Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORMĂ nr. 37 din 8 noiembrie 2023 pentru modificarea şi completarea anexelor nr. 1 şi 2 la Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 34/2015 privind cerinţele cantitative stabilite de Autoritatea Europeană de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale
EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1038 din 15 noiembrie 2023
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările ulterioare,
în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 7.11.2023,
Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:
ART. I
Anexele nr. 1 şi 2 la Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 34/2015 privind cerinţele cantitative stabilite de Autoritatea Europeană de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 şi 973 bis din 29 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta normă.
2. În anexa nr. 2, după punctul 1.14 se introduce o nouă recomandare, Recomandarea 0, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 0 - Proporţionalitatea
1.14^1. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să aplice Ghidul privind evaluarea rezervelor tehnice în mod proporţional cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii. Acest lucru nu ar trebui să ducă la o abatere semnificativă a valorii rezervelor tehnice de la valoarea prezentă pe care societăţile ar trebui să o plătească dacă şi-ar transfera imediat obligaţiile de asigurare şi de reasigurare altor societăţi."
3. În anexa nr. 2, după Recomandarea 24 se introduc cinci noi recomandări, recomandările 24a-24e, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 24a - Gradul de semnificaţie în stabilirea ipotezelor
1.57^1. În ceea ce priveşte recomandările următoare referitoare la stabilirea ipotezelor şi raţionamentul calificat, societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să stabilească ipoteze şi să folosească raţionamentul calificat ţinând cont în special de gradul de semnificaţie a impactului utilizării ipotezelor.
1.57^2. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să evalueze gradul de semnificaţie luând în considerare atât indicatori cantitativi, cât şi indicatori calitativi şi având în vedere evenimente binare, evenimente extreme şi evenimente care nu sunt prezente în datele istorice.
Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să evalueze în ansamblu indicatorii luaţi în considerare. Recomandarea 24b - Guvernanţa procesului de stabilire a ipotezelor
1.57^3. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că stabilirea tuturor ipotezelor, în special utilizarea raţionamentului calificat, urmează un proces validat şi documentat.
1.57^4. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că ipotezele sunt stabilite şi utilizate în mod consecvent de-a lungul timpului şi la toate nivelurile din cadrul societăţilor de asigurare sau de reasigurare şi că acestea sunt adecvate scopului pentru care sunt utilizate.
1.57^5. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să aprobe ipotezele, în funcţie de semnificaţia acestora, la niveluri de management adecvate, iar pentru cele mai multe ipoteze semnificative până la nivelul organului administrativ, de conducere sau de control, inclusiv de către acesta. Recomandarea 24c - Comunicarea şi incertitudinea în stabilirea ipotezelor
1.57^6. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că procesele referitoare la ipoteze, în special cele privind utilizarea raţionamentului calificat în stabilirea ipotezelor, au drept scop minimizarea riscului de înţelegere greşită sau de comunicare defectuoasă între diferitele funcţii implicate în stabilirea ipotezelor.
1.57^7. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să stabilească proceduri pentru obţinerea de feedback documentat între creatorii şi utilizatorii raţionamentului calificat semnificativ şi ai ipotezelor rezultate.
1.57^8. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să asigure transparenţa în ceea ce priveşte incertitudinea ipotezelor şi modificările asociate rezultatelor finale. Recomandarea 24d - Documentarea stabilirii ipotezelor
1.57^9. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să documenteze procesul de stabilire a ipotezelor, în special utilizarea raţionamentului calificat, astfel încât procesul să fie transparent.
1.57^10. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să includă în documentaţie ipotezele rezultate şi gradul de semnificaţie al acestora, experţii implicaţi, utilizarea preconizată şi perioada de valabilitate.
1.57^11. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să includă în documentaţie argumentele în favoarea opiniei adoptate, inclusiv baza de informaţii utilizată, la nivelul de detaliu necesar pentru a garanta transparenţa atât a ipotezelor, cât şi a procesului şi a criteriilor de luare a deciziilor utilizate pentru selectarea ipotezelor şi pentru omiterea altor alternative.
1.57^12. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că utilizatorii ipotezelor semnificative primesc informaţii scrise, clare şi complete, despre ipotezele respective. Recomandarea 24e - Validarea stabilirii ipotezelor
1.57^13. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că se realizează validarea procesului de stabilire a ipotezelor şi de utilizare a raţionamentului calificat.
1.57^14. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se asigure că procesele şi instrumentele pentru validarea ipotezelor, în special utilizarea raţionamentului calificat, sunt documentate.
1.57^15. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să înregistreze modificările ipotezelor semnificative ca răspuns la informaţii noi, să analizeze şi să explice aceste modificări, precum şi abaterile rezultatelor de la respectivele ipoteze semnificative.
1.57^16. Societăţile de asigurare sau de reasigurare, în cazul în care este fezabil şi necesar, ar trebui să utilizeze instrumente de validare precum teste de stres sau teste de senzitivitate.
1.57^17. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să revizuiască ipotezele alese, bazându-se pe expertiza independentă internă sau externă.
1.57^18. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să identifice circumstanţele în care ipotezele ar putea fi considerate ca fiind false."
4. În anexa nr. 2, după Recomandarea 28 se introduce o nouă recomandare, Recomandarea 28a, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 28a - Cheltuielile asociate managementului investiţiilor
1.63^1. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să includă în cea mai bună estimare cheltuielile administrative şi comerciale aferente investiţiilor necesare pentru respectarea contractelor de asigurare şi reasigurare.
1.63^2. În special, pentru produsele în cazul cărora termenii şi condiţiile contractului sau reglementările impun identificarea investiţiilor asociate unui produs (de exemplu, majoritatea produselor unit-linked şi index-linked, produsele administrate în fondurile dedicate şi produsele cărora li se aplică prima de echilibrare), societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare investiţiile.
1.63^3. Pentru alte produse, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să îşi bazeze evaluarea pe caracteristicile contractelor.
1.63^4. Ca simplificare, societăţile de asigurare şi de reasigurare pot lua în considerare, de asemenea, toate cheltuielile asociate managementului investiţiilor.
1.63^5. Rambursările cheltuielilor asociate managementului investiţiilor ale administratorilor de fonduri către societăţi ar trebui luate în considerare ca alte fluxuri de trezorerie de intrare. În cazul în care aceste rambursări sunt partajate cu deţinătorii de poliţe sau cu alte părţi terţe, ar trebui luate în considerare şi ieşirile de numerar corespunzătoare."
5. În anexa nr. 2, Recomandarea 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" Recomandarea 30 - Repartizarea cheltuielilor de regie
1.65. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să aloce şi să proiecteze cheltuielile într-un mod realist şi obiectiv şi ar trebui să îşi bazeze alocarea acestor cheltuieli pe strategia de afaceri pe termen lung, pe analize recente ale activităţii, pe identificarea factorilor generatori de cheltuieli adecvaţi şi pe chei relevante de repartizare a cheltuielilor.
1.66. Fără a aduce atingere evaluării proporţionalităţii şi primului paragraf al acestei recomandări, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui, în scopul alocării cheltuielilor de regie în timp, să analizeze oportunitatea utilizării simplificării prezentate în anexa tehnică I, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) societatea desfăşoară o activitate care include reînnoirea anuală a contractelor;
b) reînnoirea este recunoscută ca fiind o activitate nouă, în conformitate cu limitele contractului de asigurare;
c) daunele apar uniform în timpul perioadei de acoperire."
6. În anexa nr. 2, Recomandarea 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" Recomandarea 33 - Modificările cheltuielilor
1.69. Societăţile de asigurare şi reasigurare ar trebui să se asigure că ipotezele cu privire la evoluţia cheltuielilor în timp, inclusiv cheltuielile viitoare care decurg din angajamentele asumate la sau înainte de data evaluării, sunt adecvate şi ar trebui să analizeze natura cheltuielilor. Societăţile ar trebui să realizeze o ajustare pentru inflaţie, care este în concordanţă cu estimările economice efectuate şi cu dependenţa cheltuielilor de alte fluxuri de trezorerie aferente contractelor."
7. În anexa nr. 2, după Recomandarea 37 se introduc trei noi recomandări, recomandările 37a-37c, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 37a - Dinamica deciziilor deţinătorilor de poliţe
1.75^1. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să îşi bazeze ipotezele privind rata de exercitare a opţiunilor relevante pe:
- evidenţele statistice şi empirice, atunci când sunt reprezentative pentru deciziile viitoare;
– raţionamentul calificat bazat pe evidenţe fundamentate şi documentate.
1.75^2. Lipsa datelor pentru scenarii extreme nu ar trebui considerată în sine un motiv de evitare a modelării dinamicii deciziilor deţinătorilor de poliţe şi/sau a interacţiunii cu deciziile de management viitoare. Recomandarea 37b - Ipoteze bidirecţionale
1.75^3. Atunci când stabilesc ipotezele privind dinamica deciziilor deţinătorilor de poliţe, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare faptul că dependenţa de evenimentul declanşator şi de rata de exercitare a opţiunilor este, de regulă, bidirecţională, şi anume atât creşterea, cât şi scăderea depind de sensul evenimentului declanşator. Recomandarea 37c - Opţiunea de a plăti prime suplimentare sau diferite
1.75^4. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să modeleze toate opţiunile contractuale relevante atunci când proiectează fluxurile de trezorerie, inclusiv opţiunea de a se plăti prime suplimentare sau de a se modifica valoarea primelor care urmează să fie plătite şi care se încadrează în limitele contractuale."
8. În anexa nr. 2, după Recomandarea 40 se introduc două noi recomandări, recomandările 40a şi 40b, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 40a - Planul complet de management
1.78^1. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să se asigure că planul complet al deciziilor de management viitoare care este aprobat de organul administrativ, de conducere sau de control, este:
- fie un document unic în care sunt enumerate toate ipotezele referitoare la deciziile de management viitoare utilizate în calculul celei mai bune estimări;
– fie un set de documente, însoţite de un inventar, care oferă în mod clar o imagine completă a tuturor ipotezelor referitoare la deciziile de management viitoare utilizate în calculul celei mai bune estimări. Recomandarea 40b - Luarea în considerare a unor activităţi noi în stabilirea deciziilor de management viitoare
1.78^2. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare efectul noilor activităţi în stabilirea deciziilor de management viitoare şi să ia în considerare în mod corespunzător consecinţele asupra altor ipoteze conexe. În special, faptul că setul de fluxuri de trezorerie care urmează să fie proiectate prin aplicarea art. 18 din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35 în ceea ce priveşte limitele contractuale este limitat nu ar trebui să determine societăţile de asigurare şi de reasigurare să considere că ipotezele se bazează doar pe acest set estimat de fluxuri de trezorerie, fără nicio influenţă a activităţilor noi. Acest lucru este valabil în special pentru ipotezele privind alocarea activelor riscante, managementul nesincronizării sau aplicarea mecanismelor de participare la profit."
9. În anexa nr. 2, după Recomandarea 53 se introduce o nouă recomandare, Recomandarea 53a, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 53a - Utilizarea evaluării stocastice
1.96^1. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să utilizeze modelarea stocastică pentru evaluarea rezervelor tehnice aferente contractelor ale căror fluxuri de trezorerie depind de evenimente şi evoluţii viitoare, în special cele cu opţiuni şi garanţii semnificative.
1.96^2. Atunci când evaluează dacă este necesară modelarea stocastică pentru a reflecta în mod adecvat valoarea opţiunilor şi a garanţiilor, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare în special, dar nu exclusiv, următoarele cazuri:
- tipul mecanismului de participare la profit în care beneficiile viitoare depind de rentabilitatea activelor;
– garanţiile financiare în special (de exemplu, rate tehnice, chiar şi fără un mecanism de participare la profit), dar nu exclusiv, când sunt combinate cu opţiuni (de exemplu, opţiuni de răscumpărare) a căror modelare dinamică ar mări valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie în unele scenarii."
10. În anexa nr. 2, după Recomandarea 57 se introduce o nouă recomandare, Recomandarea 57a, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 57a - Factorii de risc de piaţă necesari pentru obţinerea unor rezultate adecvate
1.102^1. Atunci când evaluează dacă toţi factorii de risc relevanţi sunt modelaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi ale art. 34 alin. (5) din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să fie în măsură să demonstreze că modelarea acestora reflectă în mod adecvat volatilitatea activelor şi că sursele semnificative de volatilitate sunt reflectate în mod corespunzător (de exemplu, marjele şi riscul de neîncasare creanţe).
1.102^2. În special, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să utilizeze modele care permit modelarea ratelor negative ale dobânzii."
11. În anexa nr. 2, la punctul 1.133, litera (c) se abrogă.
12. În anexa nr. 2, după punctul 1.133 se introduce un nou punct, punctul 1.133^1, cu următorul cuprins:
"1.133^1. Toate celelalte ipoteze (de exemplu, mortalitate, drepturi de reziliere sau cheltuieli) ar trebui să rămână neschimbate. Aceasta înseamnă că societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să aplice acelaşi orizont de proiecţie, să ia în considerare aceleaşi decizii de management viitoare şi aceleaşi rate de exercitare a opţiunilor de către deţinătorii de poliţe în calculul celei mai bune estimări, fără a le ajusta cu ipoteza că primele viitoare nu vor fi încasate. Chiar dacă toate ipotezele privind cheltuielile ar trebui să rămână constante, nivelul anumitor cheltuieli (de exemplu, cheltuielile de achiziţie sau cheltuielile de management al investiţiilor) ar putea fi afectat în mod indirect."
13. În anexa nr. 2, după Recomandarea 77 se introduce o nouă recomandare, Recomandarea 77a, cu următorul cuprins:
" Recomandarea 77a - Abordarea alternativă pentru a calcula EPIFP
1.133^2. Societăţile de asigurare şi de reasigurare pot identifica EPIFP ca partea din valoarea actualizată a profiturilor viitoare aferente primelor viitoare în cazul în care rezultatul nu deviază semnificativ de la valoarea care ar fi rezultat în urma evaluării descrise în recomandarea 77. Această abordare poate fi pusă în aplicare utilizând o formulă de calcul."
ART. II
Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,
Nicu Marcu
Bucureşti, 8 noiembrie 2023.
Nr. 37.
ANEXA 1
(Anexa nr. 1 la Norma nr. 34/2015)
EIOPA BoS 14/165 RO
Ghid privind limitele contractuale
Introducere
1.1. În conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 din 24 noiembrie 2010 (denumit în continuare Regulamentul EIOPA), EIOPA emite ghiduri care se bazează pe Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II), în special art. 76 alin. (1) şi art. 78, precum şi art. 17 şi 18 din Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/35 din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE (denumit în continuare Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35).
1.2. Ghidul se adresează autorităţilor de supraveghere în temeiul Directivei Solvabilitate II.
1.3. Ghidul se aplică societăţilor de asigurare şi de reasigurare şi promovează aplicarea consecventă a limitelor contractului de asigurare sau de reasigurare, cu scopul de a stabili o limită între activităţile existente şi cele viitoare. Ghidul oferă recomandări pentru a stabili care obligaţii de asigurare sau de reasigurare referitoare la primele viitoare apar în legătură cu un contract, în conformitate cu art. 17 şi 18 din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35.
1.4. În sensul prezentului ghid, expresia „organisme de guvernanţă“ înseamnă organismele interne înfiinţate pentru a asigura guvernanţa societăţii de asigurare sau de reasigurare şi care, în consecinţă, nu ar trebui să fie considerate părţi terţe în cazul în care exprimă o decizie sau un aviz cu privire la exercitarea dreptului de a denunţa un contract, de a respinge primele de încasat în temeiul unui contract sau de a modifica primele sau beneficiile de plătit în baza contractului.
1.5. În cazul în care nu sunt definiţi în prezentul ghid, termenii au semnificaţia consacrată în actele normative menţionate în introducere.
1.6. Ghidul se aplică de la 1 aprilie 2015.
Recomandarea 0 - Limitele contractuale
1.7. Societăţile de asigurare şi de reasigurare nu ar trebui să considere limitele contractuale ca un singur moment în timp, ci ca o delimitare între primele şi obligaţiile care aparţin contractului şi primele şi obligaţiile care nu aparţin contractului. Fluxurile de trezorerie legate de prime şi obligaţii care aparţin contractului ar trebui să fie proiectate pe baza unor ipoteze realiste, ceea ce înseamnă că proiecţia fluxurilor de trezorerie ar putea depăşi oricare dintre datele menţionate la art. 18 alin. (3) din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35.
Recomandarea 1 - Aplicarea consecventă a principiilor
1.8. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să se asigure că principiile de stabilire a limitelor contractuale sunt aplicate în mod consecvent tuturor contractelor de asigurare şi de reasigurare, în special în decursul timpului.
Recomandarea 2 - Dreptul unilateral
1.9. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere dreptul de a denunţa, de a respinge sau de a modifica prime sau beneficii de plătit în baza unui contract de asigurare sau de reasigurare ca fiind unilateral atunci când nici deţinătorul de poliţă, nici o altă parte terţă nu pot restrânge exercitarea acestui drept. În sensul prezentei recomandări, părţile terţe nu includ autorităţile de supraveghere şi organismele de guvernanţă ale societăţilor de asigurare şi de reasigurare.
1.10. În special:
a) În cazul în care, pentru a aplica modificarea primelor şi a beneficiilor, societatea de asigurare sau de reasigurare ar trebui să obţină o evaluare externă, în conformitate cu legislaţia sau cu termenii şi condiţiile din alt acord în afara contractului de asigurare sau de reasigurare, existenţa acestei cerinţe ar trebui să limiteze dreptul unilateral al societăţii numai în cazul în care evaluarea conferă deţinătorului de poliţă sau altor părţi terţe dreptul de a interveni în exercitarea acestui drept.
b) Societăţile nu ar trebui să considere riscul reputaţional sau presiunile concurenţiale ca limitări ale dreptului unilateral.
c) Societăţile ar trebui să considere că legile naţionale le limitează dreptul unilateral numai în cazul în care aceste legi restricţionează sau conferă deţinătorului de poliţă sau altor părţi terţe dreptul de a restricţiona exercitarea acestui drept.
d) Societăţile ar trebui să nu ia în considerare dreptul de a modifica unilateral primele sau beneficiile de plătit în baza contractului în cazul în care primele sau beneficiile de plătit depind numai de deciziile deţinătorului de poliţă sau ale beneficiarului.
e) Societăţile ar trebui să nu ia în considerare dreptul de a denunţa unilateral contractul sau de a respinge primele de plătit în baza contractului în cazul în care exercitarea acestui drept, astfel cum se specifică în termenii şi condiţiile contractului, este condiţionată de producerea unui eveniment care generează daune.
Recomandarea 3 - Capacitatea de impunere
1.11. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui să îşi recunoască capacitatea de a obliga un deţinător de poliţă să plătească prima numai dacă plata poliţei este executorie din punct de vedere legal.
Recomandarea 4 - Reflectarea completă a riscului
1.12. Pentru a stabili dacă primele reflectă pe deplin riscurile acoperite de un portofoliu de obligaţii de asigurare sau de reasigurare, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să evalueze dacă, în momentul în care fie primele, fie beneficiile pot fi modificate, în toate situaţiile, au dreptul de a modifica primele sau beneficiile, astfel încât valoarea actualizată estimată a primelor viitoare să depăşească valoarea actualizată estimată a beneficiilor şi cheltuielilor viitoare de plătit în baza portofoliului.
1.13. Pentru a evalua dacă primele reflectă pe deplin riscurile acoperite de un portofoliu de obligaţii de asigurare sau de reasigurare, în conformitate cu art. 18 alin. (3) şi (7) din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să se asigure că acest portofoliu este format din obligaţii pentru care societăţile de asigurare sau de reasigurare pot modifica primele şi beneficiile în circumstanţe similare şi cu consecinţe similare.
1.14. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare evaluarea individuală a caracteristicilor relevante ale persoanei asigurate, care le permite societăţilor să colecteze suficiente informaţii pentru a ajunge la o înţelegere adecvată a riscurilor asociate cu persoana asigurată. În cazul contractelor care acoperă riscul de mortalitate sau riscul de sănătate pe baze tehnice similare celor de la asigurările de viaţă, evaluarea individuală a riscurilor poate fi o autoevaluare efectuată de persoana asigurată sau poate include o examinare medicală sau un chestionar.
Recomandarea 5 - Separarea contractului
1.15. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să evalueze dacă, la data recunoaşterii, separarea unui contract este posibilă şi, la fiecare dată de evaluare, să ia în considerare dacă s-au înregistrat modificări care ar putea afecta evaluarea anterioară.
1.16. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere că un contract poate fi separat în sensul limitelor contractuale dacă şi numai dacă două (sau mai multe) părţi ale contractului sunt echivalente în ceea ce priveşte riscul cu două (sau mai multe) contracte care ar putea fi vândute separat. În sensul prezentului ghid, două contracte ar trebui considerate echivalente din punctul de vedere al riscului dacă nu există diferenţe identificabile în ceea ce priveşte părţile financiare ale contractelor privind riscul de asigurare sau riscul financiar suportat de societate.
1.17. Fără a aduce atingere punctului anterior, în cazul în care toate părţile unui contract au aceeaşi limită contractuală, ca abordare simplificată, societăţile pot lua în considerare nesepararea contractului în scopul stabilirii limitelor contractuale.
1.18. Atunci când o opţiune sau o garanţie acoperă mai multe părţi ale contractului, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să stabilească dacă este posibil să o separe sau dacă ar trebui să o atribuie părţii relevante a contractului.
1.19. Dacă un contract este considerat contract de asigurare în temeiul Directivei Solvabilitate II, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere toate părţile neseparate ale contractului ca generând obligaţii de asigurare sau de reasigurare.
1.20. Dacă un contract este separat în scopul evaluării limitelor contractuale, fiecare parte ar trebui tratată ca un contract independent.
Recomandarea 6 - Identificarea unei garanţii financiare a beneficiilor cu un efect identificabil asupra datelor economice ale unui contract
1.21. Atunci când stabilesc dacă garanţia financiară nu are niciun efect identificabil asupra datelor economice ale unui contract, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare toate fluxurile potenţiale viitoare de trezorerie care pot decurge din contract.
1.22. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere o garanţie financiară de beneficii ca având un efect identificabil asupra datelor economice ale unui contract numai dacă garanţia financiară este legată de plata primelor viitoare şi oferă deţinătorului de poliţă un avantaj financiar sesizabil.
1.23. Atunci când stabilesc dacă o garanţie financiară oferă un avantaj financiar identificabil, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare măsura în care se preconizează că întregul set de fluxuri de trezorerie viitoare se va modifica în mod vizibil dacă nu există garanţie financiară. Societăţile pot evalua acest lucru din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
1.24. Evaluarea calitativă ar trebui să analizeze în ce măsură configuraţia (risc, sincronizare şi valoare) fluxurilor de trezorerie ale contractului cu garanţie financiară diferă în mod vizibil de configuraţia contractului fără garanţie financiară.
1.25. Evaluarea cantitativă ar trebui să se bazeze pe măsura în care este identificabilă diferenţa relativă în ceea ce priveşte valoarea tuturor obligaţiilor viitoare legate de contractul cu şi fără garanţie financiară („valoarea garanţiei financiare“) pe baza valorii actualizate preconizate. Atunci când calculează valoarea obligaţiilor fără garanţie financiară, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să proiecteze fluxuri de trezorerie egale cu suma care ar fi plătită dacă nu există garanţie financiară. Pentru contractele în cazul cărora beneficiile depind de randamentele pieţei, societăţile ar trebui să estimeze beneficiile care sunt în concordanţă cu structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru a calcula cea mai bună estimare menţionată la art. 77 alin. (2) din Directiva Solvabilitate II, fără prima de volatilitate şi prima de echilibrare. Atunci când calculează valoarea obligaţiilor aferente garanţiei financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare în evaluare toate formele de beneficii garantate care decurg din garanţia financiară. Luarea în considerare în mod adecvat a valorii-timp a opţiunilor şi garanţiilor este relevantă pentru această evaluare.
Recomandarea 7 - Identificarea acoperirii unui eveniment incert specificat care afectează persoana asigurată ca având un efect identificabil asupra datelor economice ale unui contract
1.26. Atunci când stabilesc dacă acoperirea unui eveniment incert specificat care afectează în mod negativ persoana asigurată (acoperire) nu are niciun efect identificabil asupra datelor economice ale unui contract, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare toate fluxurile potenţiale viitoare de trezorerie care pot decurge din contract.
1.27. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere o acoperire ca având un efect identificabil asupra datelor economice ale unui contract numai dacă acoperirea este legată de plata primelor viitoare şi oferă deţinătorului de poliţă un avantaj financiar care poate fi determinat.
1.28. Atunci când stabilesc dacă o acoperire oferă un avantaj financiar identificabil, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare măsura în care se preconizează că întregul set de fluxuri de trezorerie viitoare se va modifica în mod vizibil dacă nu există garanţie financiară. Societăţile de asigurare şi de reasigurare pot evalua acest lucru din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
1.29. În cadrul evaluării calitative ar trebui să se analizeze în ce măsură configuraţia (risc, sincronizare şi valoare) fluxurilor de trezorerie ale contractului cu acoperire diferă în mod vizibil de configuraţia contractului fără acoperire.
1.30. Evaluarea cantitativă ar trebui să se bazeze pe măsura în care este identificabilă diferenţa relativă în ceea ce priveşte valoarea tuturor obligaţiilor viitoare legate de contractul cu şi fără acoperire („valoarea acoperirii“) pe baza valorii actualizate proiectate. Atunci când calculează valoarea obligaţiilor fără acoperire, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere că acoperirea nu există. Atunci când calculează valoarea obligaţiilor cu acoperire, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să ia în considerare toate obligaţiile. În unele cazuri, luarea în considerare a potenţialelor scenarii viitoare este relevantă pentru această evaluare.
Recomandarea 8 - Reevaluarea efectului identificabil al unei acoperiri sau al unei garanţii financiare
1.31. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să menţină constante limitele contractuale pe întreaga durată a unui contract în aproape toate cazurile. Cu toate acestea, din cauza evoluţiilor mediului extern, aşa cum sunt definite la art. 29 din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35, precum şi a modificărilor termenilor contractului, este posibil să fie necesară modificarea limitelor contractuale.
1.32. Nu este necesar ca societăţile de asigurare şi de reasigurare să reevalueze dacă o acoperire sau o garanţie financiară are un efect identificabil la fiecare dată de evaluare. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să efectueze însă o astfel de reevaluare dacă există indicii că aceasta ar putea duce la o concluzie diferită. În special, pentru a evalua evoluţiile mediului economic, societăţile ar trebui să compare mediul economic actual cu mediul economic existent când s-a efectuat evaluarea utilizată pentru a defini limitele contractuale actuale şi să efectueze o reevaluare numai în cazul în care aceste modificări sunt extreme. În acest scop, modificările structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare menţionată la art. 77 alin. (2) din Directiva Solvabilitate II care sunt mai puţin extreme decât creşterea ratei dobânzii din formula standard nu ar trebui să fie considerate extreme.
1.33. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să modifice limitele contractuale după această reevaluare numai dacă reevaluarea duce la o concluzie în mod clar diferită de evaluarea efectuată pentru a defini limitele contractuale actuale.
1.34. În cazul în care reevaluarea efectului identificabil al unei acoperiri sau al unei garanţii financiare a dus la o modificare a limitelor contractuale care a avut ca rezultat un impact semnificativ asupra evaluării rezervelor tehnice şi asupra solvabilităţii, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să raporteze imediat această modificare autorităţii de supraveghere. În plus, societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui să considere această modificare ca fiind semnificativă, aşa cum se menţionează la art. 312 alin. (3) din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35, şi să o includă în raportul anual menţionat la articolul respectiv, inclusiv o descriere detaliată a reevaluării şi a impactului acesteia asupra solvabilităţii societăţii.
1.35. În caz contrar, evaluarea măsurii în care o acoperire sau o garanţie financiară are un efect identificabil asupra datelor economice ale contractului nu ar trebui să se modifice.
1.36. Societăţile de asigurare şi de reasigurare nu ar trebui să reevalueze limitele contractuale pentru diferitele scenarii utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare utilizând metode de simulare, nici pentru scenariile de criză utilizate pentru a calcula SCR.
Recomandarea 9 - Estimarea obligaţiilor
1.37. Societăţile de asigurare sau de reasigurare ar trebui, atunci când nu cunosc detaliile unui contract sau valoarea totală a obligaţiilor care fac obiectul unui contract la momentul de recunoaştere a contractului, să estimeze limitele contractuale folosind toate informaţiile disponibile într-o manieră conformă cu principiile stabilite în prezentul ghid.
1.38. Societăţile ar trebui să revizuiască această estimare de îndată ce sunt disponibile alte informaţii mai detaliate.
Recomandarea 10 - Contractele de reasigurare
1.39. Societăţile de asigurare şi de reasigurare ar trebui, pentru contractele de acceptări în reasigurare, să aplice dispoziţiile art. 18 din Regulamentul delegat al Comisiei 2015/35 în mod independent de limitele care stau la baza contractelor de asigurare sau de reasigurare pe care le acoperă.
Reguli de conformare şi de raportare
1.40. Prezentul document conţine recomandări emise în conformitate cu art. 16 din Regulamentul EIOPA. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul EIOPA, autorităţile competente şi instituţiile financiare vor depune toate eforturile necesare pentru a respecta ghidul şi recomandările emise.
1.41. Autorităţile competente care se conformează sau intenţionează să se conformeze prezentului ghid ar trebui să îl integreze în cadrul de reglementare sau de supraveghere în mod adecvat.
1.42. Autorităţile competente vor confirma pentru EIOPA dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze prezentului ghid, indicând motivele neconformării, în termen de două luni de la publicarea versiunilor traduse.
1.43. În absenţa unui răspuns până la expirarea acestui termen, se va considera că autorităţile competente nu respectă sarcina de raportare şi vor fi raportate ca atare.
Dispoziţii finale referitoare la revizuiri
1.44. Prezentul ghid face obiectul unei revizuiri de către EIOPA.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
