Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: NORMA din 27 mai 2002 de securitate radiologica privind radioprotectia operationala in mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si tor Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

NORMA din 27 mai 2002 de securitate radiologica privind radioprotectia operationala in mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si tor

EMITENT: MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI - COMISIA NATIONALA PENTRU CONTROLUL ACTIVITATILOR NUCLEARE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 12 septembrie 2002
Comenteaza legea

CAP. 1
Consideratii generale, scop, definiţii

ART. 1
Normele de securitate radiologica privind radioprotectia operationala în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu sunt emise de Autoritate în baza prevederilor <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfãşurarea în siguranta a activitãţilor nucleare, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 2
Scopul prezentelor norme este de a completa prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologica, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare nr. 14/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 şi 404 bis din 29 august 2000, cu cerinţele privind asigurarea şi optimizarea radioprotectiei operationale pentru lucrãtorii expusi profesional, pentru populaţie şi mediul înconjurãtor, în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu.
ART. 3
Termenii şi expresiile utilizate în prezentele norme sunt definite în anexa nr. 1.

CAP. 2
Domeniul de aplicabilitate. Exceptari

ART. 4
Prevederile prezentelor norme se aplica urmãtoarelor activitãţi din domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu:
a) prospectarea, explorarea, exploatarea, prepararea în laborator, în staţii-pilot şi în instalaţii industriale a minereurilor de uraniu şi de toriu, inclusiv amplasarea şi construcţia acestora;
b) conversia concentratelor de uraniu natural în combustibil nuclear;
c) conservarea şi dezafectarea minelor şi instalaţiilor în care au fost desfãşurate activitãţile menţionate la lit. a) şi b), inclusiv a celor abandonate fãrã a fi dezafectate în baza unui plan de dezafectare şi de remediere a mediului înconjurãtor afectat;
d) gospodãrirea deşeurilor radioactive rezultate de la desfãşurarea activitãţilor descrise la lit. a), b) şi c);
e) determinarea, înregistrarea, metodica de lucru şi sistemul de raportare a nivelurilor de expunere la radiatii ionizante a personalului expus profesional, precum şi urmãrirea nivelului de contaminare radioactiva a spaţiilor de lucru şi a mediului înconjurãtor din incintele de lucru ale titularilor de autorizaţii care desfãşoarã activitãţile specificate la lit. a), b), c) şi d).
ART. 5
Se supun prevederilor prezentelor norme şi urmãtoarele activitãţi, dacã evaluarile efectuate conform prevederilor art. 90 din Normele fundamentale de securitate radiologica demonstreaza ca expunerea lucrãtorilor şi/sau a mediului are valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotectiei:
a) lucrãri similare cu cele menţionate la art. 4 lit. a), care se executa pentru alte substanţe minerale utile în cazul în care aceste substanţe sunt asociate cu uraniu sau toriu în continuturi ce depãşesc limitele de exceptare;
b) lucrãri cu materiale care în mod obişnuit nu sunt considerate radioactive, dar care conţin radionuclizi naturali, care prin concentrare în produse intermediare sau în reziduuri conduc la creşterea semnificativã a expunerii populaţiei sau a lucrãtorilor;
c) lucrãrile de la locurile de munca de tipul celor descrise la lit. a), în atmosfera cãrora se constata prezenta radonului, toronului sau descendenţilor acestora, în concentratii ce genereazã expuneri ce depãşesc limita dozei efective pentru populaţie, prevãzutã în Normele fundamentale de securitate radiologica.
ART. 6
Prevederile prezentelor norme se aplica de asemenea activitãţilor de deţinere, depozitare, stocare, utilizare, transport, aprovizionare, desfacere, transfer, import şi export de minereuri şi concentrate de uraniu sau toriu ori instalaţiilor şi aparatelor ce conţin asemenea materiale radioactive.
ART. 7
Limitele de doza, criteriile şi prevederile prezentelor norme se utilizeazã obligatoriu la proiectarea instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, la elaborarea proiectelor tehnice de dezafectare (închidere) a instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu şi la fundamentarea concluziilor analizelor de securitate radiologica privind activitãţile de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu.
ART. 8
(1) Sunt exceptate de la prevederile prezentelor norme:
a) activitãţile care implica surse şi materiale a cãror radioactivitate este data de elemente radioactive naturale din seriile radioactive ale uraniului şi toriului şi a cãror activitate totalã nu depãşeşte nivelul de exceptare prevãzut în coloana 5 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologica sau, în cazuri speciale, alt nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile fundamentale prevãzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologica;
b) activitãţile care implica surse radioactive şi materiale radioactive conţinând radionuclizi naturali din seria uraniului şi toriului, a cãror concentraţie a activitãţii pe unitatea de masa nu depãşeşte nivelul de exceptare prevãzut în coloana 4 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologica sau, în cazuri speciale, alt nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile fundamentale prevãzute în anexa nr. 2 la aceleaşi norme;
c) activitãţile cu materiale care în mod obişnuit nu sunt considerate radioactive, dar provin din practici autorizate şi prezintã o contaminare superficiala cu radionuclizi naturali din seriile uraniului şi toriului, care nu depãşeşte urmãtoarele niveluri de eliberare:
(i) 0,4 Bq/cmp pentru emitatorii beta şi gama şi emitatorii alfa cu toxicitate scãzutã;
(ii) 0,04 Bq/cmp pentru toţi ceilalţi emitatori alfa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica practicilor care implica importul, furnizarea, repararea şi montarea-instalarea de surse radioactive şi materiale radioactive conţinând radionuclizi naturali din seria uraniului şi toriului, dacã concentratia activitãţii pe unitatea de masa este mai mare de 0,2 Bq/g pentru cel puţin un radionuclid natural din seriile radioactive menţionate.
ART. 9
Prevederile prezentelor norme nu se aplica la depozitarea temporarã şi finala, la reciclarea şi reutilizarea materialelor rezultate în urma dezafectarii instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, dacã îndeplinesc condiţiile privind nivelurile de eliberare stabilite prin normele de conservare şi dezafectare a instalaţiilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu.
ART. 10
Aplicarea prezentelor norme nu exonereaza titularii de autorizaţie care desfãşoarã activitãţile menţionate la art. 4, 5 şi 6 de respectarea normelor de securitate radiologica privind lucrul cu surse de radiatii, în cazul în care utilizeazã dispozitive generatoare de radiatii ionizante, surse, instalaţii sau aparate care conţin alte materiale radioactive decât radionuclizi naturali din seria uraniului şi toriului.

CAP. 3
Justificarea, optimizarea şi limitarea dozelor pentru activitãţile din domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu

ART. 11
(1) Toate activitãţile nominalizate în cap. II trebuie justificate în scris de cãtre initiatorul acestora, precizându-se avantajele economice, sociale sau de alta natura în comparatie cu detrimentul pe care ar putea sa îl producã stãrii de sãnãtate şi daunele pe care ar putea sa le provoace mediului înconjurãtor.
(2) La justificarea scrisã a iniţiatorului se va anexa analiza preliminarã de securitate radiologica privind consecinţele radiologice ce se estimeaza a fi generate de activitatea respectiva. Analiza preliminarã de securitate radiologica trebuie sa fie elaborata de un expert acreditat sau de un organism acreditat de protecţie radiologica.
(3) Autoritatea va autoriza conform legii oricare dintre activitãţile nominalizate în cap. II numai dacã considera justificarea ca fiind temeinica.
ART. 12
Persoana legal constituitã care solicita sau deţine autorizaţie pentru desfãşurarea activitãţilor de minerit sau preparare a minereurilor de uraniu şi toriu este obligatã sa demonstreze ca sunt întreprinse toate acţiunile pentru a asigura optimizarea radioprotectiei, în sensul de a asigura ca expunerile pe toate cãile, inclusiv cele potenţiale, din cadrul activitãţii desfãşurate sa fie menţinute la cel mai scãzut nivel rezonabil posibil, luând în considerare factori economici şi sociali - principiul ALARA.
ART. 13
Expunerea lucrãtorilor se restrictioneaza astfel încât doza totalã data de combinarea expunerilor pe toate cãile specifice activitãţilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu sa nu depãşeascã limitele de doza specificate la art. 22, 27, 28 şi 29 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
ART. 14
(1) Doza efectivã pentru populaţia aparţinând grupului critic existent în zona de influenta a instalaţiei operationale de minerit sau de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu se restrictioneaza la 0,3 mSv/an, cu condiţia ca doza colectivã pentru grupul critic sa nu depãşeascã 0,2 Sv/om/an.
(2) Limita dozei efective pentru persoanele din rândul populaţiei de pe amplasamentele de pe care s-au dezafectat instalaţii de minerit sau preparare a minereurilor de uraniu sau toriu nu va depãşi, din toate sursele şi cãile de expunere, valoarea de 1 mSv/an.
(3) Valorile de doza efectivã de 0,3 mSv/an şi de 1 mSv/an, precizate la alin. (1) şi (2), nu includ doza efectivã generata de fondul natural local.
ART. 15
(1) În procesul de optimizare se vor analiza numai variantele care asigura conformarea cu limitele de doza efectivã pentru personalul expus profesional, precum şi cu limitele de doza efectivã pentru populaţie şi constrangerile de doza precizate la art. 14.
(2) Constrangerile de doza prevãzute prin art. 14 se utilizeazã ca limite superioare în procesul de optimizare a radioprotectiei.
(3) În procesul de optimizare este obligatoriu sa se ia în calcul şi expunerile potenţiale.
ART. 16
Limitele de doza specificate la art. 13 şi 14 se aplica sumei dozelor date de expunerea externa şi celei date de încorporarea radionuclizilor naturali.
ART. 17
Îndeplinirea cerinţelor privind limita de doza se verifica prin una dintre urmãtoarele metode:
a) prin compararea dozei efective E, încasatã de o persoana din grupul de varsta g cu limita de doza, în care doza efectivã încasatã este estimatã prin formula urmãtoare:


    E=E         +Σh(g)    J     +Σh(g)     J       ,
       externa   J   j,ing j,ing J    j,inh  j,inh


în care: E(externa) reprezintã doza efectivã de interes din expunerea externa; h(g)j,ing şi h(g)j,inh sunt dozele efective angajate pe unitatea de activitate de încorporare a unui radionuclid, j,(Sv/Bq), prin inhalare, respectiv prin ingestie, de o persoana din grupul de varsta g; J(j,ing) şi J(j,inh) reprezintã încorporarea de radionuclid j,(Bq), prin ingestie, respectiv inhalare;
b) prin îndeplinirea urmãtoarei condiţii:


    H(d)DL+Σ I,    /I       +Σ I     /ΣI       <1,
     p      j j,ing  j,ing,L  j j,inh   j,inh,L



în care: Hp(d) este echivalentul de doza de la expunerea la radiatii penetrante, DL este limita de doza efectivã, I(j,ing.) şi I(j,inh,) sunt preluarile prin ingestie şi inhalare a radionuclidului j, iar I(j,ing.L) şi I(j,inh,L) sunt limitele anuale admise pentru ingestia, respectiv inhalarea radionuclidului j.
ART. 18
Pentru expunerile la descendenţii radonului şi toronului limitele de doza pentru persoanele expuse profesional pot fi interpretate astfel:


    - pentru descendenţii radonului (222  ):
                                        Rn

    20 mSv corespund la 14 mJ h m^-3 (4 WLM);

    - pentru descendenţii toronului (220  ): 
                                        Rn

    20 mSv corespund la 42 mJ h m^-3 (12 WLM).


ART. 19
Alternativ limitele pot fi exprimate în termeni de energie alfa potenţiala incorporata:


    - pentru descendenţii radonului (222  ):
                                        Rn 
    20 mSv corespund la 17 mJ;

    - pentru descendenţii toronului (220  ):
                                        Rn

    20 mSv corespund la 51 mJ.


ART. 20
(1) În termeni de concentraţie echivalenta de echilibru limita dozei efective pentru personalul expus profesional, de 20 mSv/an, este data de o concentraţie a radonului de 1.110 Bq/mc, aflat în echilibru cu descendenţii sãi.
(2) Similar, limita dozei efective pentru populaţie, de 1 mSv/an, este data de o concentraţie a radonului de 55 Bq/mc, aflat în echilibru cu descendenţii sãi.
ART. 21
În cazul pulberilor de minereu de uraniu cu diametrul aerodinamic median al activitãţii (AMAD) de 5 microni, între limita de doza efectivã de 20 mSv şi activitatea alfa totalã incorporata, considerând ca 238(U) şi 235(U) sunt în echilibru cu descendenţii lor, exista urmãtoarea relatie: 20 mSv corespund cu 3.600 Bq activitate alfa totalã masurata şi incorporata, presupunand ca nuclizii din minereu sunt de tipul S, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.
ART. 22
În cazul pulberilor de minereu de toriu cu diametrul aerodinamic median al activitãţii (AMAD) de 5 microni, între doza efectivã şi activitatea alfa totalã incorporata, considerând ca Th-232 este în echilibru cu descendenţii sãi, exista urmãtoarea relatie: 20 mSv corespund cu 1.200 Bq activitate alfa totalã masurata şi incorporata.
ART. 23
Dacã în corpul de minereu echilibrul este perturbat, limitele pentru ingerare trebuie calculate utilizându-se raporturile actuale dintre radionuclizi.
ART. 24
(1) Limitele de încorporare pentru concentratele de uraniu şi de toriu se calculeazã pe baza factorilor de conversie de doza derivati, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.
(2) Dacã concentratul de toriu este obţinut dintr-un minereu conţinând uraniu şi toriu, limitele de încorporare pentru toriu se reduc ţinându-se seama de prezenta uraniului.
ART. 25
Limitele de încorporare pentru compusii de uraniu cu o solubilitate de tip F sau M sunt date de toxicitatea chimica care este mai importanta decât efectul radiologic. În baza concentratiei de prag de 900 mg uraniu în rinichi se poate tolera o încorporare acuta prin inhalare de 30 mg uraniu de tip F sau o inhalare de 200 mg uraniu de tip M. În cazul expunerilor prelungite se poate tolera pentru mulţi ani o încorporare zilnica de 1 mg uraniu de tip F sau de 2 mg pe zi pentru uraniul de tip M.

CAP. 4
Responsabilitãţi

Autorizarea
ART. 26
Autorizarea se realizeazã prin una dintre cele doua componente:
a) înregistrarea;
b) autorizarea.
ART. 27
(1) Toate persoanele legal constituite care intenţioneazã sa desfãşoare sau desfãşoarã activitãţi de tipul celor prevãzute la art. 5 au obligaţia sa solicite Autoritãţii înregistrarea.
(2) Activitãţile prevãzute la art. 4 şi 6 pot fi desfãşurate de persoane legal constituite numai dacã sunt autorizate de Autoritate, conform prevederilor art. 5 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(3) Cererile de înregistrare, cererile de autorizare şi documentaţiile tehnice suport se întocmesc conform prevederilor normei specifice referitoare la procedurile de autorizare a activitãţilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu.
ART. 28
(1) Toate persoanele legal constituite, înregistrate conform art. 27 alin. (1), au obligaţia sa identifice prin mãsurare şi verificare expunerea lucrãtorilor de la locurile de munca.
(2) Verificarea şi evaluarea expunerii se fac de un expert acreditat sau de un organism acreditat de protecţie radiologica.
(3) Persoana legal constituitã are obligaţia sa raporteze Autoritãţii rezultatele verificãrilor efectuate conform alin. (1).
ART. 29
Dacã rezultatul evaluãrii efectuate conform prevederilor art. 28 alin. (1) stabileşte creşterea expunerii lucrãtorilor şi/sau populaţiei la valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotectiei, adicã sunt mai mari decât limita dozei efective pentru populaţie, persoana legal constituitã are urmãtoarele obligaţii:
a) de a solicita autorizarea conform art. 27 alin. (2), dacã expunerea lucrãtorilor depãşeşte limita dozei pentru populaţie;
b) de a apela la experţi calificaţi sau organisme acreditate de protecţie radiologica pentru a elabora un program de mãsuri tehnice, cu termene de conformare, care sa reducã expunerea lucrãtorilor la valorile admise pentru populaţie;
c) de a aplica programul de mãsuri tehnice de reducere a dozelor, dupã aprobarea acestuia de Autoritate.
Responsabilitãţile persoanelor legal constituite înregistrate
ART. 30
Persoana legal constituitã înregistratã are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) sa verifice anual, printr-un expert acreditat sau organism acreditat de radioprotectie, nivelul expunerii lucrãtorilor;
b) sa desemneze şi sa imputerniceasca cu autoritate o persoana responsabilã cu implementarea programului de verificare periodicã a expunerii şi a programului de mãsuri tehnice de reducere a expunerii; aceasta trebuie sa detina permis de exercitare de nivel 2;
c) sa aplice întocmai programul de mãsuri tehnice de menţinere a expunerii în domeniul admis pentru populaţie;
d) sa raporteze Autoritãţii anual rezultatul verificãrii;
e) sa pãstreze o perioada de minimum 10 ani toate documentele referitoare la verificãrile expunerii şi programele de mãsuri tehnice de menţinere a expunerii în domeniul admis pentru populaţie.
Responsabilitãţile titularilor de autorizaţii
ART. 31
Titularul de autorizaţie este responsabil pentru controlul expunerii lucrãtorilor la radiatii ionizante, controlul incorporarii de materiale radioactive şi pentru starea de sãnãtate a lucrãtorilor expusi profesional.
ART. 32
Titularul de autorizaţie are urmãtoarele obligaţii:
a) sa asigure protecţia stãrii de sãnãtate şi siguranţei lucrãtorilor în toate stadiile de proiectare, construcţie, operare, conservare şi dezafectare a instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu sau de toriu;
b) sa asigure toate resursele materiale şi financiare pentru a pune în aplicare cerinţele prezentelor norme;
c) sa utilizeze în activitãţile autorizate numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activitãţi, eliberat conform prevederilor normelor specifice emise de Autoritate;
d) sa stabileascã un program de radioprotectie, corelat cu mãrimea riscurilor radiologice;
e) sa demonstreze ca expunerea la radiatii ionizante şi încorporarea prin ingestie şi inhalare a substanţelor radioactive sunt controlate pentru fiecare lucrator şi ca nu este depãşitã limita dozei efective pentru personalul expus profesional;
f) sa asigure echipamentele tehnice de protecţie a personalului, echipamentul individual de radioprotectie, aparatura de mãsura şi control al parametrilor fizici, aparatura de mãsura şi control dozimetric, instalaţiile de decontaminare şi acordare a primului ajutor;
g) sa doteze conform cerinţelor Autoritãţii laboratoarele care funcţioneazã în cadrul programului de radioprotectie şi sa asigure pregãtirea de specialitate a personalului care lucreazã în aceste laboratoare;
h) sa menţinã performanţele programului de radioprotectie la nivelul cerut de prezentele norme;
i) sa întreţinã şi sa inspecteze conform procedurilor instalaţiile, echipamentele, aparatura şi amenajãrile menţionate la lit. g) şi h);
j) sa se asigure prin supraveghere ca lucrãtorii îşi desfãşoarã activitatea respectând instrucţiunile specifice de operare de la locul de munca;
k) sa se asigure ca fiecare lucrator şi supraveghetor expus profesional este instruit corespunzãtor asupra practicilor de radioprotectie şi ca este informat în scris despre natura, sursa şi efectele potenţiale ale expunerii la radiatii ionizante asupra stãrii de sãnãtate, precum şi asupra modului de asigurare a controlului concentratiilor de gaze şi pulberi radioactive din atmosfera locurilor de munca prin ventilaţie adecvatã, funcţionarea corecta a sistemelor de protecţie şi radioprotectie, igiena personalã şi utilizarea corecta a echipamentului individual de radioprotectie;
l) sa stabileascã niveluri de referinta ale concentratiei de gaze şi pulberi radioactive, la depãşirea cãrora se va interveni prin intensificarea ventilatiei sau alte mãsuri tehnice, în vederea reducerii sub nivelurile de referinta;
m) sa informeze lucrãtorii ca fumatul asociat cu expunerea la radon creste riscurile pentru starea de sãnãtate şi sa îi sfatuiasca sa renunţe la fumat;
n) sa transmitã Autoritãţii, la termenele stabilite de aceasta, informaţii privind mãrimea dozelor şi concentratiilor de gaze şi pulberi radioactive mãsurate la locurile de munca;
o) sa asigure informarea lucrãtorilor privind rezultatele monitorizarii individuale şi radiologice a mediului de lucru;
p) sa întreţinã şi sa dezvolte un sistem care:
(i) sa incurajeze o atitudine de interes şi invatare fata de radioprotectie;
(ii) sa descurajeze o atitudine de nerespectare a politicilor şi procedurilor;
(iii) sa identifice problemele ce afecteazã protecţia şi securitatea;
(iv) sa identifice în mod clar responsabilitãţile individuale;
(v) sa asigure calificarea, instruirea şi reinstruirea lucrãtorilor expusi profesional, conform cerinţelor prezentelor norme;
(vi) sa stabileascã limite clare ale nivelurilor administrative la care se iau deciziile;
(vii) sa asigure consultarea şi cooperarea lucrãtorilor, dupã caz;
q) sa stabileascã programe de asigurare a calitãţii privind respectarea cerinţelor de radioprotectie şi proceduri de evaluare a eficacitatii mãsurilor de radioprotectie, în conformitate cu prevederile normelor de asigurare a calitãţii şi standardelor ISO 9002;
r) sa raporteze Autoritãţii orice eliberare accidentala sau neprogramata de contaminanti radioactivi din ori în interiorul instalaţiei de minerit, de preparare sau de gospodãrire a deşeurilor, precum şi sa informeze Autoritatea despre degradarea, slabirea anormala ori cãderea iminenta a oricãror componente sau sisteme, acolo unde o astfel de eliberare, degradare, slabire ori cadere poate constitui sau contribui la un risc radiologic semnificativ pentru starea de sãnãtate şi securitatea lucrãtorilor ori ar putea avea un impact radiologic semnificativ asupra mediului;
s) sa implementeze numai cu acordul prealabil în scris al Autoritãţii orice modificare în structura sa organizatoricã şi orice alte modificãri care pot afecta direct sau indirect capacitatea sa de a îndeplini responsabilitãţile privind radioprotectia personalului expus profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurãtor;
t) sa asigure supravegherea medicalã a personalului expus profesional la radiatii ionizante, prin servicii de medicina muncii acreditate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 33
(1) Titularul de autorizaţie întocmeşte instrucţiuni practice de operare localã, scrise, pentru fiecare loc de munca.
(2) Instrucţiunile de operare localã vor include nivelurile de referinta relevante şi mãsurile de control al expunerilor, debitelor de doza şi concentratiilor contaminantilor.
(3) Pentru situaţiile de depasire a fiecãrui nivel de referinta se stabilesc acţiuni corective ce se efectueazã într-un interval de timp prestabilit.
(4) Instrucţiunile de operare localã vor include prevederi din diverse componente ale programului de radioprotectie, dupã caz, cum sunt:
a) monitorizarea expunerii şi contaminarii;
b) menţinerea calitãţii şi cantitãţii adecvate de aer ventilat;
c) controlul ventilatiei, incluzând prevederile acţiunilor alternative pentru situaţia de cadere a sistemului de ventilaţie;
d) folosirea echipamentului individual de protecţie;
e) igiena personalã;
f) supravegherea stãrii de sãnãtate;
g) gospodãrirea deşeurilor radioactive;
h) monitorizarea mediului;
i) controlul calitãţii;
j) pregãtirea personalului şi asigurarea cunoştinţelor de securitate radiologica;
k) pãstrarea înregistrãrilor, dosarelor şi rapoartelor;
l) raportari.
ART. 34
(1) Titularul de autorizaţie este obligat sa instituie un sistem propriu de control care trebuie:
a) sa asigure examinarea echipamentelor noi sau modificate semnificativ, înainte de a deveni operationale, şi supravegherea instalãrii acestora, în scopul asigurãrii integritãţii şi functionarii corecte a sistemelor de securitate şi avertizare;
b) sa verifice eficacitatea controalelor tehnice şi sa asigure evaluarea consecinţelor oricãror modificãri;
c) sa verifice dacã exista o repartizare scrisã a sarcinilor pe diverse niveluri de conducere, corelate cu structurile organizatorice corespunzãtoare;
d) sa verifice dacã toţi lucrãtorii beneficiazã periodic de reinstruire şi dacã deţin permis de exercitare valabil pentru activitatea respectiva;
e) sa verifice dacã toţi lucrãtorii înţeleg responsabilitãţile individuale şi de grup privind controlul expunerii la radiatii, la gaze şi la pulberi radioactive şi dacã sunt supravegheati adecvat;
f) sa verifice dacã la toate locurile de munca exista copii ale instrucţiunilor practice de operare relevante, lizibile şi uşor accesibile lucrãtorilor;
g) sa verifice dacã conţinutul instrucţiunilor practice de operare este cunoscut de toţi lucrãtorii interesaţi şi dacã prevederile acestora sunt integral respectate;
h) sa facã evaluãri periodice ale programelor de radioprotectie cu scopul identificarii deficienţelor şi redundantelor; intervalul dintre evaluãri depinde de amploarea activitãţilor, de mãrimea dozelor încasate obişnuit, de mãrimea riscului şi de alţi parametri de operare;
i) sa identifice tendintele şi sa aplice mãsuri de corectare;
j) sa ţinã sub supraveghere posturi şi locuri de munca în vederea reducerii dozelor cat mai mult, raţional, posibil;
k) sa verifice dacã supravegherea stãrii de sãnãtate a lucrãtorilor este asigurata conform prevederilor reglementãrilor specifice emise de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
(2) Toate controalele prevãzute la alin. (1) se înregistreazã şi se includ într-un sistem de evidenta ce va conţine şi modul de remediere a deficienţelor constatate.
ART. 35
(1) Titularul de autorizaţie trebuie sa numeascã una sau mai multe persoane cu autoritatea de a dispune mãsuri imediate de corectie, atunci când o lucrare sau o activitate devine nesigura din punct de vedere al radioprotectiei.
(2) Persoana numita conform alin. (1) trebuie investitã cu autoritatea de a opri o lucrare sau o activitate dacã nu se pot aplica mãsuri imediate de corectie sau dacã mãsurile imediate aplicate nu remediaza în totalitate deficientele de radioprotectie.
Responsabilitãţile lucrãtorilor
ART. 36
Lucrãtorii au urmãtoarele obligaţii:
a) sa respecte toate regulile, procedurile şi reglementãrile pentru controlul expunerii la radiatii ionizante şi substanţe radioactive, stabilite de titular;
b) sa utilizeze conform instrucţiunilor de lucru:
(i) dispozitivele, utilitatile şi echipamentele de protecţie colectivã şi individualã destinate limitãrii expunerii la radiatii ionizante şi substanţe radioactive;
(ii) dozimetrele individuale şi alte dispozitive de monitorizare destinate evaluãrii expunerii la radiatii şi substanţe radioactive;
c) sa coopereze cu titularul de autorizaţie în domeniile securitãţii radiologice, supravegherii stãrii de sãnãtate şi programelor de evaluare a dozelor;
d) sa raporteze administraţiei orice situaţie de care a luat cunostinta şi despre care crede ca poate contribui sau cauza o creştere a riscului pentru starea lor de sãnãtate ori a oricãror alţi lucrãtori sau care ar putea provoca o eliberare accidentala ori neprogramata de contaminanti radioactivi;
e) sa se abţinã de la orice manipulari neatente sau nechibzuite de materiale, utilaje ori dispozitive sau de la orice acţiuni intenţionate care pot produce riscuri ori expuneri inutile pentru ei şi ceilalţi lucrãtori;
f) sa accepte sfaturile, instrucţiunile şi pregãtirea privind securitatea radiologica, care îi vor ajuta sa efectueze lucrul în acord cu recomandãrile prezentelor norme;
g) sa aplice întocmai procedurile concepute pentru înlãturarea generarii şi eliberãrii de pulberi conţinând uraniu şi toriu şi procedurile privind verificarea nivelurilor expunerii şi a concentratiilor de materiale radioactive în atmosfera locurilor de munca;
h) sa evite eliberarea accidentala şi neprogramata de substanţe radioactive în exteriorul sau în interiorul instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu sau al instalaţiilor de gospodãrire a deşeurilor radioactive asociate acestora;
i) sa raporteze orice inhalare accidentala sau suspiciune de inhalare accidentala de substanţe radioactive;
j) sa respecte semnificatia tuturor avertismentelor, semnelor şi semnalelor de avertizare;
k) sa respecte regulile de igiena personalã cum sunt: spalarea mainilor înainte de masa, utilizarea de haine de lucru curate şi imbaierea sub dus la sfârşitul programului de lucru;
l) sa fumeze numai în zonele în care fumatul este permis şi numai dupã spalarea temeinica a mainilor;
m) sa dea curs solicitãrii de a participa la monitorizarea biologica în vederea evaluãrii contaminarii interne;
n) sa informeze responsabilul cu radioprotectia şi administraţia despre orice afectiune medicalã aflatã în incompatibilitate cu cerinţele privind starea de sãnãtate, specifice locului de munca;
o) femeile trebuie sa informeze de îndatã responsabilul cu radioprotectia şi administraţia în caz ca alapteaza sau în caz de sarcina.
ART. 37
Nici un lucrator, cu excepţia celor împuterniciţi, nu trebuie sa acţioneze, sa schimbe locul, sa avarieze sau sa îndepãrteze semnele de avertizare, dispozitivele de siguranta, echipamentele de ventilaţie ori alte echipamente de radioprotectie individualã sau colectivã ori sa intervinã în orice metoda sau proces tehnic de mãsura sau control al expunerii la radiatii şi substanţe radioactive.

CAP. 5
Programul de radioprotectie în instalaţiile de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu

Scopul şi structura programului de radioprotectie

ART. 38
Programul de radioprotectie reprezintã documentul de referinta (factorul-cheie) pentru dezvoltarea şi implementarea unei culturi de securitate radiologica, care încurajeazã atitudinea de invatare în domeniul protecţiei şi securitãţii radiologice.
ART. 39
Programul de radioprotectie are urmãtoarea structura:
a) atribuirea responsabilitãţilor la diferite niveluri de conducere, luând în considerare toate aranjamentele de organizare (de exemplu, cazul lucrãtorilor externi);
b) desemnarea zonelor controlate şi supravegheate;
c) reglementãri locale pentru lucrãtori şi supraveghetori;
d) organizarea supravegherii lucrãtorilor şi locurilor de munca, incluzând achiziţionarea, calibrarea şi întreţinerea instrumentelor utilizate în radioprotectie;
e) sistemul pentru înregistrarea şi raportarea tuturor informaţiilor legate de controlul expunerii, deciziile privind mãsurile pentru protecţia şi securitatea radiologica şi supravegherea indivizilor;
f) programele de instruire privind riscurile, protecţia şi securitatea radiologica;
g) metodele de analizare periodicã şi de audit al programelor de radioprotectie;
h) planificarea în cazul acţiunilor de remediere;
i) supravegherea stãrii de sãnãtate a personalului expus la radiatii ionizante;
j) recomandãrile pentru asigurarea calitãţii şi îmbunãtãţirea programului de radioprotectie.
ART. 40
Structura şi conţinutul programului de radioprotectie se aproba de Autoritate în procesul de autorizare.
Atribuirea responsabilitãţilor
ART. 41
Responsabilitatea pentru implementarea programului de radioprotectie revine titularului de autorizaţie şi persoanei legal constituite şi înregistrate.
ART. 42
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa utilizeze la conceperea şi aplicarea programului de radioprotectie experţi acreditaţi sau organisme acreditate de protecţie radiologica, în conformitate cu prevederile art. 80 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
ART. 43
Experţii acreditaţi sau organismele acreditate care concep şi implementeaza programul de radioprotectie conform art. 42 pot fi şi din afarã persoanei legal constituite care solicita autorizarea sau este titular de autorizaţie, dar aceasta pãstreazã responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse în domeniul asigurãrii securitãţii radiologice.
ART. 44
Programul de radioprotectie trebuie sa defineascã în mod clar responsabilitãţile fiecãrui nivel ierarhic al conducerii, pornind de sus în jos, şi al fiecãrui lucrator pentru fiecare aspect al programului de radioprotectie.
ART. 45
Programul de radioprotectie trebuie conceput astfel încât sa asigure cooperarea dintre persoanele implicate.
ART. 46
(1) Titularul de autorizaţie, în funcţie de amploarea activitãţilor desfãşurate în domeniul nuclear, poate constitui cu acordul Autoritãţii un consiliu de reprezentanţi din diferite departamente preocupate de expunerea profesionalã, cu rolul de a aviza conducerea executivã a programului de radioprotectie.
(2) Consiliul constituit conform alin. (1) are numai atribuţii administrative şi nu preia sub nici o forma atribuţiile sau sarcinile experţilor în radioprotectie şi ale organismului acreditat de protecţie radiologica.
Gestionarea surselor şi materialelor radioactive
ART. 47
(1) Titularii de autorizaţie şi persoanele legal constituite înregistrate trebuie sa conceapa şi sa menţinã un sistem de evidenta a surselor.
(2) Sistemul de evidenta menţionat la alin. (1) este parte a programului de radioprotectie şi constituie condiţie de autorizare.
ART. 48
Pentru minereurile de uraniu şi toriu şi pentru concentratele obţinute din prepararea acestora şi de la staţiile de tratare a apelor de mina sistemul menţionat la art. 47 alin. (1) trebuie sa asigure evidenta scrisã, stricta şi la zi a:
a) cantitãţilor de minereu scoase la gura fiecãrei mine;
b) tuturor locatiilor de depozitare şi a cantitãţilor depozitate în fiecare locatie;
c) cantitãţilor de minereu transportate şi expediate, pentru analize, cercetãri sau preparare, pentru fiecare destinatar;
d) minereurilor intrate în zona controlatã pentru analize fizico-chimice, cercetãri tehnologice sau preparare;
e) cantitãţilor de minereuri preparate, a concentratelor de uraniu şi toriu produse, pe tipuri de concentrate, a tuturor locatiilor de depozitare a acestora şi a cantitãţilor depozitate în fiecare locatie;
f) cantitãţilor de concentrate expediate, pentru fiecare destinatar.
ART. 49
Pentru toate celelalte surse, inclusiv pentru dispozitivele generatoare de radiatii ionizante, sistemul trebuie sa asigure evidenta scrisã, stricta şi la zi a intrãrilor, a iesirilor, a circulaţiei şi a consumului de astfel de surse, precizând urmãtoarele:
a) localizarea şi descrierea fiecãrei surse de radiatii pentru care este responsabil;
b) activitatea şi forma fizica a fiecãrei surse pentru care este responsabil;
c) instrucţiunile de manipulare a acestora şi toate detaliile privind eliminarea sau casarea acestora.
Cerinţe privind zonarea
ART. 50
(1) La toate locurile de munca la care exista posibilitatea unei expuneri la radiatii ionizante, superioarã limitelor de doza pentru populaţie prevãzute la art. 25 şi 26 din Normele fundamentale de securitate radiologica, titularul de autorizaţie trebuie sa ia mãsuri în scop de radioprotectie, care vor fi adaptate cãilor specifice de expunere şi naturii instalaţiilor şi surselor.
(2) Locurile de munca prevãzute la alin. (1) vor fi clasificate în zone controlate şi zone supravegheate conform urmãtoarelor criterii:
a) existenta sau probabilitatea apariţiei unor câmpuri semnificative de radiatii gama;
b) existenta sau probabilitatea apariţiei unor concentratii semnificative de gaze şi pulberi radioactive;
c) existenta pericolului de contaminare prin împrãştierea materialelor radioactive sau prin deversari necontrolate de efluenti radioactivi.
Zonele controlate
ART. 51
Titularul de autorizaţie desemneazã ca zona controlatã orice zona în care sunt necesare mãsuri specifice de radioprotectie pentru:
a) controlarea expunerilor normale sau prevenirea imprastierii contaminarii în timpul condiţiilor normale de lucru;
b) prevenirea sau limitarea pericolului de expunere la radiatii.
ART. 52
Din motive practice este recomandabil ca minele de uraniu sau toriu şi instalaţiile de preparare sa fie desemnate în totalitate ca zone controlate.
ART. 53
La delimitarea zonei controlate titularul de autorizaţie va lua în calcul mãrimea expunerii normale din zona, probabilitatea şi mãrimea potenţialului de expunere şi necesitatea unor proceduri operationale pentru atingerea unor niveluri optime de radioprotectie.
ART. 54
Referitor la zonele controlate titularul de autorizaţie, în funcţie de tipul instalaţiei (minerit subteran, minerit de suprafata, instalatie de preparare), are urmãtoarele obligaţii:
a) sa delimiteze zona controlatã prin mijloace fizice;
b) sa instaleze panouri de avertizare cu simbolul pericolului de radiatii în toate punctele de acces în zona controlatã şi în toate locurile de interes din interiorul zonei controlate;
c) sa stabileascã mãsuri de radioprotectie, incluzând practici şi proceduri adecvate riscurilor de iradiere şi de expunere la substanţe radioactive;
d) sa impunã restrictii de acces;
e) sa minimizeze riscul de extindere a contaminarilor radioactive prin confinarea şi izolarea materialelor radioactive în interiorul zonei controlate;
f) sa doteze orice persoana, înainte de a intra în zona controlatã, cu echipament de radioprotectie individualã şi instrumente de monitorizare şi totodatã sa asigure locuri de depozitare şi pãstrare a obiectelor personale şi a hainelor curate pana la terminarea programului de lucru;
g) sa organizeze colectarea echipamentelor de radioprotectie contaminate în spaţii separate, astfel încât sa fie eliminata orice posibilitate de contaminare a hainelor curate;
h) sa amenajeze şi sa punã la dispoziţie tuturor celor care îşi desfãşoarã activitatea în zona controlatã instalaţii de decontaminare prin spalare şi instrumente de mãsura a contaminarii atât pentru personal, cat şi pentru echipamentul individual de radioprotectie;
i) sa organizeze mãsurarea contaminarii oricãrui obiect sau material ce urmeazã sa fie scos din zona controlatã;
j) sa evalueze periodic condiţiile din zona controlatã în vederea revizuirii şi îmbunãtãţirii mãsurilor de radioprotectie sau a restrângerii limitelor zonei controlate.
Zonele supravegheate
ART. 55
Titularul de autorizaţie desemneazã ca zona supravegheatã acea zona care nu este desemnatã ca zona controlatã, dar în care expunerile trebuie ţinute sub observatie, chiar dacã mãsurile specifice de radioprotectie nu sunt necesare în condiţiile functionarii normale a instalaţiilor.
ART. 56
Referitor la zonele supravegheate titularul de autorizaţie, în funcţie de natura şi mãrimea riscului de iradiere, are urmãtoarele obligaţii:
a) sa delimiteze zona supravegheatã prin metode adecvate;
b) sa asigure monitorizarea radiologica a mediului de lucru;
c) sa instaleze la toate punctele de acces în zona supravegheatã panouri de avertizare cu indicaţii privind tipul zonei, natura surselor şi a riscurilor asociate;
d) sa evalueze periodic condiţiile din zona supravegheatã, în vederea revizuirii şi îmbunãtãţirii programului de monitorizare sau a modificãrii limitelor zonei supravegheate.
Controlul accesului
ART. 57
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa restrictioneze accesul lucrãtorilor în zonele controlate şi în zonele supravegheate strict la intervalul de timp aprobat, în scopul atribuirii corecte a dozei pe baza monitorizarii locului de munca.
ART. 58
Restrictionarea accesului în zonele controlate se realizeazã prin oricare dintre sistemele bazate pe: utilizarea cartelelor magnetice, utilizarea etichetelor sau supravegherea directa şi înregistrarea intrãrilor şi iesirilor de persoane, combinate cu amplasarea barierelor fizice prevãzute în Normele de protecţie fizica în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare nr. 382/2001.
Experţii acreditaţi
ART. 59
La alcãtuirea şi implementarea programelor de radioprotectie în instalaţiile de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu titularii de autorizaţie vor utiliza experţi în urmãtoarele domenii:
a) radioprotectie şi dozimetrie;
b) ventilaţie;
c) medicina muncii;
d) securitate industriala.
ART. 60
Experţii în radioprotectie şi dozimetrie trebuie sa fie acreditaţi de Autoritate conform reglementãrilor specifice.
ART. 61
Experţii acreditaţi în radioprotectie şi dozimetrie sau organismele acreditate de radioprotectie din afarã structurii titularului de autorizaţie vor fi angajate de acesta prin contract de consultanţa.
ART. 62
(1) Titularul de autorizaţie are obligaţia sa se asigure ca experţii acreditaţi angajaţi pentru radioprotectie coopereazã strâns cu persoanele responsabile pentru controlul riscurilor neradiologice specifice acestor activitãţi.
(2) Titularul de autorizaţie are obligaţia de a asigura experţilor acreditaţi autoritatea necesarã aducerii la îndeplinire a prevederilor art. 35.
Responsabilul cu securitatea radiologica
ART. 63
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa desemneze în scris, în condiţiile art. 42 din Normele fundamentale de securitate radiologica, cel puţin câte un responsabil cu securitatea radiologica pentru fiecare zona controlatã/supravegheatã din domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu, care va rãspunde de aplicarea prezentelor norme.
ART. 64
Responsabilul cu securitatea radiologica are urmãtoarele atribuţii:
a) sa coordoneze elaborarea şi implementarea programului de radioprotectie;
b) sa informeze în scris conducerea executivã a titularului de autorizaţie despre toate aspectele radioprotectiei, incluzând monitorizarea individualã, echipamentele individuale de radioprotectie şi procedurile administrative;
c) sa identifice toate sursele şi materialele radioactive din mediul de lucru;
d) sa coordoneze întocmirea procedurilor în baza cãrora sa se desfãşoare activitãţile de radioprotectie;
e) sa conducã activitãţile de monitorizare individualã, de monitorizare a locurilor de munca şi orice alt program special de monitorizare;
f) sa conducã, dupã caz, împreunã cu responsabilul cu ventilatia, programele de combatere, prelevare şi monitorizare a pulberilor;
g) sa conducã programele de calibrare a tuturor dozimetrelor şi instrumentelor folosite la monitorizarea individualã şi la monitorizarea locurilor de munca;
h) sa se asigure ca dozele sunt evaluate corect;
i) sa organizeze pãstrarea tuturor înregistrãrilor referitoare la expuneri, sa se asigure ca înregistrãrile sunt bine pãstrate şi periodic sa elaboreze rezumate privind mãrimea expunerilor;
j) sa analizeze înregistrãrile expunerilor pentru a depista orice date anormale, depasiri ale nivelurilor de referinta sau orice alte expuneri accidentale, sa investigheze aceste date, sa elaboreze şi sa transmitã conducerii administrative rapoarte scrise cu recomandãri adecvate;
k) sa colaboreze şi sa informeze medicul abilitat despre condiţiile de mediu de la locurile de munca;
l) sa se asigure ca protecţia respiratorie, atunci când este necesarã, este în concordanta cu prevederile prezentelor norme;
m) sa evalueze periodic programul de radioprotectie;
n) sa conducã partea de radioprotectie a oricãrui program de monitorizare;
o) sa participe la programele de instruire a lucrãtorilor; sa dezvolte şi sa aprobe toate materialele de instruire legate de radioprotectie;
p) semestrial sa elaboreze rapoarte complete de radioprotectie;
q) sa transmitã conducerii administrative a titularului de autorizaţie informarile şi rapoartele de radioprotectie;
r) sa transmitã Autoritãţii prin titularul de autorizaţie informarile şi rapoartele de radioprotectie.
Responsabilul cu ventilatia
ART. 65
Responsabilul cu ventilatia trebuie sa fie posesor de permis de exercitare de nivel 2.
ART. 66
Responsabilul cu ventilatia are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi:
a) sa informeze conducerea administrativã asupra tuturor problemelor legate de sistemele de ventilaţie şi purificare a aerului;
b) sa asigure buna funcţionare a sistemelor de ventilaţie, conform proiectãrii, şi sa initieze modificarea şi dezvoltarea acestora în funcţie de necesitaţi;
c) sa certifice ca mãsurãtorile de debite şi viteze ale aerului sunt fãcute corect;
d) sa se asigure ca toate instrumentele utilizate în ventilaţie sunt calibrate;
e) sa conducã împreunã cu responsabilul cu radioprotectia programul de mãsurare şi control al concentratiei de pulberi;
f) sa participe la programele de instruire a lucrãtorilor; sa dezvolte şi sa aprobe toate materialele de instruire legate de ventilaţie şi controlul concentratiilor de pulberi;
g) sa cunoascã proprietãţile radonului, toronului şi ale descendenţilor acestora.
ART. 67
Titularul de autorizaţie, cu acordul prealabil al Autoritãţii, poate incredinta exercitarea atribuţiilor responsabilului cu radioprotectia şi ale responsabilului cu ventilatia unei singure persoane.
Medicul abilitat
ART. 68
Responsabilitãţile medicului abilitat, la care se face referire la art. 59, sunt stabilite în reglementãrile specifice emise de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 69
Persoana care a fost scoasa din motive medicale de la un loc de munca cu expunere profesionalã se poate întoarce în mediul radioactiv numai cu avizul medicului abilitat.
ART. 70
Lucrãtorul expus profesional, descoperit inapt din punct de vedere medical în raport cu cerinţele stãrii de sãnãtate specifice locului sau de munca, trebuie sa fie transferat la un alt loc de munca compatibil cu starea sa de sãnãtate, la propunerea medicului abilitat.
Monitorizarea şi evaluarea dozei
ART. 71
(1) Titularul de autorizaţie are obligaţia sa asigure monitorizarea corespunzãtoare a tuturor lucrãtorilor care lucreazã permanent sau ocazional în zona controlatã a instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu.
(2) Este obligatorie asigurarea dozimetriei individuale pentru toţi lucrãtorii din categoria A, care pot fi expusi la o doza totalã rezultatã pe toate cãile de expunere de cel puţin 6 mSv/an, conform art. 48 şi 55 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(3) În acest scop toţi lucrãtorii din categoria A de expunere la radiatii ionizante trebuie sa poarte în mod obligatoriu dozimetre individuale.
ART. 72
În anumite cazuri bine fundamentate, în care monitorizarea individualã este nepotrivita sau inadecvata, prin excepţie de la prevederile art. 71 şi cu acordul prealabil al Autoritãţii, doza se poate calcula şi atribui de un organism dozimetric acreditat, pe baza rezultatelor monitorizarii locului de munca şi a informaţiilor privind localizarea şi durata expunerii lucrãtorului.
ART. 73
În toate cazurile dozele se atribuie de un organism dozimetric acreditat care tine şi evidenta acestora.
ART. 74
Pentru orice lucrator care lucreazã în zona supravegheatã sau care intra ocazional într-o zona controlatã, dar care nu poate incasa pe toate cãile de expunere o doza efectivã insumata de cel puţin 6 mSv/an, cu acordul Autoritãţii se poate renunţa la monitorizarea individualã, dar expunerea profesionalã a acestuia se evalueaza pe baza monitorizarii locurilor de munca, în condiţiile art. 72.
Mãsurarea debitelor dozei date de expunerea externa
ART. 75
(1) Mãsurarea debitelor dozei date de expunerea externa se face la toate locurile de munca din zonele controlate şi supravegheate, precum şi pe traseele principale de circulaţie a personalului, cu dispozitive de însumare a dozei pe perioada fiecãrui schimb sau pe perioade mai lungi.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cu acordul Autoritãţii, monitorizarea unor locuri de munca din zona controlatã şi a locurilor de munca din zona supravegheatã se poate efectua prin determinarea debitului dozei date de expunerea externa, cu o frecventa de mãsurare stabilitã în procesul de autorizare şi consemnatã în procedurile de operare localã.
(3) La fiecare loc de munca mãsurãtorile se efectueazã în zona în care lucrãtorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.
Mãsurãtorile concentratiei radonului şi a descendenţilor sãi
ART. 76
(1) Mãsurarea concentratiei radonului şi a descendenţilor sãi şi, dupã caz, a toronului se face la toate locurile de munca din zonele controlate, precum şi pe traseele principale de circulaţie a personalului, cu dispozitive de mãsurare şi înregistrare continua pe perioada fiecãrui schimb sau pe perioade mai lungi.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cu acordul Autoritãţii, monitorizarea unor locuri de munca din zona controlatã şi a locurilor de munca din zona supravegheatã se poate efectua prin mãsurarea discontinua a concentratiei radonului şi a descendenţilor acestuia şi, dupã caz, a toronului, cu o frecventa de mãsurare stabilitã în procesul de autorizare şi consemnatã în procedurile de operare localã.
(3) La fiecare loc de munca mãsurãtorile se efectueazã în zona în care lucrãtorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.
ART. 77
În cazul mãsurãtorilor discontinue, efectuate conform art. 76 alin. (2), factorul de echilibru se determina cel puţin trimestrial.
ART. 78
Frecventa de mãsurare a concentratiei radonului şi a descendenţilor acestuia şi, dupã caz, a toronului se mãreşte dacã:
a) concentratia masurata depãşeşte valoarea masurata în mod obişnuit în acel loc de munca;
b) au loc schimbãri majore în sistemul de ventilaţie, în planul minei sau în metoda de extragere a minereului;
c) nivelul de referinta al concentratiei radonului în aer, de 370 Bq/mc, este depãşit, radonul fiind considerat în echilibru de 100% cu descendenţii sãi de viata scurta;
d) este suspectata o creştere a concentratiei de radon;
e) se verifica eficacitatea unor mãsuri corective.
Mãsurarea concentratiei şi activitãţii pulberilor
ART. 79
Activitatea alfa a pulberilor aeropurtate se monitorizeazã printr-o metoda de mãsurare continua, pe perioada de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie, la locurile de munca unde expunerea datoratã inhalarii pulberilor radioactive aeropurtate este mai mare de 1/10 din limita dozei efective pentru personalul expus profesional.
ART. 80
Pentru celelalte locuri de munca frecventa masurarii activitãţii alfa a pulberilor atmosferice aeropurtate se stabileşte în procesul de autorizare şi se consemneazã în procedurile de operare localã.
ART. 81
Mãrimea expunerii generate de nivelul concentratiei pulberilor radioactive aeropurtate este factorul determinant în stabilirea tipului şi conţinutului oricãrui program de monitorizare individualã.
Mãsurarea contaminarii nefixate de suprafata
ART. 82
(1) Contaminarea nefixata de suprafata a lucrãtorilor şi a echipamentului individual de protecţie se mãsoarã la orice parasire a zonei controlate, ce trebuie sa coincida cu intrarea dinspre zona controlatã în grupul social ce include vestiarele speciale de pãstrare a echipamentului de radioprotectie şi instalaţiile de decontaminare a personalului.
(2) Persoanele declarate contaminate extern dupã efectuarea mãsurãtorilor conform alin. (1) se remasoara dupã decontaminarea prin imbaiere.
(3) Contaminarea nefixata a suprafeţelor structurilor instalaţiilor şi a echipamentelor de la locurile de munca din zona controlatã şi supravegheatã se mãsoarã cu o frecventa ce se stabileşte în procesul de autorizare şi se consemneazã în procedurile de operare localã.
ART. 83
(1) Nivelurile contaminarii maxime admise pentru suprafeţele de lucru şi echipamentul individual de protecţie la radiatii sunt cele prevãzute în coloana 3 a tabelului nr. 2-B din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2) Nivelurile maxime ale contaminarii nefixate, admise pentru suprafeţele echipamentelor individuale de lucru, sunt de 0,4 Bq/cmp pentru emitatorii beta, emitatorii gama şi emitatorii alfa de toxicitate scãzutã şi de 0,04 Bq/cmp pentru toţi ceilalţi emitatori alfa.
Controlul sistemului de ventilaţie
ART. 84
(1) La proiectarea sistemului de aeraj se utilizeazã cel mai mare debit de aer proaspãt rezultat din calculele în care se ia în considerare potenţialul de emanare al gazelor radioactive.
(2) Suplimentar, în cazul minelor declarate grizutoase, la proiectarea sistemului de aeraj trebuie îndeplinite şi cerinţele specifice impuse de pericolul de explozie a metanului.
(3) Este recomandabil ca lucrãrile miniere subterane destinate dirijarii curentilor de aer proaspãt sa fie sapate în steril, iar acolo unde condiţiile locale nu permit acest lucru, zonele mineralizate traversate sa fie acoperite cu materiale care impiedica difuzia radonului şi toronului.
ART. 85
Mãsurãtorile debitelor la intrarea şi la ieşirea canalelor de circulaţie a aerului trebuie sa demonstreze ca scurgerile şi pierderile de aer sunt sub control şi ca sistemul de aeraj în ansamblu funcţioneazã la parametrii proiectati.
ART. 86
Întreţinerea şi controlul sistemului de aeraj se asigura în baza unui program astfel conceput încât sa detecteze imediat orice deteriorãri sau deficiente şi sa asigure remedierea rapida a acestora.
ART. 87
La locurile de munca în care sistemul primar de ventilaţie nu asigura reducerea concentratiilor de pulberi şi de gaze radioactive sub limitele stabilite prin programul de radioprotectie se introduce suplimentar un sistem auxiliar de aeraj, alcãtuit din conducte flexibile. Sistemul auxiliar de aeraj se pozitioneaza astfel încât sa evite orice recirculare a aerului contaminat la locurile de munca.
ART. 88
(1) Valorile debitelor de aer se verifica şi se înregistreazã periodic la toate locurile de munca şi staţiile fixe cu frecventa stabilitã în procedura de operare localã.
(2) Valorile mãsurate se compara cu cele asteptate din modelarea termenilor sursa pe tipuri de contaminanti.
(3) Sursele parazite de contaminare a aerului, reprezentate de aerul recirculat din vechile zone de lucru sau din zonele în care temporar nu se mai lucreazã, se elimina prin izolarea acestora prin indiguire.
ART. 89
Aerajul în serie al locurilor de munca se admite numai în cazuri bine justificate şi numai cu acordul Autoritãţii, cu condiţia ca în ultimul loc de munca doza efectivã încasatã pe toate cãile sa nu depãşeascã limita de doza efectivã pentru personalul expus profesional.
ART. 90
Orice lucrare miniera subterana care depãşeşte lungimea de 6 m se asigura cu aeraj mecanizat.
ART. 91
La puturile şi şanţurile de prospecţiuni pentru minereuri de uraniu şi toriu, la care se mãsoarã concentratii de gaze radioactive care genereazã o doza efectivã mai mare de 6 mSv/an, se vor lua mãsuri de reducere a concentratiilor acestora prin instalarea şi punerea în funcţiune a unor sisteme mecanice de aeraj.
ART. 92
Dupã orice întrerupere a functionarii instalaţiilor principale de aeraj, precum şi dupã puscare accesul lucrãtorilor la locurile de munca se va admite numai dupã un timp de funcţionare neîntreruptã a sistemului de ventilaţie, stabilit prin procedura localã de operare, astfel încât sa se asigure situarea nivelurilor concentratiilor de activitate din atmosfera locurilor de munca sub limitele de referinta stabilite conform art. 32 lit. l).
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de atribuire a dozelor
ART. 93
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de atribuire a dozelor este parte a programului de radioprotectie şi condiţie prealabilã de autorizare.
ART. 94
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de calculare şi atribuire a dozelor trebuie sa demonstreze ca dozele efective sunt suficient de mici şi se încadreazã în limitele admise şi totodatã trebuie sa asigure informaţii complete pentru înregistrarea expunerilor profesionale individuale.
ART. 95
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de calculare şi atribuire a dozelor trebuie sa asigure utilizarea tuturor datelor provenite din monitorizarea individualã şi din monitorizarea locurilor de munca.
ART. 96
Acolo unde dozele rezultate din expunerea interna sunt calculate numai pe baza monitorizarii locului de munca conform prevederilor art. 72, pentru comparare şi verificare este obligatoriu ca cel puţin un lucrator pe schimb şi loc de munca şi cel puţin 10% din totalul lucrãtorilor sa fie dotati cu:
a) dozimetre alfa individuale de tipul celor prevãzute în anexa nr. 3 la prezentele norme, pentru mãsurarea concentratiei descendenţilor radonului, şi instrumente individuale de mãsurare a concentratiei şi radioactivitatii pulberilor aeropurtate, în activitãţile de minerit şi numai în anumite faze ale activitãţii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare;
b) dozimetre alfa individuale pentru mãsurarea concentratiei şi radioactivitatii pulberilor aeropurtate, în anumite faze ale activitãţii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare.
ART. 97
Expunerea profesionalã individualã poate fi estimatã pe baza monitorizarii locurilor de munca şi a cunoaşterii timpului de lucru numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) instrumentele folosite pentru determinarea debitelor dozei şi concentratiilor contaminantilor trebuie întreţinute şi calibrate periodic conform programului de asigurare a calitãţii definit în procedura de operare;
b) locatiile în care sunt instalate instrumentele de monitorizare a locurilor de munca trebuie alese cu grija pentru ca înregistrãrile sa fie semnificative;
c) condiţiile ambientale de temperatura şi umiditate de la locul de instalare a instrumentelor trebuie monitorizate cu grija pentru a estima influenta lor asupra înregistrãrilor;
d) probele recoltate în scopul monitorizarii locurilor de munca trebuie sa reprezinte condiţiile medii specifice;
e) perioadele de stationare la locurile de munca trebuie înregistrate detaliat conform procedurii de operare.
ART. 98
Pentru un anumit grup de lucrãtori care îşi desfãşoarã activitatea în condiţii de lucru similare se poate stabili o expunere medie cu ajutorul monitorizarii individuale a unui subgrup reprezentativ de lucrãtori.
ART. 99
În situaţia în care se suspecteaza ca un lucrator a incorporat cantitãţi semnificative de material radioactiv este obligatorie monitorizarea individualã a lucrãtorului prin recoltarea şi analizarea produselor biologice (urina şi fecale).
ART. 100
Lucrãtorii care au încasat pe toate cãile, conform rezultatelor monitorizarii, în ultimii 10 ani o doza egala sau mai mare de 200 mSv se mãsoarã cu un contor pentru corpul uman.
Înregistrarea rezultatelor monitorizarii expunerii
ART. 101
(1) Titularul de autorizaţie va pãstra în condiţiile şi pe perioadele menţionate la art. 64 din Normele fundamentale de securitate radiologica, atât în format electronic, cat şi în formulare tipizate, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, înregistrãrile privind expunerea profesionalã a lucrãtorilor, obţinute prin monitorizarea locurilor de munca şi prin monitorizare individualã.
(2) Înregistrãrile privind întreţinerea şi calibrarea echipamentelor de monitorizare personalã se pãstreazã pana când lucrãtorul împlineşte 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea lucrului ca persoana expusã profesional.
(3) Înregistrãrile cu valorile debitului dozei şi concentratiile gazelor şi pulberilor radioactive, pe locuri de munca, se pãstreazã conform alin. (2).
(4) Înregistrãrile privind întreţinerea şi calibrarea echipamentelor de monitorizare a locurilor de munca se pãstreazã cel puţin 10 ani.
Instruirea personalului
ART. 102
Programul general de pregãtire şi instruire periodicã a lucrãtorilor expusi profesional privind bazele securitãţii radiologice şi implicatiile expunerii la radiatii ionizante asupra stãrii de sãnãtate trebuie sa cuprindã cel puţin urmãtoarele:
a) principiile radioprotectiei (limite, optimizare);
b) marimile de baza şi unitãţile de mãsura în radioprotectie;
c) proprietãţile uraniului, toriului, descendenţilor acestora şi pulberilor;
d) scopul şi metodele de estimare a dozelor efective încasate de lucrãtori, incluzând monitorizarea individualã şi monitorizarea locurilor de munca, mãsurarea concentratiilor de pulberi, mãsurarea uraniului şi toriului din pulberi, mãsurarea concentratiilor radonului, toronului şi descendenţilor acestora, mãsurarea nivelurilor radiatiilor beta şi gama şi a altor marimi de interes;
e) practici de eliminare, limitare sau control al dozei încasate de lucrator, incluzând igiena personalã şi tehnicile de baza de reducere a dozei, cum sunt ecranarea, distanta fata de sursa şi timpul de expunere;
f) persoanele care trebuie contactate în problemele de medicina muncii, igiena radiatiilor şi securitate radiologica;
g) obligaţiile lucrãtorilor conform prevederilor legale emise de Autoritate;
h) efectele expunerii la radiatii asupra stãrii de sãnãtate şi riscul suplimentar reprezentat de asocierea expunerii la radon şi descendenţi cu fumatul;
i) semnificatia semnelor de avertizare.
ART. 103
Programul specific de pregãtire şi instruire periodicã a lucrãtorilor privind riscul pentru starea de sãnãtate, reprezentat de specificul locurilor de munca din domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu, trebuie sa cuprindã cel puţin urmãtoarele:
a) locul de munca şi riscul reprezentat de acesta pentru starea de sãnãtate;
b) metode şi tehnici de lucru în siguranta; ce este indicat şi ce este contraindicat în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu;
c) mãsurile care trebuie luate dupã contactul fizic accidental cu o substanta radioactiva sau dupã ingestia acuta a unor radionuclizi;
d) selecţia, folosirea atenta şi întreţinerea instrumentelor, echipamentelor şi dozimetrelor individuale pentru radioprotectie;
e) scopul şi modul de funcţionare a sistemului de ventilaţie, importanta respectãrii recomandãrilor responsabilului cu ventilatia şi a necesitãţii ca sistemul de ventilaţie sa funcţioneze în permanenta;
f) necesitatea raportarii imediate a oricãror probleme privind sistemul de ventilaţie cãtre şeful direct sau responsabilul cu ventilatia;
g) scopul şi metodele de control şi de diminuare a concentratiilor pulberilor radioactive în instalaţiile de minerit şi de preparare;
h) cerinţe de autorizare, instrucţiuni de operare şi modul specific de aplicare în instalaţiile de minerit şi de preparare;
i) calea de contactare a responsabilului cu radioprotectia, a responsabilului cu ventilatia, a medicului abilitat, a Autoritãţii şi a reprezentanţilor lucrãtorilor;
j) localizarea şi modul de funcţionare a sistemelor de avertizare, alarmare şi comunicare;
k) cunoaşterea planurilor de evacuare şi localizarea iesirilor de urgenta;
l) localizarea punctului de prim ajutor.
ART. 104
Supraveghetorii trebuie sa fie instruiti suplimentar în urmãtoarele domenii:
a) radioprotectie şi securitatea muncii;
b) analizarea dozelor şi cunoaşterea detaliatã a tipurilor de expuneri specifice mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu;
c) moduri şi tehnici de supraveghere a factorilor condiţiilor de munca.
ART. 105
(1) Titularul de autorizaţie trebuie sa pãstreze înregistrãrile fiecãrei instruiri a fiecãrui lucrator.
(2) Înregistrãrile trebuie sa conţinã data la care a avut loc instruirea, tipul instruirii, certificarile şi programarile reinstruirii.
ART. 106
(1) Programele de instruire, materialele şi metodele de instruire se avizeazã de expertul acreditat sau de organismul acreditat de protecţie radiologica.
(2) Toate înregistrãrile privind instruirea trebuie puse la dispoziţia Autoritãţii, la cererea acesteia.
ART. 107
Titularul de autorizaţie este obligat sa asigure pregãtirea şi reciclarea persoanelor expuse profesional în conformitate cu prevederile art. 50 din Normele fundamentale de securitate radiologica.

CAP. 6
Mãsuri tehnice şi administrative de radioprotectie

Sistemul de ventilaţie în instalaţiile de minerit şi preparare
ART. 108
(1) Metodele cele mai eficiente pentru minimizarea expunerii la aerosoli radioactivi în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu sunt:
a) proiectarea adecvatã a sistemului de aeraj;
b) montarea, întreţinerea şi operarea sistemului de aeraj în cele mai bune condiţii;
c) izolarea cu diguri etanse a tuturor lucrãrilor miniere în care nu se mai lucreazã, în scopul reducerii suprafeţei de emanare a gazelor radioactive;
d) o structura administrativã cu niveluri de decizie bine stabilite şi instruirea corespunzãtoare a personalului care opereazã sistemele de ventilaţie.
(2) Mãsurile tehnice menţionate la alin. (1) trebuie aplicate cu prioritate fata de utilizarea echipamentului individual de radioprotectie în scopul minimizarii expunerii la aerosoli radioactivi şi pulberi aeropurtate.
ART. 109
Sistemele primare şi auxiliare de ventilaţie trebuie astfel proiectate încât sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa ţinã seama de planurile de dezvoltare ale minei radioactive;
b) sa separe eficient circuitele de aer proaspãt de circuitele de aer uzat;
c) sa asigure o cantitate suficienta de aer proaspãt pentru a prezerva starea de sãnãtate a lucrãtorilor şi pentru a minimiza expunerea la pulberi şi gaze radioactive la toate locurile de munca;
d) sa menţinã la cel mai mic nivel rezonabil posibil factorul de echilibru între radon, toron şi descendenţii de viata scurta ai acestora.
ART. 110
(1) Sistemele primare şi auxiliare de ventilaţie şi sistemele de mãsurare a concentratiilor pulberilor trebuie sa funcţioneze în mod continuu pe perioadele de lucru.
(2) Lucrãtorii trebuie sa pãrãseascã locul de munca la oprirea sau defectarea sistemului de ventilaţie, cu excepţia celor implicaţi în lucrãrile de reparaţii ale acestui sistem de ventilaţie.
(3) În perioadele în care în sistemul de ventilaţie se opereazã schimbãri, este defect sau este oprit se interzice reintoarcerea lucrãtorilor la locul de munca pana la repornirea acestuia şi reducerea concentratiilor de contaminanti din atmosfera locurilor de munca la nivelurile stabilite prin procedurile de operare.
ART. 111
Titularul de autorizaţie trebuie sa conceapa şi sa implementeze un program de inspecţie şi de întreţinere a echipamentelor de ventilaţie, incluzând ventilatoarele principale şi auxiliare, sistemele de rãcire, sistemele de încãlzire şi sistemele de conducte utilizate la transportul aerului.
ART. 112
(1) Titularul de autorizaţie trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru a impiedica intrarea neautorizata în orice zona subterana neventilata a minei.
(2) Lucrãrile de întreţinere, de modificare sau reparare a unui sistem de ventilaţie care nu funcţioneazã se vor efectua numai în condiţiile îndeplinirii în totalitate a prevederilor art. 30, 31 şi 32 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
ART. 113
Procedurile de operare a sistemului de ventilaţie trebuie sa conţinã toate mãsurile ce trebuie luate în cazul în care sistemul de ventilaţie se defecteaza.
ART. 114
(1) Este necesar sa se evite plasarea oricãror staţii de lucru fixe în curentii de aer uzat evacuat sau în zone în care debitul dozei expunerii externe este semnificativ.
(2) Staţiile de lucru fixe pot fi amplasate în condiţiile de mediu menţionate la alin. (1) numai dacã operatorul acţioneazã din cabine de protecţie alimentate cu aer filtrat.
ART. 115
(1) Trebuie sa fie monitorizate condiţiile atmosferice speciale provocate de inversiunile de temperatura, întrucât în cazul carierelor acestea conduc la mãrirea concentratiilor de gaze radioactive.
(2) Atunci când prin mãsurãtorile de monitorizare menţionate la alin. (1) se constata ca din cauza condiţiilor atmosferice speciale concentratia gazelor radioactive depãşeşte nivelul de referinta stabilit, titularul de autorizaţie trebuie sa dispunã mãsuri tehnice pentru scãderea concentratiilor sub limita de referinta sau sa limiteze timpul de stationare a lucrãtorilor în zona controlatã.
ART. 116
În instalaţiile de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu sistemul de ventilaţie trebuie sa realizeze urmãtoarele:
a) sa menţinã fiecare zona în depresiune;
b) sa improspateze aerul incintelor deservite pentru a impiedica depãşirea contaminarii admise;
c) sa împiedice dispersia contaminarii radioactive pe calea aerului;
d) sa asigure minimum 5 schimburi de aer pe ora;
e) deplasarea aerului între zonele de lucru se face de la cele mai puţin contaminate spre cele mai intens contaminate;
f) gurile de introducere şi cele de aspiratie vor fi plasate în asa fel încât sa se asigure eliminarea eficace şi omogenã a aerului din încãperi, respectiv din zonele de interes;
g) gurile de aspiratie vor fi prevãzute cu prefiltre pentru a impiedica colmatarea prea rapida a filtrelor principale, permitand fixarea pulberilor la nivelul sursei de formare şi reţinerea aerosolilor lichizi;
h) aerul evacuat în atmosfera va fi filtrat şi, dupã caz, trecut prin capcane de reţinere a particulelor radioactive. Filtrele şi capcanele vor fi situate cat mai aproape de sursele de contaminare şi instalate în asa fel încât sa poatã fi manipulate uşor şi fãrã a produce contaminari;
i) cosul de evacuare şi priza de aer se plaseaza astfel încât sa se evite recircularea aerului uzat;
j) ventilatoarele de introducere şi cele de aspiratie vor fi prevãzute cu dispozitive care sa împiedice inversarea sensului de circulaţie a aerului în caz de defectare;
k) în locurile unde este necesar trebuie sa se prevadã ventilatoare de rezerva pentru ventilatia de absorbţie;
l) conductele de aer proaspãt trebuie sa se amplaseze astfel încât sa nu treacã prin încãperi sau spaţii contaminate;
m) coloana de aspiratie a aerului din încãperile contaminate va fi amplasata astfel încât conducta de evacuare sa nu treacã prin încãperi sau spaţii de lucru a cãror contaminare trebuie evitata.
Metode de diminuare a cantitãţii de pulberi
ART. 117
Titularul de autorizaţie trebuie sa conceapa şi sa aplice un program unitar de prelevare a probelor de pulberi aeropurtate în vederea verificãrii mãsurilor tehnice aplicate pentru minimizarea cantitãţii acestora.
ART. 118
(1) În scopul reducerii concentratiilor pulberilor aeropurtate titularul de autorizaţie are obligaţia sa aplice cel puţin urmãtoarele mãsuri:
a) sa minimizeze generarea pulberilor prin utilizarea unor tehnici miniere adecvate, cum sunt: utilizarea de scheme de impuscare adecvate, perforajul umed, utilizarea altor mecanisme şi tehnici specifice de reducere a pulberilor;
b) pulberile vor fi reţinute în imediata apropiere a sursei de generare prin incasetare, reducerea presiunii aerului în zona sursei şi eliberarea acestuia numai dupã filtrare;
c) concentratia de pulberi ce nu a putut fi reţinutã la sursa se va dilua pana la niveluri acceptate prin introducerea în zona de lucru a aerului proaspãt la debitul necesar;
d) se vor optimiza vitezele de curgere a aerului astfel ca acesta sa nu recircule pulberile depuse;
e) dacã mãsurile tehnice menţionate nu asigura reducerea concentratiilor de pulberi la nivelul admis, lucrãtorii vor opera din cabine închise alimentate cu aer filtrat.
(2) În instalaţiile de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu se aplica în plus urmãtoarele mãsuri specifice de reducere a concentratiilor de pulberi şi gaze radioactive:
a) la toate locurile de munca cu degajare de pulberi, radon, vapori şi gaze toxice sau iritante se va asigura o ventilaţie localã aspiranta, viteza de aspiratie fiind de minimum 0,5 m/s în spaţiul dintre hote şi suprafeţele de lucru;
b) este interzisã evacuarea în atmosfera a aerului aspirat prin reţeaua de ventilaţie fãrã o prealabilã epurare. Distanta dintre capatul de evacuare al coloanei de ventilaţie şi cea mai apropiatã clãdire nu va fi mai mica de 20 m;
c) la toate locurile de munca cu degajare de pulberi se va face curatarea pulberilor depuse pe suprafeţele de lucru la terminarea fiecãrui schimb şi cel puţin o data pe saptamana se va face curatarea generalã. Curatarea se face cu apa din abundenta, dupã aspirarea prealabilã a pulberilor;
d) maturarea sau ştergerea uscata a pulberilor este interzisã. Calitatea curãţeniei se controleazã zilnic de cãtre personalul responsabil cu securitatea radiologica;
e) la toate locurile de munca la care exista posibilitatea apariţiei unor concentratii periculoase de radon sau a creşterii nivelului expunerii externe peste nivelurile de referinta stabilite se vor instala dispozitive automate de avertizare şi semnalizare;
f) punctele de transbordare şi încãrcare a minereului şi concentratelor trebuie construite astfel încât sa se împiedice dispersia pulberilor în aer, inclusiv prin utilizarea procedeelor umede pentru îndepãrtarea pulberilor produse;
g) benzile transportoare trebuie construite astfel încât la funcţionarea lor sa se reducã cat mai mult posibil riscul de producere şi de dispersare accidentala a pulberilor;
h) pulberile fine care adera de benzile transportoare trebuie indepartate în mod continuu printr-un sistem adecvat.
Eliberarea materialelor şi echipamentelor de sub regimul de autorizare
ART. 119
Titularul de autorizaţie va întocmi şi va aplica proceduri de decontaminare şi de mãsurare a contaminarii pentru toate tipurile de materiale şi echipamente pe care intenţioneazã sa le elibereze de sub regimul de autorizare şi sa le scoatã din zonele controlate sau supravegheate.
ART. 120
Materialele şi echipamentele se scot din zonele controlate ale instalaţiilor autorizate de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu numai dacã sunt respectate cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) expertul acreditat a certificat ca nivelurile de contaminare a materialelor şi echipamentelor ce se intenţioneazã sa fie eliberate de sub regimul de autorizare şi scoase din zona controlatã sunt mai mici decât limitele de eliberare prevãzute de prezentele norme;
b) titularul de autorizaţie tine evidenta stricta şi la zi a tuturor materialelor şi echipamentelor scoase, inclusiv a datelor de eliberare şi a destinaţiei acestora;
c) titularul de autorizaţie notifica de fiecare data Autoritãţii intenţia de eliberare şi de scoatere a materialelor cu cel puţin 20 de zile înainte de data efectivã de scoatere;
d) în notificare titularul de autorizaţie va preciza tipurile şi cantitãţile de materiale ce urmeazã a fi eliberate şi scoase din zona controlatã, precum şi destinatiile acestora pe tipuri şi cantitãţi.
ART. 121
Materialele şi echipamentele care dupã decontaminare prezintã o activitate mai mare decât limitele de eliberare prevãzute de legislaţia în vigoare se gestioneazã ca deşeuri radioactive.
Echipamentul individual de protecţie la radiatii ionizante şi asigurarea igienei personale
ART. 122
În funcţie de riscul de contaminare titularul de autorizaţie are obligaţia sa doteze lucrãtorii expusi profesional cu echipament individual de protecţie la radiatii ionizante, alcãtuit, dupã caz, din: haine de lucru cu rol de radioprotectie, casti, manusi de protecţie, ochelari de protecţie, costume etanse, incaltaminte impermeabila de protecţie, bonete, lenjerie, ciorapi şi sorturi de protecţie.
ART. 123
Lucrãtorii care utilizeazã echipamentele individuale de protecţie la radiatii ionizante, în funcţie de complexitatea acestora, trebuie instruiti asupra modului de folosire, de verificare şi întreţinere, precum şi asupra limitelor acestora.
ART. 124
Echipamentul individual de protecţie la radiatii ionizante trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa corespundã tuturor cerinţelor prevãzute în Normativul de acordare şi de utilizare a echipamentului individual de protecţie la radiatii ionizante RP06/1997, aprobat prin <>Ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 318/1997 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 bis din 4 iunie 1997;
b) sa fie certificat prin autorizaţie de securitate radiologica şi aprobat de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei;
c) sa fie confortabil şi uşor de utilizat.
ART. 125
(1) Titularul de autorizaţie nu va distribui echipament de protecţie respiratorie doar pentru a se încadra în limita de doza efectivã pentru personalul expus profesional, exceptând cazurile de urgenta, pentru reparare şi întreţinere, în condiţiile art. 30-32 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2) Echipamentul de protecţie respiratorie trebuie sa îndeplineascã cerinţele prevãzute în anexa nr. 4 la prezentele norme.
ART. 126
(1) Îmbrãcãmintea de strada şi echipamentul individual de radioprotectie se pãstreazã în vestiare speciale separate, amenajate în grupul social amplasat la limita dintre zona controlatã şi zona supravegheatã.
(2) În grupurile sociale menţionate la alin. (1) se organizeazã trasee care impiedica rãspândirea contaminarii la schimbarea hainelor de strada cu cele de lucru şi invers şi se amenajeaza obligatoriu duşuri pentru decontaminarea lucrãtorilor.
ART. 127
(1) Titularul de autorizaţie trebuie sa asigure serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protecţie la radiatii ionizante prin sisteme cu vacuum şi prin spalare, dupã caz.
(2) Eficienta decontaminarii se verifica prin mãsurarea adecvatã a echipamentului care a fost decontaminat conform alin. (1).
(3) Echipamentele individuale care dupã aspirarea contaminarii nefixate, prin vacuumare şi spalare, prezintã niveluri ale contaminarii mai ridicate decât limitele admise se trateazã ca deşeuri radioactive.
(4) Serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protecţie la radiatii ionizante pot fi efectuate şi de alte persoane legal constituite, altele decât cele care opereazã în domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu, cu condiţia ca acestea sa detina autorizaţie eliberata de Autoritate conform legii.
ART. 128
În vederea asigurãrii igienei personale a lucrãtorilor expusi profesional titularul de autorizaţie trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sa amenajeze grupuri sociale disponibile pentru toţi lucrãtorii la limita dintre zonele controlate şi supravegheate, conform art. 126;
b) sa amenajeze în interiorul zonei controlate grupuri sanitare disponibile pentru toţi lucrãtorii;
c) sa aloce un timp suficient pentru ca fiecare lucrator sa se poatã spala înainte de pauza de masa şi la sfârşitul programului de lucru;
d) sa asigure în zona supravegheatã amenajãri curate, uşor accesibile fiecãrui lucrator pentru servirea mesei, dotate cu apa potabilã, aer curat şi instalaţii de spalare a mainilor;
e) toate amenajãrile de asigurare a igienei personale trebuie sa fie proiectate, supravegheate şi întreţinute într-o maniera corespunzãtoare normelor specifice de asigurare a sãnãtãţii publice.
Primul ajutor
ART. 129
(1) Titularul de autorizaţie are obligaţia sa amplaseze şi sa amenajeze corespunzãtor cel puţin câte un punct de prim ajutor în fiecare zona controlatã.
(2) Titularul de autorizaţie trebuie sa organizeze instruirea lucrãtorilor în acordarea primului ajutor şi sa se asigure ca punctele de prim ajutor sunt cunoscute de toţi lucrãtorii.
(3) Titularul de autorizaţie elaboreazã împreunã cu alte organisme specializate planul de acţiune în caz de accident.
(4) Titularul de autorizaţie are obligaţia de a organiza verificarea periodicã a integritãţii dotãrii şi functionalitatii punctelor de prim ajutor şi a truselor de urgenta.
(5) Titularul de autorizaţie are obligaţia de a afişa la loc vizibil instrucţiunile privind functionalitatea punctelor de prim ajutor şi de a organiza împreunã cu organisme specializate simulari de intervenţii în caz de accident.
Rotatia personalului expus profesional
ART. 130
(1) Rotatia personalului expus profesional nu constituie o soluţie de înlocuire a mijloacelor şi mãsurilor tehnice de ţinere sub control a expunerii la radiatii ionizante.
(2) Titularul de autorizaţie poate apela la rotatia personalului numai pentru perioade limitate şi numai la acele locuri de munca la care, deşi se aplica toate mãsurile tehnice de ţinere sub control, se înregistreazã niveluri înalte ale expunerii, cu condiţia sa fie respectate limitele de doza prevãzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologica.

CAP. 7
Supravegherea stãrii de sãnãtate

ART. 131
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa asigure examenul medical la angajarea în munca şi cel de adaptare, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii, precum şi la sfârşitul angajãrii, conform reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 132
Activitatea de supraveghere a stãrii de sãnãtate trebuie astfel organizatã încât sa permitã în orice moment urmãtoarele:
a) evaluarea stãrii de sãnãtate a lucrãtorilor;
b) asigurarea compatibilitatii iniţiale şi pe parcurs dintre starea de sãnãtate a lucrãtorilor şi condiţiile de la locul de munca;
c) accesul rapid la informaţii utile în caz de:
(i) expunere accidentala sau boala profesionalã;
(ii) efectuarea studiilor epidemiologice;
(iii) alte necesitaţi medico-legale;
d) consilierea competenta în caz de contaminare sau supraexpunere.
ART. 133
Evaluarea medicalã la angajare trebuie sa aibã în vedere şi abilitatile persoanei de a purta echipament de protecţie, de a auzi şi de a rãspunde în mod adecvat la alarma declansata de depãşirea unor limite ale concentratiilor activitãţii în atmosfera locurilor de munca sau la depãşirea nivelului prestabilit al debitului iradierii externe, precum şi de a lucra cu echipamente şi instrumente specializate.
ART. 134
(1) La stabilirea conţinutului controlului medical periodic în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu se vor avea în vedere urmãtoarele condiţii de lucru specifice acestor activitãţi:
a) lucrãtorii sunt expusi profesional şi la zgomot, precum şi la alte pulberi, gaze şi substanţe chimice nocive;
b) riscurile asupra stãrii de sãnãtate reprezentate de expunerile la radon şi descendenţi se cumuleazã cu riscurile asupra stãrii de sãnãtate legate de obiceiul de a fuma.
(2) În funcţie de natura, de nivelul şi durata expunerilor, controlul medical trebuie sa includã investigaţii speciale conform reglementãrilor Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei.
ART. 135
Înregistrãrile medicale sunt confidenţiale şi trebuie sa includã toate evaluarile medicale la angajare, periodice, speciale, postimbolnavire şi la pãrãsirea locului de munca, rezultatele analizelor de laborator, ale foilor medicale de observatie din timpul imbolnavirilor şi anamneza, dar exclud informaţiile privind expunerea la radiatii.
ART. 136
Înregistrãrile medicale se pãstreazã pe durata şi în condiţiile prevãzute în reglementãrile specifice emise de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei.

CAP. 8
Transferarea în mediu a deşeurilor radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu

ART. 137
(1) Deşeurile radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu pot fi transferate în mediu numai în condiţiile respectãrii în totalitate a prevederilor cap. IX din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2) Deşeurile radioactive solide conţinând numai radionuclizi naturali, proveniţi de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu, pot fi depozitate definitiv de cãtre titularul de autorizaţie de minerit sau de preparare numai dacã titularul însuşi este autorizat pentru tratarea, condiţionarea şi depozitarea finala a deşeurilor proprii.
(3) Deşeurile radioactive solide se depoziteaza final de cãtre titularii autorizaţi, conform alin. (2), la termenele şi cu ritmicitatea impuse prin autorizaţie şi numai dacã activitãţile totale, concentratiile activitãţii şi contaminarile de suprafata sunt inferioare valorilor stabilite de Autoritate prin reglementãri specifice.
ART. 138
Toate sursele radioactive care nu mai sunt utilizate în practicile de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, precum şi toate deşeurile radioactive rezultate de la aceste practici, pentru care titularul de autorizaţie nu este autorizat el însuşi sa le depoziteze temporar sau final, trebuie transferate, conform reglementãrilor specifice, la organizaţiile autorizate sa colecteze, sa trateze, sa conditioneze sau sa depoziteze final astfel de materiale radioactive.
ART. 139
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa optimizeze eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi şi gazosi.
ART. 140
(1) Eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi sau gazosi se poate face numai dacã sunt respectate în totalitate limitele derivate de eliberare aprobate de Autoritate în cadrul procesului de autorizare şi condiţiile privind evidentele, raportarile şi anuntarile prevãzute în Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2) Pentru eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi trebuie îndeplinite cumulativ şi urmãtoarele condiţii:
(i) sa fie sub forma de soluţii neutre şi perfect miscibile cu apa;
(ii) sa fie deversati în ape curgãtoare;
(iii) sa nu conţinã suspensii radioactive solide;
(iv) concentratiile activitãţii pe unitatea de volum în apa receptoare, dupã dilutie, sa fie în limitele stabilite în procesul de autorizare.
(3) Efluentii radioactivi gazosi trebuie filtrati înainte de evacuarea în atmosfera în vederea reţinerii pulberilor radioactive aeropurtate cu conţinut de uraniu şi/sau de toriu.
ART. 141
Eliminarea efluentilor radioactivi în canalizarea publica se poate face numai dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) efluentii radioactivi lichizi sa fie sub forma de soluţii neutre şi perfect miscibile cu apa;
b) sa nu conţinã suspensii radioactive solide;
c) activitãţile totale şi concentratiile activitãţii sa fie inferioare limitelor derivate de evacuare în canalizarea publica a efluentilor radioactivi lichizi, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare;
d) eliberarea sa fie prevãzutã expres în autorizaţia emisã de Autoritate.
ART. 142
Dacã deşeurile radioactive lichide şi gazoase nu îndeplinesc condiţiile de eliminare prevãzute la art. 140 sau, dupã caz, la art. 141, titularul de autorizaţie are obligaţia de a asigura depozitarea temporarã şi tratarea acestora astfel încât sa fie îndeplinite condiţiile de eliminare sau de a le transfera cãtre un organism autorizat pentru tratare.
ART. 143
Eliminarea efluentilor radioactivi lichizi dupã tratare se poate face numai dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 140 sau, dupã caz, la art. 141.
ART. 144
Titularul de autorizaţie are obligaţia de a limita emisiile de radon în atmosfera, inclusiv pe cele provenite de la depozitarea deşeurilor radioactive solide şi lichide, astfel ca la marginea zonei controlate radonul din atmosfera sa nu depãşeascã acea concentraţie care genereazã o doza efectivã la nivelul limitei admise pentru populaţie, respectiv de 0,03 x 10^-10 Ci/l(111Bq/mc), cu un factor de echilibru de 0,4.
ART. 145
(1) Titularul de autorizaţie are obligaţia de a tine sub control eliberarea în mediu sau în canalizarea publica a deşeurilor radioactive solide şi a efluentilor radioactivi lichizi şi gazosi, astfel încât sa fie permanent îndeplinite condiţiile impuse de Autoritate în procesul de autorizare, privind metodologia, periodicitatea, volumele şi activitãţile maxime admise.
(2) Titularul de autorizaţie are obligaţia de a monitoriza deşeurile radioactive solide şi efluentii radioactivi lichizi şi gazosi, conform metodologiei şi cu periodicitatea aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, şi de a inregistra şi pãstra pentru o perioada de cel puţin 15 ani înregistrãrile cu rezultatele monitorizarii.
ART. 146
Deşeurile radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu se gospodãresc conform cerinţelor tehnice detaliate, stabilite de Autoritate prin reglementãri specifice.

CAP. 9
Asigurarea radioprotectiei populaţiei şi controlul radioactivitatii mediului înconjurãtor

ART. 147
(1) Titularul de autorizaţie trebuie sa stabileascã o zona de excludere şi o zona cu populaţie redusã în jurul instalaţiilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, în care sa ia mãsuri de excludere, respectiv de restrictionare a amplasarii resedintelor permanente pentru populaţie şi a desfãşurãrii de practici social-economice.
(2) Criteriile pentru stabilirea celor doua zone se bazeazã pe eliberarile în mediu de efluenti radioactivi şi sunt cele precizate în normele specifice privind amplasarea instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu.
ART. 148
(1) Titularul de autorizaţie trebuie sa organizeze desfãşurarea activitãţilor de minerit şi preparare în concordanta cu principiile radioprotectiei populaţiei şi cu cerinţele descrise în cap. IV şi la art. 102 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2) Conform prevederilor art. 105 din Normele fundamentale de securitate radiologica, titularul de autorizaţie are obligaţia sa apeleze la serviciile experţilor acreditaţi sau ale organismelor acreditate de protecţie radiologica pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin referitor la radioprotectia populaţiei.
(3) Dozele efective pentru populaţie şi grupurile critice, provenind de la expunerile pe toate cãile, generate de minerit şi preparare, se pot estima numai în baza unei metodologii de lucru aprobate de Autoritate.
ART. 149
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa asigure prin mãsurãtori controlul nivelului radioactivitatii mediului înconjurãtor din zona de excludere şi din zona cu populaţie redusã, stabilite în jurul instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu.
ART. 150
Controlul nivelului radioactivitatii mediului înconjurãtor se realizeazã conform unui program de monitorizare a radioactivitatii urmãtorilor factori de mediu:
a) sol;
b) vegetaţie;
c) ape curgãtoare de suprafata;
d) ape subterane;
e) aer (radon, toron, descendenţii lor, conţinut de pulberi radioactive aeropurtate);
f) sedimente;
g) alţi factori specifici indicaţi de Autoritate în procesul de autorizare.
ART. 151
Programul de monitorizare a radioactivitatii factorilor de mediu, incluzând tipurile de mãsurãtori, periodicitatea de mãsurare, metodologia de recoltare a probelor şi modul de înregistrare a datelor, este parte a programului de radioprotectie şi se aproba de Autoritate în procesul de autorizare.
ART. 152
Titularul de autorizaţie poate incredinta unui laborator desemnat de Autoritate realizarea programului de monitorizare a radioactivitatii factorilor de mediu.

CAP. 10
Reguli privind transportul minereurilor de uraniu şi toriu

ART. 153
Activitatea de transport al minereurilor de uraniu şi toriu pe drumurile publice şi pe calea feratã se va desfasura în conformitate cu prevederile normelor specifice elaborate de Autoritate pentru transportul materialelor radioactive.
ART. 154
La transportul minereurilor de uraniu şi toriu cu mijloace auto în incintele instalaţiilor de minerit şi de preparare, precum şi pe drumurile publice se vor respecta suplimentar urmãtoarele reguli:
a) în scopul reducerii cantitãţii de pulberi care se formeazã în timpul transportului minereului cu mijloace auto în zonele controlate şi supravegheate, drumurile din aceste zone se vor curata şi stropi sistematic;
b) titularul de autorizaţie are obligaţia sa asigure monitorizarea individualã a expunerii la radiatii pentru toţi conducãtorii autovehiculelor implicate în transportul minereurilor de uraniu şi toriu;
c) cabinele autovehiculelor folosite la transportul minereurilor se doteaza cu ecrane de protecţie astfel dimensionate încât expunerea în interiorul acestora sa fie inferioarã limitelor de doza efectivã prevãzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologica;
d) punctele de transbordare şi de încãrcare a minereului trebuie construite astfel încât sa se împiedice dispersia pulberilor în aer sau pulberile produse sa poatã fi suprimate prin procedeul umed;
e) miscarile mijloacelor de transport trebuie astfel planificate încât sa fie evitate aglomerarile în punctele de transbordare;
f) minereul transportat nu trebuie expus la un curent de aer de mare viteza, cu excepţia cazului în care este bine acoperit şi este asigurata împiedicarea degajarii de pulberi;
g) transportul ocazional de persoane în vehicule care transporta minereuri ori concentrate de uraniu sau toriu este interzis. Se admite prezenta în cabina vehiculului de transport numai a persoanelor care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
(i) au calitatea de persoane expuse profesional;
(ii) au sarcini de serviciu în legatura cu transportul;
(iii) sunt înscrise pe foaia de parcurs.
ART. 155
La transportul minereurilor cu benzi transportoare este obligatoriu sa se respecte urmãtoarele reguli:
a) acestea trebuie construite, instalate şi folosite astfel încât sa se reducã cat mai mult posibil producerea şi dispersia accidentala a pulberilor;
b) pulberile fine care adera de benzile transportoare trebuie în mod continuu indepartate cu sisteme special concepute.
ART. 156
(1) Toate mijloacele de transport folosite la transportarea în vrac a minereurilor pe calea feratã şi pe drumurile publice vor fi prevãzute cu sisteme de etansare şi de acoperire a minereului pe timpul transportului.
(2) Sistemele de etansare şi de acoperire a minereului pe timpul transportului se aproba de Autoritate în procesul de autorizare a mijloacelor de transport menţionate la alin. (1).

CAP. 11
Alte dispoziţii, evidente, raportari şi anuntari

Alte dispoziţii
ART. 157
Titularii de autorizaţie din domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu au obligaţia sa asigure protecţia fizica a tuturor materialelor radioactive conform prevederilor Normelor de protecţie fizica în domeniul nuclear.
ART. 158
Titularii de autorizaţie din domeniul mineritului şi preparãrii minereurilor de uraniu şi toriu au obligaţia de a îndeplini în totalitate prevederile Normelor de control de garanţii în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare nr. 363/2001.
ART. 159
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa elaboreze planurile de dezafectare şi sa asigure dezafectarea instalaţiilor nucleare de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, precum şi sa restaureze şi sa elibereze terenurile restaurate conform prevederilor şi criteriilor din normele specifice emise de Autoritate.
Alte evidente
ART. 160
(1) Titularul de autorizaţie are obligaţia sa ţinã evidenta stricta şi la zi a deşeurilor radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi de toriu, a deşeurilor radioactive tratate şi depozitate definitiv de el însuşi, a deşeurilor radioactive transferate persoanelor legal constituite, autorizate sa le trateze şi sa le depoziteze final, precum şi a efluentilor radioactivi eliminati în mediul înconjurãtor.
(2) Conţinutul evidentelor menţionate la alin. (1) este stabilit în normele specifice emise de Autoritate privind modul de gospodãrire a deşeurilor provenite de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu.
ART. 161
Titularul de autorizaţie trebuie sa pãstreze evidentele prevãzute la art. 160 şi dupã încetarea activitãţilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu, pe o perioada de cel puţin 15 ani.
Raportari
ART. 162
Titularul de autorizaţie trebuie sa transmitã periodic Autoritãţii urmãtoarele rapoarte de securitate radiologica pentru fiecare amplasament în care desfãşoarã activitãţi de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi/sau toriu:
a) raport anual privind activitãţile autorizate desfãşurate;
b) raport anual privind aplicarea programului de radioprotectie;
c) raport semestrial privind situaţia deşeurilor radioactive produse, tratate, depozitate definitiv sau temporar, transferate, precum şi a efluentilor radioactivi trataţi şi eliberaţi în mediu;
d) raport anual privind rezultatele monitorizarii mediului înconjurãtor şi asigurarea radioprotectiei populaţiei;
e) alte rapoarte specifice, solicitate de Autoritate;
f) planul anual de dotare şi mãsuri cu caracter tehnic de imbunatatire a securitãţii radiologice a persoanelor expuse profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurãtor.
Anuntari
ART. 163
(1) Titularul de autorizaţie va notifica de îndatã Autoritãţii în caz de:
a) eliberare de efluenti radioactivi lichizi sau gazosi peste limitele derivate de emisie stabilite în documentaţia de autorizare şi în autorizaţie sau dacã concentratiile activitãţii pe unitatea de volum în apa receptoare, dupã dilutie, nu mai îndeplinesc condiţiile stabilite în procesul de autorizare;
b) eliberare de efluenti radioactivi sub limitele de emisie, dacã autorizaţia şi/sau documentaţia de autorizare prevãd acest lucru;
c) producere de evenimente care pun în pericol securitatea radiologica în minele şi instalaţiile de preparare, cum sunt: avarii semnificative ale sistemelor de ventilaţie, avarii semnificative ale instalaţiilor de evacuare a apelor de mina, incendii;
d) producere de evenimente care pun în pericol stabilitatea depozitelor şi haldelor de deşeuri radioactive, de minereuri de uraniu şi toriu sau de steril ori a iazurilor de depozitare a deşeurilor radioactive provenite de la prepararea minereurilor de uraniu şi de toriu;
e) nefunctionare pe o perioada mai mare de 12 ore a instalaţiilor de tratare a apelor radioactive de mina şi a efluentilor lichizi proveniţi de la instalaţiile de preparare a minereurilor;
f) producere de evenimente la transportul de materiale radioactive, pe drumuri publice sau calea feratã, care prezintã pericol de contaminare a mediului înconjurãtor;
g) depasiri ale limitelor de doza, supraexpuneri şi expuneri anormale, în conformitate cu prevederile art. 72-75 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2) Titularul de autorizaţie va notifica de îndatã Autoritãţii, autoritãţii medico-sanitare teritoriale şi organelor locale de poliţie orice pierdere sau furt de instalaţii nucleare, de surse de radiatii ionizante sau de materiale radioactive.

CAP. 12
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 164
Cu data prezentelor norme se abroga dispoziţiile cuprinse în cap. I, II, IV, V, VI, VII şi X din Normele republicane de securitate nucleara pentru activitãţile de cercetare geologica, extracţie şi prelucrare a materiilor prime nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comitetului de Stat pentru Energia Nucleara nr. 320/1975 .
ART. 165
Autorizaţiile emise înaintea intrãrii în vigoare a prezentelor norme îşi pãstreazã valabilitatea pana la data expirãrii acestora.
ART. 166
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezentele norme.

ANEXA 1


    ───────
la norme
────────

                        DEFINIŢII
    În scopul aplicãrii prezentelor norme, pe lângã termenii şi expresiile definite în <>Legea nr. 111/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în Normele fundamentale de securitate radiologica, expresiile urmãtoare sunt definite astfel:
    1. absorbţie de tip F, M şi S - viteza de absorbţie în plamani; literele F, M şi S au semnificatia de viteza de absorbţie rapida, moderata şi lenta;
    2. Autoritate - Comisia Nationala pentru Controlul Activitãţilor Nucleare (CNCAN), care, în baza <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reprezintã autoritatea nationala competenta în domeniul nuclear, care exercita atribuţiile de reglementare, autorizare şi control prevãzute în lege;
    3. cai de expunere - rutele pe care radiatia sau radionuclizii patrund în corpul uman şi produc expuneri;
    4. concentraţie echivalenta de echilibru - concentratia activitãţii radonului în echilibru radioactiv cu descendenţii sãi de viata scurta, care ar avea acelaşi conţinut potenţial de energie alfa ca şi amestecul existent la un moment dat, dar aflat în dezechilibru;
    5. contaminare radioactiva nefixata - prezenta nedorita, dar care poate fi îndepãrtatã, a unor radionuclizi naturali pe o suprafata, cu o activitate ce depãşeşte 0,4 Bq/cmp pentru emitatorii beta, emitatorii gama şi emitatorii alfa de joasa toxicitate sau 0,04 Bq/cmp pentru toţi ceilalţi emitatori alfa;
    6. cultura de securitate radiologica - ansamblu de mãsuri şi atitudini la nivel de titular de autorizaţie şi de lucrator, care stabileşte ca asigurarea radioprotectiei este prioritara şi ca toate problemele de radioprotectie sunt tratate corespunzãtor importantei şi semnificatiei lor;
    7. descendenţii radonului - radionuclizii cu viata scurta rezultaţi din dezintegrarea radonului;
    8. deşeuri radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu:
    - orice efluenti gazosi şi lichizi proveniţi de la practici autorizate de minerit şi de preparare, care au volume şi activitãţi pe unitatea de volum superioare limitelor derivate de eliberare în mediu, aprobate de Autoritate în cadrul procesului de autorizare conform prevederilor Normelor fundamentale de securitate radiologica, şi pentru care nu se intrevede o alta utilizare în cadrul practicii respective;
    - orice materiale solide provenite de la practici autorizate de minerit şi de preparare, care în mod obişnuit nu sunt considerate ca radioactive, dar care au un nivel al contaminarii superficiale superior nivelurilor de eliberare prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. c) din prezentele norme şi pentru care nu se intrevede o alta utilizare în cadrul practicii respective;
    - orice materiale solide provenite de la practici autorizate de minerit şi de preparare, inclusiv minereuri de uraniu şi toriu şi roci mineralizate cu uraniu şi toriu, excavate şi scoase la suprafata, care conţin cel puţin un radionuclid natural din seriile uraniului şi toriului cu o concentraţie a activitãţii pe unitatea de masa mai mare decât nivelul de eliberare în scopul utilizãrii fãrã restrictii, respectiv mai mare de 0,2 Bq/g, şi pentru care nu se intrevad alte utilizãri în cadrul practicii respective;
    9. diametru aerodinamic al unei particule aeropurtate - diametrul pe care o sfera de densitate unitarã ar trebui sa îl aibã pentru a putea avea aceeaşi viteza de depunere ca şi particula de interes;
    10. diametru aerodinamic median al activitãţii (AMAD) - valoarea diametrului aerodinamic al particulelor aeropurtate, astfel încât 50% din activitatea aeropurtata într-un aerosol specific este asociata cu particule mai mici decât AMAD şi 50% din activitate este asociata cu particule mai mari decât AMAD;
    11. echilibru radioactiv - stare a unei serii naturale de dezintegrare radioactiva (sau parte a acesteia), caracterizatã prin faptul ca toţi radionuclizii seriei (sau ai partii de interes din serie) au aceeaşi activitate;
    12. factor de echilibru - raportul dintre concentratia echivalenta de echilibru şi concentratia radonului în momentul masurarii;
    13. instalatie de minerit - totalitatea lucrãrilor şi instalaţiilor miniere de la suprafata şi din subteran, inclusiv instalaţiile de gospodãrire a deşeurilor radioactive asociate, care, împreunã, alcãtuiesc o mina;
    14. instrucţiuni de operare localã - instrucţiunile afişate la locul de munca privind manipularea corecta a echipamentelor şi dispozitivelor de la locul de munca, incluzând nivelurile de referinta relevante şi modul de realizare a controlului expunerii externe şi al concentratiilor de gaze şi pulberi radioactive;
    15. încorporare - procesul de patrundere în corpul uman a radionuclizilor din mediul înconjurãtor prin inhalare, ingestie sau prin piele;
    16. lucrator - o persoana expusã profesional, aparţinând titularului de autorizaţie, care executa lucrãri în zona controlatã şi supravegheatã;
    17. minereu de uraniu şi/sau toriu - substanta minerala aflatã în zacamant sau extrasa prin metode miniere, care are un conţinut de uraniu şi/sau toriu de minimum 0,004%;
    18. mineritul uraniului şi toriului - prospectarea, explorarea, deschiderea, pregãtirea şi exploatarea minereului de uraniu şi toriu, conservarea şi dezafectarea minelor de uraniu şi toriu, inclusiv restaurarea mediului contaminat de mineritul uraniului şi toriului;
    19. monitorizare - mãsurarea dozelor sau a concentratiilor activitãţii radionuclizilor şi interpretarea rezultatelor în vederea evaluãrii sau controlului expunerii la radiatii ionizante;
    20. monitorizarea locului de munca - monitorizare utilizând mãsurãtori efectuate în mediul de lucru;
    21. monitorizare individualã - monitorizare folosind mãsurãtori cu ajutorul unui echipament individual, purtat de un lucrator, sau mãsurãtori ale activitãţii radionuclizilor din sau de pe corpul lui;
    22. nivel de lucru (WL) - unitate de mãsura pentru concentratia potenţiala de energie alfa ce rezulta din prezenta descendenţilor radonului sau toronului, egala cu 1,3 x 10^5 MeV/dmc. În unitãţi ŞI un nivel de lucru este egal cu 2,1 x 10^-5 Jxm^-3;
    23. nivel de lucru lunar (WLM) - atunci când concentratia radonului este data în WL, pentru expunerea cumulatã într-o luna, considerând ca timpul lunar de lucru este de 170 de ore, se utilizeazã noţiunea de nivel de lucru lunar (WLM);
    24. nivel de referinta - niveluri ale debitului dozei date de iradierea externa şi niveluri ale concentratiilor activitãţii gazelor şi pulberilor aeropurtate de la locul de munca, stabilite de titularul de autorizaţie, la depãşirea cãrora sunt demarate acţiuni de remediere prestabilite;
    25. persoana legal constituitã - entitate cu sau fãrã personalitate juridicã, constituitã în baza unei legi, ordonanţe sau a unei hotãrâri a Guvernului;
    26. responsabil cu securitatea radiologica - persoana care rãspunde de aplicarea prevederilor prezentelor norme într-o zona controlatã şi/sau într-o zona supravegheatã;
    27. risc radiologic - parametru complex exprimand neprevazutul, pericolul sau posibilitatea apariţiei unor consecinţe dãunãtoare asociate expunerilor actuale sau potenţiale; se referã la probabilitatea apariţiei anumitor consecinţe asupra stãrii de sãnãtate şi la caracterul şi severitatea acestor consecinţe;
    28. titular de autorizaţie - orice persoana legal constituitã care a obţinut din partea Autoritãţii o autorizaţie de a desfasura o practica sau o alta acţiune din domeniul prezentelor norme.

     ANEXA 2
    ────────
la norme
──────────

                         FACTORII
      de conversie de doza pentru tipurile de absorbţie mixtã

    Depunerea particulelor inhalate se calculeazã pentru fiecare zona a tractului respirator, ţinându-se seama atât de inhalare, cat şi de exhalare. Depunerea este dependenta de mãrimea particulei, de parametrii respiratori şi de efortul depus în procesul de munca şi se presupune ca este independenta de forma chimica. Coeficienţii de doza prin inhalare sunt dati pentru diametrul aerodinamic median al activitãţii (AMAD) de 5 microni, care se considera ca este cea mai potrivita mãrime pentru aerosolii radioactivi de la locul de munca.
    Când pentru un material specific sunt cunoscute fracţiunile componentelor cu absorbtii de tip F, M şi S se poate calcula un factor combinat de conversie de doza astfel:
    h = f(F)h(F) + f(M)h(M) + f(S)h(S),
    unde f(F),f(M) şi f(S) reprezintã fractia componentelor cu absorbţie rapida, moderata şi lenta, iar h(F),h(M) şi h(S) sunt factorii corespunzatori de conversie de doza.
    Doza data de o unitate de activitate incorporata de concentrat de uraniu variaza cu un ordin de mãrime în funcţie de tipul de absorbţie (între absorbtia de tip F şi cea de tip S), amândouã calculate pentru aerosoli cu AMAD = 5 microni. Compozitia concentratelor de uraniu depinde foarte mult de condiţiile existente în fazele de extracţie şi postextractie. În particular, folosirea unei temperaturi ridicate de calcinare are ca rezultat o creştere a fracţiunii compusilor uraniului care se dizolva relativ incet în plaman. Concentratele de toriu care nu implica separare chimica pot fi evaluate în acelaşi fel ca pulberile de minereu de toriu. Valorile pentru factorii de conversie în doza, exprimati în termeni de doza pe unitatea de dezintegrare alfa pe secunda, pentru concentratele de uraniu şi toriu, sunt date în tabelul urmãtor:





┌─────────────────────────────────────┬──────────┬─────────┬─────────┐
│ Tipul de absorbţie                  │     F    │     M   │     S   │
├─────────────────────────────────────┼──────────┴─────────┴─────────┤
│                                     │ Factori de conversie de doza │
│                                     │     (AMAD = 5 microni)       │
│                                     │      (mSv/Bq     )           │
│                                     │             alfa             │
├─────────────────────────────────────┼──────────┬─────────┬─────────┤
│Concentrate de uraniu                │6,1x10^-4 │1,8x10^3 │6,2x10^-3│
│(238 , 234 şi 235 )                  │          │         │         │
│    U     U      U                   │          │         │         │
├─────────────────────────────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Concentrate de toriu                 │   -      │9,3x10^-3│8,0x10^-3│
│(seria de dezintegrare               │          │         │         │
│      232                            │          │         │         │
│     a   Th)                         │          │         │         │
└─────────────────────────────────────┴──────────┴─────────┴─────────┘


Dacã nu sunt disponibile informaţii suficiente cu privire la comportamentul probabil de solubilitate a concentratelor de uraniu inhalate în plaman, pot fi utilizate tehnici de determinare a solubilitatii în vitro pentru a se determina caracteristicile de solubilitate ale concentratelor de uraniu de la locurile de munca. În acelaşi mod se poate determina factorul de doza pe unitatea de activitate incorporata, când în pulberile de minereu de uraniu sau toriu sunt prezente amestecuri de componente cu absorbţie de tip F, M sau S. În cazul în care nu se poate determina comportamentul probabil de solubilitate a particulelor inhalate se va utiliza factorul de doza ce corespunde tipului S.

ANEXA 3


    ────────
la norme
────────

                               INSTRUMENTE
    de monitorizare individualã a radonului, toronului, descendenţilor
            acestora şi a radionuclizilor alfa de viata lungã

    I. Instrumente de monitorizare individualã a radonului
    Instrumentele pentru monitorizarea individualã pot fi dispozitive pasive sau active. Dozimetrele pasive se bazeazã pe difuzia naturala a activitãţii din aer pe zona sensibila a detectorului, în timp ce dozimetrele active înregistreazã activitatea unui volum cunoscut de aer aspirat de o pompa printr-un filtru.
    Dozimetre individuale pasive
    Aceste echipamente folosesc în general detectori de urme nucleare solide [SSNTD(s)] ce sunt expusi pentru o perioada determinata la radiatii ionizante şi apoi analizati prin metode chimice sau electrochimice. Numãrul urmelor care impresioneaza filmul poate fi determinat pentru evaluarea nivelului de expunere. Echipamentele sunt operationale pentru mãsurãtori integrate ale concentratiilor aproximative de radon sau de descendenţi ai radonului.
    Dozimetre individuale active
    Aceste dispozitive implica utilizarea unui volum de aer cunoscut trecut printr-un filtru cu ajutorul unei pompe acţionate de o baterie. Particulele alfa emise de descendenţii radonului depusi pe filtru sunt înregistrate cu ajutorul urmãtoarelor dispozitive: discuri detectoare tip TLD, detectoare de silicon în stare solida cu componente electronice asociate sau filme detectoare de urme nucleare. Echipamentele care au încorporate filme pentru detectarea urmelor nucleare au capacitatea de a mãsura descendenţii individuali ai radonului, nu numai activitatea alfa propriu-zisa.
    II. Monitorizarea toronului şi a descendenţilor sãi
    Pentru monitorizarea locului de munca diversele metode de contorizare descrise mai sus pentru radon şi descendenţii sãi pot fi în principiu adaptate şi pentru toron şi descendenţii sãi.
    Dispozitivele integrate bazate pe principiul impresionarii filmului de cãtre radiatiile nucleare au capacitatea de a mãsura descendenţii individuali ai toronului şi expunerea generata de aceştia, putând fi utilizate pentru monitorizare individualã.
    III. Radionuclizii de viata lungã alfa activi
    Cu excepţia zonelor în care nivelul expunerii provenind de la uraniu este în mod semnificativ mai ridicat, emisiile alfa ale radionuclizilor de viata lungã din pulberile de minereu nu sunt în general o sursa serioasã de expunere. Expuneri semnificative pot aparea prin inhalarea concentratelor de uraniu sau de toriu în unele zone din unitãţile de preparare. Mãsurarea radioactivitatii alfa propriu-zise dupã dezintegrarea descendenţilor de viata scurta ai radonului şi toronului poate fi folositã pentru a evalua probele de pulberi, dar poate conduce la rezultate eronate dacã în corpul de minereu nu este realizat echilibrul radioactiv dintre toţi membrii seriei uraniului.
    Monitorizarea locului de munca sau monitorizarea individualã a unui individ reprezentativ poate fi utilizata pentru a se stabili dozele în cazul grupurilor de lucrãtori aflaţi în locatii particulare. Prelevatorul personal de probe este alcãtuit dintr-un recipient mic pentru filtru şi o pompa actionata de o baterie, care asigura un debit nominal de aer de 1-3 l/min. Utilizarea prelevatorului personal de probe poate implica costuri suplimentare şi inconveniente. Cu toate acestea, prelevatoarele personale asigura o mãsurãtoare directa a expunerii unui lucrator, iar decizia de utilizare a acestor echipamente trebuie bazatã pe probabilitatea ca un lucrator sa fie expus pe aceasta cale la o doza semnificativã.
    IV. Calibrarea instrumentelor
    Pentru toate metodele de mãsurare calibrarea repetatã a instrumentelor este importanta şi trebuie efectuatã în legatura cu standardele naţionale recunoscute. Aceasta se poate obţine fie prin utilizarea surselor de referinta ce au fost calibrate prin utilizarea surselor standard primare, fie prin utilizarea instrumentelor de referinta ce au fost antecalibrate cu standardele primare de un laborator naţional principal sau de un laborator autorizat de referinta care deţine standardele potrivite. Pentru majoritatea activitãţilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu prima metoda de calibrare este mai practica.
    V. Alte condiţii
    Orice model de instrument utilizat pentru monitorizarea radonului, toronului, descendenţilor acestora şi a radionuclizilor alfa de viata lungã poate fi utilizat de titularii de autorizaţie în cadrul programului de radioprotectie numai dacã pentru modelul respectiv Autoritatea a eliberat autorizaţia de securitate radiologica, conform prevederilor legale.

     ANEXA 4
    ──────
la norme
──────────

                     RECOMANDĂRI DE BAZA
  pentru utilizarea echipamentului de radioprotectie a cãilor respiratorii

    1. Utilizarea echipamentelor de radioprotectie a cãilor respiratorii va fi supravegheatã atent pentru a se asigura ca protecţia asteptata este realizatã.
    2. Titularul de autorizaţie trebuie sa demonstreze ca echipamentele pentru radioprotectia cãilor respiratorii sunt adecvate scopului propus şi sunt folosite în mod corespunzãtor.
    3. Trebuie evaluatã încorporarea realã a radionuclizilor de cãtre lucrãtori pentru a se defini tipul de protecţie.
    4. Perioada de utilizare a echipamentelor pentru radioprotectia cãilor respiratorii nu trebuie prelungitã astfel încât sa descurajeze folosirea corecta.
    5. Echipamentele de radioprotectie a cãilor respiratorii, prevãzute cu filtru, trebuie sa aibã o rezistenta scãzutã la respiratie şi trebuie sa asigure o eficienta ridicatã de reţinere a particulelor de pulberi cu dimensiuni de interes.
    6. Când se foloseşte echipamentul pentru respirat, aerul furnizat trebuie sa fie curat, în cantitate suficienta şi sa asigure o respiratie lejera.
    7. Echipamentele pentru respirat acţionate electric sau castile cu vizor sunt preferabile altor tipuri, dacã asigura protecţie respiratorie efectivã, deoarece oferã confort lucrãtorilor.
    8. La alegerea echipamentului pentru o operaţie specialã trebuie avut în vedere şi confortul lucrãtorilor ca factor de protecţie. În acest sens se vor avea în vedere urmãtoarele caracteristici ale echipamentului: greutatea, restricţiile oculare, temperatura şi mobilitatea.
    9. Echipamentele de radioprotectie a cãilor respiratorii trebuie curatate, întreţinute şi verificate la intervale potrivite de cãtre personal special instruit în unitãţi echipate corespunzãtor.
    10. Echipamentul de radioprotectie pentru cãile respiratorii trebuie examinat, reglat şi testat în mod corespunzãtor de o persoana competenta înainte de a fi dat în folosinta şi cel puţin trimestrial atunci când este în uz. Rezultatele acestor examinari şi teste şi orice reparaţii trebuie consemnate într-un registru special destinat acestui scop, care se pãstreazã de titularul de autorizaţie cel puţin o perioada de 10 ani.
    11. Frecventa testarii echipamentelor pentru respirat depinde de tipul de aparat, de mediul în care este folosit şi de modul de utilizare.
    12. Echipamentele pentru radioprotectia cãilor respiratorii trebuie verificate de utilizatori înainte de fiecare utilizare şi de personalul responsabil cu întreţinerea, dupã curatare. Totodatã aceste echipamente se testeaza periodic la presiune, în funcţie de parametrii de utilizare.
    13. Programul de utilizare a echipamentelor de radioprotectie a cãilor respiratorii se aproba de Autoritate în procesul de autorizare, ca parte a programului de radioprotectie.

                   ──────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Norme Metodologice, Alte Institutii, NORMA din 27 mai 2002

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016