Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORMA SANITARA VETERINARA din 24 septembrie 2003 privind principiile ce reglementeaza organizarea inspectiilor oficiale in domeniul nutritiei animalelor
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 704 din 8 octombrie 2003
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta norma sanitarã veterinara stabileşte principiile ce reglementeazã inspectiile oficiale în domeniul nutritiei animalelor.
(2) Prezenta norma sanitarã veterinara se aplica fãrã a se aduce atingere legislaţiei naţionale specifice, în special regulilor naţionale la frontiera şi regulilor veterinare naţionale.
ART. 2
(1) Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare se vor aplica urmãtoarele definiţii:
a) inspecţie oficialã în domeniul nutritiei animalelor, denumita în cele ce urmeazã inspecţie, înseamnã o inspecţie a autoritãţilor veterinare competente pentru a verifica concordanta cu prevederile legislaţiei naţionale stabilite de:
(i) Norma sanitarã veterinara privind aditivii din furaje;
(ii) Norma sanitarã veterinara privind limitele maxime admise pentru unele substanţe şi produse în furaje, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 294/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 7 octombrie 2002;
(iii) Norma sanitarã veterinara privind circulaţia şi utilizarea materiilor prime furajere;
(iv) Norma sanitarã veterinara privind circulaţia furajelor combinate;
(v) Norma sanitarã veterinara referitoare la unele produse utilizate pentru nutritia animalelor;
(vi) Norma sanitarã veterinara privind furajele destinate unor scopuri nutritionale speciale;
(vii) orice alte reglementãri din domeniul nutritiei animalelor pentru care este elaborata prevederea ca inspectiile oficiale sa fie efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare;
b) control al documentelor - verificarea documentelor ce însoţesc un produs sau orice alta informaţie furnizatã privind produsul respectiv;
c) control de identitate - verificarea, doar prin inspecţie vizuala, a relatiei dintre documente, etichete şi produse;
d) control fizic - un control al produsului însuşi ce include, atunci când este necesar, prelevare de probe şi testare de laborator;
e) produs destinat nutritiei animalelor sau produs - furaje pentru animale sau orice substanta utilizata în nutritia animalelor;
f) autoritate competenta - autoritatea veterinara responsabilã pentru efectuarea controalelor oficiale în domeniul nutritiei animalelor;
g) întreprindere - orice întreprindere sau unitate ce produce ori fabrica un produs sau care deţine produsul într-o faza intermediara înainte de comercializare ori care comercializeazã produse;
h) punere în circulaţie sau circulaţie - deţinerea oricãrui produs destinat nutritiei animalelor, în scopul vânzãrii, incluzând oferirea pentru vânzare sau orice alta forma de transfer, liber sau nu, cãtre o parte terta, precum şi vânzarea sau alte forme de transfer al acestuia.
(2) Definiţiile prevãzute de legislaţia nationala pentru domeniul nutritiei animalelor se vor aplica corespunzãtor.
ART. 3
(1) Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca inspectiile sa fie efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Produsele destinate exportului nu vor fi excluse de la inspectiile efectuate în conformitate cu prevederile alin. (1).
ART. 4
(1) Inspectiile trebuie efectuate:
a) la intervale regulate;
b) în cazul în care este suspicionata o neconformitate;
c) folosind mijloace adecvate, pe mãsura obiectivului urmãrit, corespunzãtor riscurilor asteptate şi experienţei existente.
(2) Inspectiile vor cuprinde toate stadiile de producţie şi fabricaţie, stadiile intermediare anterioare comercializãrii, care includ importul şi utilizarea acestor produse. Autoritatea veterinara competenta va stabili etapele sau stadiile cele mai adecvate pentru efectuarea inspecţiei.
(3) Ca regula generalã, inspectiile trebuie sa fie efectuate fãrã o avertizare prealabilã.
(4) Inspectiile trebuie sa vizeze şi controlul în domeniul produselor interzise în nutritia animalelor.
ART. 5
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa punã în aplicare un plan operational de contingenta, stabilind mãsurile ce trebuie sa fie implementate fãrã întârziere, atunci când un produs pentru nutritia animalelor a fost gãsit ca prezintã un risc serios pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu. Planul de contingenta trebuie sa specifice competentele şi responsabilitãţile autoritãţilor competente implicate, precum şi modalitãţile de informare. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa revizuiasca acest plan, în mod corespunzãtor, atunci când se fac modificãri privind organizarea serviciilor de inspecţie şi pe baza experienţei câştigate.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa trimitã Comisiei Europene planul operational de contingenta întocmit şi, de asemenea, orice amendamente ale acestuia.
(3) Dupã examinarea planurilor operationale de contingenta de cãtre Comisia Europeanã, aceasta va putea solicita autoritãţii veterinare centrale a României amendamente care sa ofere garanţii echivalente cu planurile de contingenta comunitare. Pentru realizarea acestor obiective, autoritatea veterinara centrala a României, în concordanta cu procedura legislativã nationala, poate stabili linii directoare pentru a armoniza planul de contingenta naţional cu planurile operationale de contingenta comunitare.
CAP. II
Dispoziţii privind importul din tari terţe
ART. 6
Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (1), autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca, atunci când produsele sunt introduse pe teritoriul vamal al tarii noastre, acestea sunt supuse de cãtre autoritãţile veterinare competente unui control al documentelor pentru fiecare lot şi unor controale de identitate randomizate pentru a se verifica:
a) natura acestora;
b) originea acestora;
c) destinaţia acestora, pentru a se stabili procedura vamalã ce le este aplicabilã.
ART. 7
(1) Pentru realizarea controalelor prevãzute la art. 6, autoritatea veterinara centrala a României desemneazã anumite puncte de intrare pe teritoriul României pentru tipuri variate de produse, în conformitate cu procedura nationala.
(2) În acelaşi scop autoritatea veterinara centrala a României poate solicita acordarea unui preaviz de sosire a produselor, la un anumit punct de intrare pe teritoriul României, în conformitate cu procedura nationala.
ART. 8
Autoritatea veterinara competenta, prin intermediul controalelor fizice randomizate efectuate înainte de comercializare, trebuie sa se asigure de conformitatea produselor. În acest sens, reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol vor fi elaborate în concordanta cu procedura nationala.
ART. 9
(1) Dacã dupã efectuarea controalelor se constata ca produsele nu îndeplinesc cerinţele stabilite, autoritatea veterinara competenta va interzice intrarea sau comercializarea lor în România şi va dispune reexpedierea acestora cãtre ţara de origine. Dupã aderarea României la Uniunea Europeanã, autoritatea veterinara centrala a României va informa imediat Comisia Europeanã despre produsele respinse, indicând neconformitãţile depistate.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), autoritatea veterinara competenta poate autoriza efectuarea uneia dintre urmãtoarele operaţiuni, în baza condiţiilor stabilite de autoritatea veterinara centrala:
a) aducerea produselor la standarde conforme cerinţelor naţionale într-un termen limita ce trebuie determinat;
b) decontaminarea, atunci când este cazul;
c) procesarea de o maniera potrivita;
d) utilizarea în alte scopuri;
e) distrugerea produselor.
(3) Autoritatea veterinara competenta trebuie sa se asigure ca operaţiunile prevãzute la alin. (2) nu produc nici un efect advers asupra sãnãtãţii publice, sãnãtãţii animalelor sau asupra mediului.
(4) Costurile induse de mãsurile aplicate conform alin. (1) şi (2) trebuie suportate de deţinãtorul produselor respective sau de reprezentantul sau legal.
ART. 10
(1) Dupã data aderãrii la Uniunea Europeanã, atunci când autoritatea veterinara competenta din România efectueazã controale pentru produsele care nu sunt comercializate pe teritoriul României, controale potrivit prevederilor art. 6 şi, atunci când este cazul, controale fizice, aceasta va furniza persoanei interesate un document ce indica tipul de control efectuat şi rezultatul acestuia. Documentele comerciale vor conţine o referire la acest document. Aceasta nu va afecta dreptul statului membru al Uniunii Europene destinatar al transportului sa efectueze controale randomizate privind produsele.
(2) Vor fi adoptate un document standard şi, atunci când este cazul, reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor alin. (1), în conformitate cu procedura nationala, pana la data de 31 decembrie 2003.
ART. 11
(1) În cazul în care pe teritoriul unei tari terţe apar anumite probleme care reprezintã un risc serios pentru sãnãtatea publica, sãnãtatea animalelor sau pentru mediu, autoritatea veterinara centrala a României, în funcţie de gravitatea situaţiei şi în concordanta cu procedura nationala, trebuie sa ia de îndatã urmãtoarele mãsuri:
a) suspendarea activitãţilor de import pentru produsele de pe întregul teritoriu sau de pe o parte a teritoriului tarii terţe respective ori din una ori mai multe unitãţi de producţie specifice şi, atunci când este cazul, din orice ţara de tranzit; şi/sau
b) stabilirea unor condiţii speciale pentru produse destinate importului în România, provenite de pe întregul teritoriu sau de pe o parte a teritoriului tarii respective.
(2) Totuşi, în situaţii de urgenta, autoritatea veterinara centrala a României poate adopta provizoriu mãsurile la care se referã alin. (1).
ART. 12
(1) Atunci când este necesar, pot fi efectuate inspecţii la fata locului în România, ca ţara terta, ori în tari terţe de unde se importa un anumit produs în România. Când inspectiile sunt efectuate în România, acestea sunt realizate de experţi ai Comisiei Europene şi de experţi ai autoritãţii veterinare centrale a României, pentru a verifica dacã garanţiile oferite privind condiţiile pentru producţia şi punerea în circulaţie a produselor sunt cel puţin echivalente cu cele comunitare.
(2) Cheltuielile aferente inspectiilor prevãzute la alin. (1), efectuate de cãtre autoritatea veterinara centrala a României, vor fi suportate de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului.
(3) Comisia Europeanã va informa autoritatea veterinara centrala a României despre rezultatele inspectiilor la care se referã alin. (1), efectuate în România.
(4) Atunci când este necesar, trebuie adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în concordanta cu procedura nationala.
CAP. III
Dispoziţii privind comerţul României cu statele membre
ART. 13
Produsele destinate exportului trebuie sa fie inspectate cu aceeaşi atentie ca cele destinate comercializãrii pe propriul terioriu.
SECŢIUNEA 1
Controale la origine
ART. 14
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca autoritatea veterinara competenta efectueazã controale în întreprinderi de profil, pentru a putea garanta ca acestea îşi îndeplinesc obligaţiile, în baza prevederilor naţionale, şi ca produsele destinate comercializãrii îndeplinesc cerinţele comunitare transpuse în legislaţia nationala.
(2) În cazul suspicionarii faptului ca cerinţele respective nu sunt îndeplinite, autoritatea veterinara competenta va efectua controalele adecvate şi va lua mãsurile necesare ce se impun.
SECŢIUNEA a 2-a
Controale la destinaţie
ART. 15
(1) Autoritatea veterinara competenta din România, ca ţara de destinaţie, va controla conformitatea produselor cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) prin intermediul unor controale randomizate nediscriminatorii, efectuate la locul de destinaţie. În mod particular şi numai în mãsura în care este necesar pentru efectuarea acestor controale randomizate la destinaţie, autoritatea veterinara centrala a României poate solicita operatorilor sa raporteze, în avans, autoritãţii veterinare competente sosirea produselor. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa informeze Comisia Europeanã atunci când aceasta impune aceasta mãsura.
(2) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de tranzit sau de destinaţie, deţine informaţii importante privind suspicionarea unei neconformitãţi, poate dispune efectuarea de controale în timpul transportului, pentru produsele aflate pe teritoriul sau.
ART. 16
(1) Dacã în cadrul unui control efectuat la locul de destinaţie sau în timpul transportului autoritatea veterinara competenta stabileşte existenta unei neconformitãţi a produselor, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), aceasta trebuie sa ia mãsurile corespunzãtoare şi sa solicite formal expeditorului, destinatarului sau oricãrei alte persoane responsabile sa efectueze, în baza condiţiilor stabilite de autoritatea veterinara competenta, una dintre urmãtoarele operaţiuni:
a) aducerea produselor la standarde conforme cerinţelor naţionale într-un termen limita ce trebuie determinat;
b) procesarea produselor inofensive, atunci când este cazul; sau
c) procesarea în orice alta maniera adecvatã;
d) utilizarea în alte scopuri;
e) reexpedierea cãtre ţara de origine dupã informarea autoritãţii veterinare centrale a tarii în care se afla întreprinderea de origine;
f) distrugerea produselor.
(2) Costurile induse de mãsurile luate în conformitate cu prevederile alin. (1) vor fi suportate de expeditor sau de orice alta persoana responsabilã, incluzând, atunci când este cazul, destinatarul.
SECŢIUNEA a 3-a
Cooperarea în cazul prezentei de neconformitãţi
ART. 17
(1) În cazul distrugerii, utilizãrii pentru alte scopuri, reexpedierii cãtre ţara de origine sau prelucrãrii produselor inofensive prevãzute la art. 16 alin. (1), autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, va putea contacta autoritatea competenta a statului membru din care s-a expediat produsul. Autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara terta de expediere, va lua toate mãsurile necesare şi va putea notifica autoritãţii competente a tarii de destinaţie despre natura şi rezultatul controalelor efectuate, deciziile luate şi motivele care au stat la baza acestora.
(2) Dacã statul de destinaţie considera ca aceste mãsuri sunt inadecvate, cele doua state vor cauta împreunã cãile şi mijloacele de remediere a situaţiei. Atunci când se considera necesar, aceasta poate implica o inspecţie comuna la fata locului.
(3) Atunci când controalele efectuate în conformitate cu prevederile art. 15 indica neregularitãţi repetate, autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, trebuie sa informeze Comisia Europeanã şi celelalte state membre ale Uniunii Europene despre aceasta.
ART. 18
(1) La cererea autoritãţii veterinare centrale a României, ca ţara de destinaţie, sau din proprie initiativa, ţinând seama de natura neregularitãţilor stabilite, Comisia Europeanã poate:
a) trimite reprezentanţi la unitatea în cauza;
b) solicita statului membru de expediere sa intensifice controalele privind produsele din unitatea respectiva, pentru a le asigura conformitatea cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Comisia Europeanã trebuie sa informeze autoritatea veterinara centrala a României despre constatãrile sale. În asteptarea constatãrilor Comisiei Europene, statul membru de expediere trebuie, dacã este astfel solicitat de cãtre autoritatea veterinara centrala a României, sa intensifice controalele privind produsele provenite din unitatea în cauza, iar autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, poate sa intensifice controalele pentru produsele provenite din aceeaşi unitate.
SECŢIUNEA a 4-a
Clauze de protecţie
ART. 19
(1) În cazul în care un produs destinat nutritiei animalelor este de natura sa prezinte un risc grav pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu, care nu poate fi controlat în mod satisfãcãtor cu ajutorul mãsurilor luate, autoritatea veterinara centrala a României, actionand din proprie initiativa sau la solicitarea Comisiei Europene, va adopta de îndatã, în funcţie de gravitatea situaţiei, urmãtoarele mãsuri:
a) suspendarea punerii în circulaţie pe teritoriul României, interzicerea utilizãrii în nutritia animalelor şi sistarea exporturilor cãtre statele membre ale Comunitãţii Europene şi ţãrile terţe de produse provenind de pe întreg teritoriul sau de pe o parte a teritoriului sau ori din una sau mai multe întreprinderi; sau
b) stabilirea de condiţii speciale pentru punerea în circulaţie pe teritoriul României, pentru utilizare în nutritia animalelor sau pentru export cãtre tari membre ale Comunitãţii Europene ori tari terţe a produselor provenind de pe întreg teritoriul, dintr-o parte a teritoriului sau ori din una sau mai multe întreprinderi.
(2) În momentul aderãrii României la Uniunea Europeanã, în situaţii de urgenta, dupã adoptarea provizorie a celor prevãzute la alin. (1), autoritatea veterinara centrala a României informeazã în mod oficial Comisia Europeanã şi celelalte state membre despre necesitatea de a lua mãsuri de protecţie şi, atunci când Comisia Europeanã nu exprima o poziţie oficialã fata de notificarea autoritãţii veterinare centrale a României, aceasta poate adopta temporar mãsuri de protecţie cu privire la utilizarea sau punerea în circulaţie a produsului în cauza.
SECŢIUNEA a 5-a
Inspecţii în exploataţii
ART. 20
Autoritatea veterinara centrala a României are acces liber la locurile unde se realizeazã producţia agricolã utilizata pentru nutritia animala şi la locurile în care produsele pentru nutritie sunt fabricate sau utilizate, pentru a putea efectua controalele necesare.
CAP. IV
Dispoziţii privind sistemul de informaţii pentru evaluarea riscurilor în domeniul furajelor
ART. 21
(1) Persoanele responsabile pentru întreprinderile de furaje trebuie sa informeze imediat autoritãţile veterinare competente dacã au dovezi ca un transport de produse destinat nutritiei animalelor, introdus de aceste întreprinderi pe teritoriul României, pus în circulaţie sau deţinut de acestea:
a) depãşeşte nivelurile maxime admise, stabilite prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 294/2002 , peste care produsul nu poate fi administrat ca atare în hrana animalelor sau amestecat cu alte produse, de legislaţia nationala; sau
b) nu este în conformitate cu una dintre prevederile la care se referã art. 2 alin. (1) lit. a) şi datoritã acelei neconformitãţi, luând în considerare scopul pentru care acesta este destinat, prezintã un risc grav pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu.
(2) Persoanele responsabile pentru întreprinderile implicate în nutritia animala trebuie sa furnizeze toate detaliile ce permit identificarea precisa a oricãrui produs relevant sau a oricãrui transport de produse şi, pe cat posibil, o descriere a riscului implicat de produsul sau produsele în cauza, precum şi toate informaţiile disponibile, utile pentru realizarea trasabilitatii produsului ori produselor respective.
(3) Acestea vor informa, de asemenea, autoritãţile veterinare competente despre orice mãsura luatã pentru a preveni riscul pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu, descriind aceasta mãsura.
(4) Persoanele care realizeazã monitorizarea sãnãtãţii animalelor din exploataţii, persoanele la care se referã <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanti în produsele de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001, precum şi persoanele responsabile pentru laboratoarele care efectueazã analize de furaje au obligaţia de a furniza informaţiile privind riscurile prezentate de produsele utilizate pentru nutritia animalelor. Atunci când este necesar, autoritatea veterinara competenta trebuie sa aplice în aceste cazuri prevederile art. 9, 14 sau 16.
ART. 22
(1) Atunci când autoritatea veterinara competenta deţine informaţii care indica, pe baza evaluãrii factorilor de risc, ca un transport de produse destinat nutritiei animalelor prezintã un risc grav pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu, aceasta va verifica informaţiile primite şi, atunci când este cazul, se va asigura ca sunt luate toate mãsurile necesare, astfel încât produsele din transport sa nu fie utilizate în nutritia animalelor, transportul fiind plasat sub restrictie şi initiindu-se imediat investigaţiile necesare privind:
a) natura riscului şi, atunci când este cazul, nivelul substanţelor nedorite;
b) originea posibila a substanţelor nedorite sau a riscului, pentru a evalua cat mai exact riscul.
(2) Atunci când este necesar, evaluarea riscului va fi extinsã şi pentru alte transporturi ale aceluiaşi produs sau pentru alte produse din lantul furajer ori alimentar ce ar putea conţine substanţe nedorite sau în privinta cãrora ar putea exista un astfel de risc ţinând cont de orice încorporare a substanţelor nedorite în alte produse pentru nutritia animalelor şi posibila reciclare a produselor periculoase în lantul furajer.
(3) Atunci când exista un risc major de contaminare cu substanţe nedorite se va acţiona în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2), iar autoritatea veterinara competenta se va asigura ca produsele care conţin substanţe nedorite includ posibilitatea decontaminarii pentru a obţine produse lipsite de nocivitate prin reprocesare sau distrugere, pentru a evita efectele dãunãtoare pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu. Atunci când este posibil ca substanţe nedorite sau riscul unor astfel de substanţe sa implice şi alte activitãţi de transport ori lantul furajer sau alimentar, vor fi identificate imediat şi se vor pune sub control şi alte transporturi de produse considerate riscante. De asemenea, atunci când este cazul, vor fi identificate animalele vii furajate cu produse de risc şi se vor aplica mãsurile prevãzute de <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2001 , asigurându-se coordonarea între serviciile relevante de control, în scopul evitãrii ca produsele de risc sa fie puse în circulaţie şi pentru a se asigura aplicarea procedurilor de restrictionare a produselor deja puse în circulaţie.
ART. 23
(1) Atunci când autoritatea veterinara competenta descoperã ca un produs pentru nutritia animalelor care a fost pus în circulaţie pe teritoriul României sau un produs originar dintr-o ţara terta importat în România pentru a fi pus în circulaţie:
a) depãşeşte nivelurile maxime admise de <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 294/2002 , peste care produsul nu poate fi administrat ca atare în hrana animalelor sau amestecat cu alte produse destinate nutritiei animalelor; sau
b) nu este în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi datoritã acestei neconformitãţi şi scopului pentru care acesta este destinat prezintã un risc serios pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu,
aceasta va informa imediat prin sistemul de alerta autoritatea veterinara centrala a României sub forma notificãrii oficiale. Autoritatea veterinara competenta va furniza informaţii suficiente pentru a se identifica produsele în cauza, pentru a le realiza trasabilitatea sau a le pune sub control şi, atunci când este cazul, pentru a identifica animalele vii furajate cu aceste produse, specificand mãsurile de securitate preconizate sau deja luate, în scopul de a permite autoritãţii veterinare centrale a României sa informeze în mod corespunzãtor Comisia Europeanã dupã data aderãrii.
(2) Dupã data aderãrii la Uniunea Europeanã, autoritatea veterinara centrala a României va alerta de îndatã Comisia Europeanã şi va oferi informaţii despre orice mãsura ulterioara luatã în privinta riscurilor notificate, inclusiv va oferi informaţii privind încetarea situaţiei de risc.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României va stabili şi va pune în funcţiune un sistem rapid de informaţii, pe baza condiţiilor stabilite în conformitate cu programul naţional, în scopul urgentarii, transmiterii şi stabilirii modalitãţilor de alerta la care se referã alin. (1) şi informãrii la care se referã art. 9 alin. (1).
CAP. V
Dispoziţii finale referitoare la inspecţii
ART. 24
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca inspectiile sunt efectuate în asemenea maniera încât sa nu întârzie livrarea produselor şi sa nu reprezinte obstacole nejustificate pentru comercializarea acestora.
(2) Autoritãţile sanitare veterinare responsabile pentru inspecţii sunt supuse confidenţialitãţii profesionale, dar aceasta prevedere nu afecteazã posibilitatea autoritãţilor veterinare competente de a furniza informaţii necesare pentru a se preveni un risc serios pentru sãnãtatea publica, pentru sãnãtatea animalelor sau pentru mediu.
ART. 25
Fãrã a se aduce atingere prevederilor art. 18, experţi ai Comisiei Europene pot, în mãsura în care este necesar pentru controlul aplicãrii uniforme a prezentei norme sanitare veterinare, sa efectueze inspecţii la fata locului în România, în cooperare cu autoritãţile veterinare competente ale României. Autoritatea veterinara centrala a României va acorda experţilor toatã asistenta necesarã pentru realizarea îndatoririlor acestora.
ART. 26
(1) Atunci când sunt prelevate produse pentru analiza, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa adopte prevederi necesare pentru a se asigura ca:
a) acele controale fac obiectul unei contraexpertize;
b) sunt pãstrate probe de referinta oficial sigilate.
(2) Laboratoarele responsabile pentru efectuarea analizelor furajelor sau materiilor furajere sunt laboratoarele sanitare veterinare de stat, celelalte laboratoare sanitare veterinare, aprobate în condiţiile legii, care vor putea efectua analize oficiale şi vor fi înscrise în lista oficialã de cãtre autoritatea veterinara centrala a României. Aceasta trebuie sa se asigure ca astfel de laboratoare sunt desemnate în funcţie de capacitatile lor şi de existenta unei dotãri şi a personalului instruit în acest sens.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca prelevarea de probe şi analizele sunt efectuate în concordanta cu regulile comunitare transpuse în legislaţia nationala. În absenta metodelor şi regulilor comunitare, autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura ca inspectiile sunt efectuate:
a) în concordanta cu standardele recunoscute la nivel internaţional;
b) în absenta unor astfel de standarde, în concordanta cu regulile ştiinţifice naţionale recunoscute.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol în concordanta cu procedura nationala.
ART. 27
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a se asigura ca toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare sunt aplicate integral, urmând sa fie stabilite sancţiuni precise pentru cazul în care acestea nu sunt respectate. Asemenea sancţiuni trebuie sa fie eficace, proporţionale cu scopul acestora şi trebuie sa aibã un efect protector corespunzãtor.
ART. 28
(1) Dreptul de contestare impotriva deciziilor autoritãţilor veterinare competente nu va fi afectat de prevederile prezentei norme sanitare veterinare atunci când se descoperã o încãlcare a acestora, iar motivele pentru deciziile luate trebuie sa fie comunicate operatorului în cauza sau reprezentantului sau.
(2) Dacã operatorul în cauza sau reprezentantul sau solicita astfel deciziile şi motivele amintite, trebuie sa îi fie comunicate în scris, cu detalii ale drepturilor de contestare pe baza legii, care îi sunt disponibile, limitele de timp aplicabile acesteia şi procedura.
ART. 29
Dupã intrarea în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare şi dupã aderarea la Comunitatea Europeanã, autoritatea veterinara centrala a României va comunica Comisiei Europene în fiecare an:
a) autoritatea sau autoritãţile veterinare competente, aria geograficã şi sfera de competenta a acestora;
b) laboratorul sau laboratoarele la care se referã art. 26 alin. (2);
c) atunci când este cazul, lista punctelor de intrare pe teritoriul României la care se referã art. 7.
ART. 30
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa întocmeascã un program naţional care stabileşte mãsurile ce trebuie luate pentru realizarea obiectivelor prezentei norme sanitare veterinare, program care trebuie sa ia în considerare situaţia specifica din România şi sa prevadã tipul şi frecventa inspectiilor, care trebuie sa fie efectuate cu regularitate.
(2) Înainte de data de 1 aprilie a fiecãrui an, dupã aderarea la Comunitatea Europeanã, autoritatea veterinara centrala a României va transmite Comisiei Europene toate informaţiile relevante cu privire la implementarea programului la care se referã alin. (1), în timpul anului precedent, prezentate sub forma unui raport anual, în concordanta cu un model ce va fi întocmit urmandu-se procedura nationala, care va conţine:
a) criteriile utilizate la întocmirea programului;
b) numãrul şi tipul de inspecţii efectuate;
c) rezultatele inspectiilor, în special numãrul şi tipul neconformitatilor descoperite;
d) mãsura luatã atunci când au fost descoperite neconformitãţi.
ART. 31
(1) Autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Autoritatea veterinara competenta va dispune mãsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie sa facã referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
