Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORMA SANITARA VETERINARA din 15 ianuarie 2003 privind controalele veterinare pentru comertul dintre Romania si statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere si de origine animala*)
EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 bis din 11 martie 2003
-------
*) Aprobatã de <>Ordinul nr. 21 din 15 ianuarie 2003 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 155 din 11 martie 2003.
CAP. 1
Prevederi generale
ART. 1
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca, fãrã a aduce atingere prevederilor art. 6, controalele sanitare veterinare care urmeazã sa fie efectuate asupra produselor de origine animala la care face referire art. 12 şi cele din reglementãrile prevãzute în anexa nr. 1 şi care sunt destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, se vor efectua la frontiere pana la data intrãrii României în Comunitatea Europeanã, dar şi în conformitate cu prezenta norma sanitarã veterinara.
CAP. 2
Definiţii
ART. 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înţelege prin:
1. "produse animaliere şi de origine animala": - produsele provenite de la animalele domestice şi sãlbatice destinate consumului uman, pentru hrana animalelor sau în scopuri industriale, farmaceutice şi agricole.
2. "control veterinar": - orice control fizic şi/sau formalitate administrativã care se aplica produselor la care se face referire la art. 1, având drept scop protecţia sãnãtãţii publice şi sãnãtãţii animalelor;
3. "comerţ": - comerţul cu bunuri între România şi statele membre ale Uniunii Europene;
4. "unitate": - orice întreprindere care produce, prelucreaza, depoziteaza, transporta şi comercializeazã produsele la care se face referire la art. 1;
5. "autoritate competenta": - autoritatea veterinara centrala a României, competenta sa efectueze controale sanitare veterinare, sau orice autoritate cãreia i s-a delegat aceasta competenta;
6. "medic veterinar oficial": - medicul veterinar desemnat de cãtre autoritatea veterinara centrala a României.
CAP. 3
Controalele la origine
ART. 3
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca produsele de origine animala destinate comerţului sunt cele la care se face referire la art. 1, acestea fiind obţinute, verificate, marcate şi etichetate în conformitate cu reglementãrile veterinare naţionale, pentru destinaţia în cauza şi sunt însoţite pana la destinaţie, de un certificat de sãnãtate sau de orice alt document prevãzut de reglementãrile veterinare naţionale. Unitãţile de origine trebuie sa se asigure, printr-un autocontrol permanent, ca astfel de produse respecta cerinţele alin. (1). Fãrã a se aduce atingere sarcinilor privind monitorizarea încredinţate medicului veterinar oficial, în baza legislaţiei veterinare naţionale, autoritatea competenta trebuie sa efectueze controale periodice asupra unitãţilor, pentru a se asigura ca produsele destinate comerţului respecta cerinţele naţionale sau, în cazurile prevãzute la alin. (3) şi art. 12, cerinţele tarii de destinaţie. Atunci când sunt suspiciuni asupra faptului ca nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, autoritatea veterinara competenta trebuie sa efectueze controalele necesare iar, dacã suspiciunea este confirmatã, sa ia mãsurile corespunzãtoare, care pot include retragerea autorizaţiei.
(2) Atunci când transportul implica mai multe locuri de destinaţie, produsele trebuie sa fie grupate în tot atâtea loturi câte destinaţii sunt. Fiecare lot trebuie sa fie însoţit de certificatul sau documentul menţionat mai sus, în original. Atunci când produsele la care se referã art. 1 sunt destinate exportului cãtre o ţara terta, operaţiunea de transport trebuie sa rãmânã sub supraveghere vamalã pana la punctul de ieşire de pe teritoriul României.
(3) Dacã România realizeazã activitãţi de import opţionale din unele tari terţe, trebuie sa informeze Comisia Europeanã de existenta unor astfel de importuri. Atunci când aceste produse sunt aduse pe teritoriul României de cãtre un stat membru al Uniunii Europene, acel stat are obligaţia sa efectueze un control documentar privind originea şi destinaţia bunurilor în conformitate cu art. 6, alin. (1). Autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie trebuie sa interzicã, apoi trimiterea din teritoriul sau a produselor respective, în afarã de cazul în care ele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene ce utilizeazã aceeaşi opţiune.
ART. 4
(1) Autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de expediere, trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a se asigura ca unitãţile respecta cerinţele sanitare veterinare în toate etapele de producţie, depozitare, transport şi comercializare a produselor la care se referã art. 1. În mod deosebit, ei trebuie sa se asigure ca:
a) produsele obţinute în conformitate cu reglementãrile prevãzute în anexa nr. 1, sunt controlate în acelaşi mod, din punct de vedere sanitar veterinar, fie ca sunt destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, fie pieţei interne;
b) produsele la care se face referire în anexa nr. 2 nu sunt expediate cãtre teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dacã acestea nu pot fi comercializate pe teritoriul României.
(2) România, ca stat de expediere, trebuie sa dispunã mãsuri corespunzãtoare, dupã caz, potrivit legii, pentru a sanctiona orice încãlcare a legislaţiei sanitare veterinare naţionale de cãtre persoanele fizice sau juridice, în mod deosebit atunci când se constata ca certificatele sanitare veterinare sau documentele întocmite, nu corespund stãrii actuale a produselor, sau ca stampilele de sãnãtate publica au fost aplicate produselor care nu respecta reglementãrile în vigoare.
CAP. 4
Controale efectuate la sosirea la destinaţie
ART. 5
(1) România, ca stat de destinaţie, trebuie sa aplice urmãtoarele mãsuri:
a) autoritatea competenta poate verifica, la locurile de destinaţie ale bunurilor, prin intermediul controalelor veterinare ad-hoc nediscriminatorii, ca au fost respectate cerinţele art. 3; în acelaşi timp, aceasta poate preleva probe, în cazul tranzitarii teritoriului unui alt stat membru al Uniunii Europene, atunci când autoritatea competenta a statului membru de tranzit sau autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, deţine informaţii ce o conduc la suspectarea unei încãlcãri a legislaţiei sanitare veterinare, pot fi, de asemenea, efectuate controale în timpul transportului de bunuri pe teritoriul sau, precum şi controale cu privire la condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã mijloacele de transport;
b) atunci când produsele la care se referã art. 1 provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi sunt destinate:
1. unei unitãţi aflate sub supravegherea unui medic veterinar oficial, acesta trebuie sa se asigure ca numai produsele care îndeplinesc cerinţele art. 3, alin. (1), cu privire la marcare şi documentele de însoţire sau, în cazul produselor la care se referã anexa nr. 2, sunt însoţite de documentele prevãzute de reglementãrile tarii noastre, ca stat de destinaţie şi sunt admise în acea unitate;
2. pentru un intermediar autorizat care împarte loturile ori pentru o întreprindere comercialã cu sucursale multiple sau orice unitate care nu este supusã supravegherii permanente, acestea din urma trebuie sa controleze, înainte ca lotul sa fie împãrţit sau comercializat, ca sunt prezente mãrcile, certificatul sau documentele menţionate, la care se face referire la lit. a) şi sa notifice autoritãţii competente orice neclaritate sau anomalie;
3. pentru alţi destinatari, în special atunci când lotul este parţial descãrcat în timpul transportului, lotul descãrcat trebuie sa fie însoţit, în conformitate cu art. 3, alin. (1), de certificatul în original. Garanţiile care trebuie sa fie date de cãtre destinatarii prevãzuţi la pct. 2 şi pct. 3, trebuie sa fie specificate într-un acord cu autoritatea competenta, ce urmeazã a fi semnat în momentul înregistrãrii anterioare prevãzutã la alin. (3). Autoritatea veterinara competenta trebuie sa efectueze controale randomizate pentru a verifica nerespectarea acestor garanţii.
(2) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 4, în cazul în care standardele comune statelor membre ale Uniunii Europene, adoptate prin reglementãri comunitare, nu au fost stabilite şi în cazul prevãzut la art. 12, România, ca stat de destinaţie, poate solicita ca unitatea de origine sa aplice standardele în vigoare, în condiţiile reglementãrilor naţionale ale României. Statul membru al Uniunii Europene sau România, ca tari de origine trebuie sa se asigure ca produsul respectiv respecta aceste cerinţe.
(3) Operatorii care deţin produse ce le-au fost livrate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau care împart complet un lot de astfel de produse trebuie:
a) sa se supunã, dacã autoritatea veterinara competenta, solicita, înregistrãrii anterioare;
b) sa pãstreze un registru în care sunt înregistrate astfel de livrãri;
c) sa raporteze sosirea produselor dintr-un stat membru al Uniunii Europene, dacã este solicitat astfel de autoritatea competenta, motivat de mãsura necesarã de a se efectua controalele la care se referã alin. (1);
d) sa pãstreze pentru o perioada de cel puţin 6 luni, certificatele de sãnãtate sau documentele la care se referã art. 3, în vederea prezentãrii autoritãţii competente, dacã aceasta le solicita.
(4) Reglementãrile pentru aplicarea prezentului articol trebuie sa fie adoptate în conformitate cu procedura nationala.
ART. 6
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca, în cursul controalelor efectuate la locurile unde pot fi aduse produse dintr-o ţara terta în teritoriile definite de "Norma sanitarã veterinara ce stabileşte principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animala importate din tari terţe în România", cum ar fi porturile, aeroporturile şi punctele de inspecţie cu ţãrile terţe, sunt luate urmãtoarele mãsuri:
a) este efectuat un control al documentelor privind originea produselor;
b) produsele ce provin din statele membre ale Uniunii Europene sunt supuse reglementãrilor cu privire la controalele prevãzute la art. 5;
c) produsele din ţãrile terţe sunt supuse reglementãrilor stabilite în "Norma sanitarã veterinara ce stabileşte principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animala importate din tari terţe în România".
(2) Prin derogare de la alin. (1), toate produsele transportate cu mijloace de transport, care leagã direct doua puncte geografice ale României şi Comunitãţii Europene, trebuie sa fie supuse reglementãrilor cu privire la inspecţie, stabilite la art. 5.
ART. 7
(1) Dacã, în cursul unui control efectuat asupra unui lot la locul de destinaţie sau în timpul transportului, autoritatea veterinara centrala a României constata urmãtoarele:
1. prezenta agenţilor etiologici ai unei boli la care face referire "Norma sanitarã veterinara privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 156/1999 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123/23.03.2000, a unei zoonoze, boli sau a oricãrei alte cauze care poate constitui un risc major pentru animale sau oameni, sau când produsele provin dintr-o zona în care evolueaza o boala epizootica, aceasta trebuie sa dispunã, cu excepţia aspectelor privind sãnãtatea animalelor, în cazul produselor supuse unuia din tratamentele la care se referã legislaţia nationala privind problemele de sãnãtate a animalelor care afecteazã comerţul intracomunitar cu produse de origine animala, ca lotul sa fie distrus sau utilizat în orice alt mod stabilit de reglementãrile naţionale. Costurile legate de distrugerea lotului de produse de origine animala se vor suporta de expeditor sau reprezentantul sau. Autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, trebuie sa notifice imediat autoritãţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, prin telex, constatãrile fãcute, deciziile luate şi motivele acestor decizii. Pot fi aplicate mãsurile de protecţie prevãzute la art. 9.
2. ca bunurile nu îndeplinesc condiţiile stabilite de standardele naţionale, aceasta poate, cu condiţia ca acest lucru sa fie permis de condiţiile de sãnãtate publica şi de sãnãtate a animalelor, sa dea expeditorului sau reprezentantului sau posibilitatea alegerii între:
a) distrugerea bunurilor,
b) utilizarea bunurilor în alte scopuri, inclusiv returnarea acestora cu acordul autoritãţii competente a tarii, unitãţii de origine. Totuşi, dacã se constata ca certificatul sau documentele insotitoare conţin nereguli, expeditorului i se va acorda o perioada de graţie, înainte de a se recurge la aceasta ultima posibilitate.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa elaboreze o lista a agenţilor etiologici şi a bolilor la care face referire alin. (1) şi reglementãrile necesare pentru aplicarea acestuia.
ART. 8
(1) a) În cazurile prevãzute la art. 7, autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, va contacta fãrã întârziere autoritãţile competente ale statului membru al Uniunii Europene de expediere. Autoritatea statului membru al Uniunii Europene va lua mãsurile necesare pentru a notifica autoritãţii veterinare centrale a României cu privire la natura controalelor efectuate, deciziile luate şi motivele pentru astfel de decizii. Dacã autoritatea veterinara centrala a României considera ca astfel de mãsuri sunt inadecvate, autoritãţile competente ale celor doua state trebuie sa caute împreunã modalitãţi şi mijloace de remediere a situaţiei, care, dacã este cazul, pot implica o inspecţie ad-hoc.
b) Atunci când controalele prevãzute la art. 7 indica nereguli repetate, autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, trebuie sa informeze Comisia Europeanã. Comisia Europeanã, la cererea autoritãţii veterinare centrale a României, ca stat de destinaţie, sau din proprie initiativa, având în vedere natura neregulilor stabilite, poate:
1. trimite o misiune de inspecţie la unitatea în cauza,
2. instrui un medic veterinar oficial, al cãrui nume trebuie sa fie pe lista ce urmeazã a fi pregatita de Comisia Europeanã la sugestia României şi statelor membre ale Uniunii Europene şi care este acceptat de pãrţile în cauza, sa verifice faptele în unitatea respectiva,
3. solicita autoritãţii veterinare centrale din ţara de origine sa intensifice prelevarea de probe a produselor din unitatea în cauza.
c) Autoritatea veterinara competenta a tarii de origine va informa autoritatea veterinara centrala a României despre concluziile sale. Atunci când aceste mãsuri sunt luate pentru a face fata neregulilor repetate din partea unei unitãţi, autoritatea veterinara centrala a României va solicita Comisiei Europene sa impute unitãţii implicate orice cheltuieli ocazionate de aplicarea lit. b). Pana la concluziile Comisiei Europene, statul membru de expediere trebuie, la cererea autoritãţii veterinare centrale a României, ca stat de destinaţie, sa intensifice controalele asupra produselor ce provin de la unitatea în cauza şi, dacã exista motive serioase de sãnãtate a animalelor şi de sãnãtate publica, sa suspende autorizarea. România, ca stat de destinaţie, poate sa intensifice controalele asupra produselor ce provin din aceeaşi unitate. La cererea autoritãţii veterinare centrale a României - atunci când neregulile sunt confirmate de cãtre un expert - Comisia Europeanã trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare, care pot merge pana la acordarea autoritãţii veterinare centrale a României a dreptului de interzicere provizorie a introducerii pe teritoriul României a produselor ce provin din acea unitate. Aceste mãsuri trebuie sa fie confirmate sau revizuite cat mai curând posibil, în conformitate cu procedura nationala.
d) Regulile generale pentru aplicarea prezentului articol trebuie sa fie adoptate în conformitate cu procedura nationala.
(2) a) Drepturile de apel, existente în baza legislaţiei în vigoare în România şi din statele membre ale Uniunii Europene, impotriva deciziilor autoritãţilor competente din acele tari nu sunt afectate de prezenta norma sanitarã veterinara, cu excepţia cazului prevãzut la lit. d).
b) Deciziile luate de autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, şi motivele pentru astfel de decizii vor fi notificate Comisiei Europene, expeditorului sau reprezentantului sau şi autoritãţii competente a statului membru al Uniunii Europene de expediere.
c) Dacã expeditorul sau reprezentantul sau solicita astfel, deciziile şi motivele menţionate trebuie sa îi fie înaintate în scris, cu detalii ale drepturilor de apel care îi sunt disponibile în baza legislaţiei în vigoare din România, ca stat de destinaţie şi ale procedurii şi limitelor de timp aplicabile.
d) În eventualitatea unui litigiu, cele doua pãrţi în cauza pot supune litigiul, dacã sunt de acord, într-o perioada maxima de o luna, evaluãrii unui expert al cãrui nume apare pe o lista a experţilor ce urmeazã a fi elaborata de cãtre Comisia Europeanã şi autoritatea veterinara centrala a României. Costul consultãrii expertului este suportat de partea care pierde litigiul. Experţii trebuie sa emita avizul lor în cel mult 72 de ore. Pãrţile trebuie sa respecte opinia expertului în ceea ce priveşte legislaţia veterinara nationala.
(3) Costurile returnarii transportului, depozitarii bunurilor, folosirii lor în alte scopuri sau distrugerii lor trebuie sa fie suportate de destinatar.
CAP. 5
Prevederi comune
ART. 9
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa notifice imediat statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, orice focar de boala de pe teritoriul sau, altul decât un focar al bolilor la care se face referire în "Norma sanitarã veterinara privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 156/1999 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123/23.03.2000, al oricãror zoonoze, boli sau alta cauza susceptibilã de a constitui un risc major pentru sãnãtatea animalelor sau pentru sãnãtatea publica. Statul membru al Uniunii Europene de origine este obligat de legislaţia comunitara sa aplice imediat mãsurile de combatere sau de preventie prevãzute de reglementãrile comunitare, în special determinarea zonelor tampon prevãzute de aceste reglementãri sau sa adopte orice alta mãsura pe care o considera corespunzãtoare. România, ca stat de destinaţie sau tranzit care, în cursul unui control la care se face referire la art. 5, a stabilit existenta uneia din bolile sau cauzele prevãzute la alin. (1), poate lua, dacã este necesar, mãsurile de precautie prevãzute de legislaţia sanitarã veterinara în vigoare. Pana ce mãsurile urmeazã a fi luate în conformitate cu alin. (4), România, ca stat de destinaţie, poate lua, din motive serioase de sãnãtate publica sau de sãnãtate a animalelor, mãsuri de protecţie interimare cu privire la unitãţile în cauza sau, în cazul unei boli epizootice, cu privire la zona de protecţie prevãzutã în reglementãrile naţionale. Mãsurile luate de România trebuie sa fie notificate fãrã întârziere Comisiei Europene şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
(2) La cererea României sau la initiativa Comisiei Europene, unul sau mai mulţi reprezentanţi ai Comisiei Europene pot merge imediat la locul în cauza pentru a examina, în colaborare cu autoritatea veterinara centrala, mãsurile luate şi vor emite un aviz cu privire la aceste mãsuri.
(3) În cazul în care Comisia Europeanã sau autoritatea veterinara centrala a României nu au fost informate despre mãsurile luate, sau dacã acestea le considera ca fiind necorespunzãtoare, pot sa ia mãsurile de protecţie interimare cu privire la produsele din regiunea afectatã de boala epizootica sau dintr-o unitate data.
(4) Regulile detaliate pentru aplicarea acestui articol şi în special lista zoonozelor sau a cauzelor susceptibile de a constitui un risc major pentru sãnãtatea publica, trebuie sa fie adoptate în conformitate cu procedura nationala.
ART. 10
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa numeascã direcţia sau direcţiile sanitare veterinare responsabile cu efectuarea controalelor veterinare şi colaborarea cu departamentele de inspecţie ale statelor membre ale Uniunii Europene.
ART. 11
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa se asigure ca functionarii din direcţiile sanitare veterinare şi, dacã este cazul, în colaborare cu functionarii altor direcţii împuternicite în acest scop, pot:
1. sa efectueze inspecţii ale clãdirilor, birourilor, laboratoarelor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, întreprinderilor şi echipamentelor, produselor de curatare şi întreţinere, procedurilor utilizate pentru producerea, prelucrarea, marcarea, etichetarea şi prezentarea acestor produse;
2. sa efectueze controale privind respectarea de cãtre personal a cerinţelor stabilite în textele la care se face referire în anexa nr. 1;
3. sa preleveze probe de la produsele ţinute pentru a fi depozitate, transportate sau comercializate;
4. sa examineze materialul documentar sau informatic relevant pentru controalele efectuate, suplimentar mãsurilor ce se iau în baza art. 3, alin. (1). În acest scop, aceasta trebuie sa primeascã de la unitãţile ce sunt controlate, cooperarea necesarã pentru realizarea sarcinilor.
ART. 12
Comerţul cu produsele menţionate în anexa nr. 2 trebuie sa fie supus regulilor de control prevãzute de prezenta norma sanitarã veterinara, în special cele prevãzute la art. 5, alin. (2). Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa notifice Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene condiţiile şi procedurile care se aplica comerţului cu produse la care se referã acest articol.
ART. 13
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie sa prezinte Comisiei Europene, în forma armonizata, informaţiile de baza privind controalele veterinare efectuate în baza prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol, în special cu privire la frecventa comunicãrii informaţiilor, forma în care acesta urmeazã sa fie formulat şi natura sa, trebuie sa fie stabilite de autoritatea veterinara centrala a României în conformitate cu procedura nationala.
ART. 14
Reglementãrile stabilite de prezenta norma sanitarã veterinara referitoare la controalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala, în vederea participãrii României la Piata Interna, trebuie sa se aplice în special controalelor la origine în vederea organizãrii şi urmãririi controalelor efectuate de ţãrile de destinaţie precum şi pentru mãsurile de protecţie ce trebuie implementate.
ART. 15
(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta reglementãri sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României va lua mãsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii orice încãlcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie sa facã o referire expresã la prezenta norma sanitarã veterinara.
ART. 16
Anexele nr. 1 şi nr. 2 fac parte integrantã din prezenta norma sanitarã veterinara.
ANEXA 1
LEGISLAŢIA VETERINARA
CAP. 1
1. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/05.09.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete.
2. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 402/05.09.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sãnãtate care reglementeazã producerea şi comerţul cu carne proaspãta de pasare.
3. Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate care reglementeazã comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspãta.
4. Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate ce afecteazã producţia şi comercializarea produselor din carne şi alte produse de origine animala.
5. Norma sanitarã veterinara privind condiţiile de sãnãtate a animalelor care reglementeazã comerţul cu produse din carne din România şi statele membre ale Uniunii Europene.
6. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/05.08.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate şi igiena pentru producerea şi comercializarea produselor din oua.
7. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 494/27.12.2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã punerea pe piata a animalelor şi produselor de acvacultura. Monitorul Oficial nr. 191/21.03.2002;
8. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 243/11.06.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate veterinare pentru producerea şi comercializarea molustelor bivalve vii. Monitorul Oficial nr. 695/23.09.2002.
9. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 329/25.07.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea produselor din pescuit. Monitorul Oficial nr. 613/20.08.2002.
10. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 391/29.08.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sãnãtate a animalelor care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspãta de pasare. Monitorul Oficial nr. 739/9.10.2002.
11. Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate publica şi de sãnãtate a animalelor ce afecteazã producerea şi comercializarea carnii de iepure şi a carnii de vanat de crescatorie.
12. Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor şi de sãnãtate publica, legate de uciderea vânatului salbatic şi de comercializarea carnii de vanat salbatic.
13. <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 389/29.09.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic şi a produselor pe baza de lapte.
CAP. 2
14. Norma sanitarã veterinara care stabileşte condiţiile de sãnãtate a animalelor şi de sãnãtate publica care reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul în România de produse care nu sunt supuse cerinţelor şi regulilor specifice.
ANEXA 2
PRODUSE CARE NU SUNT SUPUSE ARMONIZARII COMUNITARE, DAR AL CĂROR
COMERŢ TREBUIE SA FIE SUPUS CONTROALELOR PREVĂZUTE DE PREZENTA
NORMA SANITARĂ VETERINARA
Alte produse de origine animala care nu sunt incluse nici în anexa nr. 2, nici în anexa la "Norma sanitarã veterinara referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala" vor fi definite în baza procedurii naţionale.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
