Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR din 2 aprilie 2007 privind masurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele de origine animala Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR din 2 aprilie 2007 privind masurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele de origine animala

EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2007
Comenteaza legea
NORMĂ? SANITARĂ? VETERINARĂ? ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR din 2 aprilie 2007
privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animalã
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALÃ SANITARÃ VETERINARÃ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2007


CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor stabileşte mãsuri pentru monitorizarea substanţelor şi a grupurilor de reziduuri menţionate în anexa nr. 1.
ART. 2
(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) substanţe sau produse neautorizate - substanţele sau produsele a cãror administrare la animale este interzisã în baza legislaţiei comunitare;
b) tratament ilegal - administrarea la animale a substanţelor sau produselor neautorizate ori utilizarea de substanţe sau produse autorizate în baza legislaţiei comunitare, dar aplicate în alte condiţii decât cele stabilite de legislaţia comunitarã ori, dupã caz, de legislaţia naţionalã;
c) reziduu - rest de substanţe sau metaboliţii substanţelor cu acţiune farmacologicã şi al altor substanţe transmise la produsele de origine animalã care pot constitui factori de risc pentru sãnãtatea umanã;
d) autoritate competentã - Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor sau orice autoritate cãreia i-a fost delegatã o astfel de competenţã;
e) probã/contraprobã oficialã - eşantionul prelevat de autoritatea competentã în scopul decelãrii şi confirmãrii reziduurilor sau substanţelor menţionate în anexa nr. 1;
f) laborator aprobat - laboratorul aprobat de autoritatea competentã pentru examinarea de probe oficiale pentru decelarea şi identificarea reziduurilor;
g) animal - orice animal din speciile prevãzute de Norma sanitarã veterinarã privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animalã, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 90/425/CEE ;
h) lot de animale - un grup de animale din aceeaşi specie şi de aceeaşi vârstã, crescute în aceeaşi exploataţie, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii de creştere;
i) substanţe betgoniste - grupã de substanţe cu acţiune specificã la nivelul receptorilor adrenergici din structura muscularã a cordului, pulmonilor şi uterului.
(2) Pentru ceilalţi termeni se aplicã definiţiile din Norma sanitarã veterinarã privind interzicerea utilizãrii în creşterea animalelor de fermã a unor substanţe cu acţiune hormonalã sau tireostaticã şi a celor betgoniste, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 1 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 96/22/CE .

CAP. II
Planul de supraveghere pentru controlul reziduurilor sau substanţelor

ART. 3
Supravegherea lanţului de producţie a produselor de origine animalã şi a produselor primare trebuie sã fie efectuatã în conformitate cu prevederile prezentului capitol, în scopul detectãrii reziduurilor şi substanţelor enumerate în anexa nr. 1 la animalele vii, în fecale şi în lichidele biologice ale acestora, în ţesuturile şi produsele de origine animalã, în furaje şi în apa de bãut.
ART. 4
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor coordoneazã efectuarea inspecţiilor prevãzute de prezentul capitol pe întreg teritoriul României.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilã de:
a) elaborarea planului prevãzut la art. 5 pentru a permite departamentelor competente sã efectueze inspecţiile planificate;
b) coordonarea activitãţilor departamentelor centrale sau regionale responsabile pentru supravegherea şi controlul reziduurilor. O astfel de coordonare se extinde asupra tuturor departamentelor care participã la prevenirea utilizãrii frauduloase de substanţe sau de produse interzise în creşterea animalelor;
c) culegerea informaţiilor necesare pentru evaluarea mijloacelor utilizate şi a rezultatelor obţinute în urma aplicãrii mãsurilor prevãzute de prezentul capitol;
d) transmiterea informaţiilor şi rezultatelor prevãzute la lit. c), inclusiv a rezultatelor anchetelor efectuate, cãtre Comisia Europeanã, nu mai târziu de data de 31 martie a fiecãrui an.
(3) Prezentul articol nu afecteazã regulile specifice, aplicabile în supravegherea şi controlul nutriţiei animalelor.
ART. 5
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite Comisiei Europene planul ce stabileşte mãsurile naţionale care trebuie sã fie implementate pe durata anului în care a fost iniţiat planul, precum şi orice actualizare ulterioarã a planurilor aprobate, în conformitate cu procedura comunitarã, pe baza experienţei anului sau anilor precedenţi, pânã la data de 31 martie a anului în care se face actualizarea.
(2) Planul menţionat la alin. (1) trebuie:
a) sã stabileascã grupele de reziduuri sau de substanţe, pe specii de animale, ce urmeazã a fi analizate în conformitate cu anexa nr. 2;
b) sã precizeze procedurile de detectare a prezenţei:
(i) substanţelor menţionate la lit. a) la animale, în apa de bãut şi în toate locurile unde sunt crescute sau ţinute animalele;
(ii) reziduurilor de substanţe menţionate, la animalele vii, în fecale şi lichidele biologice, precum şi în ţesuturile şi produsele de origine animalã: carne, lapte, ouã şi miere;
c) sã se conformeze regulilor de prelevare şi nivelurilor stabilite în anexele nr. 3 şi 4.
ART. 6
(1) Planul trebuie sã respecte frecvenţa şi numãrul de prelevãri menţionate în anexele nr. 4 şi 5.
(2) Reexaminarea grupelor de reziduuri care trebuie detectate în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 şi determinarea frecvenţei şi numãrului de recoltãri de probe referitoare la animalele şi la produsele menţionate la art. 3 şi care nu sunt stabilite de anexele nr. 4 şi 5 se efectueazã în conformitate cu procedura comunitarã.
ART. 7
Planul iniţial trebuie sã ia în considerare situaţia specificã din România şi sã precizeze în mod special:
a) legislaţia referitoare la utilizarea substanţelor enumerate în anexa nr. 1 şi, în particular, prevederile referitoare la interzicerea, autorizarea, distribuirea, punerea pe piaţã a acestora şi regulile care reglementeazã administrarea lor, în mãsura în care o astfel de legislaţie nu este armonizatã;
b) infrastructura departamentelor: se menţioneazã în special tipul şi importanţa serviciilor participante la implementarea planului;
c) o listã a laboratoarelor aprobate, indicându-se capacitatea acestora de prelucrare a probelor;
d) limitele de toleranţã naţionale aprobate pentru substanţele autorizate, atunci când nu au fost stabilite în baza Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE ce stabileşte o procedurã comunitarã pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animalã şi a Directivei Consiliului 86/363/CEE , transpusã în legislaţia naţionalã prin Norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animalã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 26 februarie 2007;
e) lista substanţelor care se identificã, metodele de analizã, precum şi standardele pentru interpretarea rezultatelor, iar în cazul substanţelor menţionate în anexa nr. 1, numãrul de prelevãri efectuate şi justificarea acestui numãr;
f) numãrul probelor oficiale care se recolteazã corelat cu numãrul animalelor tãiate din specia respectivã în anii precedenţi, conform frecvenţei şi nivelurilor de prelevare prevãzute în anexa nr. 4;
g) detalii ale normelor privind recoltarea probelor oficiale şi, obligatoriu, cele care se referã la indicaţiile care trebuie sã figureze pe probele oficiale;
h) mãsurile stabilite de autoritãţile competente referitoare la animalele sau produsele la care au fost detectate reziduuri.
ART. 8
(1) Planul iniţial trimis conform art. 5 alin. (1) este examinat de Comisia Europeanã pentru a constata dacã se conformeazã Directivei Consiliului 96/23/CE , transpusã în legislaţia naţionalã prin prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor. La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor modificã sau completeazã acest plan astfel încât acesta sã fie conform.
(2) Pentru a se ţine cont de evoluţia situaţiei într-un anumit stat membru sau în una dintre regiunile acestuia, de rezultatele anchetelor naţionale sau ale constatãrilor efectuate conform art. 16 şi 17, la cererea statului membru respectiv ori din proprie iniţiativã, Comisia Europeanã poate hotãrî, în conformitate cu procedura comunitarã, aprobarea unei modificãri sau a unei completãri a planului aprobat anterior conform procedurii comunitare.
(3) Modificãrile anuale ale planului iniţial comunicat Comisiei Europene de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, în baza rezultatelor la care se referã art. 4 alin. (2) lit. d), sunt trimise de Comisia Europeanã celorlalte state membre, dupã ce Comisia Europeanã a stabilit conformitatea acestuia cu Directiva Consiliului 96/23/CEE transpusã în legislaţia naţionalã prin prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor.
(4) În situaţia în care Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor primeşte de la Comisia Europeanã modificãrile anuale ale planurilor iniţiale trimise de alte state membre, are la dispoziţie 10 zile lucrãtoare de la primirea acelor modificãri, în care informeazã Comisia Europeanã despre orice comentarii.
(5) La fiecare 6 luni, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã Comisia Europeanã şi celelalte state membre în cadrul Comitetului Permanent Privind Lanţul Alimentar şi Sãnãtatea Animalã despre implementarea planului aprobat conform alin. (1) şi (2) sau despre evoluţia situaţiei. Nu mai târziu de data de 31 martie a fiecãrui an, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trimite Comisiei Europene rezultatele planului de detectare a reziduurilor şi substanţelor, precum şi mãsurile de control.
(6) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã transmitã Comisiei Europene rezultatele planului de detectare a reziduurilor şi a substanţelor, precum şi mãsurile de control, pentru prima datã, pânã la 31 martie 2008.
(7) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor face public rezultatul implementãrii planului.

CAP. III
Autocontrolul şi coresponsabilitatea operatorilor

ART. 9
(1) Exploataţiile care comercializeazã animale de fermã şi persoanele fizice sau juridice care comercializeazã astfel de animale se înregistreazã la autoritãţile competente şi se angajeazã sã respecte reglementãrile naţionale şi comunitare, în special prevederile stabilite la art. 5 şi 12 din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 .
(2) Proprietarii sau responsabilii unitãţilor de prelucrare iniţialã a produselor primare de origine animalã trebuie sã ia în cadrul programului de autocontrol toate mãsurile necesare pentru ca:
a) sã nu se accepte în cursul livrãrilor directe sau prin intermediari decât acele animale pentru care producãtorul este în mãsurã sã garanteze cã au fost respectaţi timpii de aşteptare;
b) sã se asigure cã animalele de fermã sau produsele introduse în unitate nu prezintã depãşiri ale limitelor maxime de reziduuri admise şi cã nu prezintã nicio urmã de substanţe sau de produse interzise.
(3) Producãtorii sau persoanele responsabile prevãzute la alin. (1) şi (2) trebuie sã punã pe piaţã numai:
(i) animale la care nu s-au administrat substanţe sau produse neautorizate ori care nu au fãcut obiectul unui tratament ilegal în sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
(ii) animale la care, atunci când au fost administrate produse sau substanţe autorizate, au fost respectate perioadele de aşteptare prescrise pentru aceste produse ori substanţe;
(iii) produse care provin de la animalele menţionate la pct. (i) şi (ii).
(4) În cazul în care un animal este dus la o unitate de transformare primarã de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã, alta decât proprietarul, obligaţiile enunţate la alin. (3) revin acestuia din urmã.
(5) În scopul aplicãrii prevederilor alin. (1), (2), (3) şi (4), fãrã a se prejudicia conformitatea cu reglementãrile stabilite de normele sanitare veterinare transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene referitoare la comercializarea diferitelor produse, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã:
a) este stabilit în legislaţia naţionalã principiul supravegherii calitãţii lanţului de producţie de cãtre diferitele pãrţi implicate;
b) sunt sporite mãsurile de autocontrol cuprinse în caietul de sarcini pentru mãrci şi etichete.
(6) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã Comisia Europeanã şi celelalte state membre ale Uniunii Europene, la solicitarea acestora, despre prevederile stabilite în aceastã privinţã şi în special despre prevederile adoptate pentru controalele la care se referã alin. (3) pct. (i) şi (ii).
ART. 10
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã termenii de referinţã şi responsabilitãţile medicilor veterinari care supravegheazã fermele sunt extinse şi asupra condiţiilor de creştere şi formelor de tratament prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor.
(2) În acest cadru, medicul veterinar consemneazã într-un registru ţinut la fermã data şi felul tratamentelor prescrise sau administrate, identificarea animalelor tratate, precum şi perioadele de aşteptare corespunzãtoare.
(3) Crescãtorul consemneazã în registrul menţionat la alin. (2) sau într-un registru în conformitate cu Norma sanitarã veterinarã privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 22 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/82/CE , data şi natura tratamentului administrat. Acesta se asigurã cã au fost respectate perioadele de aşteptare şi pãstreazã reţetele timp de 5 ani.
(4) Crescãtorii şi medicii veterinari trebuie sã furnizeze orice informaţie autoritãţii competente, la cererea acesteia, şi, în special, sã furnizeze informaţii medicului veterinar oficial din abator privind conformitatea fermelor cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

CAP. IV
Mãsuri oficiale de control

ART. 11
(1) Fãrã a se prejudicia controalele efectuate în cadrul implementãrii planului de supraveghere la care se referã art. 5 sau controalele prevãzute de normele sanitare veterinare specifice transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate proceda la controale oficiale prin sondaj:
a) în faza de fabricaţie a substanţelor prevãzute în grupa A din anexa nr. 1, precum şi în faza de manipulare, depozitare, transport, distribuţie, vânzare sau achiziţionare;
b) pe parcursul lanţului de producţie şi distribuţie a hranei pentru animale;
c) pe parcursul lanţului de producţie a animalelor şi a materiilor prime de origine animalã reglementate de prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor.
(2) Controalele prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie efectuate în special pentru identificarea deţinerii sau prezenţei de substanţe ori produse interzise care pot fi administrate ilegal la animale în scopul îngrãşãrii sau pentru efectuarea unor tratamente interzise.
(3) În cazul suspiciunii de fraudã şi în cazul unui rezultat pozitiv al unuia dintre controalele prevãzute la alin. (1), se aplicã prevederile art. 16, 17, 18 şi 19, precum şi mãsurile prevãzute la cap. V.
(4) Controalele care trebuie efectuate în abator sau la prima vânzare a animalelor de acvaculturã şi a produselor din peşte pot fi reduse luându-se în considerare faptul cã ferma de origine sau departamentul aparţine unei reţele de supraveghere epidemiologicã ori unui sistem de supraveghere a calitãţii, aşa cum prevede art. 9 alin. (5) lit. a).
ART. 12
(1) Controalele prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor se efectueazã inopinat de cãtre autoritãţile naţionale competente.
(2) Proprietarul, persoana abilitatã sã dispunã de animale ori reprezentantul acestora este obligat sã faciliteze operaţiunile de inspecţie înainte de tãiere şi în special sã ajute medicul veterinar oficial sau personalul autorizat la orice manipulare consideratã necesarã.
ART. 13
Autoritatea competentã are obligaţia ca:
a) în cazul în care existã suspiciunea cã s-a aplicat un tratament ilegal, sã solicite proprietarului sau deţinãtorului de animale ori medicului veterinar responsabil de fermã sã prezinte documentele care justificã natura tratamentului;
b) în cazul în care aceastã anchetã confirmã efectuarea unui tratament ilegal sau cã au fost utilizate substanţe ori produse neautorizate sau când existã motive pentru suspectarea utilizãrii acestora, sã efectueze ori sã dispunã:
(i) controale prin sondaj la animalele din fermele de origine sau de provenienţã, în vederea detectãrii utilizãrii de substanţe ori produse neautorizate şi, în special, a eventualelor urme de implanturi. Aceste controale pot include prelevarea oficialã de probe;
(ii) controale pentru decelarea reziduurilor de substanţe a cãror utilizare este interzisã sau de substanţe ori produse neautorizate din fermele în care animalele sunt crescute, ţinute sau îngrãşate, inclusiv exploataţiile care au legãturã din punct de vedere administrativ cu astfel de ferme, ori din fermele de origine sau de provenienţã a animalelor. Sunt necesare în acest scop probe oficiale din apa de bãut şi din furaje;
(iii) controale prin sondaj ale furajelor şi ale apei potabile din exploatãrile de origine sau de provenienţã, precum şi ale apei de captare, în cazul animalelor de acvaculturã;
(iv) controalele prevãzute la art. 11 alin. (1) lit. a);
(v) orice controale solicitate pentru clarificarea originii substanţelor sau produselor neautorizate ori a animalelor tratate.
ART. 14
(1) Institutul de Igienã şi Sãnãtate Publicã Veterinarã reprezintã laboratorul naţional de referinţã pentru reziduuri. Fiecare reziduu sau grupã de reziduuri este atribuitã unui singur laborator naţional de referinţã.
(2) Acest laborator trebuie:
a) sã coordoneze activitatea celorlalte laboratoare naţionale abilitate pentru analiza reziduurilor, în particular pentru coordonarea standardelor şi metodelor de analizã pentru fiecare reziduu sau grupã de reziduuri în cauzã;
b) sã asiste autoritatea competentã la structurarea planului de supraveghere a reziduurilor;
c) sã organizeze periodic teste comparative pentru fiecare reziduu sau grupã de reziduuri pentru care a fost desemnat;
d) sã verifice faptul cã laboratoarele naţionale au stabilit limitele de detecţie în conformitate cu prevederile legale;
e) sã asigure difuzarea de informaţii furnizate de laboratoarele comunitare de referinţã;
f) sã asigure personalului posibilitatea de a participa la cursurile de perfecţionare organizate de Comisia Europeanã sau de laboratoarele comunitare de referinţã.
(3) Laboratoarele comunitare de referinţã sunt cele la care se referã anexa VII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformitãţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sãnãtate animalã şi de bunãstare a animalelor.
(4) Laboratoarele oficiale pentru controlul reziduurilor sunt incluse în anexa nr. 7.
ART. 15
(1) Probele oficiale trebuie sã fie prelevate în conformitate cu prevederile din anexele nr. 3, 4, 5 şi 6 şi trebuie examinate doar în laboratoare autorizate.
(2) În conformitate cu procedura comunitarã, trebuie sã fie specificate reguli detaliate pentru prelevarea de probe oficiale şi metodele uzuale şi de referinţã ce trebuie sã fie utilizate pentru analiza probelor oficiale.
(3) Ori de câte ori este eliberatã o autorizaţie de punere pe piaţã a unui produs medicinal veterinar destinat administrãrii la o specie de la care carnea sau produsul este destinat consumului uman, autoritãţile competente transmit metodele de analizã uzuale în conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. h) din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005 şi art. 7 din Regulamentul Consiliului 2.377/90/CEE ce stabileşte o procedurã comunitarã pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animalã, laboratoarelor comunitare şi naţionale de referinţã pentru depistarea reziduurilor.
(4) Pentru substanţele cuprinse în grupa A, toate rezultatele pozitive obţinute prin aplicarea unei metode uzuale în locul unei metode de referinţã trebuie sã fie confirmate de un laborator aprobat utilizând metodele de referinţã stabilite în conformitate cu alin. (1), (2) şi (3).
(5) Pentru toate substanţele, în situaţia înregistrãrii unor rezultate pozitive contestate, confirmarea sau infirmarea rezultatului examenului de laborator se efectueazã de laboratorul naţional de referinţã desemnat în conformitate cu art. 14 alin. (1), analizele efectuându-se pe contraproba oficialã. Cheltuielile aferente se suportã, în caz de confirmare, de reclamant.
(6) Atunci când dupã examinarea unei probe oficiale se constatã un tratament ilegal, se aplicã prevederile art. 16, 17, 18 şi 19 împreunã cu mãsurile prevãzute la cap. V.
(7) Atunci când analizele evidenţiazã prezenţa reziduurilor de substanţe autorizate sau de contaminanţi care depãşesc nivelul stabilit de reglementãrile comunitare ori nivelul stabilit de legislaţia naţionalã, se aplicã prevederile art. 18 şi 19.
(8) Atunci când examenele la care se referã alin. (8) şi (9) se efectueazã pe animale sau pe produse de origine animalã din alt stat membru al Uniunii Europene, autoritatea competentã a statului membru de origine, la solicitarea motivatã a autoritãţii competente care efectueazã examenul, aplicã fermei ori unitãţii de origine sau de provenienţã prevederile art. 16 alin. (2), art. 17, 18 şi 19, precum şi mãsurile prevãzute la cap. V.
(9) Atunci când examenul se efectueazã pe animale sau pe produse de origine animalã importate dintr-o ţarã terţã, autoritatea competentã care efectueazã acea examinare informeazã Comisia Europeanã care aplicã mãsurile prevãzute de procedura comunitarã.
ART. 16
(1) Atunci când sunt obţinute rezultate pozitive, astfel cum prevede art. 15, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã obţinã într-un interval cât mai scurt:
a) toate informaţiile solicitate în vederea identificãrii animalului şi fermei de origine sau de provenienţã;
b) detalii complete cu privire la examenul efectuat şi la rezultatele acestuia. Dacã în urma controalelor efectuate pe teritoriul României se impune efectuarea unei investigaţii sau a altei acţiuni în unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene sau în ţãri terţe, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã celelalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeanã.
(2) Autoritatea corespunzãtoare efectueazã:
a) o anchetã în ferma de origine sau de provenienţã, în funcţie de caz, pentru a determina cauza prezenţei reziduurilor;
b) în cazul unui tratament ilegal, ancheta referitoare la sursa sau sursele substanţelor ori produselor în cauzã, dupã caz, privind fabricarea, manipularea, depozitarea, transportul, distribuţia sau vânzarea;
c) orice alte anchete ulterioare pe care autoritatea le considerã necesare.
(3) Animalele de la care au fost prelevate probe trebuie identificate cu precizie. Acestea nu pot pãrãsi în nicio circumstanţã ferma pânã la primirea rezultatelor controalelor efectuate.
ART. 17
În cazul constatãrii unui tratament ilegal, autoritatea competentã trebuie sã se asigure cã efectivul de animale în cauzã, în anchetele la care se referã art. 13 lit. b), este pus imediat sub control oficial. Aceasta trebuie sã se asigure în plus de faptul cã toate animalele în cauzã sunt prevãzute cu marcã de identificare oficialã şi cã s-a prelevat o probã oficialã pe un eşantion reprezentativ statistic.
ART. 18
(1) În momentul decelãrii de reziduuri de substanţe ori de produse autorizate peste limita maximã admisã pentru reziduuri, autoritatea competentã efectueazã o anchetã în ferma de origine sau de provenienţã, în funcţie de caz, pentru a determina cauzele care au condus la depãşirea limitei.
(2) În funcţie de rezultatele anchetei, autoritatea competentã ia toate mãsurile necesare pentru protecţia sãnãtãţii publice, care pot include mãsuri de interzicere a scoaterii animalelor şi produselor din ferma în cauzã sau de a pãrãsi ferma ori unitatea în cauzã pentru o perioadã determinatã.
(3) În cazul infracţiunilor repetate de depãşire a limitelor maxime de reziduuri, în momentul comercializãrii pe piaţã a animalelor de cãtre un crescãtor sau a produselor de cãtre un crescãtor ori de o unitate de prelucrare, autoritãţile competente trebuie sã efectueze controale intensificate pe animalele şi produsele din ferma şi/sau unitatea în cauzã pentru o perioadã de cel puţin 6 luni, cu interdicţia valorificãrii produselor ori a carcaselor în aşteptarea rezultatelor analizelor probelor prelevate.
(4) Când se constatã depãşirea limitei maxime de reziduuri trebuie luate mãsuri pentru retragerea din consumul uman a carcaselor sau a produselor respective.
ART. 19
(1) Costurile anchetelor şi ale controalelor prevãzute la art. 16 sunt suportate de proprietarul sau deţinãtorul de animale.
(2) Costurile analizelor efectuate în baza art. 17 şi 18 sunt suportate de proprietarul sau deţinãtorul de animale, în cazul în care în urma anchetei suspiciunea este confirmatã.
(3) Fãrã a se prejudicia sancţiunile penale sau administrative, costul distrugerii animalelor depistate pozitive ori a animalelor care au fost considerate pozitive conform prevederilor art. 23 este suportat de proprietarul de animale, fãrã acordarea de compensaţii sau despãgubiri.
ART. 20
(1) Se aplicã, în sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, Norma sanitarã veterinarã privind asistenţa mutualã între autoritãţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeanã în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 41/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 89/608/CEE .
(2) Atunci când Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor considerã cã în alt stat membru al Uniunii Europene controalele prevãzute de Directiva Consiliului 96/23/CE , transpusã în legislaţia naţionalã prin prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor, nu sunt efectuate sau au încetat sã fie efectuate, informeazã autoritatea competentã a acelui stat. Ca urmare a anchetei efectuate în conformitate cu art. 16 alin. (2), acea autoritate ia toate mãsurile necesare şi notificã cât mai curând posibil Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor despre deciziile luate şi motivele acelor decizii.
(3) Dacã Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor considerã cã nu sunt luate astfel de mãsuri sau acestea sunt inadecvate, aceasta împreunã cu statul membru care a fost acuzat cautã modalitãţi şi mijloace de remediere a situaţiei, dacã este cazul, printr-o inspecţie la faţa locului.
(4) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor şi statul membru al Uniunii Europene în cauzã informeazã Comisia Europeanã în legãturã cu litigiile şi soluţiile la care s-a ajuns.
(5) Dacã Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor şi statul membru al Uniunii Europene implicat în litigiu nu pot ajunge la o înţelegere, supun problema atenţiei Comisiei Europene într-o perioadã de timp rezonabilã, iar aceasta însãrcineazã unul sau mai mulţi experţi sã delibereze asupra situaţiei şi sã formuleze o opinie.
(6) Pânã la soluţionarea situaţiei, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor din România, ca stat membru de destinaţie, poate efectua controale pe produsele care provin din unitatea/unitãţile sau exploataţia/exploataţiile la care se referã litigiul şi, dacã rezultatul este pozitiv, ia mãsuri similare celor prevãzute de art. 7 alin. (1) lit. b) din Norma sanitarã veterinarã privind controalele veterinare aplicabile comerţului intracomunitar cu produse de origine animalã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 256/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 89/662/CEE .
(7) Pot fi luate mãsuri corespunzãtoare conform rezoluţiei experţilor, în concordanţã cu procedura comunitarã.
(8) Acele mãsuri pot fi revizuite în conformitate cu procedura comunitarã, în lumina unei noi rezoluţii a experţilor, emisã în 15 zile.
ART. 21
(1) Pentru a se asigura aplicarea uniformã a prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, experţii veterinari ai Comisiei Europene, în cooperare cu Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, pot verifica la faţa locului dacã au fost implementate uniform planul şi sistemul pentru verificarea planului. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor acordã toatã asistenţa necesarã experţilor în efectuarea îndatoririlor acestora.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor ia toate mãsurile necesare pentru a lua în considerare rezultatele acestor verificãri şi notificã Comisiei Europene mãsurile luate.

CAP. V
Mãsuri ce trebuie luate în cazul constatãrii unei infracţiuni

ART. 22
Atunci când în posesia persoanelor neautorizate sunt descoperite substanţe sau produse neautorizate ori substanţe menţionate în grupele A, B1 şi B2 din anexa nr. 1, acele substanţe sau produse neautorizate trebuie sã fie supuse controlului oficial pânã la adoptarea unor mãsuri adecvate de cãtre autoritatea competentã, fãrã a se aduce atingere eventualelor sancţiuni aplicate contravenientului/contravenienţilor.
ART. 23
(1) În perioada de interdicţie prevãzutã la art. 17, animalele din ferma în cauzã nu pot pãrãsi ferma de origine sau nu pot fi cedate unei alte persoane, dacã ferma nu se aflã sub control oficial. Autoritatea competentã trebuie sã ia mãsuri restrictive corespunzãtoare în funcţie de natura substanţei sau substanţelor identificate.
(2) Dupã o prelevare de probe efectuatã în conformitate cu art. 17, în cazul confirmãrii unui tratament ilegal, animalul sau animalele depistate pozitiv trebuie tãiate pe loc, fãrã întârziere, ori trimise direct la un abator desemnat sau la unitatea de ecarisare, în baza unui certificat veterinar oficial pentru a fi tãiate. Animalele tãiate în aceste condiţii sunt trimise la o unitate de procesare cu risc înalt, aşa cum este definitã de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002/CE ce stabileşte reguli de sãnãtate cu privire la subproduse de origine animalã care nu sunt destinate pentru consum uman.
(3) În plus, probele se prelevã pe cheltuiala proprietarului, pe ansamblul loturilor de animale aparţinând exploataţiei controlate şi susceptibile de a fi suspectate.
(4) Dacã jumãtate sau mai mult din prelevãrile efectuate pe o probã reprezentativã, în conformitate cu art. 17, sunt pozitive, fermierul poate opta fie pentru efectuarea unui control la toate animalele prezente din fermã care pot fi suspectate, fie pentru tãierea acestor animale.
(5) Pentru o perioadã ulterioarã de minimum 12 luni, exploataţia/exploataţiile aparţinând aceluiaşi proprietar va/vor face obiectul unui control riguros, în vederea depistãrii reziduurilor. În cazul în care fusese deja pus în aplicare un sistem organizat de autocontrol, proprietarul în cauzã pierde beneficiul utilizãrii acestuia pe perioada menţionatã.
(6) În funcţie de infracţiunea constatatã, exploataţiile sau unitãţile care aprovizioneazã exploataţia în cauzã trebuie supuse unor controale suplimentare celor prevãzute la art. 11 alin. (1), pentru a se stabili sursa substanţei în cauzã. Aceastã dispoziţie se aplicã pentru toate exploataţiile şi unitãţile aparţinând, ca şi exploataţia de origine sau de provenienţã, aceleiaşi filiere de aprovizionare cu animale sau cu hranã pentru animale.
ART. 24
(1) În cazul în care existã suspiciuni ori dovezi cã animalele respective au fost supuse unui tratament ilegal sau cã le-au fost administrate substanţe ori produse neautorizate, medicul veterinar oficial dintr-un abator trebuie:
a) sã dispunã ca animalele sã fie tãiate separat de celelalte loturi de animale care sosesc la abator;
b) sã reţinã carcasele şi organele şi sã efectueze toate procedurile de prelevare de probe necesare pentru decelarea substanţelor în cauzã;
c) sã trimitã carnea şi organele la o unitate de procesare cu risc înalt, aşa cum este definitã de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002/CE , fãrã despãgubire sau compensaţie, în cazul obţinerii de rezultate pozitive. În acest caz se aplicã art. 20, 21, 22 şi 23.
(2) În cazul în care existã suspiciuni sau dovezi cã animalele în cauzã au fost supuse unui tratament autorizat, dar nu au fost respectate perioadele de aşteptare, medicul veterinar oficial din abator amânã tãierea animalelor pânã când este sigur cã reziduurile nu depãşesc nivelurile admise.
(3) Aceastã perioadã trebuie sã fie, obligatoriu, mai mare decât perioada de aşteptare prevãzutã la art. 7 alin. (3) din norma sanitarã veterinarã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 96/22/CE , pentru substanţele în cauzã, sau perioadele de aşteptare prevãzute în autorizaţia de comercializare.
(4) În cazuri de urgenţã sau dacã starea de sãnãtate a animalelor este grav afectatã ori dacã infrastructura sau echipamentul din dotarea abatorului nu permite amânarea tãierii animalelor, acestea pot fi tãiate înainte de sfârşitul perioadei de interdicţie ori de amânare. Carnea şi organele vor fi reţinute pânã la primirea rezultatelor controalelor oficiale efectuate de medicul veterinar oficial al laboratorului. Se admit pentru consum uman numai carnea şi organele care conţin o cantitate de reziduuri care nu depãşeşte nivelul admis.
(5) Medicul veterinar oficial dintr-un abator trebuie sã declare improprii pentru consum uman carcasele şi produsele pentru care nivelul reziduurilor depãşeşte nivelul permis prin reglementãrile comunitare sau naţionale.
ART. 25
În cazul confirmãrii utilizãrii sau fabricãrii de substanţe ori de produse neautorizate într-o unitate de producţie, orice autorizaţii sau aprobãri oficiale de care beneficiazã unitatea în cauzã vor fi suspendate pe perioada în care unitatea este supusã controalelor mai stricte. În cazul recidivei, astfel de autorizaţii sau aprobãri sunt retrase definitiv.
ART. 26
Dreptul de contestaţie permis de legislaţia naţionalã împotriva deciziilor luate de autoritãţile competente în baza art. 23 şi 24 nu trebuie sã afecteze prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
ART. 27
Trebuie sã fie luate mãsuri administrative corespunzãtoare împotriva oricãrei persoane care se face responsabilã de distribuirea sau administrarea de substanţe ori de produse interzise sau pentru administrarea de substanţe ori de produse autorizate, în alte scopuri decât cele prevãzute de legislaţia existentã.
ART. 28
Toate formele de necooperare cu autoritatea competentã sau toate formele de obstrucţionare din partea personalului ori a responsabilului unui abator sau, în cazul unei unitãţi private, din partea proprietarului ori a proprietarilor abatorului sau din partea proprietarului de animale ori a persoanei care le deţine, în timpul inspecţiei şi prelevãrii de probe necesare implementãrii planului naţional de supraveghere a reziduurilor, precum şi în timpul derulãrii anchetelor şi controalelor prevãzute prin prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor, atrag aplicarea de sancţiuni penale şi/sau administrative corespunzãtoare.

CAP. VI
Import din ţãri terţe

ART. 29
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã Comisia Europeanã în fiecare an despre rezultatele controalelor cu privire la reziduuri efectuate la animalele şi produsele de origine animalã importate din ţãri terţe, în conformitate cu Norma sanitarã veterinarã care stabileşte principiile ce reglementeazã organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intrã în Comunitatea Europeanã din ţãri terţe, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 4 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 97/78/CE , şi cu Norma sanitarã veterinarã privind stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intrã în Comunitatea Europeanã din ţãri terţe, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 6 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 91/496/CEE .
ART. 30
(1) Dacã în urma controalelor prevãzute de norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006 şi de norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006 reiese cã au fost utilizate produse sau substanţe neautorizate pentru tratamentul animalelor dintr-un lot de animale dat, lot de animale în înţelesul art. 2 alin. (2) lit. e) din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, sau reiese prezenţa unor astfel de produse ori substanţe, la întregul lot de animale sau la o parte a acestuia care provine din aceeaşi unitate, autoritatea competentã ia urmãtoarele mãsuri cu privire la animalele şi produsele implicate într-o astfel de utilizare:
a) informeazã Comisia Europeanã despre natura produselor utilizate şi despre lotul în cauzã;
b) întãreşte controlul la toate loturile de animale sau de produse care provin din aceeaşi sursã. În special, urmãtoarele 10 loturi care provin din aceeaşi sursã trebuie sã fie reţinute la postul de inspecţie de frontierã, pentru un control privind reziduurile prin prelevarea unei probe reprezentative din fiecare lot sau parte a lotului, în schimbul depunerii unei garanţii pentru cheltuieli de control. Atunci când aceste controale pun în evidenţã prezenţa substanţelor sau produselor neautorizate ori atunci când au fost depãşite limitele maxime, se aplicã prevederile art. 19, 20, 21 şi 22 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sãnãtate şi de bunãstare a animalelor;
c) Comisia Europeanã va fi informatã despre rezultatul controalelor suplimentare efectuate şi pe baza acestei informaţii va efectua toate anchetele necesare pentru determinarea motivelor şi originii infracţiunilor constatate.
(2) Atunci când controalele prevãzute de norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006 pun în evidenţã depãşirea limitelor maxime de reziduuri se recurge la controalele prevãzute la alin. (1) lit. b).

CAP. VII
Dispoziţii finale

ART. 31
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã Comisia Europeanã cu privire la actele normative şi prevederile administrative necesare implementãrii prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
ART. 32
Anexele nr. 1-7 fac parte integrantã din prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor.

ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

A. Grupa A: Substanţe cu efect anabolizant şi substanţe neautorizate
1. Stilbene, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sãrurile sau esterii acestora;
2. Agenţi antitiroidieni;
3. Steroizi;
4. Lactone ale acidului rezorcilic, inclusiv zeranol
5. Betgoniste;
6. Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul Consiliului 2.377/90 ce stabileşte o procedurã comunitarã pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animalã.
B. Grupa B: Medicamente veterinare^1) şi contaminanţi
1. Substanţe antibacteriene, antibiotice, sulfonamide şi quinolone
2. Alte medicamente veterinare:
a) antihelmintice;
b) anticoccidiene, inclusiv nitroimidazoli;
c) carbamaţi şi piretroide;
d) tranchilizante;
e) antiinflamatorii nesteroidine;
f) alte substanţe cu acţiune farmacologicã.
3. Alte substanţe şi contaminanţi din mediul înconjurãtor:
a) compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB;
b) compuşi organofosforici;
c) elemente chimice;
d) micotoxine;
e) coloranţi;
f) alte substanţe.
----
^1) Inclusiv substanţe neînregistrate care ar putea fi utilizate în scopuri veterinare.


ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

GRUPELE
de reziduuri sau substanţe ce se determinã pe specii de animale, furaje, apã şi produse primare de origine animalã


 ┌────────────┬────────┬───────┬─────┬─────┬─────┬───────────┬──────────────┐
 │Specia      │Bovine, │Pasari │Ani- │Lapte│ Oua │Carne de   │    Miere     │
 │de animale  │ovine,  │       │male │     │     │iepure de  │              │
 │şi tipul    │caprine,│       │de   │     │     │casa, vanat│              │
 │de produse  │porcine,│       │acva-│     │     │salbatic*) │              │
 │de origine  │cabaline│       │cul- │     │     │si vanat de│              │
 │animalã     │        │       │tura │     │     │crescatorie│              │
 │Grupa       │        │       │     │     │     │           │              │
 │de substanţe│        │       │     │     │     │           │              │
 ├──────┬─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │  A   │  1  │    X   │   X   │  X  │     │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  2  │    X   │   X   │     │     │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  3  │    X   │   X   │  X  │     │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  4  │    X   │   X   │     │     │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  5  │    X   │   X   │     │     │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  6  │    X   │   X   │  X  │  X  │  X  │     X     │              │
 ├──────┼─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │  B   │  1  │    X   │   X   │  X  │  X  │  X  │     X     │      X       │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │ 2 a)│    X   │   X   │  X  │  X  │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  b) │    X   │   X   │     │     │  X  │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  c) │    X   │   X   │     │     │     │     X     │      X       │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  d) │    X   │       │     │     │     │           │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  e) │    X   │   X   │     │  X  │     │     X     │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  f) │        │       │     │     │     │           │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │ 3 a)│    X   │   X   │  X  │  X  │  X  │     X     │      X       │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  b) │    X   │       │     │  X  │     │           │      X       │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  c) │    X   │   X   │  X  │  X  │     │     X     │      X       │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  d) │    X   │   X   │  X  │  X  │     │           │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  e) │        │       │  X  │     │     │           │              │
 │      ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
 │      │  f) │        │       │     │     │     │           │              │
 └──────┴─────┴────────┴───────┴─────┴─────┴─────┴───────────┴──────────────┘


----
*) Pentru vânatul sãlbatic se fac numai determinãri de elemente chimice.


ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

PROCEDURA
de prelevare a probelor oficiale

1. Planul de control al reziduurilor trebuie utilizat pentru supravegherea şi prezentarea motivelor pentru riscurile determinate de existenţa reziduurilor din alimentele de origine animalã din ferme, abatoare, unitãţi procesatoare de lapte, peşte şi staţiile de colectare şi ambalare a ouãlor. Probele oficiale trebuie sã fie prelevate în conformitate cu capitolul relevant din anexa nr. 4 la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor. Ori de câte ori sunt prelevate probe oficiale, prelevarea trebuie sã fie neprevãzutã, neaşteptatã şi sã nu fie efectuatã la intervale de timp prestabilite şi nici într-o anumitã zi a sãptãmânii. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura cã elementul de surprizã al controalelor este menţinut constant.
2. Pentru substanţele din grupa A, supravegherea are ca scop descoperirea administrãrii ilegale de substanţe interzise şi, respectiv, administrarea abuzivã de substanţe aprobate. La prelevare trebuie urmãrite prevederile anexei nr. 4. Probele trebuie sã ia în considerare urmãtoarele criterii minime: sex, vârstã, specie, sistem de îngrãşare, toate informaţiile disponibile, precum şi toate evidenţele de utilizare neadecvatã sau de abuz de substanţe din acest grup.
3. Pentru substanţele din grupa B, supravegherea are ca scop în special controlul conformitãţii reziduurilor de medicamente de uz veterinar menţionate în anexele I şi III la Regulamentul Consiliului 2.377/90 ce stabileşte o procedurã comunitarã pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animalã, cu limitele maxime pentru reziduuri, precum şi nivelurile maxime de pesticide prevãzute de anexa nr. 2 la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, precum şi monitorizarea concentraţiei contaminanţilor mediului înconjurãtor.
4. Toate probele trebuie sã fie prelevate selectiv, conform criteriilor stabilite printr-o decizie a Comisiei Europene, cu excepţia cazului în care prelevarea randomizatã poate fi justificatã de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor la prezentarea programului naţional Comisiei Europene.

ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

NUMÃRUL ŞI FRECVENŢA PRELEVÃRILOR DE PROBE

Scopul prezentei anexe este de a defini numãrul minim de animale de la care trebuie sã fie prelevate probe. Fiecare probã poate fi analizatã pentru detectarea prezenţei reziduurilor.

CAP. I
Bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvine

1. Bovine
Numãrul minim de animale care trebuie sã fie controlate în fiecare an pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor nepermise trebuie sã fie cel puţin egal cu 0,4% din numãrul bovinelor tãiate în anul precedent, cu urmãtoarea repartizare:
Grupa A: 0,25%, împãrţitã dupã cum urmeazã:
a) jumãtate din probe trebuie sã fie prelevate de la animalele vii din exploataţie; [prin derogare, 25% din probele analizate pentru determinarea substanţelor din grupa A5 pot fi prelevate din material adecvat (furaje, apã etc.)]
b) jumãtate din numãrul total de probe trebuie sã fie prelevate din abator.
Fiecare subgrup din grupa A trebuie sã fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numãrul total de probe prelevate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 0,15%
a) 30% din numãrul de probe trebuie sã fie verificate pentru substanţele din grupa B1;
b) 30% din numãrul de probe trebuie sã fie verificate pentru substanţele din grupa B2;
c) 10% din numãrul de probe trebuie sã fie verificate pentru substanţele din grupa B3.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu situaţia din România.
2. Porcine
Numãrul minim de animale care trebuie sã fie verificate în fiecare an pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor interzise trebuie sã fie cel puţin egal cu 0,05% din numãrul de porcine tãiate în anul precedent, cu urmãtoarea repartizare:
Grupa A: 0,02%
În cazul în care se prelevã probe de la animale la abator, sunt necesare la nivelul fermei analize suplimentare sau testarea tuturor parametrilor adecvaţi din apã, furaje, fecale. În acest caz, numãrul minim de ferme care trebuie sã fie controlate anual trebuie sã reprezinte cel puţin o fermã per 100.000 de porci tãiaţi în anul precedent.
Fiecare subgrup din grupa A trebuie sã fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numãrul total de probe care sunt prelevate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 0,03%
Trebuie sã fie respectatã aceeaşi pondere pe subgrup ca şi pentru bovine. Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu situaţia din România.
3. Ovine şi caprine
Numãrul minim de animale care trebuie sã fie verificat pentru reziduuri şi substanţe interzise trebuie sã fie cel puţin egal cu 0,05% din numãrul de ovine şi caprine în vârstã de peste 3 luni tãiate în anul precedent, cu urmãtoarea pondere:
Grupa A: 0,01%
Fiecare subgrup din grupa A trebuie sã fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numãrul total de probe ce trebuie sã fie colectate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 0,04%
Trebuie sã fie respectatã aceeaşi pondere per subgrup ca şi pentru bovine. Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
4. Ecvine
Numãrul de probe trebuie sã fie stabilit de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu problemele identificate.

CAP. II
Pui de carne, gãini reformã, curci, alte pãsãri

O probã constã în una sau mai multe animale, în funcţie de cerinţele metodelor analitice.
Pentru fiecare categorie de pãsãri (pui de carne, gãini reformã, curci sau alte pãsãri), numãrul minim de probe prelevate în fiecare an trebuie sã fie cel puţin egal cu 1 per 200 de tone din producţia anualã (greutatea la tãiere), cu un minim de 100 de probe pentru fiecare grup de substanţe, dacã producţia anualã a categoriei de pãsãri este peste 5.000 tone.
Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare:
Grupa A: 50% din numãrul total de probe
Echivalentul unei cincimi din aceste probe trebuie sã fie prelevat la nivel de fermã.
Fiecare subgrup al grupei A trebuie sã fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numãrul total de probe care trebuie sã fie colectate pentru grupa A.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţinalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Grupa B: 50% din numãrul total de probe:
a) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţele din grupa B1;
b) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţele din grupa B2;
c) 10% trebuie sã fie verificate pentru substanţele din grupa B3.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în conformitate cu situaţia din România.

CAP. III
Produse de acvaculturã

1. Produse din peşte de crescãtorie
O probã este reprezentatã de unul sau mai mulţi peşti, în funcţie de mãrimea peştelui şi de cerinţele metodei analitice.
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã respecte numãrul minim de probe prelevate şi frecvenţele menţionate mai jos, ţinând cont de producţia peştilor de fermã (exprimatã în tone).
Numãrul minim de probe prelevate anual trebuie sã fie cel puţin 1/100 tone din producţia anualã.
Compuşii ce urmeazã a fi analizaţi şi probele prelevate pentru analizã trebuie selectate în funcţie de probabilitatea de utilizare a acestor substanţe.
Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare:
Grupa A: o treime din numãrul total de probe
Toate probele trebuie sã fie prelevate la nivelul fermei, din peştii aflaţi în toate stadiile de creştere^1), inclusiv peştii care sunt destinaţi punerii pe piaţã pentru consum.
----
^1) Pentru fermele de fructe de mare, în care condiţiile de prelevare pot fi extrem de dificile, probele pot fi luate din furaje, în locul probelor din peşti.

Grupa B: douã treimi din numãrul total de probe
Prelevarea trebuie sã fie efectuatã:
a) de preferinţã la fermã, pe peştele destinat punerii pe piaţã pentru consum;
b) la unitatea de prelucrare sau la nivelul depozitelor de vânzare angro, pe peşti proaspeţi, în condiţii în care poate fi realizatã trasabilitatea la ferma de origine, dacã existã un rezultat pozitiv.
În toate cazurile, probele prelevate în fermã pot fi luate dintr-un minimum de 10% din unitãţile de producţie înregistrate.
2. Alte produse de acvaculturã
Atunci când existã suspiciuni privind administrarea de produse medicinale veterinare sau substanţe chimice altor produse de acvaculturã sau când se suspecteazã contaminarea mediului înconjurãtor, aceste specii trebuie sã fie incluse în planul de prelevare în proporţie cu producţia acestora ca probe suplimentare celor prelevate pentru produsele din peşte de crescãtorie.


ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

NUMÃRUL ŞI FRECVENŢA
prelevãrilor de probe pentru supravegherea anumitor substanţe şi reziduuri ale acestora în lapte, ouã, carne de iepure de casã, carne de vânat sãlbatic şi de crescãtorie, miere

CAP. I
Lapte

1. Lapte de vacã
A. Cerinţe de prelevare a probelor
1. Fiecare prelevare oficialã de probe trebuie sã fie efectuatã de autoritãţile competente oficiale astfel încât sã fie întotdeauna posibilã identificarea fermei de origine a laptelui.
2. Pot fi prelevate probe:
a) fie la nivelul fermei, din rezervorul de colectare;
b) fie la nivelul fabricii de prelucrare a laptelui, înainte ca cisterna sã fie descãrcatã.
3. Derogarea de la principiul anterior al trasabilitãţii fermei de origine poate fi acceptatã pentru substanţele sau reziduurile prevãzute în grupa B 3 a), b) şi c) din anexa nr. 1 la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor.
4. Probele trebuie sã fie prelevate numai din lapte crud.
Mãrimea probei prelevate depinde de metodele de analizã utilizate.
B. Numãrul şi frecvenţa prelevãrilor de probe
Numãrul anual al probelor prelevate este 1 per 15.000 tone din producţia anualã de lapte, cu un minim de 300 de probe.
Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare:
a) 70% din probe trebuie sã fie examinate pentru prezenţa reziduurilor de medicamente veterinare. În acest caz, fiecare probã trebuie sã fie testatã pentru cel puţin 4 compuşi diferiţi, de la cel puţin 3 dintre grupele A 6, B 1, B 2 a) şi B 2 e) din anexa nr. 1;
b) 15% din probele prelevate trebuie sã fie testate pentru decelarea reziduurilor desemnate în grupa B 3 din anexa nr. 1;
c) restul de 15% trebuie sã fie alocat în conformitate cu situaţia din România.
2. Lapte de oaie, caprã şi iapã
Numãrul probelor prelevate pentru aceste specii se stabileşte de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, în concordanţã cu nivelul producţiei şi cu problemele identificate. Laptele de la aceste specii trebuie sã fie inclus în planul de prelevare a probelor ca probe suplimentare celor prelevate pentru laptele de vacã.

CAP. II
Ouã

1. Ouã de gãinã
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
1. Fiecare prelevare oficialã trebuie sã fie efectuatã de autoritãţile competente oficiale în aşa fel încât sã fie întotdeauna posibilã identificarea fermei de unde provin ouãle.
2. Probele pot fi prelevate:
a) fie la nivel de fermã;
b) fie la nivelul centrului de ambalare.
Mãrimea probei este de cel puţin 12 ouã sau mai multe, în funcţie de metodele analitice utilizate.
B. Numãrul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numãrul de probe ce trebuie sã fie prelevate în fiecare an trebuie sã fie cel puţin egal cu 1/1.000 tone din producţia anualã de ouã de consum, cu un minim de 200 de probe.
Numãrul de probe prelevate pentru aceste specii trebuie sã fie stabilit de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, în concordanţã cu structura industriei, în special în ceea ce priveşte nivelurile de integrare din cadrul acesteia.
Cel puţin 30% din probe trebuie sã fie colectate din centrele de ambalare care reprezintã cea mai semnificativã proporţie de ouã destinate consumului uman. Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare:
a) 70% din probele prelevate trebuie sã fie testate pentru cel puţin un compus din urmãtoarele grupe: grupele A 6, B 1 şi B 2 b), menţionate în anexa nr. 2 la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor;
b) 30% din probele prelevate trebuie sã fie alocate în concordanţã cu situaţia din România, dar trebuie sã includã anumite analize pentru substanţe din grupul B 3 a) din anexa nr. 1.
2. Ouã de la alte specii de pãsãri
Numãrul de probe prelevate pentru aceste specii trebuie sã fie stabilit de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, în concordanţã cu nivelul producţiei şi cu problemele identificate. Ouãle de la aceste specii trebuie sã fie incluse în planul de prelevare ca probe suplimentare celor prelevate pentru gãini ouãtoare.

CAP. III
Carne de iepure, carne de vânat sãlbatic şi vânat de crescãtorie

1. Carne de iepure
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
O probã constã din unul sau mai multe animale provenite de la acelaşi producãtor, în concordanţã cu cerinţele metodelor analitice.
1. Fiecare prelevare oficialã trebuie sã fie efectuatã de autoritãţile competente oficiale astfel încât sã fie întotdeauna posibilã identificarea fermei de origine a iepurilor.
2. Pot fi prelevate probe, în concordanţã cu structura producţiei de iepuri din România:
a) fie la nivelul fermei;
b) fie la nivelul abatoarelor înregistrate (în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului 854/2004/CE ce stabileşte reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale privind produsele de origine animalã destinate pentru consum uman).
Fãrã a se prejudicia prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, anumite probe suplimentare din apa de bãut şi din furaje pot fi prelevate la nivelul fermei, pentru controlul substanţelor ilegale.
B. Numãrul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numãrul probelor ce trebuie sã fie prelevate în fiecare an trebuie sã fie egal cu 10/300 de tone din producţia anualã (greutatea la tãiere) pentru primele 3.000 de tone de producţie şi o probã pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare: (referinţã la anexa nr. 1)
1. grupa A: 30% din totalul numãrului de probe prelevate:
a) 70% trebuie sã fie controlate pentru substanţe din grupa A 6;
b) 30% trebuie sã fie controlate pentru substanţe din alte subgrupe ale grupei A;
2. grupa B: 70% din totalul numãrului de probe prelevate:
a) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 1;
b) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 2;
c) 10% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 3.
Restul de probe trebuie sã fie alocat în concordanţã cu situaţia din România.
2. Vânat de crescãtorie
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
Mãrimea probei va depinde de metoda analiticã utilizatã.
Probele trebuie sã fie prelevate la nivel de unitate procesatoare. Trebuie sã fie posibilã trasabilitatea animalelor sau a cãrnii acestora pânã la ferma de origine. Trebuie sã fie prelevate la nivel de fermã unele probe suplimentare din apa de bãut şi din furaje pentru controlul substanţelor ilegale, fãrã a se prejudicia prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
B. Numãrul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numãrul probelor ce trebuie sã fie prelevate în fiecare an trebuie sã fie cel puţin egal cu 100 de probe.
Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare:
1. Grupa A: 20% din totalul numãrului de probe
Majoritatea prelevãrilor trebuie sã fie analizate pentru compuşi din grupele A 5 şi A 6.
2. Grupa B: 70% din numãrul total de probe
Repartizarea trebuie sã fie:
a) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 1;
b) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 2 a) şi b);
c) 10% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 2 c) şi e);
d) 30% trebuie sã fie verificate pentru substanţe din grupa B 3.
Restul de probe (10%) va fi alocat în concordanţã cu experienţa Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor furnizeazã Comisiei Europene cifrele care corespund producţiei naţionale de carne de vânat de crescãtorie destinatã pentru consum uman.
3. Vânat sãlbatic
A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
Mãrimea probei va depinde de metoda analiticã utilizatã.
Probele trebuie sã fie prelevate la nivel de unitate procesatoare sau la locul de vânãtoare.
Trebuie sã fie posibilã trasabilitatea animalelor pânã la regiunea unde acestea au fost vânate.
B. Numãrul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numãrul probelor ce trebuie sã fie prelevate în fiecare an trebuie sã fie cel puţin egal cu 100 de probe.
Aceste probe trebuie sã fie prelevate pentru a se analiza reziduurile de elemente chimice.
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor furnizeazã Comisiei Europene cifrele care corespund producţiei naţionale anuale de vânat sãlbatic destinat consumului uman.

CAP. IV
Miere

A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
Mãrimea probei va depinde de metoda analiticã utilizatã.
Probele pot fi prelevate în orice punct al lanţului de producţie, cu condiţia sã fie posibilã trasabilitatea producãtorului original al mierii.
B. Numãrul şi frecvenţa de prelevare a probelor
Numãrul probelor ce trebuie sã fie prelevate în fiecare an trebuie sã fie cel puţin egal cu 10 per 300 de tone din producţia anualã, pentru primele 3.000 de tone de producţie şi o probã pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
Trebuie sã fie respectatã urmãtoarea repartizare:
a) grupa B 1 şi grupa B 2 c): 50% din numãrul total de probe;
b) grupa B 3 a), b) şi c): 40% din numãrul total de probe.
Restul de probe (10%) trebuie sã fie alocat în concordanţã cu experienţa Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Trebuie sã fie acordatã o atenţie deosebitã micotoxinelor.

ANEXA 6
-------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

PROCEDURI
de prelevare oficialã a probelor şi de prelucrare oficialã a acestora

1. Responsabilitãţi
1.1. Inspector
Inspectorii oficiali trebuie sã fie desemnaţi de cãtre autoritatea competentã pentru prelevarea, înregistrarea, pregãtirea şi organizarea transportului probelor pentru controlul oficial în condiţii corespunzãtoare.
1.2. Laboratoare aprobate
Analizele probelor trebuie sã fie efectuate exclusiv de laboratoarele aprobate pentru controlul oficial al reziduurilor de cãtre autoritatea competentã.
Sunt solicitate pentru laboratoarele autorizate participarea la o evaluare externã de control al calitãţii recunoscutã internaţional şi schema de acreditare. Aceste laboratoare trebuie sã-şi dovedeascã competenţa prin participarea regulatã şi cu succes la programe adecvate de testare a competenţei, recunoscute sau organizate de laboratoarele de referinţã naţionale ori comunitare.
2. Prelevarea de probe
2.1. Aspecte fundamentale
Ori de câte ori sunt prelevate probe oficiale, prelevarea de probe trebuie sã fie neprevãzutã, neaşteptatã şi efectuatã la ore şi zile din sãptãmânã care nu au fost stabilite anterior. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã ia toate precauţiile necesare pentru a se asigura cã elementul surprizã în controale este menţinut în permanenţã.
Prelevarea de probe trebuie sã fie efectuatã la intervale variate, repartizate pe ansamblul întregului an la unitãţile menţionate la pct. 1 din anexa nr. 3 la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor. În acest context, trebuie sã se ia în considerare faptul cã un anumit numãr de substanţe sunt administrate doar în perioade speciale.
Fãrã a se aduce atingere dispoziţiilor planului de control al reziduurilor, trebuie sã fie luate în consideraţie şi alte informaţii disponibile atunci când se selecteazã probele, ca de exemplu utilizarea substanţelor necunoscute în prezent, apariţia bruscã a bolilor în anumite regiuni, existenţa unor practici frauduloase etc.
2.2. Strategia prelevãrii de probe
Planul de control al reziduurilor urmãreşte:
a) detectarea tuturor tratamentelor ilegale, aşa cum au fost definite la art. 2 lit. b);
b) controlul conformitãţii reziduurilor de medicamente veterinare cu limitele maxime de reziduuri stabilite de anexele nr. I şi III la Regulamentul Consiliului 2377/90/CEE şi cu nivelurile maxime de pesticide stabilite de anexa nr. 2 la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007 sau prin reglementãrile naţionale în materie de contaminanţi din mediul înconjurãtor;
c) supravegherea şi revelarea motivelor pentru reziduurile din alimentele de origine animalã.
2.3. Colectarea probelor
2.3.1. Definiţii
2.3.1.1. Proba cu scop determinat
Proba cu scop determinat este o probã ce este prelevatã în concordanţã cu strategia de prelevare de probe, aşa cum a fost definitã la pct. 2.2 menţionat anterior.
2.3.1.2. Proba suspectã
Proba suspectã este o probã ce este prelevatã:
a) ca o consecinţã a rezultatelor pozitive la probele prelevate în concordanţã cu cerinţele art. 5;
b) ca o consecinţã a art. 11;
c) ca cerinţe ale art. 24.
2.3.1.3. Proba randomizatã
Proba randomizatã este o probã care este prelevatã în baza consideraţiilor statistice, pentru a furniza date reprezentative.
2.3.2. Prelevarea de probe cu scop determinat în cadrul fermei
2.3.2.1. Criterii pentru selectarea probei cu scop determinat
Fermele care fac obiectul recoltãrii de probe cu scop determinat pot fi alese pe baza cunoaşterii locului sau a oricãror alte informaţii relevante, cum ar fi sistemul de îngrãşare, rasa şi sexul animalului. Inspectorul efectueazã apoi o evaluare a întregului efectiv din fermã, pentru a selecta acele animale de la care urmeazã sã fie prelevate probe. Pentru realizarea acestei evaluãri, trebuie sã fie aplicate, printre altele, urmãtoarele criterii:
a) indicarea utilizãrii substanţelor farmacologic active;
b) caracteristici sexuale secundare;
c) modificãri comportamentale;
d) acelaşi nivel de dezvoltare într-un grup de animale de diferite rase/categorii;
e) animale cu o bunã conformaţie şi grãsime puţinã.
2.3.2.2. Tipul de probã cu scop determinat ce urmeazã sã fie colectatã
Pentru detectarea substanţelor farmaceutic active, probele adecvate ce corespund sunt prelevate în concordanţã cu prevederile din planul de control al reziduurilor.
2.3.3. Prelevarea de probe-ţintã în unitãţile de prelucrare primarã
2.3.3.1. Criterii de selectare
În realizarea evaluãrii acestora pe carcasele de animale şi/sau produse de origine animalã ce urmeazã sã fie supuse prelevãrii de probe, inspectorul trebuie sã aplice, printre altele, urmãtoarele criterii:
a) sex, vârstã, specie şi sistem de creştere;
b) informaţii despre producãtor;
c) indicaţii de utilizare a substanţelor farmaceutic active;
d) practicile curente cu privire la administrarea substanţelor farmaceutic active speciale în sistemul de producţie al fermei respective.
Atunci când se prelevã probele, trebuie sã se evite prelevarea repetatã de probe de la un singur producãtor.
2.3.3.2. Tipul de probe prelevate
Pentru detectarea substanţelor farmaceutic active, probele adecvate sunt prelevate în concordanţã cu prevederile planului de control al reziduurilor.
2.4. Cantitatea de probe
Cantitãţile minime de probe trebuie sã fie definite în cadrul planului naţional de control al reziduurilor. Acestea trebuie sã fie suficiente pentru a se permite laboratoarelor aprobate sã efectueze procedurile analitice necesare pentru a completa analizele de screening şi de confirmare.
2.5. Divizarea în subprobe
În afarã de cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic sau legislaţia naţionalã nu are prevederi în acest sens, fiecare probã trebuie sã fie divizatã în cel puţin douã subprobe echivalente, fiecare permiţând realizarea procedurii analitice complete. Subdivizarea poate avea loc la locul de prelevare a probelor sau în laborator.
2.6. Recipiente pentru prelevarea de probe
Probele trebuie sã fie colectate în recipiente corespunzãtoare, pentru a se menţine integritatea şi trasabilitatea acestora. În special, recipientele trebuie sã fie concepute astfel încât sã previnã substituirea, contaminarea încrucişatã şi degradarea probei.
Recipientele trebuie sã fie sigilate oficial.
2.7. Nota de însoţire
Nota de însoţire sau procesul-verbal de recoltare a probelor în vederea determinãrii reziduurilor trebuie sã fie întocmitã/întocmit dupã modelul urmãtor:

PROCES-VERBAL
de recoltare a probelor în vederea determinãrii reziduurilor


 ┌─────────┬───────────────────┬────────────────────────┬───────────────────────┐
 │Denumirea│Numele medicului   │Codul (nr.) oficial al  │ Cod unic de inregis-  │
 │si adresa│veterinar oficial  │        probei          │ trare in laborator    │
 │autori-  │                   │  ┌─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┐     │  ┌─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┐    │
 │tatii    │                   │  └─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┘     │  └─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┘    │
 │compe-   │ ................. │                        │                       │
 │tente    │ ................. │   Data recoltarii      │Data intrarii in labo- │
 │         │ ................. │                        │rator                  │
 │         │ ................. │  ┌─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┐     │   ┌─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┐   │
 │         │ ................. │  └─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┘     │   └─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┘   │
 │         │ ................. │   z z l l a a a a      │    z z l l a a a a    │
 │         │ ................. │                        │                       │
 │         │ ................. │                        │                       │
 │         │                   │   Ora:                 │   Ora:                │
 │         │                   │  ┌─┬─┬─┬─┐             │   ┌─┬─┬─┬─┐           │
 │         │      Codul de     │  └─┴─┴─┴─┘             │   └─┴─┴─┴─┘           │
 │         │    identificare   │                        │                       │
 │         │┌──┬──┬──┬──┬──┬──┐│                        │                       │
 │         │└──┴──┴──┴──┴──┴──┘│                        │                       │
 │         │                   │                        │                       │
 ├─────────┴────────┬──────────┴────────────────────────┴───────────────────────┤
 │Numele laborato-  │                                                           │
 │rului             │                                                           │
 ├──────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Numele şi adresa  │                                                           │
 │proprietarului    │                                                           │
 ├──────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤
 │Numele şi adresa  │                                                           │
 │fermei            │                                                           │
 ├──────────────────┼──────────────────┬───────────────┬────────────────────────┤
 │Numele şi adresa  │                  │               │                        │
 │unitãţii          │                  │Numele şi      │                        │
 │                  │                  │adresa unitãţii│                        │
 │                  │                  │de origine     │                        │
 ├──────────────────┼──────────────────┼───────────────┼────────────────────────┤
 │Nr. DVCI          │                  │               │                        │
 ├──────────────────┴─────────────┬────┴───────────────┴────────────────────────┤
 │Identificarea animalului        │ ┌─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┬─┐                   │
 │(nr. matricol)                  │ └─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┴─┘                   │
 ├───────────────┬────────────────┼───────┬──────┬──────┬───────┬──┬───┬───┬────┤
 │Specia anima-  │                │Vârsta │      │      │ Sex   │M │   │ F │    │
 │lului          │                │an/luni│      │      │       │  │   │   │    │
 ├───────────────┼────────────────┼───────┼──────┼──────┼───────┼──┼───┼───┼────┤
 │Identificarea  │                │       │      │      │       │  │   │   │    │
 │produsului     │                │       │      │      │       │  │   │   │    │
 │(denumire,     │                │       │      │      │       │  │   │   │    │
 │cod CN,        │                │       │      │      │       │  │   │   │    │
 │lot, şarjã)    │                │       │      │      │       │  │   │   │    │
 ├──────────┬────┴───┬────────────┴┬─────┬┴──────┴──────┴───────┴──┴───┴───┴────┤
 │Matricea  │        │ Cantitatea  │     │Data fabricaţiei/termen valabilitate*)│
 ├──────────┴──────┬─┴────────────┬┴─────┴───────────────┬──────────────────────┤
 │Nr. sigiliului   │┌─┬─┬─┬─┬─┬─┐ │     Nr. sigiliului   │ ┌─┬─┬─┬─┬─┬─┐        │
 │probei           │└─┴─┴─┴─┴─┴─┘ │     contraprobei     │ └─┴─┴─┴─┴─┴─┘        │
 ├─────────────────┴───────────┬──┴──────────────────────┴──────────────────────┤
 │Medicaţia utilizatã cu       ├────────────────────────────────────────────────┤
 𗈘 sãptãmâni înainte de       ├────────────────────────────────────────────────┤
 │recoltare                    ├────────────────────────────────────────────────┤
 │                             ├────────────────────────────────────────────────┤
 │                             ├────────────────────────────────────────────────┤
 │                             ├────────────────────────────────────────────────┤
 ├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
 │Condiţii termice             │      refrigerare []        congelare []        │
 ├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
 │Analizele solicitate**)      │  Specificaţi substanţele din cadrul grupei**)  │
 │GRUPA                        ├────────────────────────────────────────────────┤
 │A1  []  B1  []  B3a []       ├────────────────────────────────────────────────┤
 │A2  []  B2a []  B3b []       ├────────────────────────────────────────────────┤
 │A3  []  B2b []  B3c []       ├────────────────────────────────────────────────┤
 │A4  []  B2c []  B3d []       ├────────────────────────────────────────────────┤
 │A5  []  B2d []  B3e []       ├────────────────────────────────────────────────┤
 │A6  []  B2e []               ├────────────────────────────────────────────────┤
 │        B2f []               ├────────────────────────────────────────────────┤
 ├──────────────────┬──────────┴───────────────────────┬────────────────────────┤
 │Semnãtura celui   │   Ştampila oficialã a autoritãţii│ Certificare prin       │
 │care a efectuat   │            competente            │ semnãturã (de exemplu, │
 │recoltarea        │                                  │ a proprietarului, a    │
 │                  │                                  │ şefului de fermã,      │
 │                  │                                  │ a persoanei responsa-  │
 │                  │                                  │ bile din abator)       │
 └──────────────────┴──────────────────────────────────┴────────────────────────┘


----
*) Cu excepţia produselor biologice recoltate de la animale în viaţã.
**) Câmpurile se completeazã în mod obligatoriu.

Aceastã notã de însoţire este înmânatã laboratorului pentru analiza de rutinã împreunã cu probele.
2.8. Transport şi depozitare
Planul de control al reziduurilor trebuie sã specifice condiţiile corespunzãtoare de depozitare şi transport pentru fiecare combinaţie substanţã analiticã/matrice pentru a se asigura stabilitatea substanţei analizate şi integritatea probei. O atenţie specificã trebuie sã fie acordatã boxelor de transport, temperaturii şi termenelor de distribuire cãtre laboratorul responsabil.
În cazul nerespectãrii cerinţelor planului de control, laboratorul informeazã autoritatea competentã fãrã întârziere.

ANEXA 7
------
la norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor
------------------------------------------------------------

LABORATOARELE OFICIALE
pentru controlul reziduurilor



 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Judeţul     Substanţa
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Alba        A.6 Substanţe incluse în anexa IV la  Regulamentul 2.377/90/CEE :
              Dapsona
              B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Bacãu       A.6 Substanţe incluse în anexa IV la  Regulamentul 2.377/90/CEE :
              Dapsona
              B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Bucureşti   A.6 Substanţe incluse în anexa IV la  Regulamentul 2.377/90/CEE 
              B.2b) Substanţe coccidiostatice
              B.2c) Carbamaţi şi piretroide
              B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
              B.3b) Pesticide organofosforice
              B.3c) Metale grele
              B.3d) Micotoxine
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Cãlãraşi    B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
              B.3b) Pesticide organofosforice
              B.3c) Metale grele
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Constanţa   A.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
              A.2 Substanţe tireostatice
              A.3 Steroizi
              A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
              A.5 Substanţe betgoniste
              B.2a) Substanţe antihelmintice
              B.3b) Pesticide organofosforice
              B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Iaşi        A.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
              A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
              B.3c) Metale grele
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Suceava     A.6 Substanţe incluse în anexa IV la  Regulamentul 2.377/90/CEE 
              B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Timiş       A.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
              A.2 Substanţe tireostatice
              A.3 Steroizi
              A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
              A.5 Substanţe betgoniste
              A.6 Substanţe incluse în anexa IV la  Regulamentul 2.377/90/CEE 
              A.6 Substanţe incluse în anexa IV la  Regulamentul 2.377/90/CEE :
              Dapsona
              B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
              B.2a) Substanţe antihelmintice
              B.2b) Substanţe coccidiostatice
              B.2d) Tranchilizante şi betablocante
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Institutul  B.2a) Substanţe antihelmintice
  de Igienã   B.2e) Agenţi antiinflamatori nesteroidici
 şi Sãnãtate  B.2f) Alte substanţe cu acţiune farmacologicã
   Publicã    B.3d) Micotoxine
  Veterinarã  B.3e) Coloranţi
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme Metodologice, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Animalelor, NORMA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR din 2 aprilie 2007

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016