Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ART. 1 Analizele pentru determinarea conţinutului în amprolium, diclazuril şi carbadox, efectuate în vederea controalelor oficiale ale furajelor şi ale premixurilor, trebuie sã fie efectuate utilizând metodele stabilite în anexa care face parte integrantã din prezenta normã sanitarã veterinarã. ART. 2 Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor informeazã Comisia Europeanã cu privire la actele normative şi prevederile administrative necesare pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare. ANEXĂ la norma sanitarã veterinarã PARTEA A Determinarea produsului amprolium [Clorhidrat de clorurã de 1-[(4-amino-2-propil-5-pirimidin)metil]-2-metil-piridinium] 1. Scop şi domeniu de aplicare Aceastã metodã se utilizeazã pentru determinarea produsului amprolium din furaje şi premixuri. Limita de detecţie este de 1 mg/kg, iar limita de determinare este de 25 mg/kg. 2. Principiu Proba este extrasã cu un amestec de metanol şi apã. Dupã diluare cu faza mobilã şi filtrare prin membranã, conţinutul în amprolium se determinã prin cromatografie lichidã de înaltã performanţã (HPLC) cu schimbãtori de cationi, utilizând un detector UV. 3. Reactivi 3.1. Metanol 3.2. Acetonitril, de grad HPLC 3.3. Apã, de grad HPLC 3.4. Soluţie de fosfat dihidrogenat de sodiu, c = 0,1 mol/l Se dizolvã în apã 13,80 g de fosfat dihidrogenat de sodiu monohidrat (3.3) într-un balon gradat de 1.000 ml, se aduce la semn cu apã (3.3) şi se omogenizeazã. 3.5. Soluţie de perclorat de sodiu, c = 1,6 mol/l Se dizolvã 224,74 g de perclorat de sodiu monohidrat în apã (3.3) într-un balon gradat de 1.000 ml, se aduce la semn cu apã (3.3) şi se omogenizeazã. 3.6. Fazã mobilã pentru HPLC (vezi pct. 9.1) Amestec de acetonitril (3.2), soluţie de fosfat dihidrogenat de sodiu (3.4) şi soluţie de perclorat de sodiu (3.5), 450 + 450 + 100 (v + v + v). Înainte de utilizare se filtreazã printr-un filtru cu membranã de 0,22 æm (4.3) şi se degazeazã soluţia [de exemplu, în baia cu ultrasunete (4.4) timp de cel puţin 15 minute]. 3.7. Substanţã etalon: amprolium pur, clorhidrat clorurã de 1-[(4-amino-2-propil-5-pirimidin)metil]-2-metil-piridinium, E 750 (vezi 9.2) 3.7.1. Soluţie etalon stoc de amprolium, 500 æg/ml Se cântãresc cu o precizie de 0,1 mg 50 mg de amprolium (3.7) într-un balon gradat de 100 ml, se dizolvã în 80 ml de metanol (3.1) şi se plaseazã balonul timp de 10 minute într-o baie cu ultrasunete (4.4). Dupã tratamentul cu ultrasunete, se aduce soluţia la temperatura camerei, se aduce la semn cu apã şi se omogenizeazã. La o temperaturã ≤ 4°C, soluţia este stabilã timp de o lunã. 3.7.2. Soluţie etalon intermediarã de amprolium, 50 æg/ml Se pipeteazã 5 ml din soluţia etalon stoc (3.7.1) într-un balon gradat de 50 ml, se aduce la semn cu solvent de extracţie (3.8) şi se omogenizeazã. La o temperaturã ≤ 4°C, soluţia este stabilã timp de o lunã. 3.7.3. Soluţii de etalonare Se transferã 0,5, 1 şi 2 ml din soluţia etalon intermediarã (3.7.2) într-o serie de baloane gradate de 50 ml. Se aduce la semn cu faza mobilã (3.6) şi se omogenizeazã. Aceste soluţii corespund la 0,5, 1 şi, respectiv, 2 æg de amprolium pe ml. Aceste soluţii trebuie sã fie proaspãt preparate înainte de utilizare. 3.8. Solvent de extracţie Amestec de metanol (3.1) şi apã 2+1 (v+v) 4. Aparaturã 4.1. Echipament HPLC cu sistem de injecţie, corespunzãtor injectãrii de volume de 100 æl 4.1.1. Coloanã pentru cromatografie lichidã de 125 mm x 4 mm cu schimbãtori de cationi, umplere de Nucleosil 10 SA de 10 æm sau echivalentã 4.1.2. Detector UV cu lungime de undã variabilã sau detector cu grup de diode 4.2. Filtru cu membranã, material PTFE, de 0,45 æm 4.3. Filtru cu membranã de 0,22 æm 4.4. Baie cu ultrasunete 4.5. Agitator mecanic sau magnetic 5. Procedurã 5.1. Generalitãţi 5.1.1. Furaj martor Pentru efectuarea testului de recuperare (5.1.2) trebuie analizat un furaj martor pentru a se verifica absenţa amproliumului sau a substanţelor interferente. Furajul martor trebuie sã fie de tip similar cu cel al probei şi nu trebuie sã fie detectate amprolium sau substanţe interferente. 5.1.2. Teste de recuperare Trebuie efectuat un test de recuperare prin analizarea furajului martor ce a fost îmbogãţit prin adãugarea unei cantitãţi de amprolium similare celei prezente în probã. Pentru a obţine o concentraţie de 100 mg/kg se transferã 10 ml din soluţia etalon stoc (3.7.1) într-un balon conic de 250 ml şi se evaporã soluţia pânã la aproximativ 0,5 ml. Se adaugã 50 g de furaj martor, se amestecã cu grijã şi se lasã timp de 10 minute, amestecând din nou de mai multe ori înainte de a continua cu faza de extracţie (5.2). Alternativ, dacã nu este disponibil un furaj martor de tip similar celui din probã (a se vedea 5.1.1), poate fi efectuat un test de recuperare prin intermediul metodei de adiţie a etalonului. În acest caz, în proba de analizat trebuie adãugatã o cantitate de amprolium similarã celei deja prezente în probã. Aceastã probã trebuie analizatã împreunã cu proba neîmbogãţitã, iar recuperarea poate fi calculatã prin diferenţã. 5.2. Extracţie 5.2.1. Premixuri (conţinut de amprolium < 1%) şi furaje Se cântãresc cu o precizie de 0,01 g între 5 şi 40 g de probã, în funcţie de conţinutul în amprolium, într-un balon conic de 500 ml şi se adaugã 200 ml de solvent de extracţie (3.8). Se plaseazã balonul în baia cu ultrasunete (4.4) şi se lasã timp de 15 minute. Se scoate balonul din baia cu ultrasunete şi se agitã timp de o orã cu agitatorul mecanic sau cu agitatorul magnetic (4.5). Se dilueazã o parte alicotã a extractului cu faza mobilã (3.6) pentru obţinerea unui conţinut în amprolium de 0,5-2 æg/ml şi se amestecã (vezi observaţia 9.3). Se filtreazã 5-10 ml din aceastã soluţie diluatã printr-un filtru cu membranã (4.2). Se continuã cu determinarea HPLC (5.3). 5.2.2. Premixuri (conţinut 1% amprolium) Se cântãresc cu o precizie de 0,001 g 1-4 g de premix, în funcţie de conţinutul în amprolium, într-un balon conic de 500 ml şi se adaugã 200 ml de solvent de extracţie (3.8). Se plaseazã balonul în baia cu ultrasunete (4.4) şi se lasã timp de 15 minute. Se scoate balonul din baia cu ultrasunete şi se agitã timp de o orã cu agitatorul mecanic sau cu agitatorul magnetic (4.5). Se dilueazã o parte alicotã a extractului cu faza mobilã (3.6) pentru obţinerea unui conţinut în amprolium de 0,5-2 æg/ml şi se amestecã. Se filtreazã 5-10 ml din aceastã soluţie diluatã printr-un filtru cu membranã (4.2). Se continuã cu determinarea HPLC (5.3). 5.3. Determinarea HPLC 5.3.1. Parametri: Sunt oferite pentru orientare urmãtoarele condiţii; pot fi utilizate alte condiţii numai dacã acestea dau rezultate echivalente:
Coloanã cromatograficã 125 mm x 4 mm, cu
lichidã (4.1.1): schimbãtori de cationi,
umplere de Nucleosil 10 SA
de 10 æm sau echivalentã
Fazã mobilã (3.6): Amestec de acetonitril (3.2),
soluţie de fosfat dihidrogenat
de sodiu (3.4) şi soluţie de
perclorat de sodiu (3.5), 450
+ 450 + 100 (v+v+v)
Debit: 0,7-1 ml/min
Lungimea undei de detecţie: 264 nm
Volum de injecţie: 100 æl
m
în care: V = volumul solventului de extracţie (3.8) în ml, conform 5.2 (adicã 200 ml); â = concentraţia de amprolium din extractul din probã (5.2), în æg/ml; f = factorul de diluţie conform 5.2; m = masa porţiunii de test, în g. 7. Validarea rezultatelor 7.1. Identitate Identitatea substanţei de analizat poate fi confirmatã prin cocromatografie sau utilizând un detector cu grup de diode, prin intermediul cãruia sunt comparate spectrele extractului probei (5.2) şi ale soluţiei de etalonare (3.7.3) conţinând 2,0 æg/ml. 7.1.1. Cocromatografie Un extract din probã (5.2) este îmbogãţit prin adãugarea unei cantitãţi corespunzãtoare din soluţia de etalonare (3.7.3). Cantitatea de amprolium adãugatã trebuie sã fie similarã cantitãţii de amprolium constatate în extractul probei. Numai înãlţimea picului de amprolium ar trebui sã creascã dupã luarea în considerare atât a cantitãţii adãugate, cât şi a diluţiei extractului. Lãrgimea picului, la jumãtatea înãlţimii sale, trebuie sã se situeze la ± 10% din lãrgimea iniţialã a picului de amprolium al extractului probei neîmbogãţite. 7.1.2. Detecţie cu grupuri de diode Rezultatele sunt evaluate în conformitate cu urmãtoarele criterii: a) lungimea de undã a absorbţiei maxime a spectrelor probei şi a etalonului, înregistratã la vârful picului pe cromatogramã, trebuie sã fie aceeaşi într-o marjã determinatã de puterea de rezoluţie a sistemului de detecţie. Pentru detecţia cu grupuri de diode, aceasta este în general de ± 2 nm; b) între 210 şi 320 nm, spectrele probei şi ale etalonului, înregistrate la vârful picului cromatogramei, trebuie sã fie identice pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanţa relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime, iar deviaţia dintre cele douã spectre nu depãşeşte 15% în niciun punct observat din absorbanţa substanţei etalon de analizat; c) între 210 şi 320 nm, spectrele curbei ascendente, ale vârfului şi ale curbei descendente a picului produse de extractul din probã trebuie sã fie identice pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanţa relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la toate punctele observate deviaţia dintre spectre este de maximum 15% din absorbanţa spectrului vârfului picului. Prezenţa substanţei de analizat este confirmatã doar dacã criteriile de la lit. a), b) şi c) sunt îndeplinite. 7.2. Repetabilitate Diferenţa dintre rezultatele a douã determinãri paralele efectuate pe aceeaşi probã trebuie sã fie de maximum: a) 15% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în amprolium între 25 mg/kg şi 500 mg/kg; b) 75 mg/kg pentru un conţinut în amprolium între 500 mg/kg şi 1.000 mg/kg; c) 7,5% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în amprolium mai mare de 1.000 mg/kg. 7.3. Recuperare Pentru o probã (martor) îmbogãţitã, recuperarea trebuie sã fie de cel puţin 90%. 8. Rezultatele unui studiu de colaborare (interlaboratoare) A fost organizat un studiu de colaborare, în cursul cãruia au fost analizate 3 furaje pentru pãsãri (probele 1-3), un furaj mineral (proba 4) şi un premix (proba 5). Rezultatele sunt prezentate în urmãtorul tabel:
┌─────────────────────────┬──────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│ │ Proba 1 │ │ │ │ │
│ │ (furaj │ Proba 2 │ Proba 3 │ Proba 4 │ Proba 5 │
│ │ martor) │ │ │ │ │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│L │ 14 │ 14 │ 14 │ 14 │ 15 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│n │ 56 │ 56 │ 56 │ 56 │ 60 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│medie (mg/kg) │ - │ 45,5 │ 188 │ 5.129 │ 25.140 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│s(r)(mg/kg) │ - │ 2,26 │ 3,57 │ 178 │ 550 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│CV(r)(%) │ - │ 4,95 │ 1,90 │ 3,46 │ 2,20 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│s(R)(mg/kg) CV(R)(%) │ - │ 2,95 │ 11,8 │ 266 │ 760 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│CV(R)[%] │ - │ 6,47 │ 6,27 │ 5,19 │ 3,00 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Conţinut nominal (mg/kg) │ - │ 50 │ 200 │ 5.000 │ 25.000 │
├─────────────────────────┴──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┤
│L: numãr de laboratoare │
│n: numãr de valori unice │
│s(r): deviaţie standard a repetabilitãţii │
│CV(r): coeficient de variaţie a repetabilitãţii │
│S(R): deviaţie standard a reproductibilitãţii │
│CV(R): coeficient de variaţie a reproductibilitãţii │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Coloanã cromatograficã lichidã (4.2.1) 100 mm x 4,6 mm, umplere de
Hypersil ODS de æm sau
echivalent
Fazã mobilã: Solvent A (3.13.1): Soluţie apoasã de acetat
de amoniu şi
hidrogenosulfat de
tetrabutilamoniu
Solvent B (3.13.2): acetonitril
Solvent C (3.13.3): metanol
Mod de eluţie: - gradient linear
- condiţii iniţiale: A+B+C = 60+20+20 (v+v+v)
- dupã 10 minute, eluţia prin gradient timp de 30
de minute la A+B+C = 45+20+35 (v+v+v)
Se clãteşte cu B timp de 10 minute.
Debit: 1,5-2 ml/min
Volum de injecţie: 20 æl
Lungimea undei de
detecţie: 280 æl
h(d,s) x h(i,c) δ(d,c) x 10V
h(i,s) X h(d,c) m
unde: h(d,s) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia de probã (5.2.1); h(i,s) = înãlţimea (aria) picului etalonului Intern în soluţia de probã (5.2.1); h(d,c) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia de etalonare (3.10); h(i,c) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia de etalonare (3.10); δ(d,c) = concentraţia diclazurilului în soluţia de etalonare în æg/ml (3.10); m = masa porţiunii de test în g; V = volumul extractului probei conform 5.2.1 (de exemplu 2,5 ml). 6.2. Premixuri Conţinutul în diclazuril w (mg/kg) din probã se determinã prin utilizarea urmãtoarei formule:
h(d,s) x h(i,c) δ(d,c) x 0,02 V.p
h(i,s) X h(d,c) m
unde: h(d,c) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia de etalonare (3.10); h(i,c) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia de etalonare (3.10); h(d,s) = înãlţimea (aria) picului de diclazuril în soluţia probei (5.2.1); h(i,s) = înãlţimea (aria) picului etalonului intern în soluţia probei (5.2.1); δ(d,c) = concentraţia diclazurilului în soluţia de etalonare (3.10); m = masa porţiunii de test în g; V = volumul extractului probei conform 5.2.1 (de exemplu 2,5 ml). p = conţinutul nominal de diclazuril în mg/kg din premix. 7. Validarea rezultatelor 7.1. Identitate Identitatea substanţei de analizat poate fi confirmatã prin cocromatografie sau prin utilizarea unui detector cu grup de diode prin care sunt comparate spectrele extractului din probã (5.2.1 sau 5.2.2) şi ale soluţiei de etalonare (3.10). 7.1.1. Cocromatografie Un extract din probã (5.2.1 sau 5.2.2) este îmbogãţit prin adãugarea unei cantitãţi corespunzãtoare din soluţia de etalonare (3.10). Cantitatea de diclazuril adãugatã trebuie sã fie similarã cu cantitatea de diclazuril constatatã în extractul din probã. Numai înãlţimea picului de diclazuril şi a picului etalonului intern ar trebui sã creascã dupã luarea în considerare atât a cantitãţii adãugate, cât şi a diluţiei extractului. Lãrgimea picului, la jumãtatea înãlţimii sale, trebuie sã se situeze la ± 10% din lãrgimea iniţialã a picului de diclazuril sau a picului etalonului intern al extractului din proba neîmbogãţitã. 7.1.2. Detectare cu grup de diode Rezultatele sunt evaluate în conformitate cu urmãtoarele criterii: a) lungimea de undã de absorbţie maximã a spectrelor probei şi a etalonului, înregistrate la vârful picului pe cromatogramã, trebuie sã fie aceeaşi, cu o marjã stabilitã de puterea de rezoluţie a sistemului de detecţie. Pentru detecţia cu grup de diode, aceasta este în general de ± 2 nm; b) între 230 şi 320 nm, spectrele probei şi ale etalonului, înregistrate la vârful picului cromatogramei, trebuie sã fie identice pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanta relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime, iar deviaţia dintre cele douã spectre nu depãşeşte 15% în niciun punct observat din absorbanta substanţei etalon de analizat; c) între 230 şi 320 nm, spectrele curbei ascendente, ale vârfului şi ale curbei descendente ale picului produse de extractul probei trebuie sã fie aceleaşi pentru acele pãrţi ale spectrului situate între 10 şi 100% din absorbanta relativã. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la toate punctele observate deviaţia între spectre este de maximum 15% din absorbanta spectrului vârful picului. Prezenţa substanţei de analizat este confirmatã doar dacã toate celelalte 3 criterii (a, b şi c) sunt îndeplinite. 7.2. Repetabilitate Diferenţa dintre rezultatele a douã determinãri paralele efectuate pe aceeaşi probã trebuie sã fie de maximum: a) 30% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în diclazuril situat între 0,5 şi 2,5 mg/kg; b) 0,75 mg/kg pentru un conţinut în diclazuril situat între 2,5 şi 5 mg/kg; c) 15% din valoarea superioarã, pentru un conţinut în diclazuril mai mare de 5 mg/kg. 7.3. Recuperare Pentru o probã (martor) îmbogãţitã, recuperarea trebuie sã fie de cel puţin 80%. 8. Rezultatele unui studiu de colaborare A fost organizat un studiu de colaborare în care au fost analizate 5 probe de cãtre 11 laboratoare. Aceste probe au constat în douã premixuri; unul a fost amestecat cu o matrice organicã (O 100) şi celãlalt cu o matrice anorganicã (A 100). Conţinutul teoretic este de 100 mg de diclazuril pe kg. Cele 3 furaje amestecate pentru pãsãri au fost fabricate de 3 producãtori diferiţi (NL) (LI/ZI/KI). Conţinutul teoretic este de 1 mg de diclazuril pe kg. Laboratoarele au fost instruite sã analizeze fiecare dintre probe o singurã datã sau în dublu. (Informaţii mai detaliate cu privire la acest studiu de colaborare pot fi gãsite în Jurnalul AOAC internaţional, volumul 77, nr. 6, 1994, pag, 1359-1361.) Rezultatele sunt date în tabelul urmãtor:
┌─────────────────────────┬──────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│ │ Proba 1 │ Proba 2 │ Proba 3 │ Proba 4 │ Proba 5 │
│ │ A 100 │ O 100 │ L 1 │ Z 1 │ K 1 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│L │ 11 │ 11 │ 11 │ 11 │ 6 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│n │ 19 │ 18 │ 19 │ 19 │ 12 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Medie │ 100,8 │ 103,5 │ 0,89 │ 1,15 │ 0,89 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│s(r)(mg/kg) │ 5,88 │ 7,64 │ 0,15 │ 0,02 │ 0,03 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│CV(r)(%) │ 5,83 │ 7,38 │ 17,32 │ 1,92 │ 3,34 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│s(R)(mg/kg) │ 7,59 │ 7,64 │ 0,17 │ 0,11 │ 0,12 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│CV(R)[%] │ 7,53 │ 7,38 │ 18,61 │ 9,67 │ 13,65 │
├─────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Conţinut nominal (mg/kg) │ 100 │ 100 │ 1 │ 1 │ 1 │
├─────────────────────────┴──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┤
│L: numãr de laboratoare │
│n: numãr de valori unice │
│s(r): deviaţie standard a repetabilitãţii │
│CV(r): coeficient de variaţie a repetabilitãţii │
│S(R): deviaţie standard a reproductibilitãţii │
│CV(R): coeficient de variaţie a reproductibilitãţii │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Coloanã cromatograficã 300 mm x 4 mm, C18,
lichidã (4.4.1): umplere de 10 æm
sau echivalentã
Fazã mobilã (3.10): Amestec de soluţie tampon
de acetat (3.9) si acetonitril
(3.2), 825 + 175 (v + v)
Debit: 1,5-2 ml/min.
Lungimea undei de detecţie: 365 nm
Volum de injecţie: 20 æl
m
în care: δ = concentraţia de carbadox a extractului din probã (5.2.2 sau 5.2.3) în æg/ml; V(1) = volumul de extracţie în ml (adicã 50 ml); m = masa porţiunii de test în g. 6.2. Premixuri şi preparate Conţinutul w al probei în carbadox exprimat (mg/kg) se determinã prin utilizarea urmãtoarei formule:
m
în care: δ = concentraţia de carbadox a extractului din probã (5.2.2 sau 5.2.3) în æg/ml; V(2) = volumul de extracţie în ml (adicã 50 ml pentru premixuri; 150 pentru preparate); f = factor de diluţie conform 5.2.2 (premixuri) sau 5.2.3 (preparate); m = masa porţiunii de test în g. 7. Validarea rezultatelor 7.1. Identitate Identitatea substanţei de analizat poate fi confirmatã prin cocromatografie sau prin utilizarea unui detector cu grup de diode prin care sunt comparate spectrele extractului din probã şi ale soluţiei de etalonare (3.11.2) conţinând 10,0 æg/ml. 7.1.1. Cocromatografie Un extract al probei este îmbogãţit prin adãugarea unei cantitãţi corespunzãtoare de soluţie de etalonare (3.11.2). Cantitatea de carbadox adãugat trebuie sã fie similarã cantitãţii estimate de carbadox constatatã în extractul din probã. Înãlţimea picului carbadoxului poate sã fie mãritã dupã luarea în considerare atât a cantitãţii adãugate, cât şi a diluţiei extractului. Lãrgimea picului, la jumãtatea înãlţimii sale maxime, trebuie sã se situeze la ± 10% din lãrgimea iniţialã. 7.1.2. Detectare cu grup de diode Rezultatele se evalueazã conform urmãtoarelor criterii: a) lungimea de undã de absorbţie maximã a spectrelor probei şi a etalonului, înregistratã la vârful picului de cromatogramã, trebuie sã fie aceeaşi într-o marjã determinatã de puterea de rezoluţie a sistemului de detecţie. Pentru detecţia prin grup de diode, aceasta este de obicei de ± 2 nm; b) între 225 şi 400 nm, spectrele probei şi ale etalonului, înregistrate la vârful picului pe cromatogramã, trebuie sã fie identice pentru aceste pãrţi ale spectrului într-un interval de 10-100% al absorbanţei relative. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime, iar deviaţia dintre cele douã spectre nu depãşeşte 15% în niciun punct observat din absorbanţa substanţei etalon de analizat; c) între 225 şi 400 nm, spectrele curbei ascendente ale vârfului şi ale curbei descendente a picului, produse de extractul din probã, trebuie sã fie identice pentru acele pãrţi ale spectrului într-un interval de 10-100% al absorbanţei relative. Acest criteriu este îndeplinit atunci când sunt prezente aceleaşi maxime şi când la toate punctele observate deviaţia dintre spectre este de maximum 15% din absorbanţa spectrului vârfului. Prezenţa substanţei de analizat este conformã doar dacã toate criteriile sunt îndeplinite. 7.2. Repetabilitate Pentru un conţinut de 10 mg/kg şi mai mare, diferenţa dintre rezultatele a douã determinãri paralele efectuate pe aceeaşi probã trebuie sã fie de cel mult 15% din rezultatul superior. 7.3. Recuperare Pentru o probã (martor) îmbogãţitã, recuperarea trebuie sã fie de minimum 90%. 8. Rezultate ale unui test de colaborare A fost organizat un studiu de colaborare în care 6 furaje, 4 premixuri şi 3 preparate au fost analizate de 8 laboratoare. Au fost efectuate analize în dublu pentru fiecare probã. (Mai multe informaţii detaliate cu privire la acest studiu de colaborare pot fi gãsite în Jurnalul AOAC, volumul 71, 1988, pag. 484-490.) Rezultatele studiului (cu excepţia valorilor aberante) sunt indicate mai jos: Tabelul 1. Rezultatele studiului de colaborare pentru furaje
┌────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│ │ Proba 1 │ Proba 2 │ Proba 3 │ Proba 4 │ Proba 5 │ Proba 6 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│L │ 8 │ 8 │ 8 │ 8 │ 8 │ 8 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│n │ 15 │ 14 │ 15 │ 15 │ 15 │ 15 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Medie (mg/kg) │ 50,0 │ 47,6 │ 48,2 │ 49,7 │ 46,9 │ 49,7 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│S(r)(mg/kg) │ 2,90 │ 2,69 │ 1,38 │ 1,55 │ 1,52 │ 2,12 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│CV(r)(%) │ 5,8 │ 5,6 │ 2,9 │ 3,1 │ 3,2 │ 4,3 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│S(R)(mg/kg) │ 3,92 │ 4,13 │ 2,23 │ 2,58 │ 2,26 │ 2,44 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│CV(R)(%) │ 7,8 │ 8,7 │ 4,6 │ 5,2 │ 4,8 │ 4,9 │
├────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Conţinut nominal│ │ │ │ │ │ │
│(mg/kg) │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │ 50,0 │
└────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
┌─────────────────────────┬───────────────────────────────┬────────────────────┐
│ │ Premixuri │ Preparate │
├─────────────────────────┼───────┬───────┬───────┬───────┼──────┬──────┬──────┤
│ │ A │ B │ C │ D │ A │ B │ C │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│L │ 7 │ 7 │ 7 │ 7 │ 8 │ 8 │ 8 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│n │ 14 │ 14 │ 14 │ 14 │ 16 │ 16 │ 16 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│Medie (g/kg) │ 8,89 │ 9,29 │ 9,21 │ 8,76 │ 94,6 │ 98,1 │ 104 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│S(r)(g/kg) │ 0,37 │ 0,28 │ 0,28 │ 0,44 │ 4,1 │ 5,1 │ 7,7 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│CV(r)(%) │ 4,2 │ 3,0 │ 3,0 │ 5,0 │ 4,3 │ 5,2 │ 7,4 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│S(R)(g/kg) │ 0,37 │ 0,28 │ 0,40 │ 0,55 │ 5,4 │ 6,4 │ 7,7 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│CV(R)(%) │ 4,2 │ 3,0 │ 4,3 │ 6,3 │ 5,7 │ 6,5 │ 7,4 │
├─────────────────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼──────┼──────┤
│Conţinut nominal (g/kg) │ 10,0 │ 10,0 │ 10,0 │ 10,0 │ 100 │ 100 │ 100 │
├─────────────────────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────┴──────┴──────┤
│L: numãr de laboratoare │
│n: numãr de valori unice │
│s(r): deviaţie standard a repetabilitãţii │
│CV(r): coeficient de variaţie a repetabilitãţii │
│S(R): deviaţie standard a reproductibilitãţii │
│CV(R): coeficient de variaţie a reproductibilitãţii │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
