Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMATIV TEHNIC din 10 decembrie 2002 privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORMATIV TEHNIC din 10 decembrie 2002 privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri

EMITENT: MINISTERUL APELOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 150 bis din 7 martie 2003

Comenteaza legea

NORMATIV TEHNIC din 10 decembrie 2002
privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri
EMITENT: MINISTERUL APELOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 150 bis din 7 martie 2003

Aprobat de <>Ordinul nr. 1147 din 10 decembrie 2002 , publicat în Monitorul Oficial al României Nr. 150 din 7 martie 2003.

1. Preambul
Normativul tehnic privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri este elaborat în baza prevederilor <>art. 7, alin. (2), din Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor.

Prezentul normativ tehnic va fi revizuit periodic, în funcţie de modificarea cerinţelor legislative naţionale şi europene şi a condiţiilor tehnico-economice.
Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor prezentului normativ tehnic depozitele de deşeuri nepericuloase existente, care deservesc localitãţile izolate.
În conformitate cu prevederile Directivei 1999/31/CEE , o localitate izolata se defineste ca fiind:
- o aşezare cu un numãr total de maximum 500 de locuitori sau cu maximum 5 locuitori/kmp;
- o aşezare aflatã la o distanta de cel puţin 50 km fata de cea mai apropiatã localitate cu minimum 250 de locuitori/kmp;
- o aşezare cu acces dificil pana la cea mai apropiatã aglomerare urbana, determinat de condiţii meteorologice aspre pe o perioada semnificativã din cursul unui an.
În aceste cazuri, depozitele cu capacitate suficienta vor fi utilizate în continuare, în condiţiile existente, iar cele cu capacitate epuizata vor fi închise. În cea de-a doua situaţie autoritãţile administraţiei publice locale şi pentru protecţia mediului vor stabili metoda cea mai eficienta pentru eliminarea deşeurilor nepericuloase generate.
Depozitele de deşeuri, exclusiv depozitele de deşeuri inerte, care primesc mai mult de 10 tone de deşeuri pe zi sau cu o capacitate totalã mai mare de 25.000 tone, se supun procedurii de autorizare integrata privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, conform legislaţiei naţionale armonizate cu legislaţia europeanã.
2. Proiectarea depozitelor de deşeuri
În cadrul activitãţii de proiectare a unui depozit de deşeuri trebuie ţinut cont de o serie de factori cheie, dintre care cei mai importanti sunt:
- cantitatea şi natura deşeurilor ce urmeazã a fi depozitate - se evalueaza în funcţie de prognozele de dezvoltare a localitãţilor;
- caracteristicile amplasamentului - în raport cu eficienta economicã (dimensiuni, durata de funcţionare, distanta de transport al deşeurilor) şi eficienta ecologica (cerinţe legate de protecţia factorilor de mediu şi a sãnãtãţii umane) necesar a fi realizate;
- posibilitãţile de reabilitare şi utilizare ulterioara a terenului - se evalueaza în funcţie de natura deşeurilor depozitate, comportarea acestora pe perioada depozitarii, planurile de dezvoltare pe termen lung etc.
2.1. Alegerea amplasamentului în funcţie de tipul depozitului - studii necesare
Alegerea amplasamentului pentru un depozit de deşeuri se face pe baza prevederilor planurilor urbanistice, în conformitate cu cerinţele şi criteriile stipulate în <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 .
Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza unei analize pluricriteriale care cuprinde:
- criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice: caracteristicile şi modul de dispunere a straturilor geologice; structura, adâncimea şi direcţia de curgere a apei subterane; distanta fata de cursurile de apa şi alte ape de suprafata; starea de inundabilitate a zonei; folosinta terenului; clasa de seismicitate; criterii legate de pericole de alunecare, tasare;
- criterii climatice: direcţia dominanta a vanturilor fata de asezarile umane sau alte obiective; regimul precipitatiilor;
- criterii economice: capacitatea depozitului şi durata de exploatare (minimum 10 ani); distanta medie de transport al deşeurilor; necesitatea unor amenajãri secundare (drumuri de acces, utilitãţi etc.);
- criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului şi modul de încadrare în peisaj; accesul la amplasament; existenta unor arii protejate de orice natura; existenta în zona a unor aeroporturi, linii de inalta tensiune sau obiective militare.
2.2. Recomandãri privind conţinutul proiectului
Proiectul unui depozit de deşeuri, indiferent de clasa din care face parte (depozit pentru deşeuri inerte, depozit pentru deşeuri nepericuloase, depozit pentru deşeuri periculoase), trebuie sa conţinã toate datele şi informaţiile necesare referitoare la fiecare etapa componenta a ciclului de viata al depozitului.
Ca date generale, proiectul trebuie sa cuprindã informaţii referitoare la:
- natura şi provenienta deşeurilor ce urmeazã a fi depozitate;
- cantitãţile de deşeuri - corelat cu durata de funcţionare şi capacitatea maxima a depozitului;
- tehnologiile de tratare a deşeurilor înainte de depozitare şi/sau în incinta depozitului, dacã este cazul.
Pentru faza de construcţie proiectul trebuie sa cuprindã informaţii referitoare la:
- infrastructura depozitului, echipamentele şi instalaţiile componente, amplasarea acestora în cadrul incintei, precum şi cãile de acces;
- asigurarea utilitãţilor;
- modul de realizare a bazei şi a pereţilor laterali ai depozitului - materiale folosite şi caracteristici tehnice ale acestora, incluzând stratul de impermeabilizare natural (grosime, coeficient de permeabilitate, mod de realizare), straturile geosintetice (geomembrane, geotextile), sistemul de drenare a levigatului;
- realizarea sistemului de colectare, tratare şi eliminare a levigatului;
- realizarea sistemului de colectare şi evacuare (eventual recuperare) a gazului de depozit.
Pentru faza de exploatare proiectul trebuie sa cuprindã informaţii referitoare la:
- procedura de acceptare a deşeurilor la depozitare;
- modul de operare - cuprinzând metoda de depozitare utilizata, nivelarea şi compactarea, acoperirea zilnica, delimitarea zonelor de lucru, colectarea, tratarea şi eliminarea levigatului, colectarea şi evacuarea gazului de depozit, necesarul de echipamente mobile şi spaţiile destinate întreţinerii acestora, instrucţiuni privind depozitarea anumitor tipuri specifice de deşeuri (materiale pulverulente, obiecte voluminoase, deşeuri foarte uşoare, respectiv urat mirositoare);
- automonitorizarea tehnologicã;
- automonitorizarea emisiilor şi controlul calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta a depozitului;
- mãsuri de siguranta pentru prevenirea incendiilor şi a exploziilor, inclusiv planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii;
- mãsuri de protecţie a muncii şi pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare;
- sistemul de paza şi supraveghere.
Pentru faza de închidere şi monitorizare postinchidere proiectul trebuie sa cuprindã informaţii referitoare la:
- cota finala de depozitare;
- modul de realizare a acoperirii finale - materiale şi caracteristici tehnice ale acestora, inclusiv modul de evacuare a gazului de depozit;
- automonitorizarea emisiilor şi controlul calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta a depozitului;
- mãsuri de siguranta pentru prevenirea incendiilor şi a exploziilor, inclusiv planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii;
- date privind posibilitãţile de reabilitare şi utilizare ulterioara a terenului.
2.3. Studiul de evaluare a impactului asupra mediului şi obţinerea acordului de mediu
Conform prevederilor art. 8, alin. (3) din Legea protecţiei mediului, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2002 , obţinerea acordului de mediu este necesarã pentru orice proiect public sau privat referitor la o investiţie noua sau la modificarea unei activitãţi/instalaţii existente cu impact semnificativ asupra mediului. Acordul de mediu se elibereazã în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autoritãţile competente şi el este valabil pe toatã durata execuţiei proiectului, cu condiţia ca începerea lucrãrilor sa se realizeze în maximum 2 ani de la data emiterii.
Condiţie: Autoritatea competenta pentru protecţia mediului nu va emite acord de mediu pentru un nou proiect de depozit de deşeuri de acelaşi tip şi deservind aceeaşi zona de interes, aflat în arealul (teritoriul) din jurisdicţia sa, pana când vechiul depozit nu va fi pregãtit pentru închidere sub forma de calota, care sa permitã apoi aplicarea straturilor de acoperire.
2.3.1. Schema procedurii de emitere a acordului de mediu pentru depozitele de deşeuri
Procedura de emitere a acordului de mediu pentru depozitele de deşeuri se conformeazã procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului, aplicatã în scopul emiterii acordului de mediu, conform prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse procedurii şi a <>Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu.
2.3.2. Identificarea proiectelor care necesita evaluarea impactului asupra mediului
În conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 918/2002 , proiectele referitoare la depozitele de deşeuri se clasifica dupã cum urmeazã:
- proiecte referitoare la depozitele de deşeuri periculoase - sunt cuprinse în Lista proiectelor supuse evaluãrii impactului asupra mediului (anexa nr. 1 la actul normativ menţionat mai sus, pct. 9.7);
- proiecte referitoare la depozitele de deşeuri nepericuloase şi inerte - sunt cuprinse în Lista proiectelor pentru care trebuie stabilitã necesitatea efectuãrii evaluãrii impactului asupra mediului [anexa nr. 2 la actul normativ menţionat mai sus, pct. 11, lit. b)].
Criteriile pentru stabilirea necesitãţii efectuãrii evaluãrii impactului asupra mediului sunt prezentate în anexa nr. 3 la actul normativ menţionat mai sus şi cuprind:
- caracteristicile proiectului (mãrime, complexitate, emisii poluante, risc potenţial);
- localizarea proiectului (folosinta terenului, calitatea şi cantitatea resurselor naturale din zona, caracteristici specifice pentru anumite zone speciale);
- impactul potenţial (aria de extindere, intensitatea şi complexitatea, durata, frecventa şi reversibilitatea).
Ţinând cont de faptul ca Planul naţional de gestiune a deşeurilor cuprinde proiecte de depozite zonale pentru deşeuri nepericuloase - proiecte care vor deservi un numãr mare de locuitori (50.000 - 100.000 sau chiar mai mulţi) pentru o perioada de minimum 10 ani, este probabil ca toate aceste proiecte sa necesite evaluarea impactului asupra mediului.
În cazul proiectelor referitoare la depozitele de deşeuri inerte, autoritatea competenta pentru protecţia mediului va stabili necesitatea evaluãrii impactului pentru fiecare caz.
2.3.3. Conţinutul specific al memoriului de prezentare a proiectului de depozit de deşeuri
Pentru obţinerea acordului de mediu, titularul proiectului de depozit de deşeuri trebuie sa depunã la autoritatea competenta pentru protecţia mediului:
- cerere pentru emiterea acordului de mediu;
- memoriul de prezentare a proiectului de depozit de deşeuri;
- dovada depunerii unei garanţii bancare de buna execuţie, conform legislaţiei în vigoare.
O data cu depunerea cererii şi a celorlalte documente necesare titularul proiectului de depozit de deşeuri va achitã şi taxa/tariful pentru emiterea acordului de mediu, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Memoriul de prezentare a proiectului de depozit de deşeuri va cuprinde:
● date generale:
- denumirea obiectivului propus;
- amplasarea;
- proiectantul;
- beneficiarul - titularul proiectului;
- proprietarul depozitului;
- operatorul depozitului;
- valoarea estimativã a lucrãrilor;
- perioada de execuţie propusã.
● date specifice unui depozit de deşeuri:
- aspecte privind încadrarea proiectului propus în Planul naţional de gestiune a deşeurilor;
- clasa din care face parte depozitul - pentru deşeuri inerte, pentru deşeuri nepericuloase, pentru deşeuri periculoase;
- numãrul de locuitori deserviti (inclusiv localitãţile) - în cazul depozitelor de deşeuri nepericuloase;
- suprafata ocupatã şi capacitatea maxima;
- durata de funcţionare estimatã (corelat cu prognozele de generare a deşeurilor pe urmãtorii 15 ani);
- lista deşeurilor pe care le accepta la depozitare;
- procedura de acceptare a deşeurilor la depozitare (inclusiv modul de înregistrare a datelor);
- aspecte privind modul de constituire a Fondului pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmãrirea acestuia postinchidere, inclusiv pentru acoperirea parţialã (a unei celule cu capacitatea epuizata), în cazul în care proiectul prevede acest lucru;
- infrastructura depozitului şi alte elemente componente, în cazul în care proiectul prevede şi realizarea altor activitãţi în plus fata de depozitare (inclusiv tehnologii şi instalaţii pentru tratarea deşeurilor, dacã este cazul);
- sistemul de impermeabilizare a cuvetei depozitului;
- sistemul de colectare, tratare şi eliminare a levigatului (inclusiv descrierea tehnologiei şi instalaţiei de tratare propuse, în cazul în care aceasta se realizeazã pe amplasament);
- sistemul de colectare şi evacuare a gazului de depozit (inclusiv modalitatea de tratare propusã - ardere controlatã, utilizare etc.);
- sistemul de automonitorizare tehnologicã;
- sistemul de automonitorizare a emisiilor şi a calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta (în conformitate cu prevederile legale în vigoare);
- aspecte privind protecţia muncii şi paza contra incendiilor;
- aspecte referitoare la planul de intervenţie pentru cazuri accidentale şi/sau de urgenta;
- sistemul de închidere şi monitorizare postinchidere;
- modul de înregistrare şi raportare a datelor de monitorizare în timpul exploatãrii şi postinchidere;
- modalitãţi de reabilitare şi utilizare ulterioara a terenului.
2.3.4. Conţinutul specific al indrumarului pe baza cãruia se realizeazã evaluarea impactului asupra mediului
Pe baza informaţiilor conţinute în memoriul de prezentare a proiectului de depozit de deşeuri, autoritatea competenta pentru protecţia mediului stabileşte domeniile ce trebuie abordate în cadrul evaluãrii impactului asupra mediului şi transmite titularului de proiect un îndrumar pe baza cãruia urmeazã sa se realizeze evaluarea impactului conform <>Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 .
În cazul proiectelor de depozite de deşeuri îndrumarul va conţine în mod specific:
● evaluarea amplasamentului propus, în corelatie cu condiţiile naturale existente şi cu tipul de depozit propus prin proiect - se va tine cont de criteriile stabilite prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 :
- caracteristicile straturilor geologice, adâncimea şi direcţia de curgere a apei subterane, distanta fata de apa de suprafata, direcţia dominanta a vanturilor şi regimul precipitatiilor, distanta fata de zone protejate;
- capacitatea propusã şi durata estimatã de funcţionare, distanta de transport al deşeurilor, necesitatea unor amenajãri secundare;
- alte criterii considerate importante;
● sursele de emisii în mediu (levigat, gaz de depozit, zgomote, vibratii, mirosuri) - corelat cu datele prezentate în proiect referitoare la modalitãţile de reţinere a emisiilor:
- sistemul de colectare, tratare şi evacuare a levigatului;
- sistemul de colectare, evacuare şi tratare a gazului de depozit;
- modul de exploatare propus;
● sistemul de monitorizare a emisiilor şi a calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta:
- indicatorii caracteristici levigatului - tip, frecventa de analiza, valori maxime admise în conformitate cu legislaţia în vigoare;
- indicatorii caracteristici gazului de depozit - tip, frecventa de analiza, valori maxime admise în conformitate cu legislaţia în vigoare;
- calitatea aerului, apei de suprafata, apei subterane şi a solului în zona de influenta - indicatori, frecventa de analiza, valori maxime admise în conformitate cu legislaţia în vigoare;
● alte informaţii considerate importante.
2.3.5. Conţinutul specific al raportului privind studiul de evaluare a impactului asupra mediului
Rezultatele studiului de evaluare a impactului asupra mediului se prezintã sub forma unui raport care are forma şi conţinutul cuprins în anexa nr. 2 la <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 , iar în cazul proiectelor de depozite de deşeuri, trebuie sa cuprindã:
● date generale
- denumirea şi amplasarea obiectivului;
- proprietarul şi operatorul depozitului;
- clasa de depozit în care se încadreazã obiectivul propus;
- suprafata ocupatã, capacitatea maxima şi durata de funcţionare estimatã;
- lista de deşeuri pe care le accepta la depozitare;
● date privind evaluarea amplasamentului propus - conform cerinţelor din îndrumarul elaborat de autoritatea competenta pentru protecţia mediului;
● sursele de emisii în mediu şi instalaţiile proiectate pentru reţinerea şi/sau denocivizarea acestora;
● concluzii şi recomandãri;
- concluzii privind impactul asupra mediului determinat de proiectul propus;
- recomandãri de imbunatatire a proiectului sau de renunţare la obiectivul propus.
2.3.6. Conţinutul specific al acordului de mediu pentru depozitele de deşeuri
În plus fata de condiţiile generale prevãzute într-un astfel de document în conformitate cu prevederile <>Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 , acordul de mediu pentru un depozit de deşeuri trebuie sa conţinã:
- specificarea clasei de depozit în care se încadreazã proiectul;
- lista de deşeuri acceptate la depozitare şi procedura de acceptare a deşeurilor pe cele trei clase de depozite, conform prevederilor <>Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 867/2002 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regasi pe lista specifica unui depozit şi pe lista nationala de deşeuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deşeuri;
- obligativitatea constituirii Fondului pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmãrirea acestuia postinchidere;
- mãsuri privind planul de închidere şi monitorizare postinchidere a depozitului.
3. CONSTRUIREA DEPOZITELOR DE DEŞEURI
3.1. Prescripţii generale
Un depozit de deşeuri are în componenta urmãtoarele instalaţii şi echipamente fixe principale:
- poarta de acces şi sistem de paza şi supraveghere;
- echipament de cantarire şi echipament de recepţie pentru cantitãţi mici de deşeuri;
- facilitãţi pentru verificarea deşeurilor şi laborator;
- drumuri interioare;
- zone pentru depozitarea deşeurilor;
- instalaţii pentru tratarea levigatului, respectiv pentru colectarea şi evacuarea gazului de depozit;
- garaje, ateliere şi spaţii de parcare pentru utilaje;
- echipament pentru curatarea rotilor vehiculelor;
- birouri administrative şi construcţii sociale.
Aceste facilitãţi trebuie amplasate, în funcţie de rolul pe care îl au şi de caracteristicile specifice fiecãrui depozit (mãrimea şi tipul, perioada de operare stabilitã, cantitatea de deşeuri, frecventa de transport, cerinţele legale şi cele ale autoritãţii competente), astfel încât sa asigure o exploatare optima. Un exemplu posibil de amplasare este prezentat în figura 3.1.
3.1.1. Calea de acces şi sistemul de paza şi supraveghere
Proiectarea şi construirea portii şi a drumului principal de acces se realizeazã în funcţie de o serie de factori, cum ar fi: numãrul vehiculelor de transport de deşeuri şi frecventa cu care acestea intra în depozit, mãrimea şi tipul vehiculelor, caracteristicile drumului public din care se face accesul la depozit.
Intrarea în depozit trebuie sa fie bine semnalizata şi amplasata la o distanta suficient de mare de drumul public, astfel încât sa permitã stationarea vehiculelor de transport fãrã a aduce prejudicii siguranţei circulaţiei. Drumul principal de acces va fi construit în conformitate cu standardele pentru drumuri publice, fiind prevãzut cu acoperire din beton, borduri şi sistem de scurgere a apei.
Pentru ca aspectul exterior al depozitului sa aibã un impact estetic cat mai redus, se recomanda amplasarea în frontul cu vizibilitate din drumul public a construcţiilor social-administrative, precum şi dublarea gardului depozitului cu o perdea vegetala formatã din mai multe etaje de arbori şi arbuşti cu creştere rapida.
Sistemul de paza şi supraveghere este destinat sa împiedice pãtrunderea în depozit a persoanelor neautorizate. Componentele sistemului de securitate se stabilesc pentru condiţiile specifice ale fiecãrui amplasament, astfel încât în depozit sa nu poatã pãtrunde copii, persoane care descarca deşeurile pe cont propriu, hoti, persoane care rascolesc şi cauta prin gunoaie, animale. Mãsurile de securitate trebuie luate pentru protecţia atât a depozitului, cat şi a eventualilor intrusi care ar putea suferi vãtãmãri - caz în care operatorul depozitului este considerat rãspunzãtor.
Sistemul de paza şi supraveghere poate cuprinde:
- porţi şi garduri confectionate din materiale corespunzãtoare, prevãzute cu mecanisme sigure de închidere şi menţinute în stare buna de funcţionare; se recomanda o înãlţime minima a gardului de 2 m şi o suprainaltare din sarma ghimpata; imprejmuirea perimetrala va fi inspectata periodic de cãtre o persoana desemnatã;
- sistem video cu camere de supraveghere;
- sistem de paza şi securitate asigurat de persoane competente, special instruite în acest scop;
- sistem de alarmare sonora şi luminoasa în caz de patrunderi neautorizate.
3.1.2. Echipamentul de cantarire
Depozitul trebuie sa fie prevãzut cu echipament de cantarire atât pentru vehiculele încãrcate care intra în depozit, cat şi pentru cele descãrcate care pãrãsesc depozitul. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui singur echipament de tipul platforma de cantarire sau cu doua echipamente montate în paralel, pe sensul de intrare, respectiv pe cel de ieşire.
Platforma de cantarire trebuie sa aibã o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de vehicule care pot fi utilizate pentru transportul deşeurilor (50 tone greutate bruta). Se pot utiliza fie platforme de cantarire la nivelul solului, incastrate în sosea, fie platforme suprainaltate la circa 35 cm fata de nivelul solului, fixe sau mobile, acestea din urma având avantajul ca pot fi mutate dacã este nevoie.
În imediata vecinãtate a platformei de cantarire se amplaseaza cabina operatorului care efectueazã recepţia deşeurilor; acesta trebuie sa aibã posibilitatea de supraveghere a vehiculelor care sunt cantarite, de comunicare cu soferii acestora şi, de asemenea, de dirijare a accesului la platforma de cantarire în cazul în care se apropie mai multe vehicule în acelaşi timp. Este important ca sistemul de securitate al depozitului sa cuprindã atât cabina operatorului cat şi echipamentul de cantarire.
Platformele de cantarire moderne pot fi racordate la un sistem computerizat de înregistrare a caracteristicilor cantitative şi calitative ale încãrcãturii de deşeuri.
Pentru primirea unor cantitãţi mai mici de deşeuri se utilizeazã alte tipuri de echipamente specifice.
3.1.3. Facilitãţi pentru verificarea deşeurilor şi laborator
În unele cazuri simpla inspectare vizuala a deşeurilor, care se face dacã este posibil (vehicul deschis) la platforma de cantarire, poate sa nu fie suficienta pentru acceptarea deşeurilor la depozitare. De aceea sunt necesare şi alte facilitãţi pentru verificarea deşeurilor, care includ o zona special destinatã inspecţiei şi prelevarii de probe şi un laborator pentru analize. Aceste zone din cadrul unui depozit sunt prevãzute cu echipamente specifice pentru prelevarea probelor din vehiculele de transport, cu spaţiu pentru depozitarea probelor şi cu o zona de securitate în care pot fi reţinute, pentru o perioada limitatã de timp, transporturile de deşeuri care nu corespund condiţiilor prevãzute de autorizaţia de mediu.
3.1.4. Drumurile interioare
Drumurile interioare care fac legatura între poarta de acces şi zonele de depozitare sunt de mai multe tipuri.
Drumurile interioare principale au caracter semipermanent. Deoarece caracteristicile lor trebuie sa îndeplineascã anumite standarde, construirea lor va fi bine planificata, astfel încât sa poatã fi utilizate timp cat mai îndelungat, iar costurile necesare pentru noi investiţii sa fie cat mai reduse.
Drumurile interioare temporare au o durata scurta de utilizare, ele fãcând legatura între drumurile interioare principale şi zona de depozitare. În general aceste drumuri sunt construite din deşeuri de materiale de construcţii aduse pentru depozitare pe amplasamentul respectiv. Deoarece în aceste zone apar probleme de compactare şi tasare diferenţiatã, drumurile temporare vor fi desfiinţate înainte de depunerea altor deşeuri pe zonele respective.
3.1.5. Zonele pentru depozitarea deşeurilor
Zonele pentru depozitarea deşeurilor vor fi stabilite încã din faza de proiectare, iar modul lor de organizare va respecta planurile şi practicile de construcţie stabilite.
Amenajarea iniţialã a zonelor pentru depozitarea deşeurilor cuprinde doua operaţii de baza:
- impermeabilizarea bazei şi a marginilor depozitului;
- realizarea sistemului de drenare şi evacuare a levigatului.
Modul de impermeabilizare a cuvetei depozitului este prezentat în detaliu la pct. 3.2.
Zonele pentru depozitarea deşeurilor vor fi imprejmuite cu santuri de garda pentru colectarea apelor meteorice; acestea vor fi epurate şi/sau eliminate de pe amplasament împreunã cu levigatul.
3.1.6. Instalaţiile pentru tratarea levigatului şi instalaţiile pentru colectarea şi evacuarea gazului de depozit
Instalaţiile pentru tratarea levigatului au rolul de a aduce valorile indicatorilor caracteristici acestuia în limite admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în ape de suprafata. Autorizaţia de mediu a depozitului de deşeuri, emisã de autoritatea pentru protecţia mediului, va stipula limitele maxime admise pentru indicatorii susceptibili a fi regasiti în fiecare caz (pH, materii în suspensie, conţinut de substanţe organice, anioni, metale etc.), în funcţie de normele legislative în vigoare.
Caracteristicile cantitative şi calitative ale levigatului variaza în timp şi în funcţie de natura şi de cantitatea deşeurilor depozitate, iar proiectarea şi construirea instalaţiilor pentru tratare trebuie sa ţinã cont de aceste aspecte.
Fiecare caz necesita o evaluare proprie, alegerea variantei optime de tratare a levigatului fãcându-se în funcţie de:
- cerinţele legale referitoare la deversarea levigatului, inclusiv cele impuse de autoritatea competenta pentru protecţia mediului;
- caracteristicile cantitative şi calitative ale levigatului;
- alte aspecte tehnico-economice: costurile construirii unei instalaţii de tratare proprii, posibilitatea evacuarii levigatului în influentul unei staţii de epurare orãşeneşti, costul aplicãrii diferitelor metode de tratare etc.
În general este necesarã aplicarea unor metode de tratare pentru îndepãrtarea urmãtorilor impurificatori:
- compuşi organici biodegradabili şi nebiodegradabili;
- compuşi toxici organici sau anorganici;
- amoniac şi ioni nitrat;
- sulfuri;
- compuşi volatili urat mirositori;
- materii solide în suspensie.
Pot fi utilizate urmãtoarele tehnici de tratare:
- tratare biologica: anaeroba, aeroba, aeroba prelungitã pentru eliminarea azotului (nitrificare/denitrificare); un sistem eficient şi puţin costisitor care poate servi ca faza de pretratare înaintea deversarii în influentul unei staţii de epurare orãşeneşti este lagunarea;
- tratare prin procedee fizico-chimice: coagulare-floculare, flotatie-precipitare, ultrafiltrare, evaporare.
În anumite cazuri, în funcţie de scopul urmãrit, pot fi aplicate şi alte procedee fizico-chimice:
- stripare cu aer pentru eliminarea amoniacului;
- adsorbtie pe cãrbune activ pentru îndepãrtarea urmelor de compuşi organici;
- osmoza inversa pentru eliminarea particulelor în suspensie sau coloidale, a azotului amoniacal, a metalelor grele şi a materiilor dizolvate.
În funcţie de condiţiile locale specifice şi de caracteristicile levigatului (dacã acestea se încadreazã sau nu în limitele stabilite de normele legislative în vigoare), acesta poate fi deversat direct sau colectat local şi apoi transportat în influentul unei staţii de epurare orãşeneşti.
Instalaţiile pentru evacuarea gazului de depozit au rolul de a asigura colectarea controlatã a gazului de fermentare care se formeazã, pentru o perioada lungã, în toate depozitele ce conţin deşeuri biodegradabile.
În urma descompunerii anaerobe a deşeurilor se formeazã gazul de depozit (gaz de fermentare) cu o putere calorica de 5.000 - 6.000 kcal/mc şi o compoziţie în care predomina CH(4) (54%) şi CO(2)(45%) şi la care se adauga mici cantitãţi de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri, urme de compuşi organici.
Cantitãţile de gaz de depozit pot varia semnificativ atât în cazul aceluiaşi depozit, în timp, în funcţie de o serie de parametri (varsta depozitului, tipul deşeurilor depozitate, modul de operare etc.), cat şi de la un depozit la altul.
Procesul de migrare a gazului din masa de deşeuri este influentat de: concentratia gazelor din sol, distribuţia gradientilor de presiune, proprietãţile fizico-chimice ale straturilor de deşeuri, ale materialului de acoperire şi ale solului.
În cazul în care gazul format nu este evacuat controlat din depozit, migrarea şi acumularea acestuia pot prezenta o serie de riscuri, printre care: pericol de incendiu prin autoaprindere; degajare de mirosuri neplacute şi de compuşi toxici (hidrogen sulfurat, compuşi organofosforici, alte substanţe organice nesaturate); afectarea componentei biologice a solului, prin reducerea concentratiei de oxigen; pericol de explozie, prin posibila aparitie a acumularilor de gaz în vecinãtatea zonelor rezidentiale; creşterea acumularilor de gaze ce contribuie la efectul de sera.
Evacuarea controlatã a gazului de depozit este necesarã atât pentru evitarea apariţiei riscurilor mai sus menţionate, cat şi pentru valorificarea metanului, în cazul în care aceasta este rentabila.
Modul de evacuare a gazului de fermentare depinde de condiţiile specifice fiecãrui depozit şi de scopul urmãrit (arderea controlatã a gazului sau utilizarea acestuia). De obicei se utilizeazã tehnici de ventilaţie pasiva - puţuri de gaz, drenuri de gaz, transee de ventilaţie, bazate pe migrarea gazului cãtre punctele cu presiune scãzutã (figura 3.4). Ventilatia activa se realizeazã prin pomparea gazului colectat prin puţuri sau drenuri; aceste tehnici sunt recomandate în cazul depozitelor mari, în care înãlţimea depunerilor depãşeşte 8 m.
Gazul colectat este supus unui proces de ardere controlatã sau este tratat pana la diferite stadii de puritate, în funcţie de cerinţele utilizãrii ulterioare.
3.1.7. Garajele, atelierele şi spaţiile de parcare pentru utilaje
Aceste dotãri sunt necesare pentru a asigura buna funcţionare a echipamentelor mobile utilizate pentru operarea depozitului de deşeuri.
Echipamentele mobile cuprind în general:
- buldozere - pot fi dotate cu diferite tipuri de lame şi senile profilate pentru deplasarea, omogenizarea şi compactarea deşeurilor; sunt utilizate atât pentru depozitarea efectivã a deşeurilor, cat şi pentru alte activitãţi de menţinere a bunei funcţionari a depozitului;
- incarcatoare - au avantajul ca pot circula şi pe alte drumuri în afarã celor din incinta depozitului şi sunt utilizate în general în depozite mici, în care predomina deşeurile din construcţii;
- compactoare cu role - sunt utilizate pentru maruntirea şi omogenizarea deşeurilor, reducerea spaţiilor libere dintre acestea şi realizarea unei suprafeţe relativ netede şi stabile;
- screpere - sunt utilizate pentru excavarea şi transportul materialului de acoperire;
- excavatoare hidraulice - sunt utilizate în principal la amenajarea depozitului, dar şi în cursul exploatãrii, pentru amenajarea noilor zone de descãrcare a deşeurilor;
- shreder - utilizat pentru maruntirea deşeurilor în vederea depozitarii.
Echipamentul auxiliar cuprinde: tractoare, remorci, basculante, instalaţii pentru distribuţia apei şi a combustibililor, perii pentru curatarea drumurilor, instalaţii de pompe şi conducte.
În cazul depozitelor de dimensiuni mari, reparaţiile utilajelor şi echipamentelor se realizeazã în ateliere proprii. Acestea trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa se asigure:
- iluminare, încãlzire, ventilaţie şi alimentare cu apa corespunzãtoare;
- suficient spaţiu pentru manevrarea utilajelor pe orizontala şi verticala;
- bancuri de lucru şi spaţii pentru depozitarea uneltelor;
- spaţii de stocare amenajate în conformitate cu normele legale pentru buteliile de gaz şi alte substanţe toxice şi periculoase;
- facilitãţi de protecţie impotriva incendiilor;
- sistem de securitate pentru împiedicarea accesului neautorizat.
3.1.8. Echipamentul pentru curatarea rotilor vehiculelor
Una dintre facilitãţile importante cu care trebuie sa fie prevãzut un depozit de deşeuri este echipamentul pentru curatarea rotilor vehiculelor de transport deşeuri, atunci când acestea pãrãsesc amplasamentul şi intra pe drumul public. Metodele de curatare a rotilor pot fi uscate sau cu apa, alegerea variantei optime fãcându-se în funcţie de caracteristicile specifice fiecãrui amplasament.
Apele uzate rezultate de la spalarea rotilor, precum şi cele de la atelierele de întreţinere vor fi epurate sau preepurate înainte de evacuarea în emisar sau în sistemul de canalizare, pentru îndepãrtarea materiilor în suspensie şi a produselor petroliere. Acest lucru se realizeazã în instalaţii locale, cu circuit separat fata de sistemul de colectare şi tratare a levigatului.
3.1.9. Construcţiile sociale
Birourile administrative şi construcţiile sociale vor fi amplasate la distanta fata de zona de acces şi descãrcare a vehiculelor ce transporta deşeuri. Construcţiile sociale trebuie sa cuprindã:
- vestiare;
- toalete, spalatoare şi duşuri;
- sala de mese;
- bucatarie pentru prepararea hranei (în cazul depozitelor cu numãr mare de angajaţi);
- cabinet de prim ajutor.
3.2. Realizarea impermeabilizarii şi a sistemului de drenare a levigatului
3.2.1. Impermeabilizarea depozitelor de deşeuri
În conformitate cu prevederile legale, soluţia tehnologicã pentru impermeabilizarea bazei şi pereţilor laterali ai depozitului este aleasã de proiectant, acestuia revenindu-i în consecinta şi rãspunderea în legatura cu riscurile pentru factorii de mediu.
Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz, ţinându-se seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:
- natura deşeurilor ce urmeazã a fi depozitate;
- condiţiile hidrogeologice;
- natura suprafeţei amplasamentului;
- solicitarile ce pot aparea în timpul exploatãrii;
- natura şi caracteristicile materialului utilizat.
Sistemul de impermeabilizare trebuie sa asigure atât etanseitatea întregului depozit, cat şi:
- stabilitate chimica şi termica fata de deşeurile depozitate şi fata de solul de dedesubt (inclusiv fata de umezeala şi activitatea microorganismelor);
- rezistenta mecanicã la eforturile care apar în timpul construcţiei şi în timpul exploatãrii;
- rezistenta la fenomenele meteorologice (inclusiv la inghet, la temperaturi ridicate şi la raze ultraviolete);
- stabilitate dimensionala la variatiile de temperatura;
- rezistenta la imbatranire;
- elasticitate suficienta şi rezistenta la rupere.
Soluţia de impermeabilizare stabilitã de proiectant trebuie sa ţinã seama de caracteristicile naturale ale amplasamentului ales şi, în mod special, de condiţiile geologice şi hidrogeologice care formeazã bariera geologica. Se considera ca bariera geologica îndeplineşte condiţiile necesare pentru impermeabilizare dacã ea are urmãtoarele caracteristici:
- grosime >= 1 m, coeficient de permeabilitate (k) <= 10-a m/s - pentru depozitele de deşeuri inerte;
- grosime >= 1 m, k <= 10-^9 m/s - pentru depozitele de deşeuri nepericuloase;
- grosime >= 5 m, k <= 10-^9 m/s - pentru depozitele de deşeuri periculoase.
În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite în mod natural, bariera geologica va fi completatã cu un strat de argila sau alt material natural cu proprietãţi echivalente.
Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din geomembrana, geotextile şi straturi de drenare, astfel încât impermeabilizarea cuvetei depozitului va avea o structura de tipul celei prezentate în figura 3.2.
Geosinteticele utilizate ca strat principal de etansare se clasifica în:
- geomembrane din polietilena de inalta densitate (PEHD), fabricate prin extrudere la grosimi de 2-4 mm;
- geocompozite realizate din geomembrana suport (PEHD) pe care se aplica aderent praf de bentonita.
Alegerea tipului şi a grosimii optime a geomembranei se face pentru fiecare caz, ţinându-se seama de cerinţele de rezistenta şi stabilitate specifice.
Geotextilele se utilizeazã de obicei ca straturi de protecţie a geomembranelor şi se pot clasifica dupã cum urmeazã:
- geotextile netesute;
- geotextile tesute;
- geotextile tricotate;
- geotextile reţea (geogrile).
În funcţie de natura deşeurilor ce urmeazã a fi depozitate, implicit de gradul de etansare dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin (figura 3.3):
- etansare simpla prin geocompozit cu strat mineral etans şi material argilos;
- etansare combinata cu geomembrana şi material argilos;
- etansare dubla cu geomembrana şi material argilos;
- etansare combinata, dubla sau tripla, cu geomembrana şi material argilos.
La partea superioarã a taluzului geomembrana trebuie sa fie ancorata în mod corespunzãtor, pentru a face fata solicitãrilor mecanice şi pentru a impiedica alunecarea acesteia (figura 3.4).
Geomembranele de etansare se monteaza prin imbinari sudate, sudurile putând fi de tipul: sudura dubla cu canal de verificare; sudura cu adaos de material. Procedeele de sudare utilizate diferã atât ca principiu, cat şi ca mod de realizare şi ca geometrie a imbinarii. Alegerea procedeului, respectiv a parametrilor de sudura (temperatura, viteza, forta) se face în funcţie de caracteristicile geomembranei şi de condiţiile de mediu, calitatea lucrãrii fiind influentata în mod direct de aceşti factori.
Indiferent de tipul materialului şi de procedeul de sudura folosit, exista câteva cerinţe general valabile în ceea ce priveşte condiţiile de mediu din timpul lucrului, şi anume:
- temperatura cuprinsã între 5°C şi 30°C;
- umiditate atmosferica < 80 %;
- absenta ploii şi a vantului puternic.
În plus, se va tine cont de instrucţiunile specifice ale producãtorului şi de alte prevederi ale proiectului.
3.2.2. Realizarea sistemului de drenare şi evacuare a levigatului
Sistemul de drenare şi evacuare a levigatului este format din:
- strat de pietriş § = 16-32 mm, cu grosime minima de 0,5 m; dimensionarea stratului drenant se face pe baza unui calcul hidraulic riguros care tine cont de curba granulometrica a stratului mineral, debitul ce urmeazã a fi drenat şi coeficientul de permeabilitate care trebuie asigurat (k) 10^-2 m/s);
- sistem de drenuri absorbante şi colectoare: drenurile absorbante sunt confectionate din tuburi PEHD prevãzute cu fante şi rezistente la o presiune nominalã de 10 bar, cu § recomandat 110-180 mm; drenurile colectoare sunt confectionate din tuburi PEHD fãrã fante, § = 300-500 mm, rezistente la o presiune nominalã de 10 bar.
Stratul de drenare este separat de stratul de impermeabilizare prin geotextile cu greutatea minima de 800 g/mp.
Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (panta, distanta între conducte etc.) vor fi stabilite de proiectant în fiecare caz, în funcţie de condiţiile specifice fiecãrui amplasament (relief, regimul precipitatiilor, tipul deşeurilor depozitate).
3.3. Teste de verificare a calitãţii materialelor şi lucrãrilor executate (cu caracter de informaţie pentru autoritãţile competente pentru protecţia mediului)
Materialele geosintetice (geomembrane şi geotextile) utilizate pentru amenajarea depozitelor de deşeuri trebuie sa aibã anumite caracteristici de baza prin care sa se asigure îndeplinirea anumitor exigente specifice:
- exigente functionale - legate de îndeplinirea funcţiilor pentru care sunt utilizate;
- exigente constructive - legate de operaţiile de construcţie şi de amplasare în teren, care trebuie sa nu afecteze caracteristicile functionale;
- exigente de durabilitate - legate de faptul ca materialul trebuie sa-şi pãstreze caracteristicile functionale pe toatã durata de exploatare a depozitului.
Titularul obiectivului are obligaţia sa prezinte rezultatele testelor prevãzute în tabelul de mai jos autoritãţii competente pentru protecţia mediului. Aceste teste vor fi executate numai de laboratoare acreditate.
În tabel sunt prezentate principalele caracteristici pe care trebuie sa le aibã materialele geosintetice, corelat cu funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul depozitelor de deşeuri.


 

 ┌─────────────────┬──────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────────────┐
 │Tipul de material│           Exigente           │      Exigente       │      Exigente       │
 ├─────────────────┤         functionale          │    constructive     │   de durabilitate   │
 │     Funcţia     │                              │                     │                     │
 ├─────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
 │Geomembrane      │                              │                     │                     │
 │Impermeabilizare │- Grosime pentru o presiune   │- Comportarea la     │- Rezistenta la      │
 │                 │definitã;                     │tracţiune;           │degradare chimica    │
 │                 │- Permeabilitate fata de apa; │- Comportarea la     │(inclusiv a          │
 │                 │- Permeabilitate fata de      │indoire la           │imbinarilor sudate); │
 │                 │produse chimice;              │temperaturi scãzute; │- Comportarea la     │
 │                 │- Permeabilitate fata de gaz; │- Comportarea la     │tracţiune;           │
 │                 │- Comportarea la tracţiune;   │temperaturi ridicate;│- Comportarea la     │
 │                 │- Comportarea la tracţiune a  │- Comportarea la     │poansonare statica;  │
 │                 │imbinarilor sudate;           │poansonare dinamica. │- Rezistenta la      │
 │                 │- Frecare;                    │                     │fisurare sub sarcina;│
 │                 │- Rezistenta la ancorare.     │                     │- Conţinut de negru  │
 │                 │                              │                     │de fum.              │
 ├─────────────────┼──────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────────────┤
 │Geotextile       │                              │                     │                     │
 │Filtrare         │- Diametrul porilor;          │- Rezistenta la      │- Variatia în timp a │
 │                 │- Permeabilitate;             │tracţiune;           │caracteristicilor    │
 │                 │- Transmisivitate;            │- Comportarea la     │filtrante;           │
 │                 │- Grosime pentru o presiune   │perforare dinamica;  │- Rezistenta la      │
 │                 │definitã;                     │- Comportarea la     │poansonare statica;  │
 │                 │- Elasticitate.               │tracţiune a          │- Rezistenta la      │
 │                 │                              │imbinarilor sudate.  │degradare chimica.   │
 │                 │                              │                     │                     │
 │Armare           │- Rezistenta la tracţiune;    │- Comportarea la     │- Rezistenta la      │
 │                 │- Rezistenta la forfecare     │tracţiune;           │degradare chimica.   │
 │                 │directa;                      │- Rezistenta la      │                     │
 │                 │- Frecare;                    │perforare dinamica.  │                     │
 │                 │- Comportarea la tracţiune a  │                     │                     │
 │                 │imbinarilor;                  │                     │                     │
 │                 │- Comportarea la fluaj sub    │                     │                     │
 │                 │tracţiune;                    │                     │                     │
 │                 │- Comportarea la tracţiune în │                     │                     │
 │                 │sol;                          │                     │                     │
 │                 │- Comportarea la fluaj în sol.│                     │                     │
 │                 │                              │                     │                     │
 │Drenare          │- Capacitatea de drenare;     │- Rezistenta la      │- Rezistenta la      │
 │                 │- Grosime pentru o presiune   │tracţiune.           │colmatare biologica; │
 │                 │definitã;                     │                     │- Rezistenta la      │
 │                 │- Permeabilitate;             │                     │degradare chimica.   │
 │                 │- Transmisivitate;            │                     │                     │
 │                 │- Comportarea la fluaj sub    │                     │                     │
 │                 │compresiune.                  │                     │                     │
 │                 │                              │                     │                     │
 │Protecţie        │- Comportarea la poansonare   │- Rezistenta la      │- Rezistenta la      │
 │                 │statica.                      │perforare dinamica;  │poansonare de lungã  │
 │                 │                              │- Rezistenta la      │durata;              │
 │                 │                              │tracţiune.           │- Rezistenta la      │
 │                 │                              │                     │degradare chimica.   │
 └─────────────────┴──────────────────────────────┴─────────────────────┴─────────────────────┘

Caracteristicile determinate prin testele enumerate anterior se vor compara cu valorile prevãzute de standardele şi normele legislative în vigoare sau cu cerinţele impuse prin proiectare în fiecare caz.
Verificarea calitãţii sudurilor se face prin:
- metode distructive de verificare în situ sau în laborator: determinarea caracteristicilor la tracţiune, forfecare, jupuire;
- metode nedistructive: metoda cu aer sub presiune (pentru sudura termica de contact), metoda clopotelor de control (pentru sudura cu adaos de material extrus), metoda de control dielectric.

4. OBŢINEREA AUTORIZAŢIEI DE MEDIU
Pana la finalizarea actelor normative stipulate în baza <>Legii nr. 137/1995 , republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2002 , emiterea autorizaţiei de mediu se face în baza actelor legislative în vigoare.
Autorizarea functionarii depozitelor de deşeuri se va realiza dupã o procedura-cadru elaborata şi aprobatã de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, completatã cu prezentele cerinţe specifice, în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 .
Cerinţele specifice pentru autorizarea depozitelor de deşeuri se conformeazã prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 645/2002 .
Printre cerinţele specifice de autorizare pentru un depozit de deşeuri, se numara:
- conformarea construcţiei şi exploatãrii depozitului cu proiectul iniţial pentru care a fost emis acordul de mediu;
- constituirea Fondului pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmãrirea acestuia post-închidere în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
- conducerea depozitului de cãtre o persoana fizica instruita şi competenta pentru a face fata cerinţelor postului;
- asigurarea unei instruiri corespunzãtoare pentru tot personalul care deserveste depozitul;
- prevederile referitoare la raportarea datelor conform legislaţiei în vigoare;
- mãsurile prevãzute în planul de închidere şi monitorizare postinchidere.

5. EXPLOATAREA DEPOZITELOR DE DEŞEURI
Toate documentele şi informaţiile referitoare la activitatea desfasurata în cadrul unui depozit de deşeuri (de la faza de proiectare şi pana la reconstructia ecologica) vor fi sistematizate în cadrul unui document denumit Registrul depozitului. Acesta trebuie sa cuprindã:
- modul global de abordare a activitãţii de depozitare pe amplasamentul respectiv;
- detalii de proiectare şi construcţie;
- procedura de acceptare a deşeurilor de depozitare, respectiv cea aplicatã în caz de neconformare;
- autorizaţia de mediu, însoţitã de documente doveditoare;
- informaţii referitoare la transportatorii de deşeuri, amplasamentele de depozitare, dezvoltarea activitãţii pe zone şi etape;
- detalii referitoare la colectarea şi evacuarea levigatului şi a gazului de depozit;
- programul de monitorizare al calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta, inclusiv date rezultate din mãsurãtori şi analize pentru levigat, gaz, zgomot, mirosuri, praf;
- schema detaliatã de reconstrucţie ecologica şi monitorizare postinchidere;
- înregistrarea reclamatiilor, a neconformarilor şi a mãsurilor de remediere;
- supravegherea eficientei, inclusiv rapoarte de audit intern şi extern.
Prin intermediul informaţiilor conţinute în Registrul depozitului se asigura o comunicare rapida şi eficienta între toţi factorii implicaţi în proiectarea, construcţia, exploatarea, închiderea şi reconstructia ecologica a zonei. În acest scop se recomanda ca informaţiile din Registrul depozitului sa fie disponibile şi în format electronic.
5.1. Procedura de acceptare a deşeurilor la depozitare
Procedura de acceptare a deşeurilor la depozitare reprezintã un mecanism complex, constituit din mai multe etape, ilustrate în figura 5.1.
Deşeurile care se pot depozita pe un anumit amplasament trebuie sa se regaseasca în autorizaţia de mediu a depozitului (a se vedea <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 867/2002 ).
Deşeurile periculoase stabilizate vor fi acceptate pe depozitele de deşeuri nepericuloase, în celule separate fata de deşeurile biodegradabile, numai dacã îndeplinesc criteriile specifice prevãzute de normele legislative în vigoare. Lista posibilelor operaţii de tratare a deşeurilor periculoase în vederea stabilizarii/denocivizarii este prezentatã în anexa nr. 1.
Operatorul depozitului trebuie sa se asigure ca deşeurile pe care le primeşte la depozitare se încadreazã în condiţiile impuse de autorizaţia de mediu şi respecta cerinţele legate de protecţia mediului şi a sãnãtãţii umane.
Deşeurile primite trebuie sa fie:
- clasificate în funcţie de natura şi de sursa de provenienta;
- aduse de transportatori autorizaţi;
- însoţite de documente doveditoare, în conformitate cu normele legale sau cu cele impuse de operatorul depozitului;
- cantarite;
- verificate pentru stabilirea conformarii cu documentele insotitoare.
La primirea unui transport de deşeuri se vor face o serie de verificãri - inspecţie vizuala, prelevare de probe şi analizare la fata locului, verificarea analizelor furnizate, eventual prin comparare cu rezultate anterioare - în funcţie de natura deşeurilor, modul de transport etc. În funcţie de rezultatele acestor verificãri preliminare, operatorul de la platforma de cantarire va directiona transportul cãtre zona de depozitare sau cãtre o zona destinatã unei verificãri mai detaliate.
Operatorul de la recepţia deşeurilor trebuie sa fie instruit astfel încât sa aibã competenta necesarã pentru verificarea transporturilor de deşeuri şi a documentelor insotitoare şi pentru a sesiza neconformarile.
Neconformarile pot aparea din mai multe motive, printre care:
- documentele insotitoare sunt incorecte, insuficiente sau necorespunzãtoare;
- deşeurile transportate nu corespund cu cele descrise în documentele insotitoare sau nu se încadreazã în condiţiile impuse de autorizaţia de mediu ori de normele legislative în vigoare.
În caz de neconformare operatorul trebuie sa aplice procedurile stabilite, vehiculul de transport fiind directionat cãtre o zona special amenajatã, unde va rãmâne pana când autoritatea competenta ia o decizie în ceea ce priveşte deşeurile pe care le transporta. În cazul în care deşeurile au fost deja descãrcate, acestea vor fi izolate pe cat posibil, iar vehiculul de transport va rãmâne în depozit pana la luarea unei decizii.
În Registrul depozitului vor fi consemnate toate neconformarile înregistrate, împreunã cu date referitoare la acţiunile întreprinse, cine a luat deciziile şi dacã au fost înregistrate daune.
Indiferent dacã datele privind transportul de deşeuri se înregistreazã manual sau automat (platforma de cantarire este racordata la un sistem computerizat), se va completa, în doua exemplare (unul pentru transportatorul de deşeuri, altul pentru operatorul depozitului), un formular de tipul celui prezentat în figura 5.2.
Operatorul depozitului va realiza înregistrarea datelor referitoare la: cantitatea şi caracteristicile deşeurilor primite, sursa, data livrãrii, alte informaţii considerate relevante. În cazul depozitelor zonale pentru deşeuri nepericuloase, aceste informaţii vor fi disponibile şi în format electronic.
5.2. Modul de exploatare a unui depozit de deşeuri
Modul specific de exploatare utilizat de cãtre operatorul depozitului depinde de natura deşeurilor acceptate şi de specificaţiile autorizaţiei de mediu, ţinându-se cont de:
- starea fizica a deşeurilor;
- condiţiile meteo din momentul depozitarii;
- cerinţele speciale pentru evitarea riscurilor.
5.2.1. Metode de depozitare/descãrcare
Cele mai utilizate metode de depozitare/descãrcare a deşeurilor municipale sunt:
- depozitarea pe suprafata - prin descãrcarea şi compactarea deşeurilor se formeazã o platforma relativ orizontala a carei înãlţime maxima (care de obicei nu depãşeşte 2,5 m) este stabilitã prin autorizaţia de mediu;
- depozitare prin înaintarea frontului de lucru - este similarã depozitarii pe suprafata, diferenţa fiind ca deşeurile sunt descãrcate şi compactate pe o suprafata inclinata care se deplaseaza pe mãsura depozitarii.
Activitatea de descãrcare propriu-zisa a deşeurilor se supune unor reguli stricte pe care trebuie sa le cunoascã toţi lucrãtorii depozitului, precum şi conducãtorii vehiculelor de transport. Printre acestea se numara:
- restrictionarea numãrului de vehicule în zona de descãrcare;
- necesitatea ca lucrãtorii din zona de descãrcare sa poarte uniforme de protecţie, în culori vizibile şi uşor de identificat;
- interdicţia de a fuma în zona de descãrcare;
- necesitatea de a urma proceduri specifice în cazul vehiculelor supraincarcate sau care pot deveni instabile atunci când pãrţi componente ale lor se pun în mişcare.
Descãrcarea unui transport de deşeuri este supravegheatã şi controlatã de o persoana instruita în acest scop. În cazul în care apar îndoieli cu privire la caracteristicile deşeurilor şi acceptabilitatea acestora la depozitare, va fi informatã imediat conducerea depozitului, astfel încât sa poatã fi luate mãsurile necesare.
5.2.2. Nivelarea şi compactarea
Deşeurile descãrcate vor fi imediat nivelate şi compactate, aceasta practica având mai multe avantaje:
- creeazã posibilitatea depozitarii unei cantitãţi mai mari de deşeuri în unitatea de volum;
- reduce impactul determinat de împrãştierea gunoaielor pe diferite suprafeţe, proliferarea insectelor, a animalelor şi pasarilor şi apariţia incendiilor;
- minimizeaza fenomenele de tasare pe termen scurt.
Pentru compactare se utilizeazã pe scara larga utilaje de tip compactoare cu role din oţel.
În cazul depozitarii deşeurilor cu potenţial biodegradabil ridicat se va calcula un grad de compactare optim, astfel încât densitatea stratului de deşeuri sa nu împiedice procesele de formare şi evacuare a levigatului şi a gazului de depozit. Datele de literatura sugereaza ca o valoare a densitatii deşeurilor compactate de 0,8 t/mc este optima pentru desfãşurarea normalã a proceselor de biodegradare în deşeurile menajere. În cazul în care autorizaţia de mediu a depozitului prevede condiţii de stabilizare accelerata, gradul de compactare va fi foarte redus, aplicându-se alte metode pentru minimizarea proliferarii dãunãtorilor şi a imprastierii deşeurilor.
5.2.3. Acoperirea zilnica
Acoperirea zilnica a deşeurilor descãrcate şi compactate se realizeazã pentru a preveni apariţia mirosurilor neplacute, împrãştierea de cãtre vant a deşeurilor uşoare, proliferarea insectelor, a pasarilor, precum şi pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic. Acoperirea zilnica trebuie sa se realizeze mai ales în perioadele cu temperatura şi umiditate ridicate, aceste condiţii favorizand degajarea de mirosuri neplacute şi proliferarea dãunãtorilor.
Materialul folosit pentru acoperire poate fi sol obişnuit (eventual de la excavarile efectuate pentru amenajarea depozitului) sau deşeuri inerte de materiale de construcţie. Exista şi alte variante de materiale de acoperire, cum ar fi:
- folii groase de plastic;
- filme de plastic nerecuperabile;
- tesaturi din fibre, geotextile;
- spume;
- pasta de hârtie;
- deşeuri de gradina maruntite.
Utilizarea unui material de acoperire alternativ se poate stabili numai prin studii pentru fiecare caz concret, evaluandu-se atât aspectele economice (costurile implicate), cat şi cele referitoare la apariţia unor fenomene secundare nedorite.
Autorizaţia de mediu trebuie sa conţinã prevederi referitoare la natura şi grosimea stratului de acoperire, aceasta din urma fiind stabilitã în funcţie de o serie de criterii, printre care:
- necesitatea ca stratul de acoperire sa poatã fi strabatut de fluxul de levigat, respectiv de cel de gaz de fermentare;
- necesitatea ca stratul de acoperire sa nu ocupe un volum prea mare din depozit, ceea ce ar reduce volumul util al acestuia.
5.2.4. Delimitarea zonelor de lucru
Delimitarea zonelor de lucru se face în conformitate cu autorizaţia de mediu, ţinând cont de:
- securitatea muncii;
- prevenirea efectelor dezagreabile (mirosuri, insecte, pãsãri, impact vizual);
- suprafata necesarã pentru buna exploatare a depozitului;
- tipul şi dimensiunea vehiculelor de transport deşeuri;
- forma celulelor de depozitare;
- modul de eliminare a gazului şi a levigatului;
- stabilitatea depozitului.
Delimitarea zonelor de lucru se poate face în doua moduri:
- prin celule de descãrcare: se realizeazã pereţi despartitori între care sunt depozitate deşeuri; are dezavantajul ca necesita material inert suplimentar pentru construirea pereţilor, iar aceştia pot impiedica circulaţia normalã a gazului şi a levigatului;
- prin marcaje temporare: metoda este foarte simplu de aplicat, dar necesita un control strict, pentru a evita amplasarea incorectã a marcajelor şi deci descãrcarea deşeurilor în afarã zonei de lucru.
5.2.5. Echipamente mobile pentru exploatarea depozitelor
Exploatarea depozitului se realizeazã cu ajutorul echipamentelor mobile de tipul: compactoare, buldozere, incarcatoare, excavatoare, screpere.
Alegerea echipamentului necesar se face ţinându-se cont de:
- amplasarea şi modul de operare ale depozitului;
- cantitatea deşeurilor descãrcate;
- tipul deşeurilor depozitate;
- densitatea ce trebuie obţinutã în urma compactarii deşeurilor;
- tipul de acoperire şi materialul utilizat;
- cerinţe tehnico-economice (în locul unui echipament aflat temporar în stare de nefunctionare sa poatã fi utilizat un altul, cu aceleaşi rezultate);
- cerinţe referitoare la securitatea muncii operatorilor.
5.3. Automonitorizarea tehnologicã
Monitorizarea tehnologicã realizatã pe toatã perioada de exploatare a depozitului este esenţialã pentru buna funcţionare a acestuia, având ca scop reducerea riscurilor de accidente, de distrugere a stratului de impermeabilizare şi de colmatare a sistemelor de drenaj.
Automonitorizarea tehnologicã consta în verificarea permanenta a stãrii de funcţionare a tuturor componentelor unui depozit de deşeuri: drumul de acces şi drumurile din incinta, impermeabilizarea, sistemele de colectare şi evacuare a levigatului şi a gazului de depozit, alte dotãri existente (sortare, compostare, incinerare). De asemenea, se vor urmãri gradul de tasare, precum şi stabilitatea depozitului. Scopul acestor activitãţi este asigurarea functionarii în condiţiile proiectate a tuturor echipamentelor şi instalaţiilor, având ca rezultat reducerea riscurilor de accidente pentru mediu şi sãnãtatea umanã.
Un alt aspect important al activitãţii de automonitorizare tehnologicã îl constituie controlul intrãrilor de deşeuri. Documentele ce însoţesc transporturile de deşeuri trebuie sa fie verificate în scopul stabilirii încadrãrii în condiţiile prevãzute de autorizaţia de mediu. În funcţie de tipul de deşeuri şi/sau dacã exista îndoieli cu privire la caracteristicile deşeurilor, vor fi efectuate prelevãri de probe şi analize fizico-chimice şi biologice pentru verificarea conformitatii cu prevederile autorizaţiei de mediu şi/sau cu documentele insotitoare.
În caz de neconformare vor fi aplicate procedurile stabilite prevãzute de autorizaţia de mediu. Toate rezultatele verificãrilor şi ale eventualelor neconformari vor fi înregistrate sistematic şi arhivate într-un mod accesibil.
Asigurarea stabilitatii depozitului atât în perioada de exploatare, cat şi dupã închidere reprezintã un factor esenţial. Corpul propriu-zis al depozitului trebuie construit într-un asemenea mod încât sa asigure stabilitatea mecanicã a straturilor de deşeuri unele fata de altele şi în relatie cu zonele invecinate. Aceste aspecte trebuie abordate încã din faza de proiectare, pe baza analizei caracteristicilor mecanice ale solului pe amplasamentul vizat şi în funcţie de tipurile de deşeuri depozitate. Calculele de stabilitate trebuie revizuite periodic şi, dacã este cazul, ele vor fi refãcute, aplicându-se corectiile necesare.
Condiţiile pentru o tasare uniforma sunt de obicei realizate prin nivelarea şi compactarea deşeurilor şi prin aşezarea corecta a straturilor de acoperire. Totuşi proiectantul depozitului trebuie sa ţinã cont de posibilitatea apariţiei unor tasari diferenţiate şi sa stabileascã mãsuri de prevenire, cum ar fi: grosimi suplimentare de material de acoperire pentru anularea tasarii diferenţiate sau pentru a permite îndepãrtarea de material de acoperire dacã tasarea nu atinge cotele prognozate.
5.4. Automonitorizarea emisiilor şi controlul calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta
Automonitorizarea emisiilor în faza de exploatare a unui depozit de deşeuri are ca scop verificarea conformarii cu condiţiile impuse de autoritãţile competente (autorizaţia de mediu, autorizaţia de gospodãrire a apelor etc.).
Emisiile de ape uzate sunt formate din:
- levigat;
- ape uzate de la ateliere, spalarea şi întreţinerea utilajelor, spalarea rotilor vehiculelor, dacã este cazul - sunt epurate/preepurate în instalaţii locale;
- ape uzate de tip menajer de la construcţiile sociale - pot fi deversate într-o reţea de canalizare oraseneasca sau pot fi colectate într-o fosa septica.
Frecventa de analiza şi indicatorii urmãriţi pentru caracterizarea levigatului evacuat din instalatia de tratare sunt prezentaţi în tabelul urmãtor.


 
 ┌─────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │      Indicator      │                      Frecventa de analiza                      │
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Volum                │lunar, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu      │
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │PH                   │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │CCO-Cr (mg/l)        │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │CBO5 (mg/l)          │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Azot amoniacal (mg/l)│Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Nitrati (mg/l)       │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Sulfuri (mg/l)       │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Cloruri (mg/l)       │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Metale (mg/l)        │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├─────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Alţi indicatori*)    │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 └─────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘

*) Indicatori specifici, prevãzuţi în autorizaţia de mediu, în funcţie de caracteristicile deşeurilor depozitate

Valorile determinate în urma analizarii probelor vor fi comparate cu cele impuse în autorizaţia de mediu sau în alte acte de reglementare, în conformitate cu normele legale în vigoare.
Metodele de analiza standardizate pentru determinarea caracteristicilor levigatului, respectiv a apelor de suprafata şi subterane conform cãrora se efectueazã determinarea indicatorilor specifici sunt prezentate în anexa nr. 2.
Urmãrirea cantitãţii şi calitãţii gazului de depozit se efectueazã pe secţiuni reprezentative ale depozitului. Indicatorii determinati pentru gazul de depozit sunt prezentaţi în tabelul urmãtor.


 
 ┌────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │   Indicator    │                      Frecventa de analiza                      │
 ├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │CH(4) (mg/mc)   │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │CO(2) (mg/mc)   │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │H(2)S (mg/mc)   │Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 ├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Compuşi organici│Trimestrial, dacã nu se specifica altfel în autorizaţia de mediu│
 │volatili (mg/mc)│                                                                │
 └────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Valorile obţinute în urma mãsurãtorilor vor fi comparate cu cele prevãzute de normele legislative în vigoare.
Metodele de analiza standardizate pentru caracterizarea emisiilor atmosferice conform cãrora se efectueazã determinarea indicatorilor specifici emisiilor atmosferice sunt prezentate în anexa nr. 2.
Controlul calitãţii factorilor de mediu în zona de influenta a depozitului se realizeazã prin:
- înregistrarea datelor meteorologice - pentru stabilirea cantitãţii de precipitatii, a domeniului de temperatura şi a direcţiei dominante a vantului;
- analiza principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafata - se vor preleva probe din puncte situate în amonte, respectiv în aval de depozit, pe direcţia de curgere a apei;
- analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane - se vor preleva probe din foraje de monitorizare situate în amonte (1 foraj), respectiv în aval de depozit (2 foraje);
- determinarea concentratiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influenta a depozitului;
- determinarea concentratiilor specifice de poluanti în sol, în zona de influenta a depozitului.
Valorile obţinute pentru fiecare factor de mediu vor fi comparate cu cele prevãzute de normele legislative în vigoare.
Analizele şi determinarile necesare pentru automonitorizarea emisiilor şi controlul calitãţii factorilor de mediu vor fi realizate de cãtre laboratoare acreditate, iar rezultatele vor fi înregistrate pe toatã perioada de monitorizare.
Operatorul depozitului de deşeuri este obligat sa raporteze semestrial cãtre autoritatea teritorialã pentru protecţia mediului rezultatele activitãţii de automonitorizare. Orice efect negativ înregistrat prin programul de automonitorizare va fi raportat cãtre autoritatea teritorialã pentru protecţia mediului în maximum 12 ore.
5.5. Aspecte privind protecţia muncii şi paza contra incendiilor
Toate activitãţile legate de exploatarea unui depozit de deşeuri se vor desfasura în conformitate cu prevederile legale referitoare la normele de protecţia muncii şi paza contra incendiilor.
Vor fi angajate ca operatori în cadrul unui depozit de deşeuri numai persoane cu calificare corespunzãtoare. Instructajul pentru protecţia muncii care se face la angajare va cuprinde aspecte referitoare la:
- drepturile, obligaţiile şi responsabilitãţile personalului angajat pentru fiecare loc de munca;
- cerinţele de protecţia muncii şi paza contra incendiilor de-a lungul tuturor etapelor de exploatare zilnica a depozitului, atât pentru funcţionarea normalã, cat şi pentru cazuri accidentale sau de urgenta;
- echipamentul de protecţie necesar a fi utilizat;
- localizarea mijloacelor de lupta contra incendiilor, precum şi a celor de prim-ajutor;
- alte cerinţe specifice anumitor locuri de munca.
Personalul angajat va fi instruit periodic în urmãtoarele domenii:
- gestiunea deşeurilor;
- organizarea activitãţilor în cadrul depozitului, astfel încât sa se asigure protecţia fiecãrui factor de mediu;
- obligaţiile şi responsabilitãţile ce revin fiecãrui angajat pentru asigurarea condiţiilor de protecţia mediului;
- modul de acţiune în situaţii accidentale şi de urgenta.
Construcţiile şi instalaţiile, în special cele în cadrul cãrora sunt stocate sau/şi utilizate materiale inflamabile sau combustibile, vor fi realizate şi exploatate în conformitate cu normele legislative şi standardele tehnice pentru paza contra incendiilor.
În funcţie de natura deşeurilor acceptate şi de dimensiunile depozitului, precum şi în conformitate cu prevederile legale, operatorul depozitului poate asigura funcţionarea în cadrul acestuia a unei unitãţi PSI.

6. ÎNCHIDEREA DEPOZITELOR DE DEŞEURI
Proiectul iniţial al depozitului trebuie sa cuprindã şi procedurile de închidere şi postmonitorizare, în scopul redarii terenului în circuitul natural sau economic. De asemenea, planul de închidere se regaseste în documentaţia care se înainteazã autoritãţii competente pentru protecţia mediului în vederea obţinerii acordului de mediu şi se preia integral la documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de mediu.
Închiderea depozitului de deşeuri se realizeazã utilizându-se Fondul pentru închiderea depozitului de deşeuri şi urmãrirea acestuia postinchidere. Fondul constituit pana la un anumit moment din durata de funcţionare a depozitului poate fi utilizat pentru închiderea parţialã (a unei celule cu capacitatea epuizata). Consumul acestuia se va face pe baza de situaţii de lucrãri, ce vor fi întocmite o data cu realizarea lucrãrilor de închidere.
Pentru realizarea cerinţelor de protecţia mediului se impune:
- acoperirea finala a depozitelor în condiţii de siguranta, ţinându-se cont de utilizarea ulterioara a terenurilor şi de încadrarea în peisaj;
- monitorizarea emisiilor în mediu dupã închiderea depozitului pe o durata de minimum 30 de ani, pana la stabilizarea completa a deşeurilor.
Ţinându-se cont de faptul ca, în mod obişnuit, exploatarea unui depozit de deşeuri se face pe compartimente (celule), care au o durata de utilizare de circa 2 - 2,5 ani, proiectul va conţine şi prevederi specifice referitoare la închiderea şi refacerea celulelor pe mãsura epuizarii capacitãţii lor. Acoperirea unei celule poate fi temporarã sau finala, în funcţie de tehnologia de depozitare aplicatã şi de eficienta tehnico-economicã a procedeului ales.
6.1. Obiective urmãrite
Straturile sistemului de acoperire trebuie sa asigure:
- reţinerea deşeurilor;
- gestionarea producerii levigatului (prin controlarea intrãrii apelor pluviale);
- prevenirea scaparilor necontrolate de gaz de depozit sau a patrunderii aerului în masa de deşeuri;
- utilizarea ulterioara a terenului.
În funcţie de natura deşeurilor depozitate, complexitatea sistemului de acoperire variaza de la un strat de sol vegetal - în cazul deşeurilor inerte - pana la mai multe straturi care includ şi materiale sintetice şi ale cãror caracteristici diferã în funcţie de obiectivele urmãrite şi de gradul necesar de reducere a riscurilor - în cazul deşeurilor bioreactive.
Sistemul de acoperire trebuie sa realizeze o izolare a masei deşeurilor fata de apele pluviale şi, în acelaşi timp, în cazul deşeurilor biodegradabile, sa asigure o umiditate optima în interiorul masei de deşeuri, care sa favorizeze descompunerea materiei organice.
În ceea ce priveşte gazul de depozit, sistemul de acoperire trebuie sa asigure atât prevenirea patrunderii aerului în masa de deşeuri, cat şi evacuarea controlatã a gazului de fermentare printr-un sistem de conducte şi puţuri.
Modul de utilizare ulterioara a amplasamentului afectat de un depozit de deşeuri trebuie sa fie stabilit încã din faza de proiectare, în funcţie de o serie de factori, printre care:
- starea iniţialã, respectiv de cea finala a peisajului;
- stabilitatea terenului;
- natura deşeurilor depozitate;
- nivelul de risc pentru factorii de mediu şi sãnãtatea umanã pe care îl prezintã depozitul închis.
În acest context proiectul iniţial trebuie sa realizeze o analiza a cerinţelor specifice de refacere a peisajului şi de folosinta ulterioara a terenului, fãrã a compromite eficienta straturilor de acoperire şi profilul final. Spre exemplu:
- dimensiunile şi realizarea fazelor de refacere trebuie stabilite astfel încât sa corespundã folosinţei propuse;
- stocarea solului excavat sau a celui adus de pe alte amplasamente trebuie sa fie facuta separat fata de alte materiale de acoperire, în scopul conservãrii calitãţii sale;
- nu se vor folosi mai multe tipuri de sol pentru aceeaşi faza de refacere;
- amplasarea conductelor de evacuare a gazului, a punctelor de monitorizare, precum şi a drumurilor de acces în aceste scopuri va fi stabilitã astfel încât sa nu aducã prejudicii folosirii ulterioare a terenului.
6.2. Componentele şi caracteristicile sistemului de acoperire
Proiectarea sistemului de acoperire a unui depozit de deşeuri trebuie sa ţinã seama de o serie de factori, printre care:
- disponibilitatea materialelor necesare;
- caracteristicile materialelor (permeabilitatea fata de apa şi gaze, rezistenta mecanicã şi fata de condiţiile meteo);
- modul de amplasare a conductelor de evacuare a gazului de fermentare, respectiv a celor de colectare a levigatului;
- asigurarea stabilitatii, în corelatie şi cu necesitãţile de încadrare în peisaj şi de utilizarea ulterioara a terenului.
Sistemul de acoperire a unui depozit de deşeuri (figura 6.1) este format din:
- strat pentru acoperirea deşeurilor (geotextil);
- strat pentru colectarea şi evacuarea gazului de depozit;
- strat de impermeabilizare (argila - geomembrana);
- strat pentru colectarea şi evacuarea apelor pluviale;
- strat de sol vegetal.
Caracteristicile materialelor din care este realizat stratul de acoperire se stabilesc în funcţie de: natura şi cantitatea deşeurilor depozitate pe amplasament, condiţiile de mediu natural, gradul necesar de reducere a riscurilor pentru toţi factorii de mediu, utilizarea ulterioara a terenului.
În plus, pentru asigurarea tuturor condiţiilor în vederea menţinerii stabilitatii şi integritãţii stratului de acoperire, se va tine cont şi de urmãtoarele aspecte:
- posibilitatea apariţiei tasarilor diferenţiate a deşeurilor la limitele dintre celule sau la contactul cu pereţii depozitului, în special în cazul depozitarii deşeurilor municipale biodegradabile - se va proiecta realizarea de grosimi suplimentare de material de acoperire sau de margini neregulate pentru compensarea tasarilor prognozate;
- necesitatea ca profilul final al depozitului sa respecte anumite condiţii referitoare la panta suprafeţelor (în corelatie şi cu natura deşeurilor depozitate) şi la încadrarea în peisaj.
La baza taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorata în mod corect, pentru a face fata la solicitarile mecanice şi pentru a realiza o izolare corespunzãtoare a masei de deşeuri (figura 6.2).

7. MONITORIZAREA POSTINCHIDERE ŞI RECONSTRUCTIA ECOLOGICa A ZONEI AFECTATE DE DEPOZITAREA DEŞEURILOR
Conform prevederilor legale, operatorul depozitului este obligat sa efectueze monitorizarea postinchidere, pe o perioada stabilitã de cãtre autoritatea de mediu competenta (minimum 30 de ani). Aceasta perioada poate fi prelungitã dacã în cursul derulãrii programului de monitorizare se constata ca depozitul nu este încã stabil şi poate prezenta riscuri pentru factorii de mediu şi sãnãtatea umanã.
Rezultatele activitãţii de monitorizare post-închidere vor fi pãstrate în Registrul depozitului pe toatã durata programului şi dupã încheierea acestuia, conform prevederilor autorizaţiei de mediu.
Sistemul de monitorizare postinchidere cuprinde:
- determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative ale levigatului;
- determinarea caracteristicilor cantitative şi calitative ale gazului de depozit;
- înregistrarea datelor meteorologice - pentru stabilirea cantitãţii de precipitatii, a domeniului de temperatura şi a direcţiei dominante a vantului;
- analiza principalilor indicatori de calitate a apelor de suprafata - dacã depozitul este amplasat în vecinãtatea unei ape de suprafata şi autorizaţia de mediu conţine prevederi în acest sens, vor fi prelevate probe din foraje de monitorizare situate în amonte, respectiv în aval de depozit;
- analiza principalilor indicatori caracteristici apelor subterane - se vor preleva probe din puncte situate în amonte, respectiv în aval de depozit, pe direcţia de curgere a apei subterane;
- determinarea concentratiilor indicatorilor specifici în aerul ambiental din zona de influenta a depozitului;
- determinarea concentratiilor specifice de poluanti în sol, în zona de influenta a depozitului;
- urmãrirea topografiei depozitului.
Numãrul de puncte de recoltare, precum şi frecventa de analiza, variaza în funcţie de natura deşeurilor depozitate şi de condiţiile specifice amplasamentului. În cele ce urmeazã sunt recomandate câteva valori orientative, rezultate din practica internationala.
- pentru levigat


 ┌──────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
 │  Suprafata depozitului (ha)  │  Numãrul de puncte de recoltarea levigatului  │
 ├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
 │            0 -   5           │                       3                       │
 ├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
 │            5 -  10           │                       4                       │
 ├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
 │           10 -  25           │                       6                       │
 ├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
 │           25 -  50           │                       9                       │
 ├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
 │           50 -  75           │                      11                       │
 ├──────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
 │           75 - 100           │                      13                       │
 └──────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────┘

- pentru apa de suprafata: 2 puncte de recoltare, 1 în amonte şi 1 în aval de depozit;
- pentru apa subterana: 3 puncte de recoltare, 1 în amonte şi 2 în aval de depozit, pe direcţia de curgere a apei freatice;
- pentru gazul de fermentare: 2 coşuri/ha, minimum 4 coşuri/întregul depozit;
- pentru tasari: 4 borne/ha.
În tabelele 7.1 - 7.4 sunt prezentaţi principalii indicatori ce trebuie urmãriţi în cadrul activitãţii de monitorizare postinchidere (conform prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 162/2002 ).

Tabelul 7.1 Parametrii urmãriţi pentru caracterizarea levigatului, a apelor de suprafata şi a gazului de depozit


 ┌─────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
 │               Parametrii urmãriţi               │    Frecventa de analiza    │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Volumul levigatului                              │      o data la 6 luni      │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Compozitia levigatului*)                         │      o data la 6 luni      │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Volumul şi compozitia apei de suprafata*)        │      o data la 6 luni      │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Volumul şi compozitia gazului de depozit (CH(4), │      o data la 6 luni      │
 │CO(2), H(2)S, H(2) etc.)                         │                            │
 └─────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────┘

*) - Indicatorii de analizat se stabilesc în conformitate cu prevederile autorizaţiei de mediu

Tabelul 7.2 Parametrii urmãriţi pentru caracterizarea apelor subterane


 ┌─────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
 │               Parametrii urmãriţi               │    Frecventa de analiza    │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Nivelul apei subterane                           │      o data la 6 luni      │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Compozitia apei subterane                        │  se stabileşte în funcţie  │
 │                                                 │    de viteza de curgere    │
 └─────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────┘

Tabelul 7.3 Datele meteorologice necesare pentru întocmirea balanţei apei


 ┌─────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
 │               Parametrii urmãriţi               │    Frecventa de analiza    │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Cantitatea de precipitatii                       │zilnic + valori medii lunare│
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Temperatura min. şi max. la ora 15°°             │    valori medii lunare     │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Direcţia dominanta şi viteza vantului            │             -              │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Evapotranspiratia                                │    valori medii lunare     │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Umiditatea atmosferica la ora 15°°               │    valori medii lunare     │
 └─────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────┘

Tabelul 7.4 Parametrii necesari pentru urmãrirea topografiei depozitului


 ┌─────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
 │               Parametrii urmãriţi               │    Frecventa de analiza    │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Structura depozitului (suprafata ocupatã de      │             -              │
 │deşeuri, volumul şi compozitia deşeurilor,       │                            │
 │metodele de depozitare utilizate, varsta         │                            │
 │depozitului)                                     │                            │
 ├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
 │Comportarea la tasare şi urmãrirea nivelului     │           anual            │
 │depozitului                                      │                            │
 └─────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────┘

Încheierea procesului de reconstrucţie ecologica a unui depozit de deşeuri se stabileşte pe baza unor criterii de evaluare, printre care:
- criterii referitoare la calitatea levigatului: aspecte privind distanta depozitului fata de ape subterane şi de suprafata, condiţiile de calitate stabilite pentru acestea, atenuarea potenţialului poluant al levigatului prin parcurgerea unor roci nesaturate sau prin diluarea în apele subterane ori de suprafata;
- criterii referitoare la producţia de gaz;
- criterii referitoare la tasare: aspecte privind tasarea deşeurilor sub propria lor greutate şi ca rezultat al transformãrilor chimice şi fizice suferite în depozit, precum şi stabilitatea pe termen scurt şi lung (stabilirea factorului de siguranta la rupturi sau alunecãri).
La încheierea procesului de reconstrucţie ecologica a unui teren afectat de depozitarea deşeurilor se va completa un raport care va conţine informaţii referitoare la:
- planul de situaţie şi dimensiunile terenului afectat;
- date hidrogeologice, hidrologice şi meteorologice caracteristice zonei;
- starea terenului înainte de depozitarea deşeurilor;
- lucrãrile inginereşti realizate în timpul construcţiei sau pe durata exploatãrii;
- istoricul depozitarii deşeurilor (cantitãţi anuale şi tipuri de deşeuri depozitate, zone unde s-au depus deşeuri spitaliceşti, cu azbest etc., dacã este cazul, alte elemente considerate de interes);
- mãsurile de control al poluarii, inclusiv modul de eliminare a levigatului şi a gazului de depozit;
- sistemul de acoperire şi de reconstrucţie ecologica;
- sistemul de monitorizare postinchidere (localizarea punctelor de supraveghere şi indicatorii analizati pentru levigat şi gaz, amplasarea bornelor de control al tasarii etc.);
- date reprezentative şi criterii de urmãrire a evoluţiei şi încheierii procesului de stabilizare;
- posibilitãţi de utilizare ulterioara a terenului reconstruit ecologic.
Utilizarea ulterioara a amplasamentului se va face ţinându-se seama de condiţiile şi de restricţiile specifice impuse de existenta depozitului acoperit, în funcţie de stabilitatea terenului şi de gradul de risc pe care acesta îl poate prezenta pentru mediu şi sãnãtatea umanã.

ANEXA 1

Lista posibilelor operaţii de tratare a deşeurilor periculoase în vederea stabilizarii/denocivizarii*1) (cu caracter de informare pentru autoritatea competenta pentru protecţia mediului)
___________
*1) A se vedea şi Programul realizat în colaborare cu Franta, şi care va fi pus la dispoziţia autoritãţilor teritoriale pentru protecţia mediului.

A. Inertizarea (fixarea chimica)
Procedeul se aplica pentru namoluri cu conţinut de ioni metalici, namoluri de fosfatare, zguri şi cenusi metalurgice [de exemplu: tipuri de deşeuri periculoase din cadrul categoriilor*2) 11 şi 12].
___________
*2) Conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

Inertizarea se realizeazã prin stabilizarea şi solidificarea materialelor cu potenţial toxic. Stabilizarea consta în imobilizarea componentilor toxici prin mecanisme chimice (reactii cu formare de compuşi insolubili) sau fizice (incastrarea într-o reţea cristalina sau într-o matrice polimerica). Tehnologiile de tratare utilizeazã de obicei ambele tipuri de mecanisme, conducand la obţinerea unei mase impermeabile care izoleaza fizic constituentii toxici fata de acţiunea solubilizanta a apelor meteorice sau subterane. Faza a doua, de solidificare, consta în producerea unei mase solide, monolitice, cu o structura suficient de rigida şi de compacta pentru a putea fi evacuata prin lopatare.
Fazele principale ale procesului de tratare în vederea inertizarii sunt:
- omogenizarea namolului/namolurilor;
- adãugarea reactivilor şi obţinerea unui fluid pastos, capabil sa se întãreascã suficient de lent pentru a obţine un material lopatabil;
- transportul produsului inertizat la locul de depozitare; aceasta operaţie trebuie facuta atunci când materialul este încã fluid (pastos), permitand pomparea sa sau încãrcarea într-o cisterna.
Produsul inertizat trebuie sa aibã anumite caracteristici, printre care cele mai importante sunt:
- comportament adecvat la contactul cu apa (compactitate, stabilitate dimensionala ridicatã, permeabilitate scãzutã, pierderi neglijabile la eroziune);
- rezistenta mare la compresiune;
- stabilitate mare la acţiunea agenţilor atmosferici şi biologici;
- caracteristici organoleptice satisfãcãtoare (miros, culoare);
- caracter neinflamabil;
- sa nu favorizeze proliferarea insectelor şi rozatoarelor.
Deşi tehnologiile de inertizare disponibile în prezent - inglobarea în matrice termoplastica, incapsularea, vitrifierea - presupun costuri ridicate pentru energie, aparatura şi personal specializat, pentru namolurile cu conţinut de ioni metalici (şi cu conţinut de substanţe organice mai mic de 10%) sunt aplicabile tehnologii mai simple, cu costuri accesibile. Din aceasta categorie fac parte procedeele de inglobare în ciment şi solidificare prin adaugare de var şi alte materiale asemãnãtoare, respectiv de inglobare în materiale de construcţie.
Inglobarea în ciment şi solidificarea prin adaugare de var utilizeazã ca reactivi ciment, var hidratat, silicat de sodiu lichid. Fazele procesului tehnologic, aplicat pentru namolurile ingrosate din decantoarele statiilor de epurare aferente atelierelor de acoperiri metalice, sunt:
- creşterea alcalinitatii namolului pana la pH = 9 (prin adaugare de var hidratat) în vederea precipitarii complete a metalelor grele din apa de namol;
- evacuarea namolului ingrosat din decantor şi adaugare de ciment (PA - 35) şi silicat de sodiu (densitate 1,54 kg/mc);
- uscarea naturala a materialului timp de 24 de ore pana la stadiul de "pastos" şi de 7 zile pana la stadiul de "lopatabil";
- depozitarea sau utilizarea ca material de umplutura a namolului inertizat.
Eficienta procesului de solidificare se stabileşte prin teste de levigare - agitarea timp de 4 ore a unei probe de material solidificat, în apa distilata (pH = 6) sau soluţie tampon (pH = 5), la un raport solid/lichid = 1/10 şi analizarea metalelor grele posibil a fi solubilizate.
Consumurile specifice şi parametrii tehnologici se stabilesc pentru fiecare caz, în funcţie de compozitia iniţialã a namolului.
Inglobarea în materiale de construcţie se realizeazã prin înlocuirea apei de hidratare din reteta anumitor tipuri de betoane (B 200 pentru fundaţii de drum şi B 100 pentru borduri) cu namol ingrosat rezultat la epurarea apelor uzate de la atelierele de acoperiri metalice. Testarea materialelor obţinute a arãtat ca acestea au o rezistenta mecanicã la compresiune comparabila sau chiar mai mare fata de cea a betoanelor clasice, iar procesul de solubilizare în apa a metalelor grele conţinute este practic neglijabil.

B. Tratarea termica
Procedeul se aplica pentru nisipurile de turnatorie cu conţinut de rasini fenolice şi furanice generate la turnarea pieselor feroase şi neferoase şi pentru deşeurile cu conţinut de cianuri (de exemplu: tipuri de deşeuri periculoase din cadrul categoriei 10).
Prin tratare termica la 650 - 850°C, în prezenta oxigenului în exces, se distruge complet pelicula de materie organicã aderenta la particulele de nisip.
Deşeurile cu conţinut ridicat de cianuri pot fi tratate termic la circa 800°C, obtinandu-se o cenusa cu un conţinut de cianuri mai mic de 1 mg/kg s.u. Procesul are o eficienta de circa 99% dupã o ardere de doua ore în curent de aer. Pentru purificarea gazelor de ardere, acestea sunt barbotate printr-o soluţie alcalina (10 g NaOH/l) în care acidul cianhidric eventual eliberat este reţinut şi transformat în cianura de sodiu.

C. Neutralizarea/precipitarea
Procedeul se aplica pentru soluţii acide reziduale, soluţii alcaline reziduale, deşeuri de saruri şi soluţiile lor, soluţii de decapare acide (de exemplu: tipuri de deşeuri periculoase din cadrul categoriilor 06 şi 11).
În funcţie de pH-ul soluţiei şi de conţinutul în ioni ai metalelor grele, aceste soluţii se pot neutraliza reciproc dupã cum urmeazã:
- pana la pH = 7, în cazul în care nu conţin ioni ai metalelor grele;
- pana la pH = 8,5 - 9, în cazul în care conţin ioni ai metalelor grele, mai puţin cadmiu;
- pana la pH = 10,5, în cazul în care conţin ioni de cadmiu.
În cazul în care soluţiile reziduale nu conţin ioni ai metalelor grele, prin neutralizare se obţin soluţii cu conţinut ridicat de saruri solubile, care, dupã diluare corespunzãtoare (astfel încât parametrii caracteristici sa se încadreze în limitele maxime admise de normele în vigoare), pot fi evacuate în reţelele de canalizare sau în receptorul natural.
În cazul în care soluţiile reziduale conţin şi ioni ai metalelor grele, namolul separat în urma precipitarii va fi denocivizat în vederea depozitarii printr-o metoda corespunzãtoare (solidificare).

D. Vitrifierea
Procedeul se aplica pentru deşeurile cu conţinut de metale grele şi deşeurile cu conţinut de azbest (de exemplu: tipuri de deşeuri periculoase din cadrul categoriilor 11 şi 12).
Vitrifierea reprezintã procedeul de fixare a compusilor periculosi (metale grele, respectiv azbest) într-o reţea vitroasa cu stabilitate chimica foarte mare.
Tratamentul termic se realizeazã de obicei prin topire la circa 1.400°C, urmatã de inghetarea brusca a topiturii. Prin inglobarea diferitelor saruri ale metalelor grele în reţeaua vitroasa se pot obţine sticle decorative, a cãror culoare este în funcţie de natura şi concentratia ionului metalic, precum şi de condiţiile de lucru.

E. Denocivizarea deşeurilor cu conţinut de substanţe explozibile
Procedeul se aplica în cazul deşeurilor de munitie şi al altor deşeuri de explozivi (de exemplu: tipuri de deşeuri periculoase din cadrul categoriei 16).
Oricare dintre componentele sau elementele cu caracter explozibil, militare ori civile sunt denocivizate prin operaţii specifice executate de personal autorizat.
Tehnologiile, tehnicile şi procedurile folosite pentru neutralizarea deşeurilor de munitie şi explozivi cuprind:
- demontarea în subansambluri sau componente principale (dacã este posibil) - focos, detonator, incarcatura etc. - care pot fi apoi neutralizate în locuri sau amplasamente special destinate acestui scop;
- detonarea pe locul unde se afla munitiile (camp, poligon etc.);
- arderea în cantitãţi mici şi controlate a explozibililor din munitiile demontate;
- descãrcarea de exploziv prin dizolvarea acestuia cu ajutorul aburului sau al apei calde;
- recuperarea explozibililor sau a componentelor pirotehnice prin mijloace mecanice ori chimice (neutralizarea sau transformarea în compuşi chimici nepericulosi la manipulare).

F. Denocivizarea deşeurilor spitaliceşti
Exemplu: tipuri de deşeuri periculoase din cadrul categoriei 18.
Denocivizarea deşeurilor spitaliceşti se poate realiza prin:
- incinerare;
- dezinfecţie cu substanţe chimice;
- tratare termica pe cale umeda;
- iradiere cu microunde;
- inertizare (nu se aplica pentru deşeurile infectioase, ci numai pentru cele metalice şi farmaceutice).
Incinerarea deşeurilor spitaliceşti se realizeazã la temperaturi de 900 - 1.200°C; pot fi utilizate 3 tipuri de instalaţii:
- incineratoare pirolitice cu camera dubla de ardere;
- incineratoare cu o singura camera de ardere, cu gratar static;
- cuptoare rotative care funcţioneazã la temperaturi foarte înalte şi în cadrul cãrora pot fi descompuse substantele genotoxice şi substantele chimice termorezistente.
Pentru ca procesul de incinerare sa fie eficient, deşeurile trebuie sa aibã anumite caracteristici, printre care cele mai importante sunt:
- putere calorica inferioarã - peste 2.000 kcal/kg pentru incineratoarele cu o singura camera de ardere, respectiv peste 3.500 kcal/kg pentru incineratoarele pirolitice cu camera dubla de ardere;
- conţinut de materiale combustibile - peste 60%;
- conţinut de solide necombustibile - sub 5%;
- conţinut total de fracţiuni necombustibile - sub 20%;
- umiditate - sub 30%.
Dacã este cazul, se poate utiliza combustibil suplimentar.
Deşeurile spitaliceşti supuse incinerarii nu trebuie sa conţinã:
- butelii de gaz sub presiune;
- cantitãţi mari de deşeuri chimice reactive;
- saruri de argint şi deşeuri fotografice sau radiografice;
- materiale plastice halogenate;
- materiale cu conţinut ridicat de mercur sau cadmiu (termometre sparte sau baterii uzate).
Gazele evacuate de la incinerare conţin atât cenusi zburãtoare (cu metale grele, dioxine, furani, compuşi organici termorezistenti), cat şi compuşi în stare gazoasa (oxizi de azot, oxizi de sulf, oxizi de carbon, acizi halogenati, compuşi organici termorezistenti). De aceea este necesarã aplicarea a cel puţin doua metode pentru purificarea gazelor, şi anume:
- desprafuire (retine cenusile zburãtoare);
- spalare (retine acizii halogenati şi oxizii de sulf, cu ajutorul substanţelor alcaline).
Emisiile rezultate de la incinerare, dupã purificarea gazelor, trebuie sa respecte prevederile normelor legislative în vigoare.
Apele uzate provenite de la spalarea gazelor şi de la racirea cenusii trebuie epurate mecanic şi chimic, iar namolurile vor fi tratate în vederea denocivizarii, fie în instalaţii specializate, fie pe amplasament, prin deshidratare urmatã de incapsulare în cilindri umpluti cu mortar de ciment. Namolurile denocivizate, împreunã cu cenusa de vatra, vor fi depozitate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Dezinfectia cu substanţe chimice care distrug sau neutralizeaza agenţii patogeni prezenţi în deşeuri se poate realiza numai în incinta instituţiilor medicale şi numai pentru anumite tipuri de deşeuri lichide (sânge, urina, fecale, ape uzate fecaloid-menajere). Pentru deşeurile solide foarte periculoase (culturi de agenţi patogeni, obiecte ascutite etc.), metoda impune anumite restrictii şi cerinţe speciale.
Tratarea termica pe cale umeda se bazeazã pe acţiunea aburului supraincalzit, proces similar celui de sterilizare în autoclava. Dacã temperatura (minimum 121°C pentru anumite tipuri de bacterii) şi timpul de contact sunt suficient de mari, majoritatea tipurilor de microorganisme sunt distruse.
Procedeul nu se indica pentru tratarea deşeurilor anatomice şi a carcaselor de animale.
Deşeurile dezinfectate, ambalate în saci de plastic, pot fi depozitate împreunã cu deşeurile nepericuloase.
Iradierea cu microunde (2.450 MHz - 12, 24 cm, timp de circa 20 de minute) este aplicabilã pentru distrugerea majoritãţii microorganismelor. Eficienta procesului trebuie verificata prin teste bacteriologice şi virusologice uzuale.
Deşeurile dezinfectate prin iradiere pot fi compactate şi depozitate împreunã cu deşeurile nepericuloase.
Inertizarea se aplica pentru deşeurile de substanţe farmaceutice şi pentru cenusile cu conţinut ridicat de metale şi consta în amestecarea deşeurilor cu ciment şi eventual cu alte materiale.

ANEXA 2

Metode de analiza standardizate pentru determinarea caracteristicilor levigatului, respectiv a apelor de suprafata şi subterane


 SR ISO 5667 (1-18)  Calitatea apei. Prelevarea probelor
 SR ISO 10523-97     Calitatea apei. Determinarea pH-ului
 STAS 6953-81        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea
                     conţinutului de materii în suspensie, a pierderii
                     la calcinare şi a reziduului la calcinare
 SR ISO 5815-98      Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen
                     dupã n zile (CBOn). Metoda prin dilutie şi insamantare
 SR ISO 6060-96      Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen
 STAS 8683-70        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea azotului
                     amoniacal
 STAS 8900/1-71      Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea azotatilor
 SR ISO 7890/1-98    Calitatea apei. Determinarea azotatilor. Partea 1 - Metoda
                     spectrometrica cu 2,6 dimetilfenol
 STAS 8900/2-71      Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea azotitilor
 SR ISO 6777-96      Calitatea apei. Determinarea conţinutului de nitriti. Metoda
                     prin spectrometrie de absorbţie moleculara
 SR ISO 10530-97     Calitatea apei. Determinarea sulfurilor dizolvate. Metoda
                     fotometrica, cu albastru de metilen
 STAS 8601-70        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea sulfatilor
 STAS 7167-92        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea conţinutului de
                     compuşi fenolici
 SR 7587-96          Calitatea apei. Determinarea substanţelor extractibile cu
                     solventi. Metoda gravimetrica
 STAS 7685-79        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea cianurilor
 SR ISO 6703/1-98    Calitatea apei. Determinarea cianurilor. Partea 1 -
                     Determinarea cianurilor totale
 STAS 8663-70        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea clorurilor
 STAS 8910-71        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea fluorului
 SR ISO 6595-97      Calitatea apei. Determinarea arsenului total. Metoda
                     spectrofotometrica cu dietilditiocarbamat de argint
 STAS 3662-90        Apa potabilã. Determinarea conţinutului de calciu
 SR ISO 7980-97      Calitatea apei. Determinarea conţinutului de calciu şi
                     magneziu. Metoda prin spectrometrie de absorbţie atomica
 STAS 7852-80        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea cadmiului
 SR ISO 5961-93      Calitatea apei. Determinarea cadmiului. Metode prin
                     spectrometrie de absorbţie atomica în flacara
 STAS 8288-69        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea cobaltului
 STAS 7884-91        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea conţinutului de
                     crom
 SR ISO 9174-98      Calitatea apei. Determinarea cromului. Metoda spectrometrica
                     de absorbţie atomica
 SR ISO 11083-98     Calitatea apei. Determinarea cromului (VI). Metoda
                     spectrometrica cu difenilcarbazida
 STAS 7795-80        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea cuprului
 SR ISO 6332-96      Calitatea apei. Determinarea conţinutului de fier. Metoda
                     spectrometrica cu 1, 10 - fenantrolina
 STAS 6674-77        Apa potabilã. Determinarea magneziului
 STAS 8662/1-96      Calitatea apei. Determinarea conţinutului de mangan. Metoda
                     spectrometrica cu oxidare a manganului la ionul permanganic
 SR ISO 6333-96      Calitatea apei. Determinarea conţinutului de mangan. Metoda
                     spectrometrica cu formaldoxima
 STAS 8045-79        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea mercurului
 STAS 11422-84       Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea molibdenului
 STAS 7987-67        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea nichelului
 STAS 12663-88       Apa potabilã. Determinarea conţinutului de seleniu
 STAS 8314-87        Ape de suprafata şi ape uzate. Determinarea conţinutului de
                     zinc

Metode de analiza standardizate pentru caracterizarea emisiilor atmosferice*1)


 STAS 10814-76       Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat
 STAS 10812-76       Puritatea aerului. Determinarea amoniacului
 STAS 10813-76       Puritatea aerului. Determinarea pulberilor în suspensie

___________
*1) Lista va fi completatã pe mãsura apariţiei standardelor de analiza pentru alţi indicatori.

ANEXA 3

NORME LEGISLATIVE CARE REGLEMENTEAZã ACTIVITÃŢILE LEGATE DE DEPOZITAREA DEŞEURILOR*2)

___________
*2) Lista va fi completatã şi revizuitã pe mãsura apariţiei de noi acte normative.

● <>Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta nr. 91/2002 ;
● <>Legea apelor nr. 107/1996 ;
● <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobatã prin <>Legea nr. 655/2001 ;
● <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificatã şi aprobatã prin <>Legea nr. 426/2001 ;
● <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii aprobatã prin <>Legea nr. 645/2002 ;
● <>Ordonanta Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitãţilor, aprobatã prin <>Legea nr. 139/2002 ;
● <>Ordonanta Guvernului nr. 21/2002 privind gospodãrirea localitãţilor urbane şi rurale;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policlorurati şi ale altor compuşi similari;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 1057/2001 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;
● <>Hotãrârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descãrcare în mediul acvatic a apelor uzate;
● <>Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igiena şi sãnãtate publica;
● <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 536/1997 , pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandãrilor privind mediul de viata al populaţiei;
● <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 867/2002 privind definirea criteriilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regasi pe lista specifica unui depozit şi lista nationala de deşeuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deşeuri;
● <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu;
● <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 863/2002 pentru aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului;
● <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 125/1996 pentru aprobarea procedurii de reglementare a activitãţilor social-economice cu impact asupra mediului.

Figura 3.1
Schema de amplasare a obiectivelor într-un depozit de deşeuri

--------------
NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
Figura 3.1
Schema de amplasare a obiectivelor într-un depozit de deşeuri - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 150 bis din 7 martie 2003 - (a se vedea imaginea asociata)

Legenda
... împrejmuire cu gard şi perdea vegetala
1 acces vehicule transport deşeuri
2 cabina operator
3 platforme de cantarire
4 facilitãţi pentru verificarea deşeurilor
5 zone depozitare deşeuri
6 material de acoperire
7 garaje, ateliere şi spaţii parcare utilaje
8 echipament pentru curatarea rotilor vehiculelor
9 clãdire administrativã
10 acces personal

Figura 3.2
Schema sistemului de impermeabilizare a unui depozit de deşeuri

--------------
NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
Figura 3.2
Schema sistemului de impermeabilizare a unui depozit de deşeuri - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 150 bis din 7 martie 2003 - (a se vedea imaginea asociata)

Figura 3.3
Moduri de realizare a impermeabilizarii

--------------
NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
Figura 3.3
Moduri de realizare a impermeabilizarii - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 150 bis din 7 martie 2003 - (a se vedea imaginea asociata)

Figura 3.4
Modul de ancorare a geomembranei la partea superioarã a taluzului

--------------
NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
Figura 3.4
Modul de ancorare a geomembranei la partea superioarã a taluzului - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 150 bis din 7 martie 2003 - (a se vedea imaginea asociata)

Figura 5.1
Schema procedurii de acceptare a deşeurilor la depozitare


 

                                 ┌──────────────────────┐
                                 │Sosirea transportului │
                                 │      de deşeuri      │
                                 └──────────┬───────────┘
                                            v
                                ┌────────────────────────┐
                                │Verificarea documentelor│
                                │   prin comparatie cu   │
                                │prevederile autorizaţiei│
                                │        de mediu        │
                                └───────────┬────────────┘
                                            v
                                   ┌─────────────────┐
                                   │                 │
                                   │                 │
                                   │                 │       ┌────────────────────────────┐
                                   │  Documentaţie   │NU     │ Directionarea vehiculului  │
                                   │corespunzãtoare? │──────>│ cãtre zona de reţinere şi  │
                                   │                 │    ^  │  reţinerea documentaţiei   │
                                   │                 │    │  └────────────┬───────────────┘
                                   │                 │    │               v
                                   └────────┬────────┘    │  ┌──────────────────────────┐
                                            │ DA          │  │    Se ia legatura cu     │
                                            v             │  │  directorul depozitului  │<──┐
                                ┌───────────────────────┐ │  │     (sau adjunctul)      │   │
                                │Cantarire şi verificare│ │  └────────────┬─────────────┘   │
                                │  vizuala, dacã este   │ │               v                 │
                                │       posibila        │ │ ┌──────────────────────────────┐│
                                └───────────┬───────────┘ │ │ Directorul depozitului (sau  ││
                                            v             │ │  adjunctul) ia legatura cu   ││
                                     ┌─────────────┐      │ │producãtorul şi/sau, dupã caz,││
                                     │             │      │ │  cu autoritãţile competente  ││
 ┌───────────────────────────┐       │  Necesita   │      │ └─────────────┬────────────────┘│
 │Directionarea transportului│   DA  │ verificãri  │      │               v                 │
 │ cãtre facilitãţile pentru │<──────│suplimentare?│      │  ┌──────────────────────────┐   │
 │  verificarea deşeurilor   │       │             │      │  │   Se decide o acţiune    │   │
 └─────────────┬─────────────┘       │             │      │  │     corespunzãtoare      │   │
               v                     └──────┬──────┘      │  └────────────┬─────────────┘   │
 ┌───────────────────────────┐              │ NU          │               v                 │
 │    Efectuarea de teste    │              v             │  ┌──────────────────────────┐   │
 │ vizuale, de contaminare,  │  ┌──────────────────────┐  │  │     Se înregistreazã     │   │
 │miros, pH, inflamabilitate │┌>│Descãrcare la locul de│  │  │      neconformarea       │   │
 └─────────────┬─────────────┘│ │      depozitare      │  │  └──────────────────────────┘   │
               v              │ └───────────┬──────────┘  │                                 │
 ┌───────────────────────────┐│             v             │                                 │
 │   Prelevare de probe de   ││ ┌──────────────────────┐  │                                 │
 │deşeuri în conformitate cu ││ │ Inspecţia deşeurilor │  │                                 │
 │    programul stabilit     ││ │   dupã descãrcare    │  │                                 │
 └─────────────┬─────────────┘│ └───────────┬──────────┘  │                                 │
               v              │             v             │                                 │
        ┌─────────────┐       │      ┌─────────────┐      │                                 │
        │             │       │      │             │      │                                 │
        │             │       │      │             │      │                                 │
        │ Conformare? │  DA   │      │ Conformare? │  NU  │  ┌──────────────────────────┐   │
        │             │───────┘      │             │──────┼─>│   Izolarea deşeurilor    │   │
        │             │              │             │      │  │    necorespunzãtoare     │   │
        │             │              │             │      │  └────────────┬─────────────┘   │
        └─────────────┘              └──────┬──────┘      │               v                 │
               │                            │ DA          │  ┌──────────────────────────┐   │
               │                            v             │  │  Reţinerea vehiculului   ├───┘
               │ NU              ┌─────────────────────┐  │  └──────────────────────────┘
               │                 │  Depozitare finala  │  │
               │                 └─────────────────────┘  │
               └──────────────────────────────────────────┘

Figura 5.2
Formular de înregistrare a transportului de deşeuri


 

 ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
 │┌─────────────────────────────────────┐               ┌─────────────────────────────────────┐│
 ││Datele de identificare a depozitului:│               │Numãrul contractului încheiat între  ││
 ││- nume                               │               │operatorul depozitului şi            ││
 ││- adresa, telefon, fax               │               │transportatorul de deşeuri           ││
 ││- numele proprietarului              │               └─────────────────────────────────────┘│
 ││- numele operatorului                │               ┌─────────────────────────────────────┐│
 ││- numãrul autorizaţiei de mediu      │               │              Data/Ora               ││
 │└─────────────────────────────────────┘               └─────────────────────────────────────┘│
 │┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│
 ││                                             │   Numele conducatorului vehiculului de      ││
 ││   Numele operatorului de la punctul de      │   transport deşeuri                         ││
 ││   recepţie/platforma de cantarire           │                                             ││
 ││                                             │   Numãrul vehiculului şi al remorcii, dacã  ││
 ││                                             │   este cazul                                ││
 │└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘│
 │┌─────────────────────────────────────┐               ┌─────────────────────────────────────┐│
 ││Date despre deşeuri:                 │               │                                     ││
 ││- provenienta                        │               │                                     ││
 ││- tip                                │               │             Observaţii              ││
 ││- cantitate                          │               │                                     ││
 ││- conformare cu condiţiile din       │               │                                     ││
 ││  autorizaţia de mediu               │               │                                     ││
 │└─────────────────────────────────────┘               └─────────────────────────────────────┘│
 │ Transportatorul confirma exactitatea                  Operator punct de recepţie/platforma  │
 │ datelor                                               de cantarire                          │
 │ ___________________                                   ___________________                   │
 │ (semnatura)                                           (semnatura)                           │
 └─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Figura 6.1
Schema sistemului de acoperire a unui depozit de deşeuri

--------------
NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
Figura 6.1
Schema sistemului de acoperire a unui depozit de deşeuri - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 150 bis din 7 martie 2003 - (a se vedea imaginea asociata)

Figura 6.2
Modul de ancorare a geomembranei la baza taluzului

--------------
NOTA C.T.C.E. PIATRA NEAMT
Figura 6.2
Modul de ancorare a geomembranei la baza taluzului - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 150 bis din 7 martie 2003 - (a se vedea imaginea asociata)

-----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Normativ, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, NORMATIV TEHNIC din 10 decembrie 2002

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ NORMATIV TEHNIC din 10 decembrie 2002 privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri

Comentarii

Atentie, Juristi!

NORMATIV TEHNIC din 10 decembrie 2002 privind depozitarea deşeurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea şi închiderea depozitelor de deşeuri