Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  NORMATIV TEHNIC din 10 ianuarie 2003 privind incinerarea deşeurilor*) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 NORMATIV TEHNIC din 10 ianuarie 2003 privind incinerarea deşeurilor*)

EMITENT: MINISTERUL INDUSTRIEI ŞI RESURSELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 150 bis din 7 martie 2003
Comenteaza legea
*) Aprobat de <>Ordinul nr. 1215 din 10 ianuarie 2003 , publicat in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 150 din 7 martie 2003.

Scop
Prezentul normativ tehnic stabileste conditiile de lucru si regimul de functionare pentru instalatiile de incinerare si coincinerare a deseurilor, controlul instalatiilor si monitorizarea emisiilor, precum si elemente specifice activitãtii desfãsurate de autoritatea competentã pentru protectia mediului (autorizare si control).
Normativul se aplicã la instalatii fixe de incinerare si coincinerare a deseurilor, care impun supraveghere in functionare (deseuri municipale) si supraveghere specialã in functionare (deseuri periculoase). Prevederile prezentului normativ nu se aplicã la instalatiile de incinerare care trateazã:
a) deseuri vegetale din agriculturã si forestiere;
b) deseuri vegetale din industria alimentarã, dacã se recupereazã cãldura generatã;
c) deseuri fibroase din productia de celulozã virginã si productia de hârtie din celulozã, dacã sunt coincinerate la locul de productie si cãldura generatã este recuperatã, cu exceptia celor care folosesc in tehnologia de albire derivati ai clorului;
d) deseuri de lemn, cu exceptia deseurilor de lemn care pot contine compusi organici halogenati sau metale grele in urma tratãrii cu conservanti pentru lemn sau vopsirii, si care includ in special deseuri de lemn provenite de la deseuri de constructii sau demolãri;
e) deseuri de plutã;
f) deseuri radioactive;
g) cadavre de animale, in conformitate cu prevederile <>Legii nr. 426/2001 pentru aprobarea <>Ordonantei de Urgentã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor; aceste deseuri se referã numai la corpul intreg/cadavrele intregi ale animalelor care trebuiesc intâi prelucrate si apoi se pot incinera/coincinera;
h) deseuri rezultate din explorarea si exploatarea petrolului si a gazelor in instalatii marine, incinerate la bordul instalatiei;
i) instalatii experimentale folosite pentru cercetare, proiectare si testare pentru imbunãtãtirea procesului de incinerare, care trateazã sub 50 tone deseuri pe an, cu continuturi mai mici de 1% masã halogen. Instalatiile care trateazã deseuri cu un continut mai mare de 1% masã halogen trebuie sã fie prevãzute cu sisteme de spãlare si neutralizare a gazelor.
Suplimentar, fatã de mãsurile privind controlul poluãrii atmosferei in cadrul prezentului normativ sunt prevãzute mãsuri pentru tratarea si eliminarea apelor uzate si a reziduurilor, pentru functionarea in sigurantã a instalatiilor de incinerare si coincinerare si pentru retehnologizarea instalatiilor de incinerare si coincinerare existente in scopul respectãrii prevederilor din <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 .

Definitii
Pentru scopurile prezentului normativ se aplicã urmãtoarele definitii:
Deseuri din parcuri si grãdini - deseuri de origine vegetalã provenind de pe suprafete folosite la grãdinãrit, din parcuri publice, cimitire si spatii verzi amplasate de-a lungul strãzilor.
Ambalaje - containere transportabile, de diferite dimensiuni, pentru substante solide, pãstoase si lichide.
Deseuri din comert asimilabile cu cele menajere - deseuri rezultate din activitãti comerciale, magazine, activitãti de servicii publice si industriale etc., cu conditia sã poatã fi depozitate impreunã sau in acelasi mod ca deseurile menajere in functie de tipul si cantitatea lor.
Nãmol municipal - nãmol rezultat din tratarea apelor uzate municipale si industriale similare cu cele municipale, chiar si atunci când este uscat sau tratat in vreun fel.
Depozit - un depozit poate fi un buncãr, container, sac sau o suprafatã pentru depozitarea deseurilor solide, lichide sau pãstoase inainte de tratare.
Incinerator de deseuri periculoase - instalatii pentru eliminarea prin tratare termicã, in principal a deseurilor periculoase.
Combustie - tratarea deseurilor prin oxidare termicã in exces de aer.
Gazeificare - conversia deseului cu compusi carbonici in bioxid de carbon, monoxid de carbon si hidrogen folosind un mediu de gazeificare (aer, oxigen, abur).
Excesul de aer - cantitatea de aer pentru combustie suplimentarã fatã de cea necesarã teoretic pentru combustie.
Raportul de aer - raportul intre cantitatea de aer de combustie folositã practic si cea stabilitã teoretic.
Gaze reziduale - gaze de ardere - amestecuri gazoase cu componenti solizi, lichizi si gazosi formate prin arderea deseurilor, tratate in instalatiile de epurare a gazelor. Gazele reziduale pot fi caracterizate aditional prin definirea provenientei lor de exemplu, tratarea gazelor reziduale de dupã boiler, gazele reziduale la evacuarea din cosul de dispersie etc.
Pirolizã/gazeificare - descompunerea termicã a substantelor organice la temperaturi ridicate, in mare mãsurã in absenta oxigenului.
Reziduuri din statia de epurare a apelor - reziduurile din statia de epurare a apelor includ reziduuri de la desnisipatoare si separatoare de grãsimi, site si reziduuri de la curãtarea conductelor si drenurilor.
Zgurã/Cenusã - termen folosit pentru reziduuri de combustie topite sau sinterizate rezultate din ardere.
1. Tehnologia
1.1. Scopul general al incinerãrii deseurilor
In figura nr. 1 se prezintã sistemul de management integrat al deseurilor din douã puncte de vedere si anume:
- bilant de materiale - energie - poluare
- intrãri - deseuri, energie, etc;
- emisii in atmosfera, in apa, materiale inerte reciclabile;
- produse finale - materiale secundare, compost, energie refolosibila;
- costuri si venituri.
Dupã cum se observã procesele de tratare termicã a deseurilor reprezintã o optiune fezabilã dupã variantele de valorificare (colectare, sortare, reciclare) si inaintea depozitãrii controlate.
Scopul general al incinerãrii deseurilor este:
- reducerea la maxim posibil a potentialului de risc si poluare;
- reducerea cantitãtii si volumului;
- conversia substantelor rãmase intr-o formã care sã permitã recuperarea sau depozitarea;
- exploatarea energiei produse.
Oxidarea la temperaturi inalte transformã componentii organici in oxizi gazosi specifici, care sunt mai ales bioxidul de carbon si apa. Componentii anorganici sunt mineralizati si transformati in cenusã.
La incinerarea deseurilor municipale, reziduurile rãmase dupã recuperarea materialã sunt tratate termic.
În sistemul integrat de depozitare, incinerarea deseurilor periculoase este luatã in considerare alãturi de depozitarea lor controlatã si tratarea chimicã/fizicã/biologicã a acestora ca metodã de eliminare a deseurilor combustibile care nu mai sunt proprii pentru recuperarea materialã si care datoritã tipurilor, proprietãtilor si cantitãtilor sunt in mod special periculoase pentru sãnãtate, atmosferã si apã, sunt explozive sau inflamabile, contin sau pot genera germeni patogeni de boli transmisibile.
Acestea sunt predominant tipuri de deseuri continând compusi organici in cantitãti mari sau având un mare potential de risc.
Deseurile industriale combustibile care nu necesitã supraveghere specialã pot fi de asemenea furnizate incineratoarelor de deseuri periculoase.
1.2. Tipuri de deseuri
1.2.1. Deseuri municipale
Deseurile municipale sunt formate, in general, dintr-un amestec de deseuri menajere, deseuri comerciale similare celor menajere, deseuri din piete, parcuri si grãdini, deseuri stradale, deseuri din demolãri, nãmol municipal, materii fecale si nãmol fecal, reziduuri de la incineratoare etc.
Caracterizarea deseurilor municipale se poate face, in principal, prin:
- greutatea specificã [kg/mc]
- umiditate [%]
- puterea caloricã [kJ/kg sau kcal/kg]
- raportul carbon/azot [C/N]
Greutatea specificã a deseurilor
Prin greutatea specificã a deseurilor se intelege greutatea unitãtii de volum, in starea in care se gãsesc acestea depuse.
Datoritã formelor multiple in care se gãsesc, se determinã greutãtile specifice diferite, si anume: greutatea specificã in recipient, in depozit cu sau fãrã tasare etc.
Greutatea specificã de referintã, de exemplu in cazul deseurilor menajere, are in general o tendintã de scãdere, datoritã cresterii continue a procentului deseurilor cu greutate specificã micã (hârtie, cartoane, ambalaje diverse, plastice etc.) si scãderea procentajului de materiale inerte (zgurã, cenusã, pãmânt, moloz etc.) ca urmare a imbunãtãtirii gradului de confort a locuintelor.
Deseurile menajere au greutatea specificã relativ mare, in special datoritã procentului ridicat de deseuri fermentabile (vegetale si animale), cât si a umiditãtii ridicate a acestora. Aceasta variazã intre 300-350 kg/mc.

Greutatea specificã medie a componentelor deseurilor menajere


┌────┬───────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. │        Componentii deseurilor         │   Greutatea specifica (kg/mc)   │
│crt.│               Menajere                ├────────────────┬────────────────┤
│    │                                       │     Uscate     │     Umede      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 1  │          Resturi alimentare           │       350      │       800      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 2  │           Hartie, cartoane            │       100      │       750      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 3  │                Textile                │       200      │       650      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 4  │                 Piele                 │       300      │       450      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 5  │          Materiale plastice           │        50      │        50      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 6  │        Deseuri de lemn (talas)        │       200      │       900      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 7  │                Cauciuc                │      3500      │      3500      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 8  │                 Oase                  │       400      │       450      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 9  │                Metale                 │      2500      │      2800      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 10 │               Sticlarie               │       600      │       750      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 11 │               Ceramice                │       500      │       650      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 12 │                Cenusa                 │       400      │       700      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 13 │                 Zgura                 │       600      │       700      │
├────┼───────────────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 14 │                Pamant                 │       400      │       700      │
└────┴───────────────────────────────────────┴────────────────┴────────────────┘



Umiditatea deseurilor
Pe lângã influenta pe care o are asupra greutãtii specifice a deseurilor menajere, umiditatea are influentã directã si asupra puterii calorice si a proceselor de fermentare, când acestea sunt destinate formãrii compostului.
Umiditatea totalã a deseurilor se exprimã matematic prin formula:

W(h) ● [100 - W(r)]


   W(t) = W(r) + ─────────────────── [%]
                         100

    in care:
    W(t) - umiditatea totalã a deseurilor [%]
    W(r) - umiditatea relativã [%]
    W(h) - umiditatea higroscopicã [%]
    Umiditatea relativã este reprezentatã de continutul de apã care se poate indepãrta prin evaporarea in aer liber la temperatura de 16-20°C si cu o umiditate relativã a aerului de circa 50%.
    Umiditatea higroscopicã sau absolutã reprezintã continutul de apã din deseuri care nu poate fi indepãrtatã decât prin uscarea in etuva de laborator la temperatura de 105°C.
    De exemplu, umiditatea totalã a deseurilor menajere variazã in general intre 25-60%, fiind mai mare vara datoritã procentului mare de vegetale.
    Ca tendintã generalã se remarcã o scãdere in timp a umiditãtii deseurilor menajere in medie cu cca. 0,25% pe an.
    Umiditatea deseurilor românesti menajere este in jur de 55-60%, fatã de 25-30% cât se inregistreazã pentru tãrile din vestul Europei.
    Puterea caloricã a deseurilor
    Prin puterea caloricã a deseurilor menajere se intelege cantitatea de cãldurã degajatã prin arderea greutãtii de deseuri brute exprimate in kJ/kg sau kcal/kg.
    Ca orice alt combustibil, deseurile au o putere caloricã superioarã [H(s)] si o putere caloricã inferioarã [H(i)].
    Puterea caloricã superioarã presupune cã vaporii de apã au fost condensati si au restituit cãldura de evaporare. Deoarece la incinerare, vaporii de apã formati sunt evacuati la cos impreunã cu gazele de ardere, fãrã a restitui cãldura respectivã de evaporare, rezultã cã ceea ce caracterizeazã, de fapt, deseurile menajere este puterea caloricã inferioarã [H(i)].
    Aceastã putere caloricã este destul de greu de determinat, deoarece deseurile menajere au o compozitie foarte eterogenã si variazã in mod cu totul aleatoriu in functie de numerosi factori.
    Pentru determinarea unei valori medii cât mai apropiate de realitate, se folosesc mai multe metode, care conduc la rezultate acceptabile.
    Metodele cele mai folosite pentru determinarea puterii calorice sunt urmãtoarele:
    a) Mãsurarea directã a puterii calorice cu ajutorul calorimetrului.
    Din proba de laborator pregãtitã pentru analize chimice se ia 1 kg si se arde in bomba calorimetricã, prin care se obtine puterea caloricã superioarã [H(s)].
    Puterea caloricã inferioarã (Hi) se obtine printr-un coeficient de corectie, calculat conform relatiei:

          H(i) = [H(s) - 5,83 ● W] ● 4,18 [kJ/kg]

    in care:
    H(i) - puterea caloricã inferioarã
    H(s) - puterea caloricã superioarã
    W - procentul de apã in greutate a materialului prelevat pentru probã.
    Procentul de apã in greutate a materialului prelevat pentru probã se determinã astfel:

             W = W(t) + 9^3 H [%]

    unde: W(t) - umiditatea totalã (procentul masic al apei din combustibil)
    H - procentul masic in hidrogen a combustibilului.
    În practicã se utilizeazã formula aproximativã:

            H(i) = [H(s) - 6^3 ● (Wt + 9^3H)] ● 4,18 [kJ/kg]

    Aceastã metodã precisã de determinare a puterii calorice inferioare are dezavantajul de a fi fãcutã pe esantioane mici.
    b) Calculul puterii calorice medii pe baza puterii calorice a componentelor deseurilor.
    Aceastã metodã permite calcularea rapidã a puterii calorice prin efectuarea mediei tuturor componentilor, de exemplu a deseurilor menajere si periculoase care aduc aport caloric. Cunoscând procentajele p(1), p(2), ..., p(n) ale componentilor deseurilor [p(1) - resturi alimentare, p(2) - hârtie, p(3) - sticlã etc.) si puterile calorice inferioare h(1), h(2), ..., h(n) ale acestora, se stabileste puterea caloricã a deseurilor menajere, astfel:

      1   ┌                              ┐        W(t)
H(i)=─── ●│p(1)●h(1)+p(2)●h(2)+ ... +p(n)│h(n)[ - ──── ● 600 ● 4,18 [kJ/kg].
     100  └                              ┘        100
    Aceastã metodã, destul de rapidã si care permite un calcul usor, ce poate fi folositã si pentru deseurile periculoase, are dezavantajul unei aproximãri mari datoritã variatiei compozitiei si a puterii calorice inferioare.

    Puterea caloricã inferioarã a componentilor deseurilor menajere





┌──────────┬──────────────────────────────────────────────┬────────────────────┐
│ Nr. crt. │                  Componenti                  │     Hi [kJ/kg]     │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    1     │              Resturi alimentare              │    15000-20500     │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    2     │               Hartie, cartoane               │    16000-18000     │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    3     │                   Textile                    │    16000-19800     │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    4     │               Deseuri de lemn                │    18000-20600     │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    5     │                   Plastice                   │    29200-37600     │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    6     │                     Oase                     │       16000        │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    7     │             Policlorura de vinil             │       40500        │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────┼────────────────────┤
│    8     │                 Polietilena                  │       45000        │
└──────────┴──────────────────────────────────────────────┴────────────────────┘


c) Metode indirecte de determinare a puterii calorice a deseurilor menajere si periculoase
Astfel de determinãri se realizeazã in instalatiile de incinerare, pe baza cãldurii recuperate si a pierderilor in instalatie.
Formula de calcul este urmãtoarea:

Q(r) - Q(p)


        H(i) =  ─────────── [kJ/kg]
                    M

    in care:
    H(i) - puterea caloricã inferioarã [in kJ/kg]
    Q(r) - cantitatea de cãldurã recuperatã [in kJ]
    Q(p) - cantitatea de cãldurã pierdutã prin instalatii [kcal] si cuprinde:
    - cãldura pierdutã prin gazele de ardere evacuate la cos
    - cãldura pierdutã in zgurã si cenusã
    - cãldura inmagazinatã de materialele care nu ard (metale, etc.)
    M - masa deseurilor incinerate in perioada de determinare a puterii calorice [kg]
    Aceastã metoda are avantajul de a se aplica pe instalatiile existente si de a fi foarte aproape de conditiile de exploatare industrialã. În schimb, are dezavantajul cã necesitã mãsurãtori foarte complexe.
    Puterea caloricã a deseurilor menajere românesti este situatã in jurul valorii de 2650-3000 kJ/kg (615-700 kcal/kg) fatã de cea 8000 kJ/kg cât este puterea caloricã a deseurilor menajere in tãri ca Franta sau Germania.
    Raportul carbon/azot (C/N)
    Determinarea acestui raport este foarte necesarã in special pentru deseurile menajere, pentru cunoasterea stadiului de fermentare a deseului menajer si transformarea acestuia in compost.
    In deseul menajer existã germeni de microorganisme termofile, de ordinul miliardelor pe gram, care intrã rapid in fermentatie si care, prin mentinerea la o temperaturã de 60-70°C, au ca efect distrugerea germenilor patogeni. Raportul C/N se determinã in laborator pe probe luate din diferite puncte ale deseului menajer supus fermentãrii.
    Pentru dozarea carbonului organic existã mai multe metode, cum ar fi metoda Pierre-Henry Pall.
    Din analizele efectuate a rezultat cã raportul C/N se situeazã intre urmãtoarele limite:

    - deseu menajer proaspat           C/N = 20 - 35
    - compost                          C/N = 10 - 25
    - un bun compost                   C/N = 15 - 18
    - un bun sol de cultura            C/N = 10.

    Metale grele
    O importantã deosebitã in tratarea deseurilor o constituie continutul de metale grele care sunt deosebit de poluante, in special in cenusi sau composturi. Este interesantã repartitia acestor metale in diferitele componente ale deseurilor menajere.
    Tinând cont de compozitia deseurilor menajere din România, continutul in metale grele este mult diminuat, având o medie de aproximativ 30-35% din continutul de metale grele corespunzãtor statelor puternic industrializate. Compozitia in metale grele a deseurilor menajere românesti este estimatã in tabelul de mai jos:

    Continutul in metale grele a deseurilor menajere





┌─────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│         Element         │                 Cantitate (mg/Kg)                  │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Zn            │                        250                         │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Pb            │                        150                         │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Cu            │                        120                         │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Cr            │                         40                         │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Ni            │                         35                         │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           As            │                        1,4                         │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Cd            │                         3                          │
├─────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────┤
│           Hg            │                        0,7                         │
└─────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────┘


Principalele surse de metale grele, din deseurile menajere, sunt:
a) baterii si acumulatori care aduc in deseurile menajere din totalul de metale grele 90% din Hg, 45% din Zn si 20% din Ni.
b) metalele - care aduc in deseurile menajere din totalul de metale grele 40% din Pb, 30% din Cu si 10% din Cr.
c) deseurile mãrunte (< 20 mm) care sunt purtãtori importanti de Cu, Pb, Ni si Zn.
d) hârtia si cartonul care aduc in deseurile menajere din totalul de metale grele 20% din Pb si 10% din Cr.
Proiectarea incineratoarelor pentru deseurile municipale trebuie fãcutã luând in considerare un domeniu de variatie a puterii calorice de 7 pânã la 12,5 Mj/kg, un continut de apã de 20 pânã la 50% si un continut de cenusã de 20 pânã la 40%.
1.2.2. Deseuri periculoase
Deseurile periculoase sunt deseuri care necesitã o supraveghere specialã, ex. produse rezultate din fabricarea uleiurilor minerale, uleiuri uzate, bituum, uleiuri grele contaminate, grãsimi si deseuri contaminate cu produse de tipul celor de mai sus, ex. soluri poluate cu uleiuri sau reziduuri pãstoase si lichide de la unitãti de cracare a emulsiilor, la fel ca si deseuri sau reziduuri provenind de la produse comerciale, cum sunt: vopselele, solventii, gudroanele, plasticele si deseurile farmaceutice.
Consistenta (starea fizicã) acestor deseuri poate fi solidã, pãstoasã sau lichidã. Deseurile sunt, in mod uzual, amestecuri ale cãror proprietãti chimice si fizice pot varia in domenii foarte largi.
Deseurile periculoase pot include orice tip de containere, ambalaje sau alte materiale care pot fi contaminate cu substantele mentionate. Aditional, la aceste deseuri datorate produsilor organici, materialele care sunt usor contaminate dar care nu pot fi tratate prin metode conventionale fizico-chimice sunt, de asemenea, incinerate ca deseuri periculoase.
Deseurile periculoase specifice productiei apar in anumite sectoare industriale si, in special, in industria chimicã. Compozitia acestor deseuri depinde, in principal, de domeniul particular (specific) de productie si poate contine concentratii mari de elemente la granita molecularã, precum clor, fluor, brom, iod, fosfor, azot sau sulf. Aceste elemente specifice pot impune tehnologii de incinerare speciale sau utilitãti tehnice speciale care trebuie adaptate la conditiile particulare ale instalatiei de coincinerare.
1.2.3. Nãmoluri municipale
In acest paragraf se analizeazã numai incinerarea nãmolurilor rezultate din statiile de epurare orãsenesti, care, prin definitie, sunt considerate "deseuri municipale".
Nãmolul municipal este alcãtuit, in principal, din apã uzatã si suspensii organice si anorganice. Nãmolul municipal este nãmolul rezultat din tratarea apelor uzate orãsenesti sau echivalent din statiile de epurare industriale, chiar dacã a fost deshidratat, uscat sau tratat anterior.
In prezentul normativ prin "nãmol municipal" se intelege nãmolul rezultat din statiile de tratare a apelor uzate aflate in administrarea autoritãtilor locale sau similare având incãrcãri mici in poluanti. Apele uzate industriale sunt epurate, frecvent, in statii de epurare special proiectate din care rezultã "nãmol industrial" care este tratat termic in incineratoare.
Caracteristicile nãmolurilor municipale variazã mult si depind de sursa si/sau procesele de epurare folosite in statia de epurare.
Factorii care influenteazã caracteristicile nãmolurilor municipale sunt:
- sursa si caracteristicile apelor uzate (municipale si/sau industriale);
- indepãrtarea nãmolului ca nãmol primar, secundar si tertiar;
- stabilizarea aerobicã sau anaerobicã;
- existenta sau nu a unor instalatii de deshidratare;
- adãugarea sau nu de aditivi de deshidratare (var, polielectroliti).
Nãmolurile municipale deshidratate (25 pânã la 40% substantã uscatã) sau uscate (peste 85% substantã uscatã) sunt incinerate in incineratoare de deseuri municipale, in instalatiile de incinerare a nãmolurilor municipale sau coincinerate in cuptoarele din fabricile de ciment, in centralele termice care functioneazã cu lignit sau in instalatiile de coincinerare a centralelor termice.
Nãmolurile municipale deshidratate mecanic au un continut de substantã uscatã de 18 pânã la 45%, in functie de tehnologia de deshidratare, folosirea sau nu de aditivi si caracteristicile initiale.
Nãmolurile municipale uscate pot avea un continut de substantã uscatã de pânã la 95%, in functie de procesul de uscare folosit. In general se poate considera cã un nãmol municipal cu un continut de peste 85% substantã uscatã este un nãmol bine uscat.
Descrierea, in continuare, a modului de depozitare, manipulare si a proprietãtilor pe durata incinerãrii nãmolurilor municipale este dependentã de caracteristicile acestora. In mod normal se face distinctie intre nãmolurile deshidratate si cele uscate. Uscarea nãmolurilor se poate face combinat cu statia de epurare sau instalatiile de tratare termicã, pentru fiecare caz in parte fiind specifice transportul, aprovizionarea si manipularea in cadrul instalatiilor de tratare termicã.
1.3. Predarea deseurilor
1.3.1. Predarea deseurilor municipale
Agentii economici care predau deseuri pentru eliminare prin incinerare sau coincinerare vor specifica codul fiecãrui tip de deseu conform <>Hotarârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta deseurilor.
Mãsuri tehnice si organizatorice trebuie luate in avans pentru a minimiza sau elimina probleme legate de materiale, substante inerte si, in special, deseurile voluminoase din deseurile destinate tratãrii termice.
Functie de procesul folosit pentru tratarea termicã, deseurile rãmase trebuie reduse ca dimensiuni si/sau omogenizate.
Deseurile municipale se transportã in autogunoiere compactoare, autotransportoare cu containere, autocamioane cu obloane, autobasculante, tractoare cu una sau douã remorci si alte tipuri de autovehicule.
Deseurile voluminoase se transportã in vehicule speciale, unele prevãzute cu instalatii de mãcinare si compactare sau in containere fãrã echipamente de mãcinare si compactare. În acest ultim caz, in statie deseurile voluminoase sunt mãcinate in instalatii speciale si apoi depozitate in aceleasi buncãre cu deseurile municipale.
Nãmolurile municipale se transportã prin conducte, autovidanje si containere de transport, depozitate in rezervoare dupã pretratarea corespunzãtoare sau transferate direct in buncãrul de depozitare a deseurilor.
Deseurile municipale, la intrarea in statia de incinerare, sunt verificate de personalul firmei de eliminare.
Deseurile transportate sunt verificate si trecute intr-un registru care trebuie sã cuprindã urmãtoarele informatii minime:
- cantitatea de deseuri si modul de determinare;
- stabilirea tipurilor de deseuri (codul deseurilor);
- rezultatele inspectiei vizuale.
Dacã sunt tratate, de asemenea, deseuri industriale/comerciale sau fractiuni speciale este necesarã analizarea unei probe de control care sã stabileascã urmãtorii parametrii: puterea calorificã si continutul de cenusã, ca si continutul in clor, sulf, solventi si ulei.
In cazul deseurilor industriale/comerciale este necesarã o verificare sau o verificare simplificatã a metodei de eliminare.
In cazul deseurilor periculoase, probele trebuie luate in concordantã cu specificatiile pentru controlul identificãrii si analizãrii caracteristicilor fizico-chimice.
Laboratorul trebuie sã aibã personalul si aparatura necesarã nu numai pentru a permite verificarea deseurilor transportate si livrate, dar sã poatã obtine si informatiile care sunt necesare pentru stabilirea modului de depozitare (compatibilitatea diferitelor deseuri periculoase, nivelul de coroziune) si pregãtirea programului de incinerare.
1.3.2. Predarea deseurilor periculoase
Deseurile periculoase sunt transportate pe sosea sau/si cale feratã in containere speciale, containere navale, ambalaje, butoaie si autocisterne. Se depoziteazã temporar in buncãre, rezervoare si butoaie.
Deseurile periculoase sunt transportate in urma obtinerii acceptului autoritãtii teritoriale pentru protectia mediului. Este necesarã cunoasterea cu exactitate a originii, caracteristicilor si cantitãtilor de deseuri periculoase destinate eliminãrii pentru a se putea stabili capacitatea de eliminare a incineratorului de deseuri periculoase in ceea ce priveste tipul instalatiei si reglementãrile legale. Este necesarã respectarea prevederilor din Ordonanta privind Aprobarea transportului si verificarea recuperãrii si eliminãrii si, de asemenea, din <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 .
Formalitãtile de predare descrise in continuare trebuie verificate dacã sunt indeplinite.
1.3.2.1. Descrierea deseurilor periculoase
in sectiunea "Declaratie pe propria rãspundere" a procesului de verificare a eliminãrii, producãtorul de deseuri sau proprietarul intreabã operatorul incineratorului dacã incineratorul pe care il exploateazã este, in principiu, capabil sã trateze si sã elimine deseul. Formularul contine urmãtoarele elemente:
- descrierea deseurilor periculoase sub aspectul sursei, cantitãtii, frecventei de generare, necesitãtile in ceea ce priveste protectia mediului si a sãnãtãtii populatiei;
- compozitia fizicã si, dacã este posibil, chimicã a deseurilor si toate detaliile necesare pentru a stabili dacã corespund procesului de incinerare avut in vedere;
- o declaratie continând toate caracteristicile necesare:
- codul deseurilor in concordanta cu <>Hotarârea Guvernului nr. 856/2002 ;
- aspect, consistenta, miros;
- punctele de fierbere, topire si puterea calorica inferioara;
- continutul de apa;
- continutul de sulf, azot si anumite metale grele;
- continutul de compusi halogeni (clor, fluor, brom, iod);
- continutul de substante stabile termic (PCB);
- reactivitatea proprie a fiecãrui deseu in parte si reactivitatea cu alte deseuri;
- aspectele periculoase ale deseurilor, substantele cu care nu trebuie amestecate si mãsuri de sigurantã care trebuie luate la manipularea deseurilor.
In functie de proprietãtile care se prevãd, domeniul analizelor necesare pentru pregãtirea declaratiei se poate lãrgi.
Declaratia pe propria rãspundere a generatorului de deseuri sau a proprietarului, dupã caz, dupã ce va fi aprobatã de operatorul incineratorului va fi transmisã la autoritatea teritorialã pentru protectia mediului.
1.3.2.2. Declaratia de acceptare a operatorului incineratorului
Operatorul incineratorului examineazã descrierea deseurilor din punct de vedere a preconditiilor pentru eliminare sub aspectul reglementãrilor legale si a procesului de tratare termicã specific incineratorului. In "Declaratia de acceptare" operatorul stabileste modul de livrare (tipul ambalajului, containerului, autocisternei), cantitatea maximã livratã, excluderea sau limitarea unor anumiti componenti, etc. Dupã aceasta se face acordul pentru livrare cu specificarea datei de livrare.
1.3.2.3. Predarea si receptia deseurilor periculoase
In general, deseurile sunt predate si receptionate urmând urmãtoarele etape:
- verificarea documentelor, insotitoare (copie a verificãrii eliminãrii, documentul deseului);
- determinarea cantitãtii de deseuri;
- identificarea deseurilor predate;
- inspectie vizuala;
- prelevarea de probe;
- analiza de verificare la fata locului pentru a se putea verifica cu analiza din declaratie;
- prelevarea unei probe si pastrarea ca dovada pentru orice actionare ulterioara in justitie; proba se pastreaza cel putin o luna dupa prelevare;
- aprobarea manipulãrii deseurilor;
- repartizarea zonei de depozitare, descãrcarea deseurilor;
- verificarea terminãrii descãrcãrii deseurilor, curãtarea vehiculului dacã este necesar.
1.3.3. Nãmolurile municipale
Incineratoarele pentru nãmolurile municipale (ca unicã sursã) pot fi construite in zone descentralizate sau in vecinãtatea statiilor de epurare a apelor uzate. O instalatie de incinerare a nãmolurilor deshidratate sau uscate care sã serveascã un numãr de statii mici de epurare poate fi o solutie practicã.
Autoritãtile teritoriale cu una sau cu un numãr mic de statii de epurare eliminã in mod frecvent nãmolul neprelucrat in amplasamentul propriu sau in cel al unei alte statii de epurare. La incineratoarele pentru nãmol neprelucrat, densitatea nãmolului aprovizionat trebuie sã fie cu o consistentã uniformã. Puterea caloricã inferioarã la nãmolurile netratate (nefermentate) poate fi de cca. 22.000 kJ/kg(IL) (IL - pierderea la ardere), in relatie cu continutul in substanta organicã din substanta uscatã. Autosustinerea combustiei pentru nãmolul netratat se realizeazã de la o putere caloricã inferioarã mai mare de 4.800 kJ/kg.
In ultimul timp, nãmolurile municipale pre-deshidratate provenind din diferite statii descentralizate de epurare a apelor uzate este colectat intr-un buncãr amplasat inainte de incinerator si depozitat temporar. Nãmolul este introdus in instalatiile de deshidratare cu echipamente mecanice de amestecare.
1.4. Organizarea si functionarea incineratoarelor de deseuri
1.4.1. Principii organizatorice de bazã
Organizarea incineratoarelor de deseuri depinde de tipul, cantitatea de deseuri si forma in care deseurile sunt livrate.
In cazul incineratoarelor pentru deseuri municipale, arderea pe grãtare este folositã aproape in mod exclusiv. Pentru anumite deseuri periculoase, cum sunt ape uzate, nãmol sau deseuri rezultate din activitãti de ocrotire a sãnãtãtii poluate cu substante organice, se folosesc instalatii cu tehnologii speciale. Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase este tratatã termic in cuptoare rotative. Aceastã instalatie tehnologicã permite incinerarea simultanã a deseurilor solide, lichide si pãstoase si are echipamente pentru incãrcarea deseurilor solide si, in special, a deseurilor ambalate, la sfârsitul peretelui cuptorului, ca si pentru incãrcarea deseurilor care sunt pompabile la nivelul arzãtoarelor.
Un incinerator de deseuri este alcãtuit din:
- aparate de mãsurã si control a cantitãtilor de deseuri aduse pentru incinerare;
- statii de receptie si depozite temporare pentru deseuri;
- echipamente de incãrcare;
- instalatia de incinerare (unitatea de incinerare);
- echipamente de recuperare a energiei;
- instalatii de tratare a apelor uzate si a gazelor uzate;
- depozite temporare si statii de receptie pentru reziduuri;
- alte utilitãti (ex. rezervoare de inmagazinare a apei de stins incendii).
Deseurile sunt primite in zona de receptie a incineratorului.
Dupã inspectia vizualã, vehiculele sunt directionate cãtre statiile de manipulare, unde deseurile sunt descãrcate in depozite temporare locale. Deseurile sunt incãrcate in incinerator cu instalatii de incãrcare in conformitate cu programul de incinerare. Pentru sistemul cu grãtare, instalatia de incinerare este alcãtuitã, in principal, din grãtare, cuptor si camera de postcombustie; in cazul cuptoarelor rotative, instalatia de incinerare este alcãtuitã din cuptorul rotativ si camera de postcombustie.
Dupã instalatia de incinerare este amplasat un generator de aburi, in care energia din gazele uzate este convertitã in energie recuperatã. Dupã rãcire, gazele uzate sunt trecute in instalatii de epurare. Diferite procese sunt folosite pentru a separa pulberile si componentii gazosi din gazele uzate. In procesul folosit, in mod predominant de spãlare a gazelor uzate, apa uzatã generatã este de asemenea recirculatã in curent fierbinte de gaze reziduale si evaporatã (evaporare directã) sau post epuratã in instalatii speciale (evaporare indirectã sau epurare).
Reziduurile obtinute in timpul procesului de incinerare, cum sunt pulberile, cenusile, pulberile de pe filtre si reziduurile din gazele uzate si cele rezultate din epurarea apelor uzate, sunt livrate ca materiale recuperabile sau eliminate.
Ca o regulã generalã, trebuie spus cã un incinerator pentru tratarea termicã a diferitelor fractiuni de deseuri trebuie proiectat precis, astfel incât sã asigure functionarea fãrã probleme in conformitate cu legea. O importantã majorã pentru stabilitatea si siguranta functionãrii o are omogenitatea deseurilor introduse in incinerator si schimbarea maximã a parametrilor deseurilor in unitatea de timp. Instalatiile moderne sunt proiectate pentru un spectru larg de puteri calorifice inferioare si de compozitii ale deseurilor. Chiar cresterea puterii calorice inferioare datorate unor anumite fractiuni ale deseurilor este luatã in considerare la etapa de proiectare a incineratorului. Totusi, numai scurte fluctuatii in producerea de energie si poluanti pot fi contracarate in proiectarea instalatiilor de incinerare.
Ca urmare, omogenizarea deseurilor pentru incinerare (amestecarea in buncãr) este de o mare importantã in functionarea incineratorului.
Factorul decisiv pentru proiectarea din punct de vedere termic a unui incinerator este cantitatea de cãldurã produsã in mod continuu la functionarea la capacitate maximã (capacitatea termicã proiectatã). Chiar dacã aceastã productie termicã suplimentarã este depãsitã numai pe scurtã duratã, are loc schimbarea profilelor temperaturilor in diferite puncte ale instalatiei la valori mai mari, ceea ce are ca efect producerea de pagube ireversibile materialelor de constructie folosite.
Dacã sunt incinerate in unul si acelasi incinerator deseuri cu diferente majore ale valorilor puterii calorifice inferioare, aceasta impune o variatie largã corespunzãtoare a capacitãtii termice a incineratorului. Incãrcarea termicã minimã nu trebuie sã fie mai micã de 60% din incãrcarea raportatã. Folosind sisteme moderne, cu grãtare posibil rãcite, sisteme de aer controlabile primare si secundare si un control efectiv a capacitãtii termice este posibil sã se respecte cerintele de functionare si legale.
Tinta fundamentalã trebuie sã fie dimensionarea cât mai exactã a incineratorului pentru folosirea actualã anticipatã si asigurarea cã deseurile sunt in totalitate omogenizate inainte de incinerare.
Când se proiecteazã incineratorul pentru un cuptor cu densitãti de debit de mare cãldurã o importantã specialã trebuie acordatã nu numai dimensionãrii incineratorului si alegerii unor parametrii de proces corespunzãtori, dar si alegerii cu atentie a materialelor cuptorului care vin in contact cu gazele uzate.
O perioadã mai lungã de serviciu a fost obtinutã in cazul cuptoarelor cãptusite cu carbid siliconic si a conductelor din boiler protejate interior cu aliaj pe bazã de nichel.
1.4.2. Cerinte care trebuie respectate in functionare
Cerintele care trebuie respectate in functionarea incineratoarelor de deseuri sunt cele prevãzute in <>Hotãrârea de Guvern nr. 128/2002 . In afara acesteia se respectã toate actele normative care reglementeazã activitatea de protectie a mediului.
1.4.2.1. Statii de predare a deseurilor
La cele mai multe dintre statiile de incinerare a deseurilor municipale in functiune, deseurile sunt, in general, descãrcate direct in buncãrul de deseuri.
Unele dintre statii sunt prevãzute cu utilitãti suplimentare, ale cãror scop este sã se realizeze reciclarea materialelor si sã se omogenizeze deseurile reziduale cât mai mult posibil inainte de a fi incãrcate la incinerator.
La statiile pentru incinerarea deseurilor periculoase, numãrul si modul de proiectare a utilitãtilor suplimentare depind de forma in care deseurile sunt livrate la incinerator si de caracteristicile de manipulare.
Urmãtoarele deseuri periculoase nu sunt stocate intr-un loc corespunzãtor de stocare sau transportate naval fãrã tratare prealabilã.
- deseuri miscibile si pompabile;
- deseuri solide si pãstoase nepompabile;
- deseuri nemiscibile in containere sau alte ambalaje mari;
- deseuri in ambalaje dacã ambalajele si continutul acestora trebuie livrate la incinerator impreunã (aceasta deoarece ambalajele nu pot fi deschise datoritã continutului si/sau continutul nu poate fi transferat intr-un alt depozit datoritã naturii substantei ambalate);
Tratarea la statiile de predare poate fi necesarã in anumite situatii pentru:
- deseurile solide, deseurile pompabile nu pot fi separate, de exemplu prin sitare;
- ambalajele deschise pot fi golite prin pompare sau rãsturnare;
- deseuri transferabile prin pompare pot fi pretratate prin preincãlzire.
1.4.2.2. Depozitarea deseurilor municipale
Deseurile municipale se depoziteazã in buncãre. Proiectarea buncãrului trebuie realizatã de societãti de proiectare specializate si trebuie sã indeplineascã diverse cerinte, dintre care unele rezultã din modul de functionare stabilit si altele din conditii de sigurantã. O atentie specialã trebuie acordatã pazei contra incendiilor. Structura de rezistentã a buncãrului trebuie proiectatã si construitã folosind materiale impermeabile si respectând conditiile de calitate ale betoanelor conform standardelor in vigoare.
Capacitatea proiectatã a buncãrului trebuie sã ia in considerare stocarea deseurilor pe perioade fãrã livrare (la sfârsit de sãptãmânã, sãrbãtori legale), asigurându-se astfel o functionare continuã a incineratorului.
Capacitatea proiectatã a buncãrului trebuie sã ia in considerare volume libere de deseuri la intervale relativ scurte de timp in baza regulii generale de a preveni sau limita reactii specifice (procese de fermentare, formarea de biogaz (gaz de fermentare), aprinderea spontanã) si a usura intoarcerea si omogenizarea deseurilor. Aceasta presupune ca buncãrul sã fie pãstrat, in mod normal, in stare de incãrcare partialã.
Pentru a reduce mãrimea fractiilor de deseuri voluminoase, buncãrul trebuie echipat cu instalatii de tãiere, in special dacã se face aprovizionarea cu fractiuni de deseuri industriale, comerciale si speciale.
In timpul aprovizionãrii, depozitãrii si incãrcãrii deseurilor, nivelul emisiilor de praf, zgomot si miros din zona aprovizionãrii trebuie redus la maxim. Aceasta se poate realiza prin extragerea aerului din buncãr, si suplimentar, pentru a se reduce emisiile de zgomot si praf, prin magazii de incãrcare inclinate.
Aerul evacuat din buncãr poate fi introdus in cuptor, iar când cuptorul nu functioneazã in cosul de evacuare a gazelor sau in filtre. Dacã nivelul mirosului nu se reduce se pot lua si alte mãsuri suplimentare (ex. acoperirea deseurilor, golirea buncãrului).
1.4.2.3. Depozitarea deseurilor periculoase pãstoase nepompabile
Deseurile periculoase solide si deseurile periculoase nepompabile care nu emit gaze si la o scarã mare nici mirosuri puternice pot fi depozitate temporar in buncãre. In buncãr zonele de depozitare si de amestecare trebuie sã fie separate, ceea ce se poate realiza, de exemplu, prin construirea mai multor compartimente. Deseurile solide si pãstoase sunt amestecate si incãrcate, mai ales, cu ajutorul instalatiilor de ridicare (macarale).
Dacã deseurile solide si cele pãstoase nepompabile sunt amestecate in instalatii exterioare, containerele de transport pot fi folosite atât pentru transportul cât si pentru depozitarea acestor amestecuri de deseuri. Containerele sunt stocate intr-o zonã specialã lângã zona de incãrcare a incineratorului si descãrcate direct in camera de alimentare cu un sistem melcat.
Nivelul emisiilor pe perioada depozitãrii poate fi redus prin depozitarea in unitãti mici a amestecurilor de deseuri si in containere inchise. Buncãrul/containerele de depozitare sunt inchise, mai putin in cazul in care acest sistem vine in conflict cu cerintele legate de siguranta si sãnãtatea personalului (riscuri de foc si explozie).
In cazul unor accidente datorate greselilor de exploatare, buncãrul sau containerul de depozitare poate deveni o sursã de incendiu si ca urmare trebuie luate mãsuri de protectie corespunzãtoare (ex. instalarea de sisteme de alarmare si stingere a incendiilor).
1.4.2.4. Depozitarea deseurilor periculoase pompabile
Deseurile lichide si pãstoase pompabile din care suspensiile au fost separate pentru a preintâmpina blocarea in instalatiile de incãrcare sunt depozitate temporar in rezervoare. Rezervoarele trebuie sã fie in numãr si volum suficient, astfel incât lichidele incompatibile sã poatã fi depozitate separat.
Rezervoarele si conductele trebuie sã fie corespunzãtoare caracteristicilor deseurilor in ceea ce priveste proiectarea, alegerea materialelor de constructie si echipamentelor. Trebuie sã fie rezistente la coroziune si echipate cu mijloace pentru curãtare si prelevarea de probe. Rezervoarele trebuie echipate cu instalatii de mãsurare dacã deseurile acide si alcaline trebuie neutralizate. Rezervoarele orizontale pot fi folosite numai pentru depozitarea de volume mari, deoarece favorizeazã sedimentarea uspensiilor.
Continutul rezervoarelor se omogenizeazã la nivelul solicitat prin folosirea de agitatoare mecanice sau hidraulice, indepãrtarea sau repararea trebuie fãcutã cât mai rapid, de exemplu prin prevederea de spatiu vertical pentru introducerea de agitatoare verticale. Rezervoarele pot fi incãlzite si izolate in functie de caracteristicile deseurilor. Rezervoarele se aseazã intr-o cuvã cãptusitã cu un material rezistent la caracteristicile mediului de depozitare. Volumul cuvei nu trebuie sã fie mai mic decât cel al celui mai mare rezervor.
1.4.2.5. Depozitarea ambalajelor si a containerelor
Depozitul pentru ambalaje si containere este, in general, acoperit si foarte bine ventilat. Containerele pentru deseuri cu continut nemiscibil sunt depozitate intr-o zonã acoperitã, de depozitare temporarã pentru a fi in legãturã directã cu instalatiile de incãrcare in incinerator.
1.4.2.6. Depozitarea deseurilor medicale
Dacã se incinereazã deseuri medicale infectioase acestea trebuie colectate si transportate in ambalaje speciale de eliminare, ambalaje testate pentru fiecare tip de deseu in parte. Deseurile medicale sunt depozitate separat, in camere frigorifice, care asigurã un timp de depozitare de 48 de ore la o temperaturã de maxim -10°C. Perioada maximã de depozitare depinde de temperatura din camera frigorificã si timpul maxim de ambalare garantat de producãtorul ambalajului.
Modul de lucru pentru descãrcare si suprafetele de depozitare a deseurilor medicale sunt astfel proiectate ca sã permitã in orice moment aplicarea dezinfectantilor si a metodelor de dezinfectare optime.
Dacã se folosesc pentru transport si livrare mijloace de transport de acelasi tip, trebuie prevãzute echipamente de dezinfectie a acestora in cadrul utilitãtilor statiei de incinerare. Apa uzatã rezultatã de la dezinfectie trebuie colectatã si tratatã, astfel incât sã indeplineascã cerintele de dimensionare conform legislatiei in vigoare.
1.4.2.7. Depozitarea nãmolurilor
Logistica interioarã - depozitarea si manipularea - in amplasamentul statiei de epurare si a incineratorului trebuie deosebite de logistica exterioarã - transportul intre statia de epurare a apelor uzate si incinerator. Echipamentele folosite depind de densitatea deseului (nãmol lichid, pãstos, compact sau solid).
Echipamentele pentru logistica interioarã a nãmolului sunt alcãtuite din:
- echipamente de manipulare, cum sunt: pompe, transportatoare elicoidale, racleti, transportatoare cu bandã, elevatoare cu cupe si transportatoare pneumatice;
- constructii pentru depozitare, cum sunt: buncãre, silozuri si suprafete de depozitare.
De la statia de epurare a apelor uzate la incinerator, nãmolul este transportat prin conducte sau cu autocisterne sau autobasculante cu rezervoare inchise, pe cale feratã sau naval.
Nãmolurile sunt depozitate in containere sau in buncãre. In vecinãtatea instalatiilor de depozitare sunt amplasate mecanismele de transfer, cum sunt: turbosuflante, transportoare elicoidale, racleti si transportoare cu discuri.
Containerele si buncãrele mobile sunt folosite pentru depozitare si transport. In unele cazuri, nãmolul deshidratat si uscat este depozitat in zone de depozitare si transportat cu autovehicule.
Echipamentele pentru depozitare trebuie sã asigure urmãtoarele functionalitãti:
- primirea nãmolului aprovizionat pentru tratare;
- depozitarea nãmolului pentru indepãrtarea prin procesele de tratare;
- eliminarea inconvenientelor datorate prafului si mirosului in zonele invecinate.
1.4.3. Instalatiile de incãrcare
1.4.3.1. Instalatii de incãrcare pentru deseuri municipale
Deseurile din buncãrul de stocare sunt transferate cu un pod rulant la buncãrul de alimentare. Podul rulant este, in mod normal, echipat cu un cântar care face posibilã identificarea separatã si inregistarea volumelor de deseuri ce alimenteazã fiecare linie individualã tehnologicã. Prin aceasta se asigurã functionarea liniilor incineratorului cu volumele de deseuri pentru care incineratorul a fost proiectat. Suplimentar, este posibil sã se calculeze puterea caloricã a deseurilor prin cântãrirea volumelor de deseuri de cãtre cântarul macaralei si parametrii de functionare mãsurati.
Trebuie acordatã atentie, astfel incât capacitãtile macaralei si a greiferului sã fie dimensionate pentru a asigura o continuã alimentare a tuturor unitãtilor incineratorului.
Scopul instalatiilor de incãrcare este sã contorizeze deseurile de la buncãrul de incãrcare pânã la cuptor si, in acelasi timp, sã formeze o barierã, astfel incât sã previnã o miscare in sens invers a deseurilor din cuptor in buncãrul de alimentare. Materialele folosite pentru construirea buncãrului de alimentare trebuie astfel alese, incât sã reziste la toatã gama de temperaturi la care buncãrul de alimentare poate fi expus.
Viteza de alimentare a incineratorului poate fi controlatã prin instalatiile de incãrcare.
Buncãrul de alimentare este proiectat astfel incât volumele de deseuri sã nu rãmânã pe grãtare si poate fi inchis cu o clapã sau usã glisantã.
Dacã se incinereazã si nãmolul rezultat din statia de epurare orãseneascã, incãrcarea poate fi fãcutã in mai multe moduri:
- nãmolul uscat sau deshidratat este aprovizionat la buncãr cu sau fãrã o amestecare specialã;
- nãmolul pompabil este amestecat cu deseurile intr-o moarã (incinerarea pe grãtare);
- nãmolul pompabil este injectat in cuptor. Viteza de alimentare este controlatã in relatie directã cu temperatura din camerã;
- nãmolul deshidratat este imprãstiat in stratul de combustibil cu bandã transportoare;
- nãmolul uscat este ars cu arzãtoare cu combustibil pulverizat in cuptor deasupra grãtarului.
1.4.3.2. Instalatii de incãrcare pentru deseuri periculoase
Deseurile pãstoase si lichide este preferabil sã fie alimentate continuu prin arzãtoare si duze. Deseurile sunt pulverizate cu un mediu auxiliar, ca: aerul, aburul sau azotul. De asemenea, pot fi folosite discurile rotative si pulverizatoarele.
Instalatiile de incãrcare pentru lichide pot fi controlate in limite destul de largi, intr-un ecart destul de mare si sunt usor de curãtat.
Substantele pãstoase sunt alimentate prin peretele din spate al cuptorului rotativ. Deseurile lichide pot fi incãrcate prin peretele din spate sau direct in camera de combustie. Instalatiile de incãrcare pentru deseurile pompabile includ conducte de transfer si dispozitive de incãrcare, cum sunt pompele si dispozitivele pentru alimentarea deseurilor prin transferarea cu un gaz inert (azot).
Deseurile din buncãre sunt transferate cu un pod rulant la buncãrul de alimentare si, de aici, introduse in camera incineratorului printr-un jgheab inclinat si un sistem de descãrcare tip pâlnie.
Trebuie acordatã atentia necesarã, astfel incât capacitãtile macaralei si ale greiferului sã fie dimensionate pentru a asigura o continuã alimentare a tuturor unitãtilor incineratorului.
Sistemul de descãrcare tip pâlnie contine clapete sau usi glisante pentru a forma o barierã, care sã previnã o miscare in sens invers a deseurilor din cuptor in buncãrul de alimentare.
Pentru incãrcarea ambalajelor se folosesc sisteme de inchidere ermetice, o parte dintre acestea sunt prevãzute cu dispozitive de deschidere, cum ar fi tamburul rotativ de alimentare.
Aerul de combustie este alimentat prin conducte de aer conectate direct la cuptorul rotativ si camera de postcombustie si prin sisteme pentru fiecare arzãtor.
Fluxurile de aer pot fi reglate individual prin clapete sau ventilatoare.
Numãrul si tipul instalatiilor de incãrcare permit un control automat limitat al procesului de ardere. Deseurile care nu ard uniform, datoritã incãrcãrii discontinue sau varietãtii proprietãtilor, cauzeazã fluctuatii importante in volumul masei de abur, temperatura gazelor arse si concentratia oxigenului. Ca urmare, cantitatea de combustibil si debitul de aer volumetric nu pot fi definite cu suficientã acuratete pentru controlul automatizat. Mai mult, dacã punctele de incãrcare sunt exploatate in paralel, nu este posibilã o atribuire clarã a cauzei si a efectului. Raporturi fixe de deseuri pentru ardere sunt specificate in avans, in mod normal pentru sistemul de incãrcare continuã a deseurilor. Pentru sistemul de incãrcare discontinuã a deseurilor, debitul volumetric de aer de combustie este constant. Fluxul cantitãtii de deseuri este, in acest caz, reglat ulterior, in functie de concentratia de oxigen si temperaturã. Aceastã parte a procesului de incinerare poate fi automatizatã.
1.4.3.3. Instalatii de incãrcare pentru nãmolurile municipale
Modul in care cuptorul incineratorului este aprovizionat cu nãmol depinde de o varietate de factori. Scopul principal trebuie sã fie pãstrarea unor distante de transport cât mai scurte posibil.
Pentru nãmolurile cu un continut mai mare de 22% substantã uscatã pot fi folosite pompe axiale. Pentru nãmoluri cu un continut de pânã la 55% substantã uscatã sunt necesare pompe cu piston cu prerefulare. Pentru a reduce presiunea, trebuie folosite conducte cu diametru nominal de cel putin Dn 180-200 mm. Pentru distantele de transport rectilinii pot fi instalate transportoare cu racleti, iar pe distante scurte pot fi folosite transportoare elicoidale.
In cazul cuptoarelor cu pat fluidizat, incãrcarea nãmolului trebuie sã se facã uniform. Acest lucru poate fi realizat incãrcând cuptoarele cu benzi incãrcãtoare din mai multe puncte. Trebuie avutã grijã ca nãmolul sã fie introdus direct in cuptorul cu pat fluidizat.
1.4.4. Componentele incineratorului
1.4.4.1. Unitatea de incinerare pentru deseuri municipale
Pe durata incinerãrii, in urma unor procese fizico-chimice, deseurile isi reduc volumul si mare parte din continut devine inert. Sistemul general include urmãtoarele componente principale: sistemul de ardere, sistemul de recuperare al cãldurii, tratarea gazelor reziduale si a reziduurilor rezultate din incinerare. Cu o geometrie corespunzãtoare a cuptorului si un control al procesului de ardere este posibilã influentarea proceselor de conversie si a debitului de substante, astfel incât sã se minimizeze emisia de poluanti in aer (incluzând substante organice, CO, NO(x)) in sistemul general al incineratorului. Deseurile sunt, de asemenea, mineralizate intr-o proportie mare si reduse la stare inertã. In ciuda optimizãrii calitãtii zgurei, ca urmare a controlului procesului de ardere creste incãrcãtura in poluanti in gazul neepurat (gaz rezidual dupã ardere). Aceasta este irelevant in ceea ce priveste emisia de gaze reziduale, atâta timp cât sistemul de epurare a gazelor reziduale implicat este proiectat corespunzãtor.
1.4.4.1.1. Cuptor cu focar cu grãtar
Incineratoarele pentru deseurile municipale folosesc aproape in exclusivitate sistemul de incinerare având focar cu grãtar. Acest sistem este alcãtuit, in principal, din urmãtoarele componente: instalatii de incãrcare, incinerator cu grãtar, sistem de extragere a cenusei, sistem de combustie a aerului, cuptor, zona de post-ardere si arzãtor auxiliar.
Aceste componente sunt proiectate pentru o compatibilitate reciprocã.

Schemã
Cuptorul cu focar cu grãtar

NOTA: C.T.C.E. PIATRA NEAMT
---------------------------
Schema - Cuptorului cu focar cu grãtar - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 bis din 7 martie 2003. (a se vedea imaginea asociata)

Scopul grãtarelor incineratorului este sã transporte deseurile prin cuptor, sã intretinã focul si sã alimenteze aerul de combustie, al cãrui sens este din partea inferioarã prin spatii in grãtar la stratul de combustibil, sã transporte cenusa la sistemul de extractie al cenusii si sã previnã cãderea materiei prin grãtare.
Principalele caracteristici ale grãtarelor incineratorului pentru deseurile municipale sunt:
- având in vedere debitul masic total de aer, aerul primar este reglabil in mai multe zone independente una de alta cu scopul de a permite adaptarea distributiei aerului la procesul de combustie;
- procentul de alimentare al grãtarelor este reglabil independent in diferitele sectiuni (ex. zona de aprindere, zona de combustie, zona de post-combustie), astfel incât dimensiunea peliculei de combustibil si pozitia zonei principale de combustie poate fi controlatã;
- miscarea grãtarelor are un efect bun in ceea ce priveste intretinerea focului si transferul deseurilor, ceea ce este esential pentru o bunã ardere;
- fantele si orificiile pentru aer din invelisul grãtarelor asigurã o distributie uniformã de aer chiar sub incãrcãri mecanice si termice mai mici fatã de cele proiectate;
- aerul de combustie alimentat prin grãtare este folosit simultan si pentru rãcirea acestuia, cu o alegere corespunzãtoare a materialelor si a circuitului aerului. Cerinta de aer de rãcire nu depãseste in nici o situatie de functionare cerinta de aer primarã. In sistemele proiectate special, grãtarele pot fi rãcite cu apã, fiind astfel posibilã eliminarea dependentei intre cerinta de aer de rãcire si cerinta de aer primar.
Aceste caracteristici sunt impãrtite prin diferite metode de proiectare a grãtarelor. O distinctie poate fi fãcutã intre principiile de alimentare continuã (grãtare fixe, grãtare mobile) si discontinuã (grãtare supraincãrcate).
1.4.4.1.2. Sistemul de alimentare cu aer de combustie
Mãsurarea debitului de aer de combustie este adaptat la procesul de combustie in timp si spatiu. Deoarece compozitia deseurilor variazã in limite largi si amestecarea inainte de incinerare nu asigurã omogenizarea totalã a deseurilor, miscarea grãtarelor si mãsurarea aerului de combustie este mereu adaptatã la situatia de functionare a cuptorului. Aceastã situatie este stabilitã prin analizarea gazelor reziduale [CO, O(2)] si mãsurarea temperaturii.
Excesul de aer este mai mare decât cel pentru combustibili omogeni (cãrbuni).
Debitul volumetric al aerului de combustie este reglat pentru a optimiza continutul de monoxid de carbon din gazele reziduale si temperatura cuptorului. In acest scop, trebuie sã fie posibilã reglarea debitului volumetric de aer primar in diferite zone, folosind elemente de control corespunzãtoare; reglãrile pot fi inlesnite folosind senzori pentru curentii de aer.
Sistemele de aer dupã combustie si de aer secundar sunt folosite suplimentar pentru alimentarea cu aer. In acest fel, aerul pentru oxidarea suplimentarã este aprovizionat in zonele unde gazele reziduale rezultate din arderea combustibilului nu au ars suficient.
Suplimentar, sistemele de aer secundar pot asigura, prin efectele lor de amestecare, arderea completã a gazelor reziduale.
Aerul secundar, este in mod normal, injectat prin duze cu o vitezã mare de iesire. Se poate renunta la aprovizionarea cu aer secundar numai dacã eficienta de ardere a gazului este asiguratã cu alte mijloace (ex. introducerea de abur, recircularea gazelor reziduale etc.)
Datoritã complexitãtii acestor procese este recomandabilã instalarea unui sistem de control automatizat al arderii. Prin valorile mãsurate ale debitului de gaze reziduale, temperaturii gazelor reziduale, continutului de oxigen si CO din gazele reziduale si debitului masic de abur este posibilã stabilirea unui procent optim al distributiei si proportiei debitului aerului de combustie si stabilirea functionãrii grãtarelor cu un sistem integrat de control.
1.4.4.1.3. Cuptorul
Geometria cuptorului afecteazã traiectoria urmatã de gazele reziduale si, prin aceasta, perioada de stationare a gazelor reziduale si a curentilor partiali de gaze reziduale in câmpul de temperaturã. Trebuie fãcutã o distinctie intre sistemele in echicurent, incrucisat si contracurent, termenii depinzând de debitul de gaze reziduale in relatie cu directia de alimentare cu deseuri.
Sistemele de curent paralel prezintã avantajul ca o parte din gazele reziduale din zona de ardere au un timp de stationare mai lung si trebuie sã treacã prin zona de temperaturã maximã. Poate fi necesar si folosirea de aer primar preincãlzit pentru inlesnirea arderii dacã deseurile au o valoare a puterii calorice scãzutã.
In sistemul in contracurent arderea deseurilor cu valori mici ale puterii calorifice inferioare se realizeazã efectiv datoritã faptului cã uscarea si arderea deseurilor este imbunãtãtitã de gazele reziduale fierbinti, care circulã, in zona de ardere, in sens invers circuitului deseurilor.
O atentie specialã trebuie acordatã, astfel incât odatã cu evacuarea gazelor reziduale sã nu fie evacuati si curenti continând fragmente de deseuri nearse.
In general, sistemele in contracurent necesitã un aport suplimentar de aer secundar.
Sistemul de curent incrucisat reprezintã un compromis pentru un domeniu larg de valori calorice.
Aici de asemenea este important ca toate fractiunile de curenti de gaze reziduale sã fie bine amestecate cu ajutorul de profile generatoare de turbulentã sau/si introducerea de aer secundar.
Câmpul de temperaturã din cuptor poate fi modificat prin proiectarea peretilor cuptorului. Existã structuri ale peretilor cu sau fãrã rãcire. Materialele folosite trebuie sã fie refractare la aderarea zgurii pe suprafata lor si suficient de rezistente la eroziune, iar dacã este posibil sã previnã difuzia compusilor sublimabili din gazele reziduale.
Rãcirea peretilor cuptorului este redusã intr-o asemenea mãsurã, incât sã previnã formarea turtelor de zgurã, cu scopul de a permite temperaturi ridicate ca mijloc de a optimiza arderea.
1.4.4.1.4. Zona de post-combustie
Cuptorul este unit cu zona de post-combustie. Pentru a asigura la maxim arderea completã a gazelor reziduale cu amestecarea uniformã a gazelor de combustie cu aerul de combustie, trebuie mentinute o temperaturã minimã adecvatã, un timp de stationare si o concentratie in oxigen in conformitate cu prevederile din <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , capitolul 2, paragrafele 2.1. si 2.2.
1.4.4.1.5. Instalatia de extractie a cenusii
Scopul instalatiei de extractie a cenusii este de a indepãrta si rãci reziduurile solide rezultate de la instalatia de incinerare si de a asigura o inchidere ermeticã pentru grãtare si cuptor.
In mod obisnuit, sunt folosite instalatii cu extragerea umedã a cenusii (screpere si pompe de apã cu piston).
Instalatia trebuie sã fie corespunzãtoare pentru alimentarea cu cenusã fin granulatã, la fel ca si cu obiectele voluminoase. De asemenea, sã asigure suficient aer pentru cuptor, o rãcire si amestecare a cenusii si o separare adecvatã a apei folosite pentru rãcire de cenusã din materialul extras.
Vaporii de apã rezultati sunt reintrodusi in cuptor sau in boiler.
1.4.4.1.6. Arzãtoare auxiliare
Pentru a asigura o temperaturã suficient de inaltã, chiar in conditiile extreme de combustibili si incãrcare, trebuie instalate arzãtoare suplimentare.
Este important ca acestea sã functioneze cu un nivel redus de emisii. Arzãtoarele auxiliare trebuie sã fie puse in functiune, dacã aceasta reprezintã singura posibilitate de mentinere a temperaturii minime impuse. Aceasta in cazul in care cantitatea de cãldurã introdusã (cantitatea de deseu multiplicatã cu valoarea caloricã inferioarã) coboarã sub limita minimã proiectatã.
La pornirea instalatiei de incinerare, arzãtoarele auxiliare sunt folosite pentru a crea o zonã fierbinte cu temperatura minimã prescrisã, prin care gazele reziduale trec din zona furnalului in zona post-ardere.
Pentru proiectarea arzãtorului, aceasta este starea de functionare criticã. Urmãtorii factori sunt foarte importanti pentru calcularea productiei de cãldurã a arzãtorului:
- absorbtia de cãldurã a peretilor cuptorului;
- absorbtia de cãldurã a boilerului;
- pierderea de radiatie;
- procentul debitului de aer de pornire;
La inchidere, arzãtoarele intrã in functiune in momentul in care limita minimã proiectatã pentru aprindere coboarã rapid, cauzând scãderea valorii temperaturii sub temperatura minimã prescrisã. Arzãtoarele rãmân in functiune pânã când nu mai sunt deseuri in cuptor.
1.4.4.2. Unitatea de incinerare pentru deseuri periculoase
Pentru incinerarea deseurilor periculoase pot fi folosite diferite sisteme de incinerare (vezi sectiunea 1.5.). Densitatea si compozitia deseurilor sunt factori determinanti in alegerea sistemului de incinerare. Cuptorul rotativ este cel mai corespunzãtor sistem pentru marea majoritate a deseurilor periculoase, deoarece pot fi incinerate deseuri solide, pãstoase si solide.
In instalatiile cu cuptor rotativ, echipamentul unitãtii de incinerare cuprinde un cuptor rotativ si o camerã de post-combustie. Din punct de vedere al combustiei trebuie fãcutã distinctia intre trei zone:
- camera de incinerare;
- zona de amestecare/camera de combustie;
- zona post-combustie.
In camera de incinerare sunt, de asemenea, incinerate deseuri formate din bucãti mari, inerte. Dacã deseurile sunt incãrcate in mod discontinuu si cãldura degajatã este neuniformã, deseurile nu sunt arse complet. Pentru o ardere completã, acestea trec in zona de post-combustie. In zona premergãtoare camerei de post-combustie, zona de amestecare/camera de combustie, conditiile de reactie sunt imbunãtãtite prin amestecarea curentilor de gaz rezidual, ridicarea continutului in oxigen si, dacã este necesar, ridicarea temperaturii.
1.4.4.2.1. Camera de incinerare
In camera cuptorului rotativ, compusii organici ai deseurilor alimentati prin peretele din spate sunt oxidati la temperaturi de cca. 150°C. Timpul de stationare pentru deseuri periculoase solide si pentru zgura rezultatã este determinat de cãtre pasul si viteza de rotatie a cuptorului rotativ. Timpul de stationare, in mod normal, depãseste 30 de minute.
Zgura se scurge in stare uscatã topitã, functie de compozitie si temperaturile de lucru.
Temperaturile in camera de incinerare, in mod normal, variazã de la 850 la 1200°C. Valoarea temperaturii influenteazã arderea completã a gazelor reziduale si zgurii. Din punctul de vedere al gazelor reziduale, procesele din camera de incinerare trebuie sã fie considerate cuplate cu cele din zona de post-combustie. In camera de incinerare, temperaturi de functionare sub 850°C si fluctuatii marcabile ale temperaturii pot fi permise dacã sunt mentinute conditiile de ardere completã in zona de post-combustie.
Pentru cuptoare rotative echipate cu instalatii de incãrcare, asa cum sunt descrise in sectiunea 1.4.3.2., au dovedit sigurantã in exploatare urmãtorii parametri de proiectare:
- diametrul interior 3-4 m;
- lungimea 10-12 m;
- incãrcarea volumicã < 1.0 GJ (mc x h);
- incãrcarea pe suprafatã < 1.0 GJ (mc x h);
- temperatura de incinerare - pânã la 1300°C;
- cãmasa de otel cu protectie refractarã 250-500 mm.
1.4.4.2.2. Zona de amestec/camera de combustie
Inaintea zonei de post-combustie este o zonã de amestecare, in care curentii de gaze reziduale din camera de incinerare sunt dispersati si, dacã este necesar, se mãreste continutul de oxigen. Aceasta se poate realiza prin adãugarea de aer secundar, prin punerea in functiune a arzãtoarelor si prin folosirea de elemente constructive care sã influenteze curentul.
Continutul de oxigen poate fi mãrit prin introducerea de aer secundar. Temperatura gazelor reziduale poate fi ridicatã suplimentar folosind arzãtoarele. Zona de amestecare este apoi denumitã o camerã de combustie. Arzãtoarele pot functiona cu deseuri gazoase, lichide si pulverizate si/sau combustibili suplimentari. Când deseurile sunt introduse in camera de combustie, conditiile de functionare impuse in camera de post-combustie variazã tinând cont de tipul deseurilor incinerate.
Fiecare camerã de combustie este echipatã cu arzãtoare amplasate tangential sau poligonal unele fatã de altele.
1.4.4.2.3. Sistemul de extragere al zgurii
Scopul sistemului de extragere al zgurii este sã indepãrteze si sã rãceascã reziduurile solide rezultate in cuptorul rotativ. De asemenea, si de a asigura o inchidere ermeticã pentru cuptorul rotativ si camera de incinerare.
In mod obisnuit sunt folosite instalatii cu extragerea umedã a cenusii (screpere si pompe de apã cu piston).
Instalatia trebuie sã fie corespunzãtoare pentru alimentarea cu zgurã fin granulatã, aglomerãri de bulgãri de zgurã, la fel ca si cu obiectele voluminoase. De asemenea, sã asigure suficient aer pentru camera de incinerare, o rãcire si amestecare a zgurei si o separare adecvatã a apei folosite pentru rãcirea zgurei din materialul extras.
1.4.4.2.4. Zona de post-combustie
Zona de post-combustie incepe dupã ultimul punct de introducere a aerului secundar sau dupã ultimul arzãtor.
Timpul de stationare al gazelor reziduale in zona de post-combustie este de cel putin 2 secunde, depinzând de alte conditii de post-combustie, la temperaturi in domeniul 180-1100°C. Pentru a mentine temperatura impusã, zona de post-combustie este prevãzutã cu cãptusealã izolantã.
Dacã se incinereazã deseuri periculoase cu un continut de peste 1% substante organice halogenate, exprimate ca clor, temperatura trebuie sã fie de minim 1100°C.
Zonele post-combustie pot avea sectiunea transversalã circularã sau rectangularã. O sectiune transversalã circularã poate intãri protectia din cãrãmidã refractarã.
1.4.4.3. Unitatea de incinerare pentru nãmolurile municipale
Pentru incinerarea numai a nãmolurilor de canalizare sunt folosite urmãtoarele sisteme de incinerare: cuptoare cu pat fluidizat, cuptoare in trepte, cuptoare in trepte cu pat fluidizat.

Cuptoare cu pat fluidizat
Cuptoarele in pat fluidizat sunt alcãtuite, in principal, dintr-o placã de distributie a aerului ovalã cu combustie cilindricã sau o camerã cu strat fluidizat deasupra cu o camerã de post-combustie dedesubt. Patul fluidizat este alcãtuit dintr-un strat de nisip cu inãltimea de aproximativ 1 m (mãrimea granulelor 0,5-3 mm).
Pentru functionare, in anumite situatii, aerul de combustie preincãlzit este introdus prin placa de distributie a aerului in camera de combustie sau camera de pat fluidizat prin fluidizarea stratului de nisip si crearea stratului fluidizat adecvat.
Nãmolul de canalizare deshidratat este introdus la partea superioarã a cuptorului si, in mod normal, distribuit peste sectiunea transversalã a camerei de combustie. Nãmolul de canalizare este intâi uscat si apoi degazeificat si gazeificat, iar in final oxidat si ars.
Gazele reziduale rezultate, continând produsi din degazeificare si gazeificare, ajung in camera de post-combustie, unde acesti componenti volatili sunt arsi. Temperatura in stratul fluidizat este de cca. 750°C si chiar mai mare. In camera de post-combustie, temperatura trebuie sã depãseascã 850°C, iar timpul de stationare pentru gazele reziduale trebuie sã fie de cel putin 2 secunde.
Arderea are loc sub punctul de topire a cenusii. Schimbul de cãldurã si substante in stratul fluidizat este aproape ideal si se obtine o bunã ardere completã.
Cãldura gazelor reziduale poate fi folositã pentru generarea de abur in boilere. Cãldura gazelor reziduale poate fi folositã pentru generarea de abur in boilere conventionale si, ulterior, pentru generarea de electricitate sau agent termic.
Partea necombustibilã din nãmolul de canalizare - cenusa - este indepãrtatã cu gazele reziduale si separatã, in final, in unitãti de filtrare.
In conditii favorabile (nereducerea valorii calorifice datorate fermentãrii, o bunã preincãlzire a aerului), o autosustinere a incinerãrii nãmolului de canalizare este posibilã fãrã combustibili suplimentari. Altfel, trebuie adãugati combustibili suplimentari (motorinã sau gaze naturale).
Oricum, este de asemenea posibilã, pentru uscarea partialã a nãmolului, a aburului generat prin recuperarea cãldurii din gazele reziduale si continuarea autosustinerii incinerãrii cu acest nãmol preuscat.

Schemã
Cuptor cu pat fluidizat

NOTA: C.T.C.E. PIATRA NEAMT
---------------------------
Schema - Cuptorului cu pat fluidizat - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 bis din 7 martie 2003. (a se vedea imaginea asociata)

Cuptoare in trepte
Cuptoarele in trepte se clasificã conform directiilor relative de deplasare a gazelor reziduale si a nãmolului de canalizare (contracurent sau paralel).
Cuptorul in trepte in contracurent este alcãtuit dintr-un cilindru de otel vertical cu protectie refractarã, care este compartimentat in mai multe trepte cu cãptusealã refractarã.
Nãmolul circulã din partea superioarã spre partea inferioarã si este transferat de la o treaptã la urmãtoarea cu ajutorul unor palete circulare. Aerul introdus in cuptor poate fi returnat in sistem ca aer de combustie preincãlzit. Nãmolurile de canalizare sunt uscate in treptele superioare si incinerate la cca. 800°C in treptele intermediare si descãrcate la baza cuptorului ca cenusã. Aerul de combustie este alimentat prin arzãtoarele si treptele de la baza cuptorului si este suplimentar preincãlzit de cenusa fierbinte. Dacã valoarea caloricã a nãmolului este insuficientã pentru uscare si autosustinerea combustiei, aceastã situatie poate fi compensatã cu arderea auxiliarã de motorinã sau gaze naturale sau prin amestecarea cu substante având valori calorice superioare (praf de cãrbune).
In cazul cuptoarelor in trepte in curent paralel, gazele reziduale din diferitele pãrti ale zonei de combustie sunt evacuate in afara cuptorului, in treapta superioarã si introduse direct in zona de uscare.
Zonele de combustie si uscare sunt separate cu sisteme de blocare, ceea ce inseamnã ca nãmolul uscat poate fi optional scos pentru alte folosinte.

Cuptor in trepte cu pat fluidizat
Cuptorul in trepte cu pat fluidizat este o combinatie intre un uscãtor in trepte montat intr-un cuptor in pat fluidizat, in scopul combinãrii avantajelor ambelor sisteme. In acest cuptor combinat, o parte din gazele de combustie fierbinti din cuptorul in pat fluidizat sunt transferate in uscãtor, evaporând astfel apa continutã in nãmolul alimentat. Vaporii rezultati sunt introdusi in zona de combustie impreunã cu aerul de combustie incãlzit in timpul rãcirii arborelui tubular si astfel dezodorizat. Dupã ce sunt evacuate din cuptor, gazele reziduale incãrcate cu cenusã la temperatura de 900°C sunt introduse intr-o camera de post-ardere, iar apoi intr-un schimbãtor de cãldurã putând fi refolosite.
Ca urmare a preuscãrii nãmolului in cuptorul in trepte in pat fluidizat, suprafata stratului fluidizat si cea a sectiunii transversale a cuptorului poate fi mai micã decât cea a cuptorului conventional cu pat fluidizat.
1.4.5. Principii fundamentale
Maximul arderii complete trebuie sã fie realizat in unitatea de incinerare. Continutul de oxigen, temperatura si timpul de stationare in zona de post-combustie sunt folosite ca parametrii de referintã pentru calitatea gazelor reziduale arse complet. De asemenea, amestecarea este un parametru nu mai putin important. Parametrii sunt stabiliti in camera de incinerare si camera de combustie in functie de excesul de aer si nu pot fi reglati independent unul de celãlalt. La o anumitã capacitate termicã, volumul mare de aer in exces produce un continut mare de oxigen la o temperaturã micã a gazelor reziduale. Volume mici de aer reduc debitul volumetric de gaze reziduale si continutul in oxigen si mãreste temperatura gazelor reziduale.
1.4.6. Evacuãri de sigurantã
Un cos de urgentã, valva de control a presiunii sau o linie de by-pass poate servi ca o evacuare de sigurantã pentru a preveni pagubele in statie in cazul unui accident datorat greselilor de exploatare. Cosurile de urgentã sunt in general intâlnite numai in statiile care incinereazã deseuri periculoase.
Un cos de urgentã amplasat deasupra zonei de post-ardere rãspunde cu intârziere in caz de accident datorat vârfurilor de presiune, dar permite descãrcarea controlatã a gazelor reziduale, separarea boilerului de zona de post-ardere in caz de accident.
Valvele de control a presiunii eliminã rapid vârfurile de presiune. In functie de rezistenta curentului din sistemele de curãtare a gazelor reziduale si tipul de curãtare a gazelor reziduale (in particular sisteme catalitice cu temperaturi de functionare mai mari de 300°C), liniile de by-pass pot fi necesare pentru pãrti ale sistemului de curãtare a gazelor reziduale, pentru a preveni arderea inversã la punctul de incãrcare a combustibilului, acumularea de fum in camera boilerului si reactii nedorite pe perioada epurãrii gazelor reziduale.
Luând treptat mãsuri tehnice si organizatorice este posibilã asigurarea deschiderii evacuãrilor de sigurantã numai in caz de urgentã (pericol pentru angajati si risc de daune serioase statiei) si ca timpii de deschidere a sistemelor in cazul unui accident vor fi redusi cât mai mult posibil.
Zona de post-ardere si generatorul de ardere trebuie proiectati in asemenea mod incât o scurtã crestere a presiunii datorate incãrcãrii de materiale cu valori calorice foarte mari (ex. ambalaje) sã nu solicite ca evacuarea de sigurantã sã intre in functiune.
Când cosul de urgentã este deschis, incãrcarea cu deseuri a incineratorului este intreruptã automat.
Evacuãrile de sigurantã sunt proiectate astfel incât sã asigure evacuarea in sigurantã a gazelor reziduale. Instalatiile de sigurantã pentru deschiderea automatã a cosului de urgentã trebuie sã fie alimentate cu energie electricã care poate fi din retea sau dintr-un generator de energie.
Deschiderea evacuãrilor de sigurantã si perioadele de deschidere a acestora sunt automat detectate si inregistrate.
1.4.7. Rãcirea gazelor reziduale si recuperarea cãldurii
Deseurile fac parte din resursele energetice secundare combustibile. Resursele energetice secundare (r.e.s.) reprezintã cantitãtile de energie sub toate formele (inclusiv sub formã de deseuri combustibile), care contin incã un potential energetic ce poate fi utilizat in trei directii: termicã, electroenergeticã si combinatã.
Recuperarea in directie termicã are loc prin utilizarea aburului sau a apei calde obtinute in instalatiile recuperatoare de cãldurã, pentru alimentarea cu cãldurã a proceselor: tehnologice, de incãlzire, ventilatie, climatizare, frig a unor consumatori industriali, cât si alimentarea cu apã caldã menajerã a consumatorilor urbani.
Cantitatea de energie recuperatã este datã de produsul dintre masa deseurilor tratate (M), puterea calorificã inferioarã a acestora (PCI) si randamentul termic al ansamblului cuptor incinerare-cazan recuperator (HCR):

Q = M ● PCI ● eta(CR) [kWh]

unde eta(CR) poate lua valori in intervalul 0,5-0,75 in functie de puterea calorificã a deseurilor.
Cantitatea de abur produsã in cazanul recuperator se determinã cu relatia:

PCI ● eta(CR)


    M(ab) =  ───────────── [kg abur/kg deseuri menajere]
               delta I

    unde:
    PCI reprezintã puterea calorificã inferioarã a deseurilor, in kJ/kg
    eta(CR) - randamentul termic al ansamblului cuptor incinerator-cazan recuperator
    delta I - diferenta intre entalpia aburului produs in cazan si entalpia apei de alimentare, in kJ/kg.
    In figura urmãtoare se prezintã schema generalã a utilizãrii cãldurii gazelor de ardere rezultate din incinerarea deseurilor pentru alimentarea cu cãldurã atât a consumatorilor industriali, cât si urbani.

    Schemã
    Utilizarea cãldurii gazelor de ardere pentru alimentarea cu cãldurã

    NOTA: C.T.C.E. PIATRA NEAMT


Schema - Utilizarea cãldurii gazelor de ardere pentru alimentarea cu cãldurã - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 bis din 7 martie 2003. (a se vedea imaginea asociata)

Schema de alimentare cu cãldurã cu principalele sale elemente componente este realizatã in douã variante, din punct de vedere al naturii agentului termic primar din reteaua de distributie:
- agentul termic primar este aburul cu parametrii cuprinsi in domeniul presiunii de 10-32 bar cu o supraincãlzire de 10-30°C;
- agentul termic din reteaua de distributie este apa fierbinte cu temperaturi de 130-180°C.
Aceasta este produsã fie direct intr-un cazan de apã fierbinte, fie intr-un schimbãtor de cãldurã abur-apã fierbinte.
Pentru alegerea sistemului de proiectare a generatorului de abur sau apã caldã (boiler), urmãtoarele criterii sunt importante:
- o fiabilitate ridicatã cu o uzurã redusã;
- o bunã posibilitate de curãtire pe durata exploatãrii si intretinerii;
- o admisie redusã de aer nejustificat in exploatare prin sistemul de evacuare a zgurii si cenusii si ferestrele de inspectie;
- functionare sigurã pe perioada fluctuatiilor in alimentarea cu cãldurã.
Boilerele din incineratoarele de deseuri au sisteme de rãcire a gazelor reziduale sub temperatura de topire a cenusii (schimbãtoare de cãldurã), si scãderea temperaturii la nivelul tuburilor schimbãtoarelor sub 400°C reduce nivelul de coroziune datorat clorului. Rãcirea corespunzãtoare a gazelor reziduale este absolut esentialã pentru eliminarea pericolului de coroziune si a nivelului acestuia.
Aburul este generat, in principal, cu sisteme de circulatie naturalã, dar se pot folosi si sisteme cu circulatie fortatã. Cãldura poate fi folositã in cadrul statiei de incinerare, furnizatã ca atare in exterior sau folositã pentru producerea de energie electricã.
1.4.8. Epurarea gazelor reziduale
Dupã arderea completã, epurarea gazelor de ardere este cea mai importantã posibilitate de a controla nivelul emisiilor evacuate din incinerator (vezi paragraful 2.4.).
Pentru separarea substantelor din gazele reziduale evacuate din camerele de ardere a incineratorului sau de la boiler pot fi folosite mai multe procedee pentru alegerea si proiectarea cãrora trebuie luate in considerare urmãtoarele elemente:
- substantele reziduale specifice din gazele reziduale;
- tipul, volumul si schimbãrile continutului gazelor reziduale;
- concentratiile maxime admisibile ale poluantilor in gazele epurate;
- evitarea, minimizarea si epurarea apelor uzate evacuate din instalatii;
- perspective in functionare (coroziune, uzurã, imbâcsirea instalatiilor);
- temperatura gazelor la evacuarea din cosul de dispersie;
- evitarea, recuperarea si depozitarea reziduurilor;
- disponibilitãti de suprafete pentru depozitarea reziduurilor.
1.4.9. Aparatura de urmãrire a instalatiilor
Aparatura de urmãrire este necesarã pentru monitorizarea exploatãrii corecte a arderii, producerii de abur si nivelului de epurare a gazelor reziduale si pentru prevenirea aparitiei de situatii neprevãzute in functionare.
Nivelul de monitorizare si urmãrire a acesteia depinde de tipul de deseu incinerat si de cerintele legale (conform <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 ).
Dupã alegerea aparaturii si a punctelor de amplasare a acestei aparaturi trebuie acordatã atentie reproductibilitãtii adecvate si fiabilitãtii functionale necesare a aparaturii.
1.5. Alte tehnologii
Suplimentar incinerãrii in cuptoare cu grãtare sau rotative se cunosc sau se folosesc si alte tehnologii pentru tratarea termicã a deseurilor solide.
Alegerea procesului pentru tratarea termicã a deseurilor solide depinde de tipul deseului, compatibilitatea cu protectia mediului si eficienta economicã. Procesele pot fi folosite pentru tratarea unui anumit tip de deseu sau pentru tratarea anumitor substante.
Conditiile specifice impuse unui anumit proces ales depind de tipul de tratare solicitat:
- eliminare;
- recuperarea energiei;
- recuperarea materialelor reciclabile.
Desi tehnologia de incinerare cu cuptor rotativ, testatã si doveditã ca eficientã la scarã industrialã, continuã sã fie folositã pentru eliminarea unei game largi de deseuri industriale si procesele de combustie termicã s-au dovedit, in principiu, corespunzãtoare anumite procese speciale sunt folosite pentru recuperarea deseurilor refolosibile sau/si pentru eliminarea unor anumite substante. In acest context, se observã, pe plan mondial, o tendintã spre cresterea folosirii in statiile de producere a energiei si in statiile de incinerare de deseuri, in special, cu puteri calorice relativ ridicate (Figura nr. 2, Figura nr. 3).
1.5.1. Clasificarea proceselor
Diferitele procese termice pot fi clasificate, in functie de actiunea de oxidare specificã, in urmãtoarele grupuri:
- procese de incinerare in care compusii organici sunt oxidati in totalitate in carbon organic si apã; procese de pirolizã si gazeificare care au loc din punct de vedere spatial si simultan intr-o singurã camerã de combustie;
- procese de degazeificare/pirolizã in care este necesarã adãugarea de cãldurã si eliminarea oxigenului, astfel incât compusi cu structura molecularã complexã sunt redusi la compusi cu structuri simple; produsii obtinuti urmeazã sã fie tratati in continuare;
- procese de gazeificare in care volume controlate de gaze continând oxigen sunt adãugate pentru oxidarea partialã a matricei organice a deseului.

Schemã
Piroliza de joasã temperaturã

NOTA: C.T.C.E. PIATRA NEAMT
---------------------------
Schema - Pirolizei de joasã temperaturã - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 bis din 7 martie 2003. (a se vedea imaginea asociata)

In general, procesele sunt combinate, procesele de pirolizã si gazeificare având loc in cadrul unui proces de incinerare in contracurent (Figura nr. 2).
Procesele de hidrogenare reprezintã o variantã de tratare termicã specialã, in cadrul cãrora se adaugã hidrogen la temperaturi inalte pentru a se produce reactia. Oricum, ceea ce au in comun toate procesele mentionate este necesitatea epurãrii gazelor rezultate si a gazelor de ardere.
1.5.2. Alte tehnologii
Alte tehnologii sunt prezentate in Tabelul nr. 1, pentru fiecare caz in parte impreunã cu diferitele nivele de dezvoltare si de aplicare in prezent.
1.6. Tratarea termicã a deseurilor prin coincinerare
De când deseurile si combustibilii alternativi sau combustibilii secundari produsi din acestea au fost acceptati ca surse de energie, sunt folositi tot mai mult ca substituenti ai combustibililor traditionali in procesele industriale, in principal, in centralele electrice, fabricile de ciment si otelãrii.
Deseurile municipale nu sunt, de regulã, considerate materie primã pentru sistemele industriale de ardere si sunt folosite numai in calitate de combustibili alternativi.
Datoritã densitãtii lor precum si proprietãtilor fizice si chimice, un mare numãr de deseuri de productie sunt folosite, in special, in sistemele de ardere industrialã. Uneori, datoritã proprietãtilor fizice si chimice, justificã investitii pentru facilitarea folosirii lor in arderea industrialã. O substantã des utilizatã de centralele electrice si in fabricile de ciment este nãmolul municipal.
Folosirea deseurilor in sistemele de ardere industrialã (coincinerare) tine cont de faptul ca acestea din urmã nu sunt, in mod normal, proiectate pentru a asigura si controlul emisiilor de metale grele volatile (in special Hg). Ca urmare, folosirea deseurilor in procesul de coincinerare trebuie analizatã de la caz la caz.
1.6.1. Centrale electrice
Centralele electrice ca uzine producãtoare de electricitate sunt proiectate pentru folosirea eficientã a combustibililor conventionali. Chiar si acestea sunt problematice in multe cazuri si pe durata procesului cauzeazã degradare si corodare, care tind a fi accentuate apoi prin utilizarea combustibililor alternativi.
Folosirea deseurilor si a combustibililor inlocuitori derivati din deseuri este limitatã de urmãtoarele elemente:
- posibilitãtile de depozitare ale centralelor electrice;
- cerintele de pretratare a deseurilor pentru a le aduce intr-o formã utilizabilã sistemelor de ardere particulare in instalatiile de ardere folosite;
- comportarea deseurilor pe durata procesului de combustie, respectiv reducerea procesului de combustie prin depunerea pe peretii cuptorului, aparitia coroziunii si influentarea sistemelor de epurare a gazelor uzate;
- efectele la nivelul emisiilor de poluanti in ceea ce priveste reziduurile din procesul de combustie si reziduurile din sistemele de epurare a gazelor reziduale.
Depozitarea deseurilor
Deseurile si combustibilii inlocuitori folositi de centralele electrice trebuie depozitati intr-un mod corespunzãtor atât pentru o bunã functionare a centralelor, cât si pentru protectia mediului. Dificultãtile reprezentate de depozitarea deseurilor pot fi evitate prin planificarea aprovizionãrii, dar chiar si asa uneori trebuie sã existe silozuri, rezervoare si zone speciale de stocare.
Pretratarea deseurilor
Manevrarea deseurilor lichide poate crea uneori probleme si din aceastã cauzã din motive de securitate (risc de explozie), nãmolul municipal trebuie sã fie de regulã complet fermentat.
Combustibilii sub formã de pulbere pot fi incãrcati direct in arzãtorul principal si necesitã un arzãtor special pentru solide. Combustibilii inlocuitori formati din bucãti mari trebuie sã fie tãiati sau/si mãcinati, in functie de sistemul de ardere.
Gazeificarea este consideratã ca o metodã potrivitã de pretratare a deseurilor inainte de coincinerare. Degradarea termicã a compusilor de carbon implica din punct de vedere tehnic o reactie de gazare si o reactie de oxidare, reactii care impreunã determinã combustia.
Reactoarele folosite astãzi sunt, in principal, tubul cilindric rotativ si patul fluidizat.
Gazeificarea face posibilã separarea poluantilor si a impuritãtilor inaintea reactiei de oxidare. Din aceastã cauzã, metalele sunt prezente de obicei sub forma aliajelor, in timp ce produsii organici reziduali pot fi returnati in reactor pentru o degradare completã.
Gazele eliberate de poluanti si impuritãti se pot inmagazina in cantitãti mai mari, insã limitat si pot fi folosite drept combustibil.
Efectele asupra arderii
Din punct de vedere teoretic, capacitatea de topire a cãrbunelui reprezintã un factor important pentru alegerea si functionarea sistemelor de ardere.
In camera de topire a sistemului de ardere, schimbãrile in capacitate a cãrbunelui pot provoca blocaje in dispozitivele de descãrcare ale cuptorului si pot produce daune datorate topirii cãptuselii refractare dacã vâscozitatea este redusã.
Capacitatea de topire poate mãri riscul de degradare al statiei, datoritã aderãrii particulelor de cenusã provenite din gaze pe suprafete din camera de topire si din sistemele de ardere uscatã. Datoritã acestor depuneri, functionarea sistemului de ardere cu pat fluidizat poate fi afectatã.
In timpul incinerãrii, componentele volatile anorganice sunt eliberate in mediul gazos. Continutul unor asemenea componente - in principal sãruri - este de obicei semnificativ mai mare, datoritã deseurilor decât datoritã combustibililor conventionali.
Când aceste componente se condenseazã pe suprafete incãlzite, produc de multe ori coroziune si degradare puternicã, datoritã tendintei lor de a adera la cavitãti si pori.
Efectele asupra sistemelor de epurare ale gazelor reziduale
Tipurile compusilor clorinati din deseuri sunt mai multe si mai diversificate decât cele din combustibilii conventionali. Acesti compusi pot fi separati prin instalatii de desulfurare a gazelor reziduale, dar numai pentru valori ale concentratiilor nu foarte ridicate.
Sistemele de epurare a gazelor reziduale in centralele electrice au o eficientã ridicatã in ce priveste substantele necarbonice si neuleioase de tip asociat. Aceasta inseamnã cã emisiile de poluanti ce le depãsesc pe cele din combustia combustibililor standard sunt greu detectabile, datoritã proportiei mici comparativ cu cantitatea totalã a gazelor reziduale. Totusi, deoarece sistemele de separare-epurare a gazelor reziduale din centralele electrice nu sunt destinate deseurilor, existã inevitabil substante ce necesitã o atentie specialã. Acestea includ mercurul, a cãrui concentratie in combustibilii secundari (deseuri) putând conditiona coincinerarea acestora in centralele electrice. Pe de altã parte, PCDDs/Fs nu ridicã probleme deoarece principalul combustibil contine de regulã o cantitate suficientã de sulfurã pentru a preveni reactii ale compusilor aromatici slab clorinati.
Principalii poluanti din sistemul de apã uzatã sunt componentii solubili (sãruri) prezenti in cantitãti si concentratii mari.
Efectele asupra cenusii
Cenusa din sistemele de ardere a cãrbunelui este reutilizatã la scarã largã. Este improbabilã impunerea de restrictii in folosirea cenusii rezultate din arderea deseurilor, datoritã poluãrii ce rezultã din coincinerarea deseurilor. In prezent cenusa este folositã, in principal, in producerea de beton si in industria de ciment; ca urmare cenusa trebuie sã indeplineascã conditiile de calitate solicitate, de aceea cenusa este verificatã individual la fiecare statie de incinerare. Obtinerea autorizãrii pentru folosirea cenusii in procesele de coincinerare este de aceea foarte importantã, dat fiind marile cantitãti de cenusã implicate.
1.6.2. Fabrici de ciment
Un aspect esential in fabricarea cimentului il reprezintã producerea clincherului in cuptorul rotativ. Materia primã pentru producerea clincherului din ciment este uscatã si incãlzitã la cca. 1450°C si, datoritã reactiilor chimice ce au loc, se formeazã clincherul de ciment.
Cuptoarele rotative folosite se bazeazã pe procedeul uscat cu cicloane preincãlzitoare. Productia de clincher poate fi realizatã, in anumite cazuri, folosind procedeul semiumed. Indiferent de metoda de fabricare, obtinerea clincherului este, de fapt, un proces de conversie in care materialele folosite (combustibili si materii prime) sunt consumate sau integrate in produsul final.
Datoritã temperaturile inalte din cuptorul de ciment, continutul organic al deseurilor folosite ca si combustibili alternativi este distrus in totalitate. Caracteristicile tehnice ale procesului de fabricare a clincherului, in cazul folosirii combustibililor secundari, sunt urmãtoarele:
- timp de stationare al gazelor reziduale in cuptorul rotativ de cca. 8 secunde la temperaturi de peste 1200°C;
- timp de stationare a gazelor reziduale in al doilea focar de ardere (in cazul cuptoarelor cu precalcinator) de minim 2 secunde la o temperaturã de peste 850°C;
- absorbtia componentilor gazosi, cum ar fi HF, HCl si SO(2) in materia primã alcalinã si o puternicã fixare a particulelor de metale grele;
- cenusa rezultatã in urma combustiei totale este inglobatã ca parte componentã a clincherului format, rezultând simultan o recuperare atât materialã cât si energeticã a deseurilor;
- fixarea din punct de vedere chimic si mineralogic in clincher a elementelor aflate in concentratii foarte mici (urme).
Caracteristicile combustibililor secundari folositi in producerea clincherului trebuie sã fie cât mai precis dozate, la fel ca si cele ale materiilor prime si combustibililor conventionali. In anumite cazuri, aceasta necesitã o etapã de procesare premergãtoare procesului de producere a cimentului.
Scopurile etapei de procesare premergãtoare procesului de producere a cimentului sunt:
- indepãrtarea impuritãtilor, cum ar fi metale, sticlã, ceramicã si alte substante minerale care pot dãuna echipamentelor de producere a cimentului; in acelasi timp se obtine o reducere a poluãrii;
- imbunãtãtirea manevrabilitãtii: transport, manevrare materiale, dozare;
- mãrirea omogenizãrii;
- adaptarea la cerintele particulare ale procesului de incinerare, de exemplu prin cresterea valorii calorifice sau a reactivitãtii.
Efectele incinerãrii deseurilor asupra emisiilor de gaze poluante
Incinerarea deseurilor nu are efect asupra emisiilor de praf in timpul procesului de producere a clincherului. Emisiile de metale grele pe durata productiei de clincher depind de comportamentul diferitelor metale grele in cuptorul rotativ, gradul de incãrcare si eficienta separãrii sistemului de desprãfuire.
In practicã, utilizarea deseurilor poate duce la o crestere sau micsorare a cantitãtii anumitor elemente introduse in cuptor. Datoritã puternicei tendinte a schimbãtorului de cãldurã, precum si a sistemului de epurare a gazelor reziduale, de a retine si ingloba particulele de metale grele, efectele folosirii deseurilor asupra emisiilor de metale grele sunt nesemnificative. Mercurul indepãrtat prin instalatiile de desprãfuire este prezent sub formã de particule sau vapori in functie de temperatura gazelor reziduale. Pentru limitarea emisiilor de mercur prin gazele reziduale ar putea fi necesarã limitarea cantitãtii de mercur din deseurile introduse in instalatiile cuptorului.
Compusii anorganici din gazele reziduale - NO(x), HCl si HF - nu depind de alegerea tipurilor de combustibili utilizati si, din informatiile actuale, nu sunt semnificativ afectati de utilizarea deseurilor. Acelasi lucru este valabil si pentru alte elementele componente ale emisiilor, ex. SO(2), CO si TOC, dacã deseul este incinerat in scopul producerii de energie. Incinerarea in cuptorul rotativ asigurã concentratie scãzutã de dioxine si furani in emisiile de gaze reziduale. Deseurile ce pot contine impuritãti relevante de substante organice persistente, ex. uleiuri uzate continând PCB, sunt introduse in focarul principal de ardere.
Efectele incinerãrii deseurilor asupra calitãtii produsului final
Deseurile folosite in procesul de producere a clincherului pot schimba concentratia anumitor elemente in produsul final, de aceea este necesarã o analiza fizico-chimicã complexã inainte de a fi introduse in cuptor spre coincinerare.
1.6.3. Otelãrii
Spre deosebire de cele douã procese enumerate mai sus, combustibilul utilizat in industria otelului are atât functia de producere de cãldurã, cât si de a lega chimic oxigenul din minereu de carbonul prezent disponibil, rezultând astfel un efect reducãtor. De aceea folosirea deseurilor si a combustibililor secundari este consideratã atât o utilizare termicã cât si materialã.
In otelãrii deseul si combustibilul alternativ (de obicei deseuri din plastic) sunt incãrcati impreunã cu uleiul de cocserie.
O parte din impuritãtile si poluantii continuti de deseuri si combustibilii secundari este inglobatã in produsul final (otel) si o altã parte evacuatã in emisii si reziduuri. Aceste douã elemente definesc limitele utilizãrii combustibilului alternativ.
2. Mãsurile de control a emisiilor
2.1. Generalitãti
Conditii favorabile de emisie se obtin prin adaptarea tehnologiilor si a modurilor de operare a instalatiilor la cantitatea si compozitia deseurilor ce trebuie eliminate, prin construirea si operarea optimã a instalatiilor in concordantã cu informatiile continute in prezentul normativ.
In special, pentru deseurile periculoase trebuie elaborat un registru de functionare a instalatiilor de incinerare sau coincinerare in corelare cu tipurile de deseurile ce pot fi eliminate, in scopul prevenirii situatiilor ce pot cauza emisii necontrolabile, ce depãsesc limitele admise. Prin registrul de functionare se specificã ordinea si tipurile de deseuri, pentru ca materialele alimentate in instalatie sã poatã fi omogenizate in functie de conditiile de ardere si emisie.
In proiectarea si functionarea optimã a sistemelor de control a emisiilor trebuie fãcutã o distinctie intre urmãtoarele activitãti:
- acceptarea si depozitarea deseurilor;
- arderea si recuperarea cãldurii;
- epurarea gazelor reziduale;
- tratarea apei uzate - dacã este cazul;
- tratarea reziduurilor - dacã este cazul.
2.2. Controlul emisiilor la receptia si in timpul depozitãrii deseurilor
Deseurile livrate pot fi poluante pentru apã, sol si aer. Mai mult, ele pot contine substante usor inflamabile sau combustibile. Proiectarea si operarea dispozitivelor de receptie si depozitare a deseurilor trebuie sã tinã cont de aceste proprietãti fizice.
2.2.1. Statiile de receptie si descãrcare a deseurilor
Statiile de receptie trebuie proiectate astfel incât sã asigure prelevarea in conditii de sigurantã a probelor care urmeazã a fi analizate in laborator.
Statiile de descãrcare trebuie proiectate astfel incât sã asigure depozitarea, pe perioadã limitatã, a deseurilor in spatii deschise si/sau inchise, care sã corespundã conditiilor impuse de protectia muncii si a mediului inconjurãtor. In ambele zone, solul trebuie impermeabilizat cu materiale rezistente la actiunea deseurilor depozitate, sisteme de colectare a lichidelor si evacuare, protectie impotriva ploii.
2.2.2. Depozitarea deseurilor solide
Mãrimea depozitelor depinde de tipul si cantitatea deseurilor ce urmeazã a fi incinerate. In cazul in care se aprovizioneazã statia de incinerare cu diferite tipuri de deseuri solide, trebuie prevãzute spatii pentru depozitare separatã si pentru amestecarea deseurilor.
Deseurile uscate si cele care nu contin solventi sunt depozitate temporar in buncãre inchise.
Pentru evitarea emisiilor de miros si praf din aceste buncãre, trebuie mentinutã o presiune redusã, prin evacuarea periodicã a aerului din buncãr. Cu acest aer se va alimenta arderea. Când sistemul de ardere este oprit, emisiile se pot preveni prin redirijarea cãtre un alt sistem de ardere sau camera de postcombustie termicã, utilizarea de filtre, descãrcarea prin cosul de fum sau prevenirea emisiilor din buncãr prin aplicarea unui strat de spumã.
Deoarece este imposibilã evitarea introducerii solventilor continând lichide si solide impreunã (ex. cârpe imbibate cu produse petroliere), deseurile periculoase sunt inmagazinate in buncãre deschise. In acest caz, ventilatia naturalã previne formarea de amestecuri de aer/gaze explozive. Acest procedeu este utilizat doar dacã nu cauzeazã probleme in zonele invecinate.
Trebuie sã se asigure protectie contra incendiilor cu echipamente de stingere a focului (instalatii de stingere cu spumã, hidranti de apã pentru stingere a focului) si contra efectelor apelor meteorice. Unele buncãre pentru deseuri sunt prevãzute cu sisteme de detectare rapidã a focului (termograf cu infrarosu).
La incinerarea deseurilor periculoase, camerele buncãrelor sunt construite cu doi pereti (ex. un perete de beton cu strat de otel pentru protectie si unul din material impermeabil).
2.2.3. Depozitele pentru deseurile pãstoase
Deseurile pãstoase nepompabile sunt inmagazinate in depozite pentru nãmol, construite astfel incât din depozite sã nu se scurgã materialele lichide.
Deseurile pãstoase pompabile sunt inmagazinate in tancuri sau containere inchise. Aerul rezidual contaminat trebuie colectat si incinerat sau epurat prin procedee chimice, fizice sau biologice.
Trebuie sã se asigure protectie contra incendiilor cu echipamente de stingere a focului (instalatii de stingere cu spumã, hidranti de apã pentru stingere a focului) si contra efectelor apelor meteorice.
2.2.4. Depozitarea deseurilor lichide
Deseurile lichide se depoziteazã in containere inchise, iar pe durata umplerii, trebuie folosite dispozitive de evacuare a gazelor, iar aerul evacuat este colectat. Statiile deschise de transfer trebuie echipate cu un extractor de aer. Gazele extrase si aerul evacuat sunt alimentate la un sistem de ardere sau la un sistem de epurare a gazelor reziduale.
Când sistemul de ardere este oprit, deseurile lichide pot fi acceptate doar intr-o statie deschisã de transfer (pentru deseurile livrate in butoaie) sau in rezervoare (pentru deseurile livrate cu autocisterne), dacã sunt luate mãsurile de control al emisiilor (ex. mãsuri de evacuare a gazelor sau sistem de epurare a gazelor reziduale).
2.2.5. Rezervoarele pentru deseuri periculoase
Pe lângã prevederile din sectiunea 2.2.3, trebuie asigurat echipament de evacuare a gazelor pe durata descãrcãrii si pentru anumite tipuri de deseuri, echipamente de descãrcare a gazului inert in exces.
Din motive de sigurantã, pentru prevenirea formãrii de amestecuri explozibile, stratul de lichid din rezervoarele de depozitare a solventilor trebuie acoperit cu azot.
2.2.6. Containerele tanc pentru deseuri periculoase din statiile de transvazare
Containerele tanc sunt, in general, folosite pentru manevrarea lichidelor nemiscibile. Containerele tanc si statiile de golire trebuie sã fie etanse si prevãzute cu sisteme de stingere a incendiilor, sisteme de colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale, substante de stingere.
In functie de tipurile de deseuri, materialele folosite trebuie sã fie din otel si protejate impotriva coroziunii si sã fie prevãzuti hidranti si sisteme de golire a containerelor folosind gaze inerte.
2.2.7. Depozitarea si tratarea ambalajelor pentru deseuri periculoase
Ambalajele pentru deseuri periculoase trebuie sã fie perfect etanse. In zona de depozitare trebuie prevãzute sisteme de stingere a incendiilor, sisteme de colectare prin drenare pentru scurgeri de materiale, substante de stingere.
Dacã deseurile lichide sunt mutate prin extragere, gazele rezultate trebuie incinerate sau introduse in sistemele de epurare a gazelor reziduale.
Deseurile trebuie depozitate numai in ambalaje intacte si inchise. Din motive de prevenire a incendiilor si, in functie de echipamentele de stingere a focului folosite, ambalajele trebuie depozitate separat (ex: substante continând PCB-uri sau care reactioneazã cu apa si alte substante).
De asemenea, trebuie prevãzute toate echipamentele si instalatiile pentru protectia impotriva exploziei.
Dacã deseurile solide ambalate nu pot fi introduse direct in cuptorul rotativ impreunã cu ambalajele, acestea trebuie tratate. In cel mai simplu caz, asta presupune golirea ambalajelor cu ajutorul unui dispozitiv de ridicare de tip excavator si o tratare secundarã a ambalajelor goale.
Dacã este posibil, ambalajele golite se curãtã si se reutilizeazã. Dacã nu este posibilã reutilizarea, trebuie tratate termic impotriva substantelor contaminante ce au aderat pe suprafata interioarã. Aceasta impune, in general, o reducere a mãrimii, mai ales in cazul butoaielor de 200 l (presarea cu presa hidraulicã).
Pentru reducerea mãrimii ambalajelor se foloseste din ce in ce mai mult tãierea obisnuitã. Pentru butoaiele goale sau pentru cele cu substante greu inflamabile se foloseste sistemul de tãiere cu douã role hidraulice ce se rotesc in directii opuse. Bucãtile de metal obtinute prin tãiere sunt introduse in cuptor cu macarale cu cupã cu ghiare.
Echipamentul special de protectie necesar pentru prevenirea si stingerea incendiilor este parte integrantã a acestui sistem de tãierea ambalajelor.
2.2.8. Programul de functionare si organizare a incinerãrii deseurilor periculoase
In scopul evitãrii situatiilor nedorite, deseurile periculoase pot fi depozitate numai atunci când se cunosc toate datele relevante despre ele si s-a terminat procedura de identificare.
Dacã este necesar, deseurile sunt introduse in incinerator intr-un ritm controlat pentru a obtine o ardere uniformã si o incãrcare uniformã a sistemului de epurare a gazelor reziduale. In acest scop trebuie pregãtit, periodic, pe baza datelor existente si tinând cont de limitele de performantã ale sistemului de epurare a gazelor reziduale, un program de functionare a incineratorului; prin acest program se stabilesc materialele care urmeazã a fi incinerate, concentratia poluantilor si amestecul de deseuri periculoase ce urmeazã a fi incinerate etc. Materialele ce urmeazã a fi incinerate pot fi omogenizate printr-o amestecare controlatã a diferitelor deseuri periculoase. La stabilirea programului de functionare a incineratorului trebuie sã se tinã cont de urmãtoarele caracteristici ale deseurilor:
- puterea calorificã;
- continutul de apã;
- continutul de halogeni (F, Cl, Br, I);
- continutul de sulfuri si azot;
- continutul de metale grele;
- continutul de compusi organici stabili termic (compusi policlorinati aromatici);
- continutul de carbon fixat (cantitatea de carbon neevaporabil);
- miscibilitatea;
- stabilitate termicã.
Atunci când se incinereazã si anumite tipuri de deseuri municipale aceastã procedurã de stabilire a unui program de incinerare este de asemenea obligatorie.
2.3. Controlul emisiei pe durata arderii si recuperãrii cãldurii
2.3.1. Instalatii de incãrcare
Toate instalatiile de incãrcare trebuie proiectate astfel incât, pe timpul functionãrii, cuptorul sã fie etansat retinând cât mai mult posibil gazele de ardere. Instalatiile de alimentare trebuie sã permitã dozarea deseurilor, astfel incât sã se evite situatiile nefavorabile procesului de combustie, cum ar fi lipsa de oxigen, temperatura sub minimul necesar sau fluctuatii importante de presiune si temperaturã. Pentru incãrcarea deseurilor periculoase semilichide, sistemul de alimentare a aerului trebuie astfel proiectat, incât sã faciliteze o amestecare intensã a deseurilor cu aerul de combustie. Lichidele si deseurile pãstoase trebuie sã fie dispersate in cuptor prin atomizare sau amestecare mecanicã.
Existã situatii in care deseurile pãstoase nu pot fi dispersate sau când nu este avantajos sã fie dispersate, ca in cazul deseurilor al cãror timp de rãmânere in camera de incinerare dupã atomizare ar fi prea scurt datoritã tendintei de aprindere.
Instalatiile de incãrcare sunt prevãzute cu inchizãtori de siguranta pentru prevenirea emisiei de gaze de combustie si aparitia combustiei inverse.
2.3.2. Camera de incinerare
Pentru a se realiza o ardere completã, trebuie sã se asigure un contact puternic al deseurilor cu aerul de combustie, temperaturã adecvatã si un timp de postcombustie corespunzãtor. Anumite deseuri necesitã un surplus mare de aer pentru a arde uniform. Când carbonul fixat depãseste 150-200 kg/h, carbonul elementar poate fi extras cu zgurã. In cazul unei alimentãri discontinue si aprinderii spontane a deseurilor periculoase, mãrimea camerei de incinerare impune nivelul de alimentare cu deseuri, deoarece in tipul incinerãrii cea mai mare parte a oxigenului din camera de ardere este folosit pentru oxidarea deseurilor, mai ales când sunt incinerate deseuri solide si ambalaje.
Proprietãtile zgurei din camera de incinerare depind de conditiile de incinerare. Continutul organic rezidual este hotãrâtor când se evalueazã eficienta arderii totale a zgurei. In cazul cuptoarelor rotative, topirea poate fi influentatã de timpul de stationare si temperaturã, in functie de tipul de deseuri.
2.3.3. Zona de postcombustie
Camera de postcombustie trebuie construitã si exploatatã astfel incât in zona de postcombustie:
- sã se mentinã temperatura impusã prin programul de incinerare si o cantitate suficientã de oxigen;
- printr-o amestecare puternicã sã fie evitatã formarea curentilor de gaze la diferite temperaturi;
- timpul de stationare trebuie sã fie suficient pentru oxidarea completã a substantelor organice.
Timpul necesar de stationare al gazelor reziduale in zona de postcombustie depinde de tipul de deseuri incinerate, de metoda de incãrcare, de amestecarea cu aerul de combustie si de temperaturã. Trebuie fãcute eforturi in vederea asigurãrii unei distributii cât mai omogene a gazelor reziduale, precum si a timpului de stationare. Aceasta se poate realiza prin modificarea geometriei zonei de postcombustie, a aerului alimentat etc.
Temperatura minimã cerutã in intreaga zonã de postcombustie a incineratoarelor pentru deseurile municipale si a materialelor combustibile similare este de 850°C, cu un timp de stationare de 2 secunde si un continut minim de oxigen de 6% la volum. Temperatura minimã de incinerare a deseurilor periculoase (deseuri ce necesitã supraveghere specialã) cu continut de halogen din substantele organice halogenate având mai mult de 1% masã, exprimate in cloruri, este de 1100°C.
In timpul pornirii si opririi instalatiei, sau când temperatura scade sub limita minimã, pentru controlul proceselor pot fi folosite doar gaze naturale, gaze lichefiate, combustibili lichizi usori sau alti combustibili lichizi al cãror continut de substante poluante in gazele reziduale nu diferã mult de cel al combustibililor usori.
Continutul de oxigen din zona de postcombustie poate fi controlat prin aerul de combustie al sistemului de ardere suplimentar sau prin alimentare secundarã cu aer. Chiar si in cazul in care alimentarea camerei de incinerare cu deseuri este discontinuã si de aceea consumul de oxigen este neuniform, concentratia de oxigen nu trebuie sã fie sub 6% O(2) (gaz uscat) pe o duratã mai mare de 10 minute.
Când se incinereazã exclusiv deseu lichid, continutul de oxigen trebuie sã fie mentinut la valoarea de 3% (gaz uscat).
Formarea curentilor de gaze la diferite temperaturi in zona de postcombustie este de preferat a fi eliminatã folosind o zonã premergãtoare de amestecare. Amestecul poate fi obtinut printr-o aranjare a arzãtoarelor pentru deseuri lichide, cu o adãugare potrivitã de aer secundar si prin mãsuri speciale (elemente de inducere de turbulente).
In cazul abaterii de la conditiile minime cerute in exploatare, autoritãtile competente pot permite alte valori minime ale temperaturii, timpului de stationare sau a continutului de oxigen, dacã se va dovedi prin mãsurãri, dupã darea in exploatare a statiei, ca emisiile, in special cele de hidrocarburi aromatice policiclice, nu depãsesc prevederile legale (<>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , anexele nr. 4, nr. 5, nr. 6).
La incinerarea de hidrocarburi halogenate, care cere o supraveghere specialã, la un continut de halogen din substantele organice halogenate peste 1% masa exprimatã sub formã de clor, valoarea adecvatã a temperaturii este cuprinsã intre 900°C si 1050°C.
Emisiile, in special de PAHS, PCB, PCDD si PCDF nu sunt mai ridicate la aceste temperaturi mai joase. Mãsurãrile la statiile de incinerare a deseurilor a arãtat cã la temperatura de incinerare de numai 800°C, a unui timp de stationare de 0.3 secunde si a unui continut de oxigen mai mic de 3%, eficienta arderii totale in camera de postcombustie satisface conditiile minime ale sistemului de ardere. Zona de postcombustie trebuie sã fie foarte etansã, in scopul prevenirii scãpãrii de gaze reziduale incomplet arse in conditii de presiune excesivã si pentru a preveni intrarea de aer fals, care poate duce la formarea de curenti reci, in conditii de vid.
Dacã se asigurã o iesire de sigurantã deasupra camerei de postcombustie in incineratorul de deseuri periculoase, alimentarea cu deseuri a incineratorului trebuie opritã automat la deschiderea iesirii de sigurantã.
Convectia naturalã prin iesirea de sigurantã si temperaturile cãptuselii refractare a camerei de incinerare minimizeazã formarea monoxidului de carbon si a compusilor organici pe durata arderii totale finale a deseurilor solide in tubul rotativ.
In plus, trebuie luate mãsuri tehnice pentru ca iesirea de sigurantã sã fie deschisã doar in cazuri de urgentã. In cazul unei cãderi de putere, tirajul indus al ventilatorului trebuie sã fie continuu, chiar la capacitate redusã, dintr-o sursã de energie suplimentarã.
2.3.4. Rãcirea gazelor reziduale si recuperarea cãldurii
Capacitatea schimbãtorului de cãldurã (ex. generatorul de aburi) trebuie sã fie suficientã pentru a echilibra temperatura si fluctuatiile de presiune din combustie, astfel incât temperatura admisã a gazelor reziduale inainte de intrarea in sistemul de epurare a gazelor reziduale sã fie satisfãcãtoare.
Echipamentul de curãtare a suprafetei schimbãtorului de cãldurã este proiectat astfel incât temperatura specificatã a gazelor reziduale sã fie satisfãcãtoare, iar concentratiile pulberilor totale aditionale ale gazelor reziduale sã poatã fi reduse in sistemele de epurare (precipitatoare electrostatice).
2.4. Controlul emisiei prin epurarea gazelor reziduale
Gazele provenite din cuptor sau din instalatiile de rãcire a gazelor reziduale contin substante care pot fi clasificate, in functie de proprietãtile lor fizice si chimice si de echipamentul folosit in proces pentru separarea lor de gazele reziduale, astfel:
- pulberi;
- gaze si vapori;
- monoxid de carbon si substante organice;
- acid clorhidric, acid fluorhidric, oxizi de sulf si compusi de mercur;
- oxizi de azot.
Statiile de epurare a gazelor reziduale pentru controlul emisiilor din incinerarea deseurilor cuprind un sistem de instalatii de reducere a pulberilor totale, vaporilor si substantelor gazoase din gazele reziduale. In functie de procesele de epurare folosite (fizice si/sau chimice), instalatiile de separare folosite in epurarea gazelor reziduale pot fi diferentiate dupã cum urmeazã:
● reducerea emisiilor de pulberi:
- separare gravitationalã;
- separare prin filtrare;
- precipitare electrostaticã;
- precipitare prin metode umede.
● reducerea emisiilor de vapori si gaze:
- separare prin adsorbtie;
- separare prin absorbtie;
- separare prin procese catalitice.
In multe statii de epurare a gazelor reziduale se utilizeazã simultan diferite procese de separare.
In incineratoarele de deseuri, instalatiile din statiile de epurare a gazelor reziduale folosite depind de compozitia gazelor reziduale, de valorile extreme estimate ale concentratiilor poluantilor si de fluctuatiile concentratiilor poluantilor din gazele reziduale.
Scopurile recuperãrii si eliminãrii deseurilor au o influentã importantã in alegerea proceselor optime de epurare a gazelor reziduale (vezi Figura nr. 4). Statiile de incinerare a deseurilor municipale sunt echipate si cu alte instalatii (vezi paragraful 2.4.1.2.).
2.4.1. Echipamente si procese de control al emisiilor
Echipamentele si procesele pentru controlul emisiilor sunt alcãtuite din aparate si dispozitive folosite pentru reducerea individualã a emisiilor. Combinatia proprie de aparate si etapele procesului asigurã nedepãsirea nivelului prescris al emisiilor.
2.4.1.1. Reducerea emisiilor de particule
Alegerea instalatiilor de precipitare a pulberilor din gazele reziduale se bazeazã, in principal, pe tipul pulberilor, pe distributia diametrelor particulelor, dar mai poate depinde si de posibilitãtile de exploatare a instalatiilor de precipitare si de depozitare a reziduurilor.
Concentratiile impuse pentru pulberile din gazele evacuate in atmosferã dupã epurare se pot obtine prin precipitarea electrostaticã cu precipitatori electrostatici sau alte diferite sisteme de filtrare.
Precipitatorii electrostatici asigurã o foarte bunã si constantã separare a particulelor indiferent de mãrimea lor. Eficientã precipitatorilor electrostatici depinde, insã, in bunã mãsurã de rezistenta electricã a pulberilor. Dacã rezistenta specificã a stratului de praf creste pânã la valori care depãsesc 10^11-10^12 ohm ● cm va fi dificil de obtinut o separare satifãcãtoare a prafului. Rezistenta specificã a pulberilor depinde printre altele de compozitia deseului. Ea se poate schimba rapid, in functie de compozitia deseului incinerat, in special in cazul incinerãrii deseurilor periculoase. Sulfura ce se gãseste in deseuri, se transformã prin ardere in SO(2), SO(3) si se regãseste in gazele reziduale, ceea ce duce la reducerea frecventã a rezistentei stratului de praf si faciliteazã astfel precipitarea in câmpul electric.
Dispozitivele ce consolideazã actiunea câmpului electric prin formarea de picãturi in gazele reziduale (condensare in partea superioarã si precipitatori electrostatici uscati, precipitatori electrostatici cu condensare, epurator Venturi, scruber "spray" ionizant etc), ajutã in precipitarea prafului foarte fin si a aerosolilor.
Teoretic, filtrele au un grad de separare constant, indiferent de mãrimea particulelor. O conditie esentialã pentru obtinerea unei concentratii legal admise a gazului rezidual dupã filtrare, o reprezintã alegerea unui filtru echipat cu materiale compatibile cu pulberile separate, proprietãtile fizice si chimice ale acestora si conditiile de functionare. Costurile pentru service, energie si intretinere a filtrelor depind atât de rezistenta mecanicã si termicã, cât si de eficienta metodei de epurare folositã. La functionarea continuã, filtrele pot prezenta - indiferent de eficienta teoreticã a epurãrii - o scãdere fermã a acesteia, datoritã particulelor fine ce sunt retinute si se inglobeazã ireversibil in materialul filtrului. Separarea uscatã are doar utilizãri limitate in cazul pulberilor care sunt higroscopice si devin lipicioase la temperaturã cuprinsã intre 300-600°C.
In instalatia de separare, aceste pulberi formeazã depuneri ce nu pot fi curãtate prin tehnici de curãtare uzuale, pe durata functionarii, ci se pot curãta numai cu nisip de sablare. Exemple de astfel de prafuri: praf de polisãruri sau sãruri complexe (din deseuri ce contin fosfor, sulf, silicon).
Separatori umezi compatibili sunt scruberele Venturi sau rotative, cu o singurã treaptã sau mai multe trepte.
Conform principiului de functionare, incãrcãtura de deseuri pulverulentã este antrenatã intr-un lichid fin dispersat. Pulberile fine, in contact cu picãturile de lichid, se umezesc si se precipitã cu lichidul.
Scruberele umede pot functiona eficient doar dacã particulele se pot umezi. Scruberele rotative au pierderi relativ scãzute de presiune si functioneazã independent de fluctuatiile gazelor reziduale prelucrate in proces.
Scruberele Venturi - in special dacã se urmãreste obtinea unei eficiente ridicate de separare a pulberilor foarte fine - au pierderi ridicate de presiune si reactioneazã semnificativ la fluctuatii. Se incearcã indepãrtarea acestor dezavantaje printr-o proiectare corespunzãtoare. La pierderile inalte de presiune, performanta separãrii scruberelor Venturi o poate depãsi pe cea a scruberelor rotative. In separarea particulelor din gazele reziduale trebuie tinut cont de depunerea reziduurilor obtinute. Reziduurile obtinute prin separare uscatã, posibil dupã pretratare, trebuie sã fie recuperate sau depozitate la depozitul de deseuri.
Apa uzatã rezultatã din separarea umedã va fi epuratã.
2.4.1.2. Reducerea emisiilor de HCl, HF si SO(x) si a compusilor de mercur.
Substantele gazoase sunt separate prin adsorbtie pe un material solid sau intr-un mediu lichid. In general, materialele adsorbante vin in contact cu gazul rezidual si, in functie, de proces, produsii reactiei se obtin sub formã de sãruri dizolvate sau sãruri uscate. In procesele de adsorbtie uscatã, adsorbantul (hidroxid de calciu, oxid de calciu sau carbonat de calciu) este introdus in reactor sub formã de pulbere. Deoarece, de cele mai multe ori, fluctuatiile mari din compozitia gazului rezidual depind de compozitia deseului si pentru a contracara cresterile inevitabile de concentratie din gazul rezidual, cantitatea de adsorbant trebuie sã fie mai mare decât cantitatea calculatã stoechiometric (de la 2 la 4 ori pentru substantele separate). Astfel, se pot respecta valorile de emisie admise si se obtine o cantitate mãritã de reziduuri. Particulele constituente ale gazului rezidual sunt de asemenea adsorbite, dacã nu existã o separare preliminarã, dar compozitia reziduurilor uscate face utilizarea sau eliminarea mai dificilã. Când concentratiile de gaz netratat sunt mari nu se poate asigura un nivel de emisie admis. Datoritã acestor dificultãti, procesul de adsorbtie uscatã este folosit in mod exceptional pentru epurarea gazelor reziduale dupã incinerarea deseurilor periculoase.
In procesul de absorbtie prin pulverizare, absorbantul este injectat intr-un reactor cu pulverizare in suspensie sau in solutie in curentul fierbinte de gaz rezidual. Acest proces foloseste cãldura din gazul rezidual pentru a evapora solventul (apa) si ca urmare produce substante de reactie solide, ce trebuie separate, ca si pulberile din gazul rezidual, printr-un proces ulterior de separare. In aceste procese este necesarã supradozarea adsorbantului la factori stoechiometrici cuprinsi intre 1,5-2,5.
Problemele mentionate mai sus, sunt aplicabile si aici. Reducerea emisiilor de HCl, HF si SO(x) prin procesele de epurare umedã a gazului rezidual se face prin absorbtie cu scrubere de diferite tipuri, cum ar fi: scrubere cu jet, scruber rotativ, scruber Venturi sau scruber cu coloanã. In acestea, un grad ridicat de separare a HCl, HF si a SO(3) este obtinut cu apa sub formã de solutie de spãlare. Aceasta este puternic acidã, datoritã acizilor formati pe durata procesului de separare. Separarea dioxidului de sulf este scãzutã in acest mediu acid. O separare satisfãcãtoare se poate obtine intr-o fazã usor alcalinã de spãlare a gazelor, in care hidroxidul de sodiu sau laptele de var sunt adãugate in lichidul de spãlare. Din motive tehnice aceastã separare se face intr-o altã fazã de spãlare a gazelor de ardere, in care HCl si HF sunt in continuare separate. Produsii din combustie ai unor elemente, precum clorul, bromul, iodul, fosforul, azotul si sulful pot forma aerosoli in gazele reziduale. Pentru deseurile cu continut de brom si iod, aceste elemente pot fi separate din curentul de gaze arse, dacã deseurile ce contin sulf sunt incinerate simultan. Aceasta produce compusi ce contin sulf, sãruri de iod si sãruri de brom solubile in apã care pot fi separate prin procese de epurare umedã a gazelor arse ce contin SO(2).
Separarea bromului si iodului poate fi imbunãtãtitã prin utilizarea, in mod controlat, a fazelor reductive de spãlare a gazelor (solutie de sulfit sau bisulfit). Este important de stiut de la inceput dacã deseurile contin iod sau brom. Dacã laptele de var este folosit ca agent de neutralizare in epurarea umedã a gazelor, sulfatii (gips, carbonati si fluoride) apar ca deseuri insolubile in apã.
In mod normal, continutul de sãruri din apa uzatã se poate reduce cu usurintã prin precipitarea particulelor solidelor. Sãrurile insolubile cresc riscul de depunere in procesul de spãlare in scruber. Acest risc nu apare dacã se foloseste o solutie cu o concentratie mai mare de hidroxid de sodiu si când produsii reactiei sunt solubili in apã. Scruberele cu hidroxid de sodiu sunt cele recomandate, iar costurile de intretinere sunt mai reduse. Dacã se utilizeazã NaOH, CaCO(3) se poate forma o solutie cu duritate mare care are ca efect aparitia de depuneri in scrubere. Aceste depuneri trebuie indepãrtate discontinuu prin corectie de pH (acidificare). Pentru mentinerea performantelor scruberului si prevenirea depunerilor in scrubere o parte din solutia de spãlare trebuie indepãrtatã din circuit. Aceastã parte din curentul de solutie trebuie supusã unui tratament special (neutralizare, precipitarea metalelor grele), inainte de satisfacerea cerintelor pentru evacuare. O atentie deosebitã trebuie acordatã mercurului. Compusii volatili de mercur, cum sunt HgCl(2), condenseazã când gazul rezidual se rãceste si se dizolvã in apa de spãlare, formând in prezenta compusilor de reducere [SO(3)]^2-, mercur elementar. Acest proces poate avea ca efect aparitia fenomenului de coroziune (datoritã amestecului format) in circuit si poate periclita sãnãtatea personalului ce opereazã curãtarea si intretinerea scruberului.
Pentru a contracara un atac reductiv, mercurul dizolvat este transformat intr-o solutie slab solubilã cu substante chimice adecvate, ca de ex. sulfit sau TMT 15 (trimercaptotriazin).
2.4.1.3. Reducerea emisiilor de NO(x)
Pentru reducerea emisiilor de NO(x) se iau aceleasi mãsuri secundare, ca cele folosite in sistemele de ardere a combustibililor conventionali. Acestea sunt reducerea cataliticã selectivã si reducerea necataliticã selectivã. Amoniacul sau ureea sunt folositi, in general, ca agenti de reductie. Cu reducerea cataliticã selectivã (RCS), catalizatorii pot fi intotdeauna amplasati in diverse sectiuni din sistemul de epurare a gazelor reziduale. Se cer mãsuri de sigurantã adecvate in toate cazurile, pentru protejarea catalizatorilor de reactii necontrolabile ce implicã gaze inflamabile. Când TiO(2)/V(2)O(5) - catalizatori ceramici supradozati sunt folositi dupã sistemul de epurare al gazelor arse, gazul rezidual trebuie reincãlzit din temperatura de saturare la 180-350°C si la 120-170°C dacã se foloseste drept catalizator cãrbunele activ. Se poate combina procesul de RCS pentru reducerea oxidului de azot cu procesul de pat mobil/cocs activat sau cu catalizator de oxidare pentru reducerea dioxinelor, dar costurile de investitie si suprafetele necesare sunt foarte mari. Sodiul (din scruberele de NaOH), arseniul si alti compusi trebui mentionati ca fiind otrãvuri pentru catalizatori.
Oricum, conform studiilor asupra incineratoarelor de deseuri periculoase, sodiul este periculos in situatiile in care catalizatorul este impregnat cu sãruri solubile in apã, ce contin sodiu. Dacã catalizatorul este mentinut uscat, dezactivarea rãmâne in limitele normale ale circuitului de epurare a gazelor. Nivelul inferior de functionare al unui astfel de catalizator in cadrul unitãtilor de incinerare a deseurilor periculoase poate atinge un timp de functionare de 10.000 de ore, fãrã a se inregistra vreo descrestere semnificativã a activitãtii din punct de vedere a eficientei. Producãtorii de catalizatori oferã o duratã de functionare cuprinsã intre 3-5 ani. Datoritã temperaturii ridicate de functionare cerutã, gazele reziduale trebuie sã fie reincãlzite dupã spãlarea gazelor. Pentru aceasta se folosesc gazele arse, schimbãtorii de cãldurã ai gazelor arse sau preincãlzitorii de gaze regenerative. Se foloseste echipament rezistent la coroziune dupã spãlarea umedã a gazelor arse, când limita de temperaturã a echipamentului este sub punctul de condensare. Gazul rezidual emis de catalizator constituie sursa de cãldurã. Pentru mentinerea temperaturii de lucru a catalizatorului se folosesc arzãtoare cu gaz natural.
La temperaturi scãzute ale catalizatorului (sub 250°C) se pot folosi, de asemenea, instalatii de preincãlzire cu aburi. Catalizatorii cu temperaturã scãzutã tind sã devinã material suport pentru depozite de sãruri si, in acest caz, sãrurile trebuie curãtate prin incãlzire sau spãlare. In procesul de reducere selectivã necataliticã, amoniacul, solutia de amoniac sau alti compusi ce contin azot trivalent se injecteazã in curentul de gaz rezidual, la o temperaturã cuprinsã intre 850-900°C. Aceastã metodã impune un sistem special de amplasare al injectoarelor in boiler si un mod special de functionare al unitãtii de incinerare. Probleme de sigurantã in functionare pot apare in ceea ce priveste inmagazinarea amoniacului necesar pentru reducerea monoxidului de azot. Este bine ca acesta sã fie sub formã de solutie de amoniac, dar sã se tinã cont de faptul ca solutia de amoniac se incadreazã in clasa a doua a substantelor periculoase.
Metodele pentru reducerea emisiilor de monoxid de azot descrise mai sus nu sunt alternative sau echivalente si trebuie sã fie stabilite pentru fiecare caz in parte, in functie de conditiile specifice de aplicare (limitele de emisie a substantelor poluante, statie de incinerare nouã sau deja existentã, suprafete de teren disponibile, modul de epurare a gazelor reziduale cu sau fãrã descãrcare de apã uzatã, depozitarea reziduurilor etc).
2.4.1.4. Reducerea emisiilor de monoxid de carbon
Eliminarea fortatã, geometria cuptorului, aerul secundar alimentat si amestecarea gazului din sistemul de ardere cu grãtar au un efect important in reducerea emisiilor de monoxid de carbon. La alimentarea continuã cu deseuri a cuptorului, emisiile de monoxid de carbon din incineratoarele de deseuri periculoase sunt scãzute si de aceea au o importantã redusã. Incãrcarea discontinuã a deseurilor cu o valoare caloricã ridicatã pot cauza cresteri mari de CO. In functie de temperatura de lucru si reactivitatea materialelor folosite, procesele pentru o epurare completã folosind cocs/cãrbune activ duc la aparitia de monoxid de carbon suplimentar datoritã reactiei cu carbonul de pe straturile filtrului.
2.4.1.5. Reducerea emisiilor de compusi organici ai carbonului
Compusii organici ai carbonului includ produsi ce apar doar in cantitãti neglijabile, dar care solicitã, totusi, o atentie specialã datoritã toxicitãtii si efectelor cancerigene.
Gazele reziduale din incineratoarele de deseuri sunt analizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor in:
- hidrocarburi aromatice polihalogenate;
- hidrocarburi aromatice policiclice (PAH);
- benzen, toluen si xilen,
pentru ca anumite substante din aceste grupe, sunt printre altele, cancerigene.
Dibenzodioxinele policlorurate (PCDD) si dibenzofuranii (PCDF) se pot forma din anumiti precursori dupã ardere. Acestia pot fi bifenili policlorurati (PCB), difenilimetani policlorurati (PCDM), clorobenzen si clorofenoli. PCDD si PCDF se formeazã si in reactiile carbonului sau compusilor de carbon cu compusi anorganici clorurati in prezenta oxizilor metalici (de ex. oxid de cupru, nou format sau de novosintezã). Aceste reactii au loc in special la pulberile in suspensie sau filtrele de praf la temperaturi cuprinse intre 200-400°C.
Arderea totalã eficientã a gazelor reziduale in statia de incinerare distruge acesti precursori si, ca urmare, se stopeazã formarea de PCDD/PCDF din precursori. Din punct de vedere tehnic, eficienta arderii totale depinde de temperatura de combustie, timpul de stationare si turbulenta gazelor reziduale.
Formarea carbonului si a compusilor acestuia din reactiile catalitice poate fi controlatã printr-o bunã ardere totalã a pulberilor in suspensie si prin reducerea lor.
Limita emisiei pentru dioxinele totale si furani este de 0,1 ngl-TEQ/mc (factor international echivalent de toxicitate). Pentru atingerea acestei limite se folosesc procesele de adsorbtie (reactoare cu pat fix sau mobil) si catalizatorii de oxidare.
Câteva dintre substantele mentionate mai sus au un dovedit potential cancerigen. Exemple sunt benzopirenul si dibenzoantracenul, a cãror concentratie masicã in gaze reziduale nu trebuie sã depãseascã 0,1 ng/mc. Conform informatiilor actuale, in statiile de incinerare a deseurilor valoarea este mult sub aceastã limitã. Datoritã potentialului de impact, emisiile de componente speciale trebuie intotdeauna minimizate. Emisiile de compusi organici de hidrocarbon pot fi de asemenea reduse nu doar prin procedeele descrise in sectiunea 2.4.2, ci si prin precipitarea prafului si aerosolilor, dacã acestia sunt legati de pulberi (PCDD, PCDF, PAH) si printr-o condensare a gazelor reziduale.
2.4.2. Procese secundare de epurare
Procesele secundare de epurare sunt folosite când valorile limitã ale emisiilor pentru doxine, furani si mercur nu pot fi obtinute folosind procesele de control ale emisiei prezentate in sectiunea 2.4.1.
Existã patru procese tehnologice de bazã pentru epurarea secundarã, toate folosind adsorbtia substantelor poluante pe medii adsorbante:
- procesul cu strat mobil de cocs activat, respectiv cu strat mobil de zeoliti;
- procesul cu strat de antrenare (strat filtru) cu cocs sau zeoliti activati;
- procesul cu strat fluidizat de circulatie cu cocs sau zeoliti activati;
- catalizatori de oxidare [de NO(x)].
Prin aceste procese se obtin eficiente de epurare de 93-99%.
2.4.2.1. Procesul de adsorbtie pe strat mobil de zeoliti
Compusii gazelor reziduale având concentratii extrem de reduse pot fi separati foarte bine prin adsorbtie. Din motive tehnice si economice, cocsul din cãrbunele brun preparat prin metoda de cocsificare in vatra cuptorului poate fi folosit in procesele de adsorbtie cu strat mobil de zeoliti. Gazele reziduale trecute printr-un pat de cocs de vatrã granular (cocs fin cu particule de dimensiuni intre 1,25-5 mm) si actiunea de separare a poluantilor pe cocsul de vatrã este bazatã pe mecanismul de adsorbtie, chemosorbtie si filtrare. De aceea se pot separa toti compusii poluanti ai gazelor reziduale si, in special, reziduurile prezente sub formã de acid clorhidric, acid fluorhidric, oxid de sulf, metale grele (mercur) in anumite cazuri sub limita de detectie.
O caracteristicã esentialã a tehnicii de adsorbtie pe strat mobil este gradul inalt de sigurantã pasivã in relatie cu toate emisiile datoritã masei mari de cocs puternic activate.
Aceasta inseamnã cã fluctuatiile legate de functionarea incineratorului inainte de curãtarea gazelor reziduale nu poate avea efecte dãunãtoare.
Functie de gazele arse trecute prin patul de cocs de vatrã se poate face o distinctie intre adsorbere functionând in echicurent si adsorbere functionând in curenti incrucisati.
In adsorberul functionând in echicurent, gazul evacuat este alimentat in stratul de cocs activat printr-un distribuitor disc echipat cu douã cosuri si fluxuri prin strat de jos in sus, in timp ce cocsul trece prin adsorber de sus in jos.
In procesul de adsorbtie functionând in curenti incrucisati, curentul de gaze reziduale trece transversal prin pat, iar materialul adsorbant (cocsul) are o miscare verticalã. Stratul de cocs activat, atât la admisia, cât si la evacuarea gazului, trece prin ventilatie. Amenajat cu subdiviziuni verticale, stratul de cocs activat poate fi impãrtit in mai multe substraturi ce pot fi indepãrtate separat, in concordantã cu profilul de incãrcare.
Avantajele procesului de adsorbtie functionând in echicurent constau in:
- o distributie aproape idealã a gazelor reziduale prin sectiunea transversalã a adsorberului care produce curent puternic in pat si de aceea diminueazã riscul de aparitie a deficientelor de functionare datorate cresterilor de temperaturã;
- o evacuare redusã a volumului de cocs activat prin utilizarea eficientã a capacitãtii de adsorbtie;
- o vitezã relativã mare de admisie, care permite o incãrcare mai mare a materiei prime (gazele reziduale).
Avantajele procesului de adsorbtie functionând in curenti incrucisati constau in:
- subdivizarea stratului de material activat in mai multe substraturi permite prelevarea separatã a materialului activat cu diferite grade de incãrcare pentru eliminarea separatã;
- descãrcarea prafului de cocs activat este diminuatã datoritã miscãrii patului.
Intervalul de timp, scãderea de presiune si concentratiile de SO(x) si HCl in gazele epurate pot fi folosite ca variabile de referintã pentru controlul evacuãrii de cocs. Cocsul activat epuizat este evacuat semicontinuu din absorber si inlocuit cu o cantitate corespunzãtoare de cocs proaspãt. Cocsul din vatrã este un carbon continând material de proces care solicitã o evaluare atentã din punct de vedere al sigurantei. Scopul conceptului de sigurantã este de a preveni incendiile si exploziile.
Deoarece cocsul de vatrã reactioneazã cu oxigenul din gazele reziduale pentru producerea monoxidului si dioxidului de carbon, o emisie suplimentarã de CO de aproximativ 2-5 mg/mâ este obisnuitã la o functionare normalã. In acelasi timp, evolutia concentratiei de CO ajutã la monitorizarea functionãrii in conditii de sigurantã a absorberului.
2.4.2.2. Procesul cu strat filtrant antrenat in epurare
In procesul cu strat filtrant antrenat in epurare, un amestec de cocs de vatrã (sau cãrbune activ) si un aditiv (de obicei var hidratat) este injectat in conducta de gaze reziduale si compusii rezultati sunt separati prin filtrare folosind filtre tip saci.
Temperatura gazelor reziduale este in general cuprinsã intre 90-150°C; proportia de cocs activat in amestec este cuprinsã intre 3-30%; performanta procesului de separare depinde in mare mãsurã de formarea turtei de filtrare pe filtrul textil. In mod normal, factorii importanti care conditioneazã eficienta procesului nu includ doar separarea prafului ci si distributia curentului, distributia absorbantului si formarea, dacã este posibil a unui strat de material filtrant de aceeasi grosime pentru a nu se sparge turta de material retinut.
Recircularea unui volum de absorbant incomplet epuizat reduce cantitatea de reziduuri. Procesul cu strat filtrant antrenat poate fi utilizat in urmãtoarele moduri:
- in combinatie cu separarea componentelor acide din gazele reziduale (HCl, HF, SO(x)) pe durata epurãrii uscate a gazelor reziduale, dupã boiler;
- adãugarea in varul hidratat a cocsului epuizat; in statiile existente, in special, cele care utilizeazã epurarea uscatã a gazelor reziduale, aceastã mãsurã permite o reducere rapidã si ieftinã a emisiilor de PCDD/PCDF;
- utilizarea de cocs activat in procesele de absorbtie-atomizare; cocsul este adãugat sub formã de pudrã la laptele de var si atomizat uniform in absorberul atomizat;
- in cazul procedeelor uscate pentru separarea componentilor acizi de gaze reziduale, procesul este folosit in general ca o fazã ulterioarã epurãrii gazelor reziduale; separarea componentilor acizi cu var hidratat si cocs activat este mai putin importantã in acest caz si dozajul suplimentar este folosit la indepãrtarea compusilor organici si a mercurului; dacã reducerea concentratiilor de NO(x) este efectuatã prin reductie cataliticã selectivã, procesul poate fi folosit anterior sau ulterior proceselor de reductie cataliticã selectivã.
Mãsurile de sigurantã sunt importante in cadrul acestui proces si este esential sã fie prevenite exploziile prin eliminarea riguroasã a surselor de aprindere. In anumite cazuri, aceasta poate insemna:
- eliminarea surselor de aprindere externe;
- prevenirea depunerilor de praf (aprinderi spontane periculoase);
- adãugarea de substante inerte (reducerea riscului de foc si prevenirea riscului de explozie).
Rezultatele functionãrii la scarã comercialã (municipalã si incinerarea deseurilor periculoase) aratã cã valorile concentratiilor substantelor poluante obtinute, in special pentru dioxine, furani si mercur, prin folosirea acestui proces, sunt sub limita impusã.
2.4.2.3. Procesul cu strat fluidizat circulant
In reactor, adsorbantul pulverizat este agitat de un curent ascendent al gazului rezidual. O datã cu cresterea vitezei gazelor, stratul fluidizat se extinde pânã când substantele solide sunt distribuite in tot reactorul. Dupã o perioadã de timp, substantele solide sunt descãrcate in partea de sus a reactorului de obicei, separate intr-un filtru tip sac si recirculate cãtre reactor. Timpul de stationare al substantelor solide in reactor este de maxim 30 minute. Ca si in procesul cu strat filtrant, adsorbantul folosit conventional este un amestec de cocs de vatrã cu compusi de calciu, cu un continut substantial mai ridicat de cocs de vatrã. Cocsul de vatrã separã dioxinele, furanii si metalele grele, in timp ce compusii de calciu sunt folositi, in principal, cu separarea reziduurilor de HCl si SO(2) in gazele reziduale.
O micã parte din adsorbantul epuizat este continuu tranferatã din proces si inlocuitã cu material proaspãt. Adsorbantul epuizat este transferat in silozul de cocs rezidual si de acolo, in functie de conditiile locale existente, este fie tratat, fie depozitat.
2.4.2.4. Catalizatorul de oxidare si catalizatorul de NO(x)
Catalizatorul de oxidare poate reduce emisiile de dioxine si furani sau de alte substante organice. Compusii organoclorurati si alti compusi organici sunt distrusi prin oxidare simultanã cu descresterea de NO(x). Gradul de reducere ce poate fi atins depinde de mãrimea catalizatorului specific, ca in procesul de reductie cataliticã selectivã. Materialul catalizator si temperatura de functionare sunt similare pentru cele douã reactii. In general, este folosit dioxidul de titan, supradozat cu tungsten si/sau oxid de vanadiu. Pentru reductia NO(x) pur temperatura este de 180°C. Pentru reducerea simultanã a emisiilor de dioxine si furani temperatura este de 300°C. Dacã gazul este liber de SO(2)/SO(3) (ex. dupã spãlarea umedã prin tratarea in reactor cu strat filtrant subsecvent) temperaturile pot fi mai scãzute, dar numai dacã nu se formeazã hidrogen sulfurat si amoniu. Sãrurile de amoniu sau sulf pot fi eliminate la temperaturi de 350°C.
2.4.3. Instalatii pentru descãrcarea in atmosferã a gazelor reziduale epurate
Gazele reziduale epurate sunt evacuate din instalatia de tratare in atmosferã, folosind un exhaustor, prin conducte de evacuare si cos de fum.
La iesirea din scruberul umed, gazele uzate sunt saturate in vapori de apã. Temperatura de saturatie este de 60-70°C. Atât instalatiile de scrubere, cât si conductele de gaze si cosul de fum trebuie proiectate astfel incât sã reziste la atacul coroziv al gazelor reziduale umede.
Este absolut inutilã incãlzirea gazelor reziduale dupã spãlarea umedã, cât si inainte de descãrcarea intr-un cos de fum. Prin alegerea de materiale potrivite si a unei proiectãri corespunzãtoare este posibilã atât controlarea coroziunii produsã de gazele reziduale umede si cea produsã de formarea si cãderea de picãturi de la partea superioarã a cosului de fum.
3. Valorile limitã pentru emisii
3.1. Valorile limitã pentru emisii in aer de la instalatiile de incinerare si coincinerare
Valorile limitã pentru emisiile in aer sunt cele stabilite prin <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor, in anexele nr. 4 si nr. 7, iar rezultatele mãsurãtorilor fãcute pentru a verifica conformitatea cu valorile limitã de emisie trebuie recalculate in conditiile standard stabilite prin capitolul 7 ale actului normativ mai sus mentionat.
3.2. Valorile limitã pentru emisiile in apã
Valorile limitã de emisie pentru poluantii din apele uzate de la spãlarea gazelor de ardere la deversarea din instalatiile de incinerare sau coincinerare sunt cele stabilite prin <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 in anexa nr. 6. Valorile limitã pentru indicatorii normati din apele uzate rezultate de la spãlarea gazelor de ardere trebuie sã respecte valorile stabilite prin <>Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descãrcare in mediul acvatic a apelor uzate (Anexa nr. 1 - NTPA 011 si Anexa nr. 3 - NTPA 001).
4. Instructiuni pentru mãsurarea emisiilor in atmosferã
4.1. Scopul
Mãsurarea emisiilor trebuie sã asigure urmãtoarele cerinte:
- sã fie reprezentative si comparabile;
- sã permitã o evaluare uniformã;
- sã permitã monitorizarea conformãrii nivelului de emisii cu cel impus de legislatia in vigoare si cel prevãzut prin proiect.
4.2. Planificarea mãsurãtorilor
4.2.1. Definirea scopului mãsurãtorilor
Scopul mãsurãtorilor depinde in mod esential de modul de folosire a rezultatelor si ca urmare parametrii care conditioneazã mãsurãtorile sunt in functie de conditiile de functionare impuse prin autorizatia de mediu, experienta operatorului si a inspectorului de mediu si includ:
- tipul si modul de functionare a instalatiilor de ardere si de epurare;
- schimbarea conditiilor de functionare in timp (lucrãri de intretinere si modificare a functionãrii, lucrãri de curãtare a suprafetelor cuptorului, procedurile de punere in functiune si oprire, etc);
- evolutia factorilor de interferentã chimici si fizici in procesele de ardere (temperatura, densitatea si compozitia deseurilor);
- forma geometricã a sistemului de evacuare a gazelor reziduale in vecinãtatea punctului de mãsurare, tipul aparaturii de mãsurare folosit, accesul la punctul de mãsurare.
In functie de parametrii mentionati mai sus se iau deciziile privind:
- numãrul de puncte de mãsurare, amplasarea acestora, durata mãsurãrii;
- alegerea sistemelor de mãsurare;
- modificarea sau nu a functionarii instalatiilor pe perioada mãsurãrii;
- modul de evaluare a rezultatelor.
4.2.2. Amplasarea si functionarea punctelor de recoltare
Amplasarea si functionarea punctelor de recoltare a probelor si de mãsurare a parametrilor proceselor de ardere trebuie sã se facã in concordantã cu prevederile <>Ordinului nr. 462/1993 al MAPPM - "Norma tehnicã privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare" si suplimentar sã respecte si urmãtoarele conditii:
- la punctele de recoltare repartitia substantelor poluante, in sectiunea canalului de evacuare, trebuie sã fie cât mai omogenã posibil;
- mãsurãtorile de calibrare a instrumentelor folosite la mãsurarea continuã a emisiilor trebuie fãcute in aceeasi sectiune cu cea de recoltare;
- trebuie evitatã aparitia de interferente intre diferitele mãsurãtori simultane;
- punctul de recoltare trebuie sã permitã un acces sigur si usor, sã indeplineascã conditiile solicitate de protectia muncii si siguranta sãnãtãtii personalului de recoltare a probelor, sã fie protejat la schimbãrile de climã dacã este amplasat in spatii deschise;
Amplasarea si functionarea instalatiilor de mãsurare a emisiilor trebuie sã respecte, minim, urmãtoarele conditii:
- temperatura mediului ambiant in care se amplaseazã trebuie sã respecte limitele impuse de fabricant;
- sã fie protejate la schimbãrile de climã;
- sã fie amplasate in zone lipsite de vibratii si socuri datorate functionarii instalatiilor de incinerare si a utilitãtilor;
- sã fie protejate de actiunea exterioarã a gazelor si vaporilor produsi in instalatia de incinerare;
- sã fie eliminatã interferenta câmpurilor electrice si magnetice asupra instalatiilor de mãsurare si transmitere a datelor;
- elementele componente sã fie fabricate din materiale care sã reziste la coroziune si la efectele interferentei intre materialul de fabricatie si substantele prelevate;
- conditiile de mãsurare, analiza si interpretare a rezultatelor sã fie cele prevãzute in <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , <>Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 si <>Ordinul MAPPM nr. 462/1993 .
4.3. Valori de referintã
Valorile de referintã sunt cele stabilite prin <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , Capitolul 7, pentru incineratoare.
4.4. Mãsurãtori in zona de postcombustie
4.4.1. Elemente generale
Incineratoarele de deseuri trebuie proiectate, construite si exploatate astfel incât sã asigure o ardere maximã a deseurilor. Conditii de combustie, cum sunt temperatura minimã, continutul minim de oxigen si timpul de stationare necesitã a fi mãsurate pentru asigurarea unei postcombustii optime.
4.4.2. Mãsurãtori pentru verificarea modului de functionare
Operatorul incineratorului trebuie sã monitorizeze:
a) mãsurãtori continue ale urmãtoarelor substante: oxizi de azot (NO(x)), cu conditia sã fie stabilite valorile limitã de emisie, monoxid de carbon (CO), pulberi totale, carbon organic total (TOC), acid clorhidric (HCl), acid fluorhidric (HF), bioxid de sulf [SO(2)];
b) mãsurãtori continue ale urmãtorilor parametri de proces: temperatura lângã peretele interior al camerei de ardere sau alt punct reprezentativ al camerei de ardere si/sau postardere, aprobat de autoritatea competentã pentru protectia mediului; concentratia de oxigen, presiunea, temperatura si continutul in vapori de apã in gazele de ardere;
c) cel putin douã mãsurãtori pe an ale metalelor grele, dioxinelor si furanilor, dar pentru primul an de functionare mãsurãtorile se vor face trimestrial. Autoritatea competentã pentru protectia mediului poate stabili perioade de mãsurare, acolo unde s-au stabilit valorile limitã de emisie, pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alti poluanti.
Timpul de tratare, temperatura minimã si continutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificãri adecvate, cel putin o datã, când instalatia de incinerare sau coincinerare este pusã in functiune si in cele mai nefavorabile conditii de operare anticipate.
Trebuie mentionat cã in incineratoare conditiile de lucru sunt foarte agresive si ca urmare este necesarã folosirea de senzori de mãsurare foarte rezistenti (termocupluri).
Pentru mãsurarea continuã a valorii temperaturii in camera de postcombustie trebuie amplasate minim douã termocupluri, de preferabil in tavan decât in peretii laterali. Aceasta deoarece presiunea termicã si mecanicã este mai scãzutã si durata de functionare, in conditii de sigurantã si exactitate, mai mare. Termocuplurile cu manta ceramicã de protectie sunt folosite in mod curent pentru monitorizarea continuã a valorilor temperaturii minime, deoarece sunt foarte rezistente la atmosfera de oxidare din camera de postcombustie.
Termocuplurile trebuie schimbate des ca urmare a conditiilor specifice de functionare (temperatura intre 800°C si 1200°C) si ca urmare punctele de amplasare trebuie sã fie usor accesibile. Deoarece conditiile de lucru sunt foarte agresive, termocuplurile sunt protejate cu mantale ceramice de protectie si, suplimentar, cu o manta dintr-un material special foarte rezistent (Sicromal 12).
Pentru mãsurarea continuã a continutului minim de oxigen se recomandã amplasarea echipamentelor de mãsurã dupã boiler.
Echipamentele de mãsurã trebuie calibrate la fiecare 3 ani de o firmã independentã, iar modul de functionare trebuie verificat anual.
4.4.3. Verificarea conditiilor de combustie
Verificarea conditiilor de combustie se face prin mãsurarea temperaturii minime, continutului minim de oxigen, timpului de stationare si a nivelului de amestecare a gazelor de combustie cu aerul de combustie.
Pentru a se realiza aceste mãsurãtori este necesarã stabilirea a douã sectiuni orizontale sau transversale (functie de tipul de incinerator) in camera de postcombustie in care sã se mãsoare temperatura si sã se stabileascã gradientul de temperaturã. Valoarea gradientului de temperaturã este necesarã pentru calcularea timpului de stationare si pentru stabilirea exactã a sfârsitului zonei de postcombustie (zona in care timpul de stationare este de exact 2 secunde).
Mãsurarea temperaturii minime si a continutului minim de oxigen se poate face folosind o retea de mãsurãtori bazatã pe luarea in considerare a unui punct de mãsurare pentru fiecare unitate de suprafatã de 2 mp. Sectiunile de mãsurare se amplaseazã la inceputul si sfârsitul camerei de postcombustie, folosind datele oferite de fabricantul incineratorului. Aparatul de mãsurã pentru temperatura minimã, recomandat, este pirometrul de suctiune.
Continutul minim de oxigen trebuie sã fie cel putin 3% din volum pentru arderea deseurilor lichide si 6% din volum pentru arderea deseurilor solide. Mãsurarea trebuie sã fie fãcutã in aceeasi sectiune in care se mãsoarã temperatura minimã.
Timpul de stationare se calculeazã pe baza mãsurãrii volumelor gaze reziduale, stabilirii gradientului temperaturii si formei geometrice a zonei de postcombustie.
4.5. Mãsurarea componentilor specifici
4.5.1. Mãsurarea componentilor specifici din gazele reziduale
Mãsurãtorile trebuie fãcute astfel incât rezultatele sã fie comparabile in conditii de functionare comparabile a incineratorului. Mãsurãtorile trebuie realizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor substantelor poluante din Anexa nr. 4 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , folosind tehnici de mãsurare conforme cu cele din Anexa nr. 5 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 si comparând rezultatele obtinute cu cele din Anexa nr. 7 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 . Din analiza situatiei existente la 30.09.2002 rezultã cã pentru substantele poluante nominalizate in Anexa nr. 7 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 metode de analiza standardizate in tarã sunt numai pentru câteva, si anume:
- SR EN 13649/2002 - Emisii la surse fixe - Determinarea concentratiei masice a compusilor organici gazosi individuali - Metoda prin carbon activ si desorbtia solventilor;
- SR EN 13526/2002 - Emisii la surse fixe - Determinarea concentratiei masice de carbon organic gazos total in efluentii gazosi din procesele care utilizeazã solventi - Metoda continuã cu detector de ionizare in flacãrã;
- SR EN 113284-1/2002 - Emisii la surse fixe - Determinarea concentratiei masice scãzute de pulberi - Partea 1 - Metoda gravimetricã manualã;
- SR EN 13211/2002 - Emisii la surse fixe - Metoda manualã de determinare a concentratiei de mercur total;
- SR EN 12619/2002 - Emisii de la surse fixe - Determinarea concentratiei masice de carbon organic total in concentratii scãzute in efluentul gazos - Metoda cu detector continuu de ionizare in flacãrã;
Pentru analizarea celorlalte substante este necesarã folosirea standardelor europene sau/si internationale. Pe mãsura preluãrii prin andorsare sau traducere completã de alte standarde de prelevare si mãsurare a substantelor poluante din emisiile gazoase evacuate din instalatiile de incinerare, acestea vor deveni obligatorii atât pentru operatorii instalatiilor, cât si pentru laboratoarele de monitorizare din reteaua MAPM.
4.5.2. Mãsurarea componentilor specifici din apele uzate
Mãsurãtorile trebuie fãcute astfel incât rezultatele sã fie comparabile in conditii de functionare comparabile a incineratorului.
Monitorizarea continuã se face, in mod curent, pentru componentii:
- pH - prin electrometrie cu electrod de mãsurã in flux - metoda de analizã fiind SR ISO 10523/1997;
- temperaturã - folosind termometre de contact, termocuple, diode semiconductoare etc;
- debit - folosind diafragme, tuburi Venturi, deversoare, canale Parshall, debitmetre cu mascã, detectoare electromagnetice etc, iar monitorizarea discontinuã pentru ceilalti componenti nominalizati in Anexa nr. 6 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 .
Numãrul punctelor de prelevare, sectiunile de prelevare, numãrul de probe prelevate in cursul unui an, metodele de prelevare, transport, conservare, analizã si interpretare a rezultatelor se face in conformitate cu prevederile din <>Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 .
4. Instructiuni pentru mãsurarea emisiilor in atmosferã
4.1. Scopul
Mãsurarea emisiilor trebuie sã asigure urmãtoarele cerinte:
- sã fie reprezentative si comparabile;
- sã permitã o evaluare uniformã;
- sã permitã monitorizarea conformãrii nivelului de emisii cu cel impus de legislatia in vigoare si cel prevãzut prin proiect.
4.2. Planificarea mãsurãtorilor
4.2.1. Definirea scopului mãsurãtorilor
Scopul mãsurãtorilor depinde in mod esential de modul de folosire a rezultatelor si ca urmare parametrii care conditioneazã mãsurãtorile sunt in functie de conditiile de functionare impuse prin autorizatia de mediu, experienta operatorului si a inspectorului de mediu si includ:
- tipul si modul de functionare a instalatiilor de ardere si de epurare;
- schimbarea conditiilor de functionare in timp (lucrãri de intretinere si modificare a functionãrii, lucrãri de curãtare a suprafetelor cuptorului, procedurile de punere in functiune si oprire, etc);
- evolutia factorilor de interferentã chimici si fizici in procesele de ardere (temperatura, densitatea si compozitia deseurilor);
- forma geometricã a sistemului de evacuare a gazelor reziduale in vecinãtatea punctului de mãsurare, tipul aparaturii de mãsurare folosit, accesul la punctul de mãsurare.
In functie de parametrii mentionati mai sus se iau deciziile privind:
- numãrul de puncte de mãsurare, amplasarea acestora, durata mãsurãrii;
- alegerea sistemelor de mãsurare;
- modificarea sau nu a functionarii instalatiilor pe perioada mãsurãrii;
- modul de evaluare a rezultatelor.
4.2.2. Amplasarea si functionarea punctelor de recoltare
Amplasarea si functionarea punctelor de recoltare a probelor si de mãsurare a parametrilor proceselor de ardere trebuie sã se facã in concordantã cu prevederile <>Ordinului nr. 462/1993 al MAPPM - "Norma tehnicã privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produsi de surse stationare" si suplimentar sã respecte si urmãtoarele conditii:
- la punctele de recoltare repartitia substantelor poluante, in sectiunea canalului de evacuare, trebuie sã fie cât mai omogenã posibil;
- mãsurãtorile de calibrare a instrumentelor folosite la mãsurarea continuã a emisiilor trebuie fãcute in aceeasi sectiune cu cea de recoltare;
- trebuie evitatã aparitia de interferente intre diferitele mãsurãtori simultane;
- punctul de recoltare trebuie sã permitã un acces sigur si usor, sã indeplineascã conditiile solicitate de protectia muncii si siguranta sãnãtãtii personalului de recoltare a probelor, sã fie protejat la schimbãrile de climã dacã este amplasat in spatii deschise;
Amplasarea si functionarea instalatiilor de mãsurare a emisiilor trebuie sã respecte, minim, urmãtoarele conditii:
- temperatura mediului ambiant in care se amplaseazã trebuie sã respecte limitele impuse de fabricant;
- sã fie protejate la schimbãrile de climã;
- sã fie amplasate in zone lipsite de vibratii si socuri datorate functionarii instalatiilor de incinerare si a utilitãtilor;
- sã fie protejate de actiunea exterioarã a gazelor si vaporilor produsi in instalatia de incinerare;
- sã fie eliminatã interferenta câmpurilor electrice si magnetice asupra instalatiilor de mãsurare si transmitere a datelor;
- elementele componente sã fie fabricate din materiale care sã reziste la coroziune si la efectele interferentei intre materialul de fabricatie si substantele prelevate;
- conditiile de mãsurare, analiza si interpretare a rezultatelor sã fie cele prevãzute in <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , <>Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 si <>Ordinul MAPPM nr. 462/1993 .
4.3. Valori de referintã
Valorile de referintã sunt cele stabilite prin <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , Capitolul 7, pentru incineratoare.
4.4. Mãsurãtori in zona de postcombustie
4.4.1. Elemente generale
Incineratoarele de deseuri trebuie proiectate, construite si exploatate astfel incât sã asigure o ardere maximã a deseurilor. Conditii de combustie, cum sunt temperatura minimã, continutul minim de oxigen si timpul de stationare necesitã a fi mãsurate pentru asigurarea unei postcombustii optime.
4.4.2. Mãsurãtori pentru verificarea modului de functionare
Operatorul incineratorului trebuie sã monitorizeze:
a) mãsurãtori continue ale urmãtoarelor substante: oxizi de azot [NO(x)], cu conditia sã fie stabilite valorile limitã de emisie, monoxid de carbon (CO), pulberi totale, carbon organic total (TOC), acid clorhidric (HCl), acid fluorhidric (HF), bioxid de sulf [SO(2)];
b) mãsurãtori continue ale urmãtorilor parametri de proces: temperatura lângã peretele interior al camerei de ardere sau alt punct reprezentativ al camerei de ardere si/sau postardere, aprobat de autoritatea competentã pentru protectia mediului; concentratia de oxigen, presiunea, temperatura si continutul in vapori de apã in gazele de ardere;
c) cel putin douã mãsurãtori pe an ale metalelor grele, dioxinelor si furanilor, dar pentru primul an de functionare mãsurãtorile se vor face trimestrial. Autoritatea competentã pentru protectia mediului poate stabili perioade de mãsurare, acolo unde s-au stabilit valorile limitã de emisie, pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alti poluanti.
Timpul de tratare, temperatura minimã si continutul de oxigen al gazelor de ardere se supun unei verificãri adecvate, cel putin o datã, când instalatia de incinerare sau coincinerare este pusã in functiune si in cele mai nefavorabile conditii de operare anticipate.
Trebuie mentionat cã in incineratoare conditiile de lucru sunt foarte agresive si ca urmare este necesarã folosirea de senzori de mãsurare foarte rezistenti (termocupluri).
Pentru mãsurarea continuã a valorii temperaturii in camera de postcombustie trebuie amplasate minim douã termocupluri, de preferabil in tavan decât in peretii laterali. Aceasta deoarece presiunea termicã si mecanicã este mai scãzutã si durata de functionare, in conditii de sigurantã si exactitate, mai mare. Termocuplurile cu manta ceramicã de protectie sunt folosite in mod curent pentru monitorizarea continuã a valorilor temperaturii minime, deoarece sunt foarte rezistente la atmosfera de oxidare din camera de postcombustie.
Termocuplurile trebuie schimbate des ca urmare a conditiilor specifice de functionare (temperatura intre 800°C si 1200°C) si ca urmare punctele de amplasare trebuie sã fie usor accesibile. Deoarece conditiile de lucru sunt foarte agresive, termocuplurile sunt protejate cu mantale ceramice de protectie si, suplimentar, cu o manta dintr-un material special foarte rezistent (Sicromal 12).
Pentru mãsurarea continuã a continutului minim de oxigen se recomandã amplasarea echipamentelor de mãsurã dupã boiler.
Echipamentele de mãsurã trebuie calibrate la fiecare 3 ani de o firmã independentã, iar modul de functionare trebuie verificat anual.
4.4.3. Verificarea conditiilor de combustie
Verificarea conditiilor de combustie se face prin mãsurarea temperaturii minime, continutului minim de oxigen, timpului de stationare si a nivelului de amestecare a gazelor de combustie cu aerul de combustie.
Pentru a se realiza aceste mãsurãtori este necesarã stabilirea a douã sectiuni orizontale sau transversale (functie de tipul de incinerator) in camera de postcombustie in care sã se mãsoare temperatura si sã se stabileascã gradientul de temperaturã. Valoarea gradientului de temperaturã este necesarã pentru calcularea timpului de stationare si pentru stabilirea exactã a sfârsitului zonei de postcombustie (zona in care timpul de stationare este de exact 2 secunde).
Mãsurarea temperaturii minime si a continutului minim de oxigen se poate face folosind o retea de mãsurãtori bazatã pe luarea in considerare a unui punct de mãsurare pentru fiecare unitate de suprafatã de 2 mp. Sectiunile de mãsurare se amplaseazã la inceputul si sfârsitul camerei de postcombustie, folosind datele oferite de fabricantul incineratorului. Aparatul de mãsurã pentru temperatura minimã, recomandat, este pirometrul de suctiune.
Continutul minim de oxigen trebuie sã fie cel putin 3% din volum pentru arderea deseurilor lichide si 6% din volum pentru arderea deseurilor solide. Mãsurarea trebuie sã fie fãcutã in aceeasi sectiune in care se mãsoarã temperatura minimã.
Timpul de stationare se calculeazã pe baza mãsurãrii volumelor gaze reziduale, stabilirii gradientului temperaturii si formei geometrice a zonei de postcombustie.
4.5. Mãsurarea componentilor specifici
4.5.1. Mãsurarea componentilor specifici din gazele reziduale
Mãsurãtorile trebuie fãcute astfel incât rezultatele sã fie comparabile in conditii de functionare comparabile a incineratorului. Mãsurãtorile trebuie realizate pentru stabilirea valorilor concentratiilor substantelor poluante din Anexa nr. 4 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 , folosind tehnici de mãsurare conforme cu cele din Anexa nr. 5 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 si comparând rezultatele obtinute cu cele din Anexa nr. 7 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 . Din analiza situatiei existente la 30.09.2002 rezultã cã pentru substantele poluante nominalizate in Anexa nr. 7 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 metode de analiza standardizate in tarã sunt numai pentru câteva, si anume:
- SR EN 13649/2002 - Emisii la surse fixe - Determinarea concentratiei masice a compusilor organici gazosi individuali - Metoda prin carbon activ si desorbtia solventilor;
- SR EN 13526/2002 - Emisii la surse fixe - Determinarea concentratiei masice de carbon organic gazos total in efluentii gazosi din procesele care utilizeazã solventi - Metoda continuã cu detector de ionizare in flacãrã;
- SR EN 113284-1/2002 - Emisii la surse fixe - Determinarea concentratiei masice scãzute de pulberi - Partea 1 - Metoda gravimetricã manualã;
- SR EN 13211/2002 - Emisii la surse fixe - Metoda manualã de determinare a concentratiei de mercur total;
- SR EN 12619/2002 - Emisii de la surse fixe - Determinarea concentratiei masice de carbon organic total in concentratii scãzute in efluentul gazos - Metoda cu detector continuu de ionizare in flacãrã;
Pentru analizarea celorlalte substante este necesarã folosirea standardelor europene sau/si internationale. Pe mãsura preluãrii prin andorsare sau traducere completã de alte standarde de prelevare si mãsurare a substantelor poluante din emisiile gazoase evacuate din instalatiile de incinerare, acestea vor deveni obligatorii atât pentru operatorii instalatiilor, cât si pentru laboratoarele de monitorizare din reteaua MAPM.
4.5.2. Mãsurarea componentilor specifici din apele uzate
Mãsurãtorile trebuie fãcute astfel incât rezultatele sã fie comparabile in conditii de functionare comparabile a incineratorului.
Monitorizarea continuã se face, in mod curent, pentru componentii:
- pH - prin electrometrie cu electrod de mãsurã in flux - metoda de analizã fiind SR ISO 10523/1997;
- temperaturã - folosind termometre de contact, termocuple, diode semiconductoare etc;
- debit - folosind diafragme, tuburi Venturi, deversoare, canale Parshall, debitmetre cu mascã, detectoare electromagnetice etc, iar monitorizarea discontinuã pentru ceilalti componenti nominalizati in Anexa nr. 6 la <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 .
Numãrul punctelor de prelevare, sectiunile de prelevare, numãrul de probe prelevate in cursul unui an, metodele de prelevare, transport, conservare, analizã si interpretare a rezultatelor se face in conformitate cu prevederile din <>Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 .
4.6. Variabilele mãsurate si date caracteristice
Variabilele care trebuie determinate sunt urmãtoarele:
a) pentru verificarea conditiilor de functionare:
- modul in care incineratorul a fost proiectat;
- modul in care a fost proiectat sistemul de epurare a emisiilor;
- tipul si cantitatea de deseuri incinerate;
- temperaturile si presiunile in incinerator si in sistemul de epurare a emisiilor;
- randamentul sistemului de evacuare a aerului;
b) pentru verificarea sistemului de mãsurare a emisiilor in atmosferã:
- aria sectiunii unde se amplaseazã echipamentul de mãsurare;
- viteza debitului de gaze reziduale;
- temperatura si presiunea gazelor reziduale;
- presiunea atmosfericã;
- continutul de vapori din gazele reziduale;
- continutul de oxigen, gaz uscat, in gazele reziduale;
- concentratia masicã a componentilor emisiilor ce trebuie mãsurati.
Fiecare dintre variabilele prezentate mai sus concurã la buna functionare a proceselor de ardere si de monitorizare a emisiilor.
4.7. Evaluarea rezultatelor mãsurãtorilor
Evaluarea rezultatelor mãsurãtorilor fãcute pentru verificarea respectãrii valorilor limitã de emisie trebuie realizatã conform paragrafului 7.8, Capitolul 7 din <>Hotarârea Guvernului nr. 128/2002 .
4.8. Raportul mãsurãtorilor efectuate
Raportul mãsurãtorilor efectuate trebuie sã continã informatii privind modul de pregãtire, realizare si evaluare a rezultatelor, si anume:
- scopul in care au fost efectuate mãsurãtorile;
- sectiunea de mãsurare;
- componentii mãsurati si limitele impuse prin autorizatia de functionare;
- descrierea stãrii tehnice si a modului de functionare a incineratorului si a instalatiilor de control a emisiilor investigate;
- detalii ale programului de mãsurare;
- punctul de prelevare si echipamentul de mãsurare;
- metoda de prelevare;
- metoda de analizã;
- conditiile in care au avut loc investigarea si mãsurarea;
- eventualele fenomene nenormale din functionarea incineratorului si/sau a echipamentului de mãsurare pe durata mãsurãtorilor;
- nivelul de eroare;
- compararea rezultatelor obtinute cu cele impuse prin autorizatia de functionare;
- verificarea caracterului plauzibil al rezultatelor.
5. Eliminarea reziduurilor
5.1. Elemente generale
Scopul principal al incinerãrii este descompunerea termicã si mineralizarea deseurilor. Suplimentar, fatã de emisiile de pulberi totale si gaze, prin incinerarea deseurilor se eliminã urmãtoarele tipuri de reziduuri solide si lichide:
- cenusã/zgurã;
- praf din sistemul de epurare a gazelor;
- produsi de reactie din sistemul de epurare a gazelor;
- materiale adsorbante epuizate;
- mase catalitice epuizate;
- apã uzatã;
- alte reziduuri.
Compozitia si cantitatea reziduurilor variazã foarte mult in functie de tipul deseurilor incinerate. Suplimentar existã o relatie foarte strânsã intre mãsurile tehnice pentru epurarea gazelor, concentratia in poluanti a gazelor epurate si cantitatea de reziduuri rezultatã.
Procesul de epurare a gazelor reziduale trebuie astfel ales incât sã genereze cantitãti cât mai mici de reziduuri ale cãror caracteristici sã permitã recuperarea maximã a materialelor recuperabile, si pe cât posibil o eliminare in conditii de sigurantã maximã pentru mediul inconjurãtor.
Apele din proces trebuie epurate intr-o statie de epurare a apelor industriale iar anumite reziduuri (ex. cenusã, sãruri din statia de epurare) trebuie sã fie predispuse la recuperare.
Cantitãtile de reziduuri rezultate de la o statie de incinerare a deseurilor municipale in cadrul cãreia epurarea emisiilor din gazele reziduale se realizeazã prin: precipitatoare electrostatice, scrubere umede, epurare secundarã, corectie de pH cu lapte de var, precipitarea metalelor grele si evaporare, reprezintã:
- zgurã/cenusã - 200-350 kg/tona de deseu incinerat;
- praf rezultat de la boiler si de la instalatia de epurare a gazelor reziduale - 25-40 kg/tona de deseu incinerat;
- sãruri din procesul de evaporare a apei - 30-50 kg/tona de deseu incinerat.
Cantitãtile de reziduuri rezultate de la o statie de incinerare a deseurilor periculoase, in cadrul cãreia epurarea emisiilor din gazele reziduale se realizeazã prin douã trepte de scrubere umede si corectie de pH cu lapte de var, reprezintã:
- zgurã/cenusã - 150-200 kg/tona de deseu incinerat;
- praf rezultat de la boiler si de la instalatia de epurare a gazelor reziduale - 25-35 kg/tona de deseu incinerat;
- nãmol cu continut de gips rezultat de la epurarea apelor uzate - 5-15 kg/tona de deseu incinerat;
- nãmol cu continut de metale grele - 4-6 kg/tona de deseu incinerat;
- clorurã de calciu din instalatia de evaporare a apei - 40-60 kg/tona de deseu incinerat.
5.2. Zgurã/Cenusã
Zgura rezultatã din incinerarea deseurilor municipale se compune, in principal, din pãrti minerale (ex. sticlã, nisip, ceramicã), materii feroase si neferoase si pãrti neincinerate ale deseurilor. Prin sinterizarea deseurilor, in conditiile unei bune arderi, se reduce continutul in suspensii fine si eluabile din zgurã, ceea ce asigurã o bunã recuperare si un tratament mecanic usor a zgurii.
Scopul tratãrii zgurii este recuperarea substantelor care pot fi reincluse in circuitul comercial (ex. in construirea de drumuri, sosele si autostrãzi). Forma de tratare aleasã depinde de folosinta finalã, dar trebuie sã ia in considerare si aspecte economice, tehnice si de protectie a mediului.
Dacã din considerente economice nu este posibilã refolosirea zgurii, atunci se au in vedere conditiile impuse pentru depozitare controlatã. Dacã este posibilã refolosirea, sistemul de tratare trebuie proiectat si echipat incât sã asigure atât tratarea (depozitarea pe o perioadã de minim 3 luni, separarea pe diametre - 0-16 mm, 16-32 mm, 6-32 mm, micsorarea diametrelor, amestecare conform retetei, depozitare in vederea transportului), cât si incadrarea in conditiile de protectie a mediului.
Zgura rezultatã din incinerarea deseurilor periculoase, datoritã temperaturii de incinerare ridicate (900°C - 1300°C), poate fi depozitatã controlat fãrã o tratare prealabilã. Recuperarea se foloseste numai in cazuri speciale datoritã calitãtii zgurii in ceea ce priveste dimensiunile granulelor si compozitia chimicã.
Cantitãtile de zgurã si cenusã rezultate din incinerarea nãmolurilor municipale variazã in functie de procesul de incinerare folosit, nivelul de ardere a deseurilor, cantitatea de aer de combustie folositã si, nu in ultimul rând, de compozitia nãmolului incinerat. Posibilitatea de refolosire ca material de constructie trebuie analizatã pentru fiecare caz in parte, dar cel mai des este compactatã folosind aditivi si depozitatã in celule special amenajate in depozitele de deseuri menajere.
Operatorul incineratorului are obligatia de a efectua analiza cenusii rezultate de la incinerare. In functie de rezultatele acestor determinãri se va stabili modul de eliminare sau valorificare a acesteia.
5.3. Pulberile rezultate din incinerarea deseurilor
In timpul incinerãrii pulberile sunt evacuate din boiler si instalatiile de desprãfuire si trebuie indepãrtate si tratate separat de zgurã si cenusã. Fãrã o tratare prealabilã, aceste reziduuri pot fi amestecate cu nisip, pietris si folosite ca materiale de umpluturã pentru inchiderea minelor. Pentru reducerea nivelului de poluanti organici (hidrocarburi aromatice) care in cazul depozitãrii duce la poluarea mediului, se studiazã, in prezent, vitrificarea lor prin tratare termicã suplimentarã si includerea lor in produse de sticlã. Datoritã consumului energetic mare, 0,6 kWh/kg de pulbere, aceastã tratare nu este consideratã economicã.
5.4. Apele uzate rezultate din incinerarea deseurilor
Volumele de ape uzate rezultate din incinerarea deseurilor pot fi reduse prin folosirea de sisteme uscate de epurare a gazelor reziduale. In cazul sistemelor umede de epurare a gazelor reziduale se folosesc douã nivele de scrubere pentru eliminarea separatã a HCl (pH < 1) si a SO(2) (pH de la 2 la 3). Deoarece apele sunt recirculate, ele se incarcã in poluanti si pentru asigurarea unei eficiente functionari a scruberelor, periodic volume de apã sunt evacuate din sistem si trimise la statia de epurare. Scopul epurãrii este separarea metalelor grele prin neutralizare si precipitare. Apele uzate sunt poluate, in principal, cu:
- compusi halogeni (fluor, iod, clor, brom);
- sulfati, sulfuri sub formã de sãruri sau acizi;
- metale grele;
- fosfor.
Nivelul de epurare solicitat depinde de destinatia prevãzutã pentru apa uzatã si de "calitatea" impusã prin sistemului de eliminare ce urmeazã a fi folosit.
Se pot realiza multiple combinatii de procese tehnologice pentru epurare, iar dintre acestea se prezintã in continuare cele folosite in mod curent.
Epurarea apelor uzate cu circuit inchis se realizeazã in douã etape, prima, de neutralizare, folosind solutie de sodã sau lapte de var si a doua, de precipitare a metalelor grele, in flux continuu, folosind un reactiv de precipitare pe bazã de sulf. Precipitarea se realizeazã in douã etape, si anume:
- in prima etapã se ridica valoarea pH-ului apei acide evacuate de la scrubere la 8-9 prin adãugarea de reactivi (lapte de var, sodã); in aceastã etapã are loc precipitarea metalelor grele sub formã de hidroxizi;
- deoarece unele metale grele, ex. mercurul, nu precipitã sub formã de hidroxizi este necesarã o a doua treaptã de tratare cu reactivi de precipitare pentru a se putea obtine precipitarea sub formã de compusi de sulfuri.
Alegerea reactivului de precipitare si a conditiilor de desfãsurare a procesului de epurare (valoarea pH, temperaturã) trebuie astfel stabilite si intretinute pentru a se preveni formarea inversã de compusi volatili de mercur in uscãtor.
In cazul sistemului cu evaporarea apei evacuatã din scrubere, se aplicã inainte de evaporare - cristalizarea, neutralizarea si precipitarea metalelor grele. Dacã se urmãreste refolosirea sãrurilor cristalizate este necesarã separarea prin filtrare a metalelor grele precipitate si a gipsului. Prin controlarea proceselor se pot obtine sãruri si compusi de metale grele de mare puritate.
Epurarea apelor uzate ce urmeazã a se evacua in mod direct sau indirect in apele de suprafatã se face prin neutralizare, precipitarea si filtrarea metalelor grele. Suplimentar se iau mãsuri pentru reducerea valorii temperaturii, a continutului de fluoruri si sulfati prin aerare si separare, si a substantelor organice prin epurare biologicã secundarã. Statia de epurare trebuie prevãzutã cu echipamente de mãsurare a debitului, pH-ului si temperaturii. Valorile concentratiilor finale trebuie sã corespundã celor impuse prin <>Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 .
5.5. Reziduurile de la epurarea gazelor reziduale
Din epurarea gazelor reziduale rezultã:
- nãmol de sedimentare din circuitul scruberelor;
- nãmol de la precipitarea metalelor grele.
Nãmolul de sedimentare contine, in principal, gips iar recuperarea pentru refolosire se face prin spãlare in scrubere.
Nãmolul rezultat de la precipitarea metalelor grele se poate depozita controlat.
Dacã apa uzatã, evacuatã din sistemul de separare a HCl, este evaporatã intr-o instalatie de evaporare separatã se poate obtine un amestec de sãruri continând cloruri. In functie de reactivul de neutralizare folosit se obtine clorura de sodiu sau clorura de calciu. Clorura de sodiu pretratatã poate fi folositã pentru producerea de sodã in instalatii de electrolizã. Clorura de calciu nu poate fi refolositã datoritã productiei ridicate pe piata mondialã.
Dacã adãugarea reactivilor de neutralizare in sistemul de separare a HCl se face in douã trepte [treapta intâi pentru HCl si treapta a doua pentru separarea SO(2)] este posibilã obtinerea de acid clorhidric prin conversie intr-o instalatie specialã. Se poate obtine acid sulfuric cu concentratie de 30% si cu puritate la nivelul specificat in industria chimicã. Totusi obtinerea unui produs vandabil este foarte rar economicã in cazul incinerãrii deseurilor si asociatã cu dificultãti tehnice considerabile.
5.6. Adsorbanti, totalizatori
Materialele adsorbante, de tipul cãrbunelui activ, amestecat in unele cazuri cu granule de tuf vulcanic si piatrã de var, sunt folosite pentru separarea substantelor organice (dioxine si furani) si a metalelor grele prezente in formã gazoasã (mercur). Materialele epuizate pot fi reintroduse in cuptor si incinerate concomitent cu distrugerea dioxinelor si furanilor la temperaturi inalte. Dacã nu pot fi reintroduse in cuptor, solutia de eliminare este depozitata in depozite subterane.
Catalizatorii pe bazã de titan si wolfram se folosesc pentru distrugerea compusilor organici. Catalizatorii epuizati sunt depozitati controlat, deoarece, in prezent, recuperarea lor este neeconomicã.
5.7. Alte reziduuri
Alte tipuri de reziduuri se produc in statia de incinerare la perioade diferite de timp si in diferite instalatii:
- nãmol din instalatia de extractie a cenusii din boiler, care este tratat in statia de epurare si apoi depozitat sau incinerat;
- ape uzate poluate cu produse petroliere de la spãlarea rezervoarelor si a autovehiculelor;
- materiale refractare de la repararea cuptorului si a camerei de postcombustie care pot fi depozitate controlat sau refolosite in industria materialelor de constructie;
- materiale care au fost folosite la curãtirea suprafetelor cuptorului si boilerului si care trebuie tratate si depozitate controlat.
6. Costurile incinerãrii deseurilor
Se prezintã informativ in tabel distributia costurilor de exploatare, comparativ, intre douã tipuri de incineratoare, incineratoarele de deseuri municipale si incineratoarele de deseuri periculoase.


┌────────────────────────────┬────────────────────────┬────────────────────────┐
│                            │ Incinerator de deseuri │ Incinerator de deseuri │
│                            │     municipale (%)     │    periculoase (%)     │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Amortizare                  │           49           │           42           │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Cheltuieli de personal      │           14           │           22           │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Cheltuieli de intretinere   │           10           │           16           │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Administratie               │            2           │            2           │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Energie                     │           10           │           10           │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Depozitare finala           │           12           │            6           │
├────────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤
│Altele                      │            3           │            2           │
└────────────────────────────┴────────────────────────┴────────────────────────┘


Mãsurile de optimizare a costurilor trebuie sã ia in considerare proiectarea tehnicã a incineratorului in corelatie cu cerintele legale de functionare. Pentru optimizarea costurilor trebuie luate in considerare urmãtoarele elemente:
- oportunitatea tehnologiei alese;
- standardizarea componentelor instalatiilor si alegerea de proceduri verificate anterior (marcaj de conformitate);
- perioade scurte de realizare a investitiei;
- asigurarea si a altor servicii care pot fi realizate de operatorul statiei;
- distanta cat mai micã intre statia de incinerare si consumatorii energiei recuperate.
Dacã tehnologia a fost proiectatã corect, reducerea costurilor se poate face prin: neinchiderea completã a depozitelor de deseuri, folosirea de buncãre de suprafatã in locul buncãrelor adanci (se reduce volumul fundatiei construite), fundarea pe piloni a constructiilor si instalatiilor, folosirea unei structuri din otel pentru clãdirea buncãrului, etc.
Un factor decisiv pentru reducerea costurilor il reprezintã utilizarea optimã si continuã a capacitãtii incineratorului (evitarea supradimensionãrii) si cooperarea cu alte instalatii de incinerare in perioadele de suprlimentare.
In cazul coincinerãrii, costurile de procesare depind de natura deseurilor procesate, in functie de aceasta putand fi determinate: modalitatea de co-procesare a deseurilor, procentul de substitutie al combustibilului traditional etc.
In oricare din aceste variante, costurile de coincinerare sunt mai mici decat in cazul incinerãrii.
7. Prevederi privind modul de elaborare a documentatiilor necesare obtinerii acordului de mediu pentru realizarea instalatiilor de incinerare si coincinerare
Emiterea acordului de mediu
Conform prevederilor din <>Hotararea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri, instalatiile de incinerare se regãsesc pe Lista nr. 1 din Anexa nr. 1
● Instalatii pentru eliminarea deseurilor prin incinerare sau tratare chimicã, operatiune definitã in anexa nr. IIA pct. 9 din <>Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin <>Legea nr. 426/2001 , sau depozite pentru deseuri periculoase
● Instalatii cu o capacitate mai mare de 100 t/zi pentru eliminarea deseurilor nepericuloase prin incinerare sau tratare chimicã, operatiune definitã in anexa nr. IIA pct. 9 din <>Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri si completãri prin <>Legea nr. 426/2001 .
Urmãtoarele instalatii:
● Instalatii pentru incinerarea deseurilor municipale, cu o capacitate mai mare de 3 t/h;
● Instalatii pentru eliminarea prin incinerare a deseurilor periculoase, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi; se supun procedurii de autorizare integratã privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluãrii, conform legislatiei nationale armonizate cu legislatia europeanã. Se va solicita emiterea autorizatiei integrate de mediu.
Procedura de emitere a acordului de mediu se desfãsoarã conform prevederilor din OM nr. 860/2002.
Cerintele pentru emiterea acordului de mediu pentru instalatiile de incinerare si coincinerare sunt completate specific de cerintele de mai jos.
Realizarea instalatiei
Se va urmãri incadrarea proiectului propus in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor.
Stabilirea amplasamentului instalatiei de incinerare
Amplasamentul instalatiei de incinerare se va face tinând cont de modelarea matematicã a dispersiei poluantilor in aer realizat in conditiile de functionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai putin de 500 m de zona locuitã.
Documentatia tehnicã
Datele minime care trebuie prezentate in documentatiile inaintate autoritãtii centrale sau teritoriale de protectie a mediului si serviciilor tehnice ale administratiei locale pentru obtinerea acordurilor sau avizelor.
Documentatia va prezenta proiectul care trebuie sã garanteze cã instalatia este proiectatã, echipatã si va functiona astfel incât prevederile din Hotarârea Guvernului 128/2002 sã fie respectate intrutotul.
Fundamentarea din punct de vedere al cantitãtilor si tipurilor deseurilor (conform codurilor deseurilor conform <>Hotarârii Guvernului nr. 856/2002 ) ce urmeazã a fi introduse in instalatie, capacitatea de incinerare a instalatiei, implicatiile energetice si implicatiile din punct de vedere a protectiei mediului.
Descrierea instalatiilor
● se vor descrie instalatiile de ardere folosite, se va specifica motivul pentru care a fost ales incineratorul, respectiv coincineratorul, si modul de functionare a acestuia.
● se vor descrie depozitele de combustibili traditionali (conventionali) (ex. cãrbune, combustibil lichid, gaze naturale) - amplasament in cadrul platformei, volume, materiale de constructie, mãsuri de sigurantã in exploatare, modul de aprovizionare si manipulare etc.
● se vor descrie depozitele in care vor fi amplasate deseurile - amplasament in cadrul platformei, volume, materiale de constructie, mãsuri de sigurantã in exploatare, modul de aprovizionare si manipulare, etc. si depozitele pentru "deseurile finale", rezultate in urma incinerãrii, acolo unde este cazul.
● se vor descrie utilitãtile platformei - drumuri de acces, drumuri interioare, reteaua de alimentare cu apã, reteaua de canalizare, alimentarea cu energie electricã, retelele de conducte de abur si energie termicã interioare si exterioare, sistemul de iluminare, clãdirile, sistemele de protectie impotriva incendiilor, sistemele de sigurantã functionarii instalatiilor si siguranta personalului de exploatare.
● se vor descrie instalatiile pentru protectia mediului pe fiecare factor de mediu: aer, apã de suprafatã si subteranã, sol, zgomot si vibratii, etc;
● alte instalatii si echipamente.
Descrierea modului de functionare
Se va prezenta modul de functionare a instalatiilor de pe "circuitul principal - CPI - producerea de energie folosind combustibili conventionali" si de pe "circuitul secundar - CPII - producerea de energie folosind deseuri".
La descrierea "circuitului secundar - CPII - producerea de energie folosind deseuri" se vor prezenta, minim, urmãtoarele:
● Modul de aprovizionare si manipulare a deseurilor inainte de depozitare (transport, verificarea categoriilor de deseuri intrate pe platformã, modul de stabilire a cantitãtilor intrate in platformã, etc).
● Categoriile de deseuri ce se vor incinera, modul de depozitare si supraveghere inainte de incinerare. Se vor specifica in functie de tipul incineratorului categoriile de deseuri care nu vor fi folosite. In cazul obtinerii de "deseuri finale" se vor specificã cantitãtile si compozitia acestora pentru a se putea stabili modul de depozitare finalã.
Protectia si igiena muncii.
Prevenirea si stingerea incendiilor.
Modul de asigurare a securitãtii zonei platformei si in special a depozitelor de deseuri.
Prevederi pentru monitorizarea mediului
Se vor descrie dotãrile si mãsurile prevãzute pentru controlul emisiilor de poluanti in mediu, supravegherea calitãtii factorilor de mediu si monitorizarea activitãtilor destinate protectiei mediului pentru "circuitul principal - CPI - producerea de energie folosind combustibili conventionali" si pentru "circuitul secundar - CPII - producerea de energie folosind deseuri".
Emiterea autorizatiei de mediu
Pânã la finalizarea actelor normative stipulate in baza <>Ordonantei de Urgentã a Guvernului nr. 91/2002 pentru modificarea si completarea <>Legii nr. 137/1995 a protectiei mediului, emiterea autorizatiei de mediu se face in baza actelor legislative in vigoare.
Autorizarea functionãrii incineratoarelor/coincineratoarelor de deseuri se va realiza dupã o procedurã cadru elaboratã si aprobatã de autoritatea centralã pentru protectia mediului, completatã cu prezenta procedurã specificã, in conformitate cu prevederile <>Hotarârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor si a <>Ordonantei de Urgentã a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluãrii.
Prezenta procedurã este specificã incineratoarelor/coincineratoarelor de deseuri si se conformeazã prevederilor <>Ordonantei de Urgentã a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluãrii si a legislatiei care va fi elaborata in aplicarea Ordonantei de Urgentã a Guvernului 34/2002.
Printre cerintele specifice de autorizare pentru un incinerator/coincinerator de deseuri, se numãrã:
Solicitarea unei autorizatii pentru o instalatie de incinerare sau coincinerare, adresatã autoritãtii competente va include o descriere a mãsurilor avute in vedere pentru a garanta cã:
(a) instalatia este proiectatã, echipatã si va functiona astfel incât conditiile Hotarârii Guvernului 128/2002 tin seama de categoriile de deseuri care se incinereazã;
(b) cãldura generatã prin procesul de incinerare este recuperatã cât mai complet posibil, de exemplu, prin generarea combinatã de cãldurã si energie electricã, de abur tehnologic sau incãlzire locuinte;
(c) reziduurile vor fi minimizate ca volum si nocivitate, si reciclate pe cât posibil;
(d) eliminarea reziduurilor care nu pot fi prevenite, reduse, sau reciclate va fi efectuatã in conformitate cu legislatia nationalã si comunitarã.
Autorizatia va fi acordatã doar dacã solicitarea aratã cã tehnicile de mãsurã propuse pentru emisiile in aer sunt in conformitate cu Anexa 5 si privind apa, conform cu Anexa 5, paragrafele 1 si 2.
Autorizatia acordatã de autoritatea competentã pentru o instalatie de incinerare sau coincinerare va:
(a) enumera explicit categoriile de deseuri care pot fi tratate. Lista va folosi categoriile de deseuri stabilite in <>Hotararea Guvernului nr. 856/2002 dacã este posibil, si vor contine informatii despre cantitatea de deseuri, acolo unde este cazul;
(b) include capacitatea totalã de incinerare sau coincinerare a deseurilor pentru acea instalatie;
(c) specificã procedurile de prelevare a probelor si mãsurare folosite pentru a satisface obligatiile impuse pentru mãsurãtorile periodice pentru fiecare poluant al aerului si apei.
Autorizatia acordatã de autoritatea competentã unei instalatii de incinerare sau coincinerare ce foloseste deseuri periculoase, in completarea la cele de mai sus, va:
a) enumera cantitãtile din diferitele categorii de deseuri periculoase care pot fi tratate;
b) specificã fluxurile minime si maxime din aceste deseuri periculoase, puterile lor calorice minime si maxime, si continutul maxim de poluanti, de exemplu, PCB, PCT, clor, fluor, sulf, metale grele.
Autorizatia acordatã de autoritatea competentã unei instalatii de incinerare sau coincinerare va respecta si urmãtoarele cerinte:
a) instalatia de incinerare sau co-incinerare, sau linia de incinerare nu va continua in nici un caz sã incinereze deseuri pe o perioadã mai mare de 4 ore fãrã intrerupere, atunci când sunt depãsite valorile limitã de emisie; in plus, durata cumulativã de functionare in asemenea conditii pe timp de un an trebuie sã fie sub 60 de ore. Durata de 60 ore se aplicã acelor linii din instalatie care sunt conectate la un dispozitiv unic de spãlare a gazelor de ardere.
b) continutul total de praf al emisiilor in aer de la o instalatie de incinerare nu trebuie in nici o circumstantã sã depãseascã 150 mg/mc, exprimate ca medie la jumãtate orã; in plus, valorile limitã ale emisiei in aer pentru CO si TOC nu trebuie depãsite.
Operatorul instalatiei va fi o persoanã competentã pentru exercitarea acestei responsabilitãti.
Acolo unde operatorul unei instalatii de incinerare sau coincinerare pentru deseuri nepericuloase are in vedere o modificare a activitãtii care va implica incinerare sau coincinerare de deseuri periculoase, trebuie consideratã ca o schimbare substantialã si se vor aplica prevederile din <>Ordonanta de Urgentã a Guvernului nr. 34/2002 .
Dacã o instalatie de incinerare sau coincinerare nu se conformeazã conditiilor din autorizatie, in special valorilor limitã de emisie pentru aer si apã, autoritatea competentã va lua mãsuri pentru a asigura conformitatea.





                   TABELUL NR. 1 - PREZENTAREA ALTOR TEHNOLOGII PENTRU TRATAREA TERMICA A DESEURILOR

┌────┬────────────┬──────────────┬────────────────────────────┬───────────────┬────────────────────────────────────────┐
│Nr. │ TEHNOLOGIA │    TIPUL     │                            │               │                                        │
│crt.│            │ CUPTORULUI/  │   DESCRIEREA PROCESULUI    │   FOLOSINTE   │               OBSERVATII               │
│    │            │ REACTORULUI  │                            │               │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 1. │Incinerare  │Cuptor cu     │Este o varianta a cuptorului│Sunt in        │Aerul primar este mai bine introdus si  │
│    │            │camera        │rotativ in care un tub conic│functiune mai  │distribuit decat la cuptorul rotativ.   │
│    │            │rotativa      │pivotant alimenteaza cu     │multe statii   │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │              │deseuri intr-un ritm        │pentru         │de deseuri cleioase si cilindrice (tip  │
│    │            │              │oscilant. Aerul primar este │incinerarea    │bara).                                  │
│    │            │              │alimentat la nivelul        │deseurilor     │                                        │
│    │            │              │stratului fierbinte, iar    │menajere.      │                                        │
│    │            │              │aerul secundar la nivelul   │               │                                        │
│    │            │              │sistemului de descarcare a  │               │                                        │
│    │            │              │zgurii.                     │               │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 2. │Incinerare  │Cuptor cu     │Sistemul de gratare este    │Sunt in        │Este folosit pentru incinerarea         │
│    │            │gratare in    │alcatuit din mai multe      │functiune mai  │deseurilor sub forma de bulgari.        │
│    │            │miscare       │trepte conectate secvential │multe statii   │Asigura o buna aprovizionare cu aer a   │
│    │            │              │care sunt miscate de aerul  │pentru         │materialului incinerat.                 │
│    │            │              │in miscare.                 │incinerarea    │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │              │                            │deseurilor     │de deseuri cleioase si cilindrice (tip  │
│    │            │              │                            │spitalicesti si│bara).                                  │
│    │            │              │                            │a anvelopelor  │                                        │
│    │            │              │                            │uzate.         │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 3. │Incinerare  │Cuptor        │Deseurile sunt introduse cu │Este realizat  │Timpul de stationare poate fi controlat.│
│    │            │continuu sau  │un transportor de tip sita  │ca un cuptor   │Nu asigura omogenizarea deseurilor.     │
│    │            │tunelar       │metalica in cuptorul care   │otelit si      │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │              │functioneaza continuu la o  │emailat si este│deseurilor municipale decat daca acestea│
│    │            │              │presiune redusa si este     │folosit pentru │au fost tratate special intr-o etapa    │
│    │            │              │incalzit cu radiatii        │incinerarea    │anterioara.                             │
│    │            │              │infrarosii la o temperatura │solurilor      │                                        │
│    │            │              │de peste 1000°C.            │contaminate.   │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 4. │Incinerare  │Cuptor cu     │In cuptorul cu strat        │Sunt in        │Se asigura o incalzire rapida a         │
│    │            │strat         │fluidizat rotativ, aerul    │functiune mai  │deseurilor datorita suprafetei mari de  │
│    │            │fluidizat     │primar este injectat        │multe statii   │transfer.                               │
│    │            │(strat        │printr-o placa de           │pentru         │In sectiunea cu temperatura inalta nu   │
│    │            │fluidizat     │distributie in camera de    │incinerarea    │sunt parti in miscare.                  │
│    │            │rotativ sau   │incinerare astfel incat     │deseurilor     │Ofera posibilitatea de a lega           │
│    │            │circulant)    │stratul fluidizat (nisipul) │municipale,    │componentii organici in stratul         │
│    │            │              │are un profil eliptic. In   │deseurilor din │fluidizat folosind aditivi.             │
│    │            │              │cuptorul cu strat circulant,│lemn,          │Asigura o foarte buna ardere, completa, │
│    │            │              │nisipul din strat este      │namolurilor    │datorita amestecarii puternice din      │
│    │            │              │descarcat in camere de      │orasenesti si  │stratul fluidizat si contactului intens │
│    │            │              │incinerare, separat si      │solurilor      │dintre fazele solide si gazoase.        │
│    │            │              │recirculat.                 │contaminate.   │Deseurile trebuie maruntite inainte de  │
│    │            │              │                            │               │incinerare.                             │
│    │            │              │                            │               │Materialele cu o densitate relativ mare │
│    │            │              │                            │               │(metale) trebuie eliminate din deseuri  │
│    │            │              │                            │               │inainte de a fi introduse in            │
│    │            │              │                            │               │incinerator.                            │
│    │            │              │                            │               │Reziduurile se obtin in mare parte sub  │
│    │            │              │                            │               │forma de pulbere.                       │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 5. │Incinerare  │Cuptor cu mai │Traseul deseurilor este de  │Se foloseste   │Este utilizat ca uscator.               │
│    │            │multe trepte  │la partea superioara la cea │pentru arderea │Se asigura separarea zonei de uscare de │
│    │            │              │inferioara a cuptorului prin│namolurilor.   │cea de ardere prin controlul reactiilor.│
│    │            │              │mai multe trepte si sunt    │               │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │              │astfel uscate.              │               │de deseuri care prin incalzire devin    │
│    │            │              │                            │               │cleioase si nici pentru cele de forma   │
│    │            │              │                            │               │cilindrica (tip bara).                  │
│    │            │              │                            │               │Domeniul de temperatura este limitat    │
│    │            │              │                            │               │pentru ca partile solide sa nu se       │
│    │            │              │                            │               │topeasca.                               │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 6. │Incinerare  │Reactor de    │Intr-un astfel de reactor   │Instalatii     │Amestecare rapida si intensa datorita   │
│    │            │mare          │gazele de ardere se introduc│experimentale  │conditiilor de curenti turbulenti.      │
│    │            │turbulenta    │pe la partea inferioara iar │pentru arderea │Nu se foloseste pentru deseuri lichide  │
│    │            │              │deseurile pe la partea      │deseurilor     │si pastoase.                            │
│    │            │              │superioara, arderea avand   │periculoase.   │Marimea particulelor trebuie sa fie de  │
│    │            │              │loc la temperaturi de       │               │maxim 1 mm.                             │
│    │            │              │1200-1600°C.                │               │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 7. │Piroliza/   │Tambur de     │Piroliza deseurilor se face │Sunt in        │Volum redus de gaze reziduale.          │
│    │Incinerare  │carbonizare la│la temperatura scazuta      │functiune la   │Necesita separarea substantelor minerale│
│    │            │temperatura   │intr-un tambur de           │scara          │si metalice.                            │
│    │            │scazuta.      │carbonizare cu un curent    │industriala.   │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │              │descendent de curatare si   │               │Deseurile trebuie maruntite inainte de  │
│    │            │              │tratare a gazului de        │               │introducere in proces.                  │
│    │            │              │carbonificare.              │               │Este necesara depozitarea cocsului de   │
│    │            │              │                            │               │piroliza rezultat.                      │
│    │            ├──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│    │            │Carbonizare la│Piroliza deseurilor la      │A fost realizat│Volum redus de gaze reziduale.          │
│    │            │temperatura   │temperatura scazuta intr-un │la scara       │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │scazuta cu    │tambur de carbonizare cu o  │industriala,   │de deseuri cleioase si de forma         │
│    │            │camera de     │combustie in sens descendent│dar nu a fost  │cilindrica (tip bara) sau pentru deseuri│
│    │            │combustie in  │a gazelor de piroliza si o  │adoptat pentru │care au punctul de topire la temperatura│
│    │            │curent        │combustie aditionala a      │eliminarea     │de piroliza.                            │
│    │            │descendent.   │cocsului de piroliza dupa   │deseurilor.    │Alegerea materialelor de constructie    │
│    │            │Gratare de    │separarea de substantele    │               │este dificila.                          │
│    │            │piroliza cu   │inerte.                     │               │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │tub rotativ in│                            │               │volatile.                               │
│    │            │curent        │                            │               │Necesita separarea substantelor minerale│
│    │            │descendent.   │                            │               │si metalice.                            │
│    │            │              │                            │               │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │              │                            │               │Deseurile trebuie maruntite inainte de  │
│    │            │              │                            │               │introducere in proces.                  │
│    │            │              │                            │               │Este necesara depozitarea cocsului de   │
│    │            │              │                            │               │piroliza rezultat.                      │
│    │            ├──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│    │            │Piroliza pe   │Piroliza deseurilor intr-o  │Realizat la    │Volum redus de gaze reziduale.          │
│    │            │gratare cu    │camera cu gratare o         │scara          │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │camera de     │combustie in sens descendent│industriala,   │de deseuri cleioase si de forma         │
│    │            │combustie in  │a gazelor de piroliza si o  │dar ca statie  │cilindrica (tip bara) sau pentru deseuri│
│    │            │curent        │combustie aditionala a      │experimentala. │care au punctul de topire la temperatura│
│    │            │descendent si │cocsului de piroliza intr-un│               │de piroliza.                            │
│    │            │reactor de    │reactor de topire.          │               │Alegerea materialelor de constructie    │
│    │            │topire cu     │                            │               │este dificila.                          │
│    │            │oxigen        │                            │               │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │suplimentar   │                            │               │volatile.                               │
│    │            │pentru toate  │                            │               │Necesita separarea substantelor minerale│
│    │            │procesele de  │                            │               │si metalice.                            │
│    │            │incinerare.   │                            │               │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │              │                            │               │Deseurile trebuie maruntite inainte de  │
│    │            │              │                            │               │introducere in proces.                  │
│    │            │              │                            │               │Are loc separarea cuprului si fierului  │
│    │            │              │                            │               │in sarja.                               │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 8. │Procese de  │Tambur de     │Pe perioada pirolizei cu un │A fost realizat│Volum redus de gaze reziduale.          │
│    │gazeificare │carbonizare la│gazeificator introdus in    │pentru         │Nu poate fi folosit pentru incinerarea  │
│    │            │temperatura   │curent descendent, gazul de │cocsificare si │de deseuri cleioase si de forma         │
│    │            │scazuta cu    │piroliza si cocsul de       │verificat numai│cilindrica (tip bara) sau pentru deseuri│
│    │            │gazeificator  │piroliza sunt convertiti in │experimental   │care au punctul de topire la temperatura│
│    │            │in curent     │gaz de combustie cu         │pentru deseuri │de piroliza.                            │
│    │            │descendent.   │adaugarea controlata de aer,│si namol.      │Alegerea materialelor de constructie    │
│    │            │Reactor cu pat│in timp ce procesul de      │               │este dificila.                          │
│    │            │fix.          │conversie este realizat cu  │               │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │              │adaugarea controlata de aer │               │volatile.                               │
│    │            │              │intr-un reactor cu strat    │               │Necesita separarea substantelor minerale│
│    │            │              │incarcat sub presiune.      │               │si metalice.                            │
│    │            │              │Pentru deseuri periculoase  │               │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │              │cu granulatie fina procesul │               │Deseurile trebuie maruntite inainte de  │
│    │            │              │de conversie se realizeaza  │               │introducere in proces.                  │
│    │            │              │numai in reactor.           │               │Sinteza aditionala a metanolului in     │
│    │            │              │                            │               │procesul de recuperare a energiei.      │
│    │            ├──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│    │            │Gazeificator  │Gazeificarea materialelor   │Realizat la    │Numai volume mici de gaze reziduale     │
│    │            │cu strat fix  │brichetate sau sub forma de │scara          │necesita epurarea (gazul de sinteza).   │
│    │            │              │bulgari (deseuri amestecate │industriala si │Gazul de sinteza este folosit ca o sursa│
│    │            │              │cu carbune) cu oxigen       │aflat in       │de energie si de metanol de sinteza.    │
│    │            │              │intr-un reactor tip coloana │exploatare     │Este necesara brichetarea deseurilor.   │
│    │            │              │proiectat ca un gazificator │pentru         │Este necesara separarea substantelor    │
│    │            │              │presurizat cu strat fix.    │gazeificarea   │minerale si metalice.                   │
│    │            │              │                            │amestecurilor  │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │              │                            │deseuri/       │volatile.                               │
│    │            │              │                            │carbune.       │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            ├──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│    │            │Gazeificator  │Gazeificarea deseurilor     │Este realizat  │Numai volume mici de gaze reziduale     │
│    │            │cu strat in   │lichide si pastoase         │la scara       │necesita epurarea (gazul de sinteza).   │
│    │            │miscare       │(uleiuri, slamuri, gudroane)│industriala si │Gazul de sinteza este folosit ca o sursa│
│    │            │              │in reactor sub presiune.    │folosit pentru │de energie si de metanol de sinteza.    │
│    │            │              │                            │gazeificarea   │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │              │                            │deseurilor     │volatile.                               │
│    │            │              │                            │lichide si     │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │              │                            │pastoase.      │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 9. │Piroliza/   │Canal de      │Compactarea materialelor cu │Se foloseste   │Se asigura degazeificarea, combustia si │
│    │Gazeificare/│degazeificare,│o presa, uscare suplimentara│pentru tratarea│topirea in cadrul unui proces inchis.   │
│    │Incinerare  │reactor de    │si degazeificare partiala   │deseurilor     │Volume mai mici de gaze reziduale decat │
│    │            │gazeificare   │intr-un canal rectangular si│menajere si    │in cazul incinerarii necesita epurarea. │
│    │            │              │gazificare cu adaugarea de  │comerciale.    │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │              │oxigen intr-un reactor tip  │               │volatile.                               │
│    │            │              │coloana. Omogenizarea       │               │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │              │zgurii.                     │               │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│10. │Procesul de │Reactor de    │Hidrogenarea termica a      │Realizat pentru│Recuperarea de materii prime.           │
│    │hidrogenare │hidrogenare   │materialelor are loc la     │rafinarea      │Nu se poate folosi pentru deseuri       │
│    │            │              │temperatura de 700-1400°C   │reziduurilor si│municipale netratate in mod special.    │
│    │            │              │folosind hidrogenul sau     │experimental   │Necesita consum energetic mare.         │
│    │            │              │butanul ca agent de         │pentru deseuri │Alegerea materialelor de constructie    │
│    │            │              │reducere; hidrogenarea      │individuale.   │este dificila.                          │
│    │            │              │catalitica are loc la o     │               │                                        │
│    │            │              │temperatura de 250-450°C si │               │                                        │
│    │            │              │o presiune de peste 300 bar.│               │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│11. │Procese de  │Echipamente de│Substantele solide sunt     │Realizat       │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │topire      │topire        │topite in cuptoare de topire│experimental in│Este necesara adaugarea de energie sau  │
│    │            │Cuptor de     │electrice cu incalzire      │industria      │combustibil.                            │
│    │            │topire        │electrica sau in cuptor-vana│otelului si a  │Este necesara, in unele cazuri,         │
│    │            │              │pentru topirea sticlei      │sticlei pentru │adaugarea de aditivi.                   │
│    │            │              │folosind combustibili       │tratarea de    │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │              │conventionali.              │deseuri/       │volatile.                               │
│    │            │              │                            │reziduuri.     │Nu poate fi folosit pentru deseuri      │
│    │            │              │                            │               │municipale netratate in mod special.    │
│    │            ├──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│    │            │Cuptor de     │Materialele sunt introduse  │Sunt in        │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │topire cu     │intr-un canal circular      │functiune      │Este necesara adaugarea de energie sau  │
│    │            │manta dubla   │amplasat intre mantaua      │instalatii     │combustibil.                            │
│    │            │              │exterioara si cilindrul     │pentru cenusa, │Este necesara, in unele cazuri,         │
│    │            │              │interior unde suprafata lor │zgura si       │adaugarea de aditivi.                   │
│    │            │              │este topita cu arzatoare.   │deseuri din    │Duce la mobilizarea de metale grele.    │
│    │            │              │                            │plastic.       │Nu poate fi folosit pentru deseuri      │
│    │            │              │                            │               │municipale netratate in mod special.    │
│    │            ├──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│    │            │Cuptor-vana   │Materialele sunt introduse  │A fost realizat│Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │            │pentru topirea│in cuptor la temperatura de │experimental,  │Este necesara adaugarea de energie sau  │
│    │            │sticlei       │1200°C si substantele       │pentru         │combustibil.                            │
│    │            │              │nevolatile sunt topite.     │incinerarea    │Are loc vitrificarea zgurii.            │
│    │            │              │                            │deseurilor     │Duce la mobilizarea de metale grele     │
│    │            │              │                            │periculoase.   │volatile.                               │
│    │            │              │                            │               │Nu poate fi folosit pentru deseuri      │
│    │            │              │                            │               │municipale netratate in mod special.    │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│12. │Procese in  │Cuptoare in   │Are loc generarea de plasma │A fost         │Rezulta produsi vitrificati.            │
│    │plasma      │plasma        │la temperaturi foarte       │realizata in   │Este necesara adaugarea de energie sau  │
│    │            │              │ridicate (10000°C) care     │scop           │combustibil.                            │
│    │            │              │atomizeaza substantele      │experimental   │Are loc vitrificarea zgurii.            │
│    │            │              │volatile si topesc          │pentru         │Duce la mobilizarea de metale grele.    │
│    │            │              │substantele solide.         │incinerarea    │Nu poate fi folosit pentru deseuri      │
│    │            │              │                            │deseurilor     │municipale netratate in mod special.    │
│    │            │              │                            │periculoase.   │                                        │
├────┼────────────┼──────────────┼────────────────────────────┼───────────────┼────────────────────────────────────────┤
│13. │Procesul de │Cuptor cu     │In cuptor materialele sunt  │Realizat       │Nu poate fi folosit pentru deseuri      │
│    │piroliza    │strat         │amestecate cu un reactiv    │experimental   │municipale netratate in mod special.    │
│    │            │circulant     │alcalin intr-o atmosfera de │pentru         │Alegerea materialelor de constructie    │
│    │            │              │gaz inert.                  │incinerarea    │este dificila.                          │
│    │            │              │                            │hidrocarburilor│                                        │
│    │            │              │                            │hidrogenate.   │                                        │
└────┴────────────┴──────────────┴────────────────────────────┴───────────────┴────────────────────────────────────────┘



FIGURA 1
MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DESEURILOR SOLIDE

NOTA: C.T.C.E. PIATRA NEAMT
---------------------------
FIGURA 1 - MANAGEMENTUL INTEGRAT AL DESEURILOR SOLIDE - se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 bis din7 martie 2003. (a se vedea imaginea asociata)


FIGURA 2

SCHEMA PROCESELOR TEHNOLOGICE A POSIBILITĂTILOR DE ELIMINARE
A DESEURILOR PERICULOASE


  ┌────────────────────────────────────────────┐   ┌───────────────────────────┐
<─┤DESEU 1           DESEU 2            DESEU 3│ ┌─┤CARBUNE    PACURA       GAZ│
  └─────────┬──────────────────────┬───────────┘ │ └────────┬────────┬─────────┘
            v                      v             │          │        │
      ┌────────────┐         ┌────────────┐      │          │        │
      │COLECTARE SI│         │COLECTARE SI│      │          │        │
─────>│ PREGATIREA │         │ PREGATIREA ├┬─────┼────┬─────┼────────┼─────┐
      │  IN COMUN  │         │  SEPARATA  ││     │    v     v        v     v
      └────────────┤         ├────────────┘│     │ ┌────────────┐ ┌────────────┐
────────┐          │         │             │     │ │ STATII DE  │ │ INSTALATII │
        v          v         v             v     │ │PRODUCERE A │ │DE FABRICARE│
  ┌────────────┐ ┌─────────────┐ ┌─────────────┐ │ │  ENERGIEI  │ │(Ex. CIMENT)│
  │            │ │   PROCESE   │ │   PROCESE   │ │ └────────────┘ └────────────┘
  │ INCINERARE │ │   TERMICE   │ │  SPECIALE   │ │
  │            │ │  COMBINATE  │ │(HIDROGENARE)│ │
  └────────────┘ └─────────────┘ ┴─────────────┘ │
        ^               ^               ^        │
        │               │               │        │
        └───────────────┴───────────────┴────────┘


    FIGURA 3


    PRINCIPIILE PROCESELOR DE TRATARE TERMICA A DESEURILOR

                             ┌───────────────────┐
                             │      DESEURI      │
                             └─────────┬─────────┘
                                       │
                                       │
                              ┌────────┴─────────┬───────────────────┐
         .....................│..................│...................│..........
         :                    v                  v                   v         :
┌──────────────────┐  ┌───────────────┐  ┌───────────────┐  ┌─────────────────┐:
│ TRATARE TERMICA  │  │  INCINERARE   │  │   PIROLIZA    │  │   GAZEIFICARE   │:
│   (TREAPTA I)    │  │               │  │               │  │                 │:
└──────────────────┘  └───────┬───────┘  └───────┬───────┘  └────────┬────────┘:
         :....................│..................│...................│.........:
                              │    <─────────────┤    <──────────────┤
         .....................│...│..............│...│...............│..........
         :                    v   v              v   v               v         :
┌──────────────────┐  ┌───────────────┐  ┌───────────────┐  ┌─────────────────┐:
│     TRATARE      │  │  POSTARDERE   │  │  CONVERSIE/   │  │    COMBUSTIE    │:
│   (TREAPTA II)   │  │  (PRODUCERE   │  │   SEPARARE    │  │  (PRODUCERE DE  │:
│                  │  │   DE ABUR)    │  │   (METANOL)   │  │ ABUR, ENERGIE)  │:
└──────────────────┘  └───────────────┘  └───────────────┘  └─────────────────┘:
         :.....................................................................:



FIGURA NR. 4






                    DIFERITE SISTEME DE EPURARE A GAZELOR REZIDUALE

                                                                              SPRE COSUL DE DISPERSIE
          ┌───────────┐  ┌─────────────┐  ┌─────────────────┐  ┌─────────────────┐  ┌─────────┐  ┌────┴────┐
          │           │  │             │  │                 │  │                 │  │         │  │         │
          │  REACTOR  │  │PRECIPITATOR │  │  SCRUBER USCAT  │  │  SCRUBER USCAT  │  │         │  │         │
─────────>│   USCAT   ├─>│ELECTROSTATIC├─>│(SOLUTIE ACIDA DE├─>│(SOLUTIE ALCALINA├─>│ADSORBTIE├─>│ REACTOR │
  GAZE    │           │  │    USCAT    │  │  CORECTIE Ph)   │  │ DE CORECTIE Ph) │  │         │  │CATALITIC│
REZIDUALE │           │  │             │  │                 │  │                 │  │         │  │         │
          └───────────┘  └─────────────┘  └─────────────────┘  └─────────────────┘  └─────────┘  └─────────┘

                                                                             SPRE COSUL DE DISPERSIE ^
          ┌─────────────┐  ┌────────────────┐  ┌───────────────┐  ┌─────────────┐  ┌─────────┐  ┌────┴────┐
          │PRECIPITATOR │  │SISTEM DE RACIRE│  │ SCRUBER USCAT │  │SCRUBER USCAT│  │         │  │ REACTOR │
─────────>│ELECTROSTATIC├─>│   A GAZELOR    ├─>│(SOLUTIE ACIDA ├─>│  (SOLUTIE   ├─>│ADSORBTIE├─>│CATALITIC│
   GAZE   │    USCAT    │  │   REZIDUALE    │  │DE CORECTIE Ph)│  │ ALCALINA DE │  │         │  │         │
REZIDUALE │             │  │                │  │               │  │CORECTIE Ph) │  │         │  │         │
          └─────────────┘  └────────────────┘  └───────────────┘  └─────────────┘  └─────────┘  └─────────┘


         ┌─────────┐  ┌────────────┐  ┌────────────┐  ┌──────────┐  ┌───────────┐
         │         │  │  SCRUBER   │  │  SCRUBER   │  │          │  │           │
         │SISTEM DE│  │   USCAT    │  │   USCAT    │  │          │  │ FILTRARE. │
────────>│RACIRE A ├─>│  (SOLUTIE  ├─>│  (SOLUTIE  ├─>│CONDENSARE├─>│CONDENSARE.├──>│
  GAZE   │ GAZELOR │  │  ACIDA DE  │  │ALCALINA DE │  │          │  │PRECIPITARE│   │
REZIDUALE│REZIDUALE│  │CORECTIE Ph)│  │CORECTIE Ph)│  │          │  │           │   │
         └─────────┘  └────────────┘  └────────────┘  └──────────┘  └───────────┘   │
                                                                                    v
                                             <───────────────────────────────────────
                                             │
                                             v  ┌─────────┐  ┌─────────┐
                                             ──>│ADSORBTIE├─>│ REACTOR ├─────────────>
                                                │         │  │CATALITIC│SPRE COSUL DE
                                                └─────────┘  └─────────┘  DISPERSIE


--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Normativ, Ministerul Industriei si Resurselor,  NORMATIV TEHNIC din 10 ianuarie 2003

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Ester
12 Ianuarie 2015
Un document necesar.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016