Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORMA SANITARA VETERINARA din 22 februarie 2006 privind asistenta mutuala intre autoritatile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene si cooperarea acestora cu Comisia Europeana in scopul asigurarii aplicarii corecte a legislatiei din domeniile veterinar si zootehnic
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 3 martie 2006
ART. 1
Prezenta normã sanitarã veterinarã stabileşte cãile prin care autoritatea veterinarã centralã a României, responsabilã cu monitorizarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, trebuie sã coopereze cu autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cu departamentele de profil ale Comisiei Europene, pentru a se asigura conformitatea cu o astfel de legislaţie.
ART. 2
(1) În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) legislaţia din domeniul veterinar - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare care reglementeazã sãnãtatea animalelor, sãnãtatea publicã, în raport cu domeniul veterinar, inspecţia sãnãtãţii animalelor, carnea şi alte produse de origine animalã, protecţia animalelor şi celelalte corelate cu acestea;
b) legislaţia din domeniul zootehnic - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare referitoare la domeniul zootehnic;
c) autoritate solicitantã - autoritatea veterinarã centralã a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, care formuleazã o cerere de asistenţã;
d) autoritate solicitatã - autoritatea veterinarã centralã a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, cãreia îi este adresatã o cerere de asistenţã.
(2) Autoritatea veterinarã centralã a României şi a fiecãrui stat membru al Uniunii Europene trebuie sã comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listã a autoritãţilor competente la care se referã art. 1, pentru fiecare domeniu.
ART. 3
(1) Obligaţia de a furniza asistenţa stabilitã de prezenta normã sanitarã veterinarã nu se referã la furnizarea informaţiilor sau documentelor obţinute de autoritãţile competente la care se referã art. 1, în baza competenţelor exercitate de acestea la cererea autoritãţii judiciare.
(2) Totuşi, în cazul unei cereri de asistenţã, astfel de informaţii sau documente trebuie furnizate, fãrã sã se prejudicieze art. 14, în toate cazurile în care autoritatea judiciarã care trebuie consultatã în acest scop îşi dã acordul.
TITLUL I
Asistenţa la cerere
ART. 4
(1) La cererea autoritãţii solicitante, care trebuie sã fie motivatã corespunzãtor, autoritatea solicitatã trebuie sã comunice acesteia toate informaţiile, atestãrile, documentele sau copiile legalizate ale acestora, pe care le are în posesie sau pe care le poate obţine conform alin. (2) şi care sunt de asemenea naturã încât sã-i permitã sã controleze faptul cã prevederile stabilite în legislaţia din domeniile veterinare şi zootehnice au fost respectate, sã poatã efectua orice anchetã relevantã cu privire la acurateţea faptelor notificate de autoritatea solicitantã şi sã o informeze cu privire la rezultatul acestor anchete, incluzând informaţiile care au fost necesare pentru acestea.
(2) Pentru a se obţine aceste informaţii, autoritatea solicitatã sau autoritatea administrativã cãreia i s-a adresat trebuie sã acţioneze ca şi cum aceasta ar acţiona în contul sãu sau la cererea unei alte autoritãţi din propria ţarã.
ART. 5
(1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã trebuie, respectând reglementãrile în vigoare din România sau din statul membru al Uniunii Europene în care este situatã, sã notifice autoritãţii solicitante sau sã îi fi notificat toate mijloacele sau deciziile elaborate de cãtre autoritãţile competente referitoare la aplicarea legislaţiei în domeniul veterinar sau zootehnic.
(2) Cererile de notificare care menţioneazã obiectul actului sau deciziei ce urmeazã sã fie notificatã trebuie, la cererea autoritãţii solicitate, sã fie însoţite de o traducere în limba oficialã sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru al Uniunii Europene în care aceastã autoritate îşi are sediul.
ART. 6
La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã trebuie sã menţinã o supraveghere sau sã organizeze o astfel de supraveghere ce trebuie ţinutã sau trebuie reîntãritã în domeniul sãu operaţional în care astfel de nereguli sunt suspectate, în special:
a) cu privire la unitãţi;
b) cu privire la locurile unde au fost constituite depozitele de mãrfuri;
c) cu privire la mijlocele de transport.
ART. 7
La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã trebuie sã îi furnizeze orice informaţie relevantã aflatã în posesia sa sau pe care o obţine în concordanţã cu prevederile art. 4 alin. (2), în special sub formã de rapoarte sau alte documente ori copii certificate sau extrase din aceste rapoarte ori documente, referitoare la operaţiunile detectate efectiv şi care sunt considerate de autoritatea solicitantã ca fiind contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic.
TITLUL II
Asistenţa benevolã
ART. 8
(1) Autoritãţile competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene trebuie, conform alin. (2), sã asigure benevol supravegherea autoritãţilor competente ale altor state membre ale Uniunii Europene, fãrã o cerere prealabilã a acestora din urmã.
(2) Atunci când autoritãţile competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene considerã util, în legãturã cu respectarea legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic, acestea trebuie:
a) în mãsura în care este posibil, sã menţinã supravegherea la care se referã art. 6 sau sã organizeze o astfel de supraveghere;
b) sã comunice, cât de curând posibil, autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauzã toate informaţiile disponibile, în special sub formã de rapoarte şi alte documente ori copii sau extrase din astfel de rapoarte sau documente, referitoare la operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic şi îndeosebi mijloacele sau metodele utilizate pentru efectuarea acestor operaţiuni.
TITLUL III
Prevederi finale
ART. 9
(1) Autoritãţile competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene trebuie sã comunice Comisiei Europene, de îndatã ce intrã în posesia lor:
a) orice informaţii pe care le considerã utile, referitoare la:
(i) mãrfurile care au fost sau sunt suspectate de a fi fãcut obiectul tranzacţiilor contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic;
(ii) metodele sau procesele utilizate ori presupuse a fi fost utilizate, ce contravin acestei legislaţii;
b) orice informaţii privind deficienţele sau lacunele legislaţiei menţionate, a cãrei aplicare le-a relevat sau sugerat.
(2) Comisia Europeanã comunicã autoritãţilor competente ale fiecãrui stat membru al Uniunii Europene, de îndatã ce dispune de acestea, orice informaţii de naturã sã permitã respectarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.
ART. 10
(1) Atunci când autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene devin conştiente de operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare regulilor din domeniul veterinar ori zootehnic şi care prezintã un interes special la nivel naţional, şi îndeosebi:
a) atunci când acestea au sau ar putea avea ramificaţii în statele membre ale Uniunii Europene; ori
b) atunci când autoritãţile menţionate considerã drept probabil sã se fi efectuat operaţiuni similare în statele membre ale Uniunii Europene, aceste autoritãţi trebuie sã comunice Comisiei Europene cât de repede posibil, fie din proprie iniţiativã, fie la cererea motivatã a Comisiei Europene, toate informaţiile relevante, sub formã de documente, copii sau extrase din documente, dupã caz, necesare pentru a se determina faptele, astfel încât sã permitã Comisiei Europene sã coordoneze acţiunile întreprinse de statele membre ale Uniunii Europene.
(2) Atunci când comunicãrile la care se referã alin. (1) relevã cazuri ce pot crea riscuri pentru sãnãtatea publicã, în absenţa unor metode de prevenire informaţiile în cauzã pot, dupã contactul între pãrţile implicate şi Comisia Europeanã, sã facã obiectul unei înştiinţãri motivate a publicului.
(3) Informaţiile referitoare la persoanele fizice şi juridice trebuie comunicate, aşa cum este prevãzut la alin. (1), numai în mãsura strict necesarã, pentru a permite sã fie constatate operaţiunile care sunt contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.
(4) Atunci când autoritãţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene fac uz de prevederile alin. (1), nu este necesar ca acestea sã comunice informaţiile prevãzute la art. 8 alin. (2) lit. b) şi la art. 9 autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauzã.
ART. 11
În scopul aplicãrii prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru:
a) a asigura o coordonare internã armonioasã între autoritãţile competente la care se referã art. 1;
b) a stabili, în cadrul relaţiilor lor reciproce, o cooperare directã între autoritãţile pe care le împuternicesc în mod special în acest scop.
ART. 12
(1) Prezenta normã sanitarã veterinarã nu trebuie sã oblige autoritatea veterinarã centralã a României şi autoritãţile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene sã-şi acorde reciproc asistenţã, astfel încât sã nu tulbure liniştea publicã sau orice alte interese fundamentale ale României ori ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauzã.
(2) Orice refuz de a acorda asistenţã trebuie motivat temeinic.
ART. 13
Furnizarea documentelor prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã poate fi înlocuitã cu furnizarea de informaţii computerizate produse în orice formã, pentru acelaşi scop.
ART. 14
(1) Orice informaţii comunicate sub orice fel de formã, conform prezentei norme sanitare veterinare, trebuie sã aibã un caracter confidenţial. Acestea trebuie reglementate de obligaţia secretului profesional şi trebuie sã beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi informaţiile în baza legislaţiei naţionale a României sau a statului membru al Uniunii Europene care le-a primit, precum şi dispoziţiile corespunzãtoare care se aplicã organismelor comunitare.
(2) Informaţiile la care se referã alin. (1) nu pot fi trimise în special altor persoane decât cele din România sau statele membre ale Uniunii Europene ori din cadrul instituţiilor comunitare ale cãror sarcini implicã posibilitatea ca acestea sã aibã acces la ele. Puţine dintre acestea pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevãzute de prezenta normã sanitarã veterinarã, în afarã de cazul în care autoritatea care le furnizeazã a fost de acord în mod expres şi în mãsura în care prevederile în vigoare în România sau în statul membru al Uniunii Europene în care este situatã autoritatea care le-a primit nu fac obiectul acestei comunicãri sau utilizãri.
(3) Informaţiile furnizate în baza prezentei norme sanitare veterinare trebuie sã fie comunicate numai autoritãţii solicitante, în mãsura în care nu contravin reglementãrilor în vigoare din România sau legislaţiei autoritãţii solicitate.
(4) Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã se asigure cã informaţiile obţinute în baza planului de asistenţã mutualã rãmân confidenţiale chiar şi dupã încheierea unui subiect.
(5) Prevederile alin. (1) nu trebuie sã împiedice utilizarea informaţiilor obţinute conform prezentei norme sanitare veterinare în orice acţiuni sau procedee juridice instituite ulterior eşecului de conformare cu legislaţia privind problemele veterinare şi zootehnice, cu privire la sau pentru prevenirea şi detectarea unor nereguli pãgubitoare pentru fondurile din România sau pentru cele comunitare.
(6) Autoritatea veterinarã centralã a României şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au furnizat aceste informaţii trebuie informate imediat despre o astfel de utilizare.
ART. 15
Autoritatea veterinarã centralã a României şi autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie sã comunice Comisiei Europene acordurile bilaterale de asistenţã mutualã între administraţiile veterinare centrale încheiate cu ţãrile terţe.
ART. 16
Autoritatea veterinarã centralã a României renunţã la pretenţiile de rambursare a cheltuielilor implicate conform prezentei norme sanitare veterinare, cu excepţia, când este cazul, a taxelor plãtite experţilor.
ART. 17
Prezenta normã sanitarã veterinarã nu trebuie sã afecteze aplicarea în România a regulilor privind asistenţa mutualã în probleme penale.
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
