NORMA SANITARA VETERINARA din 21 iunie 2006 privind criteriile de testare a pasarilor pentru taiere ce provin dintr-o zona de supraveghere a bolii de Newcastle, in aplicarea art. 5 alin. (3) din Norma sanitara-veterinara privind conditiile de sanatate animala care reglementeaza comertul Romaniei cu statele membre ale Uniunii Europene si importul din tari terte de carne proaspata de pasare, aprobata prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 391/2002

    ──────
la norma sanitarã veterinarã
────────────────────────────

                   TEHNICA DE PRELEVARE ŞI TESTARE VIRUSOLOGICĂ
                  PENTRU DETECTAREA VIRUSULUI BOLII DE NEWCASTLE

    1. Prelevarea de probe
    1.1. Se preleveazã cel puţin 60 de probe, cuprinzând minimum 30 de tampoane cloacale şi 30 de tampoane traheale, de la fiecare efectiv de pãsãri.
    1.2. Trebuie sã fie prelevate probe de la cel puţin 60 de pãsãri.
    1.3. Probele sunt prelevate cu 5 zile înainte de tãiere şi se transportã pentru testare la Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Boala de Newcastle, rãcite, dar nu îngheţate.
    2. Manipularea probelor
    2.1. Sunt grupate cel mult 5 probe de acelaşi tip.
    2.2. Tampoanele trebuie sã fie aşezate într-o cantitate suficientã de mediu cu antibiotic, pentru a se asigura imersiunea completã, iar dupã agitare trebuie sã fie lãsate pentru aproximativ douã ore la temperatura ambiantã sau perioade mai lungi la temperatura de 4°C şi apoi clarificate prin centrifugare, de exemplu, 800-1.000 x g timp de 10 minute.
    3. Mediul cu antibiotic
    3.1. Un exemplu tipic de tampon cloacal este: 10.000 de unitãţi/ml penicilinã, 10 mg/ml streptomicinã, 0,25 mg/ml gentamicinã şi 5.000 de unitãţi/ml micostatin în soluţie tamponatã de fosfat salin la un pH de 7,2-7,4.
    3.2. Sunt adãugate 50 mg/ml de oxitetraciclinã.
    3.3. Concentraţia de antibiotic poate sã fie redusã la diluţii în bazã 5 pentru tampoanele traheale.
    3.4. Este foarte important ca, atunci când se preparã mediul, pH-ul sã fie verificat şi reajustat dupã adãugarea de antibiotice.
    4. Izolarea virusului pe ouã embrionate de pasãre
    4.1. Fluidul supernatant clarificat se va inocula în cantitãţi de câte 0,2 ml în cavitatea alantoidianã, fiecare fluid într-un numãr minim de 4 ouã embrionate de pasãre ce au fost incubate timp de 8-11 zile.
    4.2. Ideal este ca aceste ouã sã fie obţinute dintr-un lot de pãsãri liber de agenţi patogeni, iar atunci când aceasta nu se poate practica, se acceptã folosirea ouãlor obţinute dintr-un lot ce se prezintã a fi liber de anticorpi produşi de prezenţa virusului bolii de Newcastle.
    4.3. Ouãle inoculate sunt menţinute la temperatura de 37°C şi sunt supuse zilnic mirajului.
    4.4. Ouãle cu embrioni morţi sau pe cale de a muri şi toate ouãle rãmase 4 zile dupã inoculare trebuie sã fie rãcite la temperatura de 4°C, iar lichidele alantoamniotice sã fie testate pentru activitatea de hemaglutinare.
    5. Interpretare
    5.1. Testul este evaluat negativ dacã nu este detectat niciun fel de activitate hemaglutinantã şi nu este izolat niciun virus.
    5.2. Când se izoleazã virusul bolii de Newcastle, lotul de pãsãri este evaluat ca un lot suspect de boalã şi este supus prevederilor Normei sanitare veterinare privind mãsurile de profilaxie, supraveghere şi combatere a bolii de Newcastle, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 312/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 5 octombrie 2001.
    5.3. Dacã virusul izolat se dovedeşte a fi de origine vaccinalã, prelevãrile de probe şi testãrile trebuie sã se repete.
                          ___________