bazã de proiect este acel incendiu potenţial luat în considerare ca eveniment de iniţiere postulat la proiectarea protecţiei la incendiu sau în analiza pericolelor de incendiu într-o zonã datã a unitãţii. Se presupune cã acest incendiu potenţial postulat provoacã cele mai serioase avarii în zona consideratã în absenţa sistemelor automate sau manuale de stingere a incendiului. Material combustibil este acel material susceptibil sã treacã în stare de combustie în prezenţa focului sau a temperaturilor înalte. Organizaţiile concurente la (participante la, implicate în) protecţia împotriva incendiilor sunt acele persoane juridice de drept privat cu scop patrimonial, competente în domeniul protecţiei împotriva incendiilor, care în baza unui contract încheiat cu titularul autorizaţiei desfãşoarã activitãţi tehnice specifice privind protecţia împotriva incendiului a unitãţii în fazele de proiectare, construcţie-montaj, punere în funcţiune, exploatare şi dezafectare. Aceste organizaţii se supun regimului de asigurare a calitãţii pentru obiective nucleare stabilit prin normele de asigurare a calitãţii în domeniul nuclear. Organizaţia de exploatare este sucursala titularului autorizaţiei învestitã de titular cu autoritatea exploatãrii unitãţii centralei nuclearoelectrice. Personal contractor este personalul oricãrei organizaţii care executã activitãţi pentru titularul de autorizaţie pe bazã de contract. Protecţia la incendiu reprezintã ansamblul de activitãţi coordonate ale diferitelor discipline ce concurã la realizarea unei protecţii adecvate împotriva incendiilor. Rezistenţa la foc este proprietatea unui material, ansamblu de materiale, element de construcţie sau a unei structuri de a-şi pãstra, pe o duratã determinatã, stabilitatea, etanşeitatea şi/sau izolarea termicã cerutã şi/sau altã funcţiune specializatã, într-o încercare la foc standardizatã. Risc de incendiu este starea exprimatã prin relaţia de interdependenţã între probabilitatea globalã de iniţiere a unui incendiu şi gravitatea consecinţelor evenimentului respectiv. De regulã, relaţia este exprimatã prin produsul celor doi factori. Sarcina termicã reprezintã cantitatea de cãldurã pe care o poate degaja prin ardere completã totalitatea materialelor combustibile fixe şi tranzitorii, existente în spaţiul afectat de incendiu. Securitate nuclearã este ansamblul de mãsuri tehnice şi organizatorice destinate sã asigure funcţionarea instalaţiilor nucleare în condiţii de siguranţã, sã previnã şi sã limiteze deteriorarea acestora şi sã asigure protecţia personalului ocupat profesional, a populaţiei, mediului şi a bunurilor materiale împotriva iradierii sau contaminãrii radioactive. SSCE importante pentru securitatea nuclearã sunt sistemele, structurile, componentele şi echipamentele care au o contribuţie preventivã şi/sau protectivã, directã ori indirectã, la realizarea şi menţinerea funcţiilor generale de securitate nuclearã. Zonã de incendiu este porţiunea dintr-un compartiment de incendiu, stabilitã la efectuarea analizei pericolelor de incendiu în conformitate cu criterii specifice.
ANEXA 2 la norme
PROGRAMUL DE PROTECŢIE LA INCENDIU
1. Programul de protecţie la incendiu trebuie descris într-un document de referinţã al unitãţii, stabilit de titularul autorizaţiei şi supus aprobãrii de cãtre CNCAN. Trebuie abordate, direct sau prin referinţã, cel puţin urmãtoarele subiecte privind organizarea protecţiei împotriva incendiilor: a) organizarea şi responsabilitãţile asociate protecţiei la incendiu a unitãţii; b) calificarea necesarã persoanelor care gestioneazã programul de protecţie la incendiu, care dispun mãsurile de protecţie la incendiu şi care efectueazã verificãri de prevenire a incendiilor şi audituri interne pentru siguranţa la incendiu; c) procedurile şi instrucţiunile aplicabile pentru operarea, inspecţia, testarea şi întreţinerea mãsurilor pasive şi active, fixe şi portabile de protecţie la incendiu; d) controlul modificãrilor privind protecţia la incendiu; e) reactualizarea API; f) prevederile sistemului de management al calitãţii privitoare la protecţia la incendiu; g) pregãtirea personalului unitãţii şi a personalului contractor în domeniul protecţiei la incendiu; h) organizarea şi pregãtirea echipelor de intervenţie, responsabilitãţile atribuite în acest sens, calificarea necesarã conducãtorilor şi membrilor echipelor de intervenţie de pe amplasament; i) relaţia cu forţele de intervenţie la incendiu din afara amplasamentului; j) mãsuri specifice privind: (i) planurile de intervenţie în caz de incendiu, corelarea acestora cu planurile de urgenţã ale unitãţii; (ii) simulãrile de incendiu; (iii) mijloacele de comunicare în caz de urgenţã. 2. Programul de protecţie la incendiu va face referiri, dupã caz, la: a) manuale de operare şi întreţinere ale sistemelor de protecţie la incendiu; b) proceduri de prevenire a incendiilor; c) proceduri de rãspuns în caz de incendiu; d) planuri de intervenţie pentru operatorii din camera de comandã şi echipa de intervenţie de pe amplasamentul centralei, corelarea cu forţele de intervenţie la incendiu externe unitãţii; e) raportarea evenimentelor; f) orice alte documentaţii, proceduri şi instrucţiuni care au legãturã directã cu organizarea protecţiei unitãţii împotriva incendiilor.
ANEXA 3 la norme LISTA actelor normative şi a reglementãrilor tehnice conexe
1. <>Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apãrarea împotriva incendiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 212/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 18 decembrie 1997; 2. <>Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998; 3. <>Ordinul ministrului de interne nr. 1.023/1999 privind aprobarea Dispoziţiilor generale de ordine interioarã pentru prevenirea şi stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000; 4. <>Ordinul ministrului de interne nr. 88/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - DG P.S.I.-003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 18 septembrie 2001, cu modificãrile ulterioare; 5. <>Ordinul ministrului de interne nr. 108/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încãrcãri electrostatice DG P.S.I.-004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 24 septembrie 2001, cu modificãrile ulterioare; 6. Ordinul ministrului de interne nr. 138/2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind organizarea activitãţii de apãrare împotriva incendiilor - DG P.S.I.-005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 septembrie 2001, cu modificãrile ulterioare; 7. <>Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; 8. <>Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 786/2005 privind modificarea şi completarea <>Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 septembrie 2005; 9. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086-05; 10. Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executãrii lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C300/1994; 11. Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie, indicativ NP 099-04; 12. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmare contra efracţiei din clãdiri, indicativ I 18/2-02; 13. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, indicativ I 5-98.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
