Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMATIV din 22 iunie 2011 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

NORMATIV din 22 iunie 2011 pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare", indicativ I5-2010*)

EMITENT: MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 504 bis din 15 iulie 2011

Comenteaza legea

----------
    *) Aprobat prin Ordinul nr. 1.659/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.

    ANEXÃ

                                NORMATIV
      pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

                                 Indicativ I 5 - 2010

    CUPRINS

    1. Obiect, domeniu de aplicare, cerinţe generale
    2. Terminologie
    3. Ventilarea clãdirilor
    4. Climatizarea clãdirilor
    5. Elemente generale de calcul
    6. Componente generale ale sistemelor de ventilare/climatizare
    7. Prevederi generale pentru echipamentele instalaţiilor de ventilare/climatizare
    8. Soluţii de ventilare/climatizare pentru diferite destinaţii de clãdiri
    9. Mãsuri şi soluţii pentru creşterea eficienţei energetice a instalaţiilor de ventilare/climatizare
    10. Executarea instalaţiilor de ventilare/climatizare
    11. Punerea în funcţiune şi recepţia instalaţiilor de ventilare/climatizare
    12. Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile instalaţiilor de ventilare/climatizare
    13. Anexele 1-8

    1. Obiect, domeniu de aplicare, cerinţe generale

    1.1. Reglementarea tehnicã are ca obiect proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi de climatizare.
    1.2. Prevederile reglementãrii tehnice se aplicã urmãtoarelor tipuri de clãdiri, indiferent de forma de proprietate:
    a) clãdiri civile şi industriale noi,
    b) clãdiri civile şi industriale existente, supuse unor lucrãri de modernizare, modificare, transformare, consolidare, extindere, schimbare de destinaţie, reparaţii capitale şi reabilitare termo-energeticã.
    1.3. Fac excepţie de la aplicarea acestei reglementãri tehnice: instalaţiile de ventilare, climatizare şi aer condiţionat destinate asigurãrii condiţiilor tehnologice de tip special (instalaţii din camere curate, instalaţii de dezodorizare, instalaţii de transport pneumatic, instalaţii din mine, tuneluri şi din construcţii agrozootehnice) precum şi instalaţiile de rãcire prin radiaţie.
    1.4. Prezenta reglementare tehnicã nu trateazã proiectarea şi executarea instalaţiilor pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu (desfumare) sau a echipamentelor şi sistemelor protectoare, la care pericolul de explozie rezultã exclusiv din prezenţa substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile; sunt însã incluse prevederi care reglemententeazã posibilitatea utilizãrii parţiale sau totale a instalaţiilor de ventilare ale clãdirii pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi.
    1.5. La proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi de climatizare trebuie îndeplinite condiţiile de calitate şi de performanţã, referitoare la urmãtoarele cerinţe esenţiale:
    a) rezistenţã mecanicã şi stabilitate,
    b) securitate la incendiu,
    c) igienã, sãnãtate şi mediu,
    d) siguranţã în exploatare,
    e) protecţie împotriva zgomotului,
    f) economie de energie şi izolare termicã.
    1.6. Prevederile acestei reglementãri tehnice urmãresc aplicarea în domeniul instalaţiilor de ventilare şi climatizare a urmãtoarelor prevederi ale urmãtoarelor acte normative: Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare, denumitã Legea nr. 10/1995 şi Legea nr. 372/2005 privind performanţa energeticã a clãdirilor, cu modificãrile ulterioare, denumitã în continuare Legea nr. 372/2005 şi au un caracter obligatoriu pentru toate tipurile de construcţii menţionate la pct. 1.2.
    1.7. Fac excepţie, acele prevederi în care este inclusã explicit expresia "se recomandã".
    1.8. La proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clãdiri se au în vedere şi prevederile corespunzãtoare din documentele cuprinse în anexa 1.
    1.9. Cerinţele generale referitoare la proiectarea şi executarea lucrãrilor de instalaţii de ventilare şi climatizare din clãdiri sunt urmãtoarele:
    a) instalaţiile de ventilare şi climatizare se executã numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie. Proiectul se elaboreazã de cãtre proiectanţi de specialitate, conform prevederilor legale în vigoare la data elaborãrii proiectului;
    b) proiectul se verificã, în condiţiile legii, de cãtre verificatori de proiecte, atestaţi, pe baza reglementãrilor tehnice în vigoare la data elaborãrii proiectului, pentru respectarea cerinţelor esenţiale stabilite de proiectant. Referatele de verificare ale proiectului fac parte integrantã din proiect;
    c) proiectul de instalaţii de ventilare şi/sau climatizare se realizeazã pentru instalaţiile aferente categoriilor de clãdiri înscrise la pct. 1.2.;
    d) proiectul tehnic furnizeazã informaţiile tehnice complete, sub formã de piese scrise şi desenate, privind dimensionarea, executarea lucrãrilor, montajul echipamentelor/utilajelor, asigurarea cerinţelor esenţiale de calitate, teste, etc.;
    e) detaliile de execuţie se elaboreazã pe baza proiectului tehnic avizat de investitor/beneficiar, dupã alegerea echipamentelor/utilajelor şi materialelor de instalaţii de ventilare şi climatizare, pe baza caracteristicilor tehnice ale acestora. Detaliile de execuţie trebuie sã cuprindã toate elementele necesare pentru execuţia instalaţiei, detaliind şi particularizând informaţiile furnizate în proiectul tehnic;
    f) proiectul tehnic, detaliile de execuţie şi dupã caz, dispoziţiile de şantier, emise pe parcursul executãrii lucrãrilor, trebuie sã furnizeze toate datele necesare certificãrii energetice a clãdirilor noi sau a celor existente la care s-au realizat lucrãri de modernizare, modificare, transformare, consolidare, extindere, schimbare de destinaţie, reparaţii capitale şi reabilitare termo-energeticã;
    g) proiectul tehnic, detaliile de execuţie, instrucţiunile de exploatare şi dupã caz, dispoziţiile de şantier, emise pe parcursul executãrii lucrãrilor, se cuprind în cartea tehnicã a construcţiei, care se predã investitorului/proprietarului înainte de recepţia finalã a lucrãrilor;
    h) pentru obiectivele de investiţii noi, precum şi pentru realizarea lucrãrilor specifice de intervenţii la construcţiile existente, finanţate total sau parţial din fonduri publice, fazele proiectului vor fi conforme prevederilor legale în vigoare la data elaborãrii proiectului.
    2. Terminologie
    2.1. Terminologia şi notaţiile utilizate în aceastã reglementare tehnicã sunt în concordanţã cu termenii şi definiţiile folosite în normele româneşti din domeniul de activitate:
    a) Legea nr. 10/1995, cu modificãrile ulterioare şi Legea nr. 372/2005, cu modificãrile ulterioare;
    b) Metodologia de calcul al performanţei energetice a clãdirilor, MC001/2006;
    c) SR EN 12792:2004, Ventilarea în clãdiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice;
    d) SR CEN/TR 12101-5:2007, Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi. Partea a 5-a: Ghid de recomandãri funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi;
    e) SR EN ISO 7730:2006, Ambianţe termice moderate - Determinarea analiticã şi interpretarea confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea criteriilor de confort termic local;
    f) SR CR 1752:2002, Instalaţii de ventilare în clãdiri. Criterii de proiectare pentru realizarea confortului termic interior;
    g) SR EN 12101-6:2005, Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. Partea a 6-a: Specificaţii pentru sisteme cu presiune diferenţialã - Kituri;
    h) O serie de termeni şi definiţii sunt reluaţi şi explicaţi cu scopul de a clarifica mãrimile, conceptele, etc., la care se face referinţã în diferitele pãrţi ale acestei reglementãri tehnice.
    2.2. Calitatea aerului interior este caracteristica (însuşirea) acestuia de a avea un conţinut de poluanţi care nu depãşeşte concentraţiile sau dozele admise (asimilate de persoane în perioada de ocupare), asigurând astfel igiena şi sãnãtatea persoanelor.
    2.3. Clapetã antifoc şi dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe conducta (canalul) de ventilare care strãpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc, care este în poziţie normal deschisã şi care este prevãzutã cu acţionare automatã şi manualã în caz de incendiu.
    2.4. (1) Climatizarea este procesul prin care în interiorul încãperilor se asigurã o temperaturã controlatã a aerului, indiferent de procesele termice din interiorul sau din exteriorul clãdirii. Climatizarea presupune încãlzirea şi rãcirea controlatã a spaţiilor. Prin climatizare se urmãreşte realizarea confortului termic al ocupanţilor din încãperi.
    (2) Prin climatizare se poate realiza şi controlul umiditãţii aerului interior, dar nu este o situaţie implicitã.
    (3) În procesul de climatizare se poate trata şi aerul proaspãt necesar ventilãrii; în acest caz, climatizarea este cuplatã cu ventilarea.
    2.5. Clãdire foarte puţin poluantã şi o clãdire realizatã din materiale cu emisii foarte mici de poluanţi (ca de exemplu piatra, sticla, metalul) şi în care nu se desfãşoarã activitãţi cu emisii poluante şi nu existã surse poluante (ca de exemplu fum de ţigarã). Informativ, emisiile (TCOV, formaldehidã, amoniac, etc.) sunt date în anexa C din standardul SR EN 15251:2007.
    2.6. Clãdire puţin poluantã şi o clãdire realizatã din materiale cu emisii mici de poluanţi şi în care activitãţile cu emisii poluante sunt limitate sau interzise. Informativ, emisiile (TCOV, formaldehidã, amoniac, etc.) sunt date în anexa C la standardul SR EN 15251:2007.
    2.7. Clãdire poluantã şi o clãdire care nu corespunde tipurilor de clãdire foarte puţin sau puţin poluantã.
    2.8. Confortul termic - este senzaţia de bunã stare fizicã rezultatã din faptul cã schimbul de cãldurã dintre corpul uman şi mediul înconjurãtor se realizeazã fãrã suprasolicitarea sistemului termoregulator.
    2.9. Condiţionarea aerului este procesul prin care se realizeazã controlul temperaturii, umiditãţii, vitezei şi de cele mai multe ori şi a puritãţii aerului interior. Termenul este utilizat în special pentru încãperi cu condiţii tehnologice speciale.
    2.10. Eficienţa ventilãrii este o mãrime adimensionalã care exprimã în ce mãsurã aerul de ventilare se amestecã cu aerul interior din încãpere; se exprimã ca raport între diferenţa de concentraţie de poluant (cãldurã, umiditate, gaze) dintre aerul evacuat C(EHA) şi aerul introdus C(SUP) şi diferenţa de concentraţie dintre aerul interior (din zona ocupatã) C(IDA) şi aerul introdus C(SUP): epsilonV = [C(EHA) - C(SUP)]/[C(IDA) - C(SUP)]
    2.11. Indicele de curent (DR) este o estimare a procentului de persoane nemulţumite din cauza «curentului» produs de viteza şi intensitatea turbulenţei aerului care produce inconfort, în anumite condiţii de temperaturã.
    2.12. Procentul de persoane nemulţumite (PPD) este o estimare a procentului de persoane dintr-un grup care are o anumitã activitate şi un anumit grad de izolare a îmbrãcãmintei, care considerã cã nivelul de confort termic dintr-o încãpere cu anumiţi parametri, este nesatisfãcãtor.
    2.13. Sarcina termicã de calcul a încãperii (sensibilã, latentã, totalã) reprezintã fluxul de cãldurã sensibilã/latentã/totalã, necesar a fi introdus sau extras din încãpere pentru a realiza starea interioarã de calcul; se determinã corespunzãtor condiţiilor climatice de calcul şi condiţiilor interioare de exploatare de calcul (surse interioare care degajã cãldurã).
    2.14. Sarcina termicã de calcul a sistemului reprezintã fluxul de cãldurã sensibilã/latentã/totalã, necesar a fi introdus sau extras de sistemul de instalaţii de ventilare/climatizare, pentru a realiza starea interioarã de calcul; se determinã corespunzãtor condiţiilor climatice de calcul şi condiţiilor interioare de exploatare de calcul (surse interioare care degajã cãldurã). Sarcina sistemului nu reprezintã suma sarcinii de calcul a încãperilor.
    2.15. Sarcina termicã (a încãperii/sistemului) reprezintã fluxul de cãldurã sensibilã/latentã/totalã, necesar a fi introdus sau extras din încãpere la un moment dat, pentru a realiza starea interioarã de calcul; se determinã corespunzãtor condiţiilor climatice şi condiţiilor interioare de exploatare, corespunzãtoare momentului de calcul.
    2.16. Temperatura operativã a unei încãperi date, este temperatura uniformã a unei încãperi echivalente în care schimbul de cãldurã prin convecţie şi prin radiaţie al unei persoane, este acelaşi cu cel din încãperea datã; pentru viteze ale aerului mai mici de 0,4 m/s şi temperaturi medii de radiaţie mai mici de 50°C; temperatura operativã se poate calcula ca media aritmeticã dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie.
    2.17. Tipurile de aer sunt denumite şi notate dupã rolul pe care îl are aerul, ca agent de lucru din instalaţiile de ventilare/climatizare; acestea sunt definite conform tabelului 2 din SR EN 13779:2007.
    2.18. Ventilarea este procesul prin care intrã (natural sau forţat) aer proaspãt în încãperi şi prin care, din încãperi se eliminã (natural sau forţat) aerul poluat.
    Astfel se realizeazã diluarea/eliminarea poluanţilor interiori: umiditate, gaze, vapori, praf, fapt ce constituie funcţia (obiectivul) ventilãrii. Prin ventilare se asigurã calitatea aerului interior (limitarea concentraţiei poluanţilor şi a dozelor admise de poluanţi).
    Întotdeauna, pentru a realiza condiţia fizicã de echilibru a debitelor de aer (suma debitelor introduse şi evacuate sã fie nulã), existã un debit de aer care intrã în încãpere, egal cu debitul de aer care iese din încãpere.
    2.19. Valoare Limitã de Expunere (VLE), este valoarea limitã instantanee sau pe o perioadã de 15 min. a concentraţiilor unei substanţe care nu trebuie depãşitã, pentru a nu afecta sãnãtatea.
    2.20. Valoarea Medie de Expunere (VME), este valoare limitã medie în timp a concentraţiilor unei substanţe, care nu trebuie depãşitã într-un interval de 8 ore, pentru a nu afecta sãnãtatea.
    2.21. Volet (clapetã de desfumare), dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe conductele (canalele) de evacuare a fumului în caz de incendiu, deschis în poziţie de aşteptare şi prevãzut cu acţionare automatã şi manualã în caz de incendiu.
    2.22. Votul mediu previzibil PMV reprezintã un indice care exprimã senzaţia previzibilã de confort termic a unui grup de persoane dintr-o încãpere cu parametri daţi, în anumite condiţii de activitate şi cu un grad de izolare termicã a îmbrãcãmintei cunoscut.
    2.23. Zona termicã a clãdirii reprezintã o parte dintr-o clãdire care este caracterizatã prin anumiţi parametri ai ambianţei termice interioare şi printr-un anumit profil de variaţie a sarciniii termice, rezultat din orientarea clãdirii, din modul de utilizare a spaţiului ocupat, a distribuţiei surselor interioare de cãldurã, etc.
    2.24. Zona ocupatã a unei încãperi este acea parte a încãperii în care se desfãşoarã activitatea în care trebuie sã se asigure parametrii de calcul pentru calitatea aerului şi confortul termic; distanţele faţã de elementele de construcţie perimetrale care se respectã la constituirea zonei ocupate sunt stabilite conform paragraf 6.2 din standardul SR EN 13779:2007.
    2.25. Conducte de aer - ansamblu format din piese cu diferite secţiuni prin care circulã aerul de ventilare/climatizare între diferite pãrţi ale unui sistem (instalaţii). În literatura românã de specialitate se folosesc şi termenii de "canale de aer" şi "tubulaturã de ventilare". În prezenta reglementare tehnicã, elaboratã pe baza standardelor europene din domeniu, se utilizeazã termenul de "conductã de aer" pentru sistemul în care circulã aerul de ventilare/climatizare. Se recomandã utilizarea termenului de canal de aer în cazul în care circulaţia aerului se realizeazã prin elemente confecţionate din beton sau zidãrie.
    3. Ventilarea clãdirilor
    3.1. Cerinţe pentru realizarea ventilãrii
    Calitatea aerului interior
    3.1.1. (1) În toate încãperile unei clãdiri trebuie sã se asigure calitatea aerului interior.
    (2) Calitatea aerului interior se asigurã prin ventilare, în funcţie de destinaţia încãperii, de tipul surselor de poluare şi de activitatea care se desfãşoarã în încãpere. În cazuri particulare, calitatea aerului se poate asigura prin mijloace (echipamente) speciale (filtre cu cãrbune activ, aparate de dezodorizare, etc.); aceste situaţii nu fac obiectul prezentei reglementãri tehnice.
    3.1.2. Pentru zona ocupatã din încãperile civile, se stabilesc patru categorii de calitate a aerului interior (IDA1 - IDA4), menţionate în tabelul 3.1.

       Tabelul 3.1. Categorii de calitate a aerului interior
                   (din SR EN 13779:2007)


┌─────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┐
│Clasa de calitate a aerului interior │Descriere                              │
├─────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│IDA 1                                │Calitate ridicatã a aerului interior   │
├─────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│IDA 2                                │Calitate medie a aerului interior      │
├─────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│IDA 3                                │Calitate moderatã a aerului interior   │
├─────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│IDA 4                                │Calitate scãzutã a aerului interior    │
└─────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

    Încadrarea în categoriile IDA menţionate, se face în funcţie de destinaţia clãdirii, de activitatea din încãperi, de tipul surselor de poluare, astfel,:
    a) pentru clãdirile civile în care principala sursã de poluare o reprezintã bioefluenţii emişi de oameni, calitatea aerului în încãperile în care nu se fumeazã, se clasificã, dupã concentraţia de bioxid de carbon acceptatã la interior, peste concentraţia exterioarã, conform tabelului 3.2.

       Tabelul 3.2. Categorii de calitate a aerului interior în
        funcţie de concentraţia de CO(2) peste nivelul exterior
                        (din SR EN 13779:2007)


┌─────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐
│                 │ Nivelul de CO(2) peste nivelul din aerul exterior, în ppm │
│    Categorie    ├────────────────────────────┬──────────────────────────────┤
│                 │        Domeniu tipic       │      Valoare prin lipsã      │
├─────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│      IDA 1      │          ≤ 400             │           350                │
├─────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│      IDA 2      │        400 - 600           │           500                │
├─────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│      IDA 3      │        600 - 1000          │           800                │
├─────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│      IDA 4      │          ≥ 1000            │          1200                │
└─────────────────┴────────────────────────────┴──────────────────────────────┘

    În cazul instalaţiilor de ventilare reglate în funcţie de concentraţia de CO(2) în aerul interior sau în aerul evacuat, nivelul de CO(2) va sta la baza reglãrii instalaţiilor de ventilare funcţie de prezenţa umanã, în vederea menţinerii categoriei de calitate a aerului.
    b) în funcţie de degajãrile de poluanţi din încãperile civile, clãdirile se clasificã (definite la punctele. 2.5, 2.6, 2.7) în: clãdiri foarte puţin poluante, clãdiri puţin poluante şi clãdiri poluante.
    c) pentru încãperi civile în care criteriile de ambianţã sunt determinate de prezenţa umanã, calitatea aerului interior se va asigura prin debitul de ventilare (de aer proaspãt) care se stabileşte în funcţie de destinaţia încãperilor, de numãrul şi de activitatea ocupanţilor precum şi de emisiile poluante ale clãdirii (emisii de la elementele de construcţie, finisaje, mobilier şi sistemele de instalaţii), conform prevederilor de la pct. 5.4.3.
    d) pentru încãperi fãrã o destinaţie precisã (de exemplu spaţii de depozitare), clasificarea calitãţii aerului şi respectiv debitul de aer de ventilare introdus, care poate fi exterior sau transferat din alte încãperi, se stabileşte în funcţie de aria utilã a pardoselii, conform prevederilor de la pct. 5.4.8.
    e) pentru încãperile civile şi industriale în care existã emisii de poluanţi altele decât bioefluenţii şi emisiile clãdirii, calitatea aerului interior trebuie asiguratã prin respectarea valorilor de concentraţie admisã în zona ocupatã. În acest scop, concentraţia poluanţilor interiori şi debitul de aer introdus se calculeazã conform prevederilor de la pct. 5.4.4.
    f) se considerã cã echipamentele de birou (computere, imprimante, copiatoare, monitoare), se caracterizeazã printr-un grad de emisie neglijabil pentru substanţe ca de exemplu: TCOV, HCHO, NH(3) şi produse cancerigene.
    g) pentru concentraţiile admise în zona ocupatã din spaţiile industriale se respectã valorile indicate de Normele specifice referitoare la protecţia muncii.
    h) pentru clãdirile civile, în anexa C din SR CR 1752:2002, sunt date o serie de valori indicative privind expunerea şi riscul unor poluanţi interiori.
    i) în încãperile în care este permis fumatul, se vor respecta debitele de aer proaspãt majorate conform prevederilor de la pct. 5.4.3.
    3.1.3. În funcţie de nivelul de poluare din încãperi, calitatea aerului extras din încãperi se clasificã în patru categorii (ETA1 - ETA4), conform tabelului 3.3.
    În cazul în care aerul extras provine din amestec de aer de categorii diferite, tot debitul de aer se va considera ca având categoria cea mai mare.
    3.1.4. Categoriile pentru aerul evacuat (EHA1 - EHA4) corespund categoriilor aerului extras şi se aplicã aerului dupã realizarea unor eventuale epurãri. În cazul aplicãrii unei tratãri în scopul epurãrii aerului evacuat, metoda de tratare şi eficienţa procesului trebuie specificate în proiect.
    Aerul evacuat de clasã EHA 1 nu poate fi niciodatã realizat prin tratare.
    3.1.5. Calitatea aerului evacuat din clãdiri se clasificã în patru categorii (EHA1 - EHA4), conform tabelului 4 din SR EN 13779:2007.
    3.1.6. Calitatea aerului exterior se clasificã în cinci categorii (ODA 1 - ODA 5), conform tabelului 3.4, luând în considerare recomandãrile din paragraful 5.2.3 din SR EN 13779:2007. Date indicative referitoare la nivelul de poluare a aerului exterior, se gãsesc în anexa 6 din SR CR 1752:2002; de asemenea, valori anuale ale nivelului de poluare sunt indicate în tabelul 6 din SR EN 13779:2007.

    Tabelul 3.3. Categorii de calitate a aerului extras din încãperi
                        (din SR EN 13779:2007)


┌─────────┬───────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│Categorie│              Descriere            │         Exemple (informative)  │
├─────────┼───────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│ ETA1    │               Aer extras cu nivel scãzut de poluare                │
│         ├───────────────────────────────────┬────────────────────────────────┤
│         │Aer provenit din încãperi în care  │Birouri, spaţii pentru servicii │
│         │sursele principale de emisie sunt  │publice, sãli de clasã, sãli de │
│         │materialele de construcţie şi      │întruniri, spaţii comerciale    │
│         │structurã şi aer din încãperi      │fãrã surse de emisie particulare│
│         │ocupate în care sursele principale │                                │
│         │de emisie sunt metabolismul uman   │                                │
│         │şi materialele de construcţie şi   │                                │
│         │structurã.                         │                                │
│         │Încãperi în care nu este permis    │                                │
│         │fumatul                            │                                │
├─────────┼───────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│ ETA2    │                 Aer extras cu nivel moderat de poluare             │
│         ├───────────────────────────────────┬────────────────────────────────┤
│         │Aer provenit din încãperi ocupate, │Sãli de mese, spaţii de         │
│         │care conţin mai multe impuritãţi   │preparare a bãuturilor calde,   │
│         │decât categoria 1 din aceleaşi     │spaţii de depozitare în clãdiri │
│         │surse şi/sau din activitãţi umane. │de birouri, camere de hotel,    │
│         │Încãperi care intrã în mod normal  │garderobe.                      │
│         │în categoria ETA 1 dar în care     │                                │
│         │este permis fumatul.               │                                │
├─────────┼───────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│ ETA3    │              Aer extras cu nivel ridicat de poluare                │
│         ├───────────────────────────────────┬────────────────────────────────┤
│         │Aer provenit din încãperi în care  │Grupuri sanitare, saune,        │
│         │degajãrile de umiditate, procesele │bucãtãrii, unele laboratoare de │
│         │tehnologice, substanţele chimice,  │chimie, centre de copiere,      │
│         │etc. reduc substanţial calitatea   │fumãtorilor                     │
│         │aerului.                           │                                │
├─────────┼───────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│ ETA4    │           Aer extras cu nivel foarte ridicat de poluare            │
│         ├───────────────────────────────────┬────────────────────────────────┤
│         │Aer care conţine mirosuri şi       │Hote pentru uz profesional,     │
│         │impuritãţi dãunãtoare sãnãtãţii    │grãtare şi dispozitive locale de│
│         │într-o concentraţie mai mare decât │evacuare a aerului din bucãtãrii│
│         │valorile admise pentru aerul       │garaje, tuneluri şi parcãri     │
│         │interior din zonele ocupate.       │pentru maşini, încãperi de      │
│         │                                   │vopsit, încãperi pentru rufe    │
│         │                                   │murdare, încãperi pentru gunoi  │
│         │                                   │menajer, instalaţii din         │
│         │                                   │curãţãtorii, încãperi utilizate │
│         │                                   │intens pentru fumat şi anumite  │
│         │                                   │laboratoare de chimie.          │
└─────────┴───────────────────────────────────┴────────────────────────────────┘

    3.1.7. Aerul introdus în încãperile ocupate, trebuie sã asigure, prin calitatea sa şi prin debitul de aer, calitatea aerului interior din zona ocupatã (sunt considerate douã categorii pentru aerul introdus: SUP1 - SUP2, conform tabelului 3.5).

      Tabelul 3.4. Categorii de calitate a aerului exterior
                    (din SR EN 13779:2007)


┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│     Categorie │                           Descriere                          │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ ODA 1         │Aer pur care conţine doar temporar particule de praf          │
│               │(de exemplu polen)                                            │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ ODA 2         │Aer exterior cu concentraţie ridicatã de particule de praf    │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ ODA 3         │Aer exterior cu concentraţie ridicatã de poluanţi gazoşi      │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ ODA 4         │Aer exterior cu concentraţie ridicatã de particule de praf    │
│               │şi de poluanţi gazoşi                                         │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ ODA 5         │Aer exterior cu concentraţie foarte ridicatã de particule     │
│               │de praf şi de poluanţi gazoşi                                 │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘

Tabelul 3.5. Categorii de calitate a aerului introdus în încãperi
(din SR EN 13779:2005)


┌───────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────┐
│     Categorie │                           Descriere                          │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ SUP1          │Aer introdus care conţ ine numai aer exterior                 │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ SUP2          │Aer introdus care conţine aer exterior şi aer recirculat      │
└───────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┘

    Prevederi pentru conformarea clãdirilor ventilate

    3.1.8. Conformarea clãdirii contribuie la creşterea confortului şi la economie de energie. Economia de energie trebuie realizatã pe baza concepţiei de proiectare integratã, în funcţie de destinaţia clãdirii, compactitatea sa, condiţiile climatice, amplasament.
    3.1.9. (1) Pentru realizarea unei ventilaţii economice, prin conformarea clãdirii se urmãreşte:
    a) reducerea sarcinii termice a clãdirii,
    b) realizarea ventilãrii naturale,
    c) ventilarea şi rãcirea controlatã a clãdirii în timpul nopţii, vara,
    d) realizarea unei circulaţii echilibrate a aerului în interiorul clãdirii.
    (2) În scopul reducerii sarcinii termice a clãdirilor, se vor avea în vedere:
    a) realizarea unui raport convenabil între amprenta la sol şi volumul clãdirii;
    b) proiectarea anvelopei clãdirii care sã limiteze sarcina termicã de încãlzire/ rãcire, prin:
    1. izolare termicã a pãrţii opace şi vitrate a anvelopei,
    2. anvelopã dublã, ventilatã (integratã în strategia de ventilare a clãdirii),
    3. ferestre cu protecţie solarã eficientã şi reglabilã,
    4. ferestre cu transmitanţã solarã variabilã, pentru controlul iluminãrii şi limitarea sarcinii termice de varã.
    c) includerea în anvelopã a unor elemente pasive sau active care sã foloseascã energia solarã;
    d) compartimentarea clãdirii, urmãrind repartizarea surselor interioare care degajã cãldurã, umiditate şi poluanţi gazoşi sau praf, astfel încât sã nu se depãşeascã posibilitatea tehnicã a sistemelor de a prelua aceste degajãri.
    (3) Pentru realizarea ventilãrii naturale, în funcţie de condiţiile climatice, se va acţiona, dupã caz, pentru utilizarea energiei vântului în scopul activãrii ventilãrii, sau pentru limitarea acţiunii vântului pentru a nu perturba ventilarea. Astfel:
    a) se va urmãri ca, în jurul clãdirii, curenţii de aer sau vântul sã fie blocaţi sau deviaţi, permiţând construirea unui scenariu eficient de ventilare;
    b) pentru utilizarea confortului adaptativ în clãdirile ventilate natural, se va crea posibilitatea ca ocupanţii sã poatã acţiona deschiderea ferestrelor şi umbrirea suprafeţelor acestora;
    c) dacã direcţia vântului dominant este paralelã cu latura lungã a clãdirii, este posibilã realizarea ventilãrii utilizând vântul, prin mijloace arhitecturale sau prin tipul de deschidere a tâmplãriei;
    d) se vor putea crea goluri în faţade, dispuse corespunzãtor, pentru introducerea şi evacuarea aerului din clãdiri, proiectate pentru a asigura debitele necesare de ventilare. În aceste goluri se vor prevedea elemente de ventilare autoreglabile sau higroreglabile; este important sã se evite orice fel de obstrucţionare a acestor goluri;
    e) se vor putea crea goluri în elementele de compartimentare interioarã pentru a echilibra circulaţia aerului în interiorul clãdirilor, în funcţie de schema de ventilare (traversantã, cu expunere simplã);
    f) este important sã se evite compartimentãrile într-un spaţiu dezvoltat perpendicular pe direcţia vântului. Pe de alta parte, prin proiect pot fi prevãzute încãperi cu dublã orientare, realizate pe pereţii opuşi şi nu adiacenţi, care conduc la îmbunãtãţirea sistemului de ventilare naturalã; se poate opta pentru un plan deschis, "flexibil", pentru a facilita mişcarea aerului;
    g) se vor putea prevedea, în funcţie de soluţia de ventilare, coşuri verticale, cu secţiune care sã asigure debitele de aer necesare;
    h) se vor proiecta, dupã caz, soluţii cu activare a tirajului, integrate în arhitectura clãdirii:
    1. extractoare statice (deflectoare);
    2. turnuri solare;
    3. turnuri de vânt;
    4. atrium-uri;
    5. noduri de circulaţie verticalã rezolvate prin casa scãrii;
    6. coşuri cu tiraj asistat prin încãlzire/umidificare a aerului, folosind energie solarã.
    (4) Pentru realizarea ventilãrii naturale, se pot promova soluţii care sã utilizeze capacitatea de stocare/destocare a cãldurii în structura clãdirii, ca de exemplu:
    a) supraventilarea şi rãcirea controlatã a clãdirii în timpul nopţii, vara;
    b) proiectarea unor pardoseli prin care sã circule aerul de ventilare.
    3.2. Sisteme de ventilare

    Tipuri de sisteme de ventilare

    3.2.1. (1) Sistemele de ventilare au rolul de a introduce/extrage aerul în/din încãperi, pentru a asigura calitatea necesarã a aerului interior.
    (2) Aerul introdus poate fi aer proaspãt sau aer transferat.
    3.2.2. Dupã diferite criterii, ventilarea se clasificã în mai multe tipuri (figura 3.1).
    a) În funcţie de energia care asigurã deplasarea aerului, ventilarea poate fi naturalã, mecanicã, sau hibridã.
    Ventilarea naturalã se realizeazã datoritã diferenţelor de presiune dintre interiorul şi exteriorul clãdirii, create de factori naturali: diferenţe de temperaturã şi vânt.
    Ventilarea naturalã poate fi organizatã sau neorganizatã. În cazul ventilãrii organizate, sistemul de ventilare (deschideri, conducte) este conceput pentru a realiza cerinţele de calitate a aerului interior. Ventilarea neorganizatã, numitã şi aerisire, se face ca urmare a neetanşeitãţilor clãdirii sau prin deschiderea ferestrelor.
    Ventilarea mecanicã se realizeazã prin mijloace mecanice (ventilatoare). În cazul ventilãrii hibride, pe circuitul de evacuare, mijloacele mecanice sunt puse automat în funcţiune atunci când factorii naturali nu pot asigura tirajul.
    b) În funcţie de numãrul de circuite, instalaţiile de ventilare se clasificã în instalaţii cu un circuit (monoflux) sau cu douã circuite (dublu flux).
    La instalaţiile cu un circuit, se asigurã vehicularea mecanicã a aerului pe circuitul de introducere sau de evacuare a aerului. La instalaţiile cu douã circuite atât introducerea cât şi evacuarea aerului se realizeazã mecanic.
    Ventilarea hibridã este o ventilare naturalã la care au fost introduse şi mijloace mecanice de vehiculare a aerului, care intrã însã în funcţiune numai atunci când diferenţele de presiune create de factorii naturali sunt insuficiente pentru realizarea debitului de aer necesar.
    c) În funcţie de presiunea aerului din interiorul încãperilor, în raport cu presiunea exterioarã a acestora, instalaţiile sunt în suprapresiune, în depresiune sau echilibrate. Instalaţiile de ventilare mecanicã cu un circuit sunt sau în depresiune (cu circuit mecanic de aspiraţie) sau în suprapresiune (cu un circuit mecanic de introducere).
    Instalaţiile cu douã circuite pot fi în depresiune, dacã debitul introdus mecanic este mai mic decât cel evacuat, în suprapresiune, dacã debitul introdus mecanic este mai mare decât cel evacuat, sau echilibrate, dacã cele douã debite sunt egale.
    d) Dupã volumul spaţiului ventilat de instalaţie, se poate realiza o ventilare localã (de exemplu prin aspiraţie localã) sau generalã.
    Prin folosirea ventilãrii locale împreunã cu ventilarea generalã, se obţine ventilarea combinatã.
    e) Dupã modul de tratare a aerului, ventilarea poate fi simplã (fãrã tratare) sau cu tratare; tratarea aerului poate fi simplã sau complexã.


           ┌─────────────────────────────────────────────────────┐
           │criteriu - sursa de energie pentru circulaţia aerului│
           └────────────────────────┬────────────────────────────┘
         ┌──────────────────────────┼──────────────────────────┐
         v                          v                          v
   ┌───────────┐    ┌──────────────────────────────┐    ┌─────────────┐
   │ VENTILARE │    │   VENTILARE MECANICÃ CU UN   │    │  VENTILARE  │
   │ NATURALÃ  │    │      CIRCUIT (MONOFLUX)      │    │   HIBRIDÃ   │
   │           │    │ CU DOUÃ CIRCUITE (DUBLU FLUX)│    │             │
   └───────────┘    └──────────────────────────────┘    └─────────────┘

           ┌─────────────────────────────────────────────────────┐
           │    criteriu - presiunea interioarã din încãpere     │
           └────────────────────────┬────────────────────────────┘
           ┌────────────────────────┼──────────────────────────┐
           v                        v                          v
   ┌─────────────┐         ┌─────────────────────┐    ┌─────────────┐
   │ÎN DEPRESIUNE│         │  ÎN SUPRAPRESIUNE   │    │ ECHILIBRATÃ │
   └─────────────┘         └─────────────────────┘    └─────────────┘


           ┌─────────────────────────────────────────────────────┐
           │      criteriu - volumul spaţiului ventilat          │
           └────────────────────────┬────────────────────────────┘
         ┌──────────────────────────┼──────────────────────────┐
         v                          v                          v
   ┌───────────┐         ┌─────────────────────┐    ┌─────────────┐
   │ VENTILARE │         │     VENTILARE       │    │ VENTILARE   │
   │  LOCALÃ   │         │     GENERALÃ        │    │ COMBINATÃ   │
   └───────────┘         └─────────────────────┘    └─────────────┘


           ┌───────────────────────────────────┐
           │  criteriu - tratarea aerului      │
           └─────────────────┬─────────────────┘
               ┌─────────────┴────────────┐
               v                          v
          ┌─────────┐               ┌─────────┐
          │  FARÃ   │               │   CU    │
          │ TRATARE │               │ TRATARE │
          └─────────┘               └─────────┘

    Figura 3.1. Clasificarea instalaţiilor de ventilare

    Criterii generale de alegere a sistemelor de ventilare
    3.2.3. Alegerea sistemului de ventilare depinde de destinaţia clãdirii, de activitatea desfãşuratã în interior, de climatul exterior, de categoria de clãdire din punct de vedere al poluãrii interioare, de categoria de calitate a ambianţei stabilitã prin tema de proiectare. Prevederi în acest sens sunt introduse la pct. 3.1 din prezenta reglementare tehnicã.
    3.2.4. În toate situaţiile, alegerea sistemului trebuie fãcutã astfel încât sã se obţinã condiţiile cerute de confort termic şi de calitate a aerului interior, cu un consum minim de energie.
    3.2.5. Sistemele de ventilare cu douã circuite (dublu flux) trebuie sã fie prevãzute cu echipamente de recuperare a cãldurii.
    3.2.6. În funcţie de presiunea interioarã realizatã de instalaţia de ventilare din încãpere, se definesc 5 categorii pentru condiţiile de presiune: PC1 - PC5. Aceste categorii, stabilite în absenţa vântului şi a tirajului termic, sunt detaliate în tabelul 15 din SR EN 13779:2007.
    3.2.7. Depresiunea şi suprapresiunea create de sistemele de ventilare se stabilesc astfel încât aerul sã circule dinspre spaţiile cu cerinţe mai mari de calitate a aerului cãtre spaţiile cu cerinţe de calitate mai scãzute. Pentru ansamblul zonei ventilate, trebuie sã se realizeze echilibrarea debitelor de aer.
    3.2.8. În situaţia unor degajãri concentrate de poluanţi este necesarã realizarea unor sisteme locale de aspiraţie. Aerul de compensare se va introduce dupã caz, natural sau prin sistem general de ventilare, asigurând încãlzirea sa în perioada rece a anului.
    4. Climatizarea clãdirilor
    4.1. Cerinţe pentru realizarea climatizãrii
    Confortul termic
    4.1.1. Climatizarea are drept scop realizarea unei ambianţe interioare care sã rãspundã condiţiilor de calitate a aerului interior şi de confort termic.
    4.1.2. Pentru caracterizarea ambianţei interioare se stabilesc patru categorii, I - IV, conform tabelului 4.1.
    Din punct de vedere al calitãţii aerului interior, categoriile I - IV corespund claselor IDA1 - IDA4 definite la pct. 3.1.2.
    Categoria I este recomandatã pentru încãperi în care se aflã, majoritar, persoane cu metabolism scãzut şi cu dificultãţi de adaptare termicã (de exemplu: persoane în vârstã).
    4.1.3. Confortul termic este determinat de urmãtorii parametrii:
    a) temperatura aerului interior,
    b) temperatura medie de radiaţie a suprafeţelor cu care corpul uman schimbã cãldurã prin radiaţie,
    c) umiditatea relativã a aerului,
    d) viteza aerului interior,
    e) izolarea termicã a îmbrãcãminţii,
    f) activitatea ocupanţilor, care determinã cãldura degajatã (metabolismul).

              Tabelul 4.1. Categorii de ambianţã interioarã
                           (din SR EN 15251: 2007).


┌────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Categoria  │       Caracteristici şi domeniu de aplicare recomandat         │
│ ambianţei  │                                                                │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│      I     │Nivel ridicat recomandat pentru spaţiile ocupate de persoane    │
│            │foarte sensibile şi fragile, care au exigenţe specifice, ca de  │
│            │exemplu bolnavi, persoane cu handicap, copii mici, persoane în  │
│            │vârstã                                                          │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│      II    │Nivel normal recomandat clãdirilor noi sau renovate             │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│      III   │Nivel moderat acceptabil, recomandat în clãdiri existente       │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│      IV    │Nivel în afara celor de mai sus; recomandat a fi acceptat       │
│            │pentru perioade limitate de timp                                │
└────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘

    4.1.4. Confortul termic dintr-o încãpere se exprimã prin valoarea Votului Mediu Previzibil, PMV, care, pentru fiecare categorie de ambianţã, trebuie sã fie cuprins în plaja de valori din tabelul 4.2. Corespunzãtor valorilor PMV, rezultã procentul de persoane nemulţumite, PPD. Valoarea PMV şi, respectiv, categoria de ambianţã dorite, se stabilesc prin tema de proiect şi trebuie menţionate în documentaţia tehnicã.

           Tabelul 4.2. Valori PMV şi PPD corespunzãtoare categoriei
                          de ambianţã interioarã
                          (din SR EN 15251:2007)


┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Categoria de │                  Starea de confort termic global           │
│ambianţã     ├──────────────────────────┬─────────────────────────────────┤
│             │Procentul de persoane     │     Votul mediu previzibil      │
│             │    nemulţumite           │                                 │
│             │        PPD               │              PMV                │
│             │         %                │                                 │
├─────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│       I     │          < 6             │         -0,2<PMV<0,2            │
├─────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│      II     │          < 10            │         -0,5<PMV<0,5            │
├─────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│      III    │          < 15            │         -0,7<PMV<0,7            │
├─────────────┼──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│      IV     │          > 15            │      PMV<-0,7 sau PMV>0,7       │
└─────────────┴──────────────────────────┴─────────────────────────────────┘

    4.1.5. Pentru calculul valorii PMV şi al procentului PPD se aplicã metoda din paragraful 4 şi 5 din standardul SR EN ISO 7730:2006; mãrimile de intrare necesare se determinã în funcţie de încãperea de calcul (suprafeţe, izolare termicã), parametrii de calcul ai aerului interior, folosind datele urmãtoare:
    - rezistenţa termicã a îmbrãcãminţii, din anexa C a standardului SR EN ISO 7730:2006;
    - cãldura degajatã de persoane (metabolismul), din anexa B a standardului SR EN ISO 7730:2006 sau din tabelul 25 al standardului SR EN 13779:2007;
    - în încãperile climatizate în care nu se regleazã umiditatea, se va considera o valoare a umiditãţii relative a aerului de 50%.
    Calculul se face pentru încãperile reprezentative ale clãdirii climatizate, care se specificã în notele de calcul, împreunã cu ipotezele care au fost adoptate.
    4.1.6. În anumite condiţii de activitate şi îmbrãcãminte, tipice unor destinaţii de încãperi, considerând umiditatea relativã a aerului de 50% şi viteze scãzute ale aerului din încãperi, calculul valorilor PMV poate fi înlocuit prin calculul temperaturii operative. Valorile de temperaturã operativã pentru diferite destinaţii şi categorii de ambianţã sunt date în tabelul 4.3. Cu excepţia cazurilor când se impune altfel, temperatura operativã specificatã se considerã în centrul încãperii la o înãlţime de 0,6 m deasupra pardoselii.
    Aceste valori de temperaturã operativã pot fi considerate şi ca valori de calcul, în locul temperaturii interioare de calcul, dacã se utilizeazã metode de stabilire a sarcinii termice bazate pe temperatura operativã.

               Tabelul 4.3. Temperaturi operative de confort
                         (dupã SR EN 15251:2007)


┌─────────────────────────────┬─────────┬─────────────────────────────────────┐
│Tipul de clãdire sau încãpere│Categoria│  temperatura operativã [°C]         │
│                             │         ├────────────────┬────────────────────┤
│                             │         │minimã pentru   │maximã pentru rãcire│
│                             │         │ încãlzire      │                    │
│                             │         │Îmbrãcãminte    │Îmbrãcãminte 0,5 clo│
│                             │         │   1,0 clo      │                    │
├─────────────────────────────┼─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│Clãdiri de locuit (camere de │   I     │      21,0      │       25,5         │
│zi, dormitoare) activitate   ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│sedentarã - 1,2 met          │   II    │      20,0      │       26,0         │
│                             ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│                             │   III   │      18,0      │       27,0         │
├─────────────────────────────┼─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│Clãdiri de locuit (alte      │   I     │      18,0      │                    │
│încãperi) stând în picioare, ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│mers - 1,5 met               │   II    │      16,0      │                    │
│                             ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│                             │   III   │      14,0      │                    │
├─────────────────────────────┼─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│Birouri individuale sau tip  │   I     │      21,0      │       25,5         │
│peisaj, sãli de reuniune,    ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│auditorii, cofetãrii,        │   II    │      20,0      │       26,0         │
│cafenele, restaurante, sãli  ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│de clasã activitate sedentarã│   III   │      19,0      │       27,0         │
│ - 1,2 met                   │         │                │                    │
├─────────────────────────────┼─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│Creşe, grãdiniţe stând în    │   I     │      19,0      │       24,5         │
│picioare, mers - 1,4 met     ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│                             │   II    │      17,5      │       25,5         │
│                             ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│                             │   III   │      16,5      │       26,0         │
├─────────────────────────────┼─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│Magazine mari stând          │   I     │      17,5      │       24,0         │
│în picioare, mers - 1,6 met  ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│                             │   II    │      16,0      │       25,0         │
│                             ├─────────┼────────────────┼────────────────────┤
│                             │   III   │      15,0      │       26,0         │
└─────────────────────────────┴─────────┴────────────────┴────────────────────┘

    4.1.7. În situaţiile în care existã exigenţe deosebite referitoare la confort, se vor lua în considerare criterii suplimentare de evaluare a confortului termic: asimetria de radiaţie, gradientul de temperaturã pe verticalã, curenţii de aer, temperatura pardoselii. Pentru evaluarea influenţei acestor condiţii interioare asupra confortului, se vor aplica metodele de calcul de la paragraful 6 din standardul SR EN ISO 7730:2006.
    4.1.8. În afara condiţiilor de confort care constituie date de proiectare, proiectantul şi beneficiarul pot conveni şi asupra perioadelor de timp în care valorile de proiectare pot fi depãşite (de exemplu ore pe zi sau zile pe an).
    4.1.9. Pentru încãperi destinate unor activitãţi sedentare (cu metabolism cuprins între 1 şi 1,3 met: birouri, şcoli, etc.), ventilate dar neclimatizate, temperatura operativã acceptabilã în încãperi se poate verifica în funcţie de condiţiile climatice, dupã procedura indicatã în paragraful A2, anexa A, a standardului SR EN 15251:2007. Limitele de temperaturã care rezultã din aceastã procedurã sunt valabile numai dacã ocupanţii au acces la deschiderea ferestrelor.
    4.1.10. În domeniul de temperaturi prescrise pentru aerul interior (20° - 27°C), umiditatea relativã poate varia între 30 şi 70%. Efectul acestei umiditãţi se evalueazã prin calculul valorii PMV.
    Nu trebuie ca umiditatea relativã sã scadã sub 30%; acest risc poate apare în situaţii de iarnã şi, în aceste situaţii, se realizeazã umidificarea aerului.
    Limita superioarã de umiditate este stabilitã la un conţinut de umiditate de 12 g/kg, care nu trebuie depãşit. Dacã existã acest risc, se realizeazã uscarea aerului.
    4.1.11. (1) Controlul umiditãţii se realizeazã numai în clãdirile în care tipul activitãţii necesitã acest fapt (exemplu: muzee, laboratoare speciale, anumite sãli din spitale, hale cu diferite procese tehnologice).
    (2) Controlul umiditãţii se mai poate realiza, la cererea scrisã a beneficiarului, în care trebuie sã menţioneze cã a fost înştiinţat asupra consumului de energie suplimentar care apare în acest caz. În tema de proiectare se va specifica în mod distinct care sunt încãperile în care se realizeazã controlul umiditãţii; aceste încãperi vor constitui o zonã termicã separatã, alimentatã dintr-o centralã de tratare a aerului dedicatã zonei.
    (3) În clãdirile civile în care se adoptã controlul umiditãţii, umiditatea relativã recomandatã a aerului interior este datã în tabelul 4.4. Verificarea stãrii de confort se va face tot prin calculul valorii PMV, conform pct. 4.1.4.

    Tabelul 4.4. Valori de umiditate recomandate pentru clãdiri cu controlul umiditãţii


┌─────────────────────────────┬───────┬───────────────────┬────────────────────┐
│Tipul clãdirilor/încãperilor │ Cate- │umiditate de calcul│umiditate de calcul │
│                             │ goria │     pentru        │pentru umidificare  │
│                             │       │         [%]       │          [%]       │
├─────────────────────────────┼───────┼───────────────────┼────────────────────┤
│Spaţii în care umiditatea    │  I    │         50        │          30        │
│este legatã de prezenţa umanã├───────┼───────────────────┼────────────────────┤
│Spaţii cu destinaţii speciale│  II   │         60        │          25        │
│(muzee, biserici,            ├───────┼───────────────────┼────────────────────┤
│laboratoare) pot necesita    │  III  │         70        │          25        │
│alte limite                  ├───────┼───────────────────┼────────────────────┤
│                             │  IV   │        > 70       │          20        │
└─────────────────────────────┴───────┴───────────────────┴────────────────────┘

    4.1.12. Viteza medie a aerului (în sensul mediei temporale pentru mãrimi turbulente) este recomandatã în tabelul 4.5, pentru un indice de curent DR cuprins între 10 şi 20% şi o intensitate a turbulenţei de 40%. Criteriul de verificare al stãrii de confort va fi pentru orice situaţie, valoarea PMV calculatã conform pct. 4.1.4.

    Tabelul 4.5. Viteze medii recomandate pentru mişcarea aerului din încãperi
                           (din SR EN 13779:2007)


┌─────────────────────────────┬───────────────────┬───────────────────────────┐
│Temperatura localã a aerului │                   │                           │
│          Ta (°C)            │ Domeniu tipic     │Valoare prin lipsã (DR=15%)│
├─────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────┤
│         T(a) = 20           │de la 0,1 la 0,16  │      v ≤ 0,13             │
├─────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────┤
│         T(a) = 21           │de la 0,1 la 0,17  │      v ≤ 0,14             │
├─────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────┤
│         T(a) = 22           │de la 0,11 la 0,18 │      v ≤ 0,15             │
├─────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────┤
│         T(a) = 24           │de la 0,13 la 0,21 │      v ≤ 0,17             │
├─────────────────────────────┼───────────────────┼───────────────────────────┤
│         T(a) = 26           │de la 0,15 la 0,25 │      v ≤ 0,20             │
└─────────────────────────────┴───────────────────┴───────────────────────────┘

    4.1.13. În anexele standardului SR EN ISO 7730:2006 sunt tabele cu valori calculate ale PMV pentru foarte multe combinaţii de date de intrare; de asemenea este dat un program de calcul în limbaj BASIC, pentru calcul numeric al Votului Mediu Previzibil - PMV.

    Nivelul sonor (de zgomot)

    4.1.14. Pentru concepţia instalaţiilor de ventilare şi climatizare zgomotul din spaţiile interioare va fi evaluat prin nivelul de presiune acusticã ponderat, A.
    4.1.15. Zgomotul din instalaţiile în funcţiune este limitat la valorile din tabelul 4.6.
    Dacã se poate controla funcţionarea echipamentelor (exemplu: treapta de turaţie a ventiloconvectoarelor), nivelul de presiune acusticã cu acest echipament (ventiloconvector) în funcţiune, poate depãşi valorile din tabel cu maxim 5 dB(A).

    Tabelul 4.6. Nivel de presiune acusticã admis pentru instalaţiile de ventilare şi climatizare
               (dupã SR EN 15251:2007)


┌─────────────────────┬──────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ Destinaţia clãdirii │   Destinaţia încãperii   │ Nivelul de presiune acusticã│
│                     │                          │          [dB(A)]            │
│                     │                          ├──────────────┬──────────────┤
│                     │                          │ Domeniu      │ valoare prin │
│                     │                          │              │    lipsã     │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Locuinţe             │Camerã de zi              │    25 - 40   │      32      │
│                     │Dormitor                  │    20 - 35   │      26      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Creşe, grãdiniţe     │                          │    30 - 45   │      40      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Spaţii cu public     │Auditorii, cinematografe  │    30 - 35   │      33      │
│                     │Biblioteci, muzee         │    28 - 35   │      30      │
│                     │Tribunale                 │    30 - 40   │      35      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Spaţii comerciale    │Magazine mici             │    35 - 50   │      40      │
│                     │Magazine mari,            │    40 - 50   │      45      │
│                     │supermarketuri            │              │              │
│                     │Sãli mari de calculatoare │    40 - 60   │      50      │
│                     │Sãli mici de calculatoare │    40 - 50   │      45      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Spitale              │Coridoare                 │    35 - 40   │      40      │
│                     │Sãli de operaţie          │    30 - 48   │      40      │
│                     │Cabinete de consultaţii   │    25 - 35   │      30      │
│                     │Camere de zi              │    20 - 35   │      30      │
│                     │Saloane                   │    25 - 40   │      30      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Hoteluri             │Recepţie                  │    35 - 45   │      40      │
│                     │Saloane                   │    35 - 45   │      40      │
│                     │Camere (noaptea)          │    25 - 35   │      30      │
│                     │Camere (ziua)             │    30 - 40   │      35      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Birouri              │Birouri mici              │    30 - 40   │      35      │
│                     │Birouri tip peisaj        │    35 - 45   │      40      │
│                     │Sãli de conferinţe        │    30 - 40   │      35      │
│                     │Birouri compatimentate    │    35 - 45   │      40      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Restaurante          │Cafenea                   │    35 - 50   │      40      │
│                     │Restaurant                │    35 - 50   │      45      │
│                     │Bucãtãrie                 │    40 - 60   │      55      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Scoli                │Sãli de clasã             │    30 - 40   │      35      │
│                     │Culoare                   │    35 - 50   │      40      │
│                     │Sãli pentru profesori     │    30 - 40   │      35      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Sport                │Stadioane acoperite       │    35 - 50   │      45      │
│                     │Piscine                   │    40 - 50   │      45      │
├─────────────────────┼──────────────────────────┼──────────────┼──────────────┤
│General              │Toalete, vestiare         │    40 - 50   │      45      │
└─────────────────────┴──────────────────────────┴──────────────┴──────────────┘

    4.2. Sisteme de climatizare

    Tipuri de sisteme de climatizare

    4.2.1. Climatizarea clãdirilor asigurã confortul termic în încãperi, pentru toatã perioada anului. Climatizarea se poate realiza cu aparate sau agregate locale de climatizare sau prin sisteme centralizate.
    4.2.2. (1) Sistemele centralizate de climatizare pot fi: sisteme "numai aer", sisteme "aer-apã", sau sisteme "aer-agent frigorific" (cu detentã directã).
    Acestea pot fi monozonale (deservesc o singurã zonã termicã, de volum mare sau formatã din mai multe volume mici) sau multizonale.
    (2) Sistemele de climatizare "numai aer" se pot realiza în regim de joasã presiune sau de înaltã presiune şi pot funcţiona cu debit de aer constant sau variabil (sisteme VAV).
    La sistemele de climatizare numai aer cu debit variabil trebuie introduse dispozitive de variaţie a debitului de aer care sunt: guri cu debit variabil sau diverse tipuri de variatoare şi ventilatoare cu debit variabil. Ele controleazã temperatura aerului interior prin modificarea debitului de aer care este refulat cu temperaturã constantã.
    Sistemele de climatizare numai aer pot fi cu o conductã sau cu douã conducte de aer de introducere.
    Sisteme de climatizare cu o conductã de introducere sunt realizate în urmãtoarele variante: fãrã tratare zonalã suplimentarã, cu baterii de încãlzire şi/sau baterii de rãcire zonale sau cu baterii de încãlzire, rãcire şi clapete de amestec zonale şi cu ventilatoare zonale.
    Sistemele cu douã conducte de introducere sunt prevãzute cu aparate de amestec; aceste aparate pot fi locale (pentru fiecare încãpere) sau zonale (sã deserveascã o zonã termicã) şi pot fi cu unul sau cu douã ventilatoare de introducere.
    (3) Sistemele de climatizare aer - apã pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de ventilare) sau cu aer proaspãt şi recirculat. Dupã numãrul conductelor de apã, sistemele de climatizare aer - apã pot fi cu douã, trei sau patru conducte.
    Dupã tipul aparatelor terminale, sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de rãcire). Reglarea aparatelor terminale se poate face pe partea de aer sau de apã.

    Clasificarea sistemelor numai aer şi aer - apã se poate urmãri în figura 4.1.


      ┌─────────────┐                   ┌─────────────┐
      │  AER - APÃ  │                   │  NUMAI AER  │
      └──────┬──────┘                   └──────┬──────┘
             │                                 v
             │                      ┌───────────────────────┐
             │                      │  sisteme cu presiune  │
             │                      │   joasã sau înaltã    │
             v                      └──────────┬────────────┘
    ┌─────────────────┐                        v
    │cu sau fãrã aer  │             ┌───────────────────────┐
    │primar (proaspãt)│             │sisteme cu debit de aer│
    └────────┬────────┘             │constant sau variabil  │
             │                      └─────────────┬─────────┘
             │                        ┌───────────┴────────────┐
             v                        v                        v
  ┌───────────────────┐   ┌───────────────────────┐┌──────────────────────┐
  │cu 2, 3 sau 4      │   │cu 1 conductã de aer de││ cu 2 conducte de     │
  │conducte de apã    │   │    introducere        ││introducere: cald+rece│
  │caldã sau/şi rece  │   │   (cald sau rece)     ││                      │
  └──────────┬────────┘   └──────────┬────────────┘└──────────┬───────────┘
             │                       │                        │
             v                       v                        v
 ┌──────────────┐   ┌─────────────────────────┐  ┌──────────────────────┐
 │cu reglare pe │   │- fãrã tratare zonalã    │  │- cu 1 ventilator de  │
 │partea de apã │   │- cu baterii de încalzire│  │  refulare            │
 │sau de aer    │   │  zonale                 │  │- cu 2 ventilatoare   │
 └──────┬───────┘   │- cu baterii de încalzire│  │  de refulare         │
        │           │  şi rãcire zonale       │  │                      │
        │           │- cu ventilatoare zonale │  │                      │
        │           └─────────────────────────┘  └──────────────────────┘
   ┌────┴─────────────┐
   v                  v
┌──────────────┐┌───────────────────┐
│ cu ventilo - ││cu ejectoare       │
│ convectoare  ││(inclusiv grinzi de│
│              ││rãcire)            │
└──────────────┘└───────────────────┘

    Figura 4.1. Clasificarea sistemelor de climatizare "aer - apã" şi "numai aer".

    Criterii de alegere şi prescripţii privind concepţia sistemelor de climatizare
    4.2.3. Alegerea sistemelor de climatizare se face funcţie de:
    a. parametrii aerului interior ce trebuie realizaţi în încãperile climatizate,
    b. numãrul de zone ce urmeazã a fi climatizate;
    c. sarcina termicã acestora;
    d. posibilitatea de alimentarea cu energie termicã, electricã, gaze naturale, etc;
    e. dimensiunile încãperilor tehnice şi posibilitatea amplasãrii echipamentului de climatizare;
    f. nivelul de zgomot acceptat în încãperile climatizate;
    g. consumul de energie al sistemului;
    h. caracteristicile arhitecturale ale clãdirilor şi încãperilor ce urmeazã a fi climatizate.
    4.2.4. Sistemele de climatizare "numai aer" se vor alege de preferinţã pentru zone ale clãdirilor unde debitul de aer de ventilare (aer proaspãt) este mare şi este comparabil cu debitul de aer necesar pentru preluarea cãldurii. Sistemul se utilizeazã pentru volume monozonã unde se cere un nivel de zgomot redus.
    4.2.5. În situaţia în care sarcina termicã are variaţii mici în timpul orarului de funcţionare zilnic, se va folosi un sistem de climatizare "numai aer" cu debit constant. Acela şi sistem se va alege şi în cazul încãperilor cu sarcina termicã variabilã, dacã din încãperi trebuie realizatã o evacuare de debit constantã.
    4.2.6. Se va evita utilizarea sistemului de climatizare "numai aer" cu o conductã, cu baterii zonale sau cu ventilatoare zonale, care nu pot realiza parametrii interiori în perioadele de tranziţie.
    4.2.7. În încãperile cu variaţii mari ale sarcinilor termice se poate alege un sistem de climatizare "numai aer" cu debit variabil, cu condiţia sã se realizeze în orice moment al orarului de funcţionare, ventilarea corectã a spaţiilor.
    4.2.8. Sistemele de climatizare "numai aer" cu debit variabil nu sunt indicate a fi folosite:
    a. în încãperi unde variaţia debitului de aer şi implicit a vitezei din încãpere ar crea zone neventilate ce ar putea provoca dereglãri ale proceselor ce se desfãşoarã în încãperile climatizate;
    b. în încãperi unde instalaţia este vizibilã şi echipamentele VAV nu pot fi amplasate;
    c. în clãdiri unde conductele de aer, chiar şi în varianta de înaltã presiune, nu pot fi amplasate;
    d. pentru încãperi unde distribuţia aerului se face cu conducte de aer din material textil;
    e. sistemele de climatizare "aer - apã" şi "aer - agent frigorific" se vor folosi în clãdiri cu încãperi cu înãlţime micã, unde debitul de ventilare este mult mai mic decât cel pentru acoperirea sarcinii termice.
    4.2.9. În cazul utilizãrii sistemelor de climatizare "aer - apã" şi "aer - agent frigorific", clãdirea va avea un sistem de introducere şi un sistem de evacuare a aerului de ventilare.
    4.2.10. Datoritã disponibilului redus de presiune al aparatelor terminale de tip ejectoconvector, se va evita utilizarea acestor sisteme în încãperi cu înãlţimi mari unde sunt necesare jeturi cu bãtaie lungã.

    Sistemul de climatizare "numai aer"
    4.2.11. Pentru utilizarea corectã a sistemului "numai aer" se va realiza o zonare termicã a clãdirii care constã în gruparea încãperilor care au: aceea şi orientare, acela şi orar de funcţionare şi sunt apropiate între ele. O zonã termicã poate avea şi o singurã încãpere.
    4.2.12. La clãdiri cu suprafaţa foarte mare se vor crea zone de separare cu suprafaţa de maxim 2300 mý, care vor fi climatizate cu sisteme ce pot fi închise independent de alte zone. Într-o zonã de separare pot exista mai multe zone termice.
    4.2.13. Agregatul central de tratare va realiza amestecul dintre aerul proaspãt şi aerul recirculat şi îl va trata pânã la o anumitã temperaturã; aerul va fi tratat pânã la parametrii necesari zonei, cu echipamentul zonal; agregatul se va amplasa astfel ca traseele conductelor de aer cãtre zonele clãdirii sã fie aproximativ egale.
    4.2.14. Agregatul va avea posibilitatea de acces pentru curãţarea bateriilor de rãcire şi încãlzire.
    4.2.15. Agregatul va avea un sistem de reglare al raportului dintre aerul proaspãt şi aerul recirculat care poate fi de tipul: tot sau nimic, funcţie de calitatea aerului interior, sau cu reglaj progresiv, funcţie de temperatura aerului exterior.
    4.2.16. Reglajul tot sau nimic se face pentru încãperi ocupate intermitent şi unde numãrul de persoane este tot timpul acela şi.
    4.2.17. Reglajul debitului de aer proaspãt funcţie de calitatea aerului interior se face în încãperile unde numãrul de persoane este variabil şi unde este indicat ca debitul de aer proaspãt sã fie variabil, funcţie de numãrul de persoane din încãpere.
    4.2.18. Reglajul debitului de aer proaspãt prin compararea temperaturii aerului exterior şi interior se face în cazul în care se urmãreşte o economie de energie maximã şi o calitate a aerului interior ridicatã.
    4.2.19. Toate echipamentele utilizate vor avea marcaj CE sau Agrement Tehnic, sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate legal într-un Stat Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA, parte la codul privind Spaţiul Economic European, tipul certificatului de conformitate urmând a se indica în documentaţia instalaţiei, cuprinsã în Cartea tehnicã a construcţiei.

    Sistemul de climatizare "numai aer" cu debit constant
    4.2.20. Sistemele de climatizare cu o conductã vor fi utilizate pentru clãdiri care nu necesitã controlul umiditãţii relative şi unde se permit variaţii ale temperaturii între încãperile aceleaşi zone termice. Ele controleazã temperatura interioarã din încãperile climatizate prin introducerea unui debit de aer constant cu o temperaturã variabilã.
    4.2.21. Se va evita utilizarea sistemului cu o conductã de aer la clãdiri unde se doreşte reglarea temperaturii aerului interior în limite relativ strânse în toate încãperile climatizate şi la încãperi unde profilul de variaţie a sarcinii termice este mare în timpul zilei, încãperi care au în timpul zilei, nevoie de cãldurã sau de frig.
    4.2.22. Conductele de aer la sistemele de climatizare cu o conductã vor fi dimensionate de preferinţã în regim de joasã presiune care conduce la un consum mai redus de energie şi are un nivel redus de zgomot.
    4.2.23. Legãturile dintre conducte şi gurile de aer se pot face cu racorduri rigide sau flexibile. În acest cazul racordurilor flexibile, lungimea acestora nu va depãşi 2m.
    4.2.24. Echipamentele de tratare zonalã la sisteme de climatizare cu o conductã , baterii de încãlzire şi/sau rãcire zonale şi centralele cu ventilator zonal, se vor amplasa la intrarea în zona termicã sau în centrul de greutate al acesteia.
    4.2.25. În cazul sistemului cu baterii de încãlzire, rãcire şi clapete de amestec, echipamentul zonal se poate amplasa chiar în agregatul de tratare, dacã numãrul de zone este redus. În acest caz se va folosi un agregat de tratare multizonal.
    4.2.26. Echipamentele de tratare zonalã (baterii de încãlzire şi rãcire) se vor dimensiona pentru a se obţine temperatura de refulare a aerului necesarã în zona termicã pe care o deservesc.
    4.2.27. (1) Amplasarea traductorului de temperaturã se va face într-o camerã reprezentativã din zona climatizatã, sau în conducta de recirculare a aerului.
    (2) Amplasarea traductorului în camera reprezentativã se va face atunci când toate încãperile au o variaţie similarã a sarcinii termice.
    (3) Pentru zonele unde încãperile au variaţii diferite ale sarcinii termice, traductorul de temperaturã se va monta în conducta de recirculare.
    4.2.28. Dacã se doreşte un control al temperaturii în toate încãperile climatizate ale clãdirii se va utiliza un sistem de climatizare "numai aer" cu douã conducte.
    4.2.29. La sistemul "numai aer" cu douã conducte, cele douã conducte de aer vor fi dimensionate la întreg debitul de aer al clãdirii.
    4.2.30. Pentru a se reduce volumul ocupat de aceste conducte în clãdire, la sistemele "numai aer" cu douã conducte, se recomandã utilizarea sistemelor de climatizare de medie sau de înaltã presiune.
    4.2.31. Aparatele de amestec utilizate la sistemele "numai aer" cu douã conducte pot fi cu reglaj direct sau indirect.
    4.2.32. Aparatele de amestec vor fi izolate termic şi fonic astfel încât nivelul de zgomot în încãperile climatizate sã nu fie depãşit.
    4.2.33. Alegerea aparatelor de amestec se va face astfel încât sã se asigure debitul de aer pe fiecare încãpere în parte. Pentru încãperi mari se pot alege mai multe aparate de amestec de acelaşi tip care sã realizeze debitul dorit.
    4.2.34. Legãturile dintre conductele de aer şi aparatele de amestec se vor face cu conducte flexibile, izolate termic, cu o lungime de maxim 2 m.
    4.2.35. Pentru reglarea temperaturii aerului interior la sistemele "numai aer" cu douã conducte, se pot utiliza ca metode de reglare:
    a) metoda temperaturii aerului rece constantã tot timpul anului şi a temperaturii aerului cald variabilã, funcţie de temperatura aerului exterior,
    b) sau metoda celor douã temperaturi variabile, funcţie de temperatura aerului exterior, tot timpul anului.

    Sistemul de climatizare "numai aer" cu debit variabil
    4.2.36. Dispozitivele terminale de introducere a aerului în încãperi trebuie sã asigure variaţia debitului introdus şi sunt de tipul: guri de aer cu debit variabil, variatoare de aer simple, variatoare cu inducţie şi variatoare cu ventilatore auxiliare şi se utilizeazã astfel:
    a) Gurile de aer cu debit variabil se vor utiliza în încãperi unde variaţia vitezei de refulare nu influenţeazã în mod deosebit procesele ce au loc în acele încãperi.
    b) În încãperile unde se doreşte o distribuţie uniformã a aerului se vor utiliza variatoare de aer cu inducţie şi variatoare cu ventilator auxiliar.
    c) În încãperile unde se vor folosi variatoare simple pentru distribuţia aerului, vor fi utilizate guri recomandate pentru debit variabil.
    d) La zonele perimetrale ale clãdirii unde este nevoie în situaţia de iarnã de încãlzire, se vor folosi variatoare de debit cu baterii de încãlzire.
    4.2.37. Alegerea dispozitivelor de variaţie a debitului de aer în încãperile climatizate se va face astfel încât:
    a) sã asigure un debit de aer adecvat încãperii respective;
    b) sã acopere întreaga sarcinã termicã a încãperii;
    c) sã utilizeze acelaşi sistem de automatizare pentru toate variatoarele utilizate în clãdire.
    4.2.38. Dacã se utilizeazã guri de aer cu debit variabil acestea trebuie sã evite riscul de scurtcircuitare a aerului între gurile de introducere şi cele de evacuare (extragere) a aerului din încãperi.
    4.2.39. Toate dispozitivele de variaţie a debitului trebuie sã poatã realiza debitul minim care sã asigure circulaţia aerului în încãperile climatizate.
    4.2.40. Se va evita utilizarea variatoarelor de debit cu ventilator auxiliar în încãperi unde nivelul de zgomot trebuie sã fie redus.
    4.2.41. Agregatul de tratare a sistemelor cu debit variabil va avea aceeaşi configuraţie ca cele de debit constant. Ventilatorul agregatului va avea un sistem de variaţie a debitului de aer folosind: o clapeta de by-pass, o rama cu jaluzele reglabile simultan pe aspiraţia ventilatorului, sau un ventilator cu turaţie variabilã.
    4.2.42. Variaţia debitului în sistem se va realiza între debitul minim care trebuie sã fie egal cu debitul minim de aer proaspãt şi debitul nominal. Debitul de aer nominal al agregatului va fi determinat pentru întreaga clãdire luând în considerare sarcina termicã a clãdirii calculatã conform subcapitolului 5.3 din prezenta reglementare tehnicã. Debitele de aer ale încãperilor, necesare pentru alegerea variatoarelor de debit, se vor calcula pentru fiecare încãpere în parte luând în considerare sarcinile termice ale acestora.
    4.2.43. Variaţia debitului de aer va fi comandatã de sistemul de reglare, în funcţie de semnalele primite de la senzorii de presiune staticã amplasaţi în sistem.
    4.2.44. Amplasarea senzorilor de presiune staticã se va face astfel încât economia de energie în sistem sã fie maximã.
    4.2.45. Se va evita utilizarea sistemelor de climatizare cu o conductã de aer care nu pot realiza rãcirea sau încãlzirea în timpul unei zile, în încãperile unde variaţia sarcinii termice este mare.
    4.2.46. Alimentarea cu aer a gurilor de aer cu debit variabil se poate face cu racorduri rigide sau flexibile izolate. Racordurile flexibile vor avea o lungime maximã de 2 m.

    Climatizarea "aer - apã"
    4.2.47. Sistemele de climatizare "aer - apã" pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de sistemul de ventilare) sau cu aer proaspãt şi recirculat. Dupã numãrul conductelor de apã, sistemele de climatizare aer - apã pot fi cu douã, trei sau patru conducte.
    4.2.48. Dupã tipul aparatelor terminale, sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de rãcire).

    Climatizarea cu ventiloconvectoare
    4.2.49. Sistemul de climatizare cu ventiloconvectoare se poate utiliza la încãperi cu înãlţimea de 2,5 - 5 m cu destinaţia de: blocuri de locuinţe, vile, hoteluri, spitale, restaurante, cofetãrii, braserii, bãnci, sãli de şedinţe, discoteci, amfiteatre, laboratoare, clãdiri administrative, industria de mecanicã finã, aeronauticã, electronicã.
    4.2.50. Trebuie evitatã utilizarea ventiloconvectoarelor în încãperi cu sarcini termice mari (peste 23 W/mc), umiditate de peste 80 %, praf sau noxe precum şi în sãli cu cerinţe acustice deosebite (teatre, cinematografe, opere, filarmonici, sãli de înregistrare audio-video, etc.).
    4.2.51. La amplasarea ventiloconvectoarelor va ţine cont de: arhitectura clãdirii; posibilitãţile de alimentare cu agent termic, nivelul de zgomot admis în încãperile climatizate, posibilitãţile de evacuare a condensului.
    4.2.52. Ventiloconvectoarele carcasate se pot amplasa în încãperi unde nu existã spaţiu suficient în tavanul falsşi unde existã parapet cu o înãlţime suficientã pentru a masca ventiloconvectoarele.
    4.2.53. Se va evita utilizarea ventiloconvectoarelor carcasate în spaţiile cu deschideri mari, montate pe pereţii exteriori ai clãdirii, unde acestea nu pot realiza o distribuţie uniformã a aerului tratat.
    4.2.54. Pentru aceste spaţii se vor utiliza ventiloconvectoare necarcasate, cu disponibil de presiune suficient pentru ca distribuţia aerului sã se facã printr-o reţea cu guri de aer. Se poate utiliza orice tip de gurã de refulare cu respectarea prevederilor de la pct. 6.1.8 - 6.1.9 din prezenta reglementare tehnicã.
    4.2.55. Recircularea aerului se va face prin guri racordate la aspiraţia ventiloconvectorului; nu este admisã aspiraţia directã din tavanul fals.
    4.2.56. Alegerea gurilor de aer şi a conductelor de recirculare trebuie fãcutã astfel încât pierderea de sarcinã sã nu depãşeascã disponibilul de presiune al ventilatorului, de obicei maximum 40 Pa.
    4.2.57. Debitul de aer dintr-o încãpere, se stabileşte corespunzãtor treptei de turaţie medie a ventiloconvectoarelor, conform pct. 5.4.19 din prezenta reglementare tehnicã.
    4.2.58. Evacuarea condensului se va face prin conducte proprii de evacuare; la racordarea lor trebuie sã nu existe posibilitatea pãtrunderii gazelor din sistemul de canalizare, în încãperi. Diametrul minim folosit va fi de 32 mm. Conductele de evacuare a condensului nu vor fi izolate termic.
    4.2.59. Alimentarea cu agent termic se va face în sistemul cu douã sau patru conducte.
    4.2.60. Alegerea ventiloconvectoarelor se va face astfel încât sã se asigure integral necesarul de cãldurã şi de frig al încãperii sau a zonei climatizate din clãdire.
    4.2.61. Sarcina termicã de alegere a ventiloconvectoarelor se stabileşte dupã cum urmeazã:
    a) sarcina sensibilã se determinã pe baza bilanţului termic al încãperii (sau al zonei climatizate),
    b) sarcina totalã include sarcina sensibilã şi cãldura degajatã la condensarea vaporilor de apã pe suprafaţa bateriei de rãcire.
    4.2.62. Sarcina termicã a ventiloconvectoarelor va fi mãritã dupã caz cu sarcina necesarã pentru rãcirea sau încãlzirea aerului proaspãt.
    4.2.63. Se recomandã ca ventiloconvectoarele alese sã realizeze sarcina termicã şi frigorificã necesare pentru încãperea respectivã, pe treapta de turaţie medie.
    4.2.64. Ventiloconvectoarele utilizate vor trebui:
    a) sã asigure debitul de aer exterior necesar pentru încãperile care nu au un sistem de introducere independentã de aer proaspãt;
    b) sã asigure reglarea temperaturii aerului interior pentru fiecare încãpere în parte;
    c) sã asigure un nivel de zgomot corespunzãtor destinaţiei încãperii.
    4.2.65. Numãrul de ventiloconvectoare şi amplasarea acestora se va stabili astfel ca jeturile de aer sã asigure uniformitatea distribuţiei aerului în încãpere, evitând crearea unor zone de disconfort datoritã curenţilor de aer.
    4.2.66. La alegerea ventiloconvectoarelor va ţine cont, când este posibil, de eventualitatea recompartimentãrii spaţiului climatizat.
    4.2.67. Alimentarea cu aer exterior se poate face prin:
    a. "kituri de aer proaspãt", în cazul în care ventiloconvectoarele sunt amplasate pe un perete exterior în care se pot practica orificii; acestea vor avea protecţie antiîngheţ;
    b) -"instalaţii individuale de aer proaspãt", care pot folosi pentru tratarea aerului ventiloconvectoare sau agregate locale de tratare, dimensionate pentru a trata aerul pânã la temperatura interioarã; aceste instalaţii vor avea protecţie antiîngheţ;
    c) "instalaţii centralizate de aer proaspãt" care vor fi dimensionate pentru a trata aerul pânã la temperatura interioarã;
    d) ventilare natural organizatã.
    4.2.68. În cazul utilizãrii unei "instalaţii centralizate de aer proaspãt", introducerea aerului se face prin racorduri la plenumul de aspiraţie al ventiloconvectoarelor sau la dispozitivele care introduc aerul direct în încãpere.
    4.2.69. Conductele de agent termic se vor izola termic. Izolaţia conductelor de apã rãcitã se va face astfel încât pe suprafaţa exterioarã a izolaţiei sã nu se producã condens. Izolaţia termicã trebuie sã fie impermeabilã la vaporii de apã pentru a nu se produce condens pe suprafaţa exterioarã a conductelor. Conductele vor fi protejate anticorosiv.

    Climatizarea cu aparate de inducţie (ejectoconvectoare, grinzi de rãcire)
    4.2.70. La utilizarea acestui tip de sistem, prepararea aerului proaspãt se va face în instalaţii centralizate. Debitul de aer proaspãt se va calcula conform pct. 3.1.1 - 3.1.2. din prezenta reglementare tehnicã; dacã debitul de aer primar necesar pentru funcţionarea ejectoconvectoarelor din sistem este mai mare decât debitul necesar de aer proaspãt, acesta va fi asigurat prin amestec cu aerul interior.
    4.2.71. Debitul de aer primar va fi distribuit cãtre ejectocovectoare/grinzi de rãcire prin conducte izolate termic şi fonic.
    4.2.72. Având în vedere caracteristicile ejectoconvectoarelor, sistemul se va folosi:
    a) în încãperi cu degajãri reduse de praf,
    b) la clãdiri unde existã parapet pentru montajul ejectoconvectoarelor.
    4.2.73. Dacã încãperile au spaţii interioare mari, sistemul cu ejectoconvectoare se poate combina cu grinzi de rãcire.
    4.2.74. Grinzile de rãcire pot fi amplasate în interiorul încãperilor, aparent sau în tavanul fals al acestora.
    4.2.75. Sistemul de climatizare va avea o conductã de evacuare a condensului realizatã conform pct. 4.2.58 din prezenta reglementare tehnicã.

    Climatizarea cu pompe de cãldurã pe buclã de apã
    4.2.76. Sistemul se recomandã la clãdiri mari, cu încãperi distribuite pe zone termice care au simultan cerinţe de încãlzire şi rãcire.
    4.2.77. Agentul termic folosit la acest sistem de climatizare este apa care se vehiculeazã într-un circuit închis care constituie o "buclã de apã".
    4.2.78. În situaţia de iarnã, pompa de cãldurã utilizeazã apã cu o temperaturã de cca. 20°C de la bucla de apã şi o rãceşte pânã la o temperaturã de cca. 16°C.
    4.2.79. În situaţia de varã sistemul funcţioneazã în regim de rãcire, când utilizeazã apã cu o temperaturã de cca. 30°C, din bucla de apã şi o încãlzeşte pânã la temperatura de 36°C.
    4.2.80. În situaţia de iarnã apa este menţinutã pe conducta de ducere la o temperaturã mai mare de 16°C cu ajutorul unei surse de cãldurã. Temperatura pe conducta de întoarcere este limitatã inferior din motive de condensare a vaporilor de apã din aerul interior şi prin urmare conductele nu se vor izola.
    4.2.81. În situaţia de varã un turn de rãcire în circuit închis sau deschis va menţine temperatura apei din buclã mai micã de 35°C.
    4.2.82. Pentru climatizarea unor încãperi mari, se utilizeazã una sau mai multe pompe de cãldurã. Ele recirculã aerul din încãpere şi îl aduc la parametrii necesari pentru a asigura temperatura aerului interior în limitele prescrise.
    4.2.83. Pompele de cãldurã pot fi carcasate, care se monteazã aparent, similar ventiloconvectoarelor, sau necarcasate, care se monteazã în tavane false sau spaţii tehnice special amenajate (la debite mari).
    4.2.84. La montajul pompelor de cãldurã se va avea în vedere posibilitatea de acces pentru operaţiile de întreţinere.
    4.2.85. Sistemul va avea o instalaţie de aer proaspãt dimensionatã conform pct. 5.4.3 din prezenta reglementare tehnicã.
    4.2.86. Aerul proaspãt va fi introdus conform pct. 4.2.67 din prezenta reglementare tehnicã.
    4.2.87. Pentru fiecare pompã de cãldurã se monteazã vane de reglare şi de echilibrare cu posibilitatea de mãsurare a debitului de agent termic.
    4.2.88. Bucla de apã se va realiza ca o reţea de distribuţie de tip inelar.
    4.2.89. Bucla de apã se poate proiecta în douã variante:
    a) fãrã acumulare; în acest caz debitul de apã vehiculat în buclã şi prin sursa de cãldurã sau prin turnul de rãcire este constant;
    b) cu acumulare a cãldurii; acumularea se poate face într-un rezervor sau într-un boiler.

    Climatizarea "aer - agent frigorific"

    Climatizarea localã "aer - agent frigorific"
    4.2.90. Climatizarea localã cu agent frigorific se realizeazã cu sisteme de tip split şi se poate utiliza la clãdiri de locuit, în clãdiri de birouri cu numãr redus de încãperi.
    4.2.91. Este recomandabilã utilizarea aparatelor ce pot funcţiona şi în regim de pompã de cãldurã pe timp de iarnã.
    4.2.92. Unitãţile interioare se vor amplasa astfel ca jetul de aer sã nu deranjeze ocupanţii.
    4.2.93. Clãdirile ce se climatizeazã cu aparate locale trebuie sã aibã posibilitatea de amplasare a unitãţilor exterioare.
    4.2.94. Unitãţile exterioare se vor amplasa pe cît posibil pe faţade puţin însorite şi unde aspectul estetic nu este important.
    4.2.95. Pentru reducerea numãrului de unitãţi exterioare se pot utiliza aparate de tip multisplit.
    4.2.96. Pentru încãperi mari se pot utiliza aparate de tip SPLIT cu disponibil de presiune important pe partea de aer şi la care se pot monta conducte de aer şi guri de introducere/extracţie.
    4.2.97. Amplasarea gurilor de aer va respecta condiţiile de la pct. 6.1.

    Climatizarea centralizatã "aer - agent frigorific", cu debit de agent frigorific variabil (VRV)
    4.2.98. Sistemul centralizat de "climatizare aer - agent frigorific" cu debit variabil este indicat în clãdiri cu un numãr mare de încãperi, cu diferenţe mari de sarcinã termicã şi unde nu existã sursã de energie termicã sau unde nu se doreşte amplasarea unei reţele de conducte de apã caldã sau rãcitã necesare unui sistem aer - apã.
    4.2.99. Alegerea unitãţilor interioare se va face similar cu a ventiloconvectoarelor. (a se vedea pct. 4.2.52 - 4.2.53 din prezenta reglementare tehnicã).
    4.2.100. Sistemul VRV va fi cuplat obligatoriu cu un sistem de alimentare cu aer proaspãt. Alimentarea cu aer proaspãt se va face similar sistemului de climatizare cu ventiloconvectoare (a se vedea pct. 4.2.67 din prezenta reglementare tehnicã).
    4.2.101. Unitãţile exterioare se pot amplasa pe acoperişul clãdirii climatizate sau la sol, în zone special amenajate. Se va avea în vedere ca nivelul de zgomot sã nu depãşeascã valorile admise în zonã.

    5. Elemente generale de calcul

    5.1. Parametrii interiori de calcul pentru clãdirile ventilate-climatizate
    5.1.1. Dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face în condiţii de calcul, definite prin:
    a) parametrii interiori de calcul,
    b) parametrii exteriori de calcul,
    c) condiţiile interioare de funcţionare (surse interioare de degajare de cãldurã, umiditate, poluanţi, procese tehnologice etc).
    5.1.2. Parametrii de calcul stabiliţi pentru proiectare vor fi luaţi în calcul şi pentru evaluarea consumurilor energetice ale clãdirii, precum şi pentru certificarea energeticã a acesteia.
    5.1.3. Parametrii interiori de calcul se stabilesc în funcţie de destinaţia clãdirii şi a încãperilor ventilate/climatizate, de categoria de ambianţã doritã, (categoria de calitate a aerului interior şi confortul urmãrit), de tipul instalaţiei care se realizeazã, de sezon (încãlzire şi/sau rãcire).
    5.1.4. Parametrii interiori de calcul, stabiliţi de comun acord cu beneficiarul clãdirii, se vor menţiona în mod clar în tema de proiectare, precum şi în memoriul de specialitate şi în notele de calcul ale proiectului.

    Instalaţii de climatizare
    5.1.5. (1) Pentru instalaţiile de climatizare realizate pentru confortul termic al ocupanţilor, parametrii interiori de calcul se stabilesc în funcţie de sezon, de categoria de ambianţã şi de destinaţia încãperii.
    Cel mai frecvent, parametrii interiori de calcul sunt:
    a) temperatura interioarã de calcul,
    b) umiditatea aerului interior.
    (2) Pentru destinaţii curente, temperatura interioarã de calcul se alege din tabelul 5.1. Pentru alte destinaţii, sunt indicate valorile tipice precizate la subcapitolele 8.1 - 8.8 din prezenta reglementare tehnicã, sau se pot alege prin asimilare, în funcţie de activitate, metabolism şi îmbrãcãminte.

    Tabelul 5.1 Temperatura interioarã de calcul pentru climatizare de confort
    (din SR EN 15251:2007)



┌────────────────────────────────────┬───┬─────────────────────────────────────────┐
│   Tipul de clãdire sau încãpere    │Ca-│   temperatura de calcul a aerului [°C]  │
│                                    │te-├────────────────────┬────────────────────┤
│                                    │go-│temperaturã pentru  │temperaturã pentru  │
│                                    │ria│încãlzire;          │rãcire*);           │
│                                    │   │Imbrãcãminte 1,0 clo│Imbrãcãminte 0,5 clo│
├────────────────────────────────────┼───┼────────────────────┼────────────────────┤
│Clãdiri de locuit (camere de zi,    │  I│     21,0 - 25,0    │    23,5 - 25,5     │
│dormitoare)                         ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│activitate sedentarã - 1,2 met      │ II│     20,0 - 25,0    │    23,0 - 26,0     │
│                                    ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │III│     18,0 - 25,0    │    22,0 - 27,0     │
├────────────────────────────────────┼───┼────────────────────┼────────────────────┤
│Clãdiri de locuit (alte încãperi)   │  I│     18,0 - 25,0    │                    │
│stând în picioare, mers - 1,5 met   ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │ II│     16,0 - 25,0    │                    │
│                                    ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │III│     14,0 - 25,0    │                    │
├────────────────────────────────────┼───┼────────────────────┼────────────────────┤
│Birouri individuale sau tip peisaj, │  I│     21,0 - 23,0    │    23,5 - 25,5     │
│sãli de reuniune, cofetãrii,        ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│cafenele, restaurante, sãli de clasã│ II│     20,0 - 24,0    │    23,0 - 26,0     │
│activitate sedentarã - 1,2 met      ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │III│     19,0 - 25,0    │    22,0 - 27,0     │
├────────────────────────────────────┼───┼────────────────────┼────────────────────┤
│Creşe, grãdiniţe                    │  I│     19,0 - 21,0    │    22,5 - 24,5     │
│stând în picioare, mers - 1,4 met   ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │ II│     17,5 - 22,5    │    21,5 - 25,5     │
│                                    ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │III│     16,5 - 23,5    │    21,0 - 26,0     │
├────────────────────────────────────┼───┼────────────────────┼────────────────────┤
│Magazine mari                       │  I│     17,5 - 20,5    │    22,0 - 24,0     │
│stând în picioare, mers - 1,6 met   ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │ II│     16,0 - 22,0    │    21,0 - 25,0     │
│                                    ├───┼────────────────────┼────────────────────┤
│                                    │III│     15,0 - 23,0    │    20,0 - 26,0     │
└────────────────────────────────────┴───┴────────────────────┴────────────────────┘

------------
    *) Pentru rãcire, temperatura aerului se va alege din plaja de valori din tabel, astfel încât diferenţa dintre temperatura exterioarã şi interioarã de calcul sã nu depãşeascã 10°C ; în cazul în care rezultã o diferenţã mai mare de 10°C, se adoptã valoarea maximã, corespunzãtoare din tabel.

    (3) Umiditatea relativã de calcul se fixeazã numai pentru instalaţiile de climatizare cu reglarea umiditãţii; în acest caz se aleg valorile din tabelul 4.4 sau cele alese pentru destinaţii speciale. Pentru instalaţiile care nu necesitã reglarea umiditãţii, valorile din tabelul 4.4 pot fi adoptate numai ca reper pentru calculul debitului de aer şi pentru trasarea proceselor de tratare complexã în diagrama de aer umed h-x.
    (4) În locul temperaturii şi umiditãţii interioare se poate adopta ca bazã de calcul pentru dimensionarea instalaţiei, temperatura operativã sau indicele de confort PMV (conform subcap. 4.1 din prezenta reglementare tehnicã).
    5.1.6. Pentru clãdirile climatizate în scop tehnologic, parametrii interiori de calcul sunt fixaţi din condiţiile proceselor din încãpere. În afara temperaturii şi umiditãţii, pot apare şi alte condiţii de calcul, de obicei referitoare la puritatea aerului şi la viteza curenţilor de aer.
    5.1.7. Pentru clãdirile ventilate natural sau mecanic fãrã tratarea aerului, temperatura interioarã se limiteazã în raport cu cea exterioarã de calcul, prin adoptarea unei creşteri de temperaturã de maxim 5°C.

    5.2. Parametrii exteriori de calcul pentru clãdirile ventilate/climatizate.
    5.2.1. Parametrii exteriori de calcul se stabilesc în funcţie de locaţia clãdirii, de tipul instalaţiei care se realizeazã, de sezon (de încãlzire şi rãcire).
    5.2.2. Parametrii exteriori de calcul se vor menţiona în mod clar în tema de proiectare, precum şi în memoriul de specialitate şi în notele de calcul ale proiectului.
    5.2.3. Pentru instalaţii de climatizare, de confort sau tehnologice, parametrii exteriori de calcul sunt:
    a) pentru sezonul de rãcire
    1. temperatura exterioarã de calcul,
    2. variaţia diurnã a temperaturii exterioare pentru o zi tip,
    3. umiditatea aerului exterior,
    4. radiaţia solarã.
    a.1) Pentru temperatura exterioarã de calcul pentru varã se alege valoarea maximã de temperaturã orarã a anului climatic mediu, pentru localitatea de calcul. Dacã pentru localitatea în care este amplasatã clãdirea, nu existã date climatice prelucrate, se alege valoarea pentru localitatea capitalã de judeţ, cea mai apropiatã şi cu climã asemãnãtoare (pentru capitalele de judeţ, valorile sunt date în Anexa 2 a prezentei reglementãri tehnice);
    a.2) Umiditatea relativã de calcul pentru varã este cea care corespunde valorii maxime de temperaturã orarã stabilitã în condiţiile de mai sus (pentru capitalele de judeţ, valorile sunt date în Anexa 2 a prezentei reglementãri tehnice);
    a.3) Variaţia diurnã a temperaturii exterioare pentru o zi tip se va calcula pentru fiecare orã a zilei, ca o funcţie cosinusoidalã, având ca maxim valoarea temperaturii exterioare de calcul şi ca amplitudine faţã de valoarea medie a zilei, 7°C. Face excepţie zona de coastã a Mãrii Negre, pentru care amplitudinea se va considera de 4°C;
    a.4) Radiaţia solarã (directã şi difuzã), în funcţie de orã şi orientare, se va considera indiferent de localitate, cu valorile care corespund meridianului care trece prin Bucureşti şi pentru 45° latitudine N, cu corecţii de altitudine şi claritate a atmosferei (valorile sunt date în Anexa 3 a prezentei reglementãri tehnice).
    b) pentru sezonul de încãlzire
    1. temperatura exterioarã de calcul,
    2. umiditatea aerului exterior.
    b.1) Temperatura exterioarã de calcul pentru iarnã este prevãzutã în standardul SR 1907-1:1997 şi se alege în funcţie de zona climaticã în care este localitatea;
    b.2) Umiditatea relativã de calcul pentru iarnã se va considera de 80%;
    b.3) Radiaţia solarã nu se va lua în calcul pentru dimensionarea instalaţiei în condiţii de iarnã.
    5.2.4. Pentru instalaţii de ventilare mecanicã, temperatura exterioarã şi umiditatea relativã de calcul pentru iarnã şi pentru varã se aleg în acelea şi condiţii ca şi pentru instalaţiile de climatizare (a se vedea pct. 5.2.3).
    5.2.5. În anumite situaţii particulare, specificate în prezenta reglementare tehnicã, poate apare necesitatea unor calcule şi verificãri în alte condiţii exterioare de calcul.

    5.3. Sarcina termicã de încãlzire/rãcire a clãdirilor climatizate
    5.3.1. Calculul sarcinii termice de încãlzire/rãcire se va efectua pentru fiecare din zonele termice climatizate dintr-o clãdire.
    5.3.2. Limitele unei zone termice sunt date de toate elementele de construcţii care separã zona respectivã de mediul exterior (aer, sol sau apã), de spaţii adiacente climatizate, de spaţii adiacente neclimatizate sau de clãdiri învecinate. Sunt situaţii în care zonele termice sunt despãrţite prin suprafeţe fictive (de exemplu zone din supermarketuri necompartimentate, dar cu temperaturi diferite). În toate situaţiile, zonele pentru care se efectueazã calculul de sarcinã termicã, trebuie definit în documentaţia tehnicã a proiectului.
    5.3.3. În încãperile în care se degajã umiditate (oameni şi alte surse), se calculeazã separat sarcina termicã pentru cãldura sensibilã (sarcina sensibilã) şi sarcina de cãldurã latentã sau sarcina termicã totalã (sensibilã plus latentã) şi cea latentã.
    5.3.4. Sarcina termicã de încãlzire se stabileşte printr-un bilanţ termic al încãperii sau zonei, ca fiind diferenţa dintre degajãrile de cãldurã din interiorul zonei climatizate (inclusiv cele de la instalaţii de încãlzire cu corpuri statice - dacã este cazul) şi necesarul de cãldurã pentru încãlzire al acesteia.
    5.3.5. Se considerã ca degajãri de cãldurã la interiorul zonei climatizate pe durata perioadei de încãlzire, urmãtoarele:
    a) ocupanţi - dacã prezenţa acestora este permanentã, certã şi constantã; în caz contrar se ia în considerare un grad de ocupare mai redus (25-50%) faţã de situaţia nominalã. Valorile de proiectare referitoare la gradul de ocupare nominal trebuie sã se bazeze oriunde este posibil pe date reale specifice proiectului respectiv; în cazul în care nu este disponibilã nicio valoare, se aplicã valorile prin lipsã indicate în Anexa 4 a prezentei reglementãri tehnice. Degajarea de cãldurã a unei persoane se determinã pe baza valorilor din Anexa 5 a prezentei reglementãri tehnice. Degajarea de cãldurã de la ocupanţi se calculeazã în forma de:
    1. cãldurã sensibilã,
    2. cãldurã latentã,
    3. cãldurã totalã;
    b) iluminat electric - valorile de proiectare referitoare la puterea instalatã a surselor de iluminat trebuie sã se bazeze, oriunde este posibil, pe date reale specifice proiectului respectiv; în cazul în care nu este disponibilã nicio valoare, se aplicã valorile prin lipsã indicate în Anexa 6 a prezentei reglementãri tehnice;
    c) maşini, utilaje, dispozitive acţionate electric - valorile de proiectare trebuie sã se bazeze pe date reale specifice proiectului respectiv, ţinându-se cont de raportul dintre puterea maximã necesarã şi puterea nominalã a motorului electric, de simultaneitatea în funcţionare, de modul de preluare a cãldurii de cãtre aer;
    d) echipamente electronice de birou - valorile de proiectare trebuie sã se bazeze, oriunde este posibil, pe date reale specifice proiectului respectiv; în cazul în care nu este disponibilã nicio valoare, se poate aplica pentru clãdirile de birouri o valoare prin lipsã, de 100 W/persoanã în perioada de activitate;
    e) corpuri de încãlzire - dacã zona climatizatã este prevãzutã şi cu instalaţie de încãlzire cu corpuri statice, puterea termicã disipatã de acestea se considerã ca fiind o degajare de cãldurã la interiorul zonei climatizate;
    f) alte surse - în funcţie de destinaţia spaţiului respectiv se pot lua în considerare şi alte degajãri de cãldurã (exemple: mâncare - zone în care se serveşte o mare cantitate de porţii într-un timp scurt, materiale - spaţii în care se aduc materiale calde sau topite, etc.);
    Degajãrile de cãldurã în interiorul zonei climatizate se vor însuma considerând un anumit scenariu plauzibil de ocupare şi activitate propriu perioadei de iarnã.
    5.3.6. Necesarul de cãldurã pentru încãlzire al zonei climatizate se stabileşte în conformitate cu metodologia indicatã în SR 1907-1:1997. Pentru zonele climatizate în regim de suprapresiune, necesarul de cãldurã pentru aerul infiltrat nu se ia în considerare; de asemenea nu se include în calcul necesarul de cãldurã pentru aerul de ventilare, dacã acesta este tratat centralizat.
    5.3.7. Sarcina termicã de rãcire se stabileşte prin bilanţul de cãldurã al încãperii, ca fiind suma dintre fluxurile de cãldurã transmise între interiorul şi exteriorul zonei climatizate şi degajãrile (eventual pierderile) de cãldurã din interiorul acesteia.
    5.3.8. Se considerã urmãtoarele fluxuri de cãldurã transmise între exterior şi zona climatizatã:
    a) fluxuri de cãldurã prin elementele de construcţie opace ale anvelopei zonei climatizate; calculul acestor fluxuri de cãldurã va lua în considerare parametrii aerului interior şi aerului exterior, stabiliţi conform celor indicate la pct. 5.1., respectiv 5.2. Calculul trebuie sã ţinã seama de amortizarea şi defazarea fluxului transmis la interior faţã de fluxul la exterior;
    b) fluxuri de cãldurã prin elementele de construcţie vitrate ale anvelopei zonei climatizate; calculul acestor fluxuri de cãldurã va lua în considerare parametrii aerului interior şi aerului exterior, stabiliţi conform celor indicate la pct. 5.1., respectiv 5.2. De asemenea, calculul trebuie sã ţinã seama de proprietãţile termofizice şi optice ale materialelor şi de umbrirea creatã de elementele de construcţie şi de clãdirile vecine;
    c) fluxuri de cãldurã de la spaţii adiacente neclimatizate; calculul acestor fluxuri de cãldurã va lua în considerare proprietãţile termofizice ale materialelor din componenţa elementelor de construcţie care separã zona climatizatã de spaţiile adiacente neclimatizate; temperatura aerului din spaţiile neclimatizate se va determina în urma unui bilanţ termic al acestora.
    5.3.9. Degajãrile de cãldurã în interiorul zonei climatizate pe durata perioadei de rãcire, sunt de aceea şi naturã cu cele stabilite la pct. 5.3.4, cu observaţia cã valorile care depind de temperatura interioarã trebuie recalculate.
    5.3.10. Sarcina termicã de calcul pentru rãcire rezultã în urma calculului orar de sarcinã termicã, efectuat pentru ziua tip, cu variaţia diurnã a temperaturii exterioare conform pct. 5.2.3. şi considerând un anumit scenariu de ocupare şi activitate, propriu perioadei de varã pentru evaluarea degajãrilor de cãldurã în interiorul zonei climatizate. Din profilul de sarcinã rezultat se alege valoarea maximã, ca sarcinã termicã de calcul.
    5.3.11. Pentru sistemele de climatizare care folosesc introducerea aerului în zona ocupatã (sisteme prin deplasare şi altele), sarcina termicã de calcul pentru rãcire se determinã prin bilanţ termic, atât pentru întreaga încãpere cât şi numai pentru zona ocupatã.
    5.3.12. Sarcina de calcul pentru dimensionarea sursei de încãlzire/rãcire, se determinã ca valoare maximã ce rezultã din suprapunerea profilului de sarcinã al tuturor zonelor termice racordate la sursã.

    5.4. Debitele de aer în spaţiile ventilate şi climatizate
    5.4.1. Debitele de calcul vor fi folosite pentru dimensionarea sistemului de conducte şi dispozitive de introducere/extragere a aerului din încãperi şi pentru alegerea echipamentului de ventilare/climatizare.
    5.4.2. Debitele de calcul vor fi utilizate şi pentru evaluarea consumurilor energetice ale clãdirii şi pentru certificarea energeticã a acesteia.

    Debitul de calcul pentru ventilare
    5.4.3. (1) În încãperile cu persoane, debitul de aer pentru ventilare trebuie sã asigure calitatea aerului interior, pentru igiena, sãnãtatea şi confortul ocupanţilor. Debitul se va stabili în funcţie de ocuparea umanã şi de emisiile de substanţe poluante.
    (2) Pentru încãperile civile nerezidenţiale cu prezenţa umanã, debitul de ventilare (aer proaspãt) se determinã în funcţie de categoria de ambianţã, de numãrul şi de activitatea ocupanţilor precum şi de emisiile poluante ale clãdirii şi sistemelor.
    Astfel, pentru o încãpere rezultã debitul q [l/s sau mc/h]:
    q = N q(p) + A q(B) (5.4.1)
    unde: N - numãrul de persoane ,
          q(p) - debitul de aer proaspãt pentru o persoanã, [l/s/pers sau mc/h/pers], din tabelul 5.4.1,
          A - aria suprafeţei pardoselii [mý],
          q(B) - debitul de aer proaspãt, pentru 1 mý de suprafaţã, [l/s/mý sau mc/h/mý], din tabelul 5.4.2.

    Tabelul 5.4.1. Debitul de aer proaspãt pentru o persoanã, într-un mediu în care nu se fumeazã
    (din SR EN 15251:2007).


┌────────────┬──────────────────────┬───────────────────┬────────────────────┐
│Categoria de│Procentul aşteptat de │  Debit pentru o   │   Debit pentru o   │
│  ambianţã  │ nemulţumiţi PPD [%]  │persoanã [l/s/pers]│persoanã [mc/h/pers]│
├────────────┼──────────────────────┼───────────────────┼────────────────────┤
│      I     │          15          │        10         │         36         │
├────────────┼──────────────────────┼───────────────────┼────────────────────┤
│     II     │          20          │         7         │         25         │
├────────────┼──────────────────────┼───────────────────┼────────────────────┤
│     III    │          30          │         4         │         15         │
├────────────┼──────────────────────┼───────────────────┼────────────────────┤
│     IV     │         >30          │        <4         │        <15         │
└────────────┴──────────────────────┴───────────────────┴────────────────────┘

Tabelul 5.4.2. Debitul de aer proaspãt pentru 1 mý de suprafaţã
(din SR EN 15251:2007).


┌────────┬───────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│ Cate-  │          Debit pe mý          │          Debit pe mý          │
│ goria  │    de suprafaţã [l/(s.mý)]    │   de suprafaţã [mc/(h.mý)]    │
│   de   ├─────────────┬─────────┬───────┼─────────────┬─────────┬───────┤
│ambianţã│clãdiri      │clãdiri  │Altele │clãdiri      │clãdiri  │Altele │
│        │foarte puţin │puţin    │       │foarte puţin │puţin    │       │
│        │poluante     │poluante │       │poluante     │poluante │       │
├────────┼─────────────┼─────────┼───────┼─────────────┼─────────┼───────┤
│    I   │      0,5    │    1    │  2,0  │     1,8     │   3,6   │  7,2  │
├────────┼─────────────┼─────────┼───────┼─────────────┼─────────┼───────┤
│   II   │      0,35   │   0,7   │  1,4  │     1,26    │   2,52  │  5,0  │
├────────┼─────────────┼─────────┼───────┼─────────────┼─────────┼───────┤
│  III   │      0,3    │   0,4   │  0,8  │     1,1     │   1,44  │  2,9  │
├────────┼─────────────┴─────────┴───────┴─────────────┴─────────┴───────┤
│  IV    │        mai mici decât valorile pentru categoria III           │
└────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────┘

    (3) În zonele de fumãtori, debitele de aer proaspãt se dubleazã faţã de valorile din tabel. Aceste debite asigurã condiţii de confort pentru ocupanţi, nu şi condiţii de sãnãtate.
    5.4.4. (1) Pentru încãperile din clãdirile civile şi industriale în care existã emisii de poluanţi altele decât bioefluenţii şi emisiile clãdirii, calitatea aerului interior trebuie asiguratã prin respectarea valorilor de concentraţie admisã în zona ocupatã.
    În acest scop, pentru regim staţionar, debitul de aer proaspãt q [mc/s] se calculeazã cu relaţia:
    q= G/(Ci - Ce) (5.4.2)
    unde : G - debitul de poluant (mg/s)
           Ci - concentraţia admisã în aerul interior [mg/mc],
           Ce - concentraţia în aerul exterior [mg/mc],
    (2) Dacã în încãpere se degajã mai mulţi poluanţi, calculul se face pentru fiecare poluant în parte şi dacã poluanţii nu au acţiune sinergicã asupra organismului, se alege valoarea cea mai mare de debit rezultatã; dacã poluanţii au o acţiune sinergicã şi nu sunt recomandãri specifice referitoare la acei poluanţi, debitul de aer rezultã ca sumã a debitelor calculate cu relaţia 5.4.2, pentru fiecare poluant în parte.
    5.4.5. Pentru clãdirile civile şi industriale, dacã nu se atinge regimul permanent de ventilare, concentraţia de poluant în încãpere se stabileşte conform metodei indicate la paragraful 6.4.2.3 din standardul SR EN 13779:2007.
    5.4.6. Considerând norme specifice de ocupare a încãperilor şi utilizând relaţia 5.4.1 s-au determinat debitele de aer de ventilare tipice pentru diferite destinaţii de încãperi şi clase de ambianţã. Aceste valori sunt date cu titlul de recomandare în tabelul B2 din standardul SR EN 15251:2007.
    5.4.7. Pentru tipurile de clãdiri tratate la capitolul 8 din prezenta reglementare tehnicã, sunt indicate debite de aer proaspãt specifice diferitelor situaţii.
    5.4.8. În cazul instalaţiei de ventilare pentru încãperi fãrã ocupare umanã şi fãrã o destinaţie clarã (de ex. încãperi de depozitare), debitele de aer exterior pot fi exprimate raportat la aria pardoselii (a se vedea tabelul 5.4.3.). Acestea se bazeazã pe un timp de funcţionare de 50% şi pentru o înãlţime a încãperii de pânã la 3 m. Pentru timpi de funcţionare mai mici şi pentru încãperi mai înalte, debitul de aer trebuie sã fie mai mare.

    Tabelul 5.4.3: Debite de aer exterior pentru încãperi cu altã destinaţie decât ocuparea umanã (din SR EN 13779 : 2007)


┌─────────────┬──────────────────────────────────┐
│  Categorie  │Debit de aer exterior [mc/(h/mý)] │
│             ├──────────────┬───────────────────┤
│             │Domeniu tipic │Valoare prin lipsã │
├─────────────┼──────────────┼───────────────────┤
│   IDA 1     │      *)      │         *)        │
├─────────────┼──────────────┼───────────────────┤
│   IDA 2     │     > 2,5    │         3         │
├─────────────┼──────────────┼───────────────────┤
│   IDA 3     │    1,3-2,5   │         2         │
├─────────────┼──────────────┼───────────────────┤
│   IDA 4     │     < 1,3    │         1         │
└─────────────┴──────────────┴───────────────────┘

-----------
    *) pentru IDA 1 aceastã metodã nu este suficientã.

    Debitul de aer extras
    5.4.9. Într-o instalaţie de ventilare mecanicã la echilibru, debitul de aer extras este determinat de debitul de aer introdus şi de condiţiile de presiune necesare.
    5.4.10. Valori tipice de proiectare pentru bucãtãrii şi toalete/grupuri sanitare sunt indicate în tabelul 5.4.4. Aerul extras poate fi înlocuit cu aer exterior sau cu aer transferat din alte încãperi. Pentru aplicaţii specializate (anumite clãdiri industriale şi spitale), debitul de aer evacuat trebuie stabilit conform unor cerinţe specifice, ţinând seama de posibila influenţã asupra mediului exterior.

    Tabelul 5.4.4 : Valori de proiectare pentru debitul de aer evacuat


┌──────────────────────────────────┬───────────────┬───────────────────┐
│Destinaţie                        │ Domeniu tipic │ Valori prin lipsã │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────────────┤
│Bucãtãrie (mc/h)                  │      > 72     │        108        │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────────────┤
│Toaletã/grup sanitar              │               │                   │
│    - pe încãpere (mc/h)          │      > 24     │         36        │
│    - pe arie pardosealã (mc/h mý)│      > 5,0    │        7,2        │
└──────────────────────────────────┴───────────────┴───────────────────┘

    Debitul de calcul pentru climatizare
    5.4.11. Debitul de aer de calcul pentru încãperile climatizate se calculeazã în scopul asigurãrii confortului termic.
    5.4.12. Debitul pentru asigurarea confortului termic se determinã pentru compensarea sarcinii termice şi de umiditate (sarcina latentã) a încãperii.
    5.4.13. Dacã instalaţia de climatizare asigurã şi ventilarea încãperii, se calculeazã debitul de aer proapãt şi debitul de aer pentru asigurarea confortului; instalaţia se va dimensiona la debitul cel mai mare, care devine debit de calcul. O parte din debitul de aer se poate recircula, în condiţiile pct. 9.2.3. În acest caz, debitul de calcul este numit în mod curent, debit total de aer.
    5.4.14. Debitul de aer se va determina pentru situaţia de rãcire a încãperii.
    5.4.15. În încãperile în care nu se realizeazã controlul umiditãţii, debitul de aer se poate stabili numai pe baza sarcinii termice de cãldurã sensibilã a încãperii, \f2\'d6(s), folosind diferenţa de temperaturã dintre aerul din zona ocupatã \f2ι(IDA) şi cel introdus, \f2ι(SUP). Se va folosi astfel relaţia:
    q = \f2\'d6(s)/c(a)/[ι(IDA) - ι(SUP)] (5.4.3)
    5.4.16. În încãperile în care se realizeazã controlul umiditãţii, debitul de aer se va stabili pe baza sarcinii termice de cãldurã totalã a încãperii \f2\'d6(t) (sensibilã şi latentã), folosind diferenţa de entalpie dintre aerul din zona ocupatã, h(IDA) şi cel introdus, h(IDA). Se va folosi astfel relaţia:
    q = \f2\'d6(t)/[h(IDA) - h(SUP)] (5.4.4)
    5.4.17. (1) În încãperile în care aerul se introduce în zona ocupatã, debitul de aer se va stabili pe baza sarcinii termice de cãldurã sensibilã din zona ocupatã, \f2\'d6(oc), folosind diferenţa de temperaturã dintre aerul introdus şi cel din zona ocupatã. Se va folosi astfel relaţia:
    q = \f2\'d6(oc)/c(a)/[ι(IDA) - ι(SUP)] (5.4.5)
    (2) Temperatura aerului evacuat se va determina în funcţie de bilanţul termic al întregii încãperi.
    5.4.18. În instalaţiile de climatizare numai aer care funcţioneazã cu aer recirculat, şi care alimenteazã cu aer mai multe încãperi, proporţia de amestec dintre aerul proaspãt şi aerul recirculat trebuie stabilitã corespunzãtor situaţiei care conduce la cel mai mare raport dintre aerul proaspãt şi aerul recirculat.
    5.4.19. În situaţia circulaţiei aerului dupã schema "prin amestec", pentru a aprecia dacã debitul de aer este corespunzãtor, se utilizeazã metoda schimburilor orare recomandate. Aceste schimburi orare pot fi utilizate pentru alegerea ventiloconvectoarelor. În tabelul din Anexa 7 a prezentei reglementãri tehnice, se indicã numãrul de schimburi orare de aer [h^-1], pentru diferite destinaţii de încãperi.

    5.5. Dimensionarea conductelor de aer şi calculul pierderilor de sarcinã
    5.5.1. Secţiunea conductelor de aer se determinã în funcţie de debitul transportat, alegând o vitezã de aer recomandatã. În tabelul din Anexa 8 a prezentei reglementãri tehnice, se dau vitezele uzuale de mişcare a aerului în conducte.
    5.5.2. Pentru un sistem de conducte de introducere/evacuare se determinã cãderile de presiune (pierderile totale de sarcinã) Delta(p), în funcţie de pierderile liniare şi locale:


               n
    Delta(p) = \f2Σ [Rl + Z](i)       [Pa]        (5.5.1)
              i=1

    unde: l - lungimea tronsonului de conductã, în metri;
          R - pierderea de sarcinã liniarã unitarã pe tronsonul respectiv, în Pa/m;
          Z - pierderea de sarcinã localã pe un anumit tronson, în Pa;
          i - numãrul de tronsoane pe traseul care se calculeazã.

    5.5.3. Valorile R, pentru stabilirea pierderile de sarcinã liniare trebuie stabilite în funcţie de natura şi rugozitatea materialului conductei de aer. Pentru conducte cu secţiune diferitã de cea circularã, valorile R se determinã funcţie de diametrul echivalent, de, relativ la vitezã. Pentru conducte dreptunghiulare, cu laturile axb:
    d(e) = 2ab/(a+b) (5.5.2)
    5.5.4. (1) Pierderea de sarcinã localã se calculeazã cu relaţia:


               v^2 ● rho
    Z = \f2Σxi ● ───────────    [Pa]               (5.5.3)
                   2

    unde: \f2Σxi - suma coeficientilor de rezistenţã localã pe fiecare tronson de conductã;
    V - viteza aerului pe tronsonul de conductã, în m/s;
    rho - densitatea aerului din conductã, în kg/mc.

    (2) Stabilirea coeficienţilor de rezistenţã localã xi ţine seama de forma geometricã a fiecãrei piese speciale.
    5.5.5. Calculul pierderilor de sarcinã trebuie fãcut pentru fiecare circuit de aer în care vehicularea aerului este asiguratã de un ventilator sau de un coş de ventilare naturalã (tiraj natural). Acest circuit trebuie urmãrit de la intrarea pânã la evacuarea aerului în sistem; se urmãreşte pe cât posibil echilibrarea aeraulicã a circuitelor.
    5.5.6. Notele de calcul referitoare la calculul pierderilor de sarcinã trebuie sã fie cuprinse în documentaţia tehnicã a proiectului.

    6. Componente ale sistemelor de ventilare/climatizare

    6.1. Elemente şi dispozitive terminale pentru introducerea şi extragerea aerului din încãperi
    Organizarea circulaţiei aerului în încãperi
    6.1.1. (1) Circulaţia aerului în încãperi se va realiza dupã una din schemele de mişcare: de tip amestec, de tip piston sau «prin deplasare».
    (2) De modul în care este organizatã circulaţia aerului depinde eficienţa ventilãrii şi asigurarea condiţiilor funcţionale de calitate a aerului interior şi de confort termic.
    6.1.2. Schema de mişcare, poziţia şi tipul dispozitivelor de introducere şi extragere, se stabilesc în funcţie de:
    a) debitul şi temperatura aerului de introducere,
    b) activitatea care se desfãşoarã în încãpere, tipul de degajãri interioare (cãldurã, umiditate, gaze, praf) şi variaţia lor în timp,
    c) constrângerile datorate spaţiului construit, mobilierului şi utilajelor.
    6.1.3. Din punct de vedere al eficienţei ventilãrii, schema prin deplasare este mai bunã decât cea prin amestec. Aceasta se recomandã, ori de câte ori este acceptatã din punct de vedere estetic, pentru introducerea aerului de aceea şi temperaturã sau cu o temperaturã mai scãzutã decât cea din încãpere.
    6.1.4. (1) La schema prin amestec se recomandã poziţionarea dispozitivelor (gurilor) de introducere şi de extragere a aerului pe suprafeţe opuse ale încãperii.
    (2) Pentru orice poziţie relativã a dispozitivelor de introducere şi de extragere, nu trebuie sã existe posibilitatea scurtcircuitãrii aerului introdus prin dispozitivele de extragere.
    6.1.5. (1) Pentru evacuarea cãldurii, umiditãţii şi fumului, dispozitivele de extragere se poziţioneazã la partea superioarã a încãperii. Dacã sistemul de extragere a aerului de ventilare din încãperi deserveşte şi alte spaţii decât cele de evacuare, acest sistem nu poate fi utilizat pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
    (2) Evacuarea fumului şi gazelor fiebinţi din cãile de evacuare ale clãdirii (coridoare, casa scãrii, încãperile tampon de protejare a caselor de scãri de evacuare şi ascensoarelor de pompieri) trebuie sã fie independentã de sistemul de ventilare/climatizare al clãdirii.
    (3) Instalaţia de ventilare aferentã staţiilor de pompe de incendiu şi încãperilor grupurilor electrogene destinate instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie sã fie independentã de sistemul de ventilare/climatizare al clãdirii.
    (4) Conductele de evacuare şi introducere ale instalaţiei de ventilare trebuie sã nu treacã prin încãperile tampon de protejare a caselor de scãri de evacuare şi ascensoarelor de pompieri; fac excepţie cazurile justificate tehnic, situaţie în care, în încãperea tampon conductele de evacuare şi introducere sunt protejate, astfel încât sã asigure rezistenţa la foc egalã cu a pereţilor încãperii tampon, iar la trecerile prin pereţi se prevãd clapete antifoc cu rezistenţa la foc egalã cu a pereţilor.
    (5) Casa scãrii şi încãperile tampon de protejare a caselor de scãri de evacuare şi ascensoarelor de pompieri nu se utilizeazã pentru introduceri, evacuãri şi recirculare de aer aferente instalaţiei de ventilare-climatizare.
    (6) Tavanele false, pardoselile supraînãlţate şi structurile lor de susţinere trebuie sã fie cel puţin din clasa de reacţie la foc B-s1, do în cazul în care sunt utilizate pentru introduceri sau evacuãri de aer.
    6.1.6. Pentru a realiza circulaţia aerului între încãperile cu diferenţã de presiune, în cazul debitelor mari, se utilizeazã valve şi grile de transfer; este recomandat ca aceste dispozitive sã permitã reglarea debitului de aer.
    6.1.7. Dispozitivele terminale amplasate în partea inferioarã a încãperii trebuie sã prezinte caracteristici mecanice adecvate activitãţii din încãpere.

    Dispozitive terminale
    6.1.8. Dispozitivele terminale trebuie sã fie alese astfel încât sã asigure condiţiile de confort şi de calitate a aerului pe toatã perioada de funcţionare, indiferent de temperatura aerului introdus şi de variaţiile de debit (dacã este cazul). La diferenţe importante de temperaturã între sezonul de încãlzire şi de rãcire, sunt recomandate dispozitive cu geometrie variabilã, care pot fi acţionate manual sau telecomandat. La toate dispozitivele cu geometrie variabilã, se va preciza situaţia de funcţionare în condiţii de calcul şi de exploatare.
    6.1.9. (1) Alegerea dispozitivelor de introducere şi extragere a aerului din încãperi se face pe baza documentaţiei tehnice a producãtorului de echipament. în proiect se vor menţiona caracteristicile dispozitivelor care trebuie montate; dacã alegerea se realizeazã în faza de execuţie, documentaţia va cuprinde caracteristicile dispozitivelor achiziţionate (tipul de dispozitiv, caracteristicile geometrice şi aeraulice: debit, cãdere de presiune, bãtaia jetului în condiţii de calcul iarna şi vara şi nivelul de zgomot). Documentaţia tehnicã trebuie sã cuprindã toate caracteristicile menţionate.
    (2) Bãtaia jetului se va stabili pentru valoarea de vitezã acceptatã în condiţii de confort în zona ocupatã (subcap. 4.1 din prezenta reglementare tehnicã).
    6.1.10. Principalele tipuri de dispozitive pentru introducerea aerului şi domeniul de utilizare recomandat sunt date în tabelul 6.1.1.

    Tabelul 6.1.1. Dispozitive de introducere a aerului



┌─────────────────────┬────┬─────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┐
│                     │duze│grile│Difu- │Difu- │Difu- │Difu- │Difu- │Difu- │Difu- │ Guri │
│                     │    │     │zoare │zoare │zoare │zoare │zoare │zoare │zoare │  sub │
│                     │    │     │ de   │ de   │perfo-│ cu   │cu jet│ de   │ pe   │scaune│
│                     │    │     │perete│plafon│rate  │conuri│eli-  │perete│pardo-│      │
│                     │    │     │      │      │      │      │coidal│      │sealã │      │
├─────────────────────┼────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Birouri (rece+cald)  │    │     │      │  **  │  **  │  **  │ ***  │      │      │      │
│sarcini:  0 - 30 W/mý│    │ **  │  **  │  *** │  *** │  *** │ ***  │  *** │      │      │
│         30 - 60 W/mý│    │     │      │  **  │  *** │  **  │ ***  │      │      │      │
│            > 60 W/mý│    │     │      │      │  **  │  **  │ **   │  **  │  *** │      │
├─────────────────────┼────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Sãli de conferinţe   │    │     │      │  *   │  **  │  **  │ **   │  *** │  *** │      │
│Cinematografe        │    │     │      │      │  *   │  *   │ *    │  **  │  **  │  *** │
│Auditorii            │    │     │      │      │  *   │  *   │ *    │  **  │  **  │  *** │
│Restaurante          │    │     │      │  *   │  **  │  **  │ **   │  *** │  **  │      │
│Spaţii de învãţãmânt │    │     │  **  │  **  │  *** │  *** │ ***  │  *** │      │      │
│Sãli de expoziţii    │    │ *   │  **  │  *** │  *** │  *** │ ***  │  *** │  *** │      │
├─────────────────────┼────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Magazine             │ *  │ *   │  **  │  **  │  *** │  *** │ ***  │      │      │      │
│Supermarketuri       │ *  │ *   │      │  *** │  *** │  *** │ ***  │      │      │      │
├─────────────────────┼────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Sãli de sport        │ ***│ **  │      │      │      │  **  │      │  *   │      │      │
│Piscine              │ ***│ **  │      │      │  *   │  **  │ **   │      │      │      │
│Bucãtãrii industriale│    │     │      │  *   │  **  │  **  │ **   │  **  │      │      │
│Laboratoare          │    │     │      │  *   │  **  │  **  │ **   │  **  │      │      │
├─────────────────────┼────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Camere curate        │    │     │      │  *   │  **  │  **  │ ***  │      │      │      │
│Locuinţe             │    │ **  │  **  │  *** │  *** │      │      │      │      │      │
│Instituţii           │    │ **  │  **  │  *** │  *** │      │      │  **  │      │      │
└─────────────────────┴────┴─────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┘

    Legendã: * posibil;
             ** bine;
             *** foarte bine.

    6.1.11. Difuzoarele de tavan pot fi utilizate atât pentru introducerea cât şi pentru extragerea aerului. Pentru introducerea unor debite mari de aer în încãperi de înãlţime medie şi mare, se recomandã difuzoare de plafon cu jet elicoidal.
    6.1.12. Grilele pot fi utilizate pentru introducerea sau extragerea aerului. Pentru introducere, grilele se vor monta de preferinţã pe perete, în apropierea tavanului, favorizând apariţia efectului Coandã. Pot fi montate şi la partea inferioarã a încãperii, pe perete, pardosealã, contratrepte, etc. Pentru extragerea aerului, grilele se monteazã de asemenea pe plafon, pe perete sau pe pardosealã; se pot folosi şi grile montate direct pe plafonul fals.
    6.1.13. Duzele de refulare se folosesc pentru introducerea aerului în spaţii largi şi unde este necesarã o bãtaie mare şi o direcţionare a jetului de aer. Pot fi utilizate astfel în sãli de sport, la piscine (cu jet vertical orientat în sus), în hale industriale.
    6.1.14. Fantele pot fi utilizate pentru introducerea sau pentru extragerea aerului. Se recomandã ca fantele de introducere sã fie prevãzute cu deflectoarele care permit orientarea jetului.
    6.1.15. Dispozitivele de tip valvã sunt recomandate pentru introducere naturalã a aerului exterior (de ventilare) în clãdirile rezidenţiale şi în şcoli. Pot fi folosite şi pentru transferul de aer între încãperi.
    6.1.16. Racordarea dispozitivelor de introducere/extracţie de aer se face fie direct la conductele de aer, fie prin intermediul unei cutii plenum, în funcţie de recomandarea furnizorului de echipament.
    6.1.17. Pentru reglarea debitului se folosesc clapete (registre) care asigurã echilibrarea aeraulicã a sistemului; acţionarea acestor elemente este posibilã numai în limitele admise de zgomot.
    6.1.18. Pentru introducerea aerului direct în zona ocupatã se pot utiliza dispozitive speciale, fixe sau mobile, care sã refuleze aer prin piciorul sau spãtarul scaunelor, în faţa birourilor, a meselor, etc. în acest caz mobilierul trebuie sã fie adecvat. Alimentarea cu aer se face prin camere de presiune sau prin conducte. Se por realiza racorduri flexibile care sã permitã poziţionarea dispozitivelor în funcţie de cerinţele personalizate ale utilizatorilor. Astfel de soluţii sunt recomandate pentru economie de energie.
    6.1.19. Difuzoarele utilizate pentru circulaţia prin deplasare se recomandã pentru ventilare şi rãcire în spaţii mari, posibil deschise cãtre un atrium. Se pot integra în arhitectura încãperii, la perete, lângã stâlpi, la colţuri. Este o soluţie recomandatã pentru economie de energie.
    6.1.20. Pentru introducerea aerului în încãperi se pot utiliza şi conducte perforate, din metal sau din materiale textile.
    6.1.21. Toate dispozitivele pentru introducerea, extragerea şi transferul aerului trebuie sã fie agrementate tehnic.

    6.2. Conducte de aer şi accesorii

    Materiale şi tehnologii.
    6.2.1. Materialele şi tehnologiile pentru conductele de aer se aleg în funcţie de particularitãţile clãdirii, condiţiile de exploatare, montaj, esteticã, consideraţii economice, etc.
    6.2.2. (1) Conductele de ventilare se executã din materiale incombustibile [clasele de reacţie la foc A(1), A(2-s1,d0)]. Conductele de aer executate din materiale greu inflamabile (clasele de reacţie la foc B1, C, D) se admit în clãdiri cu risc de incendiu mic şi mediu, cu condiţia amplasãrii conductelor astfel încât acestea sã nu contribuie la propagarea incendiului.
    (2) Clasificarea conductelor de ventilare din punct de vedere al performanţei la foc se face pe baza criteriilor etanşeitãţii la foc (E) şi izolare termicã (I), în conformitate cu prevederile din Ordinul M.T.C.T. - M.A.I. nr.1822/394/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; nivelul minim de performanţã la foc pentru conductele de ventilare este EI 15. Astfel, pentru conducte, se pot utiliza: tablã din oţel (zincatã sau din oţel inoxidabil) aluminiu, mase plastice, plãci din vatã mineralã, poliizocianurat expandat placat cu folie de aluminiu, materiale textile, etc.
    (3) Conductele instalaţiilor de ventilare amplasate pe cãile de evacuare în caz de incendiu, în ghene de instalaţii sau în alte spaţii în care nu este posibil accesul la acestea, trebuie sã fie realizate din materiale din clasa de reacţie la foc A(1), iar materialele de izolaţie trebuie sã fie cel puţin din clasa de reacţie la foc A(2-s1,d0). Aceste conducte ca şi elementele de susţinere trebuie sã fie rezistente la foc EI (h0 i<->o) 30 sau EI (ve i<->o) 30. Racordurile flexibile trebuie sã fie cel puţin din clasa de reacţie la foc B-s1,d0 iar lungimea nu va depãşi 1m.

    Conducte de ventilare din plãci de vatã mineralã
    6.2.3. Pentru introducerea aerului în clãdirile civile sau de producţie, încadrate în categoriile de risc de incendiu, se pot utiliza conducte de aer din plãci de vatã mineralã, cu condiţia ca acestea sã fie placate pe ambele pãrţi cu folie de aluminiu.
    6.2.4. Realizarea şi utilizarea acestor conducte se va face cu respectarea prevederilor agrementului tehnic şi condiţiilor tehnologice.
    Conducte de ventilare din mase plastice
    6.2.5. Conductele de aer şi piesele speciale pentru funcţionarea în medii corosive se pot confecţiona din materiale plastice, cu respectarea condiţiilor din agrementul tehnic.
    6.2.6. Conductele de aer din materiale plastice vor fi prevãzute cu legarea la pãmânt pentru înlãturarea acumulãrii electricitãţii statice, conform reglementãrilor tehnice specifice în vigoare.
    6.2.7. Conductele de aer, piesele speciale şi auxiliare confecţionate din materiale plastice nu se utilizeazã în: clãdiri înalte şi foarte înalte, sãli aglomerate, clãdiri pentru persoane care nu se pot evacua singure, clãdiri cu mãrfuri de valoare deosebitã, laboratoare cu pericol de incendiu, clãdiri cu persoane cazate temporar, încãperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare.
    6.2.8. (1) La utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice în încãperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare, acestea trebuie sã fie din clasa de rezistenţã la foc A(1) sau A(2-s1,d0).
    (2) Utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice pentru funcţionarea în medii corozive, în încãperi cu risc foarte mare de incendiu, este permisã cu condiţia ca materialul folosit la confecţionarea acestora sã fie ignifugat în masã, autostingãtor, iar la ardere sã nu producã cãderea de picãturi aprinse.
    6.2.9. Îmbinãrile transversale ale conductelor de aer din materiale plastice se realizeazã astfel încât sã asigure etanşeitatea şi rezistenţa mecanicã ale acestora.
    6.2.10. Conductele de aer din materiale plastice se vor susţine prin dispozitive de susţinere, care sã permitã deplasarea longitudinalã a tubulaturii prin dilatare sau contracţie. La conductele de aer din materiale plastice se va asigura preluarea dilatãrilor sau contracţiilor axiale.
    6.2.11. Se interzice utilizarea conductelor din mase plastice şi a conductelor din poliuretan placat cu folie de aluminiu la instalaţiile de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.

    Conducte de ventilare din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu.
    6.2.12. La instalaţiile de ventilare sau climatizare pentru introducerea aerului în clãdiri civile, publice sau industriale, încadrate în categoriile de risc de incendiu şi clasele de reacţie la foc specificate la pct. 6.2.2 alin. (1), nu se utilizeazã conducte de aer confecţionate din plãci de poliizocianurat placat cu folie de aluminiu.
    6.2.13. Conductele din poliizocianurat placat cu folie de aluminiu nu se monteazã în locuri în care acestea pot fi expuse degradãrii prin lovire accidentalã cu corpuri dure.

    Forme şi dimensiuni
    6.2.14. Secţiunea conductelor se alege în funcţie de estetica încãperilor unde sunt montate, de spaţiul disponibil, de posibilitatea încadrãrii lor în arhitectura clãdirii, de prezenţa particulelor transportate de aer, etc. Conductele sunt în mod curent cu secţiune rectangularã, circularã sau plat-ovalã, dar pot avea şi alte forme (triunghiularã, trapezoidalã, etc.).
    6.2.15. Se recomandã conductele de secţiune circularã.
    6.2.16. La conductele cu secţiune dreptunghiularã se recomandã ca latura mare sã nu depãşeascã latura micã decât de maximum 3 ori.
    6.2.17. Conductele cu secţiune plat-ovalã sunt de preferat celor cu secţiune circularã, dacã nu existã spaţiu suficient de montaj.

    Piese speciale
    6.2.18. Piesele speciale, utilizate la realizarea reţelei de conducte trebuie sã introducã perturbaţii ale curgerii cât mai mici, pentru limitarea producerii de zgomot şi a cãderilor de presiune. În acest sens, piesele speciale se executã astfel încât sã respecte anumite condiţii de razã, unghi, lungime, etc.
    6.2.19. Se recomanda o razã de curburã de minimum 1d, (d fiind diametrul conductei la conducte circulare, sau dimensiunea laturii pe care se face schimbarea direcţiei la conductele de secţiune rectangularã, respectiv plat-ovalã).
    6.2.20. La conductele cu secţiune rectangularã se admit şi schimbãri de direcţie în unghi drept, cu muchea rotunjitã şi cu palete interioare de dirijare. Rotunjirea muchiei se face cu o razã de curburã minimã de 100 mm.
    6.2.21. Schimbarea de secţiune se face prin difuzoare sau confuzoare cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
    a) unghiul la vârf al difuzoarelor simetrice cuprins între 20° şi 30°;
    b) unghiul la vârf al confuzoarelor simetrice este de preferinţã de 30°,iar valoarea maximã admisã fiind de 60°;
    c) difuzoarele şi confuzoarele asimetrice se executã cu unghiuri egale cu jumãtate din valorile de mai sus.
    6.2.22. Se pot utiliza coturi cu mãrire de secţiune cu condiţia ca aceasta sã fie de maxim dublul secţiunii iniţiale.
    6.2.23. Se va evita înserierea pieselor speciale; între acestea se va intercala un tronson drept cu o lungime de minim 1d; în amonte de ramificaţii, acest tronson este obligatoriu.
    6.2.24. Pentru realizarea unor ramificaţii funcţionale se recomandã ca:
    a) ariile secţiunilor transversale ale ramificaţiilor sã fie proporţionale cu debitele de aer transportate;
    b) piesele de ramificaţie rectangulare sã aibã aceeaşi înãlţime cu cea a conductei principale;
    c) pentru secţiuni circulare ce au ramificaţii de o parte şi de alta a axei conductei principale, acestea se decaleazã cu o distanţã minimã egalã cu diametrul celei mai mari dintre ele. Aceste ramificaţii pot fi realizate şi în unghi drept, dacã se folosesc piese uzinate.

    Condiţii speciale pentru medii corosive
    6.2.25. Conductele de aer care vehiculeazã aer încãrcat cu substanţe corozive sau cele care traverseazã medii corozive se executã din materiale rezistente la coroziune sau acoperite interior şi/sau la exterior cu straturi de protecţie. Alegerea materialului sau a stratului protecţie se face prin considerarea simultanã a rezistenţei la acţiunea chimicã, a duratei de utilizare şi a posibilitãţilor de execuţie.
    6.2.26. La montarea conductelor de aer în medii corozive se iau mãsuri speciale de etanşare a îmbinãrilor, astfel încât sã se realizeze conducte de clasa C sau D (definite conform pct. 6.2.97 din prezenta reglementare tehnicã).

    Consideraţii privind proiectarea conductelor de ventilare
    6.2.27. Conductele de aer se proiecteazã astfel ca pierderile de sarcinã (cãderile de presiune) liniare şi locale sã fie minime. În acest scop:
    a) se aleg traseele conductele cât mai scurte şi cu un numãr minim de piese care introduc rezistenţe locale;
    b) conductele se executã din materiale cu rugozitate redusã la interior;
    c) conductele de aer nu trebuie sã fie traversate de elemente ale altor instalaţii (ţevi, conductoare electrice, etc.); în cazul conductelor (canalelor) de aer realizate prin închiderea elementelor de construcţie, dacã ocolirea acestora nu este posibilã, elementele introduse în curentul de aer vor fi îmbrãcate în piese având forma aerodinamicã.
    6.2.28. Traseele conductelor de aer se stabilesc astfel încât sã se realizeze porţiuni drepte cu lungime cât mai mare în amonte de aparatele terminale de ventilare (în special pentru cele de introducere), ramificaţii, puncte de mãsurã, dispozitive de reglare.
    6.2.29. Dacã aparatele terminale de ventilare, ramificaţiile, punctele de mãsurare, dispozitivele de reglare sunt amplasate în vecinãtatea unor surse de perturbare a curgerii, pentru uniformizarea curgerii se vor prevedea: palete sau pereţi de dirijare în piesele de schimbare de direcţie, faguri de regularizare a curgerii montate în porţiuni drepte de conductã în aval de sursa de perturbare, etc.
    6.2.30. Reţelele de conducte trebuie sã fie concepute astfel încât sã se realizeze echilibrarea lor aeraulicã (pentru a obţine în ramificaţii şi la dispozitivele terminale, debitele de aer din proiect). Pentru aceasta se vor prevedea dispozitive de reglare conform pct. 6.2.46 - 6.2.51 din prezenta reglementare tehnicã.
    6.2.31. Între debitele de aer ale aparatelor terminale de introducere (gurilor de introducere) se admit abateri de ± 10% faţã de debitul nominal, cu condiţia asigurãrii în fiecare încãpere a debitului de aer necesar şi fãrã producerea unor curenţi de aer supãrãtori.
    6.2.32. Presiunea ventilatorului trebuie sã acopere cãderea de presiune la debitul de calcul (pierderea de sarcinã) pe întregul circuit al aerului, în funcţie de rolul ventilatorului în sistem (aspirant, refulant sau aspirant-refulant). În toate cazurile, presiunea totalã necesarã se stabileşte prin calculul pierderii de sarcinã pe traseul de cea mai mare rezistenţã aeraulicã a instalaţiei, (luând în consideraţie şi presiunea dinamicã la ieşirea aerului din instalaţie). Nu este permisã stabilirea presiunii ventilatorului prin apreciere. Calculul va fi cuprins în documentaţia tehnicã a proiectului.
    6.2.33. Când existã riscul de condensare pe pereţii conductelor a vaporilor din aerul vehiculat, se va asigura scurgerea condensatului, prin montarea conductelor cu pantã minimã de 1%; colectarea şi evacuarea condensatului se va face la partea inferioarã a conductei.
    6.2.34. La conductele de aer din materiale din clasele de reacţie la foc C,D,E sau F) se intercaleazã tronsoane din materiale incombustibile [A(1),A(2-s1,d0)] prevãzute cu clapete antifoc la trecerile prin planşee şi pereţi, amplasate în funcţie de configuraţia reţelei, pentru a limita propagarea incendiului. Lungimea tronsoanelor din materiale incombustibile va fi de cel puţin 3 diametre echivalente, dar nu mai micã de grosimea elementului de traversat plus 300 mm de o parte şi de alta a acestuia.
    6.2.35. (1) La realizarea sistemelor de ventilare şi climatizare se va evita posibilitatea de formare a amestecurilor explozive şi de propagare a incendiilor prin conductele de ventilare.
    (2) Nu se admite prevederea unor sisteme comune de ventilare sau climatizare pentru mai multe încãperi cu degajãri de substanţe care, în amestec sau combinaţie chimicã, pot provoca aprindere sau explozie.
    6.2.36. Instalaţiile de ventilare sau climatizare a încãperilor cu risc mare şi foarte mare de incendiu se vor separa de cele ale încãperilor cu risc mic şi mediu de incendiu.
    6.2.37. (1) Nu se recomandã traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc cu conducte de ventilare. În cazul în care aceste traversãri nu se pot evita, se iau urmãtoarele mãsuri pentru evitarea propagãrii incendiilor:
    a) la trecerea prin pereţi sau planşee, conductele de ventilare se executã din materiale incombustibile [A(1),A(2-s1,d0)] care asigurã rezistenţã la foc EI (i<->o) egalã cu cea a peretelui sau planşeului strãpuns;
    b) la trecerea prin pereţi şi planşee, golul din jurul conductei de ventilare se etanşeazã cu materiale având rezistenţa la foc (EI) egalã cu rezistenţa la foc (REI/EI) a peretelui sau planşeului traversat;
    c) în interiorul conductelor de ventilare, în dreptul traversãrii pereţilor şi planşeelor se prevãd clapete antifoc, de regulã cu rezistenţa la foc egalã cu a elementului traversat EI-S(i<->o), ho, respectiv EI-S(i<->o), ve, dar nu mai mult de EI-S 240 (i<->o), ho sau ve.
    (2) La pozarea conductelor de ventilare în ghene verticale şi orizontale se respectã prevederile specifice din reglementãrile tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.

    Condiţii speciale pentru conductele de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu
    6.2.38. (1) Instalaţia de ventilare a clãdirii poate fi utilizatã şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, numai dacã îndeplineşte condiţiile specifice ambelor funcţiuni.
    (2) La proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare care sunt utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se respectã prevederile prezentei reglementãri tehnice şi prevederile specifice ale reglementãrilor tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.
    (3) În cazul în care conductele de ventilare sunt folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu, acestea trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
    a) conductele de introducere a aerului şi de evacuare a fumului în caz de incendiu, trebuie sã fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc cel puţin A(2-s2,d0) şi etanşe la foc E 15-o-i, ve sau ho în interiorul încãperii care se desfumeazã. La trecerea acestor conducte (tubulaturi) prin alte compartimente ale clãdirii sau prin alte destinaţii, acestea trebuie sã fie rezistente la foc cel puţin EI 60 ve sau ho;
    b) secţiunea lor va fi egalã cu cea a gurilor la care sunt racordate;
    c) raportul dintre laturile secţiunii conductelor nu va fi mai mare de 2.
    (4) Racordurile dintre ventilatorul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi conductele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie sã fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc A1 sau A(2-s2,d0).
    6.2.39. Intrarea în funcţiune a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu dintr-un compartiment de incendiu al clãdirii, va întrerupe automat ventilarea mecanicã normalã a clãdirii. Fac excepţie situaţiile în care instalaţiile au elementele componente comune, în acest sens realizându-se întreruperea ventilatoarelor utilizate doar pentru ventilare - climatizare.
    6.2.40. La treceri prin elementele de construcţie, protecţia conductelor de evacuare se realizeazã astfel încât sã fie satisfãcute urmãtoarele condiţii:
    a) sã aibã rezistenţa la foc egalã cu cea a elementului traversat, dar nu mai mult de 240 min;
    b) la trecerea prin plafon fals, conductele trebuie sã aibã aceeaşi rezistenţã la foc; rosturile de trecere se etanşeazã cu materiale rezistente la foc cu aceeaşi performanţã a conductelor;
    c) la racorduri, conductele şi clapetele rezistente la foc trebuie sã fie cu aceeaşi performanţã.
    6.2.41. Conductele (canalele) de ventilare colectoare verticale vor fi realizate cu pereţi rezistenţi la foc EI 120 atunci când strãbat alte niveluri, compartimente de incendiu ale clãdirii sau încãperi cu alte destinaţii.
    6.2.42. (1) La intrarea conductelor de ventilare de la fiecare nivel al clãdirii în conductele verticale de evacuare a fumului sau în conductele de introducere a aerului, se prevãd voleţi rezistenţi la foc: EI 60 la cele de evacuare şi voleţi etanşi la foc E 60 la cele de introducere a aerului. Toţi voleţii vor fi cu acţionare automatã în caz de incendiu. Gurile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi trebuie amplasate la partea superioarã a încãperilor, în treimea superioarã a înãlţimii încãperii, în acoperiş sau în plafon, situate la peste 1,80 m faţã de pardosealã, distanţã mãsuratã de la partea inferioarã a gurii de evacuare a fumului.
    (2) Gurile de introducere a aerului se dispun la partea inferioarã a spaţiilor care se desfumeazã, cu marginea lor superioarã la maximum 1 m faţã de pardosealã.
    6.2.43. Componentele utilizate pentru montarea conductelor pe structurã trebuie sã asigure sprijinirea conductelor pentru o perioadã de timp cel puţin egalã cu rezistenţa la foc a conductelor.
    6.2.44. Pentru a împiedica deversarea fumului şi gazelor fierbinţi dintr-o zonã de control a fumului în alta, prin conductele de ventilare, trebuie sã se instaleze clapete de fum (voleţi) la limitele zonelor de control al fumului. Acestea trebuie sã funcţioneze la primirea unui semnal care este emis de sistemul de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu. Alternativ proiectantul sistemului de control al fumului şi gazelor fierbinţi trebuie sã demonstreze prin calcul cã nu este posibilã trecerea fumului de la o zonã de control al fumului, în alta.
    6.2.45. Toate clapetele (voleţii) de control al fumului din acea parte a sistemului de ventilare care corespunde zonei de control al fumului afectate, trebuie sã intre în funcţiune, în poziţiile lor operaţionale în caz de incendiu, simultan cu ventilatoarele de extracţie.

    Dispozitive pentru reglarea debitelor de aer
    6.2.46. Dispozitivele de reglare a debitului de aer se recomandã a se prevedea în urmãtoarele puncte:
    a) în aparatele terminale de ventilare sau pe racordurile acestora;
    b) în fiecare ramificaţie principalã care alimenteazã un grup de ramificaţii secundare;
    c) în fiecare ramificaţie secundarã care alimenteazã un grup de aparate terminale;
    d) în camerele de amestec, la priza de aer proaspãt şi pe conducta de recirculare.
    6.2.47. Dispozitivele de reglare din aparatele terminale de ventilare se utilizeazã pentru efectuarea unei reglãri fine, pentru completarea reglãrii realizate de un dispozitiv din amonte, montat pe conducta de aer sau în ramificaţii. Aceste dispozitive se utilizeazã pentru realizarea echilibrãrii aeraulice, la darea în exploatare a instalaţiei. La instalaţiile mari se recomandã utilizarea dispozitivelor automate de reglare.
    6.2.48. Dispozitivele de reglare prevãzute trebuie sã fie concepute special în acest sens, pentru ca sã corespundã din punct de vedere al autoritãţii de reglare; în acest sens, sunt interzise dispozitivele de tip "şuber".
    6.2.49. La aspiraţie, pentru viteze ale aerului în conducte de pânã la 12m/s, se recomandã sã nu se prevadã dispozitive de reglare la aparatele terminale ce formeazã un grup montat în aceeaşi încãpere, dacã existã un dispozitiv de reglare în ramificaţia de racord a acestui grup.
    6.2.50. Dispozitivele de reglare trebuie sã fie alese astfel încât prin închiderea lor sã nu se depãşeascã nivelul de zgomot admis în încãpere.
    6.2.51. Dispozitivele de reglare din conducte se monteazã în amonte, la distanţe cât mai mari de ramificaţii, astfel încât curgerea aerului în ramificaţii sã nu fie perturbatã. Recomandarea este valabilã şi pentru dispozitivele montate în ramificaţii, în amonte de aparatele terminale de introducere.
    6.2.52. Nu se vor monta dispozitivele de reglare în conducte, în zone în care curgerea aerului este perturbatã de diferite piese şi configuraţii din amonte (coturi, ramificaţii etc).
    6.2.53. Dacã conductele de ventilare sunt amplasate în plafoane false, nedemontabile, se recomandã sã nu se monteze dispozitive de reglare în aceste plafoane, preferându-se montarea unor dispozitive de reglare accesibile, în aparatele terminale de ventilare; dacã acest fapt nu este posibil, se prevãd sau dispozitive automate de reglare sau se face echilibrarea pãrţii îngropate a reţelei, înainte de închiderea plafonului fals.
    6.2.54. Se recomandã prevederea unor clapete fluture sau a unor rame cu jaluzele opuse montate pe ramuri. Se va evita amplasarea unei clapete în ramificaţie.
    6.2.55. Clapetele de tip fluture care servesc la reglarea iniţialã (pentru echilibrarea debitelor de aer în instalaţie) şi care rãmân fixate în poziţia de regalare pe toatã durata de exploatare a instalaţiei, vor avea piuliţe de strângere (sau alte organe de fixare), fãrã maneta de acţionare.
    6.2.56. Elementele mobile introduse în curentul de aer vor fi, la toate tipurile de dispozitive de reglare, bine rigidizate, pentru a nu produce zgomot şi vibraţii.
    6.2.57. Toate dispozitivele de reglare se monteazã astfel încât organele de comandã ale elementelor mobile sã poatã fi acţionate cu uşurinţã, manual sau automat.
    6.2.58. În cazul unor poziţii greu accesibile (de exemplu tavane false), pentru acţionarea dispozitivelor de reglare se prevãd trape de acces pentru acţionare.
    6.2.59. Pentru reglarea, verificarea şi întreţinerea dispozitivelor de reglare montate în conducte cu dimensiuni mari sau în camerele de aer, se prevãd uşi etanşe de acces.
    6.2.60. Dispozitive de reglare montate în interiorul conductelor vor avea, prin construcţie, elemente de indicare, care sã facã posibilã constatarea din exteriorul conductei, a poziţiei de reglare.
    6.2.61. Elementele mobile ale dispozitivelor de reglare vor fi robuste, nedeformabile, adecvate pentru asigurarea unei mişcãri uşoare, fãrã jocuri şi care sã permitã blocajul fix în poziţia stabilitã la reglarea instalaţiei.
    6.2.62. Jaluzelele opuse pentru care se prevede poziţia complet închisã în timpul exploatãrii, vor asigura închiderea etanşã a conductei.
    6.2.63. Ca dispozitive de reglare la ventilator se pot folosi: aparate directoare la aspiraţie sau jaluzele opuse cu reglare simultanã la refulare (jaluzelele opuse se monteazã astfel ca axele lor de rotaţie sã fie perpendiculare pe planul vertical care trece prin axa rotorului).

    Clapete cu contragreutate sau alte dispozitive de închidere automatã
    6.2.64. Dispozitivele de închidere automatã se monteazã în conductele de aer, dacã este necesar sã se împiedice difuzia gazelor vaporilor nocivi, inflamabili sau explozivi, existenţi în tubulatura de ventilare, la oprirea instalaţiei. Dispozitivele de închidere automatã se prevãd şi pentru închiderea circulaţiei aerului, la montarea în paralel a douã sau mai multe ventilatoare care funcţioneazã alternativ.
    6.2.65. Dispozitivele de închidere automatã se prevãd cu garnituri de etanşare şi trebuie astfel construite încât sã întrerupã complet circulaţia aerului, gazelor sau vaporilor în poziţia închis, precum şi scãpãrilor sau pãtrunderilor de aer fals.
    6.2.66. Pe corpul dispozitivelor de închidere automatã se indicã sensul de curgere a aerului.
    6.2.67. Dispozitivele de închidere automatã vor fi dotate cu elemente pentru indicarea sau semnalizarea poziţiei complet închis.

    Rame cu jaluzele de suprapresiune
    6.2.68. Ramele cu jaluze de suprapresiune, care se monteazã în elementele de construcţie exterioare precum şi la gurile de evacuare, vor avea jaluzele ce oscileazã liber pe axele lor şi vor fi astfel executate şi prelucrate încât sã asigure deschiderea lor sub acţiunea forţelor create de o suprapresiune de 5 Pa. Ele vor fi prevãzute cu garnituri de cauciuc.

    Capace de vizitare
    6.2.69. în instalaţiile de ventilare şi climatizare se prevãd capace de vizitare pentru control şi curãţare.
    6.2.70. Capacele de vizitare se monteazã pe tronsoane drepte de conductã, în locuri accesibile astfel încât sã facã posibile intervenţiile în interiorul conductei, în porţiunile necesare.
    6.2.71. Capacele de vizitare vor fi prevãzute şi executate astfel încât sã fie etanşe şi robuste pentru a nu se deforma dupã demontarea şi remontarea lor şi sã fie rezistente la acţiuni de coroziune sau eroziune, în aceeaşi mãsurã ca şi materialul conductei de aer pe care sunt montate.

    Racorduri elastice
    6.2.72. Racordurile între conductele de aer şi echipamentele cu elemente în mişcare (ventilatoare, aparate de climatizare, etc.) se realizeazã prin intermediul unor elemente elastice care sã împiedice transmiterea vibraţiilor mecanice cãtre conductele de aer.
    6.2.73. Racordurilor elastice vor fi etanşe la aer şi vor fi astfel concepute şi executate încât sã reziste, dupã necesitãţi, la acţiunea gazelor fierbinţi, a gazelor şi vaporilor corozivi.

    Clapete antifoc şi de desfumare
    6.2.74. Clapetele antifoc se prevãd pentru a împiedica propagarea focului prin conducte de aer şi se monteazã în condiţiile prevãzute în reglementãrile tehnice specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementãri tehnice.
    6.2.75. Clapetele antifoc pot fi acţionate acţionate de elemente fuzibile, electromagneţi sau motoare electrice.
    6.2.76. Pentru clãdirile care au instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor integrate trebuie utilizate clapetele antifoc acţionate de electromagneţi sau motoare electrice. Poziţia clapetei antifoc va fi indicatã pe corpul acesteia. Acţionarea acestora se va face automat de la încãperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centralã de semnalizare) sau manual, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu.
    6.2.77. La clãdirile cu instalaţii de stingere şi semnalizare supravegheate de la un dispecerat, clapetele antifoc trebuie sã dispunã de posibilitatea de transmitere a poziţiei lor la centrala de semnalizare şi stingere a incendiilor.
    6.2.78. Clapetele antifoc acţionate cu element fuzibil se monteazã în tubulaturã astfel încât elementul fuzibil sã fie spãlat de curentul de aer în condiţiile şi cu viteza peste valoarea minimã stabilitã la omologarea clapetelor. În acest scop, lungimile de conductã rectilinie în amonte şi în aval de clapetã, precum şi forma pieselor de racord dintre corpul clapetei şi tubulaturã se stabilesc astfel încât perturbaţiile în curgerea aerului sã nu influenţeze modul de spãlare cu aer a elementului fuzibil.
    6.2.79. Datele tehnice privind elementele fuzibile sau materialul pentru elementele fuzibile, folosite la clapetele antifoc trebuie sã fie incluse în documentele emise de producãtor privind temperatura de topire.
    6.2.80. Temperatura de topire a fuzibilului clapetei antifoc trebuie sã fie mai mare cu 20 - 30°C faţã de temperatura de regim din interiorul conductei de aer respective.
    6.2.81. Clapetele antifoc montate în instalaţii care vehiculeazã aer încãrcat cu particule vor fi prevãzute cu mijloace pentru curãţarea periodicã a elementului fuzibil sau a dispozitivului de acţionare de impuritãţile depuse.
    6.2.82. Clapetele antifoc se vor monta pe cât posibil, dupã peretele rezistent la foc, în sensul de curgere al aerului, astfel ca electromagneţii sau motoarele electrice de acţionare a acestora sã fie pe partea protejatã de foc a clapetei.
    6.2.83. Pentru realizarea instalaţiilor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se vor utiliza clapete de desfumare, voleţi de desfumare şi clapete, în conformitate cu reglementãrile tehnice spesifice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementãri tehnice.
    6.2.84. În cadrul unei clãdiri, acestea vor avea acelaşi tip de acţionare ca şi clapetele antifoc, pentru a putea fi integrate în sistemul de semnalizare a incendiilor.
    6.2.85. (1) Dispozitivele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se monteazã în poziţia normal deschis. Amplasarea acestora se face considerand una din situaţiile: met 1,2,3, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu. Acţionarea se face în acelaşi mod ca şi al clapetele antifoc.
    (2) În cazul în care clãdirea este alcãtuitã din mai multe compartimente de incendiu iar alarmarea se realizeazã diferenţiat pentru asigurarea cu prioritate a utilizatorilor din compartimentul în care a fost detectat incendiul, detectoarele de fum acţioneazã clapetele antifoc sau de fum de pe conductele de introducere sau de extracţie, necesare pentru realizarea separãrii compartimentului de celelalte spaţii ale clãdirii. În acest caz, detectoarele de fum trebuie amplasate în interiorul conductelor. Amplasarea acestora trebuie fãcutã astfel încât sã se asigure cã fumul nu va trece prin elementele rezistente la foc, prin sistemul de ventilare/climatizare.
    6.2.86. Montajul clapetelor antifoc şi de desfumare se face astfel încât mişcarea acestora sã nu fie împiedicatã de conducta de ventilare la care se racordeazã.
    6.2.87. Dupã montarea clapetei antifoc şi de desfumare, înainte de darea în exploatare a instalaţiei, se va controla modul de lucru al organelor de închidere automatã, prin simularea condiţiilor care provoacã închiderea. Este recomandabil ca aceste simulãri sã poatã fi efectuate periodic prin centrala de semnalizare a incendiilor.
    6.2.88. Închiderea clapetei antifoc cu acţionare cu element fuzibil, va comanda printr-un sistem de blocaj oprirea ventilatorului care vehiculeazã aerul prin conducta de ventilare.
    6.2.89. Clapetele antifoc vor avea rezistenţa la foc prevãzutã la pct. 6.2.37 din prezenta reglementare tehnicã.

    Condiţii de etanşeitate ale conductelor de aer
    6.2.90. Pentru ca aerul extras din instalaţiile de ventilare sau climatizare sã poatã fi recirculat sau utilizat într-un recuperator de cãldurã, trebuie respectate urmãtoarele cerinţe:
    a) aerul extras de categoriile ETA 1 şi ETA 2 poate fi colectat într-o conductã comunã;
    b) aerul de categoria ETA 3 poate fi transportat prin conducte individuale sau colectat în conducte comune, de la mai multe puncte de extracţie;
    c) aerul de categoria ETA 4 va fi transporta cãtre exterior doar prin canale individuale;
    d) dacã într-o conductã comunã se combinã aer extras de mai multe categorii, aerul extras din acea conductã este clasificat în concordanţã cu categoria care indicã cea mai mare poluare, dacã proporţia acesteia depãşeşte 10% din debitul total de aer extras.
    6.2.91. Conductele de aer trebuie sã fie realizate astfel ca aerul viciat sã nu se reintroducã în clãdire prin intermediul lor.
    6.2.92. Conductele de aer amplasate aparent în spaţiile pe care le ventileazã/climatizeazã se realizeazã cu clasa de etanşeitate A, dacã diferenţa de presiune dintre interiorul conductei şi exteriorul acesteia nu depãşeşte 150 Pa.
    6.2.93. Conductele de aer situate în afara spaţiilor ventilate sau conductele amplasate în spaţiile ventilate şi separate de acesta prin panouri, ca şi conductele din spaţiul ventilat la care diferenţa de presiune dintre interiorul conductei şi exteriorul acesteia depãşeşte 150 Pa, se realizeazã de clasa de etanşeitate B.
    6.2.94. Toate conductele de aer evacuat, în suprapresiune faţã de interiorul clãdirii, cu excepţia centralelor de ventilare, se realizeazã minim de clasa de etanşeitate B. în acest sens, se recomandã ca ventilatoarele de evacuare a aerului sã fie plasate cât mai aproape de gura de evacuare a instalaţiei.
    6.2.95. Dacã diferenţa de presiune de o parte şi de alta a anvelopei este mare, sau dacã orice neetanşeitate poate pune în pericol calitatea aerului interior, se impune ca toate conductele de aer sã aibã clasa C de etanşeitate.
    6.2.96. Pentru situaţii speciale, conductele de aer trebuie sã aibã clasa de etanşeitate D. Aceste situaţii pot fi impuse de condiţiile tehnologice, de investitor sau de proiectant.
    6.2.97. Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate sunt date în tabelul 6.2.1. sau figura 6.2.1.

    Tabelul 6.2.1. Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate

--------------
    NOTÃ(CTCE)
    Tabelul 6.2.1. se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 bis din 15 iulie 2011, la pagina 53 (a se vedea imaginea asociatã).

    Fig. 6.2.1. Pierderile de aer maxime admise pentru cele 4 clase de etanşeitate

--------------
    NOTÃ(CTCE)
    Fig. 6.2.1. se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 bis din 15 iulie 2011, la pagina 54 (a se vedea imaginea asociatã).

    6.2.98. Clasa de etanşeitate indicatã la pct. 6.2.92...6.2.96 este minimã admisã.
    6.2.99. Aerul extras de categorie ETA 1 şi ETA 2 poate sã fie transportat în conducte sub presiune, cu condiţia ca etanşeitatea acestora sã fie clasa C.
    6.2.100. Aerul extras de categorie ETA 3 sau ETA 4 nu se transportã prin zona ocupatã a clãdirii folosind conducte în suprapresiune. Singurele excepţii sunt evacuãrile din bucãtãrii industriale (cu hotã aspirantã deasupra maşinii de gãtit/aragazului şi toaletele (cu ventilator), cu condiţia ca aerul sã nu fie transportat în suprapresiune prin alte zone în afara celor ventilate.
    6.2.101. Conductele de extracţie a aerului din instalaţiile de ventilare mecanicã, trebuie echipate cu dispozitive care se închid automat când ventilarea este opritã, pentru a se preveni curgerea inversã şi ventilarea necontrolatã, cel puţin pentru conducte cu secţiune transversalã mai mare de 0,06 mý.
    6.2.102. Clasa de etanşeitate trebuie sã fie atestatã de producãtor şi trebuie specificatã în documentaţia tehnicã a proiectului.

    6.3. Ventilatoare
    6.3.1. (1) Ventilatoarele se aleg corespunzãtor cu debitul şi presiunea rezultate din proiect, tipul şi particularitãţile instalaţiei, regimul şi condiţiile de funcţionare, consumul de energie, spaţiul disponibil, nivelul de zgomot, costul ventilatorului şi condiţiile de exploatare.
    (2) La alegerea ventilatorului pentru o situaţie datã, se iau în considerare urmãtoarele aspecte:
    a) punctul de funcţionare al ventilatorului de pe curbele caracteristice trebuie sã se afle în zona de consum minim de energie;
    b) în instalaţiile de ventilare fãrã conducte, în care presiunea dezvoltatã de ventilator este redusã, iar încãperea ventilatã nu prezintã cerinţe de silenţiozitate şi nu sunt degajãri de substanţe inflamabile sau corozive, se recomandã prevederea unor ventilatoare axiale;
    c) în instalaţiile de ventilare cu conducte pentru introducerea aerului proaspãt, alegerea se va face între un ventilator centrifugal şi unul axial cu carcasã, în funcţie de cerinţele privitoare la presiune, spaţiu, nivel de zgomot, consum de energie şi cost, dându-se preferinţã ventilatoarelor axiale în mãsura satisfacerii acestor cerinţe;
    d) în instalaţiile de ventilare cu conducte pentru evacuarea aerului viciat se preferã ventilatoarele centrifugale; în cazul folosirii ventilatoarelor axiale montate în conducte cu aer fierbinte sau încãrcat cu substanţe corozive sau praf, ventilatoarele se vor acţiona prin curele trapezoidale, cu motorul scos în afara conductei;
    e) ventilatoarele centrifugale montate în instalaţii care conţin multe piese speciale, pentru care rezistenţele locale nu pot fi stabilite cu precizie, se aleg de tipul cu rotor cu palete înclinate înapoi;
    f) la instalaţiile cu funcţionare intermitentã, se admit ventilatoare cu puncte de funcţionare corespunzãtoare unor randamente mai scãzute, dacã prin acestea se obţin avantaje de altã naturã;
    g) pentru reducerea nivelului de zgomot se preferã ventilatoare cu turaţie redusã (500 - 750 rot/ min) în locul celor cu turaţie ridicatã (1000 - 1500 rot/min).

    6.3.2. Se recomandã utilizarea ventilatoarelor cu un consum specific de energie redus, clasele SFP1-SPF3. (v. tabel 6.3.1.)

    Tabelul 6.3.1. Clasificarea ventilatoarelor funcţie de puterea specificã P(SFP)
    (puterea raportatã la debitul de aer)


┌──────────────┬────────────────────────┐
│   Categorie  │  P(SFP), în W/(mc/s)   │
├──────────────┼────────────────────────┤
│SFP 1         │        < 500           │
├──────────────┼────────────────────────┤
│SFP 2         │      500 - 750         │
├──────────────┼────────────────────────┤
│SFP 3         │      750 - 1250        │
├──────────────┼────────────────────────┤
│SFP 4         │      1250 - 2000       │
├──────────────┼────────────────────────┤
│SFP 5         │        > 2000          │
└──────────────┴────────────────────────┘

    6.3.3. Se recomandã ca ventilatoarele din instalaţiile de ventilare care deservesc procese de producţie cu regim variabil sau încãperi cu sarcini termice variabile sã fie cu turaţie variabilã.
    6.3.4. Instalaţiile cu rezistenţe aeraulice variabile şi în special cele conţinând filtre de praf colmatabile, se prevãd cu ventilator având caracteristicile debit - presiune foarte înclinate, astfel încât la variaţiile de presiune sã corespundã modificãri mici ale debitelor de aer.
    6.3.5. Pentru instalaţiile cu debite mici se vor folosi ventilatoare "în linie" sau de conductã.
    6.3.6. Ventilatoarele "în linie" sau de conductã pot fi montate în interiorul camerelor ventilate dacã au carcasele izolate fonic şi nivelul de zgomot nu depãşeşte valoarea admisã.
    6.3.7. (1) Debitul şi presiunea dintr-o instalaţie se asigurã de regulã printr-un singur ventilator; se va evita montarea ventilatoarelor în paralel.
    (2) Dacã debitul de aer în regim de varã este diferit de cel în regim de iarnã sau dacã în decursul procesului de producţie sunt necesare debite de aer diferite pentru ventilarea încãperii se prevede, dacã este posibil, un ventilator acţionat de un motor electric cu douã turaţii.
    (3) Dacã totuşi situaţia o impune şi se aleg ventilatoare montate în paralel, se prevãd obligatoriu rame cu jaluzele care se vor închide odatã cu ventilatorul, sau clapete antiretur.
    6.3.8. Dacã ventilatoarele vehiculeazã aer cu temperaturi şi presiuni diferite de cele care au stat la baza întocmirii cataloagelor de alegere (ventilatoare montate la altitudine, funcţionare cu gaze fierbinţi, etc), la stabilirea caracteristicilor reale ale ventilatoarelor se vor folosi factori de corecţie corespunzãtori acestor situaţii specfice.
    6.3.9. Ventilatoarele care vehiculeazã aer încãrcat cu substanţe corozive sau cu praf abraziv se executã din materiale rezistente care sã asigure o duratã economicã de exploatare.
    6.3.10. La alegerea ventilatoarelor şi aparaturii electrice aferente, care echipeazã instalaţiile de ventilare pentru încãperi cu pericol de explozie, se vor respecta prevederile normativului NEX 01-06 şi ale standardului SR EN 60079-10-1:2009.
    6.3.11. Ventilatoarele acţionate de motoare electrice prin transmisii cu curele, se prevãd cu dispozitive pentru întinderea curelelor şi pentru captarea şi scurgerea electricitãţii statice.
    6.3.12. Se iau urmãtoarele mãsuri de protecţie a muncii şi de asigurare a unei funcţionãri corecte a ventilatoarelor:
    a) legarea la pãmânt a motorului electric şi a ventilatorului;
    b) montarea unui dispozitiv de protecţie în dreptul roţilor şi curelelor la transmisia prin curele; montarea unei plase de sârmã cu ochiuri mari (25-50 mm) la gura de aspiraţie sau refulare a ventilatorului, în cazul când acesta aspirã sau refuleazã liber în încãpere(indiferent de înãlţimea de montare a ventilatorului);
    c) efectuarea corectã a legãturilor din cutia de borne a motorului electric, astfel ca sensul de învârtire al rotorului ventilatorului sã fie corect;
    d) întinderea curelelor de transmisie (se considerã cã întinderea unei curele trapezoidale este corectã dacã, pe o lungime de 0,5 m sãgeata pe care o face cureaua la apãsarea manualã este cel mult egalã cu grosimea sa); toate curelele trapezoidale montate pe aceleaşi roţi de transmisie vor avea o întindere egalã;
    e) prevederea unor dispozitive de reglare a debitului de aer.
    6.3.13. Ventilatoarele, indiferent de modul de montare (pe fundaţie, platforme, console, etc.) trebuie sã fie prevãzute cu dispozitive de amortizare a vibraţiilor, calculate şi executate astfel încât sã asigure condiţiile corespunzãtoare de zgomot şi vibraţii din clãdirile unde sunt montate (clãdiri industriale, sãli de spectacol, spitale, etc.).
    6.3.14. Ventilatoarele se vor racorda la conductele de aer prin intermediul unor racorduri flexibile.
    6.3.15. Se recomandã ca racordarea ventilatoarelor la conducte sã se realizeze prin intermediul unor porţiuni drepte, cu lungimea de (8-10 d) atât pe aspiraţie cât şi pe refulare ("d" este diametrul conductelor circulare, la conductele rectangulare cu laturile "a" şi "b", d=(a+b)/2). Dacã acest mod de racordare nu se poate realiza, pentru racordul la gura de aspiraţie a ventilatorului se va adopta, în ordine preferenţialã, una din urmãtoarele soluţii:
    a) cot cu secţiune rectangularã cu palete de dirijare sau curbã cu secţiune circularã cu raza de curburã mai mare de douã diametre;
    b) cutie de aspiraţie cu palete de dirijare.
    6.3.16. Dacã ventilatorul centrifugal refuleazã direct în atmosferã, fãrã intermediul unei tubulaturi, la gura de refulare a ventilatorului se prevede fie un tronson drept, având secţiunea egalã cu cea a gurii de refulare (a x b) şi lungimea minimã 0,75 (a x b), fie un difuzor cu unghiul la vârf de 10...15° şi lungime de 1,00...1,5 m.
    6.3.17. La alegerea din cataloage a ventilatoarelor racordate la reţea prin intermediul unor piese montate pe aspiraţie sau pe refulare care perturbã curgerea, se folosesc factorii de corecţie respectivi.
    6.3.18. Ventilatoarele care sunt utilizate pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu trebeie sã fie rezistente la foc clasa F(400)120. La clãdirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu pot fi rezistente la foc clasa F(200)120.

    6.4 Filtre de aer
    6.4.1. (1) Filtrarea aerului exterior este utilizatã pentru a satisface cerinţele de calitate a aerului interior (vezi cap. 3.1) ţinând cont de clasele de calitate a aerului exterior definite în cap. 3.1. Alegerea şi dimensionarea filtrelor de aer necesare pentru CTA-uri (centralele de tratare a aerului) va fi rezultatul unei optimizãri, în funcţie de situaţia specificã analizatã (conţinutul de praf din aerul exterior, clasa de calitate a aerului interior, timpul de funcţionare a CTA, situaţii locale specifice de poluare, permiterea sau nu a recirculãrii, etc.).
    (2) Filtrele, amortizoarele şi atenuatoarele de zgomot şi alte elemente componente ale instalaţiei de ventilare/climatizare expuse debitului de aer trebuie sã fie realizate din materiale neinflamabile sau tratate cu produse care conduc la încadrarea acestora în materiale neinflamabile.

    Tabelul 6.4.1. - Clasele de filtre recomandate


┌───────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│     Categoria     │         Calitatea aerului interior       │
│ aerului exterior  │          (a se vedea pct. 5.2.5)         │
│                   ├──────────┬──────────┬──────────┬─────────┤
│                   │IDA1      │IDA 2     │IDA 3     │IDA 4    │
│                   │(Ridicatã)│(Medie)   │(Moderatã)│(Scãzutã)│
├───────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┤
│ODA 1 (aer pur)    │ F9       │ F8       │ F7       │ F6      │
├───────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┤
│ODA 2 (praf)       │ F7/F9    │ F6/F8    │ F6/F7    │ G4/F6   │
├───────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┤
│ODA 3 (gaze)       │ F7/F9    │ F8       │ F7       │ F6      │
├───────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┤
│ODA 4 (praf + gaze)│ F7/F9    │ F6/F8    │ F6/F7    │ G4/F6   │
├───────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┤
│ODA 5(concentraţie │F6/GF/F9*)│F6/GF/F9*)│ F6/F7    │ G4/F6   │
│   foarte ridicatã)│          │          │          │         │
└───────────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴─────────┘

-----------------
    *) GF = Filtru de gaz (filtru carbon) şi/sau filtru chimic

    6.4.2. Pentru reducerea conţinutului de praf al aerului introdus în încãperile climatizate, se va utiliza un prefiltru la intrarea în unitatea de ventilare, în urmãtoarele cazuri:
    a) din motive igienice, aerul introdus trebuie filtrat în douã trepte (cel puţin pentru IDA 1 şi IDA 2);
    b) primul filtru de intrare (prefiltrul) este minimum clasa F5, dar preferabil clasa F7. A doua treaptã de filtrare trebuie realizatã cu un filtru de clasã cel puţin F7 dar preferabil clasa F9. Dacã existã o singurã treaptã de filtrare, cerinţa minimã este clasa F7;
    c) la douã sau mai multe trepte de filtrare, prima treptã de filtre trebuie amplasatã înainte de tratarea aerului, iar a doua treaptã, dupã aceasta;
    d) filtrele de gaz (filtrele cu carbon) sunt recomandate pentru categoria de aer exterior ODA
    5. Acestea pot fi o soluţie bunã şi în cazul categoriilor ODA 3 şi ODA 4. Filtrele de gaz trebuie în general combinate cu filtre F8 sau F9, montate în aval;
    e) pentru categoria de aer exterior ODA 5 (regiuni puternic industrializate, lângã aeroporturi, etc.) unele aplicaţii pot necesita filtrare electricã. În cazul poluãrii temporare a aerului exterior, este recomandatã echiparea acestor filtre cu o derivaţie şi monitorizarea permanentã a calitãţii aerului.
    6.4.3. Din motive igienice, filtrele din prima treaptã de filtrare nu trebuie sã fie utilizate mai mult de un an, înainte de curãţare sau înlocuire. Filtrele utilizate în treapta a doua sau a treia nu trebuie utilizate mai mult de doi ani, în aceleaşi condiţii. Se recomandã, de asemenea, inspectarea vizualã şi monitorizarea cãderii de presiune în aceste filtre, prin montarea unor manometre diferenţiale cu prize în amonte şi aval de filtru, iar la depãşirea pierderii de sarcinã maxime recomandate pentru curãţare, sã se prevadã o metodã de semnalizare acusticã sau vizualã.
    6.4.4. La proiectarea şi amplasarea prizei de introducere a aerului exterior, se urmãreşte sã se evite introducerea impuritãţilor locale, a ploii sau a zãpezii, în secţiunea filtrului.
    6.4.5. Pentru a se minimiza riscul dezvoltãrii microbilor în filtru, centrala de ventilare trebuie sã fie astfel proiectatã încât umiditatea relativã în filtru sã fie permanent sub 90%, iar cea medie pentru trei zile consecutive sã fie mai micã de 80% în toate componentele instalaţiei, inclusiv filtrul.
    6.4.6. Dacã se prevede un filtru pe aerul recirculat cãtre centrala de ventilare, acesta trebuie sã aibã minim aceea şi clasã de filtrare ca şi filtrul de pe circuitul principal al aerului exterior.
    6.4.7. Pentru protejarea instalaţiei de evacuare a aerului viciat precum şi pentru protecţia mediului exterior, este necesar un filtru de clasã minimã F5.
    6.4.8. Aerul extras din bucãtãrii trebuie întotdeauna trecut printr-o primã treaptã cu filtru special pentru grãsimi, care sã poatã fi înlocuit şi curãţat cu uşurinţã.
    6.4.9. Filtrele nu se amplaseazã în imediata apropiere a refulãrii ventilatorului sau acolo unde distribuţia curgerii în secţiunea transversalã nu este uniformã (dupã coturi sau alte piese speciale cu modificarea direcţiei de curgere a aerului).
    6.4.10. Cãderea finalã de presiune în filtre este calculatã şi aleasã de cãtre producãtori ţinând cont de variaţia permisã a debitului de aer, de costul filtrelor pe ciclul de viaţã şi de estimarea ciclului de viaţã. Deoarece în încercãrile de laborator ale filtrelor se utilizeazã un praf-test artificial de granulaţie mare, performanţa filtrului în condiţii reale de funcţionare va fi diferitã în raport cu eficienţa, capacitatea de reţinere a prafului şi alte rezultate ale încercãrilor de laborator. Se recomandã ca eficienţa în condiţii reale de funcţionare sã nu scadã cu mai mult de 5% sub valorile de catalog.
    6.4.11. Filtrele trebuie înlocuite atunci când cãderea de presiune atinge valoarea finalã stabilitã în catalog (specificaţia tehnicã), sau dupã urmãtoarele perioade maxime de timp:
    a) 2000 de ore de funcţionare sau maximum un an, pentru filtrul din prima treaptã de filtrare (prefiltrul);
    b) 4000 de ore de funcţionare sau maximum doi ani, pentru filtrele din a doua sau a treia treaptã de filtrare, precum şi pentru cele din instalaţia de evacuare şi cea de recirculare (dacã existã).
    6.4.12. Filtrele se înlocuiesc cu atenţie astfel încât sã se evite scãparea impuritãţilor reţinute şi utilizând echipament de protecţie.
    6.4.13. Filtrele din instalaţiile de ventilare industriale se incinereazã în cuptoare speciale pentru a se arde impuritãţile reţinute, pentru a se reduce reziduurile şi pentru a se recupera energia. Filtrele instalaţiilor de ventilare uzuale, pentru mediul rezidenţial şi terţiar, pot fi eliminate la groapa de gunoi.
    6.4.14. Instalaţiile de recuperare a cãldurii se protejeazã întotdeauna cu un filtru de clasã F6 sau superioarã. Unitãţile rotative de recuperare a cãldurii trebuie echipate cu elemente care permit curãţarea.
    6.4.15. Scãpãrile de aer pe lângã secţiunea filtrului reduc semnificativ eficienţa filtrãrii; de aceea este important sã se asigure cerinţele de etanşeitate.

    6.5 Baterii de încãlzire/rãcire

    Dimensionare, alegere
    6.5.1. Sarcina termicã de calcul pentru care se dimensioneazã bateriile de rãcire se stabileşte pe baza diferenţei de entalpie a aerului la intrare şi ieşire din baterie şi luând în considerare temperaturã medie de calcul a agentului de rãcire.
    6.5.2. Sarcina termicã de calcul pentru care se dimensioneazã bateriile de încãlzire se stabileşte pe baza diferenţei de temperaturã sau de entalpie a aerului la intrare şi ieşire din baterie şi luând în considerare temperaturã medie de calcul a agentului de încãlzire.
    6.5.3. Nu se recomandã baterii de rãcire cu vaporizare directã decât dacã se poate realiza variaţia debitului de agent frigorific.
    6.5.4. Viteza frontalã de trecere a aerului în bateria de încãlzire/rãcire trebuie sã se situeze în intervalul 2 - 3,5 m/s.
    6.5.5. În cazul în care conducta de retur a unei baterii de încãlzire este racordatã la circuitul de condensare al unui cazan în condensaţie, bateria trebuie dimensionatã pentru un regim de temperaturã a apei de 60/40°C. În varianta utilizãrii altor tipuri de cazane, bateria de încãlzire va fi dimensionatã pentru un regimul nominal de temperaturã al cazanelor (de obicei 80/60°C sau 90/70°C).
    6.5.6. Se recomandã ca distanţa dintre aripioare sã fie de minim 2,5 mm în cazul bateriilor de rãcire cu dezumidificare şi de minim 2,0 mm în cazul celorlalte tipuri de baterii de încãlzire/rãcire.
    6.5.7. Cãderea de presiune pe partea de aer a bateriilor de încãlzire/rãcire trebuie limitatã pe cât posibil. În acest sens se recomandã valorile din tabelul 6.5.1.

    Tabelul 6.5.1: Valori recomandate pentru pierderea de sarcinã în bateriile de încãlzire/rãcire (din SR EN 13779:2007)


┌──────────────────┬───────────────────┬───────────────────┬───────────────────┐
│   Component      │Pierdere de sarcinã│Pierdere de sarcinã│Pierdere de sarcinã│
│                  │    scãzutã (Pa)   │     medie (Pa)    │   ridicatã (Pa)   │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│Baterie de        │ 40                │ 80                │ 120               │
│încãlzire         │                   │                   │                   │
├──────────────────┼───────────────────┼───────────────────┼───────────────────┤
│Baterie de rãcire │(100) 60           │ (140) 100         │ (180) 140         │
└──────────────────┴───────────────────┴───────────────────┴───────────────────┘

    Montaj, întreţinere
    6.5.8. Bateriile de încãlzire sau de rãcire se recomandã a se racorda la conductele de ventilare astfel: în amonte de baterie, printr-un difuzor cu unghiul la vârf mai mic de 30°, iar în aval de baterie, printr-un confuzor cu unghiul la vârf mai mic de 45°.
    6.5.9. Dacã bateria se monteazã imediat dupã o piesã de schimbare de direcţie, aceasta trebuie prevãzutã cu pereţi sau palete de dirijare a aerului, care sã asigure repartizarea uniformã a aerului pe suprafaţa frontalã a bateriei.
    6.5.10. Dacã bateria se monteazã imediat dupã un ventilator centrifugal, racordarea la gura de refulare a ventilatorului se face printr-un difuzor simetric cu un unghi la vârf de maximum 30° sau printr-un difuzor asimetric, cu un unghi la vârf de maximum 15°. Se recomandã în acest caz, montarea între difuzor şi baterie a unui fagure pentru uniformizarea curgerii cu grosimea (în direcţia curgerii) de (0,25 - 0,45)d şi având latura ochiului pãtrat de (0,075 - 0,15)d; d este diametrul conductelor circulare, la conducte rectangulare cu laturile "a" şi "b", d=(a+b)/2.
    6.5.11. Dacã bateria se monteazã imediat dupã ventilator axial, racordarea se face printr-o piesã de schimbare de secţiune simetricã cu un unghi la vârf de cel mult 30°. Se recomandã ca între piesa de schimbare de secţiune şi baterie sã se monteze un tronson cilindric drept cu lungimea de douã diametre, având montatã în interior o cruce pentru îndreptarea curentului de aer (doi pereţi plani, pe toatã lungimea tronsonului, dispus perpendicular).
    6.5.12. (1) Bateriile de încãlzire sau de rãcire se prevãd cu posibilitãţi de reglare pe circuitul de agent termic.
    (2) Reglarea pe circuitul de aer se face în cazurile în care existã spaţiu disponibil; dispozitivul de reglare trebuie sã aibã o autoritate de reglare corespunzãtoare.
    (3) Reglarea pe partea de apã se face cu robinete cu douã sau trei cãi.
    6.5.13. În cazul în care apa caldã este preparatã într-un cazan în condensaţie, bateriile de încãlzire nu se pot regla prin intermediul unui robinet cu trei cãi de by-pass (de ocolire). Se recomandã utilizarea unui robinet cu douã cãi sau a unui robinet cu trei cãi de amestec. Un robinet de ocolire poate provoca un retur al apei calde direct spre condensator, diminuând performanţele bateriei.
    6.5.14. Bateriile de rãcire care funcţioneazã în regim de dezumidificare nu trebuie instalate imediat înaintea secţiunii de filtrare sau de atenuare a zgomotelor.
    6.5.15. Bateriile se pot curãţa direct la locul de montare (pentru înãlţimi mai mici de 1,6 m) sau se pot demonta pentru a fi curãţate, caz în care trebuie asigurat spaţiul necesar.
    6.5.16. Bateriile de încãlzire electrice trebuie sã fie prevãzute cu dispozitive speciale de protecţie şi siguranţã la deschiderea uşii de vizitare a centralei de tratare (dacã existã) şi la suprasarcinã.

    6.6. Agregate centrale de tratare a aerului
    6.6.1. Agregatele centrale de tratare a aerului se utilizeazã pentru tratarea aerului necesar pentru una sau mai multe încãperi de dimensiuni mari.
    6.6.2. Alegerea agregatului central de tratare a aerului se face luând în considerare:
    a) modul de poziţionarea al acestuia (în interiorul sau în exteriorul clãdirii);
    b) debitul de aer şi parametrii aerului tratat;
    c) sursele de alimentare cu energie electricã, termicã şi frigorificã;
    d) tipul sistemului de climatizare utilizat ("numai aer" sau "aer-apã");
    e) posibilitatea recuperãrii energiei;
    f) utilizarea surselor de energie regenerabile;
    g) nivelul de zgomot acceptat în clãdirea climatizatã;
    h) categoria de aer exterior şi cerinţele de filtrare ale acestuia;
    i) dimensiunile încãperii în care va fi montat agregatul şi de cãile de acces cãtre încãpere;
    j) diverse cerinţe tehnologice.
    6.6.3. Agregatele centrale de tratare a aerului se pot realiza în urmãtoarele variante:
    a) sistem monobloc sau SPLIT;
    b) refularea aerului liber prin grile sau racordarea la tubulaturã de ventilare;
    c) pentru funcţionare pe perioada verii sau tot timpul anului.
    6.6.4. Pentru debite mari de aer (peste 1 mc/s) se pot folosi agregate de tratare realizate din module care se asambleazã la faţa locului. Modulele pot conţine unul sau mai multe elemente componente ale agregatului de tratare. Asamblarea acestora se realizeazã astfel încât sã se asigure etanşeitatea agregatului.
    6.6.5. Agregatele de tratare a aerului se realizeazã din panouri de tip sandwich, având o izolaţie termicã din vatã mineralã, vatã de sticlã, poliuretan, asigurându-se o rezistenţã termicã de 1,25... 3,5 W/mýK şi o izolare fonicã care sã asigure un nivel acustic de 40 db(A).
    6.6.6. Echipamentele utilizate se aleg astfel încât sã aibã randamente bune ale proceselor de tratare, astfel încât agregatul sã aibã consumuri energetice minime.
    6.6.7. Agregatele se prevãd cu uşi de acces pentru întreţinere în modulele camerei de amestec, filtrelor, camerei de umidificare şi ventilatoarelor. Acestea vor avea deschiderea cãtre exterior pentru a se realiza o etanşare bunã a agregatului. La agregatele mari, unde omul poate pãtrunde în interior, uşile de acces la modulul ventilatorului vor fi dotate cu sisteme de oprire a ventilatorului la deschiderea uşii.
    6.6.8. Pentru a reduce consumurile energetice ale ventilatorului, pierderile de sarcinã maxime ale componentelor agregatului nu trebuie sã depãşeascã valorile indicate în tabelul 6.6.1.

    Tabelul 6.6.1. - Cãderi de presiune recomandate pentru componente specifice instalaţiei de alimentare cu aer


┌────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐
│   Aplicaţie                                │Cãdere de presiune, în Pa       │
│                                            ├──────────┬───────────┬─────────┤
│                                            │ Scãzutã  │  Normalã  │Ridicatã │
├────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┤
│Traseul de conducte                         │100       │200        │300      │
│Baterie de încãlzire                        │40        │80         │120      │
│Baterie de rãcire                           │60        │100        │140      │
│Aparat de recuperare a cãldurii             │100       │150        │200      │
│Umidificator                                │20        │40         │60       │
│Filtru de aer pe secţiune*)                 │100       │150        │250      │
│Amortizor de zgomot                         │30        │50         │80       │
│Gurã de refulare                            │30        │50         │100      │
│Prizã de introducere şi evacuare            │20        │50         │70       │
└────────────────────────────────────────────┴──────────┴───────────┴─────────┘

----------
    *) Cãderea finalã de presiune înainte de înlocuire

    6.6.9. Filtrarea aerului exterior este utilizatã pentru a satisface cerinţele aerului interior din clãdire, luându-se în considerare categoria de aer exterior. Dotarea cu filtre, funcţie de categoria de aer exterior (gradul de poluare al aerului exterior) este indicat în paragraf 6.4.
    6.6.10. Ventilatoarele utilizate în agregatele de tratare trebuie sã aibã categoria de consum specific de energie SFP, indicatã în tabelul 6.6.2.

    Tabelul 6.6.2. Valorile recomandate pentru SFP pentru diverse aplicaţii.


┌──────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┐
│  Aplicaţia                           │Categoria SFP pentru fiecare ventilator│
│                                      ├───────────────────────┬───────────────┤
│                                      │    Domeniul tipic     │ Valoare prin  │
│                                      │                       │     lipsã     │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────┤
│Ventilator de alimentare cu aer:      │                       │               │
│- instalaţie complexã de ventilare şi │                       │               │
│  de climatizare                      │SFP 1 pânã la SFP 5    │SFP 3          │
│- instalaţie simplã de ventilare      │SFP 1 pânã la SFP 4    │SFP 2          │
├──────────────────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────┤
│Ventilator de extragere a aerului:    │                       │               │
│- instalaţie complexã de ventilare şi │                       │               │
│  de climatizare                      │SFP 1 pânã la SFP 4    │SFP 3          │
│- instalaţie simplã de ventilare      │SFP 1 pânã la SFP 3    │SFP 2          │
│- instalaţie de extracţie a aerului   │SFP 1 pânã la SFP 3    │SFP 2          │
└──────────────────────────────────────┴───────────────────────┴───────────────┘

    6.6.11. (1) Pentru a reduce consumul de energie în instalaţia de ventilare sau climatizare, comanda agregatului de tratare va fi realizatã în funcţie cerinţele spaţiilor alimentate, prin:
    a) întrerupãtor manual,
    b) senzori de mişcare,
    c) senzori de numãrare,
    d) senzori de CO(2) (utilizaţi în special pentru camere în care fumatul este interzis),
    e) detectori de amestecuri de gaze (utilizaţi de asemenea în camere unde este permis fumatul).
    (2) În încãperi cu degajãri cunoscute, concentraţia celor mai importanţi poluanţi poate fi utilizatã ca semnal de intrare (de exemplu concentraţia de CO pentru parcaje).

    Cerinţe de spaţiu pentru amplasarea agregatelor de tratare a aerului
    6.6.12. Instalaţia trebuie proiectatã şi executatã astfel încât sã permitã curãţarea uşoarã, întreţinerea şi operaţiile de reparare. Trebuie prevãzut suficient spaţiu lângã echipament pentru operaţiile de întreţinere şi curãţare. Trebuie rezervat spaţiu suficient pentru demontare şi reparare, iar traseul pentru transportul pieselor de schimb trebuie amenajat şi marcat.
    6.6.13. În zone cu acces dificil nu se amplaseazã nici echipamentul care necesitã întreţinere, nici uşile de serviciu. În cazul unui echipament de tratare a aerului, mascat într-un plafon suspendat, trebuie sã fie prevãzut un acces care sã poatã fi deschis sau înlãturat fãrã scule şi cu dimensiunea de cel puţin 500 x 500 mm, adiacent echipamentului.
    6.6.14. Agregatele de tratare a aerului şi camerele maşinilor trebuie sã fie accesibile personalului de întreţinere şi reparare (inclusiv pentru toatã deplasarea necesarã a materialelor şi a pieselor de schimb) fãrã necesitatea de a trece prin spaţiile ocupate.
    6.6.15. De câte ori este posibil, se evitã ca pereţii şi canalele agregatului de tratare a aerului sã fie parte a structurii de rezistenţã a clãdirii.
    6.6.16. Pentru o amplasare corectã a echipamentelor trebuie respectate indicaţiile din figura
    6.6.1. Distanţele indicate sunt valabile pentru instalaţii cu un singur agregat de tratare. În cazul divizãrii în câteva unitãţi mai mici şi în cazul utilizãrii recuperatoarelor de cãldurã, poate fi necesarã o suprafaţã mai mare de pardosealã.

    6.7. Centrala de ventilare/climatizare
    6.7.1. Centrala de ventilare sau climatizare se amplaseazã în apropierea spaţiilor ventilate sau climatizate; în mãsura posibilitãţilor, se prevede în centrul de greutate al acestor spaţii.
    6.7.2. La clãdirile publice, civile când încãperile ventilate şi climatizate au restricţii privind nivelul de zgomot, centrala de ventilare/climatizare se amplaseazã la subsol, în încãperi anexe, într-o clãdire separatã, sau pe acoperiş.
    6.7.3. Dimensiunile centralelor de ventilare sau climatizare se stabilesc ţinând seama de gabaritele utilajelor şi spaţiile libere necesare pentru montarea, racordarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea acestora.
    6.7.4. Încãperea sau spaţiul pentru centrala de ventilare tebuie sã fie uşor accesibile, cu uşi şi scãri de acces care sã permitã transportul maşinilor, utilajelor, elementelor demontabile sau a modulelor. Accesul în centralã se realizeazã direct din exterior sau din încãperi cu risc mic de incendiu, sau prin coridoare comune de acces la instalaţii utilitare, în conformitate cu reglementãrile tehnice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor. Uşile de acces se vor deschide spre exteriorul centralei.
    6.7.5. (1) Încãperile centralelor de ventilare sau climatizare se separã funcţional şi constructiv faţã de restul clãdirii prin elemente de delimitare având clasa de reacţie la foc A(1) sau A(2) şi rezistenţa la foc de minimum EI60 pentru pereţi şi REI60 pentru planşee, respectiv EI1 30 -C şi dispozitiv de autoînchidere sau închidere automatã pentru uşi.
    (2) La clãdirile cu înãlţimi diferite, în cazul în care încãperea centralelor de ventilare sau climatizare sau unitãţile exterioare sunt amplasate pe acoperişul clãdirii mai joase, acestea trebuie sã fie dispuse la o distanţã de cel puţin 4m faţã pereţii exteriori ai clãdirii mai înalte, dacã în aceştia sunt prevãzute goluri; În situaţia în care nu se poate respecta distanţa menţionatã se iau mãsuri pentru pentru asigurarea rezistentei la foc de cel puţin REI 60 minute a pereţilor şi protejarea golurilor din aceştia cu elemente EI-45-C la spaţiile aferente echipamentelor de ventilare-climatizare sau la clãdirea mai înaltã; acoperişul încãperilor centralelor de ventilare sau climatizare trebuie sã fie cu rezistenţa la foc de minimum R 60 şi invelitoare A1, A2-s1,d0 sau B-s1,d0 în cazul asigurãrii mãsurilor de limitare a propagãrii incendiului la aceste spaţii.
    (3) Ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie sã fie instalate fie la exteriorul clãdirii, fie într-un spaţiu tehnic, separat de restul construcţiei prin pereţi şi planşee realizate din produse din clasa de reacţie la foc A(1) sau A(2) cu rezistenţa la foc REI 60. Uşa de acces va fi rezistentã la foc EI1 30-C cu dispozitiv de autoînchidere sau închidere automatã. Ventilarea spaţiului va fi corespunzãtoare diverselor echipamente din încãpere.

    Cerinţe pentru amplasarea prizei de aer proaspãt şi a gurii de evacuare a aerului
    6.7.6. Priza de aer pentru introducerea aerului exterior va fi poziţionatã astfel încât aerul introdus în instalaţie sã fie, în mãsura posibilitãţilor: curat, uscat şi umbrit.
    6.7.7. Evacuarea în exterior a aerului din instalaţiile de ventilare/climatizare trebuie sã fie fãcutã astfel încât sã se minimizeze riscurile asupra sãnãtãţii oamenilor sau efectele negative ce pot fi cauzate clãdirii, ocupanţilor sau mediului.
    6.7.8. Dispunerea prizelor de introducere a aerului şi a gurilor de evacuare trebuie fãcutã de asemenea conform reglementãrilor şi recomandãrilor vizând securitatea la incendiu a elementelor de construcţie şi a reglementãrilor de izolare acusticã.

    Figura 6.6.1. - Dispunerea instalaţiilor de tratare a aerului (vedere în plan)

--------------
    NOTÃ(CTCE)
    Figura 6.6.1. se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 504 bis din 15 iulie 2011, la pagina 64 (a se vedea imaginea asociatã).

    Legenda:
    1 b = 0,4 x înãlţimea unitãţii, minimum 0,5 m;
    2 - Spaţiu de serviciu

    6.7.9. Prizele de aer se amplaseazã la cel puţin de 8 metri pe orizontalã de un punct de colectare a gunoiului, de un spaţiu de parcare frecvent utilizat pentru trei sau mai multe maşini, de o alee, de zone de încãrcare, de ventilaţii de canalizare, de capete de coşuri şi de alte surse similare de poluare.
    6.7.10. Pentru a se evita riscurile de împrãştiere a impuritãţilor de la turnurile de rãcire în aerul de alimentare, prizele de aer se amplaseazã pe direcţia vântului dominant, înaintea turnurilor de rãcire. Se va avea în vedere ca instalaţiilor cu turn de rãcire sã aibã proceduri de întreţinere corespunzãtoare, care sã reducã degajãrile periculoase ale acestora.
    6.7.11. Este recomandabil ca prizele de aer sã fie poziţionate pe faţade amplasate spre strãzi neaglomerate. Când acest lucru nu este posibil, priza de aer trebuie poziţionatã cât mai sus posibil faţã de nivelul solului.
    6.7.12. Prizele de aer nu se vor amplasa acolo unde se anticipeazã o recirculare a aerului evacuat sau o perturbare datoratã altor poluanţi sau a emisiilor odorante.
    6.7.13. Se recomandã amplasarea prizelor de aer la o distanţã de 3 m de sol. Distanţa poate fi redusã la minimum 1,5 m, la care se va adãuga grosimea maximã previzibilã a zãpezii.
    6.7.14. Pe terasa clãdirii sau în cazul în care concentraţiile sunt similare pe ambele laturi ale clãdirii, priza de aer trebuie amplasatã pe faţada clãdirii expusã vântului.
    6.7.15. Priza de aer adiacentã spaţiilor neumbrite, acoperişurilor sau pereţilor, trebuie dispusã sau protejatã astfel încât aerul sã fie cât mai puţin încãlzit de soare pe timpul verii.
    6.7.16. Se recomandã dimensionarea unei prize de aer neprotejate pentru o vitezã a aerului de maximum 2 m/s în cazul în care existã riscul aparent al introducerii apei în orice formã (zãpadã, ploaie, vapori, etc.) sau a prafului (inclusiv frunze).
    6.7.17. Partea inferioarã a unei prize de aer amplasatã pe un acoperiş trebuie sã fie la minimum 1,5 fatã de cota acestuia, la care se va adãuga grosimea maximã previzibilã a zãpezii. Distanţa poate fi mai micã dacã formarea unui strat de zãpadã este împiedicatã, de exemplu prin utilizarea unui scut de zãpadã.
    6.7.18. Prizele trebuie amplasate astfel ca sã existe posibilitãţii de acces pentru înlocuire şi întreţinere curentã.
    6.7.19. Refularea aerului evacuat de categoria EHA 1 în exterior prin intermediul unei guri de evacuare amplasate pe peretele clãdirii este acceptabilã cu condiţia ca:
    a) distanţa dintre gura de evacuare şi orice clãdire adiacentã sã fie de minimum 8 m;
    b) distanţa dintre gura de evacuare şi o prizã de introducere a aerului situatã pe acela şi perete sã fie de minimum 2 m (dacã este posibil, gura de introducere a aerului proaspãt trebuie sã fie amplasatã sub gura de evacuare a aerului);
    c) viteza aerului în gura de evacuare sã fie de minimum 5 m/s;
    d) în orice alt caz gura de evacuare trebuie amplasatã pe acoperiş.
    6.7.20. Aerul va fi evacuat deasupra acoperişului celei mai înalte pãrţi a clãdirii şi refulat vertical în sus. Partea inferioarã a gurii de evacuare trebuie sã aibã o înãlţime faţã de acoperiş de minimum 1,5, la care se va adãuga grosimea maximã previzibilã a zãpezii. Distanţa poate fi mai micã dacã este împiedicatã formarea unui strat de zãpadã, de exemplu prin utilizarea unui scut de zãpadã.
    6.7.21. Distanţele minime dintre priza de introducere şi cea de evacuare a aerului sunt prezentate în figura 6.6.2. Acestea depind în principal de categoria aerului evacuat:
    a) pentru EHA 4 distanţele sunt cele mai mari şi, adiţional, dependente de debitul de aer;
    b) pentru categoriile EHA 1 pânã la EHA 3 distanţele depind numai de categoria aerului evacuat. Valorile din figura 6.6.2. sunt valabile pentru o vitezã a aerului refulat de pânã la 6 m/s; pentru viteze mai mari distanţele pot fi mai mici.
    6.7.22. Pentru clãdiri înalte, amplasarea prizelor de introducere şi de evacuare a aerului trebuie fãcutã astfel încât sã se minimizeze efectul vântului şi efectul de tiraj.

    Figura 6.6.2. - Distanţe minime între gura de evacuare şi cea de introducere a aerului

--------------
    NOTÃ(CTCE)
    Figura 6.6.2. se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 504 bis din 15 iulie 2011, la pagina 66 (a se vedea imaginea asociatã).

    Legendã:
    1 - Distanţã verticalã - Gurã de evacuare deasupra prizei de introducere (partea superioarã a graficului); Distanţã verticalã - Gurã de evacuare sub gura de introducere (partea inferioarã a graficului);
    2 - Distanţã dintre prize;
    3 - Categoria EHA;
    4 - Debit de aer în prizã în mc/s

    7. Prevederi generale pentru echipamentele instalaţiilor de ventilare/climatizare
    7.1. Utilizarea echipamentelor de ventilare/climatizare este admisã numai dacã acestea au marcaj CE sau agrement tehnic, sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate legal într-un Stat Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA, parte la codul privind Spaţiul Economic European.
    7.2. Toate echipamentele care au certificate de calitate tip Eurovent sau echivalente, se inscripţioneazã în consecinţã; aceastã inscripţionare plaseazã la loc vizibil, în centrala de ventilare/climatizare sau pe agregatul de tratare a aerului.
    7.3. Se recomandã ca elementele componente ale sistemelor de ventilare şi climatizare sã respecte prevederile standardului SR EN 15423:2008 Ventilarea în clãdiri. Mãsuri de prevenire a incendiilor pentru sistemele de distribuţie a aerului în clãdiri.
    7.4. Dacã prin performanţele echipamentelor se realizeazã economie de energie în exploatare, aceste performanţe, justificate tehnico-economic se includ în caietele de sarcini pentru licitaţii publice.

    8. Soluţii de ventilare-climatizare pentru diferite destinaţii de clãdiri
    8.1. Locuinţe
    Ipoteze de proiectare
    8.1.1. Ventilarea organizatã a locuinţelor trebuie sã fie generalã şi permanentã cel puţin în timpul perioadei în care temperatura exteriorã nu permite deschiderea frecventã a ferestrelor.
    8.1.2. Circulaţia aerului trebuie sã se realizeze prin introducerea aerului în încãperile principale (camerã de zi, dormitoare, birou) şi extragerea (evacuarea) în încãperile de serviciu (bucãtãrie, bãi, grupuri sanitare).
    8.1.3. Sistemul de ventilare trebuie sã cuprindã minim: prize de aer (orificii de introducere) în toate încãperile principale, realizate prin orificii în faţade, guri de extragere a aerului din încãperile de serviciu, cel puţin în bucãtãrii, sãli de baie sau de duş şi în grupuri sanitare şi conducte verticale cu tiraj natural sau cu dispozitive mecanice.
    8.1.4. în instalaţiile colective de ventilare, dacã o încãpere de serviciu este prevazutã cu o gurã de evacuare mecanicã a aerului, toate celelalte încãperi de serviciu trebuie sã fie prevãzute de asemenea cu câte o gurã de evacuare. În instalaţii mai complexe se pot prevedea şi alte aparate şi dispozitive.
    8.1.5. Aerul trebuie sã poatã circula liber, din încãperile principale cãtre încãperile de serviciu (prin spaţiile de sub uşi sau prin grile).
    8.1.6. (1) Sistemele de ventilare, mecanice sau naturale, se dimensioneazã astfel încât debitele extrase date în tabelul 8.1.1, sã fie realizate în condiţii climatice medii de iarnã. Aceste debite trebuie sã poatã fi asigurate de sistem, simultan sau fiecare în parte.

    Tabelul 8.1.1. Debite de aer pentru ventilarea locuinţelor


┌──────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐
│Numãr de încãperi │       Debite extrase exprimate în mc/h                    │
│  principale în   ├────────────┬──────────────────┬──────────┬────────────────┤
│     locuinţã     │ Bucãtãrie  │ Salã de baie sau │Altã salã │ Grup sanitar   │
│                  │            │  de duş comunã   │ de duş   ├───────┬────────┤
│                  │            │  sau nu cu un    │          │ unic  │multiplu│
│                  │            │  grup sanitar    │          │       │        │
├──────────────────┼────────────┼──────────────────┼──────────┼───────┼────────┤
│       1          │     75     │        15        │      -   │    -  │    -   │
├──────────────────┼────────────┼──────────────────┼──────────┼───────┼────────┤
│       2          │     90     │        15        │     15   │   15  │   15   │
├──────────────────┼────────────┼──────────────────┼──────────┼───────┼────────┤
│       3          │    105     │        30        │     15   │   15  │   15   │
├──────────────────┼────────────┼──────────────────┼──────────┼───────┼────────┤
│       4          │    120     │        30        │     15   │   30  │   15   │
├──────────────────┼────────────┼──────────────────┼──────────┼───────┼────────┤
│ 5 sau mai multe  │    135     │        30        │     15   │   30  │   15   │
└──────────────────┴────────────┴──────────────────┴──────────┴───────┴────────┘

    (2) Debitele de aer extrase trebuie compensate prin dispozitive de introducere şi prin permeabilitatea faţadei.
    (3) În cazul în care între camera de zi şi o altã camerã nu exista perete despãrţitor, încãperea unicã astfel creatã este asimilatã cu douã încãperi principale.
    (4) Dacã din construcţie, hota din bucatarie este racordatã la o evacuare proprie permanentã, este admis un debit mai mic la orificiile de extracţie. Grupurile sanitare sunt considerate multiple dacã existã cel putin doua în locuintã, chiar dacã unul dintre ele este situat în sala de baie/duş.
    (5) Hota din bucãtãrie care asigurã funcţia de extragere, va fi luatã în considerare ca debit şi nivel de zgomot, la fel cu orice altã gurã de aer.
    8.1.7. În instalaţiile colective de extracţie, nu se admite racordarea hotelor de bucãtãrie la conducta comunã.
    8.1.8. Nu se admite racordarea cazanelor/aparatelor individuale de încãlzire şi de preparare a apei calde de consum, la conductele de extracţie prevãzute pentru ventilare.
    8.1.9. Fiecare încãpere principalã trebuie sã aibã minim un dispozitiv de introducere a aerului, care sã respecte condiţiile prevãzute la pct. 8.1.6.
    8.1.10. Dispozitivele individuale de reglaj pot permite reducerea debitelor definite la pct. 8.1.6. din prezenta reglementare tehnicã cu condiţa ca debitul total extras şi debitul redus din bucãtãrie sã fie cel puţin egale cu valorile date în tabelul 8.1.2.

    Tabelul 8.1.2. Debite minime pentru ventilarea locuinţelor


                    ┌────────────────────────────────────────────────┐
                    │      Numar de încãperi principale              │
                    ├──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┤
                    │  1   │  2   │  3   │  4   │  5   │  6   │  7   │
┌───────────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│debit total minim  │      │      │      │      │      │      │      │
│     [mc/h]        │  35  │  60  │  75  │  90  │  105 │  120 │  135 │
├───────────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│debit minim în     │      │      │      │      │      │      │      │
│bucatarie [mc/h]   │  20  │  30  │  45  │  45  │   45 │   45 │   45 │
└───────────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┘

    8.1.11. Pentru casele individuale izolate, unite sau înşiruite, construcţia şi echipamentele trebuie sã satisfacã urmãtoarele dispoziţii minime:
    a) bucãtãria are o gurã de extracţie realizatã cu o conductã verticalã cu tiraj natural sau printr-un dispozitiv mecanic;
    b) încãperile de serviciu sunt prevãzute cu:
    1. fie o gurã de extracţie realizatã cu un conductã verticalã cu extracţie mecanicã sau prin tiraj natural;
    2. fie o deschidere exterioarã obturabilã.
    c) fiecare încãpere principalã posedã o prizã de aer realizatã printr-un orificiu în faţadã, o conductã cu tiraj natural sau un dispozitiv mecanic, dimensionate astfel încât, împreunã cu debitul prin permeabilitatea faţadei sã asigure un debit total corespunzãtor numãrului de încãperi, echivalent celui din tabelul 8.1.1.
    8.1.12. În cazul instalãrii echipamentelor cu combustie în locuinţã, sistemul de ventilare trebuie sã poatã asigura debitele de aer necesare pentru buna lor funcţionare.
    8.1.13. Instalaţiile nu trebuie sã depãşeascã nivelul de zgomot admis în locuinţe; în acest sens, viteza maximã de circulaţie a aerului este de 5 m/s pentru conducte verticale şi 6 m/s pentru conducte orizontale.

    Tipuri de sisteme de ventilare
    8.1.14. În funcţie de tipul clãdirii, de nivelul de confort cerut de beneficiar şi de cerinţele referitoare la economia de energie, sistemele de ventilare pentru locuinţelor pot fi:
    a) în clãdirile colective:
    1. ventilare naturalã organizatã;
    2. ventilare hibridã (cu extracţie asistatã prin inducţie sau cu ventilator de aspiraţie);
    3. ventilare mecanicã cu un circuit (monoflux);
    4. ventilare mecanicã cu douã circuite (dublu flux).
    b) în clãdirile individuale:
    1. ventilare naturalã organizatã;
    2. ventilare mecanicã cu un circuit (monoflux);
    3. ventilare mecanicã cu douã circuite (dublu flux).
    8.1.15. Sistemele de ventilare se proiecteazã cu respectarea prevederilor de la pct. 8.1.1 - 8.1.12 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.1.16. În sistemele mecanice cu douã circuite se prevãd recuperatoare de cãldurã statice sau termodinamice.
    8.1.17. Clãdirile de locuit pot fi prevãzute cu sisteme de climatizare locale sau generale; în acest caz ventilarea trebuie asiguratã obligatoriu, prin aducerea de aer proaspãt în sistemul de climatizare sau prin sistem de ventilare independent de cel de climatizare.

    Elemente componente ale instalaţiilor
    8.1.18. (1) Dispozitivele de introducere a aerului în încãperi vor fi de tipul fantelor autoreglabile sau higroreglabile, de preferinţã montate în rama ferestrelor. Se pot utiliza şi grile sau valve prevãzute în peretele exterior. La ferestrele duble, se pot monta astfel de dispozitive în serie, luând în considerare reducerea de debit produsã astfel.
    (2) Dispozitivele pot fi cu sau fãrã protecţie acusticã şi trebuie:
    a) sã poatã fi reglabile de cãtre utilizator, pânã la o poziţie care sã asigure debitul minim necesar;
    b) sã poatã fi uşor demontabile pentru întreţinere;
    c) sã fie concepute astfel încât sã nu creeze curenţi de aer supãrãtori.
    (3) Orice astfel de dispozitiv trebuie sã fie agrementat tehnic.
    8.1.19. (1) Dispozitivele de extragere a aerului din încãperi pot fi grile obişnuite sau de tip higroreglabil sau autoreglabil. Dispozitivele trebuie:
    a) sã poatã fi reglabile de cãtre utilizator, pânã la o poziţie care sã asigure debitul minim necesar;
    b) sã poatã fi uşor demontabile pentru întreţinere.
    (2) Aceste dispozitive pot fi acţionate automat (comandate de senzori de luminiã sau de prezenţã) dar trebuie sã asigure în orice condiţii debitul minim necesar.
    8.1.20. Extracţia aerului din instalaţie se poate realiza fie direct din ventilator, fie prin intermediul unei conducte de extracţie; gura de evacuare trebuie sã fie astfel amplasatã încât sã nu permitã recircularea prin exterior a aerului evacuat şi sã nu depãşeascã nivelul admis de zgomot.
    8.1.21. Ventilatoarele de extracţie pot fi cu turaţie fixã sau variabilã.
    8.1.22. (1) Canalele de extracţie a aerului prin tiraj natural pot fi individuale sau colective (deservesc mai multe încãperi). Conducta colectivã este alcãtuit dintr-o conductã colectoare şi racorduri individuale la cota de plafon, care deservesc o singurã încãpere; fac excepţie bãile şi grupurile sanitare alãturate.
    (2) O conductã colectivã care racordeazã bucãtãriile nu poate deservi încãperi de altã naturã.
    8.1.23. Etanşeitatea conductelor de aer trebuie sã asigure pierderi inferioare a 5% din debit.
    8.1.24. Instalaţia se concepe astfel încât sã poatã fi uşor verificatã şi întreţinutã. În acest sens:
    a) la baza conductelor verticale se prevede un capac de vizitare;
    b) toate componentele comune care necesitã întreţinere (dispozitivele mecanice, guri de eliminare a condensului ş.a.) din instalaţii vor fi accesibile din pãrţile comune ale imobilului.
    8.2. Birouri
    8.2.1. Parametrii de calcul pentru interior (categoria de ambianţã termicã, condiţiile de calitate a aerului interior şi condiţiile de confort) se stabilesc conform subcap. 3.1 şi 4.1 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.2.2. Alegerea parametrilor aerului interior se face în funcţie de categoria de ambianţã cerutã prin tema de proiect (tabelul 4.1), pentru clãdirea/zona de birouri ce urmeazã a se realiza.
    8.2.3. Prin tema de proiect se vor indica sursele de degajare de nocivitãţi. Ele vor trebuie clar specificate în documentaţia tehnicã.
    8.2.4. Proiectantul şi beneficiarul pot conveni ca pentru o perioadã de timp (ore, zile), valorile parametrilor de confort sã poatã fi depãşite.
    8.2.5. Sarcina termicã se va determina conform subcapitolul 5.3 din prezenta reglementare tehnicã. La calculul sarcinii termice se vor lua în considerare sursele de cãldurã, ţinând cont de simultaneitatea de funcţionarea a acestora.
    8.2.6. Debitul de aer proaspãt pentru clãdirile de birouri se stabileşte conform subcapitolul 5.4 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.2.7. Viteza medie a aerului trebuie corelatã cu ceilalţi parametri de confort, conform prevederilor din subcapitolul 4.1 din prezenta reglementare tehnicã. Se pot utiliza valorile indicate în tabelul 4.5, corespunzãtoare temperaturilor de calcul, pentru un indice de curent de aer între 10-20% şi presupunând intensitatea turbulenţei de 40% (ventilare prin amestec).
    8.2.8. Pentru climatizarea clãdirilor de birouri se pot utiliza urmãtoarele sisteme de climatizare:
    a) "numai aer", cu debit de aer constant sau variabil (VAV);
    b) "aer-apã", cu ventilo-convectoare, ejecto-convectoare, plafoane de rãcire sau grinzi de rãcire;
    c) sisteme cu agent frigorific de tip VRV.
    8.2.9. Utilizarea sistemelor de climatizare se va face în conformitate cu indicaţiile din subcapitolul 4.2 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.2.10. În cazul utilizãrii sistemelor de climatizare de tip aer-apã sau cu a celor de tip VRV, dacã acestea funcţioneazã numai în recirculare, este obligatorie utilizarea unor instalaţii de introducere a debitului necesar de aer proaspãt.
    8.2.11. Se recomandã utilizarea instalaţiilor de introducere a aerului proaspãt cu recuperare de cãldurã conţinutã în aerul evacuat; în acest caz sistemul de recuperare nu trebuie sã permitã transferul de poluanţi din aerul extras în aerul proaspãt.
    8.2.12. Introducerea aerului proaspãt sau amestecat (în funcţie de sistemul de climatizare) se realizeazã prin guri de aer, direct în încãperile climatizate. Gurile de aer alese vor respecta condiţiile impuse în subcap. 6.1 din prezenta reglementare tehnicã. La gurile de aer se prevãd elemente de reglare a debitelor de aer conform pct. 6.2.39 - 6.2.57 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.2.13. Extragerea aerului proaspãt se face prin guri amplasate în încãperile climatizate. O parte a debitului de aer poate fi transferatã prin grile de transfer, cãtre grupurile sanitare.
    8.2.14. Amplasarea agregatelor de tratare se face astfel ca traseele de conducte sã fie cât mai scurte.
    8.2.15. Se recomandã ca instalaţiile folosite pentru ventilare sau climatizare sã fie astfel proiectate încât sã poatã fi folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
    8.2.16. Amplasarea agregatului de tratare se poate face în exterior sau în încãperi tehnice special amenajate. Se va ţine cont ca nivelul de zgomot din încãperi sã nu depãşeascã nivelul admis.
    8.2.17. Ventilarea grupurilor sanitare se realizeazã prin aspiraţie. Aerul de compensare va fi preluat din zonele de birouri prin grile de transfer. La grupuri sanitare mari, se poate realiza şi introducere de aer în încãperile tampon.
    8.2.18. Ventilatoarele de extracţie se amplaseazã pe acoperiş sau în camere tehnice de la ultimul nivel. Ele vor respecta condiţiile de nivel de zgomot impus pentru clãdirea climatizatã şi pentru clãdirile învecinate.

    8.3 Hoteluri
    8.3.1. Alegerea sistemul de ventilare/climatizare pentru clãdiririle hoteliere se face în funcţie de categoria hotelului şi de nivelul de confort ce trebuie asigurat.
    8.3.2. Pentru hotelurile de 1 şi 2 stele se asigurã ventilarea spaţiilor de cazare şi anexe cu unul din urmãtoarele sisteme:
    a) ventilare mecanicã cu un singur circuit (simplu flux), cu guri de aer higroreglabile sau debit constant şi evacuare mecanicã, fãrã tratarea aerului introdus;
    b) ventilare mecanicã cu douã circuite (dublu flux), cu încãlzirea aerului introdus. În cazul ventilãrii dublu flux este indicatã utilizarea sistemelor cu recuperare a cãldurii; în acest caz sistemul de recuperare nu trebuie sã permitã transferul de poluanţi din aerul extras în aerul proaspãt.
    8.3.3. (1) Organizarea ventilãrii controlate a spaţiilor de cazare se face dupã principiul general: introducere de aer proaspãt în camera de hotel şi extracţia aerului viciat prin sala de baie şi evacuarea sa în exterior.
    (2) Ventilarea spaţiilor de primire (recepţie) se face în suprapresiune în raport cu încãperile alãturate.
    8.3.4. (1) Pentru hotelurile de 3 sau mai multe stele se asigurã climatizarea spaţiilor de cazare precum şi a spaţiilor de primire (recepţie) şi a circulaţiilor, a spaţiilor pentru comerţ şi servicii precum şi a spaţiilor pentru sport şi divertisment.
    (2) Pot fi exceptate hotelurile de 3 stele care sunt amplasate în zone montane şi au sistem de încãlzire pentru iarna. În acest caz, ventilarea se va realiza cu unul din sistemele prezentate la pct. 8.3.2 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.3.5. (1) Climatizarea spaţiilor din hotel se realizeazã cu unul din urmãtoarele sisteme de climatizare:
    a) climatizare "numai aer" cu debit de aer variabil;
    b) climatizare "aer - agent frigorific" de tip Multi-Split sau VRV;
    c) climatizare "aer-apã", cu ventiloconvectoare sau pompe de cãldurã pe bucla de apã.
    (2) Sistemele de climatizare folosite vor respecta condiţiile de realizare impuse în subcap. 4.2 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.3.6. Unitãţile interioare în cazul sistemului "aer - agent frigorific" şi unitãţile terminale din cazul sistemului "aer - apã" pot fi aparente sau montate în tavanul fals. În acest caz se recomandã ca racordarea acestora la gurile de introducere şi aspiraţie sã se facã cu plenumuri şi conducte de aer.
    8.3.7. Amplasarea unitãţilor de tavan se va face pe cât posibil în afara spaţiilor climatizate iar în cazul camerelor de cazare în holurile acestora. Se vor prevedea spaţii de acces pentru înspecţie şi întreţinere.
    8.3.8. În cazul sistemelor "aer - agent frigorific" şi "aer-apã" se prevede o instalaţie de ventilare. Introducerea aerului de ventilare se va face funcţie de sistemul de climatizare adoptat:
    a) La sistemele de climatizare "aer - agent frigorific" cu unitãţi interioare tip Multi-Split sau VRV necanalizabile şi la sistemul "aer - apã" cu unitãţi terminale aparente, introducerea aerului de ventilare se face în încãperile climatizare;
    b) La sistemele de climatizare "aer - agent frigorific" cu unitãţi VRV canalizabile sau la sistemul "aer-apã" cu aparate terminale canalizabile, introducerea aerului de ventilare se face în apropierea plenumului de aspiraţia al acestora sau direct în plenum.
    8.3.9. Pentru toate categoriile de hoteluri şi pentru toate spaţiile, debitul de aer de ventilare ce trebuie introdus se determinã conform pct. 5.4.3 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.3.10. Extragerea aerului de ventilare se face prin camerele de baie, spaţii anexe, precum vestiare sau grupuri sanitare comune şi se va realiza cu instalaţii cu ventilator unic sau cu ventilatoare locale cu clapetã antiretur.

    8.4. Centre comerciale
    8.4.1. Centrele comerciale vor fi climatizate în toate spaţiile de vânzare şi de acces al publicului. Anexele acestora vor fi ventilate natural sau mecanic conform specificului propriu.
    8.4.2. Climatizarea acestor spaţii se poate face cu un singur tip de sistem de climatizare sau prin combinarea mai multor tipuri de sisteme.
    8.4.3. (1) Este recomandatã climatizarea spaţiilor de vânzare cu sisteme de climatizare monozonã de tipul "numai aer". Tratarea aerului vehiculat se poate realiza cu agregate de tip ROOF TOP sau cu ajutorul unor agregate amplasate în încãperi speciale sau chiar în spaţiul deservit.
    (2) Acelaşi sistem de climatizare folosit în spaţiile mari se va folosi şi în spaţiile de acces ale publicului.
    8.4.4. Climatizare spaţiilor comerciale mici se va realiza cu sisteme descentralizate de tip VRV, multisplit, pompe de cãldurã pe bucla de apã. Pentru aerul proaspãt necesar se prevede o instalaţie de ventilare. Introducerea aerului de ventilare se face funcţie de sistemul de climatizare adoptat.
    8.4.5. Sistemele de climatizare folosite vor respecta condiţiile impuse în capitolul 5 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.4.6. Sistemele de climatizare numai aer pot fi folosite şi pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu, dacã se respectã condiţiile impuse pentru instalaţiile de desfumare.
    8.4.7. Se vor lua mãsuri ca sistemele de climatizare folosite sã nu interacţioneze sau sã perturbe funcţionarea instalaţiilor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi ale centrului comercial.
    8.4.8. Toate spaţiile comerciale vor avea aport de aer proaspãt, pentru ventilare. Acesta poate fi tratat cu o instalaţie centralizatã sau local. Debitul minim de aer proaspãt va fi stabilit pe baza unui indice de suprafaţã sau pe baza unui numãr de vizitatori estimat, cu ajutorul debitului specific.
    8.4.9. În scopul economiei de energie, se recomandã ca debitul de aer proaspãt sã fie variabil, aservit concentraţiei de CO(2) din aerul evacuat.
    8.4.10. Aerul viciat din spaţiile comerciale mici, va fi evacuat în totalitate prin grupurile sanitare sau o parte a debitului prin grupurile sanitare şi restul prin guri de transfer cãtre spaţiile de circulaţie de unde va fi evacuat centralizat, cu instalaţia de climatizare a zonelor de acces.
    8.4.11. Amplasarea prizelor de aer proaspãt şi a gurilor de aer evacuat va respecta condiţiile de la subcap. 6.6 din prezenta reglementare tehnicã.

    8.5. Clãdiri pentru învãţãmânt
    8.5.1. Clãdirile din învãţãmânt trebuie ventilate/climatizate astfel încât sã respecte cerinţele de calitate a aerului şi de confort prevãzute la subcap. 3.1 şi 4.1 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.5.2. Clãdirile din învãţãmânt se prevãd cu instalaţii de ventilare mecanicã sau naturalã care sã asigure calitatea aerului interior, pentru a se evita scãderea vigilenţei, oboseala şi în consecinţã nereuşitã şcolarã a elevilor.
    8.5.3. Debitele minime de aer proaspãt pentru un ocupant sunt urmãtoarele:
    a) 15 mc/h/pers pentru grãdiniţe, şcoli sau colegii;
    b) 18 mc/h/pers pentru încãperi din licee, seminarii, camere de cazare, birouri, sãli de reuniuni;
    c) 22 mc/h/pers pentru sãli de mese;
    d) 30 mc/h/pers pentru grupuri sanitare izolate;
    e) 10 la 20 mc/h/masã, pentru bucãtãrii colective, în funcţie de numãrul de mese la care servirea se face simultan.
    8.5.4. Instalaţia de ventilare mecanicã se poate realiza pentru întreaga clãdire sau pentru anumite zone ale acesteia, folosind sistemele descrise la subcap. 3.2 din prezenta reglementare tehnicã.
    8.5.5. La ventilarea mecanicã dublu flux, introducerea şi extracţia aerului se realizeazã de regulã astfel încât sã se poatã recupera cãldura din aerul evacuat. în acest caz:
    a) aerul introdus va fi filtrat şi tratat; procesul minim va consta în încãlzirea acestuia în situaţia de iarnã, la o temperaturã de refulare egalã cu temperatura interioarã de calcul;
    b) recuperarea cãldurii se realizeazã folosind recuperatoare cu plãci, cu tuburi termice sau rotative. Realizarea agregatelor de tratare a aerului se va face conform condiţiilor impuse în subcap. 6.6 din prezenta reglementare tehnicã;
    c) acolo unde nu pot fi amplasate agregate cu recuperatoare de cãldurã, instalaţia de ventilare mecanicã poate fi realizatã fãrã conducte de extracţie. Extracţia aerului în acest caz se va realiza prin suprapresiune cãtre coridoare, de unde va fi evacuat cãtre exterior cu ajutorul ventilatoarelor.
    8.5.6. Se recomandã ca instalaţia de ventilare mecanicã sã fie realizatã astfel încât ea ca sã poatã fi folositã şi pentru evacuare fumului şi a gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
    8.5.7. Conductele de aer folosite în spaţiile comune se executã din materiale incombustibile şi vor respecta condiţiile impuse în subcap. 6.2 din prezenta reglementare tehnicã. Pentru distribuţia aerului în interiorul sãlilor ocupate de elevi se poate utiliza sistemul de ventilare prin amestec sau prin deplasare, cu guri de aer specifice fiecãrui sistem de ventilare ales. Pot fi utilizate de asemenea conductele de aer textile cu distribuţie uniformã a aerului.
    8.5.8. Gurile de aer se dimensioneazã astfel încât viteza aerului în zona ocupatã sã nu depãşeascã limitele indicate în tabelul 4.5.
    8.5.9. La ventilarea mecanicã simplu flux, se recomandã ca:
    a) introducerea aerului proaspãt sã se facã natural prin guri higroreglabile amplasate în tâmplãria ferestrelor din sãlile ocupate de elevi şi/sau în pereţii acestora;
    b) extragerea aerului sã se face prin suprapresiune cãtre coridoare, de unde aerul sã fie evacuat cãtre exterior cu ajutorul ventilatoarelor.
    8.5.10. Ventilarea prin deschiderea ferestrelor se va folosi doar la clãdirile existente, dacã acestea nu pot fi dotate cu instalaţii de ventilare mecanicã.
    8.5.11. În situaţiile de la pct. 8.5.9 şi 8.5.10, puterea termicã a instalaţiei de încãlzire trebuie sã asigure şi încãlzirea debitului de aer introdus în fiecare încãpere în parte.
    8.5.12. Pentru ventilarea prin deschiderea ferestrelor se vor redacta mãsuri care sã contribuie la formarea utilizatorilor, pentru asigurarea unei eficienţe satisfãcãtoare, ca de exemplu ventilarea în pauzele dintre ore, dintre ciclurile de învãţãmânt, etc.

    8.6. Piscine
    8.6.1. Parametrii aerului interior pentru piscinele interioare sunt:
    a) pentru piscine obişnuite:
    1. temperatura apei din bazinul piscinei t(apã) = 26°C;
    2. temperatura aerului interior t(i) = 28°C;
    3. umiditatea relativã Øi = 60%;
    b) pentru situaţia în care beneficiarul doreşte o temperaturã mai ridicatã:
    1. temperatura apei din bazinul piscinei t(apã) = 30°C;
    2. temperatura aerului interior va fi: t(i) = 32°C;
    3. umiditatea relativã maximã Øi = 45%;
    c) în cazul piscinelor medicale:
    1. temperatura apei din bazinul piscinei t(apã) = 36°C;
    2. temperatura interioarã t(i) = 28°C;
    3. umiditatea relativã maximã Øi = 50%.
    8.6.2. Piscinele acoperite se doteazã cu instalaţii de climatizare şi/sau de dezumidificare, capabile sã menţinã parametrii interiori în limitele dorite. Se evitã pe cât posibil dezumidificarea piscinelor folosind instalaţii de aer cald cu aer proaspãt.
    8.6.3. Sistemele de dezumidificare ale piscinelor mici vor fi independente, mobile sau fixe şi vor avea instalaţii frigorifice încorporate.
    8.6.4. (1) Pentru piscinele mari, agregatele de tratare vor utiliza maşini frigorifice încorporate care vor fi folosite simultan pentru dezumidificare şi reîncãlzirea aerului tratat.
    (2) Agregatelor vor folosi aer proaspãt şi vor avea recuperatoare de cãldurã pentru utilizarea eficientã a anergiei.
    (3) Pentru încãlzirea apei din piscinã se vor folosi recuperatoarele de cãldurã din cadrul agregatelor de tratare, instalaţii independente sau panouri solare.
    8.6.5. Debitul de aer pentru dezumidificare se calculeazã pentru condiţii medii de iarnã.
    8.6.6. Distribuţia aerului la piscine se realizeazã de regulã de tip jos-sus:
    a) introducerea aerului se face prin partea de jos a încãperii şi dacã este posibil pe sub ferestre pentru a combate curenţii reci din dreptul ferestrelor;
    b) extracţia aerului se face la partea superioarã a încãperii şi atunci când e posibil se va face şi o extracţie din apropierea bazinului pentru a elimina mirosurile neplãcute;
    c) fac excepţie dezumidificatoarele fixe sau mobile, de dimensiuni mici, la care aerul este aspirat pe jos şi refulat pe sus.
    8.6.7. (1) Conductele de aer se executã din materiale rezistente la umiditate (tablã zincatã, tablã acoperitã, tablã inox, PVC, poliuretan placat cu aluminiu, etc):
    (2) Conductele de extracţie trebuie izolate termic pentru a se evita condensarea vaporilor de apã în conductã.
    (3) Conductele de introducere se amplasezã în apropierea bazinului astfel încât gurile de refulare fie în zona de lucru, cât mai aproape de suprafaţa apei din bazin.
    8.6.8. La reabilitarea piscinelor se poate utiliza un sistem sus-sus dacã conductele de aer existente nu pot fi refolosite din cauza uzurii sau dificultãţilor de acces. Jetul de aer realizat de gurile de refulare trebuie sã ajungã în zona de lucru, cu vitezã de confort. În acest caz se pot utiliza şi conducte din material textil dimensionate corespunzãtor.
    8.6.9. Bazinul piscinei se va acoperi cu folie de material plastic în perioadele de nefolosire, pentru a reduce evaporarea şi consumurile energetice.
    8.6.10. Gurile de aer amplasate în zona de lucru vor fi rezistente la lovituri mecanice.
    8.6.11. Pentru reducerea sarcinii termice a agregatelor în situaţia de iarnã se va folosi un sistem independent de încãlzire. Încãlzirea electricã nu este permisã.
    8.6.12. Pentru realizarea unui confort superior se recomandã realizarea unei încãlziri prin pardosealã, în zona de intrare şi ieşire din bazin pentru a elimina senzaţia de rece şi pentru a usca mai repede pardoseala.
    8.6.13. Pentru realizarea unor piscine cu consumuri mici de energie şi cu o eficienţã ridicatã a instalaţiilor, trebuie respectate urmãtoarele cerinţe:
    a) elementele de construcţie vor avea o transmitanţã termicã redusã;
    b) elementele de construcţie vor avea bariere de difuzie a vaporilor iar izolaţia termicã se va monta la exterior.

    8.7. Restaurante
    8.7.1. Pentru ventilarea/climatizarea restaurantelor se vor folosi instalaţii independente pentru sala de mese şi bucãtãrie.
    8.7.2. Climatizarea sãlilor de mese se va realiza cu:
    a) sisteme de climatizare "numai aer" cu debit de aer constant sau variabil;
    b) sisteme de climatizare "aer-apã";
    c) sisteme de climatizare cu "aer - agent frigorific".
    8.7.3. Sala de mese se ventileazã/climatizeazã în regim de suprapresiune faţã de bucãtãrie şi spaţiile sanitare dar în depresiune faţã de holul de intrare. Regimul de suprapresiune va fi corelat cu cel al încãperilor anexe învecinate astfel încât pe ansamblul restaurantului, debitele de aer sã fie echilibrate. Dacã sala de mese este compartimentatã cu spaţii pentru fumãtori şi nefumãtori, spaţiul pentru nefumãtori trebuie sã fie în suprapresiune faţã de cel pentru fumãtori.
    8.7.4. În cazul utilizãrii sistemului de climatizare "numai aer" se recomandã sistemul de distribuţie prin deplasare sau prin amestec de tip "jos-sus". Dacã aceste sisteme de distribuţie nu se pot utiliza, se va utiliza sistemul de distribuţie prin amestec de tip "sus-jos-sus" sau "sus-sus".
    8.7.5. La toate sistemele, dispozitivele de introducere şi de extragere a aerului vor fi astfel alese şi amplasate încât sã nu existe scurt circuitarea aerului introdus.
    8.7.6. Dacã debitul de aer necesar preluãrii cãldurii şi umiditãţii este mai mare decât debitul de aer proaspãt, debitul de aer suplimentar nu va fi recirculat.
    8.7.7. În cazul utilizãrii sistemelor de climatizare "aer-apã" sau cu "agent frigorific", pentru introducerea aerului proaspãt (de ventilare) necesar, se prevede un sistem de tip "numai aer" care va respecta cerinţele prevãzute la pct. 8.2.11 - 8.2.14.
    8.7.8. Agregatele de tratare a aerului pentru climatizare vor avea ventilatoare cu douã turaţii pentru situaţiile de încãrcare termicã redusã.
    8.7.9. Ventilarea grupurilor sanitare se va face prin extracţie (aspiraţie).
    8.7.10. Ventilatoarele de extracţie vor fi amplasate pe acoperiş sau în camere tehnice de la ultimul nivel. Ele vor respecta condiţiile de nivel de zgomot impus pentru clãdirea climatizatã şi pentru clãdirile învecinate.
    8.7.11. Se recomandã ca instalaţiile folosite pentru ventilarea sau climatizare sã fie astfel proiectate încât sã poatã fi folosite şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
    8.7.12. Pentru ventilarea bucãtãriilor se va folosi un regim de depresiune sau un regim echilibrat de presiune.
    8.7.13. Pentru reducerea consumurilor energetice, echiparea bucãtãriei se va face astfel ca utilajele cu degajare importantã de cãldurã sã fie grupate şi dimensionate la cerinţele reale ale restaurantului.
    8.7.14. Pentru bucãtãriile mici se poate utiliza ventilarea naturalã.
    8.7.15. (1) Ventilarea bucãtãriile mari se va realiza cu ajutorul hotelor amplasate deasupra utilajelor de preparare a hranei. Se recomandã utilizarea hotelor cu inducţie pentru a reduce consumul de energie.
    (2) Hotele, conductele de evacuare şi alte dispozitive de captare trebuie sã fie realizate din materiale din clasa A(1) de reacţie la foc.
    (3) Hotele şi conductele de evacuare se amplaseazã la cel puţin 0,5 m faţã de elemente şi materiale alcãtuite din materiale combustibile.
    (4) Hotele, conductele de evacuare şi alte dispozitive de captare se izoleazã faţã de elementele şi materialele combustibile situate la mai puţin de 1,00 m.
    (5) La trecerile prin pereţi şi planşee, precum şi în interiorul încãperilor cu altã destinaţie, conductele de evacuare trebuie sã fie realizate din materiale din clasa A1 de reacţie la foc şi sã asigure rezistenţa la foc egalã cu cea a elementelor strãpunse, dar nu mai puţin de EI 60(h0 i<->o) sau EI 60(ve i<->o), funcţie de modul de montare, vertical sau orizontal.
    (6) Ventilatoarele de evacuare trebuie sã fie rezistente la foc F300 60. Racordurile dintre ventilatoarele de evacuare şi conducte trebuie sã fie din clasa de reacţie la foc A2-s1,d0.
    (7) Cablurile/conductoarele electrice de alimentare a motoarelor electrice ale ventilatoarelor de evacuare trebuie sã fie cu întârziere la propagarea flãcãrilor, potrivit reglementãrilor aplicabile.
    8.7.16. În cazul în care nu pot fi folosite acest tip de hote, se va folosi pentru compensare, aer încãlzit în situaţiile când temperatura este aerului exterior este mai micã decât a aerului interior. La bucãtãriile mari se recomandã utilizarea instalaţiile de introducere cu rãcire pe timpul verii.
    8.7.17. Aerul evacuat de la bucãtãrii trebuie întotdeauna trecut printr-o primã treaptã cu filtru special pentru grãsimi, care sã poatã fi înlocuit şi curãţat cu uşurinţã. Extracţia aerului va ţine cont de prescripţiile prevãzute la pct. 6.2.30 - 6.2.32.
    8.7.18. Conductele de aer vor respecta condiţiile de etanşeitate impuse la pct. 6.2.86 - 6.2.90.
    8.7.19. Se recomandã recuperarea cãldurii din aerul evacuat cu recuperatoare cu tuburi termice sau cu fluid intermediar. Nu este admisã folosirea recuperatoarelor rotative din cauza riscului de transfer de poluanţi.

    8.8. Hale industriale
    8.8.1. Proiectarea instalaţiilor de ventilare la halele industriale va lua în considerare factorii tehnici, economici, energetici şi umani care intervin, ceea ce presupune cunoaşterea clãdirii, a locurilor de muncã şi a tehnologiilor.
    8.8.2. Concepţia unui sistem de ventilare va avea în vedere urmãtoarele aspecte:
    a) definirea clãdirii şi a locurilor de muncã, cu un inventar complet de date referitoare la procesele industriale, la oameni, la condiţiile de mediu, etc.;
    b) determinarea şi clasificarea nivelului de risc al surselor de poluare; stabilirea caracteristicilor fizico-chimice şi toxicologice ale poluanţilor;
    c) determinarea soluţiilor tehnice de captare şi de ventilare ţinând cont, pe de o parte, de procesul industrial, de evoluţia lui posibilã şi de modificãrile ce le antreneazã asupra dispozitivelor de ventilare şi pe de altã parte, de eventualele incompatibilitãţi dintre poluanţi (praf, umiditate, cianuri şi acizi) care necesitã separarea circuitelor;
    d) determinarea parametrilor (debite, viteze de aer, temperaturi, etc.) şi calculul instalaţiilor (diametre, pierderi de sarcinã, putere instalatã, etc.);
    e) alegerea componentelor instalaţiei (aparate terminale, conducte, materiale, ventilatoare, etc.);
    f) stabilirea şi prevederea componentelor ce trebuie acţionate sau controlate în funcţiune;
    g) recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi determinarea valorilor de referinţã.

    Riscuri asupra organismului uman
    8.8.3. Substanţele utilizate sau fabricate în industrie pot avea diverse efecte nefaste pentru organismul uman; de aceea un obiectiv minimal este menţinerea unei atmosfere necesare pentru evitarea îmbolnãvirii personalului. În acest scop se utilizeazã valorile limitã de referinţã pentru concentraţiile de substanţe nocive şi o valoare limitã de expunere (anexa nr. 31 din Norme generale de protecţie a muncii, aprobate prin Ordin nr. 508/933/2002).
    8.8.4. Praful prin natura lui, fie cã este iritant, corosiv, fibros, toxic, alergizant sau patogen, fie prin simpla sa prezenţã are efecte pulmonare chiar dacã nu prezintã caracter nociv (anexa nr. 32 din Norme generale de protecţie a muncii, aprobate prin Ordin nr. 508/933/2002).
    8.8.5. Gazele sunt agresive pentru sãnãtate dacã sunt toxice, iritante sau corosive. Pe de altã parte, fie cã sunt agresive sau nu, prezintã un risc de asfixiere şi lipsã de oxigen respirabil (anexa nr. 33 din Norme generale de protecţie a muncii).

    Riscuri de explozie
    8.8.6. Atmosfera unui loc de muncã este explozivã dacã, dupã ce s-a produs aprinderea în amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formã de gaze, vapori, ceaţã sau pulberi, combustia se propagã în întregul amestec nears (conform art. 2 lit. B din H.G. nr. 752/2004).
    8.8.7. O atmosferã potenţial explozivã este o atmosferã care poate deveni explozivã datoritã condiţiilor locale şi operaţionale (conform art. 2 lit. C din H.G. nr. 752/2004).
    8.8.8. O atmosferã explozivã se poate forma în exploatare normalã în încãperi închise sau insuficient ventilate, în vecinãtatea încãperilor unde se aflã pompe de fluide combustibile, recipienţi prezentând suprafeţe libere de lichide inflamabile, de bidoane neacoperite, etc.
    8.8.9. Atmosfera explozivã se poate forma şi accidental prin scurgerile din recipienţii din magazii aflate în stoc, închise sau insuficient aerate, scurgerile din conductele de transport de lichide, gaze inflamabile sau poluanţi, scurgerile din instalaţiile de combustie.
    8.8.10. În cea mai parte gazelor şi vaporilor inflamabili în amestec cu aerul prezintã pericol de explozie; domeniul de concentraţii periculoase este cuprins între limitele inferioare şi superioare de explozie. Prin ventilare trebuie sã se asigure ca sã nu se depãşeascã valorile limitei inferioare de explozie.
    8.8.11. Praful şi pulberile combustibile nu formeazã în mod obişnuit concentraţii explozive în atmosfera locurilor de muncã. Totuşi operaţiile curente - reparare, încãrcare sau descãrcare de produse pulverulente pot crea nori periculoşi: pulberi de granulometrie finã (<200\f2æm) depuse în straturi şi punerea în suspensie de curenţii de aer, sau pulberile emise de aparate neetanşe pot crea nori explozivi: praf de carbon, de sulf, de materiale organice ca fãina, zahãrul, laptele, amidon, cereale lemn, materiale plastice, pulberi metalice.
    8.8.12. Concentraţia minimã de explozie a unei pulberi depind de mai mulţi parametri: granulometrie, energia sursei de inflamare în special. Concentraţia minimã de explozie a unei pulberi este cuprinsã între 20 şi 100 g/mc. Concentraţia maximã de explozie este în general superioarã valorii de 1 kg/mc.
    8.8.13. Pentru evitarea exploziei pulberilor inflamabile se vor realiza:
    a) o etanşeitate bunã, pe cât este posibil, a aparatelor şi maşinilor (cu excepţia celor din care existã scurgeri tehnologice: mori, site, elevator, bandã transportoare, amestecãtor, etc.);
    b) captarea pulberilor produse de maşini la sursã, pe cale uscatã sau pe cale umedã, (şlefuitor, polizor, etc.);
    c) menţinerea suprafeţelor curate în încãperilor de depozitare.

    Riscuri date de expunerea la cald şi rece
    8.8.14. Pentru limitarea expunerii la cald şi la rece se pot utiliza instalaţii de ventilare care sã asigure viteze şi temperaturi ale aerului care sã realizeze condiţii acceptabile de muncã, prin efect convectiv.

    Sisteme de ventilare
    8.8.15. Sistemele utilizate pentru ventilarea halelor industriale vor fi dupã caz:
    a) ventilarea localã (prin aspiraţie localã),
    b) ventilarea generalã realizatã prin amestec,
    c) ventilarea combinatã (localã şi generalã).
    8.8.16. Ventilarea localã va realiza captarea poluanţilor cât mai aproape de sursa de emisie, pentru a limita dispersia lor în toatã atmosfera încãperii; acest sistem trebuie folosit acolo unde sunt surse de emisie importante şi concentrate de poluanţi.
    8.8.17. Ventilarea generalã va realiza diluţia poluanţilor cu ajutorul debitului de aer proaspãt pentru a diminua concentraţia substanţelor poluante pânã la valoarea concentraţiei minime admise.

    Ventilarea prin aspiraţie
    8.8.18. Ventilarea prin aspiraţie trebuie sã respecte urmãtoarele principii de realizare:
    a) acoperirea maximã posibilã a zonei de producere a poluanţilor;
    b) captarea sã se facã cât mai aproape de zona de emisie;
    c) plasarea dispozitivului de captare trebuie sã se facã astfel încât operatorul sã nu fie între acesta şi sursa de poluare;
    d) utilizarea mişcãrilor naturale ale poluanţilor;
    e) realizarea unei viteze suficiente a aerului pentru antrenarea poluanţilor;
    f) repartizarea uniformã a vitezelor de aer la nivelul zonei de captare;
    g) compensarea aerului corespunzãtor debitului aspirat de dispozitivele de aspiraţie localã;
    h) evitarea curenţilor de aer şi a senzaţiei de inconfort termic;
    i) evacuarea aerului poluat în afara zonei de intrare a aerului proaspãt;
    j) tratarea aerului evacuat, dupã caz, pentru reţinerea poluanţilor astfel încât sã fie respectate concentraţiile admise la emisie.
    8.8.19. Se utilizeazã trei tipuri de dispozitive de captare: dispozitive de acoperirea sursei de degajare, dispozitive inductoare şi dispozitive receptoare.
    8.8.20. Dispozitivele de acoperire a sursei de degajare pot fi închise (carcase, cabine închise), semiînchise (cabine semiînchise, nişe) sau deschise (hote, aspiraţii laterale la bãi industriale, guri de captare etc). în funcţie de procesul tehnologic, se aleg dispozitivele cu gradul de închidere cel mai ridicat.
    8.8.21. Debitele de aer aspirate, sunt cele indicate pentru procesul tehnologic. Dacã debitul de aer nu este indicat, se calculeazã în funcţie de viteza aerului din deschiderea dispozitivului; aceastã vitezã se va alege în funcţie de toxicitatea poluantului aspirat şi având în vedere ca procesul sã nu fie perturbat.
    8.8.22. Prin proiectarea dispozitivului de aspiraţie se va realiza o repartiţie uniformã a vitezei în deschidere; în acest scop se pot realiza compartimentãri, ecrane, lamele de dirijare. evitând crearea zonelor de turbulenţã prin obstacole, margini ascuţite, etc.
    8.8.23. Dispozitivele de captare inductoare, plasate aproape de sursã, vor genera un curent de aer în zona de emisie pentru antrenarea poluatului în dispozitivul de aspiraţie şi în conductele de transport; curentul de aer generat va avea şi rol de perdea de aer care sã împiedice dispersia poluantului spre încãpere.
    8.8.24. La proiectarea dispozitivelor de captare se va avea în vedere pe lângã conformarea aeraulicã judicioasã, asigurarea rezistenţei mecanice, a stabilitãţii şi rezistenţa la coroziune a materialului în funcţie de poluantul transportat.

    Ventilarea generalã pentru diluarea poluanţilor
    8.8.25. Ventilarea generalã din halele industriale trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
    a) sã se realizeze ca sistem unic numai dacã ventilarea localã este tehnic imposibilã;
    b) sã realizeze compensarea aerului evacuat prin sistemele locale de evacuare; aerul de compensare va fi încãlzit;
    c) sã asigure în plus diluarea "scãpãrilor de poluanţi" de la sistemele locale de evacuare,
    d) sã se utilizeze de preferinţã o introducere şi o extracţie mecanicã. Extracţie naturalã este posibilã în hale înalte şi în locurile cu surse mari de cãldurã;
    e) evacuarea aerului poluat sã se facã departe de zona de intrare (priza) a aerului proaspãt.
    f) dispozitivele de introducere şi extracţie a aerului se vor amplasa astfel încât:
    1. aerul sã circule într-o mişcare generalã din zonele curate cãtre zonele poluate;
    2. sã evite formarea zonelor neventilate;
    3. sã se evite formarea unor curenţi de aer care sã producã senzaţie de inconfort termic;
    4. locurile de muncã sã nu fie amplasate între sursã şi extracţie;
    5. mişcarea creatã a aerului sã fie în acelaşi sens cu deplasarea naturalã a poluanţilor, în particular sã urmãreascã efectul ascensional al gazelor calde.
    8.8.26. În încãperile în care se degajã produse toxice sau asfixiante se va realiza o ventilare în depresiune.
    8.8.27. În cazul încãperilor adiacente cu poluare specificã diferitã, se va investiga în plus independenţa ventilatoarelor prin dispunerea între ele a unor sas-uri menţinute în suprapresiune de aer proaspãt. Atunci când, din raţiuni specifice procesului industrial, încãperea trebuie sã fie menţinutã în suprapresiune, sas-urile vor fi menţinute în depresiune.

    9. Mãsuri şi soluţii pentru creşterea eficienţei energetice a instalaţiilor de ventilare climatizare.
    9.1. Izolarea termicã a instalaţiilor
    9.1.1. Izolarea termicã a elementelor componente din cadrul instalaţiilor de ventilare/climatizare trebuie realizatã oriunde este nevoie de limitarea pierderilor de energie de cãtre fluidele care o transportã sau o stocheazã; grosimea izolaţiei termice în acest scop se determinã pe criterii tehnico-economice ţinând cont de datele specifice ale proiectului respectiv.
    9.1.2. Conductele de aer se izoleazã termic în urmãtoarele situaţii:
    a) sunt montate în exteriorul clãdirilor;
    b) traverseazã spaţii neclimatizate sau neîncãlzite;
    c) existã riscul condensãrii pe suprafaţa conductelor de aer (traverseazã spaţii cu umiditate ridicatã);
    d) transportã aer cu temperaturã ridicatã existând pericolul de accidentare la atingere;
    e) transportã aer sau gaze cu temperaturã ridicatã şi traverseazã spaţii cu pericol de incendiu;
    f) transportã gaze, vapori sau praf inflamabil şi traverseazã spaţii cu temperaturã ridicatã; în acest caz trebuie sã se asigure la suprafaţa conductelor de aer temperaturi nepericuloase.
    9.1.3. Conductele de agent termic sau frigorific se izoleazã termic pe toatã lungimea traseelor, indiferent de spaţiile traversate.
    9.1.4. Echipamentele instalaţiilor de ventilare/climatizare se izoleazã termic corespunzãtor, în special în situaţia montajului exterior.
    9.1.5. Materialele utilizate la izolarea termicã a instalaţiilor de ventilare/climatizare trebuie sã satisfacã urmãtoarele condiţii:
    a) sã fie incombustibile sau greu combustibile [clasele de reacţie la foc A(1),A(2)] sau dificil inflamabile (clasele de reacţie la foc B,C,D);
    b) sã fie neputrescibile;
    c) sã aibã proprietãţi izolante stabile în timp;
    d) sã fie rigide la temperaturi ridicate;
    e) sã poatã fi utilizate corespunzãtor pentru temperaturi coborâte acolo unde este nevoie (conducte de agent frigorific, conducte de apã rãcitã, echipamente pentru înmagazinare apã rãcitã);
    f) sã nu fie toxice sau sã nu conducã la degajãri toxice la temperaturi ridicate.
    9.1.6. Se vor lua mãsuri pentru protejarea corespunzãtoare a suprafeţei exterioare a izolaţiei termice ţinând seama de condiţiile de expunere la umiditate, lovituri mecanice, pericol de incendiu şi explozie din spaţiile unde este amplasatã.

    9.2 Recuperarea şi stocarea cãldurii şi utilizarea surselor regenerabile
    9.2.1. În scopul realizãrii unor instalaţii de ventilare/climatizare cu consum redus de energie trebuie utilizatã recuperarea de cãldurã din sistem. Recuperarea cãldurii din aerul extras din încãperi se realizeazã prin recirculare, prin transfer, prin schimbatoare recuperative sau regenerative, sau prin procese termodinamice (pompe de cãldurã, schimbãtoare cu tuburi termice, etc.).
    9.2.2. Se recomandã de asemenea sã se analizeze şi sã se aplice orice soluţie economicã de recuperare a cãldurii din surse de cãldurã din afara sistemului de ventilare/climatizare (soare, sol, aer exterior, cãldurã rezidualã din procesele industriale etc).
    9.2.3. Recircularea aerului este permisã în funcţie de calitatea aerului extras. Astfel:
    a) aerul extras din categoria ETA 1 poate fi recirculat sau transferat;
    b) aerul extras de categoria ETA 2 nu poate fi recirculat dar poate fi transferat în toalete, garaje şi alte spaţii similare;
    c) aerul extras de categoriile ETA 3 şi ETA 4 nu poate fi recirculat sau transferat.
    9.2.4. La recuperarea cãldurii din aerul extras se respectã urmãtoarele prevederi:
    a) tipul şi încercãrile de etanşeitate a instalaţiilor de recuperare a cãldurii se fac conform prevederilor din standardul SR EN 308:2000.
    b) când aerul extras este de categoria ETA 2, este necesarã funcţionarea în suprapresiune a pãrţii alimentate cu aer proaspãt a recuperatorului de cãldurã.
    c) atunci când se aplicã recuperarea cãldurii de tip aer-aer pentru aer extras din categoria ETA 3, este necesarã funcţionarea în suprapresiune a întregului traseu de alimentare cu aer proaspãt în raport cu aerul extras. Aceasta trebuie asiguratã în toate condiţiile de funcţionare ale instalaţiei.
    d) când aerul din care se recupereazã cãldura provine din aer extras de diferite categorii, aerul acesta nu trebuie sã conţinã mai mult de 5% aer din categoria ETA3, dacã unitatea de recuperare a cãldurii este de un tip ce permite transferul mirosurilor, umiditãţii sau a altor impuritãţi, (de exemplu recuperator rotativ). O atenţie sporitã trebuie acordatã etanşeitãţii interne a schimbãtorului de cãldurã tip recuperator.
    e) pentru aer extras de categoria ETA4 trebuie sã se utilizeze instalaţii de recuperare care utilizeazã un fluid intermediar.
    9.2.5. La sistemele de climatizare cu puteri frigorifice peste 300 kW, este necesar sã se realizeze un studiul de fezabilitate care sã cuprindã soluţii pentru stocarea frigului/cãldurii în sistem, cu scopul reducerii vârfului de sarcinã şi diminuarea puterii instalate a instalaţiei frigorifice. Acest studiu va face parte din documentaţia tehnicã a proiectului.
    9.2.6. La sistemele de climatizare cu puteri frigorifice peste 100 kW, este necesar sã se realizeze un studiul de fezabilitate care trebuie sã cuprindã soluţii de utilizare a surselor regenerabile de energie. Se pot lua în considerare în funcţie de particularitãţile proiectului, de spaţiul disponibil şi de opţiunile investitorului, soluţii care utilizeazã energia geotermicã, energia geotermalã, energia solarã. Scopul urmãrit este reducerea consumului de energie primarã.

    10. Executarea lucrãrilor de instalaţii de ventilare şi climatizare

    Generalitãţi
    10.1. Lucrãrile de montaj ale instalaţiilor de ventilare-climatizare se vor coordona şi corela cu lucrãrile de construcţii propriuzise. Se va respecta coordonarea stabilitã în proiect între specialitãţi, cu privire la traseele şi spaţiile rezervate fiecãrui tip de instalaţii şi la ordinea cronologicã de montaj.
    10.2. La corelarea lucrãrilor de montaj ale instalaţiilor de ventilare - climatizare cu cele de construcţie se vor avea în vedere urmãtoarele:
    a) construcţia va fi prevãzutã cu elementele necesare pentru instalarea maşinilor şi a instalaţiilor de ridicat folosite la aducerea pe poziţie a echipamentelor de instalaţii;
    b) în proiectele de arhitecturã şi de rezistenţã se vor prevedea spaţii libere şi goluri astfel încât sã fie eliminatã necesitatea unor spargeri ale elementelor construite;
    c) introducerea la timpul convenit cu constructorul, a dispozitivelor de prindere şi de fixare a componentelor de instalaţii pe elementele de construcţii;
    d) introducerea echipamentelor de ventilare-climatizare în încãperile rezervate şi montarea lor pe poziţie se va face numai dupã definitivarea lucrãrilor de construcţii, astfel încât sã se evite deteriorarea lor prin lovire, stropire, depozitarea prafului, folosirea lor drept schelã.
    10.3. Execuţia lucrãrilor de montaj instalaţii de ventilare - climatizare se va face respectând prevederile din Caietul de sarcini şi Normele de protecţie a muncii.

    Verificarea materialelor şi a echipamentelor
    10.4. La executarea lucrãrilor de montaj a instalaţiilor de ventilare-climatizare se vor utiliza numai materiale, echipamente şi procedee care au marcaj CE sau Agrement Tehnic sau care au performanţe echivalente şi sunt comercializate legal într-un Stat Membru al Uniunii Europene sau în Turcia, ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA, parte la acordul privind Spaţiul Economic European şi care corespund prevederilor proiectului.
    10.5. Echipamentele sosite pe şantier vor fi însoţite de certificate de conformitate.
    10.6. Înaintea punerii în operã, toate materialele şi echipamentele se vor supune unui control, pentru a se constata dacã nu au suferit în timpul transportului şi al depozitãrii, degradãri de naturã sã le compromitã integritatea şi funcţionalitatea. Punerea în operã nu va putea fi fãcutã decât dupã remedieri sau, dacã este cazul, dupã înlocuirea echipamentelor defecte.
    10.7. La aparatele de mãsurare şi control se verificã existenţa sigiliului şi a buletinului metrologic.

    Transportul, depozitarea şi manipularea
    10.8. Transportul materialelor şi a echipamentelor de instalaţii se va efectua cu mijloace adecvate, asigurate împotriva oricãror surse de deteriorare (vibraţii, şocuri, radiaţie solarã, praf, intemperii, devalizare, etc.) respectând indicaţiile furnizorilor.
    10.9. Depozitarea echipamentelor şi a materialelor, în perioada dintre aprovizionare şi montaj, se va face în depozite amenajate care sã asigure gestionarea corectã, cu respectarea instrucţiunilor furnizorilor, a reglementãrilor în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi a Normelor de protecţie a muncii, având în vedere urmãtoarele:
    a) materialele asupra cãrora condiţiile atmosferice nu au practic influenţã nefavorabilã, pe durata depozitãrii, se pot depozita în aer liber, în stive, rastele, pe paleţi, pe platforme, cu asigurarea condiţiilor de manipulare - transport şi antiefracţie;
    b) echipamentele şi materialele ce pot fi deteriorate de agenţii climatici, în special de umiditate şi de radiaţia solarã, pot fi depozitate sub şoproane de asemenea îngrãdite împotriva efracţiei;
    c) echipamentele şi materialele ce prezintã pericolul de deteriorare datoritã umiditãţii, frigului excesiv, radiaţiei solare, a vântului, a prafului şi chiar a manipulãrii neglijente, se vor depozita în magazii închise.

    Confecţionarea conductelor (canalelor) de ventilare - climatizare
    10.10. Conductele pentru vehicularea aerului în instalaţiille de ventilare - climatizare, sunt alcãtuite din tronsoane drepte şi piese speciale şi se executã conform proiectului tehnic şi detaliilor de execuţie, în ateliere de producţie dotate cu tehnica necesarã, corespunzãtor procedurilor de fabricaţie agrementate tehnic. Pe şantierul de montaj se executã montarea pe poziţie a acestora, de asemenea conform proiectului instalaţiei. Fac excepţie canalele din zidãrie sau din gips-carton, care se executã direct pe şantier.
    10.11. În proiectul tehnic se va specifica tipul de conducte şi condiţiile pe care acestea trebuie sã le îndeplineascã.
    10.12. Modul de îmbinare al semifabricatelor din care se confecţioneazã conductele, rigidizarea acestora pentru a împiedeca deformarea şi zgomotul la variaţiile de presiune, va fi stabilit în Agrementul Tehnic al procedurii de fabricaţie. La analiza ofertelor de licitaţie pentru execuţiemontaj, va fi consultat şi proiectantul.

    Montarea conductelor de aer
    10.13. La montarea conductelor de aer se vor respecta strict indicaţiile din piesele desenate ca şi cele din Caietul de sarcini şi prevederile Planului de coordonare între specialitãţile care au colaborat la proiectarea investiţiei. Prin aceste documente se vor stabili:
    a) traseul conductelor şi poziţia exactã a echipamentelor, a gurilor de introducere şi de evacuare a aerului, spaţiul rezervat echipamentelor instalaţiei de ventilare;
    b) forma geometricã a conductelor, dimensiuni, debite şi viteze ale aerului în toate punctele în care intervin schimbãri, eventual pante de montaj;
    c) distanţa între punctele de susţinere pe elementele de construcţie, tipul de susţinere;
    d) poziţia exactã a clapetelor de reglaj, a clapetelor antifoc şi a punctelor de mãsurare, cu asigurarea accesului la acestea.

    Izolarea termicã a conductelor de aer
    10.14. Conductele de ventilare se izoleazã în condiţiile prevãzute de pct. 9.1.2 - 9.1.3.
    10.15. Materialele şi procedeele de izolare termicã sunt agrementate tehnic. Proiectantul trebuie sã indice materialul folosit şi grosimea acestuia şi dupã caz şi protecţia mecanicã a izolaţiei.

    Montarea echipamentelor
    10.16. Echipamentele moderne de ventilare-climatizare au de obicei elementele componente: (ventilatoare, baterii de încãlzire/rãcire, filtre, recuperatoare de cãldurã etc), înglobate în agregate complexe de tratare a aerului, sub forma unor module, uneori demontabile, pentru a u şura manipularea la transport şi la montaj.
    10.17. Inainte de începerea montãrii, acestea se vor supune urmãtoarelor verificãri:
    a) existenţa marcajului CE şi corespondenţa caracteristicilor înscrise în plãcuţa de identificare cu cele din proiect şi din Certificatul de conformitate;
    b) controlul exterior, general al stãrii echipamentului pentru a se descoperi eventuale deteriorãri survenite la transport şi la manipulare pentru aducerea la poziţia de montaj (deformãri, degradarea racordurilor, degradãri ale aparaturii de mãsurã şi de automatizare, etc.);
    c) controlul mi şcãrii libere, fãrã frecãri a rotoarelor ventilatoarelor, existenţa şi starea izolaţiei termice şi acustice a agregatului;
    d) starea tehnicã şi mobilitatea jaluzalelor, a filtrelor de praf;
    e) starea tehnicã a bateriilor şi a recuperatoarelor de cãldurã;
    f) existenţa şi starea tehnicã a suporţilor elastici prevãzuţi spre a împiedeca transmiterea vibraţiilor agregatului, la elementele de construcţie.
    10.18. Neregulile constatate vor fi remediate şi menţionate într-un document scris, iar dacã acestea se dovedesc a fi grave, se va solicita înlocuirea echipamentului.
    10.19. Agregatul de tratare a aerului şi eventual, ventilatorul independent, se vor a şeza pe poziţie cu respectarea riguroasã a cotelor de montaj prevãzute în proiect; orice neconcordanţã cu situaţia din teren va fi adusã la cunoştinţa proiectantului pentru a dispune, prin dispoziţie de şantier, modificarea proiectului.
    10.20. Înainte de fixarea pe poziţie corespunzãtor prevederilor proiectului pentru a asigura siguranţa şi stabilitatea în exploatare, se va verifica orizontalitatea pe douã direcţii, a agregatului.
    10.21. Înainte de fixarea definitivã pe poziţie a ventilatoarelor independente, se va verifica şi asigura orizontalitatea acestora, dupã cum urmeazã:
    a) la ventilatoarele radiale cu rotorul montat direct pe axul motorului electric, orizontalitatea se va verifica cu nivela cu bulã de aer plasatã succesiv pe douã direcţii perpendiculare, pe şasiul de bazã al ventilatorului şi pe generatoarea superioarã a motorului;
    b) la ventilatoarele radiale cuplate direct cu motorul prin cuplã elasticã sau prin curele, orizontalitatea se verificã prin plasarea nivelei pe generatoarele superioare ale axelor motorului şi ventilatorului; se verificã şi la nevoie se corecteazã coaxialitatea celor douã axe;
    c) la ventilatoarele axiale, ce se monteazã de regulã pe conducte, se verificã orizontalitatea sau, dupã caz, verticalitatea carcasei cilindrice;
    d) dupã asigurarea orizontalitãţii ventilatorului, se va verifica echilibrarea staticã a rotorului prin imprimarea cu mâna a unei mi şcãri de rotaţie; se va considera cã rotorul este echilibrat dacã dupã 3 - 4 învârtiri se opre şte în poziţii diferite. Cu acest prilej se constatã şi dacã rotorul nu freacã de carcasã.
    10.22. La fixarea pe poziţie a echipamentelor se vor respecta indicaţiile producãtorului stipulate în dosarul tehnic al produsului.
    10.23. Dupã montaj se va afişa la loc vizibil indicaţia cu privire la interdicţia de folosire a echipamentelor montate pe pardosealã, drept schelã pentru alte lucrãri şi se vor lua toate mãsurile ca aceastã cerinţã sã fie respectatã.
    10.24. Echipamentele care nu fac partedintr-un agregat complex (baterii de încãlzire pentru corectarea temperaturii, ventilatoare, unitãţi interioare şi exterioare ale sistemelor de climatizare localã, etc.) se vor monta respectând de asemenea, instrucţiunile din dosarele tehnice ale produselor.
    10.25. La montarea echipamentelor plasate pe terase, se va avea în vedere pãstrarea integritãţii izolaţiei hidrofuge şi împiedecarea transmiterii zgomotului şi vibraţiilor la planşeul clãdirii.

    Etanşeitatea instalaţiilor de ventilare/climatizare
    10.26. (1) La montarea elementelor componente ale instalaţiilor, se vor lua mãsurile necesare pentru asigurarea etan şeietãţii îmbinãrilor elementelor ce intrã în alcãtuirea conductelor, a racordurilor dintre acestea şi echipamente, pe perimetrul uşilor de acces la camerele de aer, la capacele de vizitare şi de mãsurare, etc., astfel încât pierderile/aspiraţiile de aer sã fie limitate în raport cu clasa conductelor, stabilitã conform fig. 6.2.1. sau a tabelului 10.1.
    Tabelul 10.1. Clasele conductelor de aer şi limita de pierderi de aer în conducte


┌────────────────┬──────────────────┬────────────────┬────────────────┐
│Clasa de        │Limita de presiune│     Viteza     │      Limita    │
│etanşeitate     │    staticã[Pa]   │   maximã [m/s] │ pierderilor de │
│                ├────────┬─────────┤                │  aer [l/smý]   │
│                │Pozitivã│Negativã │                │                │
├────────────────┼────────┼─────────┼────────────────┼────────────────┤
│Clasa A         │        │         │                │                │
│Presiune joasã  │     500│      500│        10      │   0,027 p^0,65 │
├────────────────┼────────┼─────────┼────────────────┼────────────────┤
│Clasa B         │        │         │                │                │
│Presiune medie  │    1000│      750│        20      │   0,009 p^0,65 │
├────────────────┼────────┼─────────┼────────────────┼────────────────┤
│Clasa C         │        │         │                │                │
│Presiune înaltã │    2000│      750│        40      │   0,003 p^0,65 │
├────────────────┼────────┼─────────┼────────────────┼────────────────┤
│Clasa D         │        │         │                │                │
│(specialã)      │        │         │                │                │
│Presiune înaltã │    2000│      750│        40      │   0,001 p^0,65 │
└────────────────┴────────┴─────────┴────────────────┴────────────────┘

    (2) Valorile pierderilor de aer admise sunt indicate în tabelul 6.2.1 pentru diverse diametre de conducte şi clase de etanşeitate.
    10.27. (1) Pentru testarea gradului de etanşeitate a conductelor de aer, se va proceda astfel:
    a) conductele de aer clasa A nu necesitã testare;
    b) conductele din clasa B se vor testa în limita a 10% din piesele dintr-o reţea, alese aleatoriu. Dacã aceste piese nu respectã limitele impuse în tabelul 6.2.1 se vor repeta testele cu alte 10 % din piesele reţelei;
    c) conductele din clasa C şi D se vor testa 100%.
    (2) Proiectantul poate impune testarea conductelor de clasã B şi la presiuni mai mari de 1000Pa sau a conductelor de clasã C la presiuni mai mici de 500Pa. El poate impune de asemenea, funcţie de importanţa clãdirii, o pierdere de aer mai micã, specificând un procent de pierderi din valoarea impusã clasei în care se încadreazã conductele în cauzã sau impunerea unei anumite clase de etanşeitate.

    11. Punerea în funcţiune, recepţia şi darea în exploatare

    11.1. Punerea în funcţiune, recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare constitue ansamblul de activitãţi prin care instalaţiile realizate se dau în folosinţa beneficiarului.
    11.2. (1) Punerea în funcţiune a unei instalaţii de ventilare şi climatizare este un ansamblu de operaţii tehnice care are drept scop verificarea şi realizarea corespondenţei dintre instalaţia realizatã şi proiect, în ceeace priveşte funcţiunile şi performanţele acesteia.
    (2) Punerea în funcţiune se realizeazã prin parcurgerea urmãtoarelor etape:
    a) operaţii de pregãtire;
    b) controlul instalaţiei;
    c) pornirea instalaţiei;
    d) reglarea instalaţiei;
    e) probe.

    Operaţii de pregãtire
    11.3. În vederea punerii în funcţiune a instalaţiei de ventilare şi climatizare se vor efectua urmãtoarele operaţii de pregãtire:
    a) luarea lacunoştinţã a proiectului şi însuşirea lui de cãtre personalul de punere în funcţiune;
    b) inspectarea instalaţiei realizate şi constatarea accesibilitãţii punctelor de mãsurã şi a organelor de reglare;
    c) stabilirea programului operaţiilor de punere în funcţiune a instalaţiei;
    d) pregãtirea aparatelor de mãsurã şi control necesare operaţiilor de verificare a instalaţiei;
    e) pregãtirea fişelor de constatare pentru evidenţa datelor culese în cadrul operaţiilor de verificare.

    Controlul instalaţiei
    11.4. Se vor efectua urmãtoarele categorii de operaţii de control:
    a) controlul de bunã execuţie a instalaţiei;
    b) verificãri ale elementelor componente a instalaţiei.
    11.5. Controlul de bunã execuţie cuprinde:
    a) verificarea corespondenţei cu proiectul;
    b) verificarea calitãţii execuţiei;
    c) verificarea conformitãţii cu reglementãrile tehnice;
    d) verificarea conformitãţii cu normele de protecţie a muncii şi de securitate la incendiu;
    e) controlul existenţei tuturor documentelor necesare funcţionãrii.
    11.6. Verificarea corespondenţei cu proiectul se referã la:
    a) alcãtuirea instalaţiei, constatându-se echiparea şi poziţia elementelor în cadrul instalaţiei,
    b) geometria instalaţiei, constatându-se dimensiunile conductelor de aer, ale gurilor de aer, ale dispozitivelor de reglare,
    c) caracteristicile funcţionale ale echipamentului (debite, presiuni, viteze ale aerului, puteri termice etc),
    d) termoizolarea conductelor şi aparatelor,
    e) protecţia anticorosivã a elementelor instalaţiei,
    f) existenţa racordurilor la utilitãţi (energie electricã, agenţi termici, apã, canalizare),
    g) existenţa elementelor de automatizare prevãzute prin proiect.
    11.7. Verificarea calitãţii execuţiei se face pe baza actelor normative referitoare la verificarea calitãţii şi recepţia lucrãrilor de instalaţii aferente construcţiilor, urmãrindu-se îndeplinirea urmãtoarelor cerinţe esenţiale de calitate:
    a) rezistenţã mecanicã şi stabilitate,
    b) securitate la incendiu,
    c) igienã, sãnãtate şi mediu,
    d) siguranţã în exploatare,
    e) protecţie împotriva zgomotului,
    f) economie de energie şi izolare termicã.
    11.8. Pentru verificarea conformitãţii cu reglementãrile tehnice se vor utiliza actele normative specifice în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
    11.9. Verificarea modului de îndeplinire de cãtre instalaţie a prevederilor privind protecţia, siguranţa şi igiena muncii se va face pe baza urmãtoarelor reglementãri:
    a) Legea securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006;
    b) Hotãrârea Guvernului nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitãţii şi sãnãtãţii în muncã nr. 319/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    c) Normele generale de protecţie a muncii aprobate cu Ordin comun al ministrului muncii şi solidaritãţii sociale şi al ministrului sãnãtãţii şi familiei nr. 508/933 din 2002.
    11.10. Verificarea modului de îndeplinire de cãtre instalaţie a prevederilor privind securitatea la incendiu se va face pe baza reglementãrilor tehnice specifice în vigoare şi a:
    a) Normelor generale de apãrare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordin MAI nr. 163/2007,
    b) Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc aprobat prin Ordinul MTCT-MAI nr. 1822/394/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
    c) Dispoziţiilor generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încãrcãri electrostatice.
    11.11. (1) Verificarea elementelor componente ale instalaţiilor de ventilare/climatizare urmãreşte sã evidenţieze dacã acestea au fost corect montate şi dacã sunt eficace.
    (2) Se fac verificãri la:
    1. ventilatoare;
    2. filtre;
    3. baterii de încãlzire/rãcire;
    4. camere de umidificare;
    5. guri de aer;
    6. dispozitive de reglare;
    7. conducte de aer;
    8. instalaţia de automatizare;
    9. alte elemente componente ale instalaţiei de ventilare şi climatizare, dupã caz.
    (3) Procedurile privind controlul calitãţii execuţiei lucrãrilor, pe tipuri de elemente, sunt date în actele normative specifice referitoare la verificarea calitãţii şi recepţia lucrãrilor de instalaţii aferente construcţiilor.

    Controlul ventilatoarelor
    11.12. La ventilatoare se verificã:
    a) placa de identificare pe care sunt înscrise caracteristicile funcţionale ale aparatului (debit, presiune, turaţie);
    b) fixarea pe postament şi sistemul de amortizare a vibraţiilor;
    c) orizontalitatea sau dupã caz, verticalitatea arborilor motorului şi ventilatorului;
    d) echilibrarea staticã a rotorului;
    e) modul de rotire al rotorului (fãrã frecãri, jocuri, zgomote sau trepidaţii anormale);
    f) sensul corect de rotaţie al rotorului;
    g) gradul de încãlzire al lagãrelor şi rulmenţilor dupã o funcţionare normalã a instalaţiei;
    h) numãrul curelelor trapezoidale de transmisie şi întinderea corectã a acestora;
    i) turaţia ventilatorului şi a motorului conform placii de identificare;
    j) starea accesoriilor ventilatorului: elemente de reglare a debitului, racorduri elastice pe aspiraţie şi refulare, dispozitivul de protecţie al curelelor de acţionare, etc.;
    k) calitatea racordurilor electrice ale motorului de antrenare;
    l) intensitatea curentului electric absorbit şi a tensiunii motorului de antrenare al ventilatorului.

    Controlul filtrelor
    11.13. La filtre se verificã:
    a) calitatea şi integritatea materialului filtrant, conform fişei tehnice a produsului;
    b) montarea corectã a materialului filtrat în carcasa filtrului;
    c) realizarea etan şãrilor pe traseul de aer;
    d) diferenţa de presiune între secţiunile de trecere ale aerului, din amonte şi aval ale filtrului;
    e) gradul de murdãrire al materialului filtrant;
    f) funcţionalitatea elementelor mecanice, de acţionare, ale filtrului.

    Controlul bateriilor de încãlzire/rãcire.
    11.14. La bateriile de încãlzire/rãcire se verificã:
    a) placa de identificare, în care sunt înscrise caracteristicile funcţionale ale aparatului (putere termicã, debite, temperaturi);
    b) etanşeitatea carcasei;
    c) starea lamelelor (sã nu fie strâmbe, turtite sau obturate de corpuri stãine);
    d) sensul de întrare/ie şire la racordurile de agent termic;
    e) funcţionalitatea organelor de închidere şi reglare pe circuitele de apã şi de aer;
    f) existenţa dispozitivului de protecţie la îngheţ, dupã caz.

    Controlul camerelor de umidificare
    11.15. La camerele de umidificare se verificã:
    a) placa de identificare în care sunt înscrise caracteristicile funcţionale ale aparatului,
    b) dimensiunile camerei de umidificare, în conformitate cu proiectul,
    c) existenţa elementelor componente şi a accesoriilor,
    d) montajul corect al elementelor camerei de umidificare,
    e) etanşeitatea hidraulicã şi aeraulicã,
    f) modul de asigurare al controlului distribuţiei apei,
    g) protecţia anticorosivã.

    Controlul gurilor de aer
    11.16. La gurile de aer se verificã:
    a) corespondenţa cu proiectul privind tipul gurii de aer, precum şi poziţia în instalaţie şi în încãperea ventilatã;
    b) dimensiunile gurii de aer;
    c) existenţa dispozitivelor de reglare/dirijare a debitului de aer şi verificarea funcţionalitãţii acestora;
    d) lipsa unor obstacole de perturbare a curgerii în conductã şi în încãpere.

    Controlul dispozitivelor de reglare
    11.17. La ramele cu jaluzele şi clapete de reglare se verificã:
    a) etanşeitatea montãrii;
    b) lipsa deformaţiilor la organele mobile;
    c) mişcarea uşoarã şi fãrã joc a clapetelor, jaluzelelor şi a elementelor de acţionare;
    d) funcţionarea conform destinaţiei (de exemplu, jaluzelele cu reglare simultanã, paralele sau opuse);
    e) accesabilitatea;
    f) posibiltatea blocãrii în poziţiile de reglaj şi existenţa elementelor de indicare a poziţiei organului de reglare.

    Controlul conductelor de aer
    11.18. La conductele de aer se verificã:
    a) integralitatea reţelei de conducte;
    b) etanşeitatea îmbinãrilor între tronsoane;
    c) suporturile, elementele de susţinere şi protecţie impotriva transmiterii vibraţiilor;
    d) calitatea izolaţiei termice şi a protecţiilor anticorosive;
    e) existenţa capacelor de vizitare şi curãţire, precum şi etanşeitatea acestora şi uşurinţa de montare demontare;
    f) inexistenţa punctelor critice care cauzeazã pierderi de sarcinã suplimentare sau surse de zgomot (strangulãri ale secţiunii de curgere, corpuri strãine în curentul de aer, raze de curburã mici la coturi, unghiuri mari la difuzoare confuzoare, etc.).

    Controlul instalaţiei de automatizare
    11.19. La instalaţiile de automatizare se verificã:
    a) corectitudinea conexiunilor electrice,
    b) corectitudinea poziţionãrii elementelor traductoare şi de execuţie, funcţionalitatea acestora,
    c) tablourile electrice, pentru a se constata:
    1. condiţiile de amplasare şi accesibitatea;
    2. dispunerea elementelor componente;
    3. existenţa sistemelor de protecţie şi a legãrii la pamânt;
    4. tipurile de cabluri;
    5. marcajul şi etanşeitatea circuitelor;
    6. ventilarea pentru rãcirea tabloului.
    d) interfaţa cu alte sisteme (gestiunea tehnicã a clãdirii, securitatea la incendiu, etc.).

    Pornirea instalaţiei
    11.20. Înaintea de pornirea instalaţiei se iau urmãtoarele mãsuri:
    a) protejarea sau îndepãrtarea din calea aerului a elementelor de automatizare susceptibile a se defecta prin murdãrire cu praf;
    b) demontarea elementelor filtrante;
    c) golirea instalaţiilor de apã pentru evitarea îngheţului la bateriile de încãlzire şi la camerele de pulverizare (în sezonul rece).
    11.21. Pornirea instalaţiei se face în trei etape:
    a) prima pornire,
    b) pornirea în sarcinã normalã,
    c) funcţionarea de probã,
    11.22. Prima pornire a ventilatorului se face la sarcinã redusã, prin închiderea parţialã a dispozitivului de reglare sau prin funcţionarea la turaţie redusã a motorului ventilatorului (la ventilatoarele cu turaţie variabilã). Se verificã:
    a) dacã rotorul se învârte în sensul normal,
    b) nivelul vibraţiilor şi zgomotelor,
    c) încãlzirea motorului, lagãrelor, palierelor, întinderea corectã a curelelor de transmisie.
    11.23. (1) Pornirea în sarcinã normalã se face dupã efectuarea observaţiilor la pornirea în sarcinã redusã şi remedierea eventualelor deficienţe.
    (2) În timpul pornirii în sarcinã normalã se fac acelea şi verificãri ca la pornirea în sarcinã redusã, precum şi verificãri asupra întregii instalaţii observându-se în special etanşeitatea acesteia. Funcţionarea la pornirea în sarcinã normalã dureazã atât timp cât este necesar ca întreaga instalaţie sã fie examinatã.
    11.24. Funcţionarea de probã se face cu toate elementele instalaţiei asamblate în poziţie definitivã (filtre, elemente de automatizare, organe de reglare etc). În timpul funcţionãrii de probã se reiau verificãrile fãcute la pornirea instalaţiei, o atenţie deosebitã dându-se funcţionarii ventilatorului. Funcţionarea de probã dureazã minimum 8 ore. Dupã funcţionarea de probã se poate trece la reglarea instalaţiei

    Reglarea instalaţiei
    11.25. Reglarea aeraulicã a instalaţiei este procesul de ajustare cantitativã a curgerii aerului în elementele componente ale instalaţiei în vederea asigurãrii debitelor prescrise prin proiect.
    11.26. Înainte de începerea operaţiei de reglare, trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinţe:
    a) clãdirea trebuie sa fie terminatã, iar uşile şi ferestrele sã fie în poziţia indicatã în proiect, evitându-se influenţele perturbatoare ale vântului sau tirajului natural;
    b) temperatura interioarã în încãperi sã fie pãstratã cât mai constantã;
    c) sã se asigure condiţiile prescrise de funcţionare în suprapresiune/depresiune a încãperilor (grile de transfer);
    d) reţeaua de conducte sã fie terminatã şi funcţionarea de probã şi verificãrile de etanşeitate încheiate;
    e) bateriile de încãlzire şi/sau rãcire, centralele, sã fie montate în instalaţie;
    f) dispozitivele de reglare a debitului de aer de la ramificaţii şi de la gurile de aer sã fie plasate în poziţia deschis, organele de execuţie pentru reglarea automatã sã fie deconectate, ventilatorul sã fie în funcţiune, având un debit de aer iniţial cu 10...15 % mai mare decât debitul stabilit prin proiect.
    11.27. Ordinea operaţiilor de reglare aeraulicã a instalaţiei este urmãtoarea:
    a) mãsurarea debitelor de aer la gurile de ventilare din sistem;
    b) compararea debitelor de aer mãsurate cu cele din proiect şi calcularea "procentului realizat din debitul proiectat [P(d)]":


           D(masurat)
    P(d) = ────────── x 100 [%]
           D(proiect)

    c) reglarea proporţionalã a ramurilor şi gurilor de aer, urmãrdu-se sã se obţinã un acela şi "procent realizat din debitul proiectat" pe toate ramificaţiile şi gurile de aer; se începe cu ramura care are procentul P(d) cel mai mare, prin închiderea treptatã a elementelor de reglare ale gurilor de aer, cu atât mai mult cu cât gura respectivã are un procent P(d) mai mare şi se continuã cu celelalte ramuri, atacate în ordinea descrescãtoare a procentului realizat, P(d);
    d) stabilirea debitelor la valoarea de 100% (valoarea proiectatã) prin reglarea finalã a debitului de aer al ventilatorului.
    11.28. Reglarea se începe având clapetele de reglare ale camerei în poziţie complet deschisã şi cu ventilatoarele (de introducere şi de evacuare) în funcţiune la debitul maxim. Reglarea debitelor de aer (proaspãt şi recirculat) se face prin acţionarea ramelor cu jaluzele ale camerei pe baza mãsurãrii temperaturilor aerului proaspãt, recirculat şi amestecat.
    11.29. La reglarea aeraulicã a instalaţiilor de ventilare şi climatizare sunt admise urmãtoarele toleranţe faţã de debitul proiectat:
    a) la echilibrarea gurilor de ventilare: 0.....+ 10 %;
    b) la echilibrarea ramificaţiilor: 0... + 5 %;
    c) la reglarea debitului ventilatorului: 0....+5%.
    11.30. Rezultatele operaţiunilor de control şi de reglare a instalaţiilor de ventilar şi climatizare se consemneazã în procese verbale de constatare.

    Probe
    11.30. La punerea în funcţiune a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se fac urmãtoarele probe:
    a) probe pentru verificarea caracteristicilor funcţionale ale echipamentelor (ventilatoare, baterii de încãlzire/rãcire, filtre, camere de umidificare, ventilo-convectoare, unitãţi terminale);
    b) probe pe ansamblul instalaţiei.
    11.31. (1) Probarea ventilatoarelor se face prin determinarea, pe bazã de mãsurãtori, a urmãtoarelor mãrimi:
    a) debitul de aer,
    b) presiunea totalã,
    c) nivelul de zgomot,
    d) intensitatea curentului electric la funcţionarea în regim normal a motorului de acţionare al ventilatorului.
    (2) Se verificã dacã punctul de funcţionare debit/presiune, obţinut, se aflã pe curba ventilatorului, specificatã în cartea tehnicã a acestuia; se verificã daca nivelul de zgomot corespunde cu cel din cartea tehnicã.
    11.32. (1) Probarea bateriilor de încãlzire/rãcire se face prin determinarea:
    a) performanţei termice a bateriei, exprimatã prin puterea termicã şi implicit, coeficientul global de transfer de cãldurã al bateriei(se mãsoarã temperaturile de intrare şi ieşire şi debitele pe circuitele de aer şi de apã);
    b) pierderilor de sarcinã în baterie pe circuitul de aer (se mãsoarã presiunea staticã înainte şi dupã baterie).
    (2) Se verificã dacã valorile obţinute sunt în concordanţã cu cele specificate în cartea tehnicã a bateriei.
    11.33. Probarea filtrelor de aer constã în deteriorarea eficienţei de reţinere a prafului; aceasta se stabileşte, fie prin mãsurarea concentraţiilor de praf la intrarea şi la ieşirea din filtru, fie prin mãsurarea pierderii de sarcinã în filtrul necolmatat şi utilizarea diagramei de catalog eficienţã pierdere de sarcinã.
    11.34. (1) Probarea camerelor de umidificare cu proces adiabatic constã în determinarea eficienţei de umidificare a camerei, definitã ca raportul dintre diferenţa între temperaturile aerului la intrarea şi ie şirea din camerã şi diferenţa între temperatura aerului la intrare şi temperatura apei pulverizate.
    (2) Se verificã dacã eficienţa camerei de umidificare obţinutã pe baza mãsurãtorilor, în condiţiile funcţionãrii instalaţiei la parametrii proiectaţi, corespunde cu cea prevãzutã în proiect.
    11.35. (1) Probarea ventilo-convectoarelor constã în:
    a) determinarea debitului de aer;
    b) determinarea puterii termice;
    c) determinarea nivelului de zgomot.
    (2) Pentru aceasta, se determina prin mãsurãtori urmãtorii parametrii:
    a) temperaturile aerului la intrarea şi ieşirea din ventilo-convector;
    b) viteza medie a aerului refulat;
    c) debitul şi temperatura pe circuitul de apã caldã, respectiv apã rãcitã;
    d) nivelul de zgomot.
    11.36. Probele pe ansamblul instalaţiei de ventilare şi climatizare care se fac la punerea în funcţiune, sunt:
    a) proba de etanşeitate a reţelei de conducte de aer;
    b) proba de eficacitate globalã a instalaţiei
    11.37. (1) Proba de etanşeitate a reţelei conductelor de aer are drept scop determinarea pierderilor de aer/aporturilor de aer fals ale instalaţiei.
    (2) Proba de etanşeitate se face prin urmãtoarele metode:
    a) mãsurarea debitului de aer la ventilator şi compararea acestuia cu suma debitelor de aer mãsurate la gurile de ventilare;
    b) utilizarea unei instalaţii portabile de probã, compusã din ventilator de încercare şi conductã de mãsurare, cu care se pune în suprapresiune reţeaua de conducte a instalaţiei, având gurile de aer astupate şi ventilatorul oprit; presiunea de încercare este cu 25 % mai mare decât presiunea de regim.
    (3) Se verificã dacã debitul de aer prin neetanşeitãţi, obţinut, se încadreazã în valorile normate prevãzute de reglementãrile tehnice.
    11.38. Proba de eficacitate globalã se efectueazã în vederea recepţiei instalaţiei şi are scopul de a stabili dacã instalaţia de ventilare şi climatizare realizeazã în încãperile deservite condiţiile igienico - sanitare şi de confort prevãzute prin proiect, referitoare la:
    a) temperatura, umiditatea şi viteza aerului;
    b) puritatea aerului;
    c) zgomotul produs de instalaţie.
    11.39. În cadrul probei de eficacitate globalã se fac mãsurãtori în toate încãperile deservite de instalaţie; se comparã determinãrile efectuate cu instalaţia în funcţiune şi cu instalaţia opritã. Rezultatele probelor de verificare a eficacitãţiii globale a instalaţiei se considerã satisfãcãtoare dacã parametrii aerului din încãperi (temperaturã, umiditate, vitezã, nocivitãţi) şi nivelul de zgomot, respectã prevederile proiectului şi normele sanitare şi de protecţie a muncii.
    11.40. În cazul în care instalaţia de ventilare/climatizare are mai multe regimuri de funcţionare, dupã anotimp sau dupã procesul tehnologic, se procedeazã astfel:
    a) se verificã eficacitatea globalã în regim de funcţionare corespunzãtor anotimpului în care are loc recepţia;
    b) se verificã eficacitatea globalã în regimurile corespunzãtoare fazelor procesului tehnologic care se desfãşoarã în perioda recepţiei
    c) se va aprecia prin calcule şi mãsurãtori parţiale, eficacitatea globalã a instalaţiei în alte anotimpuri şi alte faze tehnologice decât cele din timpul recepţiei; în cazul în care aceste rezultate nu sunt concludente, aprecierea prin calcule a eficacitãţii globale a instalaţiei de ventilare, în diverse faze ale procesului tehnologic, se face adoptând scenarii privind emisiile de noxe, degajãrile de cãldurã, etc.
    11.41. Durata probei de eficacitate globalã este de 12 ore, farã întrerupere, pentru instalaţiile de ventilare şi de 24 ore, fãrã întrerupere, pentru instalaţiile de climatizare. Mãsurãrile se fac la intervale de cel mult 30 de minute, pe toatã durata probei.
    11.42. Procedurile de încercare, aparatele de mãsurã şi metodele de mãsurare a parametrilor instalaţiilor de ventilare şi climatizare în cadrul probelor în vederea recepţiei vor fi în conformitate cu prevederile specifice din SR EN 12599:2002.
    11.43. Rezultatele probelor efectuate asupra echipamentelor şi asupra instalaţiei în ansamblu ei, se consemneazã în procesele verbale de constatare.
    11.44. (1) Recepţia este activitatea prin care beneficiarul/investitorul declarã cã acceptã lucrarea şi cã o preia, cu sau fãrã rezerve, pentru a fi datã în folosinţã. Recepţia se efectueazã atât la lucrãri noi cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente (modernizãri, extinderi, reparaţii capitale) şi se realizeazã în douã etape:
    a) recepţia la terminarea lucrãrilor;
    b) recepţia finalã, la expirarea perioadei de garanţie.
    (2) Recepţia lucrãrilor instalaţiilor de ventilare şi climatizare este o parte componentã a recepţiei construcţiei şi se desfãşoarã în conformitate cu "Regulamentul de recepţie a lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora", aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 273/1994, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    11.45. Recepţia la terminarea lucrãrilor de instalaţii de ventilare şi climatizare trebuie sã constate dacã lucrãrile au fost terminate şi dacã instalaţiile funcţioneazã la parametrii proiectaţi. În acest scop comisia de recepţie examineazã:
    a) instalaţiile realizate, prin cercetare vizualã;
    b) programul de control al calitãţii execuţiei şi documentele aferente;
    c) procesele verbale întocmite cu ocazia probelor instalaţiei, pentru:
    1. reglarea instalaţiei,
    2. proba de etanşeitate a instalaţie,
    3. probe pentru verificarea caracteristicilor funcţionale ale echipamentelor (ventilatoare, baterii de încãlzire/rãcire, camere de umidificare, filtre, ş.a.),
    4. proba de eficacitate globalã;
    d) referatul, cu punctul de vedere al proiectantului privind execuţia lucrãrilor;
    e) cartea tehnicã a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare.
    11.46. La terminarea examinãrii, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în procesul verbal de recepţie la terminarea lucrãrilor, recomandând beneficiarului/investitorului admiterea, cu sau fãrã obiecţii, a recepţiei, amânarea sau respingerea ei, dupã caz.
    11.47. Recepţia finalã a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se efectueazã la expirarea perioadei de garanţie a lucrãrii (de regulã dupã 1..3 ani). Comisia de recepţie examineazã:
    a) procesele verbale de recepţie la terminarea lucrãrilor;
    b) instalaţiile realizate, prin cercetare vizualã, pentru a se constata finalizarea lucrãrilor cerute de "recepţia la terminarea lucrãrilor";
    c) documentele tehnice şi procesele verbale privind exploatarea instalaţiilor;
    d) referatul beneficiarului/investitorului privind comportarea instalaţiilor în exploatare pe perioada de garanţie;
    e) cartea tehnicã a construcţiei, referitoare la instalaţiile de ventilare şi climatizare.
    11.48. La terminarea examinãrii, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie finalã, recomandând beneficiarului/investitorului admiterea, cu sau farã obiecţii, a recepţiei finale, amânarea sau respingerea ei, dupã caz.
    11.49. Darea în exploatare a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face dupa ce recepţia la terminarea lucrãrilor a fost admisã.
    11.50. Documentele necesare la darea în exploatare sunt:
    a) instrucţiunile (manualul) de exploatare;
    b) programul de urmãrire în exploatare;
    c) jurnalul evenimentelor;
    d) contractul de exploatare.

    12. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

    12.1. Exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare trebuie sã asigure menţinerea în funcţionare normalã a instalaţiilor şi încadrarea acestora în parametrii de performanţã proiectaţi. Aceasta se realizeazã prin urmãtoarele activitãţi:
    a) supravegherea şi verificarea periodicã a instalaţiilor,
    b) intervenţii pentru modificarea şi corectarea regimului de funcţionare a instalaţiilor,
    c) întreţinerea instalaţiilor,
    d) repararea instalaţiilor.
    12.2. Exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face cãtre personal specializat, pentru aceastã activitate, care presteazã, în condiţiile legii, aceste servicii.
    12.3. Supravegherea şi controlul periodic al instalaţiilor de ventilare şi climatizare face parte din activitatea generalã de urmãrire a comportãrii în timp a construcţiilor, conform legislaţiei în vigoare.

    Supravegherea instalaţiilor
    12.4. Supravegherea instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face permanent, conform instrucţiunilor de exploatare, prin sistemul dispecer sau prin urmãrire directã.
    12.5. Supravegherea prin sistemul dispecer realizeazã urmãtoarele activitãţi:
    a) programarea regimului de funcţionare al instalaţiei;
    b) stabilirea şi controlarea parametrilor aerului din încãperile deservite;
    c) darea comenzilor de acţionare a elementelor componente ale instalaţiei, pentru conducerea operativã a acesteia;
    d) intervenţia pentru evitarea situaţiilor periculoase de funcţionare;
    e) înregistrarea şi evidenţa datelor privind exploatarea; redactarea rapoartelor de funcţionare.
    12.6. (1) Urmãrirea directã a funcţionãrii instalaţiilor de ventilare şi climatizare se face prin controlarea şi verificarea instalaţiilor de cãtre personalul de exploatare. Aceastã activitate constã în:
    a) observarea indicaţiilor aparatelor de mãsurã şi înregistrare montate în încãperi şi în instalaţie;
    b) menţinerea în poziţia stabilitã a organelor de reglare;
    c) observarea funcţionãrii normale a echipamentelor şi a elementelor componente ale instalaţiei.
    (2) În cadrul urmãririi directe se realizeazã, lunar sau trimestrial, acţiuni de verificare periodicã a instalaţiei.

    Verificarea periodicã
    12.7. Verificarea periodicã a instalaţiilor de ventilare şi climatizare cuprinde:
    a) pregãtirea verificãrii periodice;
    b) verificarea periodicã propriu-zisã;
    c) raportul tehnic şi planul de mãsuri.
    12.8. (1) Pregãtirea verificãrii periodice are rolul de a colecta toate informaţiile şi documentele necesare referitoare la clãdire şi la instalaţiile de ventilare şi climatizare care o deservesc şi anume:
    a) informaţii privind zonele din clãdire care se ventileazã/climatizeazã: parametrii de calcul ai aerului interior, debitele de aer, regimul de folosire a încãperilor, gradul de ocupare, aporturile şi pierderile de cãldurã, etc.;
    b) planurile instalaţiei;
    c) documentaţiile tehnice ale echipamentelor;
    d) instrucţiunile de exploatare;
    e) jurnalul evenimentelor;
    f) raportul tehnic al verificãrii periodice precedente.
    (2) În aceastã etapã trebuie pregãtitã aparatura de mãsurã şi control care va fi folositã în cadrul operaţiilor de verificare. Inventarul minim de aparaturã de mãsurã şi control se compune din:
    a) termohigroanemometru digital (sau termometru şi psihrometru);
    b) anemometru digital (cu palete sau fir cald);
    c) tub Pitot - Prandl;
    d) manometru cu tub U;
    e) cronometru, ruletã, lanternã;
    f) turometru;
    g) ampermetru.
    (3) Informaţiile colectate în cadrul etapei de pregãtire a verificãrii periodice se sintetizeazã în Fişa tehnicã a instalaţiei.
    12.9. (1) Verificarea periodicã instalaţiilor de ventilare şi climatizare constã în:
    a) verificarea stãrii tehnice a elementelor componente ale instalaţiei (vezi pct. 11.12 \'f711.19);
    b) verificarea funcţionãrii normale a echipamentelor;
    c) mãsurarea debitelor de aer;
    d) mãsurarea parametrilor aerului din încãperile deservite (temperaturã, umiditate, viteza aerului).
    (2) Pentru prevenirea incendiilor şi limitarea efectelor şi consecinţelor în caz de incendiu, în exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, se asigurã urmãtoarele mãsuri:
    a) filtrele de aer, motoarele electrice aferente ventilatoarelor, clapetele antifoc şi rezistente la foc şi elementele lor de acţionare, detectoarele de fum din conducte pentru acţionarea clapetelor se întreţin şi se exploateazã cu periodicitate;
    b) Filtrele de aer se înlocuiesc şi se întreţin cu periodicitatea prevãzutã de prezenta reglementare tehnicã şi de producãtor;
    c) Verificarea anualã a asigurãrii condiţiilor de debit, vitezã, presiune pentru instalaţiile de ventilare/climatizare care sunt utilizate pentru evacuarea fumului în caz de incendiu;
    d) Verificarea cu periodicitatea prevãzutã de reglementare specificã a surselor electrice de rezervã pentru alimentarea ventilatoarelor de evacuare a fumului, clapetelor cu rol de rezistenţã la foc, clapetelor de control a fumului;
    e) Verificarea trimestrialã a funcţionãrii ventilatoarelor de evacuare a fumului;
    f) Verificarea anualã a funcţionãrii clapetelor cu rol de rezistenţã la foc (clapete antifoc, voleţi), clapetelor de control a fumului şi a elementelor de acţionare, iar în caz de defecte se iau mãsuri pentru repararea sau înlocuirea acestora;
    g) Verificarea anualã a dispozitivelor de comandã manualã şi automatã a instalaţiilor de ventilare/climatizare care sunt utilizate pentru evacuarea fumului în caz de incendiu;
    h) Verificarea funcţionãrii detectoarelor de fum din conducte se asigurã periodic şi se testeazã dupã instalare pentru îndeplinirea cerinţei privind detectarea densitãţii de fum proiectate, iar în caz de defect se iau mãsuri de reparare sau înlocuire a acestora;
    i) Verificarea anualã a dispozitivelor de transmisie şi semnalizare, precum şi a detectoarelor de incendiu aferente instalaţiei de detectare, semnalizare şi alarmare în caz de incendiu;
    j) În timpul operaţiilor de întreţinere şi reparaţii se interzice fumatul în canalele de ventilare;
    k) Se interzice depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile în conductele de ventilare;
    l) Verificarea permanentã a capacelor de vizitare şi curãţire a canalelor de ventilare, uşurinţa de montare - demontare, fãrã utilizarea unor dispozitive sau echipamente speciale pentru asigurarea facilitãrii intervenţiei în caz de incendiu.
    12.10. În cadrul verificãrii periodice a instalaţiilor de ventilare şi climatizare se realizeazã "Testul de Performanţã Funcţionalã" care are drept scop detectarea şi diagnosticarea defecţiunilor. Testul se realizeazã în conformitate cu IEA - ECBS Anexa 40 şi cuprinde 6 paşi:
    1. Test în modul manual de operare, pentru:
    ● verificarea comenzilor şi a starterilor.
    2. Test în modul manual de oprire, pentru:
    ● verificarea comenzilor şi a starterilor;
    ● verificarea senzorilor;
    ● verificarea controlerelor.
    3) Test în modul normal de operare, pentru:
    ● verificarea performanţei ventilatorului.
    4) Test la debit maxim, pentru:
    ● verificarea senzorilor,
    ● verificarea starterilor,
    ● verificarea setãrilor controlerelor,
    ● verificarea debitului de aer în camera de amestec şi în încãperile de referinţã,
    ● verificarea pierderilor de sarcinã şi a etanşeitãţii reţelei conductelor de aer.
    5) Test la debit minim, pentru:
    ● verificarea funcţionãrii cu debit minim de aer proaspãt,
    ● verificarea debitului de aer în încãperile de referinţã.
    6) Test de oprire automatã, pentru:
    ● verificarea stãrii sistemului la oprire automatã; în acest caz se verificã dacã ventilatoarele sunt oprite şi dacã organele de închidere/reglare, jaluzele, clapete, voleţi, etc., sunt în poziţia corespunzãtoare.
    12.11. Rezultatele obţinute în urma verificãrii periodice a instalaţiei se consemneazã într-un Raport tehnic, care va cuprinde, în mod obligatoriu şi un Plan de mãsuri privind îmbunãtãţirea funcţionãrii instalaţiei.

    Corectarea regimului de funcţionare
    12.12. Corectarea regimului de funcţionare al instalaţiei se face în scopul satisfacerii necesitãţilor din încãperile deservite, ţinând seama de modificarea condiţiilor climatice exterioare, a conditiilor interioare şi a regimului de utilizare a încãperilor.
    12.13. Corectarea regimului de funcţionare se realizeazã prin urmãtoarele operaţii:
    a) mãsurarea parametrilor aerului şi agenţilor termici sau frigorifici,
    b) compararea parametrilor mãsuraţi cu cei prevãzuţi în proiect sau în instrucţiunile de exploatare,
    c) comandarea organelor de acţionare în vederea efectuãrii corecţiilor.
    12.14. Manevrele pentru corectarea regimului de funcţionare al instalaţiei se efectueazã în douã etape:
    a) aducerea instalaţiei la regimul iniţial de exploatare, care urmeazã dupã pornirea instalaţiei,
    b) trecerea instalaţiei în regim de funcţionare curentã şi menţinerea parametrilor aerului din încãperi la valorile prescrise, prin operaţiuni de reglare.
    12.15. Reglarea aeraulicã a instalaţiei de ventilare şi climatizare se realizeazã conform pct.11.26\'f711.29.
    12.16. (1) Reglarea încãlzirii aerului se face prin acţionare asupra agentului termic al bateriei de încãlzire, prin reglaj cantitativ, calitativ sau mixt.
    (2) Reglarea încãlzirii aerului se face în coordonare cu reglarea amestecului de aer (proaspãt şi recirculat), corespunzãtor schemei funcţionale a instalaţiei.
    12.17. Reglarea rãcirii aerului se face, în funcţie de soluţia adoptatã pentru rãcire, astfel:
    a) la bateriile de apã rãcitã, prin acţionare asupra agentului frigorific, prin reglaj cantitativ, calitativ sau mixt;
    b) la bateriile de rãcire cu evaporare directã, prin funcţionarea compresoarelor în trepte de sarcinã sau la turaţie variabilã.
    12.18. Reglarea umidificãrii aerului, la instalaţiile la care umidificarea, se realizeazã prin stropirea aerului se face prin reglarea debitului apei de stropire, în coordonare cu reglarea bateriei de încãlzire.

    Întreţinerea
    12.19. Întreţinerea instalaţiilor de ventilare şi climatizare reprezintã o activitate de exploatare, dusã permanent prin efectuarea de operaţii care au ca scop asigurarea funcţionãrii continue şi în bune condiţii a instalaţiilor.
    12.20. Principalele operaţii de întreţinere sunt:
    a) la ventilatoare:
    ● ungerea lagãrelor şi rulmenţilor,
    ● întinderea uniformã a curelelor de transmisie,
    ● echilibrarea rotoarelor, având în vedere rotirea fãrã atingerea carcasei,
    ● strângerea şuruburilor şi piuliţelor la suportul ventilatorului;
    b) la filtre de aer:
    ● înlocuirea filtrelor deteriorate,
    ● verificarea funcţionãrii sistemului de avertizare a colmatãrii filtrului,
    ● înlocuirea sau curãţirea (prin spãlare sau scuturare) filtrelor colmatate,
    ● verificarea sistemului de autocurãţire,
    ● ungerea elementelor mecanice în mişcare;
    c) la bateriile de încãlzire/rãcire:
    ● etanşarea racordurilor bateriei pe circuitele de aer şi de apã,
    ● verificarea funcţionãrii robinetelor de pe racordurile bateriei,
    ● curãţirea aripioarelor de praf şi corpuri strãine,
    ● dezaerisirea circuitului hidraulic,
    ● spãlarea interioarã a bateriilor în vederea inlãturãrii depunerilor de nãmol sau piatrã;
    d) la camerele de umidificare:
    ● verificarea modului de stropire; curãţirea duzelor înfundate şi înlocuirea celor defecte,
    ● curãţarea bazinului de depunerile de nãmol,
    ● verificarea funcţionãrii preaplinului,
    ● curãţirea filtrului,
    ● curãţirea separatoarelor de picãturi,
    ● operaţii de întreţinere la pompa de apã,
    ● verificarea etan şeitãţii camerei de umidificare pe circuitele de aer şi de apã,
    ● vopsirea şi protejarea elementelor supuse coroziunii;
    e) la dispozitivele de închidere şi reglare:
    ● ungerea lagãrelor,
    ● înlocuirea bucşelor şi lagãrelor deteriorate,
    ● corectarea paletelor şi jaluzelelor deformate,
    ● refacerea etanşãrilor;
    f) la gurile de aer:
    ● curãţirea de praf şi îndepãrtarea corpurilor strãine din secţiunea gurii,
    ● refacerea etanşeitãţii fatã de tubulaturã,
    ● verificarea funcţionãrii elementelor mobile,
    ● corectarea elementelor mobile deformate;
    g) la conductele de aer:
    ● restabilirea etanşãrilor,
    ● curãţarea de praf şi eliminarea corpurilor strãine din interiorul conductelor de aer,
    ● verificarea gurilor de vizitare/curãţire şi a punctelor de mãsurare (a se vedea şi standardul SR EN 12097:2007),
    ● remedierea izolaţiei termice şi a protecţiilor anticorosive controlul suporturilor şi elementelor de rigidizare,
    ● înlocuirea elementelor, deteriorate, de protecţie împotriva transmiterii vibraţiilor;
    h) la aparatura de mãsurã şi control:
    ● verificarea funcţionãrii senzorilor,
    ● etalonarea periodicã a aparatului de mãsurã şi control.

    Reparaţiile
    12.21. Reparaţiile care se efectueazã la instalaţiile de ventilare şi climatizare sunt de douã tipuri şi anume:
    1. reparaţii planificate, realizate pe baza unui grafic întocmit de beneficiarul instalaţiei;
    2. reparaţii accidentale.
    12.22. (1) Reparatiile planificate sunt urmãtoarele:
    a) Revizia instalaţiei; se realizeazã periodic, în perioade când instalaţia nu funcţioneazã. Revizia instalaţiei urmãreşte sã stabileascã starea tehnicã a elementelor componente ale instalaţiei şi sã descopere defecţiunile care trebuiesc înlãturate pentru aducerea instalaţiei în starea iniţialã; revizia are ca obiect, în principal, etanşeitatea reţelei conductelor de aer, funcţionalitatea echipamentelor, reglarea manualã şi automatã.
    Rezultatele verificãrilor şi constatãrilor facute la revizie stau la baza reparaţiilor instalaţiei.
    b) Reparaţiile curente; se realizeazã, de regulã, fãrã scoaterea din funcţiune instalaţiei. Reparaţiile curente se fac în special la elementele de instalaţie care pot afecta buna funcţionare a întregii instalaţii în caz de defecţiune; se înlocuiesc piesele uzate, se înlãturã stricãciunile şi se restabileşte funcţionarea normalã a mecanismelor şi agregatelor.
    c) Reparaţiile capitale; se executã la termene fixate de reglementãri în funcţiune de durata normatã de serviciu a instalaţiei.
    (2) Reparaţiile capitale realizeazã înlocuirea unor echipamente sau pãrţi ale instalaţiei, pentru asigurarea funcţionãrii instalaţiei la un nivel de performanţã ridicat şi implicit, modernizarea acestora.
    12.23. Reparaţiile accidentale se realizeazã în caz de incidente, defecţiuni sau avarii; ele se executã de cãtre echipe de intervenţie, sub supravegherea beneficiarului.
    12.24. (1) Reparaţiile efectuate se înscriu în Jurnalul evenimentelor instalaţiei de ventilare şi climatizare.
    (2) În urma lucrãrilor de reparaţii se modificã, dacã este necesar, Fişa tehnicã a instalaţiei şi Instrucţiunile de exploatare.
    12.25. Se prezintã, în continuare un inventar al incidentelor şi defecţiunilor care pot apãrea la instalaţiile de ventilare şi climatizare, evidenţiindu-se cauzele posibile şi modul de remediere:
    a) Instalaţia prime şte prea puţin aer. Cauzele defecţiunilor:
    1. sensul incorect de rotaţie al ventilatorului;
    2. reducerea turaţiei ventilatorului datoritã întinderii slabe a curelelor;
    3. blocarea motorului, ungerea insuficientã a lagãrelor, palete strâmbe, nefixarea rotorului pe ax;
    4. colmatarea filtrelor (constatatã prin mãsurarea diferenţei de presiune în aval şi în amonte de filtru şi compararea cu valorile normale);
    5. colmatarea bateriilor încãlzite, rãcire pe partea de aer;
    6. existenţa unei strangulãri pe traseul conductelor de aer;
    7. poziţia incorectã a dispozitivelor de reglaj şi de închidere din instalaţie;
    8. micşorarea secţiunii prizelor de aer;
    9. instalaţia nu este etanşã.
    Remedierile defecţiunilor se realizeazã astfel:
    1. se restabile şte sensul normal prin legarea corectã a motorului la instalaţia electricã;
    2. se întind curelele (sau se schimbã), se ung lagãrele şi se înlocuiesc palele strâmbe;
    3. se schimbã sau se curãţã filtrele colmatate;
    4. se determinã locul strangulãrii prin mãsurarea debitelor şi presiunilor pe traseul la care a apãrut defecţiunea, se verificã şi se regleazã poziţiile elementelor de sectorizare (clapete, şibãre, rame cu jaluzele), se înlãturã corpurile strãine din conductele de aer;
    5. se curãţã de depuneri prizele de aer;
    6. se realizeazã etanşeitatea instalaţiei pe întreg traseul.
    b) Instalaţia prime şte prea mult aer. Cauzele defecţiunilor:
    1. turaţia ventilatorului prea mare;
    2. lipsa unor celule filtrante, filtre gãurite; neetan şeitãţi în jurul filtrelor;
    3. lipsa altor elemente ale centralei de ventilare/climatizare: baterii de încãlzire sau rãcire, separatoare de picãturi, etc.;
    4. dereglarea sistemelor de automatizare.
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se verificã diametrul şaibelor de transmisie la ventilator şi se înlocuiesc cele având diametrul mai mic decât cel prescris;
    2. se completezã cu celule filtrante sau se înlocuiesc filtrele defecte restabilindu-se etanşeitatea;
    3. se verificã dacã toate elementele instalaţiei sunt montate şi se completezã cele lipsã;
    4. se efectueazã reglarea sistemelor de automatizare.
    c) Instalaţia are un debit pulsativ sau fluctuant. Cauzele defecţiunilor sunt:
    1. dezechilibrarea rotorului ventilatorului;
    2. jocul axelor clapetelor sau jaluzelelor;
    3. influenţa vântului asupra prizei de aer;
    4. alegerea gre şitã a ventilatorului;
    5. nerigidarea pereţilor tubulaturii;
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se echilibreazã rotorul ventilatorului şi se curãţã de impuritãţi sau alte materiale strãine;
    2. se înlãturã jocul la axele clapetelor sau jaluzelelor;
    3. se protejeazã prizele cu aer contra efectelor vântului;
    4. se rigidizeazã pereţii tubulaturii.
    d) Instalaţia produce prea mult zgomot. Cauzele defecţiunilor:
    1. vitezã prea mare a aerului;
    2. distrugera atenuatoarelor de zgomot şi a burdufurilor elastice;
    3. distrugerea sau dereglarea suporţilor elastici ai ventilatoarelor, pompelor, compresoarelor;
    4. desprinderea şuruburilor ramelor cu jaluzele, lipsa de rigiditate a elementelor mobile ale gurilor de aer sau ale altor elemente ale instalaţiei.
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se reduce viteza aerului în limitele acceptate;
    2. se refac şi se reparã atenuatoarele de zgomot şi burdufurile elastice;
    3. se înlocuiesc elementele elastice ale suporturilor ventilatoarelor;
    4. se strîng şuruburile desprinse şi se refac sudurile.
    e) Instalaţia refuleazã aer prea rece. Cauzele defecţiunilor:
    1. sitemul de reglare a agentului termic nu funcţioneazã corect;
    2. aparatele de mãsurare a temperaturii sunt defecte sau dau indicaţii greşite;
    3. obturarea circulaţie agentului termic la bateriile de încãlzire (depuneri de nãmol şi piatrã, robinete blocate);
    4. agentul termic are parametrii prea scãzuţi;
    5. debitul de aer mai mare decât cel prescris.
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se verificã instalaţia de reglare a agentului termic;
    2. se reetaloneazã aparatele de mãsurã sau se înlocuiesc aparatele defecte;
    3. se curãţã bateriile de nãmol sau depuneri de piatrã; se înlocuiesc robinetele blocate;
    4. se curãţã lamelele şi suprafeţele de schimb prin spãlare sau suflare cu aer;
    5. se aduc parametrii agentului termic şi debitul de aer la valorile prescrise.
    f) Instalaţia refuleazã aerul prea cald. Cauzele defecţiunilor:
    1. debitul de aer este mai mic decât cel prescris;
    2. sistemul de reglare funcţioneazã defectuos;
    3. murdãrirea elementelor sensibile ale termometrelor sau traductoarelor de temperaturã;
    4. parametrii prea ridicaţii ai agentului termic;
    5. inducaţii greşite date de traductoare sau termorezistenţe.
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se regleazã debitul de aer şi parametrii agenţilor termici;
    2. se verificã instalaţia de reglare;
    3. se curãţã elementele sensibile ale termometrelor sau traductoarelor de temperaturã.
    g) Instalaţia refuleazã aerul cu umiditatea relativã mai micã decât necesar. Cauzele defecţiunilor:
    1. dereglarea instalaţiei;
    2. înfundarea duzelor;
    3. reducerea debitului şi presiunii pompei de circulaţie a apei de stropire;
    4. reducerea debitului de abur (la umidificarea cu abur).
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se regleazã instalaţia de umidificare;
    2. se curãţã duzele;
    3. se reparã pompa;
    4. se mãreşte debitul de abur;
    h) Instalaţia refuleazã aerul cu umiditatea relativã mai mare decât necesar. Cauzele defecţiunilor:
    1. dereglarea instalaţiei;
    2. lipsa unor pãrţi din separatoare de picãturi.
    Remedierile defecţiunilor respective sunt:
    1. se regleazã instalaţia de umidificare;
    2. se completeazã separatoarele de picãturi.

    ANEXA 1

    Documente de referinţã pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare din clãdiri.
    Acte normative:



┌──┬────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1│Legea nr. 10/1995   │privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare, publicat în     │
│  │                    │Monitorul Oficial, Partea I nr. 12 din 24 ianuarie 1995                       │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2│Legea nr. 372/2005  │privind performanţa energeticã a clãdirilor, cu modificãrile ulterioare,      │
│  │                    │Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1144 din 19 decembrie 2005        │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3│Legea nr. 319/2006  │Legea securitãţii şi sãnãnãtãţii în muncã, publicat în Monitorul Oficial,     │
│  │                    │Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006                                            │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4│Hotãrârea Guvernului│privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţã a                 │
│  │nr. 752/2004        │echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizãrii în atmosfere    │
│  │                    │potenţial explosive, cu modificãrile ulterioare, publicat în Monitorul        │
│  │                    │Oficial, Partea I nr. 499 din 03 iunie 2004                                   │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 5│Ordinul ministrului │privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii, cu                 │
│  │muncii şi           │modificãrile ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 880 din  │
│  │solidaritãţii       │06 decembrie 2002                                                             │
│  │sociale nr. 508/    │                                                                              │
│  │933/2002            │                                                                              │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 6│Ordin ministrului   │privind aprobarea Normelor generale de apãrare împotriva incendiilor,         │
│  │administraţiei şi   │publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29 martie 2007            │
│  │Internelor          │                                                                              │
│  │nr. 163/2007        │                                                                              │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7│Ordinul ministrului │pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea            │
│  │transporturilor,    │produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la         │
│  │constructiilor şi   │foc, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicat în Monitorul        │
│  │turismului          │Oficial, Partea I nr. 90 din 27 ianuarie 2005                                 │
│  │nr.1822/394/2004    │                                                                              │
└──┴────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Reglementãri tehnice:



┌──┬────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1│MC 001/2006         │Metodologia de calcul al performanţei energetice a clãdirilor, aprobatã       │
│  │                    │prin Ordinul ministrului transporilor, construcţiilor şi turismului           │
│  │                    │nr. 157/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicat în         │
│  │                    │Monitorul Oficial cu nr 126 din data 21 februarie 2007                        │
├──┼────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2│NEx 01-2006         │"Normativ privind prevenirea exploziilor pentru proiectarea, montarea,        │
│  │                    │punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor     │
│  │                    │tehnice care funcţioneazã în atmosfere potenţial explozive", indicativ NEx    │
│  │                    │01-06, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalitãţii de     │
│  │                    │şanse nr. 392/2007, publicat în Monitorul Oficial cu nr 411 din data 19       │
│  │                    │iunie 2007                                                                    │
└──┴────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Standarde:



┌───┬───────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ 1.│SR EN 1886:2008    │Ventilarea în clãdiri. Unitãţi de tratare a aerului. Performanţe mecanice     │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2.│SR 1907-1:1997     │Instalaţii de încãlzire. Necesarul de cãldurã de calcul. Prescripţii de calcul│
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3.│SR 6724-1:1995     │Ventilarea dependinţelor din clãdirile de locuit. Ventilare naturalã.         │
│   │                   │Prescripţii de proiectare                                                     │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4.│SR 6724-2:1995     │Ventilarea dependinţelor din clãdirile de locuit. Ventilarea mecanicã cu      │
│   │                   │ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare                     │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 5.│SR 6724-3:1996     │Ventilarea dependinţelor din clãdirile de locuit. Ventilarea mecanicã cu      │
│   │                   │ventilatoare individuale de evacuare. Prescripţii de proiectare               │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 6.│SR CR 1752:2002    │Instalaţii de ventilare în clãdiri. Criterii de proiectare pentru realizarea  │
│   │                   │confortului termic interior                                                   │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7.│SR EN ISO 7730:2006│Ambianţe termice moderate. Determinarea analiticã şi interpretarea            │
│   │                   │confortului termic prin calculul indicilor PMV şi PPD şi specificarea         │
│   │                   │criteriilor de confort termic local                                           │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 8.│SR EN ISO 8996:2005│Ergonomia ambianţelor termice. Determinarea ratei de cãldurã metabolicã       │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 9.│SR EN 12097:2007   │Ventilarea în clãdiri. Canale de aer. Cerinţe pentru elementele componente    │
│   │                   │ale canalelor de aer în scopul u şurãrii întreţinerii reţelelor de canale de  │
│   │                   │aer                                                                           │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10.│SR CEN/TR 12101-   │Sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5: Ghid de          │
│   │5:2007             │recomandãri funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare       │
│   │                   │pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi                                 │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│11.│SR EN 12101-6:2005 │Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. Partea 6: Specificaţii │
│   │                   │pentru sisteme cu presiune diferenţialã - Kituri                              │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│12.│SR EN 12237:2004   │Ventilarea în clãdiri. Reţele de canale. Rezistenţa şi etanşeitatea           │
│   │                   │canalelor circulare de tablã                                                  │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│13.│SR EN 12599:2002   │Ventilarea în clãdiri. Proceduri de încercare şi metode de mãsurare pentru    │
│   │                   │recepţia instalaţiilor de ventilare şi de condiţionare a aerului              │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│14.│SR EN 12792:2004   │Ventilarea în clãdiri. Simboluri, terminologie şi simboluri grafice           │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│15.│SR EN 12831:2004   │Instalaţii de încãlzire în clãdiri. Metodã de calcul al sarcinii termice de   │
│   │                   │calcul                                                                        │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│16.│SR EN 13053:2007   │Ventilarea în clãdiri. Camere de tratare a aerului. Clasificarea şi           │
│   │                   │performanţele camerelor, ale elementelor componente şi ale secţiunilor        │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│17.│SR EN 13141-5:2005 │Ventilarea clãdirilor. Încercarea performanţei componentelor/produselor       │
│   │                   │pentru ventilarea clãdirilor de locuit. Partea 5: Cãciuli de ventilare şi     │
│   │                   │dispozitive de ieşire prin acoperiş                                           │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│18.│SR EN 13142:2004   │Ventilarea în clãdiri. Componente/produse pentru ventilarea locuinţelor.      │
│   │                   │Caracteristici de performanţã obligatorii şi opţionale                        │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│19.│SR EN ISO          │Performanţa energeticã a clãdirilor. Calculul necesarului de energie pentru   │
│   │13790:2008         │încãlzirea şi rãcirea spaţiilor                                               │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│20.│SR EN 13779:2007   │Ventilarea clãdirilor cu altã destinaţie decât cea de locuit. Cerinţe de      │
│   │                   │performanţã pentru instalaţiile de ventilare şi de condiţionare a aerului din │
│   │                   │încãperi                                                                      │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│21.│SR EN ISO          │Performanţa termicã a clãdirilor. Calculul temperaturii interioare a unei     │
│   │13791:2006         │încãperi fãrã climatizare în timpul verii. Criterii generale şi proceduri de  │
│   │                   │validare                                                                      │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│22.│SR EN ISO          │Performanţa termicã a clãdirilor. Calculul temperaturii interioare a unei     │
│   │13792:2004         │încãperi fãrã climatizare în timpul verii. Metode de calcul simplificate      │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│23.│CEN/TR 14788:2006  │Ventilation for buildings - Design and dimensioning of residential ventilation│
│   │                   │systems                                                                       │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│24.│SR EN 15239:2007   │Ventilarea în clãdiri. Performanţa energeticã a clãdirilor. Ghid pentru       │
│   │                   │inspecţia instalaţiilor de ventilare                                          │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│25.│SR EN 15240:2007   │Ventilarea în clãdiri. Performanţa energeticã a clãdirilor. Ghid pentru       │
│   │                   │inspecţia instalaţiilor de climatizare                                        │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│26.│SR EN 15241:2007   │Ventilarea clãdirilor. Metode de calcul al pierderilor de energie datoritã    │
│   │                   │ventilaţiei şi infiltraţiei în clãdirile comerciale                           │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│27.│SR EN 15242:2007   │Ventilarea clãdirilor. Metode de calcul determinarea debitelor de aer în      │
│   │                   │clãdiri, inclusiv infiltraţiile                                               │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│28.│SR EN 15243:2008   │Ventilarea în clãdiri. Calculul temperaturii încãperilor, a sarcinii termice  │
│   │                   │şi a energiei pentru clãdiri prevãzute cu instalaţii de condiţionare a aerului│
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│29.│SR EN 15423:2008   │Ventilarea în clãdiri. Mãsuri de prevenire a incendiilor pentru sistemele de  │
│   │                   │distribuţie a aerului în clãdiri                                              │
├───┼───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│30.│SR EN 60079-10-    │Atmosfere explozive. Partea 10-1: Clasificarea ariilor. Atmosfere explozive   │
│   │1:2004             │gazoase                                                                       │
└───┴───────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

ANEXA 2

Date climatice de calcul pentru climatizare - vara


┌──────┬─────────────────────────────┬───────────────────┬────────────────┐
│Nr crt│        Localitate           │    Temperaturã    │   Umiditate    │
│      │                             │        [°C]       │ relativã [%]   │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  1   │Alba-Iulia                   │         34,3      │       28       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  2   │Alexandria                   │          38       │       25       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  3   │Arad                         │         36,7      │       23       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  4   │Bacãu                        │         36,4      │       22       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  5   │Baia Mare                    │         34,3      │       37       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  6   │Bistriţa                     │         32,7      │       36       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  7   │Botoşani                     │          35       │       27       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  8   │Brãila                       │         36,3      │       26       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│  9   │Braşov                       │         32,8      │       35       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 10   │Bucureşti                    │         35,3      │       35       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 11   │Buzãu                        │         35,4      │       26       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 12   │Cãlãraşi                     │         37,5      │       23       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 13   │Cluj                         │         31,5      │       35       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 14   │Craiova                      │         36,5      │       35       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 15   │Constanţa                    │         30,6      │       53       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 16   │Deva                         │         33,1      │       27       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 17   │Drobeta Turnu Severin        │          36       │       23       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 18   │Focşani                      │         34,2      │       44       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 19   │Galaţi                       │         33,2      │       41       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 20   │Giurgiu                      │         38,6      │       24       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 21   │Iaşi                         │          36       │       37       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 22   │Miercurea Ciuc               │         34,7      │       39       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 23   │Oradea                       │         36,6      │       32       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 24   │Piteşti                      │         31,8      │       27       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 25   │Ploieşti                     │         34,3      │       23       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 26   │Piatra Neamţ                 │         33,1      │       38       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 27   │Reşiţa                       │          35       │       23       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 28   │Râmnicu Vâlcea               │         36,3      │       37       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 29   │Slatina                      │         32,2      │       39       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 30   │Slobozia                     │         32,8      │       41       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 31   │Satu Mare                    │         34,7      │       41       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 32   │Sfântu Gheorghe              │          33       │       34       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 33   │Sibiu                        │          34       │       33       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 34   │Suceava                      │         32,5      │       23       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 35   │Târgu Jiu                    │         33,3      │       43       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 36   │Târgu Mureş                  │         34,1      │       41       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 37   │Timişoara                    │         36,4      │       25       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 38   │Târgovişte                   │         33,5      │       36       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 39   │Tulcea                       │         35,4      │       33       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 40   │Vaslui                       │          35       │       43       │
├──────┼─────────────────────────────┼───────────────────┼────────────────┤
│ 41   │Zalãu                        │         34,5      │       31       │
└──────┴─────────────────────────────┴───────────────────┴────────────────┘

ANEXA 3

Valorile intensitãţii radiaţiei solare directe I(D), şi difuze I(d) [W/mý]


┌──────────┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───┬───────┐
│ O  r  a  │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │10 │11 │12 │13 │14 │15 │16 │17 │18 │ medie │
├────┬─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│I(D)│   N │ 53│ 3 │-  │-  │-  │-  │-  │-  │-  │-  │-  │  3│ 53│  5    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │  NE │333│402│301│130│  4│-  │-  │-  │-  │-  │-  │-  │ - │ 49    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │   E │383│568│575│498│338│144│-  │-  │-  │-  │-  │-  │ - │105    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │  SE │188│370│468│514│485│393│241│ 58│-  │-  │-  │-  │ - │113    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │   S │ - │-  │ 41│159│316│354│394│354│316│159│ 41│-  │ - │ 89    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │  SV │ - │-  │ - │-  │-  │ 58│241│393│485│514│468│370│188│113    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │   V │ - │-  │ - │-  │-  │-  │-  │144│338│498│575│568│383│105    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │  NV │ - │-  │ - │-  │-  │-  │-  │-  │  8│130│301│402│333│ 49    │
├────┼─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│    │Oriz │ 89│241│381│523│647│711│734│711│647│532│381│241│ 89│247    │
├────┴─────┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───┼───────┤
│     I(d) │ 53│80 │103│123│136│146│147│146│136│123│103│ 80│ 53│ 59    │
└──────────┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───┴───────┘

ANEXA 4

Aria utilã de pardosealã pentru o persoanã, pentru determinarea gradului de ocupare a încãperilor (din SR EN 13779:2005)


┌──────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────┐
│Destinaţia încãperii                  │    aria pardoselii pentru o      │
│                                      │     persoanã [mý/persoanã]       │
│                                      ├────────────────┬─────────────────┤
│                                      │ domeniu tipic  │valori prin lipsã│
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Birou mare                            │de la 7 la 20   │      12         │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Birou mic                             │de la 8 la 12   │      10         │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Salã de şedinţe                       │de la 2 la 5    │      3,0        │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Magazin                               │de la 3 la 8    │      4,0        │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Salã de clasã                         │de la 2 la 5    │      2,5        │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Salon de spital                       │de la 5 la 15   │      10         │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Camerã de hotel                       │de la 5 la 20   │      10         │
├──────────────────────────────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│Restaurant                            │de la 1,2 la 5  │      1,5        │
└──────────────────────────────────────┴────────────────┴─────────────────┘

ANEXA 5

Degajarea de cãldurã a unei persoane (pentru o temperaturã a aerului din încãperi de 24°C şi pentru o suprafaţã medie a corpului uman de 1,8 mý(din SR EN 13779:2005)


┌────────────────────────────────────────┬────────────────────────┬────────────┐
│Activitate                              │cãldurã totalã          │   cãldurã  │
│                                        ├───────────┬────────────┤  sensibilã │
│                                        │  [met]*)  │[W/persoanã]│[W/persoanã]│
├────────────────────────────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│Repaos                                  │    0,8    │     80     │     55     │
├────────────────────────────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│Aşezat, relaxat                         │    1,0    │    100     │     70     │
├────────────────────────────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│Activitate sedentarã (birou, şcoalã,    │           │            │            │
│laborator)                              │    1,2    │    125     │     75     │
├────────────────────────────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│În picioare, activitate uşoarã          │           │            │            │
│(magazine, laboratoare, industrie       │           │            │            │
│uşoarã)                                 │    1,6    │    170     │     85     │
├────────────────────────────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│În picioare, activitate medie (vânzãtor,│           │            │            │
│lucru la utilaj)                        │    2,0    │    210     │    105     │
├────────────────────────────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│Mers cu viteza:                         │           │            │            │
│2 km/h                                  │    1,9    │    200     │    100     │
│3 km/h                                  │    2,4    │    250     │    105     │
│4 km/h                                  │    2,8    │    300     │    110     │
│5 km/h                                  │    3,4    │    360     │    120     │
└────────────────────────────────────────┴───────────┴────────────┴────────────┘

__________
    *) 1 met = 58 W/mý

    ANEXA 6

    Valori de calcul pentru puterea instalatã a instalaţiei de iluminat

    Tabel 1. Valori de proiectare pentru nivelul de iluminat (din SR EN 13779:2005)


┌──────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│Destinaţie                                    │   nivelul de iluminat [lux]   │
│                                              ├─────────────────┬─────────────┤
│                                              │domeniu tipic    │ valori prin │
│                                              │                 │    lipsã    │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Birou cu fereastrã                            │de la 300 la 500 │    400      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Birou fãrã fereastrã                          │de la 400 la 600 │    500      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Magazin                                       │de la 300 la 500 │    400      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Salã de clasã                                 │de la 300 la 500 │    400      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Salon de spital                               │de la 200 la 300 │    200      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Camerã de hotel                               │de la 200 la 300 │    200      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Restaurant                                    │de la 200 la 300 │    200      │
├──────────────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────┤
│Încãpere nelocuitã                            │de la 50 la 100  │     50      │
└──────────────────────────────────────────────┴─────────────────┴─────────────┘

Tabel 2. Valori de proiectare pentru puterea instalaţiei de iluminat (instalaţii eficiente)


┌─────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┐
│Nivel de iluminat [lux]                  │  puterea specificã a instalaţiei   │
│                                         │     de iluminat [W/mý]             │
│                                         ├──────────────────┬─────────────────┤
│                                         │domeniu tipic     │valori prin lipsã│
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ 50                                      │de la 2,5 la 3,2  │        3        │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│100                                      │de la 3,5 la 4,5  │        4        │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│200                                      │de la 5,5 la 7,0  │        6        │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│300                                      │de la 7,5 la 8,5  │        8        │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│400                                      │de la 9,0 la 12,5 │       10        │
├─────────────────────────────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│500                                      │de la 11,0 la 15,0│       12        │
└─────────────────────────────────────────┴──────────────────┴─────────────────┘

ANEXA 7

Numãr de schimburi orare de aer, "n"


┌─────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐
│ Destinaţia clãdirii/încãperii                       │   n [h^-1]        │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Teatre                                               │  4 - 6            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Magazine:                                            │                   │
│- mici                                               │  6 - 8            │
│- medii                                              │  4 - 6            │
│- universale                                         │  4 - 6            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Cinematografe:                                       │                   │
│- sala de spectacol                                  │  4 - 6            │
│- cabina de proiecţie                                │  5 - 8            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Biblioteci                                           │  4 - 5            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Sãli de dans:                                        │                   │
│- fumatul permis                                     │  6 - 8            │
│- fumatul interzis                                   │ 12 - 16           │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Restaurante, sãli de mese:                           │                   │
│- fumatul permis                                     │  5 - 10           │
│- fumatul interzis                                   │  8 - 12           │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Garderobe                                            │  4 - 6            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Bucãtãrii comerciale (restaurante, cantine, spitale, │                   │
│şcoli, cazãrmi):                                     │                   │
│- mici (înãlţime 3 - 4m)                             │ 20                │
│- mijlocii (înãlţime 4 - 6m)                         │ 15                │
│- mari (înãlţime peste 6m)                           │ 10                │
│- curãţat zarzavat, spãlat vase                      │  5 - 8            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Spãlãtorii, cãlcãtorii                               │ 10 - 15           │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Bãi publice (cu abur sau cu aer cald)                │  4                │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│WC - uri publice:                                    │                   │
│- pisoar                                             │25 mc/h            │
│- scaun WC                                           │50 mc/h            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Bucãtãrii locuinţe                                   │15 - 20            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Spitale:                                             │                   │
│- cu cerinţe deosebite privind lipsa germenilor      │                   │
│  patogeni                                           │                   │
│   ● sãli de operaţie                                │60                 │
│   ● anexe ale sãlilor de operaţie                   │45                 │
│   ● saloane de bolnavi                              │45                 │
│- cu cerinţe mari privind lipsa germenilor patogeni  │                   │
│   ● sãli de operaţie                                │60                 │
│   ● anexe ale sãlilor de operaţie                   │30                 │
│   ● sãli de operaţie pentru urgenţe                 │45                 │
│   ● sãli de reanimare                               │20                 │
│   ● tratament intensiv                              │30                 │
│   ● sãli de naşteri                                 │30                 │
│   ● staţionar pentru prematuri                      │25                 │
│   ● staţionar pentru nou nãscuţi                    │25                 │
│   ● staţionar pentru sugari                         │15                 │
│                                                     │10                 │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│- cu cerinţe normale privind lipsa germenilor        │                   │
│  patogeni                                           │                   │
│   ● saloane pentru bolnavi                          │15                 │
│   ● sãli de zi                                      │10                 │
│   ● coridoare                                       │18                 │
│   ● sãli pentru intervenţii şi tratamente           │18                 │
│   ● diagnostic Rontgen                              │18                 │
│   ● sãli de radioterapie                            │15                 │
│   ● sãli de masaj                                   │10                 │
│   ● sãli de gimnasticã                              │10                 │
│   ● sãli de odihnã                                  │20                 │
│   ● staţia de sterilizare centralã                  │30                 │
│   ● prosecturã                                      │30                 │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Cabinete dentare                                     │ 6                 │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Piscine:                                             │                   │
│- sala bazinului : 10mc/(h, mý suprafaţã apã)        │ 3 -4              │
│- sala duşurilor (maxim)                             │25 - 30            │
│- camere de îmbrãcare                                │ 8 - 10            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Sãli de sport                                        │ 2 - 3             │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Birouri, sãli de şedinţe                             │ 4 - 8             │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Scoli                                                │ 6 - 8             │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Aule                                                 │ 8 - 10            │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Laboratoare:                                         │                   │
│- mici                                               │ 8 - 12            │
│- mari                                               │ 6 - 8             │
├─────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────┤
│Garaje                                               │ 4 - 5             │
└─────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────┘

ANEXA 8

Viteze uzuale ale aerului în conducte


┌───────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│ Tipul conductei                   │Tipul instalaţiei de ventilare/climatizare│
│                                   ├──────────────────────┬───────────────────┤
│                                   │instalaţii din clãdiri│  instalaţii din   │
│                                   │        civile        │clãdiri industriale│
│                                   │         [m/s]        │      [m/s]        │
├───────────────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Priza de aer                       │        2 - 4         │       4 - 6       │
├───────────────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Conducta de aer proaspãt           │        4 - 6         │       6 - 8       │
├───────────────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Conducta principalã de distribuţie │                      │                   │
│sau de colectare                   │        4 - 8         │       8 - 12      │
├───────────────────────────────────┼──────────────────────┼───────────────────┤
│Conducte secundare                 │        2 - 5         │       5 - 8       │
└───────────────────────────────────┴──────────────────────┴───────────────────┘