Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA SANITARA VETERINARA din 27 aprilie 2007 privind masurile pentru combaterea febrei aftoase*) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA SANITARA VETERINARA din 27 aprilie 2007 privind masurile pentru combaterea febrei aftoase*)

EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 402 bis din 15 iunie 2007
Comenteaza legea
NORMĂ? SANITARĂ? VETERINARĂ? din 27 aprilie 2007
privind mãsurile pentru combaterea febrei aftoase*)
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALÃ SANITARÃ VETERINARÃ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 402 bis din 15 iunie 2007

----
*) Normã sanitarã veterinarã aprobatã de <>Ordinul nr. 113 din 27 aprilie 2007 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 402, din 15 iunie 2007.

CAP. I
Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

ART. 1
Obiectiv şi domeniu de aplicare
(1) Prezenta normã sanitarã veterinarã stabileşte:
a) mãsuri minime de combatere ce trebuie aplicate în cazul unui focar de febrã aftoasã, indiferent de tipul de virus;
b) anumite mãsuri preventive destinate dezvoltãrii cunoştinţelor şi pregãtirii autoritãţilor competente şi a comunitãţii fermierilor în ceea ce priveşte febra aftoasã.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate adopta, atunci când este necesar, mãsuri mai stricte decât cele prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã.

ART. 2
Definiţii
În scopul prezentei norme sanitare veterinare se aplicã urmãtoarele definiţii:
a) animal din specie receptivã - orice animal domestic sau sãlbatic aparţinând subordinelor Ruminantia, Suina şi Tylopoda ale ordinului Artiodactyla; pentru mãsuri specifice, în special pentru aplicarea art. 1 alin. (2), art. 15 şi art. 78 alin. (2), pot fi considerate receptive la virusul febrei aftoase, în conformitate cu datele ştiinţifice, alte animale, ca, de exemplu, cele din ordinul Rodentia sau Proboscidae;
b) exploataţie - orice unitate agricolã sau de altã naturã, inclusiv circ, situatã pe teritoriul României, în care animalele din speciile receptive sunt crescute sau ţinute permanent sau temporar. Totuşi, în scopul aplicãrii art. 10 alin. (1), aceastã definiţie nu include:
(i) incintele din aceste unitãţi, care pot fi locuite de oameni, cu excepţia cazului în care animalele din speciile receptive, incluzând animalele menţionate la art. 78 alin. (2), sunt ţinute permanent sau temporar în aceste incinte;
(ii) abatoarele;
(iii) mijloacele de transport;
(iv) posturile de inspecţie la frontierã; sau
(v) zonele împrejmuite unde animalele din speciile receptive sunt ţinute şi pot fi vânate, dacã aceste zone împrejmuite au o dimensiune care nu permite aplicarea mãsurilor prevãzute la art. 10;
c) efectiv - un animal sau grup de animale ţinute într-o exploataţie consideratã unitate epidemiologicã; dacã mai multe turme sunt ţinute în exploataţie, fiecare dintre acestea formeazã o unitate epidemiologicã distinctã şi are acelaşi status de sãnãtate;
d) proprietar - orice persoanã fizicã sau juridicã ce deţine un animal dintr-o specie receptivã sau în a cãrei sarcinã intrã îngrijirea animalelor menţionate;
e) autoritate competentã - Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, competentã sã efectueze controale veterinare, sau orice structurã din subordinea acesteia, cãreia i-a delegat competenţa respectivã;
f) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea competentã;
g) autorizare - autorizarea scrisã acordatã de autoritatea competentã; copiile acestui document trebuie sã fie disponibile pentru inspecţiile ulterioare, în conformitate cu legislaţia naţionalã;
h) perioadã de incubaţie - perioada de timp dintre infectare şi apariţia semnelor clinice de febrã aftoasã. În ceea ce priveşte febra aftoasã, perioada de incubaţie este de 14 zile pentru bovine şi porcine şi 21 de zile pentru ovine şi caprine şi pentru orice alt animal din speciile receptive;
i) animal suspect de a fi infectat - orice animal dintr-o specie receptivã, ce manifestã simptome clinice ori care prezintã leziuni post-mortem sau care prezintã reacţii la testele de laborator şi care indicã suspiciunea prezenţei febrei aftoase;
j) animal suspect de a fi contaminat - orice animal dintr-o specie receptivã, care, în conformitate cu informaţiile epidemiologice colectate, ar fi putut fi expus direct sau indirect la virusul febrei aftoase;
k) caz de febrã aftoasã sau animal infectat cu virusul febrei aftoase - orice animal dintr-o specie receptivã sau carcasã provenitã de la un astfel de animal, la care a fost confirmatã oficial febra aftoasã, luând în considerare prevederile anexei nr. 1, fie prin simptome sau leziuni postmortem corelate cu confirmarea oficialã de febrã aftoasã, fie ca rezultat al unui examen de laborator efectuat în conformitate cu anexa nr. 13;
l) focar de febrã aftoasã - exploataţia unde sunt ţinute animale din speciile receptive, care îndeplineşte unul sau mai multe dintre criteriile prevãzute la anexa nr. 1;
m) focar primar - focarul în sensul art. 2 lit. d) din Norma sanitarã veterinarã privind notificarea bolilor animalelor, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 30 august 2005, cu modificãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 82/894/CEE ;
n) ucidere - uciderea animalelor în sensul art. 2 lit. f) din Norma sanitarã veterinarã privind protecţia animalelor în timpul sacrificãrii şi uciderii, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 august 2006, ce transpune Directiva Consiliului 93/119/CEE ;
o) tãiere de necesitate - tãierea în cazuri de necesitate, în sensul art. 2 lit. g) din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, ce transpune Directiva Consiliului 93/119/CEE , a animalelor care pe baza datelor epidemiologice sau a diagnosticului clinic sau a rezultatelor testelor de laborator nu sunt considerate infectate sau contaminate cu virusul febrei aftoase, incluzând tãierea din motive de bunãstare a animalelor;
p) procesare - unul dintre tratamentele pentru materiile cu risc înalt, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002 şi în orice legislaţie de implementare a acestuia, aplicatã astfel încât sã se evite riscul rãspândirii virusului febrei aftoase;
q) regionalizare - delimitarea unei zone de restricţie în care sunt aplicate restricţii pentru mişcarea sau comerţul cu anumite animale sau produse de la animale, dupã cum este prevãzut la art. 43, pentru a preveni rãspândirea febrei aftoase în zone libere de boalã, unde nu sunt aplicate restricţii în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã;
r) regiune - o zonã dupã cum este definitã la art. 2 alin. (2) din Norma sanitarã veterinarã privind problemele de sãnãtate a animalelor ce afecteazã comerţul intracomunitar cu animale din speciile bovine şi suine, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 şi 289 bis din 30 martie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 64/432/CEE ;
s) subregiune - o zonã specificatã în anexa la Decizia Comisiei 2005/176/CE ;
t) banca comunitarã de vaccinuri şi antigene - spaţii corespunzãtoare, desemnate în conformitate cu Directiva nr. 2003/85/CE , transpusã în legislaţia naţionalã prin prezenta normã sanitarã veterinarã, pentru depozitarea rezervelor comunitare atât de antigen al virusului febrei aftoase, inactivat şi concentrat, pentru producerea de vaccinuri contra febrei aftoase, cât şi de produse imunologice veterinare (vaccinuri) reconstituite din astfel de antigene şi autorizate în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 2001/82/CE , transpusã în legislaţia naţionalã prin Norma sanitarã veterinarã privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 şi 854 bis din 22 septembrie 2005;
u) vaccinare de necesitate - vaccinarea în conformitate cu art. 48 alin. (1);
v) vaccinare de protecţie - vaccinare de necesitate efectuatã în exploataţiile dintr-o zonã desemnatã, pentru a proteja animalele din speciile receptive din aceste zone împotriva diseminãrii pe calea aerului sau prin intermediul materiilor contaminate a virusului febrei aftoase şi unde se intenţioneazã ca animalele sã fie ţinute în viaţã ulterior vaccinãrii;
w) vaccinare supresivã - vaccinarea de necesitate ce este efectuatã exclusiv în legãturã cu o politicã de "stamping-out" într-o exploataţie sau zonã unde existã o necesitate urgentã de a reduce cantitatea de virus circulant al febrei aftoase şi pentru a reduce riscul diseminãrii acestuia în afara perimetrelor exploataţiei sau zonei şi unde animalele sunt destinate distrugerii dupã vaccinare;
x) animal sãlbatic - un animal dintr-o specie receptivã, care trãieşte în afara exploataţiilor, aşa cum sunt definite la art. 2 lit. b), sau a spaţiilor la care se face referire la art. 15 şi 16;
y) caz primar de febrã aftoasã la animale sãlbatice - orice caz de febrã aftoasã, care este detectat la un animal sãlbatic într-o zonã în care nu sunt în vigoare mãsuri conform art. 78 alin. (3) sau (4).

CAP. II
Combaterea focarelor de febrã aftoasã

SECŢIUNEA 1
Notificarea

ART. 3
Notificarea febrei aftoase
(1) Febra aftoasã este o boalã notificabilã obligatoriu.
(2) Proprietarul şi orice persoanã care îngrijeşte animalele, însoţeşte animalele în timpul transportului sau supravegheazã animalele sunt obligaţi sã notifice fãrã întârziere autoritãţii competente sau medicului veterinar oficial prezenţa sau suspiciunea de febrã aftoasã şi sã ţinã animalele infectate cu febrã aftoasã sau animalele suspecte de a fi infectate departe de locurile unde alte animale din specii receptive sunt expuse riscului de a fi infectate sau contaminate cu virusul febrei aftoase.
(3) Medicii veterinari de liberã practicã, medicii veterinari oficiali, personalul veterinar cu experienţã în domeniu sau alte laboratoare oficiale ori private şi orice persoanã cu o ocupaţie ce implicã animale din specii receptive sau produse provenite de la astfel de animale sunt obligaţi sã notifice fãrã întârziere autoritãţii competente orice informaţie referitoare la prezenţa sau suspiciunea de prezenţã a febrei aftoase, pe care au obţinut-o anterior intervenţiei oficiale prevãzute în cadrul prezentei norme sanitare veterinare.
(4) Fãrã a se aduce atingere legislaţiei comunitare în vigoare, referitoare la notificarea focarelor de boli la animale, dacã pe teritoriul României este confirmat un focar de febrã aftoasã sau un caz primar de febrã aftoasã la animale sãlbatice, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã notifice boala şi sã furnizeze informaţii şi rapoarte scrise Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu anexa nr. 2.

SECŢIUNEA a 2-a
Mãsuri în cazul suspicionãrii unui focar de febrã aftoasã

ART. 4
Mãsuri în cazul suspicionãrii unui focar de febrã aftoasã
(1) Atunci când o exploataţie deţine unul sau mai multe animale suspecte de a fi infectate sau contaminate, se aplicã mãsurile prevãzute la alin. (2) şi (3).
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune punerea în aplicare imediatã a mijloacelor oficiale de investigare, sub supravegherea acesteia, pentru a confirma sau infirma prezenţa febrei aftoase, şi, în special, prelevarea probelor necesare pentru examenele de laborator, solicitate pentru confirmarea unui focar, în conformitate cu definiţia focarului prevãzutã la anexa nr. 1.
(3) Imediat ce infecţia suspicionatã este notificatã, autoritatea competentã pune exploataţia menţionatã la alin. (1) sub supraveghere oficialã şi trebuie sã se asigure cã:
a) se face o evidenţã a tuturor categoriilor de animale prezente în exploataţie şi este înregistrat numãrul animalelor deja moarte şi suspicionate de a fi infectate sau contaminate, cu raportare la fiecare categorie de animale din speciile receptive;
b) evidenţa menţionatã la lit. a) este actualizatã pentru a se lua în considerare animalele din speciile receptive, care sunt fãtate sau mor pe perioada duratei suspiciunii. Astfel de informaţii sunt prezentate de proprietar la cererea autoritãţii competente şi sunt controlate de aceasta la fiecare inspecţie;
c) se înregistreazã toate stocurile de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate şi neprelucrate, lânã, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum şi furajele pentru animale şi aşternutul din exploataţie, iar aceste înregistrãri se pãstreazã;
d) niciun animal din speciile receptive nu intrã sau nu iese din exploataţie, cu excepţia exploataţiilor ce conţin anumite unitãţi epidemiologice de producţie menţionate la art. 17, şi toate animalele din specii receptive sunt ţinute în adãposturile lor sau sunt ţinute în alt loc în care pot fi izolate;
e) sunt utilizate mijloace corespunzãtoare de dezinfecţie la intrãrile şi ieşirile din clãdiri sau din locurile ce adãpostesc animale din specii receptive, precum şi din exploataţie;
f) se efectueazã o anchetã epidemiologicã conform art. 13;
g) pentru a se facilita efectuarea anchetei epidemiologice, se preleveazã probele necesare pentru testarea de laborator, în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3.

ART. 5
Mişcãrile cãtre şi de la o exploataţie în cazul suspicionãrii unui focar de febrã aftoasã
(1) Suplimentar mãsurilor prevãzute la art. 4, sunt interzise toate mişcãrile cãtre şi de la o exploataţie unde este suspicionatã existenţa unui focar de febrã aftoasã. Aceastã interdicţie se aplicã în special:
a) mişcãrii din exploataţie a cãrnii sau a carcaselor, produselor din carne, laptelui şi produselor din lapte, materialului seminal, ovulelor sau embrionilor provenite/proveniţi de la animale din specii receptive sau a hranei pentru animale, ustensile, obiecte ori alte materii precum lânã, pieile prelucrate şi neprelucrate, pãrul de la animale sau deşeuri provenite de la animale, purinul, gunoiul de grajd ori alt material ce ar putea transmite virusul febrei aftoase;
b) mişcãrii animalelor din specii care nu sunt receptive la febra aftoasã;
c) mişcãrii persoanelor spre şi dinspre exploataţie;
d) mişcãrii vehiculelor spre şi dinspre exploataţie.
(2) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (1) lit. a), autoritatea competentã poate, în cazul unor dificultãţi în depozitarea laptelui în exploataţia respectivã, fie sã dispunã ca laptele sã fie distrus în interiorul exploataţiei, fie sã autorizeze ca laptele sã fie transportat, sub supraveghere sanitar-veterinarã şi doar cu mijloace de transport echipate corespunzãtor, astfel încât sã se asigure cã nu existã niciun risc de diseminare a virusului febrei aftoase, de la exploataţia respectivã cãtre locul cel mai apropiat pentru eliminarea sau tratarea acestuia, care sã asigure distrugerea virusului febrei aftoase.
(3) Prin derogare de la interdicţiile prevãzute la alin. (1) lit. b), c) şi d), autoritatea competentã poate aproba astfel de mişcãri spre şi dinspre exploataţia în cauzã, doar dacã sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru a se evita diseminarea virusului febrei aftoase.

ART. 6
Extinderea mãsurilor în alte exploataţii
(1) Autoritatea competentã extinde mãsurile prevãzute la art. 4 şi 5 în alte exploataţii, dacã locaţia, construcţia şi dispunerea acestora sau contactelor cu animale din exploataţia menţionatã la art. 4 dau un motiv de a suspiciona contaminarea.
(2) Autoritatea competentã trebuie sã aplice cel puţin mãsurile prevãzute la art. 4 şi art. 5 alin. (1) spaţiilor sau mijloacelor de transport menţionate la art. 16, dacã prezenţa animalelor din specii receptive dã un motiv sã fie suspicionatã infecţia sau contaminarea cu virusul febrei aftoase.

ART. 7
Zona temporarã de combatere
(1) Autoritatea competentã poate stabili o zonã temporarã de combatere, dacã situaţia epidemiologicã o impune şi în special dacã situaţia respectivã implicã o densitate ridicatã a animalelor din specii receptive, o intensitate ridicatã a mişcãrilor animalelor sau persoanelor ce intrã în contact cu animalele din specii receptive, întârzieri în notificarea statusului de suspiciune sau informaţii insuficiente referitoare la originea posibilã şi mijloacele de introducere a virusului febrei aftoase.
(2) Pentru exploataţiile din zona temporarã de combatere, unde sunt ţinute animale din specii receptive, se aplicã cel puţin mãsurile prevãzute la art. 4 alin. (2) şi (3) lit. a), b) şi d) şi art. 5 alin. (1).
(3) Mãsurile aplicate în zona temporarã de combatere pot fi suplimentate prin interzicerea temporarã a mişcãrilor tuturor animalelor într-o zonã mai extinsã sau pe întreg teritoriul României. Totuşi, interzicerea mişcãrii animalelor din specii care nu sunt receptive la febra aftoasã nu trebuie sã depãşeascã 72 de ore, cu excepţia cazului în care este justificatã de circumstanţe excepţionale.

ART. 8
Program preventiv de eradicare
(1) Autoritatea competentã poate implementa un plan de eradicare preventiv, în cazul în care informaţiile epidemiologice sau alte date indicã necesitatea acestuia, care sã includã uciderea preventivã a animalelor din specii receptive probabil a fi contaminate şi, dacã este necesar, uciderea animalelor din unitãţile de producţie legate epidemiologic ori din exploataţiile vecine.
(2) În aceastã situaţie, examinãrile clinice şi prelevarea de probe de la animalele din specii receptive se efectueazã cel puţin în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã notifice Comisia Europeanã înainte de a implementa mãsurile prevãzute în prezentul articol.

ART. 9
Menţinerea mãsurilor
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor nu retrage mãsurile prevãzute la art. 4, 5, 6 şi 7 pânã când suspiciunea de febrã aftoasã nu a fost infirmatã oficial.

SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri în cazul confirmãrii

ART. 10
Mãsuri în cazul confirmãrii unui focar de febrã aftoasã
(1) Imediat ce un focar de febrã aftoasã este confirmat oficial, suplimentar mãsurilor la care se referã art. 4, 5 şi 6, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune aplicarea urmãtoarelor mãsuri în exploataţie:
a) toate animalele din specii receptive sunt ucise la faţa locului. În circumstanţe excepţionale, animalele din specii receptive pot fi ucise în cel mai apropiat loc destinat acestui scop, sub supraveghere oficialã şi astfel încât sã se evite riscul de diseminare a virusului febrei aftoase în timpul transportului şi uciderii. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor notificã Comisiei Europene existenţa acestor circumstanţe excepţionale şi mãsurile aplicate.
b) Medicul veterinar oficial se asigurã cã, înainte sau în timpul uciderii animalelor din specii receptive, sunt prelevate într-un numãr suficient toate probele corespunzãtoare necesare pentru ancheta epidemiologicã menţionatã la art. 13, în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3. Autoritatea competentã poate decide ca art. 4 alin. (2) sã nu se aplice în cazul apariţiei unei surse secundare care este legatã epidemiologic de sursa primarã pentru care au fost deja prelevate probe, cu condiţia sã fi fost prelevat un numãr suficient de probe necesare pentru ancheta epidemiologicã menţionatã la art. 13.
c) Carcasele provenite de la animale din specii receptive, care au murit în exploataţie, şi carcasele provenite de la animale care au fost ucise în conformitate cu lit. a) sunt procesate fãrã întârziere nejustificatã, sub supraveghere oficialã, astfel încât sã nu existe riscul diseminãrii virusului febrei aftoase. În cazul în care anumite circumstanţe impun incinerarea sau îngroparea carcaselor, la faţa locului sau în alte locaţii, aceste operaţiuni se vor efectua în conformitate cu instrucţiunile prevãzute anterior în cadrul planurilor de contingenţã menţionate la art. 69.
d) Toate produsele şi substanţele menţionate la art. 4 alin. (3) lit. c) trebuie izolate pânã ce contaminarea poate fi infirmatã oficial sau tratate în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, astfel încât sã se asigure distrugerea virusului febrei aftoase, ori procesate.
(2) Dupã uciderea şi procesarea animalelor din specii receptive şi finalizarea mãsurilor prevãzute la alin. (1) lit. d), autoritatea competentã se asigurã de urmãtoarele:
a) clãdirile utilizate pentru adãpostirea animalelor din specii receptive, împrejurimile acestora şi vehiculele utilizate pentru transportul lor, precum şi orice alte clãdiri sau echipamente, care sunt suspecte de a fi contaminate, sunt curãţate şi dezinfectate în conformitate cu art. 11;
b) în plus, dacã existã o suspiciune a contaminãrii zonei populate de oameni sau a zonei de birouri a exploataţiei cu virusul febrei aftoase, aceste zone trebuie de asemenea dezinfectate prin mijloace corespunzãtoare;
c) repopularea cu animale este efectuatã în conformitate cu anexa nr. 5.

ART. 11
Curãţarea şi dezinfecţia
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã operaţiile de curãţare şi dezinfecţie, ca pãrţi integrante ale mãsurilor prevãzute în prezenta normã sanitarã veterinarã, sunt efectuate sub supraveghere oficialã şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, utilizând dezinfectanţi şi concentraţii de lucru ale acestor dezinfectanţi autorizaţi şi înregistraţi oficial de autoritatea competentã pentru punerea pe piaţã a acestora ca produse veterinare de igienã biocide, în conformitate cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţã a produselor biocide, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 21 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului nr. 98/8/CE , pentru a asigura distrugerea virusului de febrã aftoasã.
(2) Operaţiunile de curãţare şi dezinfecţie, ce trebuie sã includã combaterea corespunzãtoare a dãunãtorilor, sunt efectuate astfel încât sã fie redus pe cât posibil orice impact negativ asupra mediului, ce poate fi provocat de astfel de operaţii.
(3) Orice dezinfectanţi utilizaţi, pe lângã faptul cã trebuie sã acţioneze eficient, trebuie de asemenea sã aibã impact minim asupra mediului şi a sãnãtãţii publice, în conformitate cu cea mai performantã tehnologie disponibilã.
(4) Operaţiile de curãţare şi dezinfecţie trebuie sã fie efectuate în conformitate cu anexa nr. 4.

ART. 12
Trasabilitatea şi tratamentul produselor şi substanţelor derivate de la sau ce au avut contact cu animale dintr-un focar de febrã aftoasã
Produsele şi substanţele menţionate la art. 4 alin. (3) lit. c), provenite de la animale din specii receptive, colectate dintr-o exploataţie unde a fost confirmat oficial un focar de febrã aftoasã, şi materialul seminal, ovulele şi embrionii colectate/colectaţi de la animale din specii receptive prezente în exploataţia respectivã, pe durata perioadei dintre introducerea probabilã a bolii în exploataţie şi implementarea mãsurilor oficiale, sunt identificate şi procesate sau, în cazul altor substanţe în afarã de material seminal, ovule şi embrioni, sunt tratate sub supraveghere oficialã şi astfel încât sã se asigure distrugerea virusului febrei aftoase şi sã se evite riscul de diseminare ulterioarã.

ART. 13
Ancheta epidemiologicã
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã sunt efectuate anchete epidemiologice privind focarele de febrã aftoasã de cãtre medici veterinari oficiali special instruiţi, pe baza chestionarelor pregãtite în cadrul planurilor de contingenţã menţionate la art. 69, pentru a asigura anchete standardizate, rapide şi cu un scop clar. Aceste anchete trebuie sã determine cel puţin:
a) perioada de timp în care este posibil ca virusul febrei aftoase sã fi fost prezent în exploataţie, înainte ca boala sã fie suspectatã sau notificatã;
b) originea posibilã a virusului febrei aftoase într-o exploataţie şi identificarea altor exploataţii în care existã animale suspecte de a fi infectate sau animale care s-ar fi putut contamina de la aceeaşi sursã;
c) mãsura probabilã în care animalele din speciile receptive, altele decât bovinele şi porcinele, s-ar fi infectat sau contaminat;
d) mişcarea animalelor, persoanelor, vehiculelor şi substanţelor menţionate la art. 4 alin. (3) lit. c), care ar fi putut transporta virusul febrei aftoase cãtre sau de la exploataţia în cauzã.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã cu regularitate Comisia Europeanã şi celelalte state membre ale Uniunii Europene despre situaţia epidemiologicã şi rãspândirea virusului febrei aftoase.

ART. 14
Mãsuri suplimentare în cazul confirmãrii focarelor de febrã aftoasã
(1) Autoritatea competentã poate dispune ca, pe lângã animalele din speciile receptive, animalele din speciile care nu sunt receptive la febra aftoasã din exploataţia unde a fost confirmat un focar de febrã aftoasã sã fie de asemenea ucise şi procesate, astfel încât sã se evite riscul diseminãrii virusului febrei aftoase.
(2) Totuşi, alin. (1) nu se aplicã animalelor din specii care nu sunt receptive la febra aftoasã, ce pot fi izolate, curãţate şi dezinfectate eficient şi cu condiţia ca acestea sã fie identificate individual, în cazul ecvideelor, în conformitate cu legislaţia comunitarã, pentru a se permite controlul mişcãrii acestora.
(3) Autoritatea competentã poate aplica mãsurile prevãzute la art. 10 alin. (1) lit. a) pentru unitãţile de producţie legate epidemiologic sau exploataţiile învecinate, unde informaţiile epidemiologice şi alte date dau motive pentru a se suspecta o posibilã contaminare a acestor exploataţii. Intenţia de a utiliza aceste prevederi trebuie notificatã Comisiei Europene, când este posibil, înainte de implementare. În acest caz, mãsurile referitoare la prelevarea de probe şi examinãrile clinice ale animalelor trebuie efectuate cel puţin aşa cum este stabilit la pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3.
(4) Autoritatea competentã, imediat dupã confirmarea primului focar de febrã aftoasã, dispune toate pregãtirile necesare pentru vaccinarea de necesitate, într-o zonã cel puţin la fel de mare ca zona de supraveghere stabilitã în conformitate cu art. 19.
(5) Autoritatea veterinarã localã poate aplica mãsurile prevãzute la art. 7 şi 8.

SECŢIUNEA a 4-a
Mãsuri aplicabile în cazuri speciale

ART. 15
Mãsuri aplicabile în cazul unui focar de febrã aftoasã în vecinãtate sau în cadrul anumitor locaţii specifice ce deţin animale din specii receptive în mod temporar sau permanent
(1) În cazul în care un focar de febrã aftoasã ameninţã sã infecteze animale din speciile receptive, aflate într-un laborator, grãdinã zoologicã, rezervaţie naturalã şi zone împrejmuite, instituţii sau centre autorizate în conformitate cu art. 13 alin. (2) din Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte condiţiile de sãnãtate a animalelor care reglementeazã comerţul şi importul de animale, material seminal, ovule şi embrioni care nu se supun cerinţelor de sãnãtate a animalelor stabilite de legislaţia în domeniu, la care se referã anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinarã referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre cu unele animale vii şi produse de origine animalã, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 , aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 128/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.100 din 6 decembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului nr. 92/65/CEE , şi în care animalele sunt ţinute în scopuri ştiinţifice sau în scopuri referitoare la conservarea speciilor ori a resurselor genetice ale animalelor de fermã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã sunt aplicate toate mãsurile corespunzãtoare de biosecuritate pentru a proteja aceste animale de infecţie. Aceste mãsuri pot include limitarea accesului în instituţiile publice sau ca acest acces sã se supunã anumitor condiţii speciale.
(2) Atunci când este confirmat un focar de febrã aftoasã în una dintre locaţiile menţionate la alin. (1), Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate decide sã acorde o derogare de la art. 10 alin. (1) lit. a), cu condiţia sã nu fie puse în pericol principalele interese comunitare şi în special statusul de sãnãtate al animalelor din statele membre ale Uniunii Europene şi sã fie luate toate mãsurile necesare pentru a preveni orice risc de diseminare a virusului febrei aftoase.
(3) Decizia menţionatã la alin. (2) trebuie sã fie notificatã imediat Comisiei Europene. În cazul resurselor genetice ale animalelor de fermã, aceastã notificare trebuie sã includã o referire la lista locaţiilor stabilite în conformitate cu art. 74 alin. (2) lit. f), prin care autoritatea competentã a identificat aceste locaţii anterior drept nuclee de reproducţie pentru animalele din speciile receptive, indispensabile pentru supravieţuirea rasei.

ART. 16
Mãsuri aplicabile în abatoare, posturi de inspecţie la frontierã şi mijloace de transport
(1) Atunci când este confirmat un caz de febrã aftoasã într-un abator, post de inspecţie la frontierã stabilit în conformitate cu Norma sanitarã veterinarã privind stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intrã în Comunitatea Europeanã din ţãri terţe, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 6 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 91/496/CEE , sau într-un mijloc de transport, autoritatea competentã se asigurã cã sunt aplicate urmãtoarele mãsuri referitoare la locaţiile sau mijloacele de transport afectate:
a) toate animalele din speciile receptive din aceste locaţii sau din mijloacele de transport sunt ucise fãrã întârziere;
b) carcasele provenite de la animalele menţionate la lit. a) sunt prelucrate sub supraveghere oficialã, astfel încât sã se evite riscul diseminãrii virusului febrei aftoase;
c) alte deşeuri de la animale, inclusiv organe, provenite de la animale infectate sau suspecte de a fi infectate sau contaminate sunt procesate sub supraveghere oficialã, astfel încât sã se evite riscul diseminãrii virusului febrei aftoase;
d) aşternutul, gunoiul de grajd şi purinul trebuie supuse dezinfecţiei şi sunt îndepãrtate doar pentru tratament în conformitate cu pct. 5, secţiunea a II-a, partea A, cap. III din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002;
e) curãţarea şi dezinfecţia clãdirilor şi echipamentelor, inclusiv a vehiculelor sau mijloacelor de transport, are loc sub supravegherea medicului veterinar oficial, în conformitate cu art. 11 şi cu instrucţiunile stabilite de autoritatea competentã;
f) este efectuatã o anchetã epidemiologicã în conformitate cu art. 13.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã mãsurile prevãzute la art. 18 se aplicã în exploataţiile de contact.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã nu este reintrodus niciun animal pentru tãiere, inspecţie sau transport în locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la alin. (1) înainte de 24 de ore de la finalizarea operaţiilor de curãţare şi dezinfecţie menţionate la alin. (1) lit. e).
(4) Atunci când situaţia epidemiologicã o impune, în special când trebuie suspicionatã contaminarea animalelor din speciile receptive din exploataţiile învecinate, locaţiile sau din mijloacele de transport menţionate la alin. (1), Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã, prin derogare de la art. 2 lit. b), este declarat un focar în cadrul locaţiilor sau al mijloacelor de transport menţionate la alin. (1) şi cã sunt aplicate mãsurile prevãzute la art. 10 şi 19.

SECŢIUNEA a 5-a
Exploataţii ce constau din unitãţi epidemiologice de producţie diferite şi exploataţii de contact

ART. 17
Exploataţii ce constau din unitãţi de producţie epidemiologice diferite
(1) În cazul exploataţiilor constituite din douã sau mai multe unitãţi de producţie distincte, autoritatea competentã poate, în cazuri excepţionale şi dupã evaluarea riscurilor, deroga de la art. 10 alin. (1) lit. a) cu privire la unitãţile de producţie ale unor astfel de exploataţii ce nu sunt afectate de febra aftoasã.
(2) Derogarea prevãzutã la alin. (1) poate fi acordatã doar dupã ce medicul veterinar oficial a confirmat în momentul investigaţiei oficiale menţionate la art. 4 alin. (2) cã au fost respectate urmãtoarele condiţii de prevenire a diseminãrii virusului febrei aftoase între unitãţile de producţie menţionate la alin. (1) timp de cel puţin douã perioade de incubaţie, anterior datei de identificare a focarului de febrã aftoasã în exploataţie:
a) structura, inclusiv administrarea, şi dimensiunea locaţiilor permit o separare completã a adãpostirii şi deţinerii efectivelor distincte de animale din specii receptive, inclusiv a spaţiului aerian;
b) operaţiile din unitãţile de producţie diferite şi în special managementul grajdurilor şi al pãşunilor, hrãnirea, îndepãrtarea aşternutului şi a gunoiului de grajd sunt complet separate şi efectuate de personal diferit;
c) aparatura, animalele de muncã din specii nereceptive la febra aftoasã, echipamentul, instalaţiile, instrumentele şi facilitãţile de dezinfecţie utilizate în unitãţile de producţie sunt complet separate.
(3) Referitor la lapte, poate fi acordatã o derogare de la art. 10 alin. (1) lit. d) unei exploataţii producãtoare de lapte, cu condiţia ca:
a) aceastã exploataţie sã se conformeze condiţiilor stabilite la alin. (2); şi
b) mulsul din fiecare unitate sã fie efectuat separat;
c) în funcţie de utilizarea intenţionatã, laptele sã fie supus la cel puţin unul dintre tratamentele descrise la partea A sau partea B din anexa nr. 9.
(4) Atunci când este acordatã o derogare în conformitate cu alin. (1), Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã stabileascã anterior reguli detaliate pentru aplicarea unor astfel de derogãri. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor notificã Comisiei Europene derogarea respectivã şi furnizeazã detalii ale mãsurilor luate.

ART. 18
Exploataţii de contact
(1) Exploataţiile sunt considerate exploataţii de contact atunci când medicul veterinar oficial confirmã ori considerã pe baza unor informaţii confirmate cã virusul febrei aftoase ar fi putut fi introdus ca rezultat al mişcãrii persoanelor, animalelor, produselor de origine animalã, vehiculelor sau în orice alt mod, fie de la alte exploataţii cãtre o exploataţie menţionatã la art. 4 alin. (1) ori art. 10 alin. (1), fie de la o exploataţie menţionatã la art. 4 alin. (1) sau art. 10 alin. (1) cãtre alte exploataţii.
(2) Exploataţiile de contact sunt supuse mãsurilor prevãzute la art. 4 alin. (3) şi art. 5, iar aceste mãsuri sunt menţinute pânã când prezenţa virusului febrei aftoase în aceste exploataţii de contact este infirmatã oficial, în conformitate cu definiţiile din anexa nr. 1 şi cu cerinţele de expertizã prevãzute la pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3.
(3) Autoritatea competentã interzice mişcarea oricãrui animal din exploataţiile de contact în timpul unei perioade corespunzãtoare perioadei de incubaţie specificate pentru speciile menţionate la art. 2 lit. h). Totuşi, autoritatea competentã poate, prin derogare de la art. 4 alin. (3) lit. d), sã autorizeze transportul animalelor din specii receptive, sub supraveghere oficialã, direct cãtre abatorul desemnat ca fiind cel mai apropiat posibil, pentru tãiere de urgenţã.
(4) Anterior acordãrii unei astfel de derogãri, medicul veterinar oficial trebuie sã efectueze cel puţin examinãrile clinice prevãzute la pct. 1 din anexa nr. 3.
(5) Atunci când autoritatea competentã considerã cã situaţia epidemiologicã permite, aceasta poate limita definiţia unei exploataţii de contact prevãzutã la alin. (1) la o unitate de producţie epidemiologicã identificatã a exploataţiei şi la animalele conţinute de aceasta, cu condiţia ca unitatea de producţie epidemiologicã sã fie conformã cu art. 17.
(6) Atunci când nu poate fi exclusã o legãturã epidemiologicã între un focar de febrã aftoasã şi locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la art. 15 şi 16, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã mãsurile prevãzute la art. 4 alin. (2) şi (3) şi la art. 5 sunt aplicate pentru astfel de locaţii şi mijloace de transport. Autoritatea competentã poate decide sã aplice mãsurile prevãzute la art. 8.

SECŢIUNEA a 6-a
Zone de protecţie şi supraveghere

ART. 19
Stabilirea zonelor de protecţie şi supraveghere
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune aplicarea imediatã a mãsurilor prevãzute la alin. (2), (3) şi (4), dacã este confirmat un focar de febrã aftoasã, fãrã a prejudicia mãsurile prevãzute la art. 7.
(2) Autoritatea competentã stabileşte o zonã de protecţie cu o razã minimã de 3 km şi o zonã de supraveghere cu o razã minimã de 10 km, având în centru focarul de febrã aftoasã menţionat la alin. (1).
(3) Delimitarea geograficã a acestor zone trebuie sã ia în considerare graniţele administrative, barierele naturale, facilitãţile de supraveghere şi progresul tehnologic care fac posibilã previzionarea rãspândirii probabile a virusului febrei aftoase, prin calea aerului sau orice alte mijloace. Dacã este necesar, delimitarea este revizuitã în funcţie de aceste elemente.
(4) Autoritatea competentã se asigurã cã zonele de protecţie şi de supraveghere sunt marcate prin indicatoare de mãrime suficientã pe drumurile ce intrã în zonele respective.
(5) Pentru a se asigura o coordonare completã a tuturor mãsurilor necesare pentru a eradica febra aftoasã cât mai curând posibil, trebuie sã fie stabilite centre naţionale şi locale de combatere a bolii, dupã cum se menţioneazã la art. 71 şi 73. În scopul realizãrii anchetei epidemiologice prevãzute la art. 13, aceste centre trebuie sã fie asistate de cãtre un grup de experţi, dupã cum este prevãzut la art. 75.
(6) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor realizeazã fãrã întârziere trasabilitatea animalelor expediate din zonele respective în timpul unei perioade de cel puţin 21 de zile înaintea datei estimate a primei infecţii într-o exploataţie din zona de protecţie şi trebuie sã informeze autoritãţile competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeanã despre rezultatele trasabilitãţii animalelor.
(7) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor colaboreazã cu autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pentru a efectua trasabilitatea cãrnii proaspete, a produselor din carne, a laptelui crud şi a produselor din lapte crud obţinute de la animale din specii receptive, ce îşi au originea în zona de protecţie şi care au fost produse între data estimatã de introducere a virusului febrei aftoase şi pânã la data când intrã în vigoare mãsurile prevãzute la alin. (2). Carnea proaspãtã, produsele din carne, laptele crud şi produsele din lapte crud de acest fel trebuie sã fie tratate în conformitate cu art. 23, 24 şi, respectiv, cu art. 25 sau reţinute pânã ce este exclusã oficial posibila contaminare cu virusul febrei aftoase.

ART. 20
Mãsuri ce se aplicã în exploataţiile din zona de protecţie
(1) În zona de protecţie trebuie sã se aplice fãrã întârziere cel puţin urmãtoarele mãsuri:
a) sã se efectueze, cât mai curând posibil, o înregistrare a tuturor exploataţiilor cu animale din specii receptive şi un recensãmânt al tuturor animalelor prezente în aceste exploataţii, ce trebuie actualizate în permanenţã;
b) toate exploataţiile cu animale din specii receptive trebuie sã fie supuse periodic unei inspecţii veterinare, efectuatã astfel încât sã se evite rãspândirea virusului febrei aftoase posibil prezent în exploataţii, iar inspecţia va include, în special, documentaţia relevantã, înregistrãrile menţionate la lit. a) şi mãsurile aplicate pentru a preveni introducerea sau rãspândirea virusului febrei aftoase şi, de asemenea, poate include examinarea clinicã, aşa cum este descrisã la pct. 1 din anexa nr. 3, sau prelevarea de probe de la animale din speciile receptive, în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3;
c) animalele din speciile receptive nu pot fi mişcate din exploataţia în care acestea sunt ţinute.
(2) Prin derogare de la alin. (1) lit. c), animalele din specii receptive pot fi transportate sub supraveghere oficialã, pentru tãiere de necesitate, direct cãtre un abator situat în interiorul aceleiaşi zone de protecţie sau, dacã respectiva zonã de protecţie nu deţine abator, animalele pot fi transportate cãtre un abator din afara zonei de protecţie, desemnat de autoritatea competentã, în mijloace de transport curãţate şi dezinfectate sub control oficial dupã fiecare operaţiune de transport.
(3) Transportul menţionat la alin. (2) este autorizat doar dacã autoritatea competentã stabileşte, pe baza unei examinãri clinice în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3, efectuatã de cãtre medicul veterinar oficial tuturor animalelor din speciile receptive prezente în exploataţie şi dupã evaluarea circumstanţelor epidemiologice, cã nu existã niciun motiv pentru a se suspecta prezenţa animalelor infectate sau contaminate în exploataţie. Carnea provenitã de la astfel de animale trebuie sã fie supusã mãsurilor prevãzute la art. 23.

ART. 21
Mişcarea şi transportul animalelor şi al produselor provenite de la acestea în zona de protecţie
Urmãtoarele activitãţi sunt interzise în zona de protecţie:
a) mişcarea între exploataţii şi transportul animalelor din speciile receptive;
b) târguri, pieţe, expoziţii şi alte adunãri de animale ce includ colectarea şi dispersia animalelor din specii receptive;
c) servicii itinerante pentru reproducţia animalelor din specii receptive;
d) inseminarea artificialã a animalelor din specii receptive şi colectarea de ovule şi embrioni de la acestea.

ART. 22
Mãsuri adiţionale şi derogãri
(1) Autoritatea competentã dispune ca fiind activitãţi interzise, suplimentar activitãţilor interzise prevãzute la art. 21, urmãtoarele:
a) mişcarea sau transportul animalelor din specii care nu sunt receptive între exploataţii situate în cadrul zonei, fie de ieşire din zona de protecţie, fie de intrare în zona de protecţie;
b) tranzitul animalelor din toate speciile prin zona de protecţie;
c) evenimente cu participare umanã, unde existã posibilitatea de contact cu animale din specii receptive, atunci când existã riscul de diseminare a virusului febrei aftoase;
d) inseminarea artificialã a animalelor din specii care nu sunt receptive la virusul febrei aftoase sau colectarea de ovule şi embrioni proveniţi de la acestea;
e) mişcarea mijloacelor de transport desemnate pentru transportul animalelor;
f) tãierea, în cadrul exploataţiei, a animalelor din specii receptive pentru consum propriu;
g) transportul de bunuri menţionate la art. 31 cãtre exploataţii ce deţin animale din specii receptive.
(2) Autoritatea competentã poate autoriza:
a) tranzitul animalelor din toate speciile prin zona de protecţie, efectuat exclusiv pe autostrãzile principale sau pe liniile de cale feratã principale;
b) transportul animalelor din specii receptive, care au fost certificate de cãtre medicul veterinar oficial ca provenind din exploataţii din afara zonei de protecţie şi transportate pe rute desemnate direct cãtre abatoarele desemnate pentru tãiere imediatã, cu condiţia ca mijloacele de transport sã fie curãţate şi dezinfectate dupã livrare sub supraveghere oficialã la abator, iar decontaminarea mijlocului de transport sã fie înregistratã în jurnalul de bord al mijlocului de transport;
c) inseminarea artificialã a animalelor dintr-o exploataţie, efectuatã de cãtre personalul din acea exploataţie prin utilizarea materialului seminal colectat de la animalele prezente în exploataţia respectivã sau a materialului seminal depozitat în exploataţie ori a materialului seminal livrat de la un centru de colectare a materialului seminal din afara perimetrului acelei exploataţii;
d) mişcarea şi transportul ecvideelor, luându-se în considerare condiţiile menţionate în anexa nr. 6;
e) transportul, în anumite condiţii, al bunurilor menţionate la art. 31 cãtre exploataţii ce deţin animale din speciile receptive.

ART. 23
Mãsuri referitoare la carnea proaspãtã produsã în zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a cãrnii proaspete, a cãrnii tocate şi a preparatelor din carne provenite de la animale din specii receptive, provenite din zona de protecţie, este interzisã.
(2) Punerea pe piaţã a cãrnii proaspete, a cãrnii tocate şi a preparatelor din carne provenite de la animale din specii receptive, produse în unitãţi situate în zona de protecţie, este interzisã.
(3) Carnea proaspãtã, carnea tocatã şi preparatele din carne menţionate la alin. (1) trebuie sã fie marcate în conformitate cu Norma sanitarã veterinarã care stabileşte reguli de sãnãtate animalã ce reglementeazã producţia, prelucrarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animalã destinate pentru consum uman, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE , şi ulterior va fi transportatã în containere sigilate cãtre o unitate desemnatã de autoritãţile competente, pentru transformarea acestora în produse din carne tratate în conformitate cu pct. 1, partea A din anexa nr. 7.
(4) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã în cazul cãrnii proaspete, cãrnii tocate şi preparatelor din carne ce au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii într-o exploataţie din zona de protecţie şi dacã, de la producere, acestea au fost depozitate şi transportate separat de astfel de cãrnuri produse dupã acea datã. Astfel de cãrnuri trebuie sã fie distinse rapid de cãrnurile ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de protecţie, prin intermediul unei mãrci clare, stabilite în conformitate cu legislaţia comunitarã transpusã în legislaţia naţionalã.
(5) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (2) nu se aplicã pentru carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne obţinute din unitãţi situate în zona de protecţie, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) unitatea opereazã sub control veterinar strict;
b) în unitate se proceseazã doar carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne, dupã cum este descris la alin. (4), ori carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne provenite de la animale crescute ori tãiate în afara zonei de protecţie sau provenite de la animale transportate în unitate şi tãiate în interiorul acesteia, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. b);
c) carnea proaspãtã de acest fel sau carnea provenitã de la alte biungulate, carnea tocatã sau preparatele din carne trebuie sã poarte o marcã de sãnãtate prevãzutã de regulamentele Parlamentului şi al Consiliului European (CE) nr. 853/2004 şi nr. 854/2004;
d) în timpul întregului proces de producţie, carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne trebuie sã fie clar identificate şi transportate şi depozitate separat de carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de protecţie în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.
(6) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã certifice conformitatea cu condiţiile stabilite la alin. (5) pentru carnea proaspãtã, carnea tocatã şi preparatele din carne destinate comerţului intracomunitar. Autoritatea competentã trebuie sã supervizeze controlul conformitãţii efectuat de cãtre autoritatea veterinarã localã, iar în cazul comerţului intracomunitar, sã se comunice celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listã a acelor exploataţii ce au fost autorizate, în scopul unei astfel de certificãri.
(7) Poate fi acordatã o derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (1), cu condiţia sã fie adoptate condiţii specifice în conformitate cu procedura comunitarã, în special cu privire la marca de sãnãtate a cãrnii provenite de la animale din specii receptive, ce provin din zonele de protecţie menţinute pentru mai mult de 30 de zile.

ART. 24
Mãsuri referitoare la produsele din carne obţinute în zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a produselor din carne obţinute din carnea animalelor din speciile receptive, ce provin din zona de protecţie, este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţia stabilitã la alin. (1) nu se aplicã produselor ce au fost supuse la unul dintre tratamentele menţionate la pct. 1, partea A din anexa nr. 7 ori au fost obţinute din cãrnurile menţionate la art. 23 alin. (4).

ART. 25
Mãsuri referitoare la lapte şi produsele lactate obţinute în zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a laptelui obţinut de la animale din specii receptive, ce provin din zona de protecţie, sau a produselor lactate obţinute din astfel de lapte este interzisã.
(2) Punerea pe piaţã a laptelui şi a produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive şi produse într-o unitate situatã în zona de protecţie este interzisã.
(3) Prin derogare, interdicţia stabilitã la alin. (1) nu se aplicã laptelui şi produselor lactate derivate de la animale din specii receptive, ce provin din zona de protecţie, care au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii în exploataţia din zona de protecţie şi care, de la producere, au fost depozitate şi transportate separat de laptele şi produsele lactate obţinute dupã acea datã.
(4) Prin derogare, interdicţia stabilitã la alin. (1) nu se aplicã laptelui derivat de la animale din speciile receptive, ce provin din zona de protecţie, şi produselor lactate produse din astfel de lapte, care au fost supuse la unul dintre tratamentele stabilite în partea A sau B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizarea laptelui sau a produselor lactate. Tratamentul trebuie efectuat în condiţiile stabilite la alin. (6) în unitãţile menţionate la alin. (5) sau, dacã nu existã nicio unitate în zona de protecţie, în unitãţile situate în afara zonei de protecţie, în condiţiile stabilite la alin. (8).
(5) Prin derogare, interdicţia stabilitã la alin. (2) nu se aplicã laptelui şi produselor lactate ce au fost preparate în unitãţi situate în zona de protecţie, în condiţiile stabilite la alin. (6).
(6) Unitãţile menţionate la alin. (4) şi (5) trebuie sã fie conforme cu urmãtoarele condiţii:
a) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control oficial strict şi permanent;
b) tot laptele utilizat în unitate trebuie fie sã fie în conformitate cu alin. (3) şi (4) sau laptele crud trebuie sã fie obţinut de la animale din afara zonei de protecţie;
c) pe toatã durata procesului de producţie, laptele trebuie sã fie clar identificat şi sã fie transportat şi depozitat separat de laptele crud şi produsele din lapte crud care nu sunt destinate expedierii în afara zonei de protecţie;
d) transportul laptelui crud din exploataţiile situate în afara zonei de protecţie cãtre unitãţile de prelucrare trebuie sã se efectueze în vehicule care au fost curãţate şi dezinfectate înainte de operaţiunea de transport şi care nu au avut contact ulterior cu exploataţiile din zona de protecţie ce deţin animale din specii receptive.
(7) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor certificã pentru laptele destinat comerţului intracomunitar conformitatea cu condiţiile stabilite la alin. (6). Autoritatea competentã trebuie sã supervizeze controlul conformitãţii întreprins de autoritatea veterinarã localã, iar în cazul comerţului intracomunitar, sã comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listã a unitãţilor ce a fost aprobatã în scopul unei astfel de certificãri.
(8) Transportul laptelui crud din exploataţiile situate în cadrul zonei de protecţie cãtre unitãţile situate în afara zonei de protecţie şi procesarea acestui lapte trebuie sã fie supuse urmãtoarelor condiţii:
a) procesarea în unitãţi situate în afara zonei de protecţie a laptelui crud obţinut de la animale din specii receptive, ţinute în cadrul zonei de protecţie, este autorizatã de autoritãţile competente;
b) autorizarea include instrucţiuni privind ruta de transport şi desemnarea acestei rute cãtre unitatea desemnatã;
c) transportul este efectuat în vehicule care au fost curãţate şi dezinfectate anterior operaţiei de transport, vehicule care sunt construite şi menţinute astfel încât sã nu existe nicio scurgere a laptelui în timpul transportului şi care sunt echipate pentru a se evita dispersia de aerosoli în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii laptelui;
d) înainte de pãrãsirea exploataţiei de unde a fost colectat laptele de la animale din specii receptive, ţevile de conectare, anvelopele, aparatele, pãrţile joase ale autovehiculelor şi orice pierdere prin scurgere a laptelui sunt curãţate şi dezinfectate şi, dupã ultima dezinfectare şi înainte de pãrãsirea zonei de protecţie, vehiculul nu mai are niciun contact cu exploataţiile din zona de protecţie ce deţin animale din specii receptive;
e) mijloacele de transport sunt repartizate strict unei regiuni geografice sau administrative definite, acestea sunt marcate corespunzãtor şi pot fi mutate în altã regiune numai dupã curãţare şi dezinfectare sub supraveghere oficialã.
(9) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud provenit de la animale din speciile receptive din exploataţii situate în zona de protecţie cãtre un laborator, altul decât laboratorul veterinar de diagnostic aprobat pentru diagnosticarea febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare sunt interzise.

ART. 26
Mãsuri referitoare la materialul seminal, ovulele şi embrionii colectaţi de la animale din specii receptive din zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a materialului seminal, a ovulelor şi a embrionilor derivaţi de la animale din specii receptive ce provin din zona de protecţie este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã materialului seminal, ovulelor şi embrionilor congelaţi, colectaţi şi depozitaţi cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii cu virusul febrei aftoase în exploataţia din zona de protecţie.
(3) Materialul seminal congelat, recoltat în conformitate cu legislaţia comunitarã dupã data infecţiei menţionatã la alin. (2), trebuie depozitat separat şi pus în circulaţie numai dupã ce:
a) toate mãsurile referitoare la focarul de febrã aftoasã au fost ridicate în conformitate cu art. 34;
b) toate animalele cazate în centrul de colectare a materialului seminal au fost supuse unei examinãri clinice, iar probele prelevate în conformitate cu pct. 2.2 din anexa nr. 3 au fost testate serologic pentru a se dovedi absenţa infecţiei din centrul de colectare a materialului seminal în cauzã; şi
c) animalul donator a fost supus unui test serologic, cu rezultat negativ, pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase pe o probã prelevatã nu mai devreme de 28 de zile dupã recoltarea materialului seminal.

ART. 27
Transportul şi distribuirea bãlegarului sau a gunoiului de grajd provenit de la animale din specii receptive, obţinut în zona de protecţie
(1) Transportul şi distribuirea bãlegarului sau gunoiului de grajd din exploataţiile şi locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la art. 16, situate în zona de protecţie unde sunt ţinute animale din specii receptive, sunt interzise în zona de protecţie.
(2) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (1), autoritatea competentã poate autoriza îndepãrtarea gunoiului de grajd provenit de la animale din specii receptive dintr-o exploataţie situatã în zona de protecţie cãtre o întreprindere desemnatã, pentru tratament în conformitate cu pct. 5 secţiunea a II-a partea A cap. III din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002 sau pentru depozitare imediatã.
(3) Prin derogare de la interdicţia stabilitã la alin. (1), autoritatea competentã poate autoriza mutarea gunoiului de grajd provenit de la animale din specii receptive din exploataţiile situate în zona de protecţie, care nu sunt supuse mãsurilor prevãzute la art. 4 sau 10, pentru distribuirea pe terenuri desemnate, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) întregul volum de gunoi de grajd a fost produs cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii într-o exploataţie în zona de protecţie, iar gunoiul de grajd sau bãlegarul este distribuit din apropierea solului şi la o distanţã suficientã de exploataţiile ce deţin animale din specii receptive şi este încorporat imediat în pãmânt; sau
b) în cazul gunoiului de grajd provenit de la animale din specia bovine sau de la porcine.
(i) este exclusã prezenţa animalelor suspecte de a fi infectate cu virusul febrei aftoase, printr-o examinare a tuturor animalelor din exploataţie efectuatã de cãtre medicul veterinar oficial;
(ii) întregul volum de gunoi de grajd a fost produs cu cel puţin 4 zile înainte de efectuarea examinãrii menţionate la pct. (i); şi
(iii) gunoiul de grajd este încorporat în pãmânt pe terenuri desemnate, în apropierea exploataţiei de origine şi la o distanţã suficientã de alte exploataţii din zona de protecţie ce deţine animale din specii receptive.
(4) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor supune unor mãsuri stricte orice autorizare de mutare a bãlegarului sau a gunoiului de grajd natural dintr-o exploataţie ce deţine animale din specii receptive, pentru a se evita diseminarea virusului febrei aftoase, în special prin asigurarea curãţãrii şi dezinfecţiei mijloacelor de transport etanşe dupã încãrcare şi înainte de a pãrãsi exploataţia.

ART. 28
Mãsuri referitoare la pieile prelucrate şi neprelucrate obţinute de la animale din specii receptive din zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a pieilor prelucrate şi neprelucrate obţinute de la animale din speciile receptive, ce provin din zona de protecţie, este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã pieilor prelucrate şi neprelucrate, care:
a) au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii în exploataţia menţionatã la art. 10 alin. (1) şi au fost depozitate separat de pieile prelucrate şi neprelucrate produse dupã acea datã; sau
b) sunt conforme cerinţelor stabilite la pct. 2 partea A din anexa nr. 7.

ART. 29
Mãsuri referitoare la lâna de oaie, pãrul de rumegãtoare şi pãrul de porc, produse în zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a lânii de oaie, a pãrului de rumegãtoare şi a pãrului de porc, ce provin din zona de protecţie, este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã lânii de oaie, pãrului de rumegãtoare şi pãrului de porc, neprocesate, care:
a) au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a infecţiei în exploataţia menţionatã la art. 10 alin. (1) şi au fost depozitate separat de lâna de oaie, pãrul de rumegãtoare şi pãrul de porc, produse dupã acea datã; sau
b) sunt conforme cerinţelor menţionate la pct. 3 partea A din anexa nr. 7.

ART. 30
Mãsuri referitoare la alte produse de origine animalã obţinute în zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a produselor de origine animalã obţinute de la animale din specii receptive, care nu sunt menţionate la art. 23-29, este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţiile prevãzute la alin. (1) nu se aplicã produselor menţionate la respectivul alineat, care:
a) fie au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a infecţiei în exploataţia menţionatã la art. 10 alin. (1) şi au fost depozitate şi transportate separat de produsele obţinute dupã acea datã;
b) fie au fost supuse unui tratament în conformitate cu pct. 4 partea A din anexa nr. 7;
c) fie, pentru produsele specifice, acestea se conformeazã cerinţelor corespunzãtoare menţionate la pct. 5-9 partea A din anexa nr. 7;
d) sunt produse compuse care nu sunt supuse tratamentului ulterior, ce conţin produse de origine animalã care fie au fost supuse unui tratament ce asigurã distrugerea virusului posibil al febrei aftoase, fie au fost obţinute de la animale ce nu fac obiectul restricţiilor, în baza prevederilor prezentei norme sanitare veterinare;
e) fie sunt produse ambalate destinate pentru utilizarea în diagnosticul in vitro sau ca reagenţi de laborator.

ART. 31
Mãsuri referitoare la furaje, nutreţuri, fân şi paie, produse în zona de protecţie
(1) Punerea pe piaţã a furajelor, nutreţurilor, fânului şi paielor, ce provin din zona de protecţie, este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã furajelor, nutreţurilor, fânului şi paielor, care:
a) au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a infecţiei în exploataţiile menţionate la art. 10 alin. (1) şi depozitate şi transportate separat de furajele, nutreţurile, fânul şi paiele produse dupã acea datã; sau
b) sunt destinate pentru utilizare în interiorul zonei de protecţie, cu condiţia autorizãrii de cãtre autoritãţile competente; sau
c) sunt produse în locaţiile ce nu deţin animale din speciile receptive; sau
d) sunt produse în unitãţile ce nu deţin animale din speciile receptive şi care se aprovizioneazã cu materie primã din locaţiile menţionate la lit. c) sau din locaţii situate în afara zonei de protecţie.
(3) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã nutreţurilor şi paielor produse în exploataţiile ce deţin animale din specii receptive, ce sunt conforme cerinţelor menţionate la pct. 1 partea B din anexa nr. 7.

ART. 32
Acordarea derogãrilor şi certificarea suplimentarã
(1) Autoritatea competentã poate acorda o derogare de la interdicţiile prevãzute la art. 22-31, printr-o decizie specificã, numai în cazul în care toate cerinţele relevante au fost îndeplinite pentru o perioadã suficientã înainte ca produsele sã pãrãseascã zona de protecţie şi când nu existã niciun risc de diseminare a virusului febrei aftoase.
(2) Orice derogare de la interdicţiile prevãzute la art. 23-31 necesitã, în cazul comerţului intracomunitar, o certificare suplimentarã acordatã de autoritatea competentã.

ART. 33
Mãsuri suplimentare ce pot fi aplicate în zona de protecţie
Suplimentar mãsurilor aplicate în zona de protecţie în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate adopta mãsuri naţionale suplimentare ce sunt considerate a fi necesare şi proporţionale pentru a opri rãspândirea virusului febrei aftoase, luând în considerare condiţiile particulare epidemiologice, ale economiei animaliere, comerciale şi sociale, ce predominã în regiunea afectatã. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã informeze Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene despre astfel de mãsuri suplimentare.

ART. 34
Ridicarea mãsurilor în zona de protecţie
(1) Mãsurile aplicate în zona de protecţie sunt menţinute pânã când sunt îndeplinite urmãtoarele cerinţe:
a) au trecut cel puţin 15 zile din momentul uciderii şi eliminãrii în siguranţã a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţia menţionatã la art. 10 alin. (1) şi de la finalizarea curãţãrii şi dezinfecţiei preliminare în acea exploataţie, efectuate în conformitate cu art. 11;
b) s-a efectuat o supraveghere, cu rezultate negative, în toate exploataţiile ce deţin animale din specii receptive şi care sunt situate în cadrul zonei de protecţie.
(2) Dupã ridicarea mãsurilor specifice zonei de protecţie, mãsurile aplicate în zona de supraveghere, dupã cum sunt prevãzute la art. 35-40, continuã sã se aplice pentru încã cel puţin 15 zile înainte de a fi ridicate, în conformitate cu art. 42.
(3) Inspecţia menţionatã la alin. (1) lit. b) trebuie efectuatã în conformitate cu criteriile prevãzute la pct. 1 din anexa nr. 3, pentru a se dovedi absenţa infecţiei, şi trebuie sã includã mãsurile prevãzute la pct. 2.3 din anexa nr. 3, bazate pe criteriile stabilite la pct. 2.1.1 şi 2.1.3 din anexa menţionatã.

ART. 35
Mãsuri ce se aplicã în exploataţiile din zona de supraveghere
(1) În zona de supraveghere se aplicã mãsurile prevãzute la art. 20 alin. (1).
(2) Prin derogare de la interdicţia stabilitã la art. 20 alin. (1) lit. c) şi atunci când nu existã capacitate de tãiere sau aceasta este insuficientã în interiorul zonei de supraveghere, autoritãţile competente pot autoriza mutarea animalelor din specii receptive din exploataţiile situate în zona de supraveghere, pentru a fi transportate direct şi sub supraveghere oficialã pentru tãiere, cãtre un abator situat în afara zonei de supraveghere, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) înregistrãrile menţionate la art. 20 alin. (1) au fost supuse controlului oficial, iar situaţia epidemiologicã a exploataţiei nu indicã nicio suspiciune de infectare sau contaminare cu virusul febrei aftoase; şi
b) toate animalele din specii receptive din exploataţie au fost supuse unei inspecţii, efectuatã de cãtre medicul veterinar oficial, cu rezultat negativ;
c) un numãr reprezentativ de animale, luându-se în considerare parametrii statistici prevãzuţi la pct. 2.2 din anexa nr. 3, a fost supus unei examinãri clinice pentru a se exclude prezenţa sau suspiciunea animalelor infectate clinic;
d) abatorul este desemnat de autoritatea competentã şi este situat cât mai aproape posibil de zona de supraveghere;
e) carnea provenitã de la astfel de animale este supusã tratamentului specificat la art. 37.

ART. 36
Mişcarea animalelor din specii receptive în interiorul zonei de supraveghere
(1) Mutarea animalelor din specii receptive din exploataţiile situate în zona de supraveghere este interzisã.
(2) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã mişcãrii animalelor în urmãtoarele cazuri:
a) când acestea sunt conduse, fãrã a intra în contact cu animale din specii receptive din diferite exploataţii, la pãşunea situatã în interiorul zonei de supraveghere, nu mai devreme de 15 zile de la înregistrarea ultimului focar de febrã aftoasã în zona de protecţie;
b) când sunt transportate pentru tãiere, direct şi sub supraveghere oficialã, cãtre un abator situat în interiorul zonei de supraveghere;
c) când sunt transportate în conformitate cu art. 35 alin. (2);
d) când sunt transportate în conformitate cu art. 22 alin. (2) lit. a) şi b).
(3) Mişcãrile de animale prevãzute la alin. (2) lit. a) sunt autorizate de autoritatea competentã doar dupã ce a fost exclusã prezenţa animalelor suspecte de a fi infectate sau a animalelor suspecte de a fi contaminate, prin efectuarea unei examinãri, de cãtre un medic veterinar oficial, a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţie, inclusiv prin testarea probelor prelevate în conformitate cu pct. 2.2 din anexa nr. 3.
(4) Mişcarea animalelor prevãzute la alin. (2) lit. b) este autorizatã de autoritatea competentã numai dupã ce au fost aplicate, cu rezultate satisfãcãtoare, mãsurile prevãzute la art. 35 alin. (2) lit. a) şi b).
(5) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã asigure fãrã întârziere trasabilitatea animalelor din specii receptive, expediate din zona de supraveghere în perioada de cel puţin 21 de zile anterioarã datei estimate a primei infecţii dintr-o exploataţie din zona de supraveghere, şi trebuie sã informeze autoritãţile competente din statele membre ale Uniunii Europene despre rezultatele obţinute din trasabilitatea animalelor.

ART. 37
Mãsuri ce se aplicã pentru carnea proaspãtã provenitã de la animalele din specii receptive din zona de supraveghere şi pentru produsele din carne obţinute din aceastã carne
(1) Punerea pe piaţã a cãrnii proaspete, a cãrnii tocate şi a preparatelor din carne, provenite de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, şi a produselor obţinute din astfel de carne este interzisã.
(2) Punerea pe piaţã a cãrnii proaspete, a cãrnii tocate, a preparatelor din carne şi al produselor din carne, obţinute de la animale din specii receptive şi produse în unitãţi situate în zona de supraveghere, este interzisã.
(3) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã în cazul cãrnii proaspete, al cãrnii tocate şi al preparatelor din carne, care au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii dintr-o exploataţie din zona de protecţie corespunzãtoare şi din momentul producerii acestea au fost depozitate şi transportate separat de produsele similare obţinute dupã acea datã. Aceastã carne trebuie sã fie uşor de diferenţiat de carnea care nu este eligibilã pentru expediere în afara zonei de supraveghere, prin mijloace de marcare clarã, stabilite în conformitate cu legislaţia comunitarã.
(4) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã în cazul cãrnii proaspete, al cãrnii tocate şi al preparatelor din carne, ce au fost obţinute de la animale transportate cãtre abator în condiţii cel puţin la fel de stricte ca cele prevãzute la art. 35 alin. (2) lit. a)-e), cu condiţia ca aceastã carne sã fie supusã mãsurilor prevãzute la alin. (5).
(5) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (2) nu se aplicã în cazul cãrnii proaspete, al cãrnii tocate sau al preparatelor din carne, obţinute în unitãţile situate în zona de supraveghere, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) unitatea funcţioneazã sub control veterinar strict;
b) doar carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne, dupã cum sunt descrise la alin. (4) şi care sunt supuse condiţiilor suplimentare prevãzute în partea B din anexa nr. 8 sau obţinute de la animale crescute şi tãiate în afara zonei de supraveghere ori obţinute de la animale transportate în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. b), sunt procesate în unitate;
c) carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne ori carnea provenitã de la alte biungulate trebuie sã poarte o marcã de sãnãtate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004;
d) pe durata întregului proces de producţie, carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne sunt identificate clar, sunt transportate şi depozitate separat de carnea proaspãtã, carnea tocatã sau preparatele din carne, ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de supraveghere, în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.
(6) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã produselor obţinute din carne proaspãtã provenitã de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, ce au fost marcate cu marca de sãnãtate prevãzutã în norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/EC , şi transportate sub supraveghere oficialã cãtre o unitate desemnatã, pentru tratament în conformitate cu pct. 1 partea A din anexa nr. 7.
(7) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (2) nu se aplicã produselor din carne obţinute în unitãţile situate în zona de supraveghere şi care fie sunt conforme prevederilor alin. (6), fie sunt obţinute din carne conform prevederilor alin. (5).
(8) Autoritatea competentã certificã, pentru carnea proaspãtã, carnea tocatã şi carnea preparatã destinatã comerţului intracomunitar, conformitatea cu condiţiile prevãzute la alin. (5) şi (7). Autoritatea competentã supervizeazã controlul conformitãţii efectuat de autoritatea veterinarã localã şi, în cazul comerţului intracomunitar, comunicã celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listã a unitãţilor ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificãri.
(9) Poate fi acordatã o derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (1), dacã sunt îndeplinite anumite condiţii specifice adoptate de Comisia Europeanã, în special referitoare la marcarea de sãnãtate a cãrnii obţinute de la animale din specii receptive, ce provin din zona de supraveghere menţinutã mai mult de 30 de zile.

ART. 38
Mãsuri ce se aplicã laptelui şi produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive şi produse în zona de supraveghere
(1) Punerea pe piaţã a laptelui obţinut de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, şi a produselor lactate obţinute din astfel de lapte este interzisã.
(2) Punerea pe piaţã a laptelui şi a produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive, produse în zona de supraveghere, este interzisã.
(3) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã laptelui şi produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, care au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimatã a primei infecţii într-o exploataţie din zona de protecţie corespunzãtoare şi care, de la producere, au fost depozitate şi transportate separat de laptele şi produsele lactate produse dupã aceastã datã.
(4) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (1) nu se aplicã laptelui obţinut de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, şi produselor lactate obţinute din astfel de lapte, care au fost supuse unuia dintre tratamentele prevãzute în partea A sau B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizarea laptelui şi a produselor lactate. Tratamentul trebuie efectuat în baza condiţiilor stabilite la alin. (6) în unitãţile menţionate la alin. (5) sau, dacã nu existã nicio unitate în zona de supraveghere, în unitãţile desemnate de autoritatea competentã şi situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere.
(5) Prin derogare, interdicţia prevãzutã la alin. (2) nu se aplicã laptelui şi produselor lactate ce au fost produse în unitãţile situate în zona de supraveghere, în baza condiţiilor prevãzute la alin. (6).
(6) Unitãţile menţionate la alin. (4) şi (5) trebuie sã se conformeze urmãtoarelor condiţii:
a) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control veterinar strict;
b) tot laptele utilizat în unitate trebuie fie sã se conformeze prevederilor alin. (4), fie sã fie obţinut de la animale din afara zonei de supraveghere şi protecţie;
c) pe durata întregului proces de producţie, laptele trebuie sã fie identificat clar, transportat şi depozitat separat de laptele şi produsele lactate ce nu sunt destinate expedierii în afara zonei de supraveghere;
d) transportul laptelui crud din exploataţiile situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere cãtre unitãţile de prelucrare trebuie efectuat în vehicule care au fost curãţate şi dezinfectate înainte de operaţia de transport şi care nu au avut un contact ulterior cu exploataţiile din zonele de protecţie şi supraveghere ce deţin animale din specii receptive.
(7) Autoritatea competentã certificã, pentru laptele destinat pentru comerţul intracomunitar, conformitatea cu condiţiile prevãzute la alin. (6). Autoritatea competentã supravegheazã controlul conformitãţii efectuat de autoritatea veterinarã localã şi, în cazul comerţului intracomunitar, comunicã celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listã a acestor unitãţi ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificãri.
(8) Transportul laptelui crud din exploataţiile situate în zona de supraveghere cãtre unitãţile situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere şi procesarea acestui lapte sunt supuse urmãtoarelor condiţii:
a) procesarea laptelui crud, obţinut de la animale din specii receptive, ţinute în zona de supraveghere, în unitãţile situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere, trebuie sã fie autorizatã de autoritãţile competente;
b) autorizaţia trebuie sã includã instrucţiuni privind ruta de transport cãtre unitatea desemnatã şi sã desemneze aceastã rutã;
c) transportul trebuie sã fie efectuat în vehicule care au fost curãţate şi dezinfectate înainte de operaţia de transport, care sunt construite şi întreţinute astfel încât sã nu existe nicio scurgere de lapte în timpul transportului şi care sunt echipate pentru a se evita dispersia de aerosoli în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii laptelui;
d) înainte de a pãrãsi exploataţia de unde a fost colectat laptele provenit de la animale din specii receptive, ţevile de conectare, cauciucurile, camerele cauciucurilor, pãrţile joase ale vehiculelor şi scurgerile de lapte sunt curãţate şi dezinfectate şi, dupã ultima dezinfecţie şi înainte de a pãrãsi zona de supraveghere, vehiculul nu a avut niciun contact ulterior cu exploataţiile din zonele de protecţie şi supraveghere ce deţin animale din specii receptive;
e) mijloacele de transport sunt desemnate strict pe zone geografice sau administrative, sunt marcate în conformitate cu aceastã desemnare şi pot fi deplasate într-o altã zonã doar dupã ce au fost curãţate şi dezinfectate sub supraveghere oficialã.
(9) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud obţinut de la specii receptive din exploataţiile situate în zona de supraveghere cãtre un laborator diferit de laboratorul de diagnostic veterinar, aprobat pentru diagnosticul febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare trebuie sã fie supuse autorizãrii oficiale şi mãsurilor pentru a evita orice diseminare posibilã a virusului febrei aftoase.

ART. 39
Transportul şi distribuţia bãlegarului şi a gunoiului de grajd produs în zona de supraveghere şi provenit de la animale din specii receptive
(1) Transportul şi distribuţia bãlegarului şi a gunoiului de grajd din exploataţii sau alte locaţii precum cele menţionate la art. 16, situate în zona de supraveghere şi în care sunt ţinute animale din specii receptive, sunt interzise în interiorul şi exteriorul zonei respective.
(2) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (1), autoritãţile competente pot autoriza, în circumstanţe excepţionale, transportul de bãlegar sau gunoi de grajd în mijloace de transport curãţate şi dezinfectate temeinic înainte şi dupã utilizare, pentru distribuirea în zone desemnate din cadrul zonei de supraveghere şi la o distanţã suficientã de exploataţiile unde sunt ţinute animale din specii receptive, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) fie o examinare a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţie, efectuatã de cãtre medicul veterinar oficial, a exclus prezenţa animalelor suspecte de a fi infectate cu virusul febrei aftoase şi gunoiul de grajd sau bãlegarul este distribuit din apropierea solului, pentru a se evita generarea de aerosoli, şi îngropat imediat în pãmânt;
b) fie o inspecţie clinicã a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţie, efectuatã de cãtre un medic veterinar oficial, cu rezultate negative, şi gunoiul de grajd este introdus în pãmânt; sau
c) gunoiul de grajd este supus prevederilor art. 27 alin. (2).

ART. 40
Mãsuri referitoare la alte produse de origine animalã obţinute în zona de supraveghere
Punerea pe piaţã a produselor de origine animalã, altele decât cele menţionate la art. 37-39, este supusã condiţiilor prevãzute la art. 26 şi art. 28-30.

ART. 41
Mãsuri suplimentare aplicate în zona de supraveghere
Suplimentar mãsurilor prevãzute la art. 35-40, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate dispune mãsuri naţionale suplimentare, dacã sunt considerate necesare, pentru a opri rãspândirea virusului febrei aftoase, luând în considerare epidemiologia specificã, sistemele de creştere a animalelor, condiţiile comerciale şi sociale dominante în regiunea afectatã. Atunci când sunt necesare mãsuri specifice pentru a restricţiona mişcarea ecvideelor, acestea trebuie sã se bazeze pe mãsurile prevãzute în anexa nr. 6.

ART. 42
Ridicarea mãsurilor în zona de supraveghere
(1) Mãsurile aplicate în zona de supraveghere sunt menţinute pânã când sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) au trecut cel puţin 30 de zile de la uciderea şi eliminarea în siguranţã a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţiile menţionate la art. 10 alin. (1) şi de la finalizarea curãţeniei şi a dezinfecţiei preliminare în exploataţia respectivã, efectuate în conformitate cu art. 11;
b) cerinţele prevãzute la art. 34 au fost îndeplinite în zona de protecţie;
c) s-a efectuat o supraveghere şi aceasta a avut rezultate negative.
(2) Supravegherea menţionatã la alin. (1) lit. c) este efectuatã pentru a dovedi absenţa infecţiei în zona de supraveghere în conformitate cu criteriile prevãzute la pct. 1 din anexa nr. 3 şi trebuie sã includã mãsurile prevãzute la pct. 2.4 din anexa nr. 3, bazate pe procedurile prevãzute la pct. 2.1 din anexa menţionatã.

SECŢIUNEA a 7-a
Regionalizarea, controlul mişcãrii şi identificarea

ART. 43
Regionalizarea
(1) Fãrã a se aduce atingere Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animalã, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 90/425/CEE şi în special art. 10 al acesteia, atunci când virusul febrei aftoase se rãspândeşte în ciuda mãsurilor luate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, iar epizootia ia amploare şi, în orice situaţie în care este implementatã vaccinarea de necesitate, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã regionalizeze teritoriul României în una sau mai multe zone de restricţie şi zone libere.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã notifice fãrã întârziere Comisiei Europene detaliile mãsurilor implementate în zona de restricţie.
(3) Fãrã a aduce atingere obligaţiei Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor de a regionaliza teritoriul României, dupã cum este menţionat la alin. (1), regionalizarea şi mãsurile ce trebuie aplicate în interiorul zonei de restricţie pot fi decise la nivel comunitar. Aceastã hotãrâre îşi poate extinde efectele asupra statelor membre învecinate neinfectate, în momentul în care sunt luate mãsurile respective.
(4) Anterior delimitãrii zonei de restricţie, trebuie sã fie efectuatã o evaluare epidemiologicã amãnunţitã a situaţiei, în special cu privire la timpul şi locaţia probabilã de introducere, posibila diseminare şi perioada probabilã de timp necesarã pentru eradicarea virusului febrei aftoase.
(5) Zona de restricţie trebuie sã fie delimitatã pe cât posibil pe baza graniţelor administrative sau a barierelor geografice. Regionalizarea trebuie sã ia ca punct de plecare unitãţi administrative mai extinse în loc de regiuni. Zona restricţionatã poate sã fie redusã, pe baza rezultatelor anchetei epidemiologice prevãzute la art. 13, la o zonã a cãrei dimensiune nu trebuie sã fie mai micã decât cea a unei subregiuni şi, dupã caz, a subregiunilor care o înconjoarã. În cazul rãspândirii virusului febrei aftoase, zona de restricţie trebuie sã fie extinsã incluzând regiunile sau subregiunile adiţionale.

ART. 44
Mãsuri aplicate într-o zonã de restricţie
(1) Atunci când este aplicatã regionalizarea, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune cel puţin aplicarea urmãtoarelor mãsuri:
a) controlul transportului şi al mişcãrii animalelor din specii receptive, al produselor şi bunurilor de origine animalã şi al circulaţiei mijloacelor de transport ca potenţiale purtãtoare ale virusului febrei aftoase, în cadrul zonei de restricţie;
b) trasabilitatea şi marcarea în conformitate cu legislaţia comunitarã a cãrnii proaspete şi laptelui crud şi, pe cât posibil, a altor produse existente în stoc, ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de restricţie;
c) certificarea specificã a animalelor din specii receptive şi a produselor provenite de la astfel de animale şi marcarea de sãnãtate în conformitate cu legislaţia comunitarã a produselor pentru consum uman destinate şi eligibile pentru expediere în afara zonei de restricţie.
(2) Atunci când este aplicatã regionalizarea, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cel puţin de trasabilitatea animalelor din specii receptive, care sunt expediate din zona de restricţie cãtre alte state membre în perioada dintre data estimatã a introducerii virusului febrei aftoase pânã la data în care este implementatã regionalizarea şi aceste animale sunt izolate sub control veterinar oficial pânã când este exclusã oficial posibila contaminare sau infectare.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã colaboreze cu autoritãţile competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene pentru asigurarea trasabilitãţii cãrnii proaspete, a laptelui crud şi a produselor lactate din lapte crud, obţinute de la animale din specii receptive şi produse în zona de restricţie între data estimatã a introducerii virusului febrei aftoase şi data în care este implementatã regionalizarea. Carnea proaspãtã trebuie tratatã în conformitate cu prevederile pct. 1 al pãrţii A din anexa nr. 7 şi laptele crud şi produsele lactate trebuie tratate în conformitate cu prevederile pãrţii A sau B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizare, sau trebuie reţinute pânã în momentul în care este exclusã oficial posibila contaminare cu virusul febrei aftoase.
(4) Mãsuri specifice, în special referitoare la marcarea de sãnãtate a produselor derivate de la animale din specii receptive, originare din zona de restricţie, şi care nu sunt destinate punerii pe piaţã în afara zonei restricţionate, pot fi adoptate în conformitate cu art. 4 alin. (4) şi (5) din norma sanitarã veterinarã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE .

ART. 45
Identificarea animalelor din specii receptive
(1) Fãrã a aduce atingere legislaţiei comunitare privind identificarea bovinelor, ovinelor, caprinelor şi suinelor domestice, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã în cazul apariţiei unui focar de febrã aftoasã pe teritoriul României, animalele din specii receptive pot pãrãsi exploataţia unde sunt ţinute doar dacã acestea sunt identificate astfel încât sã permitã autoritãţilor competente efectuarea trasabilitãţii rapide a mişcãrii acestora şi a exploataţiei de origine sau a oricãrei alte exploataţii din care acestea provin. Totuşi, în cazuri speciale menţionate la art. 15 alin. (1) şi la art. 16 alin. (1), autoritatea competentã poate, în anumite circumstanţe şi luând în considerare situaţia sãnãtãţii, sã autorizeze alte metode de trasabilitate rapidã a mişcãrii acestor animale şi a exploataţiei de origine sau a oricãrei exploataţii de unde acestea provin. Aranjamentele pentru identificarea acestor animale sau rasabilitatea acestora de la exploataţia de origine sunt stabilite de autoritatea competentã şi notificate Comisiei Europene.
(2) Mãsurile luate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor referitoare la marcarea suplimentarã, permanentã, care sã nu poatã fi ştearsã, în scopul combaterii febrei aftoase şi în special în cazul vaccinãrii efectuate în conformitate cu prevederile art. 50 şi 51, pot fi modificate în conformitate cu procedura comunitarã.

ART. 46
Controlul mişcãrii în cazul unui focar de febrã aftoasã
(1) În cazul apariţiei unui focar de febrã aftoasã pe teritoriul României, sunt aplicate urmãtoarele mãsuri de control al mişcãrii animalelor din specii receptive în zona restricţionatã stabilitã în conformitate cu art. 43, astfel:
a) proprietarii de animale trebuie sã furnizeze autoritãţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii corespunzãtoare referitoare la animalele ce intrã sau pãrãsesc exploataţia acestora. Aceastã informaţie trebuie, referitor la animalele din specii receptive, sã includã detaliile specificate la art. 12 din norma sanitarã veterinarã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 64/432/CEE ;
b) persoanele angajate în transportul sau comercializarea animalelor din specii receptive trebuie sã furnizeze autoritãţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii corespunzãtoare referitoare la mişcarea unor astfel de animale pe care acestea le-au transportat sau comercializat. Aceastã informaţie trebuie sã includã detaliile specificate la art. 10 alin. (2) şi la art. 11 alin. (1) lit. b) din norma sanitarã veterinarã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 64/432/CEE .
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate extinde unele sau toate mãsurile prevãzute la alin. (1) cãtre o parte a zonei libere sau pentru întreaga zonã liberã.

SECŢIUNEA a 8-a
Vaccinarea

ART. 47
Utilizarea, producerea, vânzãrile şi controlul vaccinurilor împotriva febrei aftoase
(1) Utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase şi administrarea serului hiperimun împotriva febrei aftoase sunt interzise pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã.
(2) Producerea, depozitarea, aprovizionarea, distribuţia şi vânzarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase pe teritoriul României se efectueazã sub supraveghere oficialã.
(3) Comercializarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase trebuie sã se realizeze sub supravegherea autoritãţilor competente, în conformitate cu legislaţia comunitarã.
(4) Utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase în alte scopuri decât cele de a induce imunitate activã la animale din specii receptive, investigaţiile de laborator specifice, cercetarea ştiinţificã sau testarea vaccinurilor trebuie sã fie autorizate de autoritãţile competente şi efectuate în condiţii corespunzãtoare de biosecuritate.

ART. 48
Decizia de a introduce vaccinarea de necesitate
(1) Vaccinarea de necesitate poate fi introdusã dacã se aplicã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) au fost confirmate focare de febrã aftoasã şi existã posibilitatea sã se extindã pe teritoriul României;
b) alte state membre sunt predispuse la risc datoritã situaţiei geografice sau datoritã condiţiilor meteorologice, în relaţie cu focarele de febrã aftoasã raportate pe teritoriul României;
c) alte state membre sunt predispuse la risc datoritã contactelor epidemiologice relevante dintre exploataţiile de pe teritoriul acestora şi exploataţiile ce deţin animale din specii receptive din România, atunci când aici existã focare de febrã aftoasã;
d) România este predispusã la risc datoritã situaţiei geografice sau datoritã condiţiilor meteorologice dintr-o ţarã terţã vecinã unde existã focare de febrã aftoasã.
(2) Atunci când se decide introducerea vaccinãrii de necesitate, se vor lua în considerare mãsurile prevãzute la art. 15 şi cele prevãzute în anexa nr. 10.
(3) Decizia de a introduce vaccinarea de necesitate trebuie sã fie adoptatã în conformitate cu procedura comunitarã.
(4) Decizia menţionatã la alin. (3) de a introduce vaccinarea de necesitate pe teritoriul României poate fi solicitatã:
a) fie de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor;
b) fie de celelalte state membre menţionate la alin. (1) lit. b) sau c).
(5) Prin derogare de la alin. (3), decizia de introducere a vaccinãrii de necesitate poate fi luatã de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor şi implementatã în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, dupã ce se notificã în scris Comisiei Europene, iar aceastã notificare scrisã include specificaţiile prevãzute la art. 49.
(6) Prin derogare de la alin. (4), decizia de introducere a vaccinãrii de necesitate pe teritoriul României poate fi adoptatã în conformitate cu procedura comunitarã, la iniţiativa Comisiei Europene, în colaborare cu Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacã se aplicã condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. a) şi b).

ART. 49
Condiţii pentru vaccinarea de necesitate
(1) Atunci când se ia decizia de a introduce vaccinarea de necesitate în conformitate cu art. 48 alin. (3) şi (4), trebuie sã se specifice condiţiile în baza cãrora aceasta este efectuatã, iar aceste condiţii trebuie sã se refere la:
a) delimitarea în conformitate cu art. 43 a zonei geografice în care trebuie efectuatã vaccinarea de necesitate;
b) speciile şi vârsta animalelor ce trebuie vaccinate;
c) durata campaniei de vaccinare;
d) o interdicţie specificã referitoare la mişcarea animalelor din specii receptive vaccinate şi nevaccinate şi a produselor obţinute de la acestea;
e) identificarea specialã suplimentarã şi permanentã şi înregistrarea specialã a animalelor vaccinate, conform art. 45 alin. (2);
f) alte elemente corespunzãtoare stãrii de necesitate.
(2) Condiţiile pentru vaccinarea de necesitate, dupã cum sunt prevãzute la alin. (1), trebuie sã asigure cã o astfel de vaccinare este efectuatã în conformitate cu art. 50, indiferent de faptul cã animalele vaccinate sunt tãiate ulterior sau rãmân în viaţã.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor efectueazã un program de informare a publicului în ceea ce priveşte siguranţa cãrnii, a laptelui şi a produselor lactate obţinute de la animale vaccinate destinate consumului uman.

ART. 50
Vaccinarea de protecţie
(1) Dacã se aplicã vaccinarea de protecţie, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune ca:
a) zona de vaccinare sã fie regionalizatã în conformitate cu art. 43 şi în strânsã cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene învecinate, atunci când este necesar;
b) vaccinarea sã fie efectuatã rapid şi în conformitate cu regulile de igienã şi biosecuritate pentru a se evita rãspândirea virusului febrei aftoase;
c) toate mãsurile aplicate în zona de vaccinare sã fie efectuate fãrã a prejudicia mãsurile prevãzute la secţiunea a 7-a;
d) în cazul în care zona de vaccinare include pãrţi sau întreaga zonã de protecţie ori de supraveghere:
(i) mãsurile aplicabile pentru zona de protecţie sau pentru zona de supraveghere în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã sã fie menţinute în acea parte a zonei de vaccinare pânã ce aceste mãsuri au fost ridicate în conformitate cu art. 34 sau 42;
(ii) dupã ce au fost ridicate mãsurile aplicate în zona de protecţie şi în zona de supraveghere, continuã sã se aplice mãsurile pentru zona de vaccinare prevãzute la art. 52-56.
(2) Atunci când este aplicatã vaccinarea de protecţie, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã zona de vaccinare este împrejmuitã de o zonã de supraveghere - zona de supraveghere definitã de Oficiul Internaţional al Epizootiilor de cel puţin 10 km lãţime, de pe perimetrul zonei de vaccinare:
a) unde este interzisã vaccinarea;
b) unde este efectuatã supravegherea intensificatã;
c) în care mişcarea animalelor din specii receptive este supusã controalelor efectuate de autoritãţile competente;
d) ce rãmâne stabilitã pânã ce statusul de liber de infecţia cu virusul febrei aftoase este redobândit în conformitate cu art. 59.

ART. 51
Vaccinarea supresivã
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacã decide, în conformitate cu art. 48 şi luând în considerare toate circumstanţele relevante, sã introducã vaccinarea supresivã, notificã aceasta Comisiei Europene şi furnizeazã detaliile mãsurilor de combatere ce urmeazã sã fie luate, mãsuri care trebuie sã le includã cel puţin pe cele prevãzute la art. 19.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã vaccinarea supresivã este efectuatã:
a) doar în zona de protecţie;
b) doar în exploataţii clar identificate supuse mãsurilor prevãzute la art. 10 alin. (1) şi în special lit. a) a alin. (1).
(3) Totuşi, din motive logistice şi prin derogare de la art. 10 alin. (1) lit. a), uciderea tuturor animalelor din astfel de exploataţii poate fi amânatã atât cât este necesar pentru a fi în conformitate cu norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, ce transpune Directiva Consiliului 93/119/CEE , şi cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. c).

ART. 52
Mãsuri aplicabile în zona de vaccinare în decursul perioadei de la începerea vaccinãrii de necesitate şi pânã au trecut cel puţin 30 de zile de la finalizarea unei astfel de vaccinãri - faza 1
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã mãsurile prevãzute la alin. (2)-(7) sunt aplicate în zona de vaccinare pe durata perioadei de la începutul vaccinãrii de necesitate pânã în momentul în care au trecut cel puţin 30 de zile de la finalizarea vaccinãrii.
(2) Mişcarea animalelor vii din specii receptive este interzisã între exploataţiile din cadrul şi din afara zonei de vaccinare.
(3) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (2) şi dupã inspecţia clinicã a acestor animale vii şi a efectivelor de origine sau de expediere a acestor animale, autoritãţile competente pot autoriza transportul direct al acestora pentru tãiere imediatã într-un abator desemnat de autoritatea competentã şi situat în cadrul zonei de vaccinare sau, în cazuri excepţionale, în apropierea acelei zone.
(4) Carnea proaspãtã obţinutã de la animalele vaccinate tãiate în perioada menţionatã la alin. (1) trebuie:
a) sã poarte marca prevãzutã în norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE ;
b) sã fie depozitatã şi transportatã separat de carnea ce nu poartã marca menţionatã la lit. a) şi, ulterior, trebuie sã fie transportatã în containere sigilate cãtre o unitate desemnatã de autoritãţile competente pentru tratament în conformitate cu pct. 1 al pãrţii A din anexa nr. 7.
(5) Laptele şi produsele lactate obţinute de la animale vaccinate pot fi puse pe piaţã în cadrul sau în afara zonei de vaccinare cu condiţia ca, în funcţie de utilizarea finalã fie pentru consum uman, fie pentru consum nonuman, sã fi fost supuse cel puţin unuia dintre tratamentele menţionate în pãrţile A şi B din anexa nr. 9. Tratamentul se efectueazã în baza condiţiilor stabilite la alin. (6) în unitãţile situate în zona de vaccinare sau, dacã nu existã unitãţi în zona de vaccinare, în unitãţile situate în afara zonei de vaccinare unde este transportat laptele crud în baza condiţiilor stabilite la alin. (8).
(6) Unitãţile menţionate la alin. (5) trebuie sã fie conforme cu urmãtoarele condiţii:
a) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control oficial permanent şi strict;
b) tot laptele utilizat în unitate sã se conformeze prevederilor alin. (5) sau laptele crud sã fie obţinut de la animale aflate în afara zonei de vaccinare;
c) în timpul procesului de producţie, laptele trebuie sã fie identificat clar, transportat şi depozitat separat de laptele crud şi produsele din lapte crud ce nu sunt destinate expedierii în afara zonei de vaccinare;
d) transportul laptelui crud din exploataţiile situate în afara zonei de vaccinare cãtre unitãţi trebuie sã fie efectuat cu vehicule ce au fost curãţate şi dezinfectate anterior operaţiei de transport şi care nu au avut niciun contact ulterior cu exploataţiile existente într-o zonã de restricţie ce deţin animale din specii receptive.
(7) Conformitatea cu condiţiile prevãzute la alin. (6) trebuie sã fie certificatã de cãtre Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru laptele destinat comerţului intracomunitar. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã supervizeze controlul conformitãţii întreprins de cãtre autoritatea veterinarã localã şi, în cazul comerţului intracomunitar, sã comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listã a unitãţilor pe care aceasta le-a autorizat în scopul unei astfel de certificãri.
(8) Transportul laptelui crud din exploataţiile situate în zona de vaccinare cãtre unitãţile situate în afara zonei de vaccinare şi procesarea acestui lapte trebuie sã fie supuse urmãtoarelor condiţii:
a) procesarea laptelui crud obţinut de la animale din specii receptive ţinute în zona de vaccinare în unitãţile situate în afara zonei de vaccinare trebuie sã fie autorizatã de cãtre autoritãţile competente;
b) autorizarea trebuie sã includã instrucţiuni privind ruta de transport cãtre unitatea desemnatã şi sã desemneze aceastã rutã;
c) transportul trebuie sã fie efectuat în autovehicule ce au fost curãţate şi dezinfectate anterior operaţiei de transport, ce sunt construite şi menţinute astfel încât sã nu existe nicio scurgere de lapte în timpul transportului şi sunt echipate pentru evitarea dispersiei aerosolilor în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii laptelui;
d) înainte de pãrãsirea exploataţiei de unde a fost colectat lapte de la animale din specii receptive, ţevile de conectare, anvelopele, aparatele, pãrţile mai joase ale autovehiculelor şi orice scurgeri de lapte sunt curãţate şi dezinfectate, iar dupã ultima dezinfecţie şi înainte sã se pãrãseascã zona de vaccinare autovehiculul nu a mai avut contact ulterior cu exploataţiile din zona de vaccinare ce deţin animale din specii receptive;
e) mijloacele de transport sunt strict repartizate cãtre o regiune geograficã sau administrativã definitã, acestea sunt marcate corespunzãtor şi pot fi mutate cãtre alte regiuni doar dupã curãţare şi dezinfecţie sub supraveghere oficialã.
(9) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud de la animale din specii receptive din exploataţii situate în zona de vaccinare cãtre un laborator, altul decât laboratorul de diagnostic veterinar autorizat pentru diagnosticul febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare sunt interzise.
(10) Colectarea materialului seminal pentru inseminare artificialã de la animalele donatoare din specii receptive ţinute în centre de colectare a materialului seminal situate în zona de vaccinare trebuie sã fie suspendatã.
(11) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (10), Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza colectarea materialului seminal în centre de colectare a materialului seminal din zona de vaccinare pentru producere de material seminal congelat, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) materialul seminal recoltat în timpul perioadei menţionate la alin. (1) este depozitat separat pentru cel puţin 30 de zile; şi
b) anterior expedierii materialului seminal:
1. fie animalul donator nu a fost vaccinat şi se aplicã condiţiile art. 26 alin. (3) lit. b) şi c);
2. fie animalul donator a fost vaccinat dupã ce a avut rezultat negativ la testul pentru anticorpi împotriva virusului febrei aftoase, efectuat anterior vaccinãrii; şi
(i) a fost obţinut un rezultat negativ la testul pentru detectarea oricãrui virus sau genom viral sau la un test autorizat pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinelor nonstructurale, efectuat la sfârşitul perioadei de carantinã pentru materialul seminal din probe prelevate de la toate animalele din specii receptive prezente în acel timp în centrul de recoltare a materialului seminal; şi
(ii) materialul seminal este conform condiţiilor prevãzute la art. 4 din Norma sanitarã veterinarã care stabileşte cerinţele de sãnãtate a animalelor aplicabile comerţului intracomunitar şi importului de material seminal provenit de la animale domestice din specia bovine, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 205/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 5 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 88/407/CEE .
(12) Colectarea ovulelor şi a embrionilor de la animale donatoare trebuie sã fie interzisã.
(13) Punerea pe piaţã a produselor de origine animalã, cu excepţia celor menţionate la alin. (11) şi (12), este supusã condiţiilor prevãzute la art. 28, 29, 30 şi 39.

ART. 53
Mãsuri aplicabile în zona de vaccinare în perioada de la vaccinarea de necesitate şi pânã la încheierea supravegherii şi clasificãrii exploataţiilor - faza 2
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã mãsurile prevãzute la alin. (2)-(5) sunt aplicate în zona de vaccinare pentru o perioadã care începe dupã cel puţin 30 de zile de la data finalizãrii vaccinãrii de necesitate şi se încheie atunci când sunt finalizate mãsurile prevãzute la art. 54 şi 55.
(2) Mişcarea animalelor din specii receptive între exploataţii, în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, este interzisã.
(3) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (2), autoritatea competentã poate autoriza transportul direct pentru tãiere imediatã a animalelor din specii receptive din exploataţiile menţionate la art. 55 alin. (5) cãtre un abator situat în cadrul sau în afara zonei de vaccinare, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) în timpul transportului şi în abator aceste animale nu vor intra în contact cu alte animale din specii receptive;
b) animalele sunt însoţite de un document oficial certificând cã toate animalele din specii receptive din exploataţia de origine sau de expediere au fost supuse unei inspecţii prevãzute la art. 54 alin. (2);
c) autovehiculele de transport trebuie sã fie curãţate şi dezinfectate înainte de încãrcare şi dupã ce animalele au fost livrate, iar data şi ora curãţãrii şi dezinfectãrii sunt înregistrate în jurnalul mijloacelor de transport;
d) animalele au fost supuse examinãrii ante-mortem la abator, în timpul celor 24 de ore înainte de tãiere, şi în special s-a efectuat o examinare pentru depistarea febrei aftoase şi nu prezintã semne ale bolii respective.
(4) Carnea proaspãtã, excluzând organele, obţinutã de la rumegãtoare mici şi mari vaccinate în timpul perioadei menţionate la alin. (1) poate fi pusã pe piaţã în cadrul şi în afara zonei de vaccinare în urmãtoarele condiţii:
a) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control veterinar strict;
b) în unitate este procesatã fie doar carnea proaspãtã, excluzând organele, ce a fost supusã tratamentului descris la pct. 1, 3 şi 4 ale pãrţii A din anexa nr. 8, fie carnea proaspãtã obţinutã de la animale crescute şi tãiate în afara zonei de vaccinare;
c) carnea proaspãtã de acest tip, carnea provenitã de la alte biongulate sau carnea tocatã şi preparatele din carne trebuie sã poarte o marcã de sãnãtate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004;
d) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspãtã trebuie sã fie identificatã în mod clar, transportatã şi depozitatã separat de carnea provenitã de la animale cu status de sãnãtate diferit, în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.
(5) Conformitatea cu condiţiile prevãzute la alin. (4) trebuie sã fie certificatã de cãtre autoritatea competentã pentru carnea proaspãtã destinatã comerţului intracomunitar. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã supravegheze controlul conformitãţii efectuate de cãtre autoritatea veterinarã localã şi, în cazul comerţului intracomunitar, sã comunice celorlalte state membre şi Comisiei Europene o listã a unitãţilor ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificãri.
(6) Carnea proaspãtã provenitã de la porcine vaccinate tãiate în timpul perioadei menţionate la alin. (1) trebuie sã poarte marca de sãnãtate prevãzutã de norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE , trebuie depozitatã şi transportatã separat de carnea ce nu poartã marca respectivã şi, ulterior, trebuie transportatã în containere sigilate cãtre o unitate desemnatã de autoritatea competentã, pentru tratament, în conformitate cu pct. 1 al pãrţii A din anexa nr. 7.
(7) Laptele şi produsele lactate obţinute de la animale vaccinate pot fi puse pe piaţã, în cadrul sau în afara zonei de vaccinare, cu condiţia ca, în funcţie de utilizarea finalã, fie pentru consum uman, fie pentru consum ce nu este destinat oamenilor, acestea sã fi fost supuse cel puţin unuia dintre tratamentele menţionate la pãrţile A şi B din anexa nr. 9. Un astfel de tratament trebuie sã fi fost efectuat într-o unitate situatã în cadrul sau în afara zonei de vaccinare, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (5)-(9).
(8) Pentru colectarea de material seminal, ovule şi embrioni de la animalele din specii receptive se aplicã în continuare mãsurile prevãzute la art. 52 alin. (10), (11) şi (12).
(9) Punerea pe piaţã a produselor de origine animalã, altele decât cele menţionate la alin. (4), (6), (7) şi (8), trebuie sã fie supusã condiţiilor prevãzute la art. 28, 29, 30 şi 39.

ART. 54
Supravegherea clinicã şi serologicã în zona de vaccinare - faza 2A
(1) Mãsurile prevãzute la alin. (2) şi (3) sunt aplicate în zona de vaccinare, pe durata perioadei ce începe nu mai devreme de 30 de zile de la data finalizãrii vaccinãrii de necesitate şi se încheie cu finalizarea examinãrii clinice şi serologice.
(2) Trebuie sã fie efectuatã o supraveghere în scopul identificãrii efectivelor de animale din specii receptive ce au intrat în contact cu virusul febrei aftoase, fãrã a prezenta semne clinice evidente ale febrei aftoase. Supravegherea trebuie sã includã o inspecţie clinicã a tuturor animalelor din speciile receptive din toate efectivele din zona de vaccinare şi o testare de laborator în conformitate cu alin. (3).
(3) Testarea de laborator trebuie efectuatã prin utilizarea testelor care sunt conforme cu criteriile pentru testele de diagnostic, dupã cum este stabilit la anexa nr. 13, aprobatã în conformitate cu procedura comunitarã şi trebuie sã fie conformã cu cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) testarea pentru infecţia cu virusul febrei aftoase, fie printr-un test pentru anticorpi împotriva proteinelor nonstructurale ale virusului febrei aftoase, fie printr-o altã metodã aprobatã, trebuie sã îndeplineascã criteriile pentru prelevarea de probe din exploataţii, stabilite la pct. 2.2 din anexa nr. 3. Când autoritãţile competente utilizeazã şi animale-santinelã trebuie sã fie luate în considerare condiţiile pentru repopularea exploataţiilor infectate menţionate la anexa nr. 5;
b) trebuie sã fie efectuatã o testare pentru anticorpi împotriva proteinelor nonstructurale ale virusului febrei aftoase, pe probe prelevate de la toate animalele vaccinate din speciile receptive şi de la produşii nevaccinaţi ai acestora, în toate efectivele din zona de vaccinare.

ART. 55
Clasificarea efectivelor în zona de vaccinare - faza 2 B
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã exploataţiile ce deţin animale din specii receptive:
a) sunt clasificate în conformitate cu rezultatul inspecţiei menţionate la art. 54 alin. (2) şi cu criteriile stabilite în anexa nr. 1;
b) se conformeazã mãsurilor stabilite la alin. (2)-(4).
(2) Exploataţiile ce deţin cel puţin un animal suspectat a fi infectat şi unde este confirmatã prezenţa virusului febrei aftoase conform criteriilor stabilite la anexa nr. 1 sunt supuse mãsurilor prevãzute la art. 10 şi 19.
(3) Exploataţiile ce conţin cel puţin un animal din speciile receptive suspectat a fi infectat prin contact anterior cu virusul febrei aftoase, dar în care, la testarea ulterioarã ce include toate animalele din speciile receptive prezente în exploataţie, este confirmatã absenţa circulaţiei virusului febrei aftoase, sunt supuse cel puţin urmãtoarelor mãsuri:
a) animalele din specii receptive din exploataţie sunt:
(i) fie ucise şi carcasele procesate;
(ii) fie animalele sunt clasificate şi:
1. animalele pozitive la cel puţin unul dintre testele menţionate la art. 54 alin. (3) sunt ucise şi carcasele acestora procesate; şi
2. animalele din speciile receptive rãmase în exploataţie sunt tãiate în condiţii autorizate de cãtre autoritãţile competente;
b) curãţarea şi dezinfecţia exploataţiilor, în conformitate cu art. 11;
c) repopularea efectivului de animale, în conformitate cu anexa nr. 5.
(4) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã pentru produsele provenite de la animale din speciile receptive şi care sunt produse în timpul perioadei menţionate la art. 54 alin. (1) sunt aplicate urmãtoarele mãsuri:
a) carnea proaspãtã provenitã de la animalele menţionate la alin. (3) lit. a) pct. (ii) subpct. 2 este supusã prevederilor art. 53 alin. (4), pentru carnea provenitã de la rumegãtoare şi, respectiv, prevederilor art. 53 alin. (6), pentru carnea provenitã de la porcine;
b) laptele şi produsele lactate obţinute de la animalele menţionate la alin. (3) pct. (ii) subpct. 2 sunt supuse cel puţin unuia dintre tratamentele menţionate în pãrţile A şi B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizare şi în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (5)-(9).
(5) Animalele din specii receptive din exploataţie, unde prezenţa anterioarã sau actualã a infecţiei cu virusul febrei aftoase a fost exclusã oficial, în conformitate cu art. 54 alin. (3), sunt supuse mãsurilor prevãzute la art. 56.

ART. 56
Mãsuri aplicabile în zona de vaccinare dupã încheierea supravegherii şi clasificarea exploataţiilor pânã ce este redobândit statusul liber de infecţie cu febrã aftoasã - faza 3
(1) Mãsurile prevãzute la alin. (2)-(6) se aplicã în zonele de vaccinare dupã finalizarea mãsurilor stabilite la art. 55 şi pânã ce a fost redobândit statusul liber de infecţie cu febrã aftoasã, în conformitate cu art. 57.
(2) Mişcarea animalelor din speciile receptive între exploataţiile situate în zona de vaccinare este supusã autorizãrii de cãtre autoritatea competentã.
(3) Mişcarea animalelor din speciile receptive în afara zonei de vaccinare este interzisã. Prin derogare de la aceastã interdicţie poate fi autorizat transportul direct la un abator pentru tãiere imediatã a animalelor din speciile receptive, în baza condiţiilor prevãzute la art. 53 alin. (3).
(4) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (2), Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza transportul de animale nevaccinate din speciile receptive, în conformitate cu urmãtoarele prevederi:
a) în decurs de 24 de ore de la încãrcare, toate animalele din speciile receptive din exploataţie au fost supuse unei examinãri clinice şi nu au prezentat semne clinice ale febrei aftoase; şi
b) animalele au încheiat o perioadã de staţionare în exploataţia de origine de cel puţin 30 de zile, perioadã în care nu a fost introdus în exploataţie niciun animal din speciile receptive;
c) exploataţia de origine nu este situatã în zona de supraveghere sau protecţie;
d) animalele destinate pentru transport fie au fost supuse individual, cu rezultate negative, la teste pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase la sfârşitul perioadei de izolare, fie a fost finalizatã o supraveghere serologicã în exploataţia respectivã, în conformitate cu pct. 2.2 din anexa nr. 3, indiferent de speciile implicate;
e) animalele nu au fost expuse la nicio sursã de infecţie în timpul transportului acestora de la exploataţia de origine pânã la locul de destinaţie.
(5) Pãrãsirea exploataţiei de origine a produşilor nevaccinaţi ai animalelor proveniţi din mame vaccinate este interzisã, cu excepţia transportãrii acestora cãtre:
a) o exploataţie din zona de vaccinare cu acelaşi status de sãnãtate cu cel al exploataţiei de origine;
b) un abator pentru tãiere imediatã;
c) o exploataţie desemnatã de cãtre autoritatea competentã, de unde produşii animalelor urmeazã sã fie trimişi direct cãtre abator;
d) orice exploataţie, dupã ce s-a obţinut rezultat negativ la un test serologic pentru detectarea de anticorpi împotriva virusului febrei aftoase efectuat pe o probã de sânge prelevatã anterior expedierii din exploataţia de origine.
(6) Carnea proaspãtã provenitã de la animale nevaccinate din speciile receptive poate fi pusã pe piaţã în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) fie mãsurile prevãzute la art. 55 alin. (3) au fost finalizate în întreaga zonã de vaccinare, fie animalele sunt transportate cãtre abator conform condiţiilor prevãzute la alin. (3) sau la alin. (4) lit. d); şi
b) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control veterinar strict;
c) în unitate trebuie sã fie procesatã doar carnea proaspãtã produsã de la animalele menţionate la lit. a) sau de la animale crescute şi/sau tãiate în afara zonei de vaccinare ori carnea proaspãtã menţionatã la alin. (8);
d) carnea proaspãtã de acest fel trebuie sã poarte o marcã de sãnãtate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004;
e) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspãtã trebuie identificatã clar, transportatã şi depozitatã separat de carnea provenitã de la animale cu status diferit de sãnãtate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.
(7) Carnea proaspãtã provenitã de la animale vaccinate din speciile receptive sau de la produşii seropozitivi nevaccinaţi proveniţi din mame vaccinate, tãiaţi în timpul perioadei menţionate la alin. (1), trebuie sã poarte marca de sãnãtate prevãzutã de norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE , şi trebuie depozitatã şi transportatã separat de carnea ce nu poartã acea marcã şi, ulterior, trebuie transportatã în containere sigilate cãtre o unitate desemnatã de autoritatea competentã, în conformitate cu pct. 1 al pãrţii A din anexa nr. 7.
(8) Prin derogare de la alin. (7), carnea proaspãtã şi organele fasonate obţinute de la rumegãtoare mari şi mici vaccinate sau de la produşii seropozitivi nevaccinaţi ai acestora pot fi puse pe piaţã în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control veterinar strict;
b) în unitate este procesatã fie doar carnea proaspãtã, excluzând organele, ce a fost supusã tratamentului descris la pct. 1, 3 şi 4 ale pãrţii A din anexa nr. 8, fie carnea proaspãtã menţionatã la alin. (6) sau obţinutã de la animale crescute şi/sau tãiate în afara zonei de vaccinare;
c) carnea proaspãtã de acest fel trebuie sã poarte o marcã de sãnãtate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004;
d) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspãtã trebuie sã fie clar identificatã, transportatã şi depozitatã separat de carnea de la animale cu status de sãnãtate diferit în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.
(9) Prin derogare de la alin. (7), carnea proaspãtã obţinutã de la porcine vaccinate şi de la produşii seropozitivi nevaccinaţi ai acestora, produsã pe durata perioadei de la începutul supravegherii şi pânã când au fost finalizate mãsurile prevãzute la art. 55 în toatã zona de vaccinare şi pânã când au trecut cel puţin 3 luni de la ultimul focar înregistrat în zonã, poate fi pusã pe piaţa naţionalã, în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, numai în baza urmãtoarelor condiţii:
a) unitatea trebuie sã funcţioneze sub control veterinar strict;
b) în unitate este procesatã doar carne proaspãtã provenitã de la animale originare din exploataţii conforme condiţiilor art. 55 alin. (5) sau carne proaspãtã obţinutã de la animale crescute şi tãiate în afara zonei de vaccinare;
c) carnea proaspãtã de acest fel trebuie sã poarte o marcã de sãnãtate ce este decisã în conformitate cu art. 4 alin. (4) din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE ;
d) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspãtã trebuie sã fie clar identificatã, transportatã şi depozitatã separat de carnea de la animale cu status de sãnãtate diferit în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.
(10) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, atunci când România nu este statul membru de origine în care se aplicã prevederile alin. (9), poate solicita o decizie în conformitate cu procedura comunitarã pentru a extinde comercializarea cãrnii menţionate la alin. (9) pe teritoriul României sau în pãrţi ale teritoriului acesteia, în condiţii ce sunt stabilite în baza aceleiaşi proceduri.
(11) În conformitate cu procedura comunitarã, pot fi prevãzute reguli pentru expedierea din zona de vaccinare a cãrnii proaspete de la porcine vaccinate, produsã dupã perioada menţionatã la alin. (9), pânã ce este redobândit statusul liber de boalã în conformitate cu art. 59.
(12) Pentru carnea proaspãtã destinatã comerţului intracomunitar, autoritatea competentã trebuie sã certifice conformitatea cu condiţiile prevãzute la alin. (6), (8) şi, unde este aplicabil, cu prevederile menţionate la alin. (10). Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã supervizeze controlul conformitãţii întreprins de cãtre autoritãţile veterinare locale şi, în cazul comerţului intracomunitar, sã comunice celorlalte state membre şi Comisiei Europene o listã a acestor unitãţi ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificãri.
(13) Prin derogare de la alin. (8), poate fi prevãzutã o marcã de sãnãtate specialã ce nu poate fi confundatã cu marca de sãnãtate menţionatã la alin. (8) lit. c) şi alin. (9) lit. c), în conformitate cu procedura comunitarã, pentru carnea proaspãtã provenitã de la rumegãtoare ce nu este supusã tratamentului în conformitate cu partea A din anexa nr. 8 şi pentru carnea tocatã şi preparatele produse din astfel de carne, ce sunt destinate plasãrii pe piaţã într-o regiune specificã de pe teritoriul României.
(14) Laptele şi produsele lactate obţinute de la animale vaccinate pot fi puse pe piaţã în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, cu condiţia ca, în funcţie de utilizarea finalã, fie pentru consum uman, fie pentru consum ce nu este destinat oamenilor, sã fi fost supuse la cel puţin unul dintre tratamentele menţionate în pãrţile A şi B din anexa nr. 9. Un astfel de tratament trebuie sã fi fost efectuat într-o unitate situatã în zona de vaccinare sau în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (5)-(8).
(15) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud obţinut de la animale din speciile receptive, din exploataţii situate în zona de supraveghere cãtre un laborator, altul decât laboratorul de diagnostic veterinar aprobat pentru diagnosticul febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare trebuie sã fie supuse autorizãrii oficiale şi mãsurilor corespunzãtoare pentru a evita orice diseminare posibilã a virusului febrei aftoase.
(16) Punerea pe piaţã a produselor de origine animalã, altele decât cele menţionate la alin. (6)-(11) şi (13)-(15), trebuie sã fie supusã condiţiilor prevãzute la art. 28, 29, 30 şi 40.

SECŢIUNEA a 9-a
Restabilirea statusului liber de infecţia cu febrã aftoasã

ART. 57
Restabilirea statusului liber de infecţia cu febrã aftoasã
Statusul liber de infecţia cu febra aftoasã al unui stat membru sau al unei regiuni a acestuia este restabilit în conformitate cu procedura comunitarã, luându-se în considerare condiţiile prevãzute în art. 58 şi 59.

ART. 58
Restabilirea statusului ca urmare a eradicãrii febrei aftoase fãrã vaccinare de necesitate
(1) România sau un teritoriu al acesteia, regionalizat în conformitate cu art. 43, îşi redobândeşte statusul liber de infecţia cu febrã aftoasã ca urmare a combaterii şi eradicãrii unuia sau mai multor focare de febrã aftoasã, fãrã vaccinare, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) au fost finalizate toate mãsurile prevãzute la art. 34-42; şi
b) se aplicã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
(i) sunt îndeplinite recomandãrile relevante din capitolul febrei aftoase al Codului de sãnãtate animalã al OIE, aşa cum a fost modificat ultima datã;
(ii) au trecut cel puţin 3 luni de la ultimul focar de febrã aftoasã înregistrat, iar supravegherea clinicã şi de laborator efectuatã în conformitate cu anexa nr. 3 a confirmat absenţa infecţiei cu virusul febrei aftoase în România sau în regiunea în cauzã.
(2) Deciziile referitoare la restabilirea statusului liber de infecţia febrei aftoase se adoptã în conformitate cu procedura comunitarã.

ART. 59
Redobândirea statusului ca urmare a eradicãrii febrei aftoase prin vaccinare
(1) România sau un teritoriu al acesteia, regionalizat în conformitate cu art. 43, îşi redobândeşte statusul liber de infecţia cu febra aftoasã ca urmare a combaterii şi eradicãrii unuia sau mai multor focare de febrã aftoasã prin vaccinare, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) au fost finalizate toate mãsurile prevãzute la art. 34, 42, 52, 53, 54 şi 55; şi
b) se aplicã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
(i) sunt îndeplinite recomandãrile relevante de la capitolul febrei aftoase al Codului de sãnãtate animalã al OIE, aşa cum a fost amendat ultima datã;
(ii) au trecut cel puţin 3 luni de la tãierea ultimului animal vaccinat şi de la efectuarea supravegherii serologice în conformitate cu liniile directoare stabilite conform art. 67 lit. c);
(iii) au trecut cel puţin 6 luni de la ultimul focar de febrã aftoasã sau de la finalizarea vaccinãrii de necesitate, indiferent de evenimentul care a survenit ultimul şi, în conformitate cu liniile directoare stabilite conform art. 67 lit. c), un control serologic bazat pe detectarea anticorpilor împotriva proteinelor nonstructurale ale virusului febrei aftoase a demonstrat absenţa infecţiei la animalele vaccinate.
(2) Deciziile referitoare la redobândirea statusului liber de infecţia cu febra aftoasã se adoptã în conformitate cu procedura comunitarã.

ART. 60
Modificãrile mãsurilor pentru redobândirea statusului liber de infecţia cu febra aftoasã
(1) Prin derogare de la art. 58 se poate decide, în conformitate cu procedura comunitarã, sã se retragã restricţiile aplicate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, dupã ce au fost îndeplinite cerinţele prevãzute la art. 34 şi 42 şi a fost finalizatã o supraveghere serologicã şi clinicã şi s-a confirmat absenţa infecţiei cu virusul febrei aftoase.
(2) Prin derogare de la art. 59 se poate decide, în conformitate cu procedura comunitarã, sã se retragã restricţiile aplicate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, dupã ce au fost finalizate supravegherea serologicã şi clinicã prevãzute la art. 54 şi mãsurile prevãzute la art. 55 şi s-a confirmat absenţa infecţiei cu virusul febrei aftoase.
(3) Fãrã a aduce atingere alin. (1) şi (2), se poate decide, în conformitate cu procedura comunitarã, ca niciun animal din specii receptive sã nu fie mutat de pe teritoriul României sau dintr-o regiune a acestuia unde a apãrut un focar de febrã aftoasã în alt stat membru, pânã când este redobândit statusul liber de infecţia cu febrã aftoasã, conform condiţiilor prevãzute de Codul de sãnãtate a animalelor al OIE, cu excepţia cazului în care astfel de animale:
a) nu au fost vaccinate şi sunt expediate imediat la un abator pentru tãiere imediatã; sau
b) au fost izolate pentru cel puţin 30 de zile imediat anterior încãrcãrii şi au fost supuse unui test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinelor structurale ale virusului febrei aftoase, cu rezultate negative, pe probe prelevate în decursul perioadei de 10 zile anterior încãrcãrii.
(4) Fãrã a aduce atingere alin. (2), se poate decide în conformitate cu procedura comunitarã ca, pânã la redobândirea statusului liber de infecţia cu febra aftoasã conform condiţiilor Codului de sãnãtate animalã al OIE, sã fie redusã raza zonei de supraveghere din jurul zonei de vaccinare menţionate la art. 50 alin. (2) dupã finalizarea, cu rezultate satisfãcãtoare, a mãsurilor prevãzute la art. 55.

ART. 61
Certificarea animalelor din specii receptive şi a produselor obţinute de la aceste animale pentru comerţul intracomunitar
Certificarea suplimentarã pentru comerţul intracomunitar cu animale din specii receptive sau cu produse obţinute de la astfel de animale, solicitatã în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, trebuie sã fie continuatã pânã când este redobândit statusul liber de infecţia cu febrã aftoasã al României sau al unei pãrţi din teritoriul acesteia, în conformitate cu art. 58 şi 59.

ART. 62
Mişcarea animalelor vaccinate din specii receptive dupã redobândirea statusului liber de infecţia cu febrã aftoasã
(1) Expedierea animalelor din speciile receptive, vaccinate împotriva febrei aftoase, din România cãtre un alt stat membru al Uniunii Europene este interzisã.
(2) Prin derogare de la interdicţia prevãzutã la alin. (1), se poate decide, în conformitate cu procedura comunitarã, sã se adopte mãsuri specifice referitoare la animale vaccinate din specii receptive ţinute în grãdini zoologice şi incluse într-un program pentru conservarea faunei sãlbatice sau ţinute în locaţii ca resurse de animale de fermã, ce au fost listate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor drept nuclee de reproducţie a animalelor, indispensabile pentru supravieţuirea rasei, supuse prevederilor corespunzãtoare ale Codului de sãnãtate animalã al OIE.

CAP. III
Mãsuri preventive

SECŢIUNEA a 10-a
Laboratoare şi unitãţi ce manipuleazã virusul febrei aftoase

ART. 63
(1) În laboratoarele şi unitãţile în care sunt manipulate pentru cercetare virusul viu al febrei aftoase, genomul acestuia, antigene sau vaccinuri produse din astfel de antigene, diagnosticul sau producerea acestora trebuie sã fie controlate strict de autoritãţile competente.
(2) Manipularea virusului viu al febrei aftoase pentru cercetare şi diagnostic trebuie sã fie efectuatã numai în laboratorul aprobat menţionat în anexa nr. 11.
(3) Manipularea virusului viu al febrei aftoase pentru fabricarea fie de antigene inactivate pentru producere de vaccinuri, fie pentru fabricarea de vaccinuri şi cercetãri înrudite se efectueazã în laboratoarele aprobate de Comisia Europeanã, dupã cum urmeazã:
a) Intrervet International GmbH, Koln, Germania;
b) Merial, S.A.S., Laboratoire IFFA, Lyon, Franţa;
c) Merial, S.A.S., Pirbright Laboratory, Pirbright, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
d) CIDC-Lelystad, Central Institute for Animal Disease Control, Lelystad, Olanda.
(4) Laboratoarele menţionate la alin. (2) şi (3) trebuie sã funcţioneze ce puţin în conformitate cu standardele de biosecuritate menţionate la anexa nr. 12.

ART. 64
Controale ale laboratoarelor şi unitãţilor care manipuleazã virusul viu al febrei aftoase
Experţii veterinari ai Comisiei Europene, în colaborare cu experţii veterinari ai Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, efectueazã controale la faţa locului pentru a stabili dacã sistemele de securitate aplicate în laboratorul menţionat în anexa nr. 11 sunt conforme cu standardele de biosecuritate stabilite la anexa nr. 12.

ART. 65
Modificarea listei laboratoarelor şi unitãţilor aprobate care manipuleazã virusul viu al febrei aftoase
Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor notificã în scris orice modificare în ceea ce priveşte laboratorul naţional de referinţã cãtre Comisia Europeanã, care actualizeazã lista laboratoarelor şi unitãţilor, în conformitate cu procedura comunitarã şi cu rezultatele controalelor prevãzute la art. 64.

ART. 66
Laboratoarele naţionale
(1) Testarea de laborator pentru febra aftoasã trebuie efectuatã în laboratoare autorizate pentru o astfel de testare de cãtre autoritatea competentã.
(2) Testarea de laborator pentru confirmarea prezenţei virusului febrei aftoase sau a altor virusuri ale bolilor veziculoase trebuie efectuatã în conformitate cu art. 68 de cãtre laboratorul menţionat în anexa nr. 11.
(3) Laboratorul prevãzut în anexa nr. 11 este desemnat drept laborator naţional de referinţã şi acesta este responsabil pentru coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic din România.
(4) Laboratorul naţional de referinţã îndeplineşte cel puţin funcţiile şi îndatoririle stabilite la anexa nr. 15.
(5) Laboratorul naţional de referinţã menţionat la alin. (3) trebuie sã aibã contact cu laboratorul comunitar de referinţã şi în special asigurã livrarea probelor corespunzãtoare cãtre laboratorul comunitar de referinţã.
(6) Laboratorul naţional de referinţã menţionat la alin. (3) poate furniza serviciile sale de laborator naţional de referinţã unuia sau mai multora dintre statele membre ale Uniunii Europene.
(7) Aceastã cooperare trebuie sã fie formalizatã printr-o înţelegere mutualã între Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor şi autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene care beneficiazã de serviciile laboratorului naţional de referinţã, ce trebuie notificatã Comisiei Europene.
(8) Investigaţiile de laborator prevãzute în prezenta normã sanitarã veterinarã trebuie sã fie în primul rând efectuate pentru a confirma sau infirma febra aftoasã şi pentru a exclude alte boli veziculoase.
(9) Atunci când este confirmat un focar de febrã aftoasã şi este identificat un serotip al virusului, acel virus trebuie caracterizat din punct de vedere antigenic în ceea ce priveşte tulpinile vaccinale de referinţã, primind asistenţã, atunci când este necesar, de la laboratorul comunitar de referinţã.
(10) Probele de la animale domestice care prezintã semnele clinice ale bolilor veziculoase şi care sunt negative pentru virusul febrei aftoase şi, atunci când este relevant, pentru virusul bolii veziculoase a porcului trebuie sã fie trimise la laboratorul comunitar de referinţã pentru investigãri ulterioare.
(11) Laboratorul naţional de referinţã trebuie sã fie echipat adecvat şi sã dispunã de personalul necesar format din numãrul corespunzãtor de persoane instruite pentru a efectua investigaţiile de laborator solicitate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã.

ART. 67
Standarde de securitate şi linii directoare pentru supraveghere, cod de direcţionare pentru laboratoare autorizate ce manipuleazã virusul viu al febrei aftoase
În conformitate cu procedura comunitarã pot fi adoptate:
a) un manual operaţional pentru standarde minime pentru laboratoarele care lucreazã cu virusul febrei aftoase in vivo şi in vitro;
b) linii directoare pentru supravegherea necesarã pentru restabilirea statusului liber de infecţie cu febra aftoasã;
c) un cod uniform de bunã conduitã pentru sistemele de securitate aplicate în laboratorul menţionat în anexa nr. 11.

SECŢIUNEA a 11-a
Diagnosticul febrei aftoase

ART. 68
Standarde şi teste pentru diagnosticul febrei aftoase şi pentru diagnosticul diferenţial al altor boli veziculoase
(1) Laboratorul naţional utilizeazã testele şi standardele pentru diagnostic stabilite în anexa nr. 13.
(2) Poate fi adoptatã o decizie referitoare la reglementãri corespunzãtoare pentru achiziţionarea, depozitarea şi aprovizionarea laboratoarelor naţionale cu cantitãţi suficiente de reagenţi specifici sau teste de diagnostic în caz de necesitate, în special referitor la mãsurile prevãzute la art. 54 alin. (3), în conformitate cu procedura comunitarã.
(3) Poate fi adoptat un manual operaţional pentru diagnosticul febrei aftoase şi pentru diagnosticul diferenţial al bolilor veziculoase, altele decât boala veziculoasã a porcului, în conformitate cu procedura comunitarã.


SECŢIUNEA a 12-a
Planuri de contingenţã şi exerciţii de alertã rapidã

ART. 69
Planuri de contingenţã
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã întocmeascã un plan de contingenţã în care sã se specifice mãsurile naţionale necesare pentru a menţine un nivel înalt al conştientizãrii şi pregãtirii în vederea apariţiei febrei aftoase şi pentru a proteja mediul şi care urmeazã sã fie implementate în cazul apariţiei unui focar de febrã aftoasã.
(2) Planul de contingenţã trebuie sã prevadã accesul cãtre toate facilitãţile, echipamentul, personalul şi alte materiale corespunzãtoare pentru eradicarea eficientã şi rapidã a unui focar de febrã aftoasã, trebuie sã asigure coordonarea cu statele membre ale Uniunii Europene vecine şi sã încurajeze cooperarea cu ţãrile terţe vecine.
(3) Planul de contingenţã trebuie sã prevadã mãsurile ce urmeazã sã fie implementate în cazul celui mai rãu scenariu, dupã cum este menţionat la pct. 12 din anexa nr. 16, şi trebuie sã dea indicaţii despre:
a) cerinţele legate de vaccin considerate necesare în caz de vaccinare de necesitate;
b) regiunile ce conţin zone cu densitate mare de efective de animale, luându-se în considerare criteriile stabilite la anexa nr. 10.
(4) Planul de contingenţã trebuie sã asigure cã sunt realizate toate aranjamentele necesare pentru a preveni orice prejudiciu evitabil al mediului în cazul unui focar, în timp ce se asigurã cel mai înalt nivel de combatere a bolii, şi în acelaşi timp sã minimalizeze orice prejudiciu cauzat ca rezultat al apariţiei unui focar, în special dacã este necesar sã se îngroape sau sã se ardã carcasele animalelor moarte sau ucise.
(5) Criteriile şi cerinţele pentru întocmirea planului de contingenţã sunt cele stabilite în anexa nr. 16. Aceste criterii şi cerinţe pot fi amendate, luându-se în considerare natura specificã a febrei aftoase şi progresul realizat în combaterea bolii şi în dezvoltarea mãsurilor de protecţie a mediului, în conformitate cu procedura comunitarã.
(6) Comisia Europeanã examineazã planurile de contingenţã pentru a determina dacã acestea permit îndeplinirea obiectivului prevãzut la alin. (1) şi poate sugera României orice amendamente necesare, în special pentru a se asigura cã aceste planuri sunt compatibile cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
(7) Planurile de contingenţã sunt aprobate în conformitate cu procedura comunitarã.
(8) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã prezinte fãrã întârziere Comisiei Europene modificãrile importante aduse planurilor de contingenţã deja aprobate.
(9) Planurile de contingenţã revizuite pot fi aprobate ulterior, în conformitate cu procedura comunitarã, pentru a lua în considerare evoluţia situaţiei.
(10) În orice caz, o datã la fiecare 5 ani, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã actualizeze planul sãu de contingenţã, având în vedere exerciţiile de alertã în timp real menţionate la prezentul articol, şi sã înainteze planul actualizat Comisiei Europene pentru aprobare, în conformitate cu procedura comunitarã.

ART. 70
Exerciţii de alertã în timp real
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã sunt efectuate exerciţii de alertã în timp real, în conformitate cu planul acestora de contingenţã aprobat şi cu anexa nr. 16.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure, unde este posibil, cã exerciţiile de alertã în timp real sunt efectuate în relaţie strânsã cu autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene vecine sau ale ţãrilor terţe.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã informeze Comisia Europeanã despre principalele rezultate ale exerciţiilor de alertã în timp real. Aceste informaţii trebuie sã fie prezentate Comisiei Europene ca o parte a informaţiei solicitate la art. 8 din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 64/432/CEE .

SECŢIUNEA a 13-a
Centre de combatere şi grupuri de experţi

ART. 71
Centrul naţional de combatere a bolii - funcţii şi îndatoriri
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã instituie un centru naţional de combatere a bolii, complet funcţional, în cazul focarelor de febrã aftoasã.
(2) Centrul naţional de combatere a bolii trebuie sã conducã şi sã monitorizeze operaţiunile centrelor locale de combatere a bolii, dupã cum este menţionat la art. 73. Anumite funcţii ce sunt iniţial atribuite centrului naţional de combatere a bolii trebuie transferate ulterior centrului local de combatere a bolii, ce funcţioneazã la nivelul administrativ prevãzut la art. 2 alin. (2) lit. p) din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 64/432/CEE , sau la nivel mai înalt, cu condiţia ca sarcinile centrului naţional de combatere a bolii sã nu fie compromise.
(3) Centrul naţional de combatere a bolii este responsabil pentru:
a) elaborarea mãsurilor necesare de combatere a bolii;
b) asigurarea implementãrii prompte şi eficiente a acestor mãsuri de cãtre centrele locale de combatere a bolii;
c) desfãşurarea resurselor şi personalului cãtre centrele locale de combatere a bolii;
d) furnizarea de informaţii Comisiei Europene, autoritãţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene sau altor autoritãţi naţionale, incluzând autoritãţile şi organismele competente în ceea ce priveşte mediul, precum şi organismele şi organizaţiile veterinare, agricole şi de comerţ;
e) organizarea unei campanii de vaccinare de necesitate şi, de asemenea, delimitarea zonelor de vaccinare;
f) colaborarea cu laboratoarele de diagnostic;
g) colaborarea cu autoritãţile competente în ceea ce priveşte mediul pentru a coordona acţiunile referitoare la siguranţa veterinarã şi a mediului;
h) colaborarea cu mass-media;
i) colaborarea cu organizaţiile executive, pentru a asigura implementarea adecvatã a mãsurilor legale specifice.

ART. 72
Centrul naţional de combatere a bolii - cerinţe tehnice
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã centrul naţional de combatere a bolii deţine toate resursele necesare, incluzând personal, facilitãţi şi echipament, pentru a conduce o campanie eficientã de eradicare.
(2) Mijloacele menţionate la alin. (1) trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele:
a) un registru de identificare al efectivelor şi un sistem de localizare a animalelor, de preferat computerizat;
b) toate mijloacele de comunicare adecvate, incluzând telefoane, fax şi, dacã este posibil, facilitãţi de comunicare cu mass-media;
c) un sistem de comunicare ce permite schimbul de informaţii cu centrele locale de combatere a bolii, laboratoarele şi alte organizaţii relevante, de preferat computerizat;
d) hãrţi şi alte surse de informare, ce pot fi utilizate pentru gestionarea mãsurilor de combatere;
e) un jurnal zilnic ce trebuie menţinut pentru a înregistra în ordine cronologicã toate evenimentele asociate unui focar de febrã aftoasã şi pentru a permite coordonarea şi conectarea diferitelor activitãţi;
f) liste ale organizaţiilor naţionale şi internaţionale şi ale laboratoarelor ce sunt interesate de un focar de febrã aftoasã şi care trebuie sã fie contactate în cazul unui astfel de eveniment;
g) liste ale personalului şi ale altor persoane care pot fi solicitate imediat pentru a activa în centrele locale de combatere a bolii sau în grupurile de experţi prevãzute la art. 75, în cazul unui focar de febrã aftoasã;
h) liste ale autoritãţilor competente şi ale organismelor pentru protecţia mediului, pentru a fi contactate în cazul unui focar de febrã aftoasã;
i) hãrţi care sã permitã identificarea poziţiei zonelor de procesare corespunzãtoare;
j) liste de tratamente şi întreprinderi de procesare autorizate pentru tratarea şi procesarea carcaselor de animale şi a deşeurilor de la animale şi care pot fi contractate în cazul unui focar de febrã aftoasã, în special indicându-se capacitatea, adresa şi alte detalii de contact ale acestora;
k) liste de mãsuri pentru monitorizarea şi controlul scurgerilor de dezinfectant, precum şi al ţesutului organic şi al scurgerilor de fluide în mediul înconjurãtor ca rezultat al descompunerii carcaselor, în special în apele de suprafaţã şi apele subterane.

ART. 73
Centre locale de combatere a bolii - organizare, funcţii şi sarcini
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã în cazul unui focar de febrã aftoasã sunt înfiinţate centre locale de combatere a bolii deplin funcţionale.
(2) În cadrul planurilor de contingenţã trebuie sã existe prevederi privind locaţiile probabile ale centrelor locale de combatere a bolii, organizarea acestora, personalul, cazarea, facilitãţile şi echipamentele, sistemul managerial, liniile de comunicare, precum şi canalele de informaţie.
(3) Centrele locale de combatere a bolii trebuie sã funcţioneze în strânsã coordonare şi cooperare cu centrul naţional de combatere a bolii, în special în ceea ce priveşte mãsurile prevãzute la art. 71 alin. (3) lit. b).
(4) Centrele locale de combatere a bolii trebuie sã aibã organizarea necesarã pentru a asigura implementarea imediatã a mãsurilor prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã, în cazul unui focar de febrã aftoasã.

ART. 74
Centre locale de combatere a bolii - cerinţe tehnice
(1) Centrele locale de combatere a bolii trebuie sã deţinã personal, facilitãţi şi echipament conform cerinţelor, o structurã managerialã bine pusã la punct şi un management eficient, pentru a asigura implementarea promptã a mãsurilor referitoare la ancheta epidemiologicã, protecţia mediului, procesarea carcaselor de la efectivele infectate, supravegherea oficialã a zonelor, trasabilitate, bunãstarea şi tãierea de necesitate, curãţare şi dezinfecţie şi alte mãsuri de sanitaţie, vaccinare de necesitate şi toate celelalte decizii de politicã.
(2) Centrele locale de combatere a bolii trebuie sã aibã cel puţin:
a) o linie telefonicã rezervatã pentru comunicarea cu centrul naţional de combatere a bolii, linii telefonice accesibile de unde fermierii şi alţi rezidenţi rurali pot obţine informaţii recente şi precise referitoare la mãsurile luate;
b) personal pentru teren, echipat cu mijloacele necesare pentru comunicare şi pentru managementul eficient al tuturor datelor necesare;
c) un sistem de înregistrare, de preferat computerizat, conectat la centrul naţional de combatere a bolii şi la toate bazele de date necesare, laboratoare şi alte organizaţii;
d) un jurnal zilnic comun ce trebuie menţinut pentru a înregistra în ordine cronologicã toate evenimentele asociate unui focar de febrã aftoasã şi pentru a permite conectarea şi coordonarea diferitelor acţiuni;
e) liste actualizate de persoane, incluzând medicii veterinari privaţi şi organizaţii locale din fiecare regiune, ce sunt contactate şi pot fi implicate în cazul unui focar de febrã aftoasã;
f) liste actualizate ale exploataţiilor pentru care pot fi aplicate prevederile art. 15 şi 17, în cazul unui focar de febrã aftoasã;
g) inventare actualizate ale locurilor de incinerare sau îngropare posibile, pentru animale ucise în concordanţã cu prezenta normã sanitarã veterinarã şi pentru a fi procesate în conformitate cu legislaţia comunitarã şi naţionalã referitoare la protecţia mediului;
h) lista actualizatã a autoritãţilor competente în ceea ce priveşte mediul din fiecare regiune, precum şi a altor organisme ale mediului ce trebuie contactate şi implicate în cazul unui focar de febrã aftoasã;
i) hãrţi ce identificã locurile de neutralizare adecvate pentru îngroparea carcaselor şi care nu prezintã risc de a dãuna mediului înconjurãtor, în special apelor de suprafaţã şi celor subterane;
j) lista de întreprinderi autorizate pentru tratarea şi neutralizarea carcaselor şi a deşeurilor de la animale;
k) lista mãsurilor pentru monitorizarea şi controlul scurgerilor de dezinfectant, ţesut organic şi deplasarea fluidã în mediul înconjurãtor, ca rezultat al descompunerii carcaselor, în special în ape de suprafaţã şi subterane.

ART. 75
Grupul de experţi
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor creeazã un grup de experţi permanent operaţional, compus din epidemiologi, oameni de ştiinţã veterinari şi virusologi, în proporţii egale, pentru menţinerea expertizei şi pentru a asista autoritatea competentã în asigurarea pregãtirii împotriva unui focar de febrã aftoasã.
(2) În caz de suspiciune a unui focar de febrã aftoasã, grupul de experţi trebuie cel puţin:
a) sã evalueze tabloul clinic şi situaţia epidemiologicã;
b) sã facã recomandãri referitoare la prelevarea de probe şi analize necesare pentru diagnosticul febrei aftoase, împreunã cu acţiunile şi mãsurile suplimentare ce trebuie întreprinse.
(3) În cazul unui focar de febrã aftoasã, grupul de experţi trebuie cel puţin:
a) sã conducã, cel puţin în cazul iniţial şi dacã este necesar la faţa locului, o evaluare a tabloului clinic şi o analizã a anchetei epidemiologice pentru colectarea de date necesare pentru a determina:
(i) originea infecţiei;
(ii) data introducerii agentului infecţios;
(iii) posibila rãspândire a bolii;
b) sã raporteze cãtre şeful serviciilor veterinare şi cãtre centrul naţional de combatere a bolii;
c) sã acorde avize privind depistarea, prelevarea de probe, procedurile de testare, combatere şi alte mãsuri pentru a fi aplicate şi în ceea ce priveşte strategia ce urmeazã sã fie implementatã, incluzând avize referitoare la mãsurile de biosecuritate în exploataţiile menţionate la art. 16 şi în relaţie cu vaccinarea de necesitate;
d) sã urmeze şi sã conducã investigaţia epidemiologicã;
e) sã suplimenteze datele epidemiologice cu informaţii geografice, meteorologice sau alte informaţii necesare;
f) sã analizeze datele epidemiologice şi sã realizeze evaluãri de risc la intervale regulate;
g) sã se asigure cã procesarea carcaselor şi a deşeurilor de la animale este realizatã cu minimum de efecte secundare dãunãtoare asupra mediului înconjurãtor.

SECŢIUNEA a 14-a
Bãnci de antigene şi vaccinuri

ART. 76
Bãnci naţionale de antigene şi vaccinuri
(1) În cadrul planului de contingenţã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate constitui sau poate menţine bãnci naţionale de antigene şi vaccinuri în vederea depozitãrii cantitãţilor de rezervã de antigene şi vaccinuri autorizate în conformitate cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva 2001/82/CE , şi destinate vaccinãrilor de necesitate.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate înfiinţa unitãţi specializate în ambalarea şi depozitarea vaccinurilor în vederea vaccinãrii de necesitate.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã antigenele şi vaccinurile formulate din banca naţionalã de antigene şi vaccinuri, atunci când aceasta este constituitã, respectã normele minime stabilite în domeniul securitãţii, al sterilitãţii şi al conţinutului de proteine nonstructurale pentru bãncile comunitare de antigene şi vaccinuri.
(4) Dacã în România se constituie o bancã naţionalã de antigene şi vaccinuri, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã Comisia Europeanã cu privire la stocurile disponibile. Aceste informaţii îi sunt comunicate Comisiei Europene la fiecare 12 luni, luând în considerare informaţiile prevãzute la art. 8 din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 64/432/CEE . Informaţiile privind cantitãţile şi subtipurile de antigene sau de vaccinuri autorizate depozitate în banca naţionalã/bãncile naţionale de antigene şi vaccinuri comunitare au un caracter confidenţial şi este interzisã publicarea acestora.

ART. 77
Accesul la banca comunitarã de antigene şi vaccinuri
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor are acces la banca comunitarã de antigene şi vaccinuri în urma unei cereri adresate Comisiei Europene.
(2) Chiar dacã România constituie o bancã naţionalã de antigene şi vaccinuri sau este asociatã la o bancã internaţionalã de antigene şi vaccinuri, aceasta are aceleaşi drepturi şi obligaţii la banca comunitarã de antigene şi vaccinuri ca orice stat membru care nu dispune de rezerve naţionale.

SECŢIUNEA a 15-a
Febra aftoasã la alte specii

ART. 78
Mãsuri suplimentare pentru prevenirea şi combaterea febrei aftoase
(1) Fãrã a aduce atingere Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului 1.774/2002 şi oricãrei legislaţii de implementare, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã interdicţia de hrãnire a animalelor cu deşeuri alimentare în conformitate cu legislaţia comunitarã şi naţionalã se aplicã tuturor animalelor indiferent de utilizarea acestora sau de teritoriul locuit de aceste animale.
(2) Dacã Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor deţine informaţii cã animalele sãlbatice sunt suspectate ca fiind infectate cu febrã aftoasã, ia mãsurile corespunzãtoare pentru a confirma sau a infirma prezenţa bolii prin investigaţii ale tuturor animalelor sãlbatice din speciile receptive, împuşcate sau gãsite moarte, incluzând investigaţii de laborator. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã deţinãtorii de animale din speciile receptive şi vânãtorii despre suspiciune.
(3) Imediat ce Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor deţine confirmarea unui caz primar de febrã aftoasã la animale sãlbatice, trebuie sã aplice imediat mãsurile prevãzute în partea A din anexa nr. 17 pentru a reduce rãspândirea bolii şi trebuie sã întocmeascã un plan de eradicare a febrei aftoase în conformitate cu partea B din anexa nr. 17. Proprietarii animalelor din speciile receptive şi vânãtorii trebuie sã fie informaţi despre cazurile confirmate.

CAP. IV
Mãsuri de implementare

ART. 79
Sancţiuni
(1) Sancţiunile aplicabile infracţiunilor menţionate de prezenta normã sanitarã veterinarã sunt prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 8 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor ia toate mãsurile necesare pentru a asigura implementarea acestora.
(3) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor notificã fãrã întârziere acele prevederi şi orice amendament ulterior ce le afecteazã Comisiei Europene.

ART. 80
Procedurã pentru adoptarea mãsurilor epidemiologice ad-hoc
Dacã în implementarea mãsurilor prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor constatã cã o mãsurã nu este adaptatã la situaţia epidemiologicã sau dacã virusul febrei aftoase pare sã se rãspândeascã în ciuda mãsurilor luate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, poate fi adoptatã o decizie ad-hoc, în conformitate cu procedura comunitarã, pentru a autoriza Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor sã implementeze mãsuri alternative cu efect epidemiologic echivalent pentru o perioadã limitatã, corespunzãtor situaţiei epidemiologice.

ART. 81
(1) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor pune în aplicare legi, regulamente şi alte prevederi necesare pentru a se realiza conformitatea cu prezenta normã sanitarã veterinarã. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã informeze Comisia Europeanã despre aceasta.
(2) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã comunice Comisiei Europene textul principalelor prevederi naţionale pe care aceasta le adoptã în domeniul la care face referire prezenta normã sanitarã veterinarã.

ART. 82
Anexele nr. 1-17 fac parte integrantã din prezenta normã sanitarã veterinarã.

ANEXA 1
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

DEFINIŢIA FOCARULUI

Un focar este declarat atunci când o exploataţie îndeplineşte una sau mai multe dintre urmãtoarele criterii:
1. Virusul febrei aftoase a fost izolat la un animal, din orice produs provenit de la acel animal sau din mediul sãu.
2. Sunt observate semne clinice compatibile cu febra aftoasã la un animal ce aparţine unei specii receptive şi a fost detectat şi identificat antigenul viral sau acidul ribonucleic (ARN) viral specific unuia sau mai multor serotipuri de virus al febrei aftoase, în probe prelevate de la animalul sau animalele aparţinând aceluiaşi grup epidemiologic.
3. Sunt observate semne clinice compatibile cu febra aftoasã la un animal ce aparţine unei specii receptive şi animalul sau grupul din care face parte prezintã anticorpi faţã de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiţia ca vaccinarea precedentã, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice sã poatã fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivitãţii.
4. A fost detectat şi identificat un antigen sau un ARN viral specific unuia sau mai multor serotipuri ale virusului febrei aftoase, în probe prelevate de la animale din specii receptive, şi aceste animale posedã anticorpi faţã de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiţia ca în cazul anticorpilor faţã de proteinele structurale, vaccinarea precedentã, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice pot fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivitãţii.
5. A fost stabilitã o legãturã epidemiologicã cu un focar de febrã aftoasã confirmat şi se aplicã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) unul sau mai multe animale prezintã anticorpi faţã de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiţia ca vaccinarea precedentã, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice sã poatã fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivitãţii;
b) a fost detectat şi identificat antigen viral sau ARN viral specific unuia sau mai multor serotipuri ale virusului febrei aftoase, în probe prelevate de la unul sau mai multe animale din speciile receptive;
c) a fost stabilitã dovada serologicã a infecţiei active cu virusul febrei aftoase prin detectarea seroconversiei de la negativ la pozitiv pentru anticorpi faţã de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase la unul sau mai multe animale din specii receptive, iar vaccinarea precedentã, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice pot fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivitãţii.
Atunci când nu este aşteptat un status seronegativ precedent, detectarea seroconversiei urmeazã sã fie efectuatã pe probe pereche prelevate de la aceleaşi animale, în douã sau mai multe reprize la un interval de cel puţin 5 zile, în cazul proteinelor structurale, şi de cel puţin 21 de zile, în cazul proteinelor nonstructurale.
d) sunt observate semne clinice compatibile cu febra aftoasã la un animal din speciile receptive.

ANEXA 2
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

NOTIFICAREA BOLII
şi informaţii epidemiologice suplimentare ce trebuie sã fie furnizate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor în cazul confirmãrii febrei aftoase


1. În decurs de 24 de ore de la confirmarea fiecãrui focar sau caz primar în locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la art. 16 din norma sanitarã veterinarã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã notifice, prin intermediul Sistemului de notificare a bolilor la animale stabilit în conformitate cu art. 5 din norma sanitarã veterinarã, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 82/894/CEE , urmãtoarele:
a) data expedierii;
b) ora expedierii;
c) ţara de origine;
d) numele bolii şi tipul de virus, dupã caz;
e) numãrul de identificare al focarului;
f) tipul focarului;
g) numãrul de referinţã al focarului legat de prezentul focar;
h) regiunea şi localizarea geograficã ale exploataţiei;
i) alte regiuni afectate de restricţii;
j) data confirmãrii şi metoda de confirmare utilizatã;
k) data suspiciunii;
l) data estimãrii infecţiei primare;
m) originea bolii, în mãsura în care poate fi indicatã;
n) mãsurile luate pentru combaterea bolii.
2. În cazul focarelor sau cazurilor primare din clãdirile sau mijloacele de transport menţionate la art. 16 din norma sanitarã veterinarã, suplimentar datelor menţionate la pct. 1 Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie, de asemenea, sã trimitã urmãtoarele informaţii:
a) numãrul de animale din fiecare specie receptivã din focar sau din clãdirile şi mijloacele de transport care sunt menţionate la art. 16 din norma sanitarã veterinarã;
b) pentru fiecare specie şi categorie (reproducţie, îngrãşare, tãiere etc.), numãrul de animale moarte din speciile receptive din exploataţie, abator sau mijloc de transport;
c) pentru fiecare categorie (reproducţie, îngrãşare, tãiere etc.), morbiditatea şi numãrul de animale din speciile receptive la care a fost confirmatã febra aftoasã;
d) numãrul de animale din speciile receptive ucise în focar, abator sau mijloace de transport;
e) numãrul de carcase procesate şi distruse;
f) distanţa dintre focar şi cea mai apropiatã exploataţie unde sunt ţinute animale din specii receptive;
g) dacã febra aftoasã a fost confirmatã într-un abator sau mijloc de transport, localizarea exploataţiei sau exploataţiilor de origine a animalelor sau a carcaselor infectate.
3. În cazul focarelor secundare, informaţiile menţionate la pct. 1 şi 2 trebuie sã fie transmise într-un timp limitã stabilit la art. 4 din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 82/894/CEE .
4. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã informaţiile ce trebuie furnizate în legãturã cu orice focar sau caz de febrã aftoasã într-o exploataţie, abator sau mijloace de transport, în conformitate cu pct. 1, 2 şi 3, sã fie urmate, în cel mai scurt timp, de un raport scris cãtre Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene, care sã includã cel puţin:
a) data la care animalele din specia receptivã din exploataţie, abator sau mijloc de transport au fost ucise şi carcasele acestora procesate;
b) rezultatele testelor efectuate pe probe prelevate atunci când animalele din specia receptivã au fost ucise;
c) atunci când a fost aplicatã derogarea prevãzutã la art. 17 din norma sanitarã veterinarã, numãrul animalelor din speciile receptive ucise şi procesate şi, dupã caz, numãrul de animale din speciile receptive care urmeazã sã fie tãiate la o datã ulterioarã şi limita de timp stabilitã pentru tãierea acestora;
d) orice informaţii referitoare la posibila origine a bolii, dacã aceasta a fost stabilitã;
e) în cazul unui focar sau al unui caz primar de febrã aftoasã într-un abator sau mijloc de transport, tipul genetic al virusului responsabil de apariţia focarului sau a cazului;
f) în cazurile în care animalele din speciile receptive au fost ucise în exploataţiile de contact sau în exploataţiile ce deţin animale din speciile receptive suspectate a fi infectate cu virusul febrei aftoase, informaţii privind:
(i) data uciderii şi numãrul animalelor din specii receptive din fiecare categorie care au fost ucise în fiecare exploataţie şi, în cazurile în care animalele din speciile receptive din exploataţiile de contact nu au fost ucise, trebuie sã fie furnizate informaţii privind motivele pentru care s-a luat aceastã decizie;
(ii) legãtura epidemiologicã între focarul sau cazul de febrã aftoasã şi fiecare exploataţie de contact sau motivele ce au indus suspiciunea febrei aftoase, în fiecare exploataţie suspectatã;
(iii) rezultatele testelor de laborator efectuate pe probe prelevate de la animale din speciile receptive în exploataţiile în care şi când acestea au fost ucise.
5. Dacã Sistemul de notificare a bolilor la animale nu este funcţional dintr-un motiv oarecare, sunt utilizate alte mijloace de comunicare.

ANEXA 3
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

SUPRAVEGHEREA

1. Examinarea clinicã
1.1. Toate animalele din specii receptive din exploataţii, cu semne sau simptome de febrã aftoasã, trebuie sã fie supuse examinãrilor clinice.
1.2. Se pune accent în special pe animalele ce ar fi putut fi expuse la virusul febrei aftoase, cu probabilitate mare, îndeosebi prin transport din exploataţiile ce prezintã risc sau prin contact cu persoane sau echipamente ce au avut contact cu exploataţiile expuse riscului.
1.3. Examinarea clinicã trebuie sã ia în considerare transmiterea febrei aftoase, ce include perioada de incubaţie menţionatã la art. 2 lit. h) din norma sanitarã veterinarã şi modul în care sunt ţinute animalele din specii receptive.
1.4. Trebuie sã fie examinate în detaliu înregistrãrile relevante ţinute în exploataţie, în special cu privire la informaţiile solicitate de legislaţia comunitarã cu privire la sãnãtatea animalelor şi, dupã caz, referitoare la morbiditate, mortalitate şi avort, observaţii clinice, modificãri ale productivitãţii şi ale aportului de hranã, achiziţionare sau vânzare de animale, vizita persoanelor posibil a fi contaminate şi alte informaţii anamnetice importante.
2. Proceduri de prelevare de probe
2.1. Prevederi generale
2.1.1. Prelevarea serologicã va fi efectuatã:
2.1.1.1. în conformitate cu recomandãrile echipei epidemiologice stabilite în cadrul grupului de experţi menţionat la art. 75 din norma sanitarã veterinarã; şi
2.1.1.2. pentru efectuarea trasabilitãţii şi furnizãrii de dovezi, luând, de asemenea, în considerare definiţia cuprinsã în anexa nr. 1, pentru a se demonstra absenţa unei infecţii anterioare.
2.1.2. Atunci când prelevarea de probe este efectuatã în cadrul supravegherii bolii dupã un focar, acţiunile nu vor începe înainte cu cel puţin 21 de zile de la eliminarea animalelor receptive din exploataţia/exploataţiile infectatã/infectate şi efectuarea operaţiunilor preliminare de curãţare şi dezinfecţie, dacã nu este altfel prevãzut în prezenta anexã.
2.1.3. Prelevarea de probe de la animalele din specii receptive este efectuatã în conformitate cu prevederile prezentei anexe în fiecare caz în care ovinele şi caprinele sau alte animale receptive ce nu manifestã semne clinice clare sunt implicate într-un focar şi în special atunci când astfel de animale au fost izolate de bovine şi porcine.
2.2. Prelevarea de probe în exploataţii
În exploataţiile în care este suspicionatã prezenţa febrei aftoase, dar în absenţa semnelor clinice, ovinele şi caprinele şi, la recomandarea echipei epidemiologice, şi alte specii receptive pot fi examinate în conformitate cu un protocol de prelevare corespunzãtor pentru a detecta o prevalenţã de 5% a bolii cu un nivel de confidenţã de cel puţin 95%.
2.3. Prelevarea de probe în zonele de protecţie
Pentru a obţine ridicarea mãsurilor prevãzute la art. 19-33 din norma sanitarã veterinarã în conformitate cu art. 34 din norma sanitarã veterinarã, toate exploataţiile din cadrul perimetrului zonei de protecţie, unde ovinele şi caprinele nu au fost în contact direct şi strâns cu animale din specia bovine, în timpul unei perioade ce cel puţin 21 de zile anterioare prelevãrii probelor, sunt examinate în conformitate cu un protocol de prelevare corespunzãtor pentru a detecta o prevalenţã a bolii de 5% cu un nivel de confidenţã de cel puţin 95%.
Totuşi, autoritatea competentã poate decide, atunci când circumstanţele epidemiologice permit şi în special în aplicarea mãsurilor prevãzute de art. 34 alin. (1) lit. b), ca probele sã nu fie prelevate mai devreme de 14 zile de la eliminarea animalelor receptive din exploataţia/exploataţiile infectatã/infectate şi efectuarea operaţiunilor preliminare de curãţare şi dezinfecţie, în baza condiţiei ca prelevarea sã fie efectuatã în conformitate cu pct. 2.3 ce utilizeazã parametri statistici corespunzãtori, pentru a detecta prevalenţa bolii de 2% în cadrul turmei, cu nivel de confidenţã de minimum 95%.
2.4. Prelevarea de probe în zonele de supraveghere
Pentru a obţine ridicarea mãsurilor prevãzute la art. 35-41 din norma sanitarã veterinarã în conformitate cu art. 42 din norma sanitarã veterinarã, sunt examinate exploataţiile din cadrul perimetrului zonei de supraveghere, îndeosebi unde sunt ţinute ovine şi caprine, unde prezenţa febrei aftoase trebuie sã fie suspectatã în absenţa semnelor clinice. În scopul acestei supravegheri, modelul unei prelevãri în mai multe stadii este suficient, cu condiţia ca probele sã fie prelevate:
2.4.1. în exploataţiile din toate unitãţile administrative în cadrul perimetrului zonei unde ovinele şi caprinele nu au fost în contact strâns şi direct cu bovinele în decursul unei perioade de cel puţin 30 de zile anterioare prelevãrii probelor;
2.4.2. în cât mai multe exploataţii menţionate anterior, atâtea câte sunt necesare pentru a detecta cel puţin o exploataţie infectatã, cu un nivel de confidenţã de minimum 95%, dacã prevalenţa estimatã a bolii a fost de 2%, distribuitã egal în toatã zona;
2.4.3. de la cât mai multe ovine şi caprine per exploataţie, atâtea câte sunt necesare încât sã se detecteze o prevalenţã a bolii în turmã de 5%, cu un nivel minim de confidenţã de 95%, şi de la toate ovinele şi caprinele, dacã existã mai puţin de 15 ovine şi caprine în exploataţie.
2.5. Prelevarea de probe pentru monitorizare
2.5.1. Pentru monitorizarea suprafeţelor din afara zonelor stabilite în conformitate cu prevederile art. 19 şi, în special, pentru a demonstra absenţa infecţiei în populaţia de ovine şi caprine ce nu este în contact direct şi apropiat cu bovine sau porcine nevaccinate, un protocol de prelevare de probe recomandat de OIE în scopul monitorizãrii sau un protocol de prelevare dupã cum este prevãzut la pct. 2.4 trebuie aplicat, cu diferenţa, în comparaţie cu pct. 2.4.2, cã prevalenţa estimatã a turmei este stabilitã la 1%.
3. Numãrul de probe calculate în conformitate cu cerinţele pct. 2.2, 2.3 şi 2.4.3 va fi crescut pentru a lua în considerare sensibilitatea diagnosticului stabilit de testul utilizat.

ANEXA 4
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

PRINCIPII ŞI PROCEDURI DE CURÃŢARE ŞI DEZINFECŢIE

1. Principii şi proceduri generale
1.1. Operaţiunile de curãţare şi dezinfecţie prevãzute la art. 11 al prezentei norme sanitare veterinare sunt efectuate sub supraveghere oficialã şi în conformitate cu instrucţiunile date de medicul veterinar oficial.
1.2. Dezinfectanţii ce urmeazã sã fie utilizaţi şi concentraţiile acestora trebuie sã fie oficial recunoscuţi/recunoscute de cãtre Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor cã asigurã distrugerea virusului febrei aftoase.
1.3. Activitatea dezinfectanţilor nu trebuie diminuatã prin depozitare prelungitã.
1.4. Alegerea dezinfectanţilor şi a procedurilor de dezinfecţie trebuie sã fie fãcutã luându-se în calcul natura spaţiilor, vehiculelor şi a obiectelor ce urmeazã sã fie tratate.
1.5. Condiţiile în care sunt utilizaţi agenţii de degresare şi dezinfectanţii trebuie sã asigure cã eficacitatea acestora nu este diminuatã. În special, trebuie sã fie respectaţi parametrii tehnici prevãzuţi de fabricant, precum presiunea, temperatura minimã şi durata de contact solicitatã. Activitatea dezinfectantului nu trebuie sã fie compromisã prin interacţiunea cu alte substanţe, precum agenţii de degresare.
1.6. Independent de dezinfectanţii utilizaţi, se aplicã urmãtoarele reguli generale:
1.6.1. udarea completã a aşternutului şi a gunoiului, precum şi a materiilor fecale cu dezinfectant;
1.6.2. spãlarea şi curãţarea prin ştergere şi curãţarea cu peria a tuturor suprafeţelor posibil contaminate, în special a solului, podelelor, rampelor şi a pereţilor, dupã îndepãrtarea sau demontarea, dupã caz, a echipamentului sau a instalaţiilor, care altfel ar diminua eficienţa procedurilor de curãţare şi dezinfecţie;
1.6.3. aplicarea ulterioarã a dezinfectantului pentru o duratã de timp minimã de contact, aşa cum este stipulatã în recomandãrile fabricanţilor;
1.6.4. apa utilizatã pentru operaţiunile de curãţare urmeazã sã fie eliminatã, astfel încât sã se evite orice risc de rãspândire a virusului febrei aftoase şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial.
1.7. Atunci când spãlarea este efectuatã cu lichide aplicate sub presiune şi dupã dezinfecţie, trebuie sã fie evitatã recontaminarea pãrţilor în prealabil curãţate şi dezinfectate.
1.8. Trebuie inclusã spãlarea, dezinfecţia sau distrugerea echipamentului, instalaţiilor, articolelor sau a compartimentelor susceptibile a fi contaminate.
1.9. Operaţiunile de curãţare şi dezinfecţie solicitate în cadrul prezentei norme sanitare veterinare trebuie sã fi consemnate în registrul exploataţiei sau, în cazul vehiculelor, în jurnalul acestora şi, atunci când este necesarã autorizarea oficialã, acestea sã fie certificate de medicul veterinar oficial care efectueazã supervizarea.
2. Prevederi speciale privind curãţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate
2.1. Curãţarea şi dezinfecţia preliminarã
2.1.1. În timpul tãierii animalelor se iau toate mãsurile necesare pentru a evita sau a minimaliza rãspândirea virusului febrei aftoase. Aceasta include, printre altele, instalarea echipamentului temporar de dezinfecţie, aprovizionarea cu îmbrãcãminte de protecţie, duşuri, decontaminarea echipamentului utilizat, a instrumentelor şi a facilitãţilor şi întreruperea energiei electrice ce alimenteazã sistemele de ventilaţie.
2.1.2. Carcasele animalelor ucise trebuie sã fie pulverizate cu dezinfectant şi îndepãrtate de pe exploataţie în recipiente acoperite şi etanşe, în vederea procesãrii şi neutralizãrii.
2.1.3. De îndatã ce carcasele animalelor din speciile receptive au fost îndepãrtate, în vederea procesãrii şi neutralizãrii, acele pãrţi ale exploataţiei în care aceste animale au fost cazate şi orice alte pãrţi ale altor clãdiri, curţi etc. contaminate în timpul uciderii, tãierii sau examinãrii post-mortem trebuie pulverizate cu dezinfectante autorizate în acest scop.
2.1.4. Orice ţesut sau sângele ce ar fi putut fi vãrsat în timpul tãierii sau examinãrii postmortem şi orice contaminare semnificativã a clãdirilor, curţilor, ustensilelor etc. trebuie sã fie colectate cu atenţie şi neutralizate împreunã cu carcasele.
2.1.5. Dezinfectantul utilizat trebuie sã rãmânã pe suprafaţã cel puţin 24 de ore.
2.2. Curãţarea şi dezinfecţia finalã
2.2.1. Grãsimea şi murdãria trebuie sã fie îndepãrtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent de degresare şi spãlare cu apã rece.
2.2.2. Dupã spãlare cu apã rece, trebuie sã se pulverizeze cu dezinfectant.
2.2.3. Dupã 7 zile, clãdirile trebuie sã fie tratate din nou cu un agent de degresare, clãtite cu apã rece, pulverizate cu dezinfectant şi clãtite din nou cu apã rece.
3. Dezinfecţia aşternutului, a gunoiului de grajd şi a purinului contaminat
3.1. Faza solidã a gunoiului de grajd şi aşternutul utilizat trebuie stivuite pentru a se încãlzi, preferabil prin adãugarea a 100 kg oxid de calciu granulat (var nestins) la 1 mc gunoi de grajd, ce asigurã o temperaturã de cel puţin 70°C în toatã grãmada, pulverizate cu dezinfectant şi lãsate cel puţin 42 de zile, timp în care grãmada trebuie sã fie ori acoperitã, ori restivuitã, pentru a asigura tratamentul termic al tuturor straturilor.
3.2. Faza lichidã a gunoiului de grajd şi purinului trebuie depozitatã pentru cel puţin 42 de zile dupã ultima adãugare de material infectant. Aceastã perioadã poate fi extinsã dacã purinul a fost contaminat sever sau în condiţii climatice nefavorabile. Perioada poate fi scurtatã dacã a fost adãugat dezinfectant, astfel încât sã se modifice suficient pH-ul în toatã masa substanţei, încât sã fie distrus virusul febrei aftoase.
4. Cazuri speciale
4.1. Atunci când, din motive tehnice sau de securitate, procedurile de curãţare şi dezinfecţie nu pot fi finalizate în conformitate cu prezenta normã sanitarã veterinarã, clãdirile sau incintele trebuie sã fie curãţate şi dezinfectate pe cât de mult posibil pentru a evita rãspândirea virusului febrei aftoase şi trebuie sã rãmânã nelocuite de animale din speciile receptive pentru cel puţin un an.
4.2. Prin derogare de la pct. 2.1 şi 2.2, în cazul exploataţiilor în aer liber, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili proceduri specifice de curãţare şi dezinfecţie, luându-se în considerare tipul exploataţiei şi condiţiile climatice.
4.3. Prin derogare de la pct. 3, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili proceduri specifice pentru dezinfecţia bãlegarului şi gunoiului de grajd, în conformitate cu datele ştiinţifice care sã dovedeascã faptul cã procedura asigurã distrugerea eficientã a virusului febrei aftoase.

ANEXA 5
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

REPOPULAREA EXPLOATAŢIILOR

1. Principii generale
1.1. Repopularea nu trebuie sã înceapã înainte de 21 de zile de la efectuarea dezinfecţiei finale a exploataţiei.
1.2. Animalele destinate repopulãrii pot fi introduse doar în urmãtoarele condiţii:
1.2.1. animalele nu trebuie sã provinã din zone supuse restricţiilor de sãnãtate animalã în ceea ce priveşte febra aftoasã;
1.2.2. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã fie asiguratã cã orice virus rezidual al febrei aftoase posibil poate fi detectat la animalele destinate repopulãrii fie pe baza semnelor clinice, în cazul bovinelor sau porcinelor, fie prin investigaţii de laborator, în cazul altor specii receptive la febra aftoasã, efectuate la sfârşitul perioadei de observaţie specificate la pct. 1.3;
1.2.3. pentru a asigura rãspunsul imun adecvat menţionat la pct. 1.2.2 la animalele destinate repopulãrii, acestea trebuie:
a) fie sã fie originare, fie sã provinã dintr-o exploataţie situatã într-o zonã cu o razã de cel puţin 10 km centratã pe acea exploataţie, unde nu a fost niciun focar de febrã aftoasã cel puţin 30 de zile;
b) fie sã fi fost testate printr-un test conform anexei nr. 13 pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase, efectuat pe probe prelevate înainte de introducerea animalelor în exploataţie, şi au dat rezultate negative.
1.3. Indiferent de tipul de creştere practicat în exploataţie, repopularea trebuie sã fie conformã cu urmãtoarele proceduri:
1.3.1. animalele trebuie sã fie introduse în toate unitãţile şi clãdirile exploataţiei în cauzã;
1.3.2. în cazul unei exploataţii ce conţine mai mult de o unitate sau o clãdire, repopularea nu este necesar sã fie efectuatã pentru fiecare unitate sau clãdire în acelaşi timp. Totuşi, niciun animal din speciile receptive la febra aftoasã nu poate pãrãsi exploataţia pânã când toate animalele reintroduse în toate unitãţile şi clãdirile au îndeplinit toate procedurile repopulãrii;
1.3.3. animalele trebuie sã fie supuse inspecţiei clinice la fiecare 3 zile, pentru primele 14 zile dupã introducerea acestora;
1.3.4. în timpul perioadei de la 15 la 28 de zile dupã reintroducere, animalele urmeazã sã fie supuse inspecţiei clinice o datã pe sãptãmânã;
1.3.5. nu mai devreme de 28 de zile de la ultima reintroducere, toate animalele sunt examinate clinic şi se preleveazã probe în vederea testãrii prezenţei anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase, în conformitate cu cerinţele pct. 2.2 din anexa nr. 3.
1.4. Procedura de repopulare trebuie consideratã încheiatã atunci când mãsurile prevãzute la pct. 1.3.5 s-au finalizat cu rezultate negative.
2. Extinderea mãsurilor şi derogãri
2.1. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate impune:
2.1.1. utilizarea animalelor-santinelã, în special în exploataţii dificil de curãţat şi dezinfectat şi în special în exploataţiile în aer liber. Prevederi detaliate privind utilizarea de animale-santinelã pot fi stabilite în conformitate cu procedura comunitarã;
2.1.2. mãsuri suplimentare de siguranţã şi pentru combatere în cadrul repopulãrii.
2.2. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate acorda derogãri de la mãsurile prevãzute la pct. 1.3.2-1.3.4 atunci când repopularea este efectuatã dupã ce au trecut 3 luni de la ultimul focar dintr-o zonã cu o razã de 10 km, având ca centru exploataţia supusã operaţiunii de repopulare.
3. Repopularea în conexiune cu vaccinarea de necesitate
3.1. Repopularea într-o zonã de vaccinare stabilitã în conformitate cu art. 50 trebuie efectuatã fie în conformitate cu pct. 1 şi 2 ale prezentei anexe, fie în conformitate cu art. 56 alin. (2) sau alin. (4) lit. a), c) şi d) din norma sanitarã veterinarã.
3.2. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza repopularea exploataţiilor situate în afara zonei de vaccinare cu animale vaccinate, dupã finalizarea mãsurilor prevãzute la art. 58 din norma sanitarã veterinarã şi în baza urmãtoarelor condiţii:
3.2.1. proporţia animalelor vaccinate utilizate pentru repopulare depãşeşte 75%, caz în care, nu înainte de 28 de zile de la ultima reintroducere a animalelor din specii receptive, animalele vaccinate sunt testate în vederea detectãrii anticorpilor împotriva proteinelor nonstructurale, în mod aleatoriu, prelevarea de probe utilizând parametrii statistici prevãzuţi la pct. 2.2 din anexa nr. 3, iar pentru animalele nevaccinate se aplicã prevederile pct. 1 al prezentei anexe; sau
3.2.2. proporţia animalelor vaccinate nu depãşeşte 75%, caz în care animalele nevaccinate sunt considerate santinele şi se aplicã prevederile pct. 1.

ANEXA 6
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

RESTRICŢII PRIVIND MIŞCAREA ECVIDEELOR

1. Mãsuri minime
Atunci când a fost confirmat cel puţin un focar de febrã aftoasã în conformitate cu art. 10, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã asigure cã ecvideele nu sunt expediate cãtre alte state membre ale Uniunii Europene decât dacã sunt însoţite, pe lângã documentul de identificare prevãzut de Normele privind organizarea stud-book-ului, certificarea originii şi comerţul cu ecvidee de rasã purã, aprobate prin <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 464/2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 august 2006, ce preia în legislaţia naţionalã prevederile Deciziei Comisiei 93/623/CE , şi de un certificat de sãnãtate, prevãzut în anexa nr. 3 la Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate a animalelor ce guverneazã mişcarea ecvideelor şi importul lor din ţãri terţe, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 90/426/CE .
2. Mãsuri suplimentare recomandate
2.1. Mãsuri în timpul interdicţiilor de mişcare
În cazul în care Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor aplicã o interdicţie de mişcare completã, aşa cum este prevãzutã la art. 7 alin. (3) din norma sanitarã veterinarã, transportul ecvideelor din exploataţii supuse restricţiilor stabilite la art. 4 şi 10 poate fi autorizat pentru ecvidee ce necesitã tratament veterinar special în incintele fãrã animale din speciile receptive, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
2.1.1. urgenţa trebuie sã fie doveditã prin documente de cãtre medicul veterinar de serviciu, 24 de ore din 24, 7 zile din 7;
2.1.2. trebuie sã poatã fi prezentat acordul de la clinica de destinaţie;
2.1.3. operaţiunea de transport trebuie sã fie autorizatã de autoritatea competentã, care trebuie sã fie accesibilã 24 de ore din 24, 7 zile din 7;
2.1.4. ecvideele trebuie sã fie însoţite pe timpul transportului de un document de identificare în conformitate cu norma aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale nr. 464/2006 , ce preia în legislaţia naţionalã prevederile Deciziei Comisiei 93/623/CE ; sau
2.1.5. medicul veterinar de serviciu trebuie sã fie informat despre rutã înainte de plecare;
2.1.6. ecvideele trebuie sã fie îngrijite şi tratate cu un dezinfectant eficient;
2.1.7. ecvideele trebuie sã fie transportate într-un mijloc de transport special pentru ecvine, care sã fie recunoscut ca atare, sã fie curãţat şi dezinfectat înainte şi dupã utilizare.
2.2. Controale ale ecvideelor în relaţie cu zonele de protecţie şi de supraveghere
2.2.1. Mişcarea ecvideelor în afara zonelor de protecţie şi de supraveghere nu este supusã condiţiilor adiţionale faţã de cele ce rezultã din norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 90/426/CEE .
2.2.2. Mişcarea ecvideelor în interiorul zonelor de protecţie şi de supraveghere stabilite în conformitate cu art. 19 din norma sanitarã veterinarã este supusã urmãtoarelor condiţii:
2.2.2.1. utilizarea ecvideelor ţinute în exploataţii situate în zonele de protecţie şi de supraveghere ce nu deţin animale din speciile receptive poate fi autorizatã în zona de protecţie, care va fi supusã mãsurilor de curãţare şi dezinfecţie corespunzãtoare, şi nu poate fi restricţionatã în ceea ce priveşte incintele situate în zona de supraveghere;
2.2.2.2. ecvideele pot fi transportate fãrã restricţii, în mijloace de transport speciale, cãtre o exploataţie care nu deţine animale din speciile receptive;
2.2.2.3. în cazuri excepţionale, autoritatea competentã poate autoriza transportul de ecvidee, în mijloace de transport speciale sau înregistrate, dintr-o exploataţie ce nu deţine animale din speciile receptive cãtre altã exploataţie ce deţine animale din speciile receptive, situatã în zona de protecţie, cu condiţia curãţãrii şi dezinfecţiei mijlocului de transport înainte de încãrcarea animalelor şi înainte de pãrãsirea exploataţiei de destinaţie;
2.2.2.4. circulaţia ecvideelor poate fi permisã pe drumurile publice, pe pãşuni ce aparţin exploataţiilor ce nu deţin animale din specii receptive şi în spaţiile destinate exerciţiilor.
2.2.3. Nu trebuie restricţionate colectarea de material seminal, ovule şi embrioni de ecvine de la animale donatoare din exploataţii din zonele de protecţie şi supraveghere ce nu deţin animale din speciile receptive şi transportul de material seminal, ovule şi embrioni de ecvine cãtre ecvine receptoare din exploataţii ce nu deţin animale din speciile receptive.
2.2.4. Vizitele proprietarilor de ecvidee, ale medicului veterinar, ale celui care face însãmânţarea şi ale potcovarului în exploataţiile din zonele de supraveghere ce deţin animale din speciile receptive, dar care nu sunt supuse restricţiilor prevãzute la art. 4 şi 10 din norma sanitarã veterinarã sunt supuse urmãtoarelor condiţii:
2.2.4.1. ecvideele sunt ţinute separat de animalele din specii receptive şi accesul persoanelor menţionate anterior la animalele din specii receptive este prevenit în mod eficace;
2.2.4.2. toţi vizitatorii trebuie sã fie înregistraţi;
2.2.4.3. sunt efectuate curãţarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a încãlţãmintei vizitatorilor.

ANEXA 7
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

TRATAMENTUL PRODUSELOR
pentru a asigura distrugerea virusului febrei aftoase

PARTEA A
Produse de origine animalã

1. Produse din carne ce au fost supuse cel puţin unuia din tratamentele prevãzute în prima coloanã a tabelului 1 din anexa nr. 3 la norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE .
2. Pieile prelucrate şi neprelucrate, conform cu cerinţele art. 20 şi pct. A (2) (c) sau (d) ale cap. VI din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.
3. Lânã de oaie, pãr de rumegãtoare şi pãr de porc, în conformitate cu cerinţele art. 20 şi pct. A (1) ale cap. VI din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.
4. Produse derivate de la animale din specii receptive, ce au fost supuse:
a) fie unui tratament termic efectuat într-un recipient închis ermetic, cu o valoare F(0) de 3 sau mai mare;
b) fie unui tratament termic în care temperatura la centru atinge cel puţin 70°C, timp de cel puţin 60 de minute.
5. Sânge şi produse derivate din sânge de la animale din speciile receptive utilizate în scopuri tehnice, inclusiv produse farmaceutice, produse pentru diagnostic in vitro şi reactivi de laborator ce sunt supuşi cel puţin unuia din tratamentele menţionate la pct. B (3) (e) (ii) al cap. IV din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.
6. Unturã şi grãsimi topite ce au fost supuse tratamentului termic menţionat la pct. B (2) (d) (iv) al cap. IV din anexa nr. VII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.
7. Hranã pentru animale de companie şi articole de masticat pentru câini ce sunt în conformitate cu cerinţele pct. B (2), (3) sau (4) al cap. II din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.
8. Trofee de vânãtoare de la ungulate ce sunt în conformitate cu cerinţele pct. A (1), (3) sau (4) al cap. VII din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.
9. Membrane naturale care, în conformitate cu cap. 1 al anexei la Norma sanitarã veterinarã şi pentru siguranţa alimentelor care stabileşte cerinţele de sãnãtate a animalelor şi de sãnãtate publicã care reglementeazã comerţul şi importul în Comunitatea Europeanã de produse care nu sunt supuse cerinţelor stabilite de regulile comunitare specifice la care se referã cap. I din anexa nr. 1 la Norma sanitarã veterinarã privind controalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animalã, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 21/2003 , iar în ceea ce priveşte agenţii patogeni, Norma sanitarã veterinarã privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animalã, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/2002 , aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 245/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva 92/118/CEE , au fost curãţate, rãzuite şi fie sãrate cu clorurã de sodiu timp de 30 de zile, fie înãlbite sau uscate dupã rãzuire şi au fost protejate împotriva recontaminãrii dupã tratament.

PARTEA B
Produse ce nu sunt de origine animalã

Paie şi furaje ce:
a) fie au fost supuse acţiunii:
(i) vaporilor de apã într-o camerã închisã timp de cel puţin 10 minute şi la o temperaturã minimã de 80°C; sau
(ii) vaporilor de formol (formaldehidã gaz) produşi într-o camerã ţinutã închisã timp de cel puţin 8 ore şi la o temperaturã minimã de 19°C, utilizând soluţii comerciale de concentraţie 35-40%;
b) fie au fost depozitate sub formã de pachete sau baloţi în adãposturi ale locaţiilor situate nu mai aproape de 2 km de cel mai apropiat focar de febrã aftoasã şi nu sunt eliberate din acele locaţii înainte de a trece cel puţin 3 luni de la finalizarea mãsurilor de curãţare şi dezinfecţie prevãzute la art. 11 şi, în orice caz, nu înaintea ridicãrii restricţiilor în zona de protecţie.

ANEXA 8
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

PARTEA A
Tratamentul cãrnii proaspete

1. Carne proaspãtã dezosatã
Carnea, dupã cum este descrisã de Regulamentul Parlamentului şi Consiliului European nr. 853/2004 (CE), împreunã cu diafragma, dar excluzând organele interne, de la care s-a îndepãrtat osul şi principalii ganglioni limfatici accesibili.
2. Organe fasonate:
a) inima, de la care au fost îndepãrtaţi complet ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv şi grãsimea aderentã;
b) ficatul, de la care au fost îndepãrtaţi complet ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv şi grãsimea aderentã;
c) muşchii maseteri în întregime, incizaţi în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi Consiliului nr. 854/2004 (CE), de la care au fost complet îndepãrtaţi ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv şi grãsimea aderentã;
d) limba cu epiteliu, fãrã os, cartilagiu şi amigdale;
e) pulmonii, de la care au fost îndepãrtate traheea şi ganglionii limfatici bronhici şi mediastinali şi bronhiile principale;
f) alte organe fãrã os sau cartilaj, de la care au fost complet îndepãrtaţi ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv, grãsimea aderentã şi mucoasele.
3. Maturarea:
a) maturarea carcaselor la o temperaturã mai mare de +2°C timp de cel puţin 24 de ore;
b) valoarea pH-ului mãsuratã în mijlocul muşchiului Longissimus dorsi mai micã de 6,0.
4. Trebuie sã fie aplicate mãsuri eficiente pentru a evita contaminarea încrucişatã.

PARTEA B
Mãsuri suplimentare aplicabile producţiei de carne proaspãtã de la animale din speciile receptive ce provin din zona de supraveghere

1. Carnea proaspãtã, excluzând capetele, masa visceralã şi organele necomestibile, destinate punerii pe piaţã în afara zonei de protecţie şi de supraveghere, trebuie sã fie produsã în conformitate cu cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii suplimentare:
a) în cazul rumegãtoarelor:
(i) animalele au fost supuse controalelor prevãzute la art. 22 alin. (2) din norma sanitarã veterinarã; şi
(ii) carnea este supusã tratamentului prevãzut la pct. 1, 3 şi 4 ale pãrţii A din prezenta anexã;
b) în cazul tuturor animalelor din specii receptive:
(i) animalele au fost permanent în exploataţie cel puţin 21 de zile şi sunt identificate astfel încât sã permitã identificarea exploataţiei de origine;
(ii) animalele au fost supuse controalelor prevãzute la art. 22 alin. (2) din norma sanitarã veterinarã; şi
(iii) carnea este identificatã în mod clar şi reţinutã sub supraveghere oficialã cel puţin 7 zile şi nu este pusã în circulaţie pânã ce nu a fost oficial exclusã orice suspiciune de infecţie cu virusul febrei aftoase în exploataţia de origine, la sfârşitul perioadei de reţinere;
c) în cazul tuturor animalelor din specii receptive:
(i) animalele au fost ţinute timp de 21 de zile fãrã întrerupere în exploataţia de origine, timp în care niciun animal din speciile receptive la febra aftoasã nu a fost introdus în exploataţie;
(ii) animalele au fost supuse controalelor prevãzute la art. 22 alin. (2) din norma sanitarã veterinarã în decursul celor 24 de ore de la încãrcare;
(iii) probele prelevate în conformitate cu cerinţele statistice prevãzute la pct. 2.2 din anexa nr. 3 au fost testate cu rezultat negativ printr-un test în vederea detectãrii anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase, în decurs de 48 de ore de la încãrcare; şi
(iv) carnea este reţinutã sub control oficial timp de 24 de ore şi nu este pusã în circulaţie înainte ca o inspecţie repetatã a animalelor din exploataţia de origine sã excludã la inspecţia clinicã prezenţa animalelor infectate sau suspecte de a fi infectate.
2. Organele fasonate trebuie marcate cu marca de sãnãtate prevãzutã de norma sanitarã veterinarã aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2002/99/CE , şi trebuie supuse unuia dintre tratamentele prevãzute la pct. 1 al pãrţii A din anexa nr. 7.
3. Alte produse sunt supuse tratamentului prevãzut la art. 30 din norma sanitarã veterinarã.

ANEXA 9
-------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

TRATAMENTUL LAPTELUI
pentru a asigura distrugerea virusului febrei aftoase

PARTEA A
Lapte şi produse lactate destinate consumului uman

Urmãtoarele tratamente sunt recunoscute a furniza garanţii suficiente cu privire la distrugerea virusului febrei aftoase din lapte şi produse lactate destinate consumului uman. Trebuie sã fie luate precauţii necesare pentru a evita contactul laptelui sau al produselor lactate cu o sursã potenţialã de virus al febrei aftoase dupã procesare.
1. Laptele destinat consumului uman trebuie sã fie supus cel puţin unuia dintre urmãtoarele tratamente:
1.1. sterilizare la un nivel de cel puţin F(0)3;
1.2. tratament UHT*1);
1.3. tratament HTST*2), aplicat de douã ori pentru lapte cu un pH egal sau superior valorii 7,0;
1.4. tratament HTST al laptelui cu un pH mai mic de 7,0;
1.5. HTST combinat cu alt tratament fizic:
1.5.1. fie prin scãderea pH-ului sub 6 timp de cel puţin o orã;
1.5.2. fie prin încãlzire suplimentarã la 72°C sau mai mult, combinatã cu desicarea.
2. Produsele lactate trebuie sã fie supuse unuia dintre tratamentele de mai sus sau sã fie produse din lapte tratat în conformitate cu pct. 1.
3. Oricare alt tratament este decis în conformitate cu procedura comunitarã, în special în ceea ce priveşte produsele pe bazã de lapte crud ce sunt supuse unei perioade prelungite de maturare ce include o scãdere a pH-ului sub 6.

PARTEA B
Lapte şi produse lactate ce nu sunt destinate consumului uman şi lapte şi produse lactate destinate consumului de cãtre animale

Urmãtoarele tratamente sunt recunoscute a furniza garanţii suficiente cu privire la distrugerea virusului febrei aftoase din lapte şi din produsele lactate ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt destinate consumului de cãtre animale. Trebuie sã se ia precauţiile necesare pentru a evita contactul laptelui sau al produselor lactate cu orice sursã potenţialã de virus al febrei aftoase dupã prelucrare.
1. Laptele ce nu este destinat consumului uman şi laptele destinat consumului de cãtre animale trebuie sã fie supus cel puţin unuia dintre urmãtoarele tratamente:
1.1. sterilizare la un nivel de cel puţin F(0)3;
1.2. UHT*1), combinat cu alt tratament fizic menţionat fie în pct. 1.4.1, fie în pct. 1.4.2;
1.3. HTST*2), aplicat de douã ori;
1.4. HTST combinat cu alt tratament fizic:
1.4.1. fie prin scãderea pH-ului sub 6 timp de cel puţin o orã;
1.4.2. fie prin încãlzirea suplimentarã la 72°C sau mai mult, combinatã cu desicarea.
2. Produsele lactate trebuie sã fie supuse unuia dintre tratamentele de mai sus sau sã fie produse din lapte tratat în conformitate cu pct. 1.
3. Zerul destinat hrãnirii animalelor din speciile receptive, produs din lapte tratat dupã cum este descris la pct. 1, trebuie sã fie colectat la cel puţin 16 ore dupã coagularea laptelui, iar pH-ul acestuia trebuie sã fie înregistrat ca fiind mai mic de 6,0 înainte de a fi transportat cãtre exploataţia de porcine.
----
*1) UHT (Ultra-High Temperature) = pasteurizare înaltã la temperatura de 132°C timp de cel puţin o secundã.
*2) HTST (High Temperature Short Time) = pasteurizare ultrarapidã la temperaturã de 72°C timp de cel puţin 15 secunde sau pasteurizare echivalentã ce dã o reacţie negativã la un test pentru fosfatazã.

ANEXA 10
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

CRITERII
pentru decizia de a aplica vaccinarea preventivã şi linii directoare pentru programele de vaccinare de necesitate


1. Criterii pentru decizia de a aplica vaccinarea de protecţie*)


 ┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐
 │                                  │                  Decizie                  │
 │             Criterii             ├──────────────────────┬────────────────────┤
 │                                  │   Pentru vaccinare   │Împotriva vaccinãrii│
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Densitatea populaţiei             │Mare                  │Mica                │
 │de animale receptive              │                      │                    │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Principalele specii afectate      │Porcine               │Rumegãtoare         │
 │clinic                            │                      │                    │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Mişcarea animalelor sau           │Dovezi                │Nicio dovadã        │
 │a produselor potenţial infectate  │                      │                    │
 │în afara zonei de protecţie       │                      │                    │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Probabilitatea de rãspândire      │Mare                  │Micã sau absentã    │
 │a virusului din exploataţia       │                      │                    │
 │infectatã pe calea aerului        │                      │                    │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Vaccin corespunzãtor              │Disponibil            │Nu este disponibil  │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Originea focarelor (trasabilitate)│Necunoscutã           │Cunoscutã           │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Curba de incidenţã a focarelor    │Creştere rapidã       │Puţin pronunţatã sau│
 │                                  │                      │uşor ascendentã     │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Distribuţia focarelor             │Amplã                 │Limitatã            │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Reacţia publicã la politica de    │Puternicã             │Slabã               │
 │eradicare totalã (stamping out)   │                      │                    │
 ├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤
 │Acceptarea regionalizãrii dupã    │Da                    │Nu                  │
 │vaccinare                         │                      │                    │
 └──────────────────────────────────┴──────────────────────┴────────────────────┘


----
*) În conformitate cu raportul Comitetului Ştiinţific privind Sãnãtatea Animalã 1999.

2. Criterii suplimentare pentru decizia de a introduce vaccinarea de necesitate


 

 ┌─────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
 │                                 │                        Decizie                        │
 │            Criterii             ├───────────────────────────┬───────────────────────────┤
 │                                 │     Pentru vaccinare      │   Împotriva vaccinãrii    │
 ├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
 │Acceptarea regionalizãrii        │Cunoscutã                  │Necunoscutã                │
 │de cãtre ţãrile terte            │                           │                           │
 ├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
 │Evaluarea economica a            │Daca este previzibil       │Dacã este previzibil ca    │
 │strategiilor de combatere        │ca o strategie de          │o strategie de combatere   │
 │ce intrã în competiţie           │combatere fãrã vaccinare   │cu vaccinare de necesitate │
 │                                 │de necesitate ar putea     │ar putea sã conducã        │
 │                                 │sã conducã la o creştere   │la o creştere semnificativã│
 │                                 │semnificativã a pierderilor│a pierderilor economice    │
 │                                 │economice în sectoarele    │in sectoarele agricole şi  │
 │                                 │agricole şi neagricole     │neagricole                 │
 ├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
 │Este previzibil ca regula        │Da                         │Nu                         │
 │de 24/48 de ore sã nu poatã      │                           │                           │
 │fi efectiv implementatã timp     │                           │                           │
 │de douã zile consecutiv*1)       │                           │                           │
 ├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
 │Impactul psihologic îi social    │Da                         │Nu                         │
 │semnificativ al politicii de     │                           │                           │
 │stamping out                     │                           │                           │
 ├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤
 │Existenţa de exploataţii mari    │Da                         │Nu                         │
 │de creştere intensivã intr-o zonã│                           │                           │
 │cu o densitate micã a efectivului│                           │                           │
 └─────────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────┘


----
*1) Regula de 24/48 de ore înseamnã:
a) efectivele infectate din exploataţiile menţionate la art. 10 nu pot fi eliminate în decurs de 24 de ore de la confirmarea bolii; şi
b) tãierea preventivã a animalelor ce ar putea sã fie infectate sau contaminate nu poate fi efectuatã în siguranţã în mai puţin de 48 de ore.

3. Definiţia zonelor de efective dens populate (DPLAs)
3.1. Atunci când se decide asupra mãsurilor ce trebuie luate în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare şi, în special, a mãsurilor prevãzute la art. 50 alin. (2) din norma sanitarã veterinarã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, suplimentar unei evaluãri epidemiologice complete, considerã definiţiile DPLAs aşa cum sunt prevãzute la pct. 3.2 sau, dupã caz, la art. 2 lit. u) din Norma sanitarã veterinarã cu privire la mãsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobatã prin Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 67/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 şi 707 bis din 5 august 2005, ce transpune în legislaţia naţionalã Directiva Consiliului 2001/89/CE , şi utilizeazã definiţia ce este mai strictã.
Definiţia poate fi modificatã în lumina noilor dovezi ştiinţifice, în conformitate cu procedura comunitarã.
3.2. Animale din specii receptive
În cazul animalelor din specii receptive, o zonã de efective dens populatã (DPLA) este o zonã geograficã cu o razã de 10 km în jurul unei exploataţii ce conţine animale din speciile receptive suspecte a fi infectate sau infectate cu virusul febrei aftoase, unde existã o densitate de animale din speciile receptive mai mare de 1.000 de capete/kmp. Exploataţia în cauzã trebuie sã fie situatã fie într-o subregiune, dupã cum este definitã de art. 2 lit. s), unde existã o densitate de animale din specii receptive mai mare de 450 de capete/kmp, fie la o distanţã mai micã de 20 km faţã de o astfel de subregiune.

ANEXA 11
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

PARTEA A
Laboratorul naţional autorizat pentru a manipula virusul viu al febrei aftoase


 ┌───────────────────────┬─────────────────────────────┬────────────────────────┐
 │  Statul membru unde   │                             │     Statul membru      │
 │este situat laboratorul│         Laboratorul         │     ce utilizeazã      │
 ├───────┬───────────────┤                             │serviciile laboratorului│
 │Cod ISO│   Denumirea   │                             │                        │
 ├───────┼───────────────┼─────────────────────────────┼────────────────────────┤
 │  RO   │    România    │Institutul de Diagnostic şi  │        România         │
 │       │               │Sãnãtate Animalã, Bucureşti  │                        │
 └───────┴───────────────┴─────────────────────────────┴────────────────────────┘



ANEXA 12
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

STANDARDE DE BIOSECURITATE
pentru laboratoare şi unitãţi ce manipuleazã virusul viu al febrei aftoase

1. Laboratoarele şi unitãţile ce manipuleazã virusul viu al febrei aftoase trebuie sã îndeplineascã sau sã depãşeascã cerinţele minime stabilite de "Manualul de standarde minime pentru laboratoare ce lucreazã cu virusul febrei aftoase in vitro şi in vivo", stabilit de Comisia Europeanã pentru combaterea febrei aftoase, la Roma, în aprilie 1985, la cea de-a 26-a sesiune, aşa cum a fost modificat în 1993.
2. Laboratoarele şi unitãţile ce manipuleazã virusul viu al febrei aftoase trebuie sã fie supuse la cel puţin douã inspecţii, în decurs de 5 ani, una dintre inspecţii fiind efectuatã neanunţat.
3. Echipa de inspecţie cuprinde cel puţin:
a) un expert de la Comisia Europeanã;
b) un expert în febrã aftoasã;
c) un expert independent pentru probleme de biosecuritate în laboratoare care funcţioneazã cu risc microbiologic.
4. Echipa de inspecţie trebuie sã trimitã un raport Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu Decizia Comisiei 98/139/CE .

ANEXA 13
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

TESTE ŞI STANDARDE DE DIAGNOSTIC
pentru febra aftoasã şi pentru diagnosticul diferenţial al altor boli veziculoase virale

În contextul prezentei anexe, un test se referã la o procedurã de diagnostic de laborator şi un standard la un reagent de referinţã ce a devenit un standard acceptat la nivel internaţional, ca urmare a unei proceduri de testare comparativã efectuatã în mai multe laboratoare diferite.

PARTEA A
Teste de diagnostic

1. Proceduri recomandate
Testele de diagnostic descrise în Manualul OIE ca "teste prescrise" pentru comerţul internaţional constituie teste de referinţã pentru diagnosticul bolilor veziculoase în cadrul Comunitãţii Europene Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã adopte standarde şi teste cel puţin la fel de stricte precum cele definite în Manualul OIE.
2. Proceduri alternative
Utilizarea testelor definite în Manualul OIE ca "teste alternative" sau a altor teste ce nu sunt incluse în Manualul OIE este permisã cu condiţia ca performanţa testului sã egaleze sau sã depãşeascã sensibilitatea şi specificitatea parametrilor stabiliţi în Manualul OIE sau în anexele legislaţiei comunitare, oricare dintre acestea este mai strictã. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, dacã obţine rezultate în scopul comerţului naţional, intracomunitar sau internaţional, trebuie sã obţinã şi sã pãstreze evidenţele necesare pentru a demonstra conformitatea acestor proceduri de testare cu cerinţele comunitare sau ale OIE relevante.
3. Standarde şi controlul calitãţii
Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã participe la exerciţii periodice de standardizare şi de asigurare externã a calitãţii, organizate de laboratorul comunitar de referinţã.
În cadrul unor astfel de exerciţii, laboratorul comunitar de referinţã poate ţine cont de rezultatele obţinute de Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, dacã, în cadrul unei perioade de timp rezonabile, a participat la un exerciţiu de asigurare a calitãţii organizat de una dintre organizaţiile internaţionale responsabile pentru asigurarea externã a calitãţii diagnosticului bolilor virale veziculoase, de exemplu OIE, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agriculturã şi Alimentaţie (FAO) sau Agenţia Internaţionalã de Energie Atomicã.
Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã aplice programe interne de asigurare a calitãţii. Specificaţiile unor astfel de programe pot fi stabilite în conformitate cu procedura comunitarã. Pânã la adoptarea prevederilor detaliate trebuie sã se aplice specificaţiile liniilor directoare ale OIE pentru evaluarea calitãţii unui laborator (Comisia de standarde a OIE, septembrie 1995).
Ca parte a asigurãrii calitãţii, Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã demonstreze conformitatea testelor utilizate de obicei cu cerinţele pentru sensibilitate şi specificitate definite în Manualul OIE sau în anexa nr. 14, oricare este mai stringentã.
4. Proceduri pentru adoptarea şi revizuirea testelor şi standardelor pentru diagnosticul bolilor virale veziculoase
Pot fi adoptate teste şi standarde pentru diagnosticul bolilor virale veziculoase, în conformitate cu procedura comunitarã.
5. Procedura de conformitate
Datele obţinute în urma exerciţiilor de asigurare externã a calitãţii şi de standardizare organizate de laboratorul comunitar de referinţã trebuie sã fie evaluate la întâlnirea anualã a laboratoarelor naţionale şi comunicate Comisiei pentru revizuirea listei laboratoarelor naţionale.
Dacã testele efectuate în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã nu îndeplinesc cerinţele prescrise pentru sensibilitate şi specificitate, Comisia poate solicita adaptarea procedurilor în cadrul unei perioade de timp corespunzãtoare, pentru a se asigura cã aceste cerinţe sunt îndeplinite. Incapacitatea de a demonstra nivelul cerut de eficienţã în limita de timp cerutã are ca rezultat pierderea recunoaşterii în cadrul Comunitãţii Europene a tuturor testelor efectuate dupã respectivul termen.
6. Selecţia şi transportul probelor
Cãtre Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã ar trebui sã fie trimisã o probã alicotã de material din teren. Totuşi, atunci când astfel de probe nu sunt disponibile sau nu sunt corespunzãtoare pentru transport, este acceptat materialul din pasaje pe animal obţinut de la aceeaşi specie-gazdã sau materialul obţinut dintr-un numãr mic de pasaje de culturi celulare.
Trebuie sã fie prevãzut istoricul materialului din pasaje pe animal sau pe culturi celulare.
Probele pentru diagnosticul virozelor veziculoase pot fi transportate la 4°C, dacã timpul de transport anticipat cãtre laboratorul de destinaţie este mai mic de 24 de ore.
Pentru probe esofagiene-faringiene (obţinute prin metoda "probang") se recomandã transportul pe gheaţã carbonicã sau azot lichid, în special dacã nu pot fi excluse întârzierile în aeroporturi.
Se impun precauţii speciale pentru împachetarea sigurã a materialului provenit de la cazuri suspecte de febrã aftoasã, atât în cazul transportului în interiorul ţãrii, cât şi între diferite ţãri. Aceste reguli sunt în principal elaborate pentru a preveni spargerea şi scurgerea din recipiente şi riscul de contaminare, dar sunt de asemenea importante pentru a se asigura cã probele sosesc în stare satisfãcãtoare. Dozele de congelare (ice-packs) sunt preferabile bucãţilor de gheaţã, pentru a preveni posibilitatea pierderii apei din pachete.
Înainte de expedierea probelor trebuie sã se stabileascã un acord de primire cu laboratorul receptor, anterior anunţãrii sosirii.
Trebuie sã fie asiguratã conformitatea cu reglementãrile de import şi export ale statelor membre implicate.

PARTEA B
Standarde

Protocoalele menţionate de Manualul OIE prevãd proceduri de referinţã pentru izolarea virusului, detectarea antigenului şi a anticorpilor pentru bolile veziculoase.
1. Febra aftoasã
1.1. Detectarea antigenului
Standardele pentru detectarea antigenului viral al febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitarã, dupã consultarea laboratorului comunitar de referinţã.
Antigenele inactivate standardizate din toate cele 7 serotipuri sunt disponibile de la Laboratorul Mondial de Referinţã pentru Febra Aftoasã (WRL) al OIE/FAO.
Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã se asigure cã sistemul sãu de detecţie a antigenelor este în conformitate cu aceste standarde minime. Acesta trebuie, atunci când este necesar, sã se consulte cu laboratorul comunitar de referinţã cu privire la diluţiile acestor antigene, pentru a fi utilizate ca martori intens şi slab pozitivi.
1.2. Izolarea virusului
Standardele pentru detectarea virusului febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitarã, dupã consultarea laboratorului comunitar de referinţã.
Izolatele din virusurile febrei aftoase sunt disponibile la Laboratorul Mondial de Referinţã.
Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã se asigure cã sistemele de culturi tisulare ce se utilizeazã pentru izolarea virusului sunt sensibile la o gamã întreagã de serotipuri şi tulpini pentru care laboratorul menţine capacitatea de diagnostic.
1.3. Metode de detectare a acidului nucleic
Standardele pentru detectarea ARN-ului viral pentru febra aftoasã sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitarã, dupã consultarea laboratorului comunitar de referinţã.
Comisia poate stabili ca, pentru viitoare standardizãri, sã fie efectuatã testarea comparativã a sensibilitãţii metodelor de detectare a ARN-ului între laboratoarele naţionale.
Comisia poate stabili, având în vedere dificultãţile practice de stocare a acizilor nucleici pentru perioade prelungite de timp, ca laboratorul comunitar de referinţã sã furnizeze reactivi ce asigurã calitatea standardizatã pentru detectarea ARN-ului viral al febrei aftoase.
1.4. Detectarea anticorpilor (proteine structurale)
Standardele pentru detectarea anticorpilor faţã de virusul febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitarã, dupã consultarea laboratorului comunitar de referinţã.
În 1998, la "Faza XV a FAO, Exerciţiu de standardizare în detectarea anticorpilor febrei aftoase", au fost definite antiseruri standardizate pentru tipurile de virus de febrã aftoasã O1-Manisa, A22-Iraq şi C-Noville.
Comisia Europeanã poate stabili ca serurile de referinţã pentru toate variantele antigenice principale de virus al febrei aftoase sã fie adoptate ca rezultat al exerciţiilor de standardizare între laboratorul comunitar de referinţã şi laboratoarele naţionale. Aceste seruri de referinţã trebuie sã fie ulterior adoptate ca standarde pentru utilizare de cãtre Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
1.5. Detectarea anticorpilor (proteine nonstructurale)
Standardele pentru detectarea anticorpilor faţã de virusul febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitarã, dupã consultarea laboratorului comunitar de referinţã.
Comisia Europeanã poate stabili ca serurile de referinţã standard sã fie adoptate ca rezultat al exerciţiilor de standardizare între laboratorul comunitar de referinţã şi laboratoarele naţionale. Aceste seruri de referinţã trebuie sã fie ulterior adoptate ca standarde pentru utilizare de cãtre Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
2. Boala veziculoasã a porcului (BVP)
Diagnosticul bolii veziculoase a porcului trebuie sã fie efectuat în conformitate cu Norma sanitarã veterinarã privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferenţial al bolii veziculoase a porcului, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 484/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 5 decembrie 2002, care preia în legislaţia naţionalã prevederile Deciziei Comisiei 2000/428/CE .
3. Alte boli veziculoase
Acolo unde este necesar, Comisia poate stabili ca standardele pentru diagnosticul de laborator al stomatitei veziculoase sau al exantemului veziculos al suinelor sã fie stabilite în conformitate cu procedura comunitarã.
Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã îşi poate menţine capacitatea de a diagnostica alte boli veziculoase virale, în afarã de febra aftoasã şi boala veziculoasã a porcului, spre exemplu, stomatite veziculoase şi exantemul veziculos al suinelor. În acest caz, Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã menţinã o capacitate de diagnostic pentru aceste virusuri şi poate obţine reagenţi de referinţã de la Laboratorul Mondial de Referinţã pentru febrã aftoasã Pirbright sau de la laboratorul de referinţã al OIE competent.

ANEXA 14
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

BANCA COMUNITARÃ DE ANTIGENE ŞI VACCINURI

1. Condiţii pentru furnizarea şi stocarea antigenelor concentrate inactivate furnizate bãncii comunitare de vaccinuri şi antigene:
a) fiecare antigen constã într-un lot unic omogen;
b) fiecare lot este împãrţit pentru a permite sã fie stocat în douã locuri geografice separate, sub responsabilitatea incintelor desemnate ale bãncii comunitare de vaccinuri şi antigene;
c) antigenul îndeplineşte cel puţin cerinţele Farmacopeii Europene şi prevederile relevante ale Manualului OIE;
d) principiile bunei practici de fabricaţie sunt menţinute pe toatã durata procesului de producţie şi acesta trebuie sã includã stocarea şi finalizarea vaccinului reconstituit din antigenele stocate;
e) dacã nu se specificã altfel în textele la care s-a referit lit. c), antigenul este purificat pentru a îndepãrta proteinele nonstructurale ale virusului febrei aftoase. Purificarea trebuie cel puţin sã asigure cã, în fapt, conţinutul rezidual al proteinelor nonstructurale din vaccinurile reconstituite dintr-un astfel de antigen nu induce niveluri detectabile de anticorpi împotriva proteinelor nonstructurale la animalele ce au primit o vaccinare iniţialã şi una ulterioarã.
2. Condiţii pentru formularea, finisarea, îmbutelierea, etichetarea şi livrarea vaccinurilor reconstituite din antigen inactivat concentrat furnizat bãncii comunitare de vaccinuri şi antigene:
a) formularea rapidã în vaccinuri a antigenului la care face referire art. 78 din norma sanitarã veterinarã;
b) producerea unui vaccin sigur, steril şi eficient, cu un potenţial de cel puţin 6 DT(50), în conformitate cu testele prescrise de Farmacopeea Europeanã, şi corespunzãtor pentru utilizare în caz de vaccinare de necesitate a rumegãtoarelor şi porcinelor;
c) o capacitate de a formula din antigenul inactivat concentrat din stoc:
(i) pânã la 1 milion de doze de vaccin, în cadrul a 4 zile de la instruirea din partea Comisiei Europene;
(ii) suplimentar, pânã la 4 milioane de doze de vaccin, în cadrul a 10 zile de la instruirea din partea Comisiei;
d) îmbuteliere rapidã, etichetare şi distribuţie a vaccinului în conformitate cu necesitãţile specifice ale zonei unde urmeazã sã se efectueze vaccinarea.

ANEXA 15
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

FUNCŢIILE ŞI ÎNDATORIRILE LABORATORULUI NAŢIONAL

Funcţiile şi îndatoririle laboratorului naţional pentru febrã aftoasã şi alte boli veziculoase, respectiv Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, sunt urmãtoarele:
1. Dacã acesta manipuleazã virusul viu al febrei aftoase, trebuie sã funcţioneze în condiţiile de înaltã securitate stabilite de "Manualul de standarde pentru laboratoare ce lucreazã cu virusul febrei aftoase in vitro şi in vivo" stabilit de Comisia Europeanã pentru combaterea febrei aftoase la Roma, în 1985, la a 26-a sesiune, aşa cum este modificat de apendixul 6 (ii) al Raportului Sesiunii a 30-a de la Roma, în 1993.
2. Trebuie sã furnizeze un serviciu continuu pentru diagnosticarea bolilor veziculoase virale şi trebuie sã fie echipat şi calificat pentru furnizarea unui diagnostic iniţial rapid.
3. Trebuie sã dispunã de tulpini inactivate de referinţã din toate serotipurile de virus al febrei aftoase şi de seruri imune împotriva virusurilor, precum şi de alţi reagenţi necesari pentru un diagnostic rapid. Trebuie sã fie în mod constant disponibile culturi de celule corespunzãtoare pentru confirmarea unui diagnostic negativ.
4. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã fie dotat şi calificat pentru supravegherea serologicã pe scarã largã.
5. În toate focarele primare suspecte trebuie sã fie recoltate probe corespunzãtoare şi sã fie transportate rapid, în conformitate cu un protocol stabilit, cãtre laboratorul naţional. În anticiparea unei suspiciuni de febrã aftoasã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigurã cã echipamentul şi materialele necesare pentru colectarea şi transportul probei cãtre laboratorul naţional sunt depozitate şi pregãtite la punctele locale.
6. Caracterizarea genomicã şi tipizarea antigenicã trebuie sã fie efectuate pentru toate virusurile responsabile de o nouã apariţie a bolii în Comunitatea Europeanã. Acestea pot fi efectuate de cãtre Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, dacã existã facilitãţi. În caz contrar, cât mai curând posibil, Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã trimitã o probã de virus de la cazul de infecţie primarã cãtre laboratorul comunitar de referinţã, pentru confirmarea şi caracterizarea ulterioarã, ce include o recomandare privind înrudirea antigenicã a tulpinii sãlbatice cu tulpinile vaccinale conservate în bãncile comunitare de antigene şi vaccinuri. Aceeaşi procedurã trebuie sã fie urmatã pentru virusurile primite de laboratoarele naţionale din ţãri terţe atunci când caracterizarea virusului este probabil sã fie în beneficiul Comunitãţii.
7. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã furnizeze date referitoare la boalã Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ce va transmite aceste date laboratorului comunitar de referinţã.
8. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã colaboreze cu laboratorul comunitar de referinţã pentru a asigura cã membrii secţiunii de teren a serviciilor veterinare naţionale au posibilitatea de observare a cazurilor clinice de febrã aftoasã în laboratoarele naţionale, ca parte a instruirii lor.
9. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã colaboreze cu laboratorul comunitar de referinţã şi cu alte laboratoare naţionale pentru a dezvolta metode de diagnostic îmbunãtãţite şi a schimba materiale şi informaţii relevante.
10. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã participe la exerciţii de asigurare a calitãţii externe şi de standardizare organizate de laboratorul comunitar de referinţã.
11. Trebuie sã utilizeze teste şi standarde ce îndeplinesc sau depãşesc criteriile stabilite în anexa nr. 13. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã furnizeze Comisiei, la cerere, informaţii ce demonstreazã cã testele în uz îndeplinesc sau depãşesc cerinţele.
12. Trebuie sã aibã competenţa sã identifice toate virusurile bolilor veziculoase şi virusul encefalomiocarditei, pentru a evita întârzieri în diagnostic şi, prin urmare, întârzieri în implementarea mãsurilor de control de cãtre autoritãţile competente.
13. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã trebuie sã coopereze cu alte laboratoare desemnate de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru efectuarea de teste, de exemplu, teste serologice, ce nu implicã manipularea de virus viu al febrei aftoase. Aceste laboratoare nu trebuie sã efectueze detectarea virusului în probe prelevate de la cazuri suspecte de boli veziculoase. Astfel de laboratoare nu sunt nevoite sã respecte standardele de biosecuritate menţionate la pct. 1 din anexa nr. 12, dar trebuie sã aibã stabilite proceduri ce asigurã cã este prevenitã eficient posibila rãspândire a virusului febrei aftoase. Probele ce dau rezultate neconcludente la teste trebuie sã fie transmise cãtre Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã pentru efectuarea testelor de confirmare.

ANEXA 16
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

CRITERII ŞI CERINŢE PENTRU PLANURILE DE CONTINGENŢÃ

Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã planurile de contingenţã îndeplinesc cel puţin urmãtoarele cerinţe:
1. Trebuie sã fie prevãzute dispoziţii pentru a asigura puterea legalã necesarã pentru implementarea planurilor de contingenţã şi pentru a permite o campanie de eradicare rapidã şi de succes.
2. Trebuie sã fie prevãzute dispoziţii pentru a asigura accesul la fonduri de urgenţã, la mijloace bugetare şi resurse financiare, pentru a acoperi toate aspectele legate de lupta împotriva unei epizootii de febrã aftoasã.
3. Trebuie sã fie stabilit un lanţ de comandã ce garanteazã un proces rapid şi eficient de luare a deciziilor în relaţie cu epizootia de febrã aftoasã. O unitate centralã decizionalã trebuie sã conducã direcţia de strategii de combatere în ansamblu, iar şeful serviciilor veterinare trebuie sã fie membru al acestei unitãţi.
4. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã fie pregãtitã sã înfiinţeze imediat un centru naţional funcţional de combatere a bolii, în cazul unui focar, ce trebuie sã coordoneze implementarea tuturor deciziilor luate de unitatea centralã decizionalã. Un coordonator operaţional permanent trebuie sã fie desemnat pentru a garanta înfiinţarea imediatã a centrului.
5. Trebuie sã fie disponibile planuri detaliate pentru a permite Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sã fie pregãtitã pentru înfiinţarea imediatã a centrelor locale de combatere a bolii, în cazul focarelor de febrã aftoasã, pentru a implementa mãsurile pentru combaterea bolii şi protecţia mediului la nivel local.
6. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã asigure cooperarea între centrul naţional de combatere a bolii, centrele locale de combatere a bolii şi autoritãţile şi organele competente de mediu, pentru a se asigura cã sunt corespunzãtor coordonate acţiunile privind problemele de siguranţã veterinarã şi de mediu.
7. Trebuie sã fie creat un grup de experţi operaţional permanent şi, atunci când este necesar, în colaborare cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, pentru a menţine expertiza şi pentru a asista autoritãţile în pregãtirea calitativã pentru boalã.
8. Trebuie sã fie prevãzute dispoziţii pentru resurse adecvate, ce includ personal, echipament şi capacitatea laboratorului, pentru a asigura o campanie efectivã şi rapidã.
9. Trebuie sã fie disponibil un manual de instrucţiuni actualizat. Acesta trebuie sã descrie în detaliu şi într-o manierã cuprinzãtoare şi practicã toate procedurile acţiunilor, instrucţiunile şi mãsurile de combatere, pentru a fi utilizate în abordarea unui focar de febrã aftoasã.
10. Trebuie sã fie disponibile planuri detaliate pentru vaccinarea de necesitate.
11. Personalul trebuie sã fie implicat cu regularitate în:
11.1. instruire privind semnele clinice, ancheta epidemiologicã şi combaterea bolilor epizootice;
11.2. exerciţii de alertã în timp real, conduse dupã cum urmeazã:
11.2.1. de douã ori în cursul unei perioade de 5 ani, din care primul nu trebuie sã înceapã mai târziu de 3 ani dupã autorizarea planului; sau
11.2.2. în cursul unei perioade de 5 ani dupã ce a fost efectiv combãtut şi eradicat un focar al unei boli epizootice majore; sau
11.2.3. unul dintre cele douã exerciţii menţionate la pct. 11.2.1 este înlocuit printr-un exerciţiu în timp real solicitat în cadrul planurilor de contingenţã pentru alte boli epidemice majore ce afecteazã animalele terestre;
11.3. instruire în tehnici de comunicare în vederea derulãrii campaniilor de conştientizare pentru autoritãţi, fermieri şi medici veterinari.
12. Trebuie sã fie pregãtite planuri de contingenţã, luând în considerare resursele necesare pentru a combate un numãr mare de focare ce apar într-un timp scurt şi care sunt cauzate de mai multe serotipuri sau tulpini diferite antigenic, dupã cum este necesar, printre altele, în cazul eliberãrii intenţionate a virusului febrei aftoase.
13. Fãrã a prejudicia cerinţele veterinare, trebuie sã fie pregãtite planuri de contingenţã în vederea asigurãrii ca, în cazul unui focar de febrã aftoasã, orice neutralizare masivã a carcaselor animalelor şi a deşeurilor de la animale sã fie realizatã fãrã a pune în pericol sãnãtatea publicã şi utilizând metode sau procese ce previn orice daune evitabile mediului şi este realizatã, în special:
a) cu un risc minim pentru sol, aer, ape subterane şi de suprafaţã, plante şi animale;
b) cu un disconfort minim prin zgomot sau miros;
c) cu un minimum de efecte adverse asupra peisajelor sau a locurilor de interes particular.
14. Astfel de planuri trebuie sã includã identificarea locurilor corespunzãtoare şi acţiunile necesare pentru tratamentul sau neutralizarea carcaselor animalelor şi deşeurilor provenite de la animale, în cazul unui focar.
15. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã se asigure cã sunt informaţi constant fermierii, populaţia ruralã şi populaţia în general. Trebuie sã fie asigurat contact direct şi accesibil cu locuitorii din zonele afectate - printre altele, prin linii telefonice de ajutor, precum şi informaţii prin mass-media regionalã şi naţionalã.

ANEXA 17
--------
la norma sanitarã veterinarã
----------------------------

PARTEA A
Mãsuri în caz de confirmare a prezenţei febrei aftoase la animale sãlbatice

1. De îndatã ce are loc confirmarea unui caz primar de febrã aftoasã la animale sãlbatice din speciile receptive, pentru a reduce rãspândirea bolii, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie:
a) sã notifice cazul primar în conformitate cu anexa nr. 2;
b) sã înfiinţeze un grup de experţi compus din medici veterinari, vânãtori, biologi şi epidemiologi specializaţi în fauna sãlbaticã. Grupul de experţi trebuie sã asiste Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor la:
(i) studierea situaţiei epidemiologice şi definirea zonei infectate, în conformitate cu prevederile stabilite la pct. 4 lit. b), partea B;
(ii) stabilirea mãsurilor corespunzãtoare pentru a fi aplicate în zonele infectate suplimentar celei menţionate la lit. c) şi d); aceste mãsuri pot include suspendarea vânãtorii şi o interdicţie privind hrãnirea animalelor sãlbatice;
(iii) întocmirea planului de eradicare pentru a fi prezentat Comisiei Europene în conformitate cu partea B;
(iv) realizarea de controale de audit pentru a verifica eficacitatea mãsurilor adoptate pentru a eradica febra aftoasã din zone infectate;
c) sã punã sub supraveghere oficialã imediatã exploataţiile ce deţin animale din speciile receptive în zona infectatã şi sã ordone în special:
(i) sã fie efectuat un recensãmânt oficial al tuturor speciilor şi categoriilor de animale din speciile receptive în toate exploataţiile; recensãmântul trebuie actualizat de cãtre proprietar. Informaţiile conţinute de recensãmânt trebuie sã fie prezentate la cerere şi pot fi verificate la fiecare inspecţie.
Totuşi, în ceea ce priveşte exploataţiile în aer liber, primul recensãmânt efectuat poate fi efectuat în baza unei estimãri;
(ii) ca toate animalele din specii receptive din exploataţiile situate în zonele infectate sã fie menţinute în spaţiile unde stau de obicei sau în alte locuri unde pot fi izolate de animalele sãlbatice. Animalele sãlbatice nu trebuie sã aibã acces la niciun material ce poate sã vinã ulterior în contact cu animale din speciile receptive din exploataţii;
(iii) ca niciun animal al unei specii receptive sã nu intre sau sã nu pãrãseascã exploataţia decât în cazul în care este autorizat de autoritatea veterinarã competentã, având în vedere situaţia epidemiologicã;
(iv) sã fie utilizate mijloace corespunzãtoare de dezinfecţie la intrarea şi la ieşirea din clãdirile unde sunt adãpostite animale din specia receptivã şi a exploataţiei înseşi;
(v) sã fie aplicate mãsuri corespunzãtoare de igienã tuturor persoanelor ce intrã în contact cu animale sãlbatice, pentru a reduce riscul rãspândirii virusului febrei aftoase, ce pot include o interdicţie temporarã aplicatã persoanelor care au intrat în contact cu animalele sãlbatice de a intra într-o exploataţie ce deţine animale din specii receptive;
(vi) sã fie testate toate animalele din specii receptive, moarte sau bolnave, cu simptome de febrã aftoasã, dintr-o exploataţie, în vederea depistãrii febrei aftoase;
(vii) sã nu fie aduse nicio parte a vreunui animal sãlbatic, fie gãsit mort, fie împuşcat, precum şi orice material sau echipament ce ar putea fi contaminat cu virusul febrei aftoase, într-o exploataţie ce deţine un animal din specii receptive;
(viii) ca animale din specii receptive, materialul seminal al acestora, embrionii sau ovulele dintr-o zonã infectatã sã nu fie mişcate în scopul comerţului intracomunitar;
d) sã dispun ca toate animalele sãlbatice împuşcate sau gãsite moarte în zona infectatã definitã sã fie inspectate de cãtre medicul veterinar oficial şi examinate în vederea depistãrii febrei aftoase, pentru a exclude sau a confirma febra aftoasã, în conformitate cu definiţia focarului prevãzutã în anexa nr. 1. Carcasele tuturor animalelor sãlbatice decelate pozitive în ceea ce priveşte febra aftoasã trebuie sã fie procesate sub supraveghere oficialã. Atunci când astfel de testãri se dovedesc negative în ceea ce priveşte febra aftoasã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor aplicã mãsurile stabilite de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 853/2004. Pãrţile ce nu sunt destinate consumului uman trebuie sã fie procesate sub supraveghere oficialã;
e) sã se asigure cã izolatul de virus al febrei aftoase este supus procedurii de laborator solicitate pentru a identifica tipul genetic de virus şi caracteristicile antigenice ale acestuia în relaţie cu tulpinile vaccinale existente.
2. Dacã a apãrut un caz de febrã aftoasã la animalele sãlbatice, într-o zonã a României, apropiatã de teritoriul altui stat membru, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor colaboreazã cu autoritãţile competente ale celuilalt stat membru pentru stabilirea mãsurilor de combatere a bolii.
3. Prin derogare de la prevederile pct. 1, pot fi adoptate mãsuri specifice în conformitate cu procedura comunitarã, dacã a apãrut un caz de febrã aftoasã la animale sãlbatice, într-o zonã a României unde creşterea extensivã a animalelor domestice din specia receptivã determinã ca anumite prevederi ale pct. 1 sã fie inaplicabile.

PARTEA B
Planuri pentru eradicarea febrei aftoase la animale sãlbatice

1. Fãrã a prejudicia mãsurile stabilite la partea A, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie sã transmitã Comisiei Europene în 90 de zile de la confirmarea cazului primar de febrã aftoasã la animale sãlbatice un plan scris al mãsurilor luate pentru a eradica boala în zona definitã ca infectatã şi a mãsurilor aplicate exploataţiilor din acea zonã.
2. Planul este examinat de Comisia Europeanã pentru a determina dacã acesta permite sã fie obţinute obiectivele dorite şi apoi este aprobat, dupã caz, cu amendamente, în conformitate cu procedura comunitarã.
Planul poate fi ulterior amendat sau suplimentat pentru a lua în considerare evoluţia situaţiei.
Dacã aceste amendamente privesc redefinirea zonei infectate, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã fãrã întârziere Comisia Europeanã şi celelalte state membre despre aceste amendamente.
Dacã amendamentele se referã la alte prevederi ale planului, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite planul amendat Comisiei Europene pentru examinare şi posibilã aprobare în conformitate cu procedura comunitarã.
3. Dupã aprobarea mãsurilor prevãzute de planul menţionat la pct. 1, acestea trebuie sã înlocuiascã mãsurile iniţiale stabilite la partea A, la o datã ce trebuie decisã atunci când este datã aprobarea.
4. Planul menţionat la pct. 1 trebuie sã conţinã informaţii privind:
a) rezultatele investigaţiilor epidemiologice şi ale controalelor efectuate în conformitate cu partea A şi cu distribuirea geograficã a bolii;
b) o zonã infectatã definitã în cadrul teritoriului României.
Când se defineşte zona infectatã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor ia în considerare:
(i) rezultatele investigaţiilor epidemiologice efectuate şi distribuirea geograficã a bolii;
(ii) populaţia de animale sãlbatice din zonã;
(iii) existenţa obstacolelor artificiale sau naturale majore în calea mişcãrii animalelor sãlbatice;
c) organizarea unei cooperãri strânse între biologi care studiazã viaţa animalelor sãlbatice, vânãtori, organizaţii de vânãtoare, servicii de protecţie a animalelor sãlbatice şi servicii veterinare sãnãtate animalã şi sãnãtate publicã;
d) campania de informare ce trebuie sã se deruleze pentru a spori conştientizarea vânãtorilor cu privire la mãsurile pe care aceştia trebuie sã le adopte în cadrul planului de eradicare;
e) eforturile specifice realizate pentru a determina numãrul şi locaţia grupurilor de animale sãlbatice cu contacte limitate cu alte grupuri de animale sãlbatice în zona infectatã şi în jurul acesteia;
f) numãrul aproximativ de grupuri de animale sãlbatice menţionate la lit. e) şi mãrimea acestora în zona infectatã şi în jurul acesteia;
g) eforturile specifice realizate pentru a determina rãspândirea infecţiei la animale sãlbatice, prin investigarea animalelor sãlbatice împuşcate de vânãtori sau gãsite moarte şi prin testare de laborator ce include investigaţii epidemiologice pe categorii de vârstã;
h) mãsurile adoptate pentru a reduce rãspândirea bolii datoritã mişcãrii animalelor sãlbatice şi/sau a contactului între grupuri de animale sãlbatice; aceste mãsuri trebuie sã includã o interzicere a vânãtorii;
i) mãsurile adoptate pentru a reduce populaţia de animale sãlbatice şi în special de animale tinere din speciile receptive din populaţii de animale sãlbatice;
j) cerinţele ce trebuie respectate de cãtre vânãtori pentru a evita orice rãspândire a bolii;
k) metoda de îndepãrtare a animalelor sãlbatice gãsite moarte sau împuşcate, ce trebuie sã se bazeze pe:
(i) procesare sub supraveghere oficialã; sau
(ii) inspecţie efectuatã de cãtre un medic veterinar oficial şi testele de laborator prevãzute în anexa nr. 13. Carcasele animalelor sãlbatice gãsite pozitive în ceea ce priveşte febra aftoasã sunt procesate sub supraveghere oficialã. Atunci când o astfel de testare este negativã cu referire la febra aftoasã, Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor aplicã mãsurile stabilite de Regulamentul Parlamentului şi Consiliului European nr. 853/2004 (CE). Pãrţile care nu sunt destinate pentru consum uman trebuie prelucrate sub supraveghere oficialã;
l) ancheta epidemiologicã, care trebuie sã fie efectuatã pe fiecare animal sãlbatic din speciile receptive, dacã acesta este gãsit fie mort, fie împuşcat. Aceastã anchetã trebuie sã includã completarea unui chestionar ce furnizeazã informaţii despre:
(i) zona geograficã unde animalul a fost gãsit mort sau împuşcat;
(ii) data la care animalul a fost gãsit mort sau împuşcat;
(iii) persoana care a gãsit animalul mort sau l-a împuşcat;
(iv) vârsta şi sexul animalului;
(v) dacã a fost împuşcat - simptome înaintea împuşcãrii;
(vi) dacã a fost gãsit mort - starea carcasei;
(vii) rezultate de laborator;
m) programe de supraveghere şi mãsuri de prevenire aplicabile exploataţiilor ce deţin animale din speciile receptive, situate în zona infectatã definitã, şi, dacã este necesar, în împrejurimile acestora, ce includ transportul şi mişcarea animalelor din speciile receptive în cadrul, de la şi cãtre acea zonã; aceste mãsuri vor include cel puţin interzicerea mişcãrii animalelor din speciile receptive, a materialului seminal al acestora, a embrionilor sau a ovulelor din zona infectatã, în scopul comerţului intracomunitar;
n) alte criterii ce trebuie aplicate pentru ridicarea mãsurilor luate în scopul eradicãrii bolii din zona definitã şi mãsurile aplicate exploataţiilor din zonã;
o) autoritatea însãrcinatã cu supravegherea şi coordonarea departamentelor responsabile pentru implementarea planului;
p) sistemul stabilit pentru ca grupul de experţi fixat în conformitate cu pct. 1 lit. b), partea A, sã poatã revizui pe o bazã precisã rezultatele planului de eradicare;
q) mãsurile de monitorizare a bolii, ce trebuie aplicate dupã trecerea unei perioade de cel puţin 12 luni de la ultimul caz de febrã aftoasã confirmat la animalele sãlbatice în zona infectatã definitã; aceste mãsuri de monitorizare trebuie sã rãmânã aplicabile cel puţin 12 luni şi sã includã cel puţin mãsurile aplicate deja în conformitate cu lit. g), k) şi l).
5. Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite Comisiei Europene şi celorlalte state membre, la fiecare 6 luni, un raport privind situaţia epidemiologicã în zona definitã şi rezultatele planului de eradicare.

----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Animalelor, NORMA SANITARA VETERINARA din 27 aprilie 2007

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016