Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NORMĂ nr. 35 din 23 decembrie 2015 privind cerinţele calitative stabilite de către Autoritatea Europeană de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale
EMITENT: AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 971 din 29 decembrie 2015
În urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 23 decembrie 2015,
în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare,
Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:
ART. 1
Prezenta normă stabileşte pentru entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare cerinţe calitative suplimentare celor prevăzute de Legea nr. 237/2015, de Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II), de standardele tehnice de implementare, de standardele tehnice de reglementare, precum şi de actele delegate.
ART. 2
(1) Prezenta normă pune în aplicare Ghidul Autorităţii Europene de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale privind sistemul de guvernanţă, prevăzut în anexa nr. 1, şi Ghidul Autorităţii Europene de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale privind riscul propriu şi evaluarea solvabilităţii, prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezenta normă.
──────────
*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.
──────────
ART. 3
Nerespectarea prevederilor prezentei norme se sancţionează potrivit prevederilor art. 163 din Legea nr. 237/2015.
ART. 4
Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.
Preşedintele
Autorităţii de Supraveghere Financiară,
Mişu Negriţoiu
Bucureşti, 23 decembrie 2015.
Nr. 35.
ANEXA 1
EIOPA-BoS-14/253 RO
Ghid privind sistemul de guvernanţă
Introducere
1.1. În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul(UE) nr. 1094/2010 din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de Supraveghere (în continuare Regulamentul EIOPA sau Regulamentul), EIOPA publică ghiduri adresate autorităţilor naţionale competente privind modul de acţiune în etapa de pregătire ce precede aplicarea Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (în continuare, Solvabilitate II).
1.2. Prezentul ghid se bazează pe articolele 40-49, articolul 93, articolul 132 şi articolul 246 din Directiva Solvabilitate II şi articolele 258 - 275 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE ("Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei").
1.3. Cerinţele privind sistemul de guvernanţă vizează reglementarea unei gestionări sănătoase şi prudente a activităţii întreprinderilor fără a le restricţiona în mod necorespunzător în ceea ce priveşte alegerea structurii lor organizaţionale interne, atâta timp cât acestea instituie o separare adecvată a sarcinilor.
1.4. Cel puţin cele patru funcţii incluse în sistemul de guvernanţă, mai exact gestionarea riscurilor, conformitatea, funcţia actuarială şi de audit intern, sunt considerate a fi funcţii cheie şi, în consecinţă, totodată funcţii importante sau esenţiale. Mai mult, sunt considerate persoane cu funcţii cheie acele persoane care îndeplinesc funcţii de o anumită importanţă pentru întreprindere în privinţa activităţii şi organizaţiei acesteia. Aceste funcţii cheie suplimentare, dacă există, sunt identificate de către întreprindere, însă stabilirea importanţei unor astfel de funcţii poate fi contestată de către autoritatea de supraveghere.
1.5. Prezentul ghid oferă informaţii suplimentare despre o serie de aspecte privind politica remuneraţiei, inclusiv componenţa comitetului de remunerare.
1.6. Cerinţele de competenţă şi onorabilitate se aplică tuturor persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii cheie pentru a asigura calificarea corespunzătoare a tuturor persoanelor cu funcţii relevante din întreprindere. Domeniul de aplicare al cerinţelor vizează evitarea deficienţelor în cazul în care acestea nu prevăd persoane importante pentru întreprindere, acceptându-se în acelaşi timp faptul că poate exista o suprapunere apreciabilă între organele cu funcţie de conducere care sunt considerate a conduce efectiv întreprinderea şi alte persoane care deţin funcţii-cheie.
1.7. Cerinţele de notificare se aplică numai persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin funcţii-cheie, spre deosebire de persoanele care deţin sau îndeplinesc o funcţie cheie. În cazul externalizării unei funcţii-cheie sau al externalizării parţiale a unei funcţii, în cazul în care partea respectivă este considerată a fi esenţială, persoana responsabilă este considerată a fi persoana din interiorul întreprinderii care supraveghează externalizarea.
1.8. Ghidul privind gestionarea riscurilor are drept punct de pornire faptul că un sistem adecvat de gestionare a riscurilor presupune elaborarea unui set eficace şi eficient de măsuri integrate care trebuie să se integreze în organizaţia şi activitatea operaţională a întreprinderii. Nu există un sistem unic de gestionare a riscurilor care să fie adecvat pentru toate întreprinderile; sistemul trebuie să fie adaptat la fiecare întreprindere.
1.9. Deşi evaluarea internă a riscurilor şi a solvabilităţii (denumită în continuare "ORSA") face parte din sistemul de gestionare a riscurilor, ghidul aferent este prezentat separat.
1.10. Chiar dacă sunt menţionate modele interne legate de responsabilităţile funcţiei de gestionare a riscurilor, în ansamblu, ghidul privind sistemul de guvernanţă nu abordează aspecte specifice legate de modelul intern.
1.11. Articolul 132 din Directiva Solvabilitate II introduce principiul "persoanei prudente", care include dispoziţii privind modul în care întreprinderile ar trebui să îşi investească activele. Absenţa limitelor legale asupra investiţiilor nu înseamnă că întreprinderile pot lua decizii cu privire la investiţii fără a ţine cont de prudenţa şi de interesele deţinătorilor de poliţe. Cerinţele Directivei Solvabilitate II din Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei acoperă pe larg unele dintre principalele aspecte ale principiului "persoanei prudente", precum gestionarea activelor şi pasivelor, investiţiile în instrumente derivate de credit, gestionarea riscului de lichiditate şi gestionarea riscului de concentrare. Prin urmare, intenţia prezentului ghid nu este de a elabora în detaliu aceste aspecte, ci de a se concentra asupra aspectelor rămase ale principiului "persoanei prudente".
1.12. Referitor la funcţia actuarială, prezentul ghid se concentrează asupra a ceea ce trebuie făcut prin funcţia actuarială, nu asupra modului în care aceasta trebuie să fie îndeplinită. Deoarece scopul funcţiei actuariale este de a oferi o măsură de asigurare a calităţii prin consiliere actuarială tehnică competentă, este deosebit de important să se stabilească orientări tehnice specifice cu privire la sarcini, responsabilităţi şi alte aspecte ale funcţiei actuariale.
1.13. În prezent, instituţia "actuarului responsabil/numit" există în unele state membre. Deoarece "actuarul responsabil/numit" nu este prevăzut în Directiva Solvabilitate II, autorităţile de supraveghere în cauză pot decide în privinţa păstrării "actuarului responsabil/numit" şi asupra modului în care acesta este implicat în funcţia actuarială. Cu toate acestea, acest aspect nu este abordat în prezentul ghid.
1.14. Ghidul privind externalizarea se bazează pe principiul că o întreprindere trebuie să se asigure că rămâne pe deplin responsabilă pentru exercitarea tuturor obligaţiilor sale atunci când externalizează orice funcţie sau activităţi. În mod specific, există măsuri stricte şi riguroase pe care o întreprindere trebuie să le respecte dacă externalizează o funcţie sau o activitate esenţială sau importantă. În mod specific, o întreprindere trebuie să acorde o atenţie corespunzătoare conţinutului acordului scris încheiat cu furnizorul de servicii.
1.15. Externalizarea în interiorul grupului nu este neapărat diferită de externalizarea în exteriorul acestuia. Aceasta poate permite existenţa unui proces de selecţie mai flexibil, însă nu trebuie să fie considerată ca necesitând mai puţină atenţie şi supraveghere decât externalizarea în exteriorul grupului.
1.16. Orientările se aplică atât la nivelul întreprinderilor individuale cât şi, mutatis mutandis, la nivelul grupului. În plus, pentru grupuri, sunt aplicabile orientările specifice grupurilor.
1.17. Punerea în aplicare a cerinţelor de guvernanţă la nivelul grupului trebuie să fie înţeleasă ca o instituire a unui sistem de guvernanţă solid aplicat unei entităţi economice coerente (vedere holistică) care cuprinde toate entităţile care fac parte din grupul respectiv.
1.18. Directiva Solvabilitate II impune tuturor întreprinderilor de asigurare şi reasigurare dintr-un grup să aibă instituit un sistem de gestionare a riscurilor şi un sistem de control intern şi ca această cerinţă să se aplice în mod coerent în interiorul grupului. Însă, din perspectiva gestionării riscurilor şi guvernanţei la nivelul grupului, grupul şi supraveghetorul grupului trebuie să ţină seama şi de riscurile care apar în legătură cu alte entităţi care fac parte din grup.
1.19. Atunci când ghidul se referă la entităţi care fac parte din grup, în general, acesta se referă la întreprinderile de asigurare şi de reasigurare, dar şi la toate celelalte entităţi care fac parte din grup.
1.20. Cerinţele de guvernanţă la nivelul grupului iau în considerare responsabilităţile de guvernanţă corporativă ale organului administrativ, de conducere sau de supraveghere la nivelul grupului, mai exact ale organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al întreprinderii de asigurare sau reasigurare participante, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt, precum şi ale organului de conducere sau de supraveghere al entităţilor legale care fac parte din grup.
1.21. În sensul prezentului ghid, au fost elaborate următoarele definiţii:
- "persoanele care conduc efectiv întreprinderea" se referă la membri ai organului administrativ, de conducere sau de supraveghere avându-se în vedere legislaţia naţională, precum şi membri ai organelor cu funcţie de conducere. Acestea din urmă includ persoane angajate de către întreprindere, care sunt responsabile pentru procesul decizional la nivel înalt şi pentru punerea în aplicare a strategiilor proiectate şi a politicilor aprobate de către organul administrativ, de conducere sau de supraveghere;
- "persoanele cu alte funcţii-cheie" includ toate persoanele care exercită sarcini legate de o funcţie-cheie;
- "persoanele cu funcţii-cheie" sunt persoanele responsabile pentru o funcţie-cheie, spre deosebire de persoanele care deţin, îndeplinesc sau exercită o funcţie-cheie.
1.22. Termenii care nu sunt definiţi în prezentul ghid au sensul definit în actele juridice menţionate în introducere.
1.23. Prezentul ghid se aplică de la 1 ianuarie 2016.
SECŢIUNEA 1
Cerinţe generale de guvernanţă
Orientarea 1 - Organul administrativ, de conducere sau de control
1.24. Organul administrativ, de conducere sau de supraveghere (în continuare, OACS) ar trebui să interacţioneze în mod adecvat cu orice comitet pe care îl înfiinţează, precum şi cu conducerea superioară şi persoanele având alte funcţii cheie în cadrul întreprinderii, solicitându-le în mod proactiv informaţii şi verificând aceste informaţii atunci când este necesar.
1.25. La nivelul grupului, OACS al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participante, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt trebuie să interacţioneze în mod corespunzător cu organele administrative, de conducere sau de supraveghere ale tuturor entităţilor din cadrul grupului, care au un impact semnificativ asupra profilului de risc al grupului, solicitând informaţii în mod proactiv şi contestând deciziile date în probleme care pot afecta grupul.
Orientarea 2 - Structura organizatorică şi operaţională
1.26. Întreprinderea ar trebui să deţină structuri organizatorice şi operaţionale menite să sprijine obiectivele strategice şi operaţiunile întreprinderii. Aceste structuri ar trebui să poată fi adaptate la schimbările intervenite în obiectivele strategice, operaţiunile sau mediul de afaceri al întreprinderii pe o perioadă de timp adecvată.
1.27. La nivelul grupului, OACS al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participante, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt ar trebui să evalueze modul în care schimbările intervenite în structura grupului afectează susţinerea stabilităţii financiare a entităţilor afectate şi să efectueze, în timp util, ajustările necesare.
1.28. Pentru a putea lua măsurile corespunzătoare, OACS al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participante, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt ar trebui să cunoască în mod adecvat organizarea corporativă a grupului, modelul de afaceri, scopul diferitelor entităţi componente, legăturile şi relaţiile dintre ele şi riscurile generate de structura grupului.
Orientarea 3 - Decizii semnificative
1.29. Întreprinderea trebuie să se asigure că orice decizie semnificativă implică cel puţin două persoane care conduc efectiv întreprinderea, înainte ca decizia să fie pusă în aplicare.
Orientarea 4 - Documentarea deciziilor adoptate la nivelul OACS
1.30. Întreprinderea ar trebui să documenteze în mod adecvat deciziile adoptate la nivelul OACS şi modul în care au fost luate în considerare informaţiile furnizate de sistemul de management al riscului.
Orientarea 5 - Alocarea şi separarea sarcinilor şi responsabilităţilor
1.31. Întreprinderea ar trebui să se asigure că sarcinile şi responsabilităţile sunt alocate, separate şi coordonate în conformitate cu politicile întreprinderii şi reflectate în descrierile sarcinilor şi responsabilităţilor. Întreprinderea trebuie să se asigure că sunt acoperite toate sarcinile importante şi că sunt evitate suprapunerile inutile. Trebuie să se promoveze cooperarea eficace dintre membrii personalului.
Orientarea 6 - Revizuirea internă a sistemului de guvernanţă
1.32. OACS al întreprinderii ar trebui să stabilească domeniul de aplicare şi frecvenţa revizuirilor interne ale sistemului de guvernanţă, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup, şi de structura grupului.
1.33. Întreprinderea ar trebui să se asigure că domeniul de aplicare, constatările şi concluziile evaluării sunt documentate în mod corespunzător şi raportate OACS propriu. Sunt necesare circuite de feedback adecvate pentru a asigura că sunt luate şi înregistrate măsuri de urmărire.
Orientarea 7 - Politici
1.34. Întreprinderea ar trebui să alinieze toate politicile necesare în cadrul sistemului de guvernanţă atât unele faţă de altele, cât şi faţă de strategia de afaceri. Fiecare politică ar trebui să prevadă, în mod clar, cel puţin următoarele:
a) obiectivele urmărite prin politica respectivă;
b) sarcinile care trebuie îndeplinite şi persoana sau funcţia responsabilă pentru acestea;
c) procesele şi procedurile de raportare care trebuie aplicate;
d) obligaţia unităţilor organizatorice relevante de a informa funcţiile de management al riscului, de audit intern, de conformitate şi actuarială cu privire la orice aspecte relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor acestora.
1.35. În politicile care se adresează funcţiilor cheie, întreprinderea ar trebui să stabilească, de asemenea, poziţia acestor funcţii în cadrul întreprinderii, drepturile şi competenţele lor.
1.36. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt trebuie să se asigure de faptul că politicile sunt aplicate în mod coerent la nivelul grupului. În plus, aceasta se asigură de faptul că politicile entităţilor din cadrul grupului sunt conforme cu politicile grupului.
Orientarea 8 - Planuri pentru situaţii de urgenţă
1.37. Întreprinderea ar trebui să identifice riscurile materiale care trebuie abordate în planurile pentru situaţii de urgenţă pentru domeniile în care aceasta se consideră a fi vulnerabilă, şi evaluează, actualizează şi testează aceste planuri în mod regulat.
SECŢIUNEA 2
Remunerarea
Orientarea 9 - Domeniul de aplicare al politicii de remunerare
1.38. În cadrul politicii sale de remunerare, întreprinderea trebuie să se asigure cel puţin că:
a) remuneraţiile acordate nu pun în pericol capacitatea întreprinderii de a menţine o bază adecvată de capital;
b) acordurile de remunerare cu furnizorii de servicii nu încurajează asumarea excesivă a riscurilor prin prisma strategiei de gestionare a riscurilor de la nivelul întreprinderii.
1.39. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt trebuie să adopte şi să pună în aplicare o politică de remunerare pentru întregul grup. Aceasta trebuie să ţină seama de complexitatea şi structurile grupului pentru a se institui, a se dezvolta şi a se pune în aplicare o politică consecventă pentru întregul grup, care să fie conformă cu strategiile de gestionare a riscurilor de la nivelul grupului. Politica trebuie să fie aplicată tuturor persoanelor relevante de la nivelul grupului şi al entităţilor individuale.
1.40. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt trebuie să asigure:
a) o coerenţă genială între politicile de remunerare ale grupului prin asigurarea conformităţii acestora cu cerinţele legale ale întreprinderilor care fac parte din grup şi prin verificarea aplicării corecte a acestora;
b) faptul că toate întreprinderile care aparţin grupului respectă cerinţele de remunerare;
c) gestionarea riscurilor semnificative de la nivelul grupului, care apar în legătură cu remunerarea la nivelul entităţilor din cadrul grupului.
Orientarea 10 - Comitetul de remunerare
1.41. Întreprinderea trebuie să se asigure de faptul că, prin componenţa comitetului de remunerare, i se permite să exprime un aviz competent şi independent cu privire la politica de remunerare şi la supravegherea acesteia. Dacă nu s-a înfiinţat un comitet de remunerare, organul administrativ, de conducere sau de supraveghere trebuie să îşi asume sarcinile care, în alte condiţii, ar fi fost atribuite unui comitet de remunerare astfel încât să se evite conflictele de interese.
SECŢIUNEA 3
Competenţă profesională şi probitate morală
Orientarea 11 - Cerinţe de competenţă profesională
1.42. Întreprinderea ar trebui să se asigure că persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii cheie sunt competente şi ţin seama de atribuţiile respective acordate fiecărei persoane pentru a garanta diversitatea corespunzătoare a calificărilor, cunoştinţelor şi experienţei relevante astfel încât întreprinderea să fie condusă şi supravegheată în mod profesionist.
1.43. OACS ar trebui să posede, în mod colectiv, calificarea, experienţa şi cunoştinţele necesare cel puţin în legătură cu:
a) pieţele de asigurări şi financiare;
b) strategia de afaceri şi modelul de afaceri;
c) sistemul de guvernanţă;
d) analiza financiară şi actuarială;
e) cadrul şi cerinţele de reglementare.
Orientare 12 - Cerinţe privind probitatea morală
1.44. Atunci când se evaluează probitatea morală a unei persoane, întreprinderea trebuie să aibă în vedere faptul că, în cazul infracţiunilor sau al altor contravenţii relevante, termenul de prescripţie a răspunderii penale curge conform legislaţiei naţionale.
Orientarea 13 - Politici şi proceduri privind competenţa profesională şi probitatea morală
1.45. Întreprinderea ar trebui să deţină o politică privind cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală, care include cel puţin:
a) o descriere a procedurii pentru identificarea poziţiilor pentru care se impune notificarea, precum şi pentru notificarea autorităţii de supraveghere;
b) o descriere a procedurii de evaluare a competenţei profesionale şi a probităţii morale ale persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care deţin alte funcţii cheie, atât în momentul în care acestea sunt avute în vedere pentru postul respectiv, cât şi în mod continuu;
c) o descriere a situaţiilor care determină o reevaluare a cerinţelor de competenţă profesională şi probitate morală;
d) o descriere a procedurii de evaluare a competenţelor, cunoştinţelor, expertizei şi integrităţii personale a altor membri relevanţi ai personalului care nu fac obiectul cerinţelor prevăzute la articolul 42 din Directiva Solvabilitate II, conform standardelor interne, atât în momentul în care acestea sunt avute în vedere pentru postul respectiv, cât şi în mod permanent.
Orientarea 14 - Externalizarea funcţiilor cheie
1.46. Întreprinderea ar trebui să aplice procedurile privind competenţa profesională şi probitatea morală în cazul persoanelor angajate de furnizorul de servicii sau de un subfurnizor de servicii pentru executarea unei funcţii cheie externalizate.
1.47. Întreprinderea ar trebui să desemneze o persoană din cadrul ei, cu responsabilitate generală pentru funcţia cheie externalizată, care este competentă, dovedeşte probitate morală şi posedă suficiente cunoştinţe şi experienţă în ceea ce priveşte funcţia cheie externalizată pentru a putea verifica performanţa şi rezultatele furnizorului de servicii. Această persoană desemnată trebuie să fie considerată ca fiind persoana responsabilă pentru funcţia-cheie respectivă, în temeiul articolului 42 alineatul (2) din Directiva Solvabilitate II, care trebuie să fie adusă la cunoştinţa autorităţii de supraveghere.
Orientarea 15 - Notificarea
1.48. Autoritatea de supraveghere trebuie să solicite întreprinderii cel puţin informaţiile incluse în Anexa tehnică*1) care va fi transmisă printr-o notificare.
──────────
*1) Anexa tehnică este disponibilă pe pagina de internet a EIOPA la secţiunea Publications/EIOPA_Guidelines
──────────
Orientarea 16 - Evaluarea cerinţelor de competenţă şi onorabilitate de către autoritatea de supraveghere
1.49. Autoritatea de supraveghere trebuie să evalueze cerinţele de competenţă şi onorabilitate ale persoanelor care sunt supuse cerinţelor de notificare şi să prezinte întreprinderii în cauză un feedback în acest sens într-un termen corespunzător de la primirea unei notificări complete.
SECŢIUNEA 4
Managementul riscului
Orientarea 17 - Rolul OACS în sistemul de management al riscului
1.50. OACS ar trebui să fie în ultimă instanţă, responsabil pentru asigurarea eficacităţii sistemului de management al riscului, pentru stabilirea apetitului de risc şi a limitelor generale de toleranţă la risc ale întreprinderii şi pentru aprobarea principalelor strategii şi politici de management al riscului.
1.51. OACS al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să se asigure că sistemul de management al riscului al întregului grup este eficace. Acest sistem de management al riscului al întregului grup ar trebui să includă cel puţin:
a) deciziile strategice şi politicile privind managementul riscului la nivel de grup;
b) definirea apetitului de risc şi a limitelor generale de toleranţă la risc ale grupului;
c) identificarea, măsurarea, monitorizarea, gestionarea şi raportarea riscurilor la nivel de grup.
1.52. OACS al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să se asigure că aceste decizii strategice şi politici sunt în concordanţă cu structura şi dimensiunea grupului şi cu specificul entităţilor care fac parte din grup.
Orientarea 18 - Politica privind managementul riscului
1.53. Întreprinderea ar trebui să elaboreze o politică de management al riscului, care, cel puţin:
a) defineşte categoriile de risc şi metodele de măsurare a acestora;
b) prezintă modul în care întreprinderea gestionează fiecare categorie şi zonă de risc relevante, precum şi orice posibilă acumulare a riscurilor;
c) descrie legătura cu evaluarea necesităţilor generale de solvabilitate, identificate în evaluarea prospectivă a riscurilor proprii (pe baza principiilor ORSA), cerinţele legale de capital şi limitele de toleranţă la risc;
d) specifică limitele de toleranţă la risc în cadrul tuturor categoriilor de risc relevante, în funcţie de apetitul general de risc;
e) stabileşte frecvenţa şi descrie conţinutul testelor de stres regulate şi situaţiile care ar justifica realizarea ad-hoc a altor teste de stres.
Orientarea 19 - Funcţia de management al riscului: atribuţii
1.54. Întreprinderea ar trebui să solicite funcţiei de management al riscului să raporteze OACS cu privire la riscurile care au fost identificate ca fiind potenţial semnificative. De asemenea, funcţia de management al riscului ar trebui să raporteze cu privire la alte zone de risc specifice atât din proprie iniţiativă, cât şi la cererea OACS.
Orientarea 20 - Politica privind managementul riscului de subscriere şi de constituire a rezervelor
1.55. În politica de management al riscului, în ceea ce priveşte riscul de subscriere şi de constituire a rezervelor, întreprinderea ar trebui să includă cel puţin următoarele:
a) tipurile şi caracteristicile activităţii de asigurare, cum ar fi tipul de risc de asigurare pe care întreprinderea este dispusă să şi-l asume;
b) modul în care se va asigura caracterul adecvat al veniturilor din prime pentru a acoperi daunele şi cheltuielile estimate;
c) identificarea riscurilor care derivă din obligaţiile de asigurare, inclusiv a opţiunilor şi a valorilor de răscumpărare garantate incluse în produsele sale;
d) modul în care, în procesul de elaborare a unui nou produs de asigurare şi la calcularea primei, întreprinderea ţine seama de restricţiile în materie de investiţii;
e) modul în care, în procesul de elaborare a unui nou produs de asigurare şi la calcularea primei, întreprinderea ia în considerare reasigurarea sau alte tehnici de minimizare a riscurilor.
Orientarea 21 - Politica privind managementul riscului operaţional
1.56. În politica sa de management al riscului, în ceea ce priveşte riscul operaţional, întreprinderea ar trebui să includă cel puţin următoarele:
a) identificarea riscurilor operaţionale la care este sau ar putea fi expusă şi determinarea modului de minimizare a acestora;
b) activităţile şi procesele interne pentru gestionarea riscurilor operaţionale, inclusiv în ceea ce priveşte sistemul IT de la baza acestora;
c) limitele de toleranţă la risc, în ceea ce priveşte principalele zone de risc operaţional.
1.57. Întreprinderea ar trebui să dispună de procese pentru identificarea, analizarea şi raportarea evenimentelor cu risc operaţional. În acest scop, întreprinderea trebuie să dezvolte un proces de colectare şi monitorizare a evenimentelor cu risc operaţional.
1.58. În scopul gestionării riscului operaţional, întreprinderea ar trebui să elaboreze şi analizeze un set adecvat de scenarii de risc operaţional bazate, cel puţin, pe următoarele abordări:
a) eşecul unui proces cheie, personalului sau a unui sistem;
b) producerea unor evenimente externe.
Orientarea 22 - Reasigurarea şi alte tehnici de minimizare a riscurilor - politica de management al riscului
1.59. În politica sa de management al riscului, în ceea ce priveşte tehnicile de minimizare a riscurilor, întreprinderea ar trebui să includă cel puţin următoarele:
a) identificarea nivelului de transfer al riscului adecvat pentru limitele de risc definite şi a celor mai adecvate tipuri de contracte de reasigurare având în vedere profilul de risc;
b) principiile de selectare a contrapartidelor prin care se minimizează riscul şi procedurile de evaluare şi monitorizare a bonităţii şi diversificării acestora;
c) procedurile de evaluare a transferului efectiv al riscului şi considerente privind riscul de bază;
d) gestionarea lichidităţilor pentru a face faţă decalajului dintre plata daunelor şi recuperarea sumelor din reasigurare.
Orientarea 23 - Riscul strategic şi reputaţional
1.60. Întreprinderea trebuie să gestioneze, să monitorizeze şi să raporteze următoarele situaţii:
a) expunerea efectivă sau potenţială la riscul reputaţional şi cel strategic şi interconexiunea dintre aceste riscuri şi alte riscuri semnificative;
b) aspectele cheie care îi afectează reputaţia, ţinând cont de aşteptările părţilor interesate şi sensibilitatea pieţei.
Orientarea 24 - Politica privind managementul activelor şi obligaţiilor
1.62. În politica sa de management al riscului, în ceea ce priveşte managementul activelor şi obligaţiilor, întreprinderea ar trebui să includă cel puţin următoarele informaţii:
a) o descriere a procedurii de identificare şi evaluare a diferitelor tipuri de neadecvare a activelor şi obligaţiilor, cel puţin în ceea ce priveşte maturitatea lor şi moneda;
b) o descriere a tehnicilor de minimizare a riscurilor utilizate şi efectul scontat al tehnicilor relevante de minimizare a riscurilor asupra managementului activelor şi obligaţiilor;
c) o descriere a neadecvărilor intenţionate permise;
d) o descriere a metodologiei şi a frecvenţei testelor de stres şi a simulărilor care vor fi efectuate.
Orientarea 25 - Politica privind managementul riscului de investiţii
1.63. În politica sa de management al riscului, în ceea ce priveşte investiţiile, întreprinderea ar trebui să includă cel puţin următoarele:
a) nivelul de siguranţă, calitate, lichiditate, profitabilitate şi disponibilitate pe care îl urmăreşte cu privire la întregul portofoliu de active şi modul în care intenţionează să îl atingă;
b) limitele cantitative impuse activelor şi expunerilor, incluzând expunerilor extrabilanţiere, stabilite pentru a ajuta întreprinderea să se asigure că atinge nivelul dorit de siguranţă, calitate, lichiditate, profitabilitate şi disponibilitate pentru portofoliu;
c) nivelul de disponibilitate pe care îl urmăreşte întreprinderea cu privire la întregul portofoliu de active şi modul în care aceasta intenţionează să îl atingă;
d) luarea în considerare a mediului pieţelor financiare;
e) condiţiile în care întreprinderea poate constitui drept garanţie sau poate da cu împrumut active;
f) legătura dintre riscul de piaţă şi alte riscuri în scenarii negative;
g) procedura de evaluare şi verificare corespunzătoare a investiţiilor;
h) procedurile de monitorizare a performanţei investiţiilor şi de revizuire a politicii atunci când este necesar;
i) modul în care vor fi selectate activele în interesul deplin al deţinătorilor de poliţe şi al beneficiarilor.
Orientarea 26 - Politica privind managementul riscului de lichiditate
1.64. În politica sa de management al riscului, în ceea ce priveşte riscul de lichiditate, întreprinderea ar trebui să includă cel puţin următoarele:
a) procedura de determinare a nivelului de decalare dintre intrările şi ieşirile de trezorerie aferente atât activelor, cât şi obligaţiilor, incluzând fluxurile de trezorerie estimate din asigurări directe şi reasigurări, cum ar fi daunele, rezilierile sau răscumpărările;
b) o evaluare generală a necesarului de lichidităţi pe termen scurt şi mediu, inclusiv a unei rezerve de lichiditate adecvate în cazul unui deficit de lichidităţi;
c) o evaluare a nivelului şi monitorizarea activelor lichide, inclusiv o cuantificare a costurilor potenţiale sau a pierderilor financiare generate de o transformare în lichidităţi neprevăzută;
d) identificarea şi costul instrumentelor alternative de finanţare;
e) aprecierea efectului unor noi activităţi preconizate asupra situaţiei lichidităţilor.
SECŢIUNEA 5
Principiul persoanei prudent şi sistemul de guvernanţă
Orientarea 27 - Managementul riscului de investiţii
1.65. Întreprinderea nu ar trebui să depindă exclusiv de informaţiile furnizate de terţe părţi, cum ar fi instituţii financiare, administratori de active şi agenţii de rating. În special, întreprinderea îşi dezvoltă propriul set de indicatori-cheie, convergent cu politica de management al riscului de investiţii şi cu strategia de afaceri.
1.66. În luarea deciziilor sale de investiţii, întreprinderea ar trebui să ţină seama de riscurile asociate investiţiilor, fără a se baza doar pe riscul încorporat în mod corespunzător, în cerinţele de capital.
Orientarea 28 - Evaluarea activităţilor de investiţii ocazionale
1.67. Înainte de a efectua investiţii sau activităţi de investiţii cu caracter ocazional, întreprinderea ar trebui să evalueze cel puţin:
a) capacitatea sa de a efectua şi gestiona investiţia sau activitatea de investiţii;
b) riscurile legate în mod expres de investiţie sau de activitatea de investiţii şi impactul al acestora asupra profilului de risc al întreprinderii;
c) concordanţa dintre investiţie sau activitatea investiţională şi interesele beneficiarilor şi ale deţinătorilor de poliţe, restricţiile legate de obligaţii stabilite de întreprindere şi managementul eficient al portofoliului;
d) impactul acestei investiţii sau activităţi investiţionale asupra calităţii, securităţii, lichidităţii, profitabilităţii şi disponibilităţii întregului portofoliu.
1.68. Întreprinderea ar trebui să dispună de proceduri care să impună ca, în cazul în care o astfel de investiţie sau activitate de investiţie implică un risc semnificativ sau o schimbare a profilului de risc, funcţia de gestionare a riscurilor din cadrul întreprinderii să comunice un astfel de risc sau schimbare a profilului de risc organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al întreprinderii.
Orientarea 29 - Securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea portofoliilor de investiţii
1.68. Întreprinderea trebuie să verifice şi să monitorizeze în mod regulat securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea întregului portofoliu ţinând cont cel puţin de următoarele:
a) orice constrângeri legate de pasive, inclusiv garanţii ale deţinătorilor de poliţe, precum şi de orice politici publicate cu privire la beneficii discreţionare şi, dacă e cazul, de aşteptările rezonabile ale deţinătorilor de poliţe;
b) nivelul şi natura riscurilor pe care o întreprindere este dispusă să le accepte;
c) nivelul de diversificare al întregului portofoliu;
d) caracteristicile activelor, inclusiv:
(i) calitatea creditului contrapărţilor;
(ii) lichiditatea;
(iii) tangibilitatea;
(iv) durabilitatea;
(v) existenţa şi calitatea garanţiilor reale sau a altor active care garantează activele;
(vi) gradul de îndatorare netă sau servituţi;
(vii) tranşe.
e) evenimente care ar putea să schimbe caracteristicile investiţiilor, inclusiv orice garanţii, sau să afecteze valoarea activelor;
f) aspecte care se referă la localizarea şi disponibilitatea activelor, inclusiv:
(i) netransferabilitatea;
(ii) aspecte juridice din alte ţări;
(iii) măsuri valutare;
(iv) riscul asociat depozitarului;
(v) garantarea şi împrumutarea excesivă.
Orientarea 30 - Profitabilitate
1.69. Întreprinderea trebuie să stabilească ţinte pentru veniturile pe care urmăreşte să le obţină din investiţiile sale, ţinând cont de nevoia de a obţine un randament durabil din portofoliile de active pentru a satisface aşteptările rezonabile ale deţinătorilor de poliţe.
Orientarea 31 - Conflicte de interese
1.70. Întreprinderea trebuie să descrie în politica sa de investiţii modul în care aceasta identifică şi gestionează orice conflicte de interese care apar în legătură cu investiţiile, indiferent dacă acestea apar în cadrul întreprinderii sau al entităţii care gestionează portofoliul de active. Aceasta trebuie să documenteze de asemenea măsurile luate pentru gestionarea oricăror conflicte.
Orientarea 32 - Contracte unit-linked şi contracte index-linked
1.71. Întreprinderea ar trebui să se asigure că propriile investiţii din contractele unit-linked şi cele index-linked ale întreprinderii sunt selectate în interesul deplin al deţinătorilor de poliţe şi al beneficiarilor, ţinând seama de obiectivele de politică cunoscute.
1.72. În cazul contractelor unit-linked, întreprinderea ar trebui să ţină seama de şi să gestioneze restricţiile legate de acest tip de contracte, în special restricţiile de lichiditate.
Orientarea 33 - Active neadmise la tranzacţionare pe o piaţă financiară reglementată
1.73. Întreprinderea ar trebui să pună în aplicare, gestioneze, monitorizeze şi controleze proceduri legate de investiţii care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă financiară reglementată sau legate de produse complexe care sunt dificil de evaluat.
1.74. Întreprinderea ar trebui să trateze activele admise la tranzacţionare, dar netranzacţionate sau tranzacţionate în mod neregulat, similar cu acele active neadmise la tranzacţionare pe o piaţă financiară reglementată.
Orientarea 34 - Instrumente derivate
1.75. Atunci când utilizează instrumente derivate, întreprinderea ar trebui să pună în aplicare proceduri în concordanţă cu politica sa de management al riscului de investiţii, pentru a monitoriza performanţa acestor instrumente derivate.
1.76. Întreprinderea ar trebui să demonstreze modul în care este îmbunătăţită calitatea, siguranţa, lichiditatea sau profitabilitatea portofoliului fără a afecta semnificativ celelalte caracteristici, în situaţia în care instrumentele derivate sunt folosite pentru a facilita managementul eficient al portofoliului.
1.77. Întreprinderea ar trebui să documenteze principiile avute în vedere şi demonstrează transferul efectiv al riscului obţinut prin utilizarea instrumentelor derivate, atunci când acestea sunt utilizate pentru a contribui la o reducere a riscurilor sau ca o tehnică de minimizare a riscurilor.
Orientarea 35 - Instrumente securitizate
1.78. În cazul în care întreprinderea investeşte în instrumente securitizate, aceasta ar trebui să garanteze că interesele sale şi interesele iniţiatorului sau ale sponsorului cu privire la activele securitizate, sunt bine înţelese şi armonizate.
SECŢIUNEA 6
Cerinţele privind fondurile proprii şi sistemul de guvernanţă
Orientarea 36 - Politica de gestionare a capitalului
1.79. Întreprinderea trebuie să elaboreze o politică de gestionare a capitalului, care să includă o descriere a procedurilor pentru:
a) clasificarea elementelor de fonduri proprii, atât la emitere cât şi ulterior, conform caracteristicilor de la articolele 71,73, 75 şi 77 din Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei;
b) monitorizarea emiterii elementelor fondurilor proprii pe niveluri conform planului de gestionare a capitalului pe termen mediu şi, înaintea emiterii elementelor de fonduri proprii, asigurarea că emiterea respectivă poate îndeplini în mod permanent criteriile pentru nivelul corespunzător;
c) monitorizarea elementelor de fonduri proprii pentru ca acestea să nu fie grevate de sarcini în baza unor acorduri sau tranzacţii aferente, sau ca urmare a unei structuri a grupului, ceea ce ar submina eficacitatea acestora ca şi capital;
d) lansarea şi desfăşurarea în timp util a acţiunilor impuse sau permise în temeiul dispoziţiilor contractuale, statutare sau legale care reglementează un element de fonduri proprii;
e) asigurarea posibilităţii de apelare la şi apelarea la elemente de fonduri proprii auxiliare în timp util, dacă este cazul;
f) identificarea şi documentarea oricăror acorduri, legi sau produse care determină existenţa fondurilor restricţionate şi efectuarea de calcule şi ajustări adecvate pentru stabilirea cerinţei de capital de solvabilitate şi a fondurilor proprii;
g) asigurarea clarităţii şi a caracterului neechivoc al termenilor contractuali care reglementează elementele de fonduri proprii în legătură cu criteriile privind clasificarea pe niveluri;
h) asigurarea luării pe deplin în considerare a oricărei poliţe sau declaraţii cu privire la dividende plătite pentru acţiuni ordinare pentru poziţia de capital şi evaluarea dividendelor preconizate;
i) identificarea şi documentarea cazurilor în care distribuţiile pe elemente de fonduri proprii de nivelul 1 ar putea fi anulate la discreţie;
j) identificarea, documentarea şi punerea în aplicare a cazurilor în care distribuţiile pe un element de fonduri proprii trebuie să fie amânate sau anulate în temeiul articolului 71 alineatul (1) litera (l) şi al articolului 73 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei;
k) identificarea măsurii în care întreprinderea se bazează pe elemente de fonduri proprii supuse unor măsuri tranzitorii;
l) evaluarea şi, dacă e cazul, luarea în considerare în ORSA, a modului în care elementele incluse în fondurile proprii în baza măsurilor tranzitorii funcţionează în situaţii de criză şi, în mod specific, a modului în care elementele absorb pierderile.
Orientarea 37 - Planul de management al capitalului pe termen mediu
1.80. Întreprinderea ar trebui să elaboreze un plan de management al capitalului pe termen mediu, monitorizat de către OACS, care să includă cel puţin următoarele:
a) orice emisiune de capital planificată;
b) maturitatea instrumentelor proprii, incluzând atât scadenţa contractuală, cât şi orice posibilitate de rambursare sau răscumpărare anticipată, aferentă elementelor de fonduri proprii;
c) rezultatele estimărilor în urma propriilor evaluări de risc şi solvabilitate;
d) modul în care orice emisiune, răscumpărare sau rambursare a unui element de fonduri proprii sau altă modificare a evaluării acestuia afectează aplicarea limitelor regimului aplicabil de capital;
e) aplicarea politicii privind distribuirea şi modul în care vor fi afectate fondurile proprii;
f) impactul finalului perioadei tranzitorii.
SECŢIUNEA 7
Controlul intern
Orientarea 38 - Mediul de control intern
1.81. Întreprinderea ar trebui să promoveze importanţa efectuării unui control intern adecvat, având grijă ca toţi membrii personalului să îşi cunoască rolul în cadrul sistemului de control intern. Activităţile de control trebuie să fie proporţionale cu riscurile generate de activităţile şi procesele care fac obiectul controlului.
1.82. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să garanteze punerea în aplicare, în mod unitar, a sistemelor de control intern în cadrul întregului grup.
Orientarea 39 - Monitorizarea şi raportarea
1.83. Întreprinderea ar trebui să stabilească mecanisme de monitorizare şi de raportare din cadrul sistemului de control intern care furnizează OACS informaţiile relevante pentru procesele decizionale.
SECŢIUNEA 8
Funcţia de audit intern
Orientarea 40 - Independenţa funcţiei de audit intern
1.84. Atunci când efectuează un audit şi când evaluează şi raportează rezultatele auditului, întreprinderea ar trebui să ia măsuri pentru ca funcţia de audit intern nu se lasă influenţată de OACS, ceea ce i-ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea.
1.85. Întreprinderea ar trebui să se asigure că funcţia de audit intern nu îndeplineşte funcţii operaţionale şi că nu este influenţată în mod necorespunzător de nicio altă funcţie, inclusiv de nicio funcţie-cheie.
Orientarea 41 - Conflicte de interese în cadrul funcţiei de audit intern
1.86. Întreprinderea trebuie să ia măsuri adecvate pentru a reduce riscul oricărui conflict de interese.
1.87. Prin urmare, întreprinderea trebuie să se asigure că auditorii recrutaţi la nivel intern nu auditează activităţi sau funcţii pe care le-au îndeplinit anterior în intervalul de timp cuprins de audit.
Orientarea 42 - Politica de audit intern
1.88. Întreprinderea ar trebui să deţină o politică de audit intern care reglementează cel puţin următoarele domenii:
a) termenii şi condiţiile potrivit cărora care funcţia de audit intern poate fi solicitată să îşi exprime opinia, să ofere asistenţă sau să execute alte sarcini speciale;
b) dacă este cazul, regulamentul intern care stabileşte procedurile pe care persoana responsabilă pentru funcţia de audit intern trebuie să le respecte înainte de a informa autoritatea de supraveghere;
c) dacă este cazul, criteriile de rotaţie a persoanelor cărora li se alocă funcţia.
1.89. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să garanteze că politica de audit intern de la nivelul grupului descrie modul în care funcţia de audit intern:
a) coordonează activitatea de audit intern în cadrul întregului grup;
b) asigură conformitatea cu cerinţele de audit intern la nivel de grup.
Orientarea 43 - Planul de audit intern
1.90. Întreprinderea trebuie să se asigure că planul de audit intern:
a) se bazează pe o analiză metodică a riscurilor, ţinând cont de toate activităţile şi de întregul sistem de guvernanţă, precum şi de evoluţiile preconizate ale activităţilor şi inovaţiilor;
b) cuprinde toate activităţile semnificative care urmează a fi revizuite într-o perioadă rezonabilă de timp.
Orientarea 44 - Documentaţia de audit intern
1.91. Întreprinderea trebuie să ţină evidenţa activităţii sale pentru a permite evaluarea eficacităţii activităţii funcţiei de audit intern şi să documenteze acţiunile de audit astfel încât să se poată urmări din nou acţiunile de audit întreprinse şi constatările rezultate în urma acestora.
Orientarea 45 - Sarcinile funcţiei de audit intern
1.92. Întreprinderea trebuie să solicite funcţiei de audit intern să includă în raportul său către organul administrativ, de conducere sau de supraveghere termenul estimat pentru soluţionarea deficienţelor şi informaţii despre punerea în practică a recomandărilor aferente auditului anterior.
SECŢIUNEA 9
Funcţia actuarială
Orientarea 46 - Atribuţiile funcţiei actuariale
1.93. Întreprinderea ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a soluţiona potenţialele conflicte de interese, în cazul în care aceasta decide să adauge sarcini sau activităţi suplimentare la atribuţiile şi activităţile specifice funcţiei actuariale.
1.94. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să solicite ca funcţia actuarială să îşi exprime opinia asupra politicii de reasigurare şi a programului de reasigurare pentru grup în ansamblul său.
Orientarea 47 - Coordonarea calculării rezervelor tehnice
1.95. Întreprinderea ar trebui să prevadă ca funcţia actuarială să identifice orice neconcordanţă cu cerinţele prevăzute la articolele 76 - 83 din Directiva Solvabilitate II în ceea ce priveşte calcularea rezervelor tehnice şi propune corecţiile necesare.
1.96. Întreprinderea ar trebui să solicite funcţiei actuariale să explice orice modificare semnificativă efectuată în legătură cu date, metodologii sau ipoteze între datele de evaluare a valorii rezervelor tehnice.
Orientarea 48 - Calitatea datelor
1.97. Întreprinderea ar trebui să prevadă ca funcţia actuarială să evalueze coerenţa datelor interne şi externe utilizate la calcularea rezervelor tehnice cu standardele de calitate a datelor, astfel cum sunt stabilite în Directiva Solvabilitate II. În cazul în care este necesar, funcţia actuarială formulează recomandări cu privire la procedurile interne în scopul îmbunătăţirii calităţii datelor, pentru a asigura respectarea cerinţelor prevăzute de Directiva Solvabilitate II, atunci când aceasta va fi pusă în aplicare.
Orientarea 49 - Compararea cu experienţa
1.98. Întreprinderea trebuie să se asigure că funcţia actuarială raportează organului administrativ, de conducere sau de supraveghere orice abateri semnificative de la experienţa reală conform celor mai bune estimări. Raportul trebuie să cerceteze cauzele abaterilor şi, dacă este cazul, să propună schimbări ale ipotezelor şi modificări ale modelului de evaluare în vederea îmbunătăţirii calculului celei mai bune estimări.
Orientarea 50 - Politica de subscriere şi programul de reasigurare
1.99. Întreprinderea ar trebui să prevadă ca funcţia actuarială, atunci când emite o opinie cu privire la politica de subscriere şi la programul de reasigurare, să ţină cont de interdependenţa dintre acestea şi rezervele tehnice.
Orientarea 51 - Funcţia actuarială a unei întreprinderi aflate în procesul de analizare prealabilă a modelului intern
1.100. Întreprinderea ar trebui să prevadă ca funcţia actuarială să contribuie la specificarea riscurilor din aria lor de expertiză care sunt acoperite de modelul intern. Funcţia actuarială specifică, de asemenea, modul în care sunt determinate dependenţele din cadrul acestor riscuri şi dependenţele dintre ele şi alte riscuri. Această contribuţie se bazează pe o analiză tehnică şi trebuie să reflecte experienţa şi expertiza funcţiei.
SECŢIUNEA 10
Evaluarea altor active şi pasive decât a rezervelor tehnice
Orientarea 52 - Evaluarea altor active şi pasive decât a rezervelor tehnice
1.101. În cadrul politicii şi procedurilor sale de evaluare a activelor şi pasivelor, întreprinderea trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) metodologia şi criteriile care vor fi utilizate pentru evaluarea pieţelor active şi neactive;
b) cerinţele privind asigurarea unei documentări adecvate a procesului de evaluare şi a măsurilor de control aferente, inclusiv a celor privind calitatea datelor;
c) cerinţele privind documentarea metodelor de evaluare utilizate cu privire la:
(i) structura acestora şi modul de punere în aplicare a acestora;
(ii) caracterul adecvat al datelor, al parametrilor şi al ipotezelor;
d) procesul de revizuire şi verificare independentă a metodelor de evaluare;
e) cerinţele privind raportarea regulată către organul administrativ, de conducere sau de supraveghere în chestiuni specifice guvernanţei sale privind evaluarea.
Orientarea 53 - Proceduri de control al calităţii datelor
1.102. Întreprinderea trebuie să aplice proceduri de control al calităţii datelor pentru a identifica deficienţele şi a cuantifica, a monitoriza, a gestiona şi a documenta calitatea datelor sale. Aceste proceduri trebuie să includă:
a) integralitatea datelor;
b) caracterul adecvat al datelor provenite din surse interne şi externe;
c) revizuirea şi verificarea independentă a calităţii datelor.
1.103. Politicile şi procedurile implementate de către întreprindere trebuie să abordeze necesitatea unei revizuiri periodice a datelor şi intrărilor de pe piaţă în raport cu surse alternative şi experienţa.
Orientarea 54 - Documentarea la utilizarea metodelor de evaluare alternative
1.104. În cazul în care se utilizează metode de evaluare alternative, întreprinderea trebuie să documenteze:
a) o descriere a metodei, scopului, ipotezelor cheie, restricţiilor şi rezultatelor;
b) împrejurările în care metoda nu funcţionează eficient;
c) descrierea şi analiza procesului de evaluare, precum şi măsurile de control asociate metodei;
d) o analiză a incertitudinii evaluării asociate metodei;
e) o descriere a procedurilor de control a posteriori exercitate cu privire la rezultate şi, dacă este posibil, o raportare la modele comparabile sau alte puncte de referinţă, care trebuie să fie realizată atunci când se introduce pentru prima dată metoda de evaluare şi ulterior, în mod regulat;
f) o descriere a instrumentelor sau programelor utilizate.
Orientarea 55 - Revizuirea şi verificarea independentă a metodelor de evaluare
1.105. Întreprinderea trebuie să se asigure că are loc o revizuire independentă a metodei de evaluare în temeiul articolului 267 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei înainte de a pune în practică o metodă nouă sau o schimbare majoră, iar apoi, în mod regulat;
1.106. Întreprinderea trebuie să stabilească frecvenţa revizuirii în funcţie de semnificaţia metodei pentru procesul decizional şi cel de gestionare a riscurilor.
1.107. Întreprinderea trebuie să aplice aceleaşi principii pentru revizuirea şi verificarea independentă a metodelor sau modelelor de evaluare elaborate intern, precum şi a metodelor sau modelelor de evaluare oferite de furnizori de servicii.
1.108. Întreprinderea trebuie să aibă aplicate procese pentru raportarea rezultatelor revizuirii şi verificării independente, precum şi a recomandărilor pentru acţiuni corective, la nivelul de conducere adecvat al întreprinderii.
Orientarea 56 - Supravegherea de către organul administrativ, de conducere sau de supraveghere şi alte persoane care conduc efectiv întreprinderea
1.109. Organul administrativ, de conducere sau de supraveghere şi alte persoane care conduc efectiv întreprinderea trebuie să aibă posibilitatea de a demonstra înţelegerea de ansamblu a metodelor de evaluare şi a incertitudinilor implicate în procesul de evaluare pentru a permite o supraveghere adecvată a procesului de gestionare a riscurilor cu privire la evaluare.
Orientarea 57 - Solicitarea adresată întreprinderii de către autoritatea de supraveghere cu privire la o evaluare sau verificare independentă externă
1.110. Autoritatea de supraveghere trebuie să aibă în vedere adresarea unei solicitări întreprinderii cu privire la o evaluare sau verificare independentă cel puţin atunci când există riscul unei prezentări eronate a evaluării activelor sau pasivelor semnificative, cu posibile consecinţe semnificative asupra situaţiei de solvabilitate a întreprinderii.
Orientarea 58 - Independenţa expertului extern
1.111. Întreprinderea trebuie să aibă posibilitatea de a demonstra autorităţii de supraveghere că evaluarea sau verificarea externă s-a realizat de către experţi independenţi cu o competenţă profesională specifică, atenţia corespunzătoare şi experienţa relevantă.
Orientarea 59 - Informaţii care vor fi prezentate autorităţii de supraveghere cu privire la evaluarea sau verificarea externă
1.112. Întreprinderea trebuie să prezinte autorităţii de supraveghere toate informaţiile relevante solicitate cu privire la evaluarea sau verificarea externă. Întreprinderea trebuie să includă în aceste informaţii cel puţin avizul scris al experţilor cu privire la evaluarea activului sau pasivului în cauză.
SECŢIUNEA 11
Externalizarea
Orientarea 60 - Funcţii operaţionale şi activităţi critice sau importante
1.113. Întreprinderea ar trebui să determine dacă funcţia sau activitatea externalizată este critică sau importantă, şi documentează acest lucru, ţinând cont de caracterul esenţial al acesteia pentru funcţionarea întreprinderii, întrucât nu ar putea să îşi furnizeze serviciile către deţinătorii de poliţe fără funcţia sau activitatea respectivă.
Orientarea 61 - Subscrierea
1.114. Atunci când unui intermediar de asigurări, care nu este angajat al întreprinderii, i se acordă autoritatea de a subscrie contracte sau de a soluţiona cereri de daune în numele şi pe seama respectivei întreprinderi, întreprinderea ar trebui să aibă grijă ca activitatea acestui intermediar să facă obiectul cerinţelor de externalizare.
Orientarea 62 - Externalizarea în cadrul grupului
1.115. În cazul în care funcţiile sau activităţile critice sau importante sunt externalizate în cadrul grupului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să documenteze relaţiile dintre funcţiile respective şi persoanele juridice care le execută şi să garanteze că performanţa funcţiilor sau activităţilor critice sau importante la nivelul întreprinderii nu este afectată de aceste contracte.
Orientarea 63- Politica scrisă în materie de externalizare
1.116. Întreprinderea care externalizează sau are în vedere externalizarea ar trebui să includă, în politica sa, procesele privind externalizarea şi modalităţile de abordare a acesteia, de la începerea până la sfârşitul contractului. Aceasta ar trebui să includă, în special:
a) procesul conform căruia se stabileşte dacă o funcţie sau activitate este esenţială sau importantă;
b) modul în care este selectat un furnizor de servicii de calitate adecvată şi frecvenţa şi modalitatea de evaluare a activităţii acestuia şi a rezultatelor ei;
c) informaţiile care vor fi incluse în acordul scris cu furnizorul de servicii, ţinând cont de cerinţele prevăzute în Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei;
d) planurile de urgenţă ale activităţii, inclusiv strategiile de renunţare la externalizarea funcţiilor sau activităţilor esenţiale sau importante.
Orientarea 64 - Notificarea scrisă adresată autorităţii de supraveghere
1.117. În notificarea sa scrisă adresată autorităţii de supraveghere cu privire la externalizarea oricăror funcţii sau activităţi esenţiale sau importante, întreprinderea trebuie să includă o descriere a domeniului de aplicare şi a motivelor care stau la baza externalizării şi denumirea furnizorului de servicii. Atunci când externalizarea se referă la o funcţie-cheie, informaţiile trebuie să includă şi numele persoanei responsabile pentru funcţia sau activităţile externalizate din cadrul prestatorului de servicii.
SECŢIUNEA 12
Cerinţe specifice guvernanţei la nivel de grup
Orientarea 65 - Responsabilităţile de stabilire a cerinţelor de guvernanţă internă
1.118. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să stabilească cerinţe adecvate de guvernanţă internă în cadrul întregului grup, corespunzător structurii, modelului de afaceri şi riscurilor grupului şi ale entităţilor sale aferente şi să aibă în vedere structura şi organizarea adecvate pentru managementul riscului la nivel de grup, stabilind o repartizare clară a responsabilităţilor la nivelul tuturor entităţilor grupului.
1.119. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt nu ar trebui să afecteze responsabilităţile OACS al fiecărei entităţi din cadrul grupului, atunci când îşi instituie propriul sistem de guvernanţă.
Orientarea 66 - Sistemul de guvernanţă la nivel de grup
1.120. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui:
a) să instituie instrumente, proceduri şi linii de responsabilitate şi răspundere, adecvate şi eficiente, care îi permit să supravegheze şi să dirijeze funcţionarea sistemelor de management al riscului şi de control intern la nivel individual;
b) să instituie linii de raportare şi sisteme efective pentru asigurarea fluxurilor de informaţii în cadrul grupului, atât de jos în sus, cât şi de sus în jos;
c) să documenteze şi informează toate entităţile din cadrul grupului cu privire la instrumentele utilizate pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea, gestionarea şi raportarea tuturor riscurilor la care este expus grupul;
d) să ţină seama de interesele tuturor entităţilor aparţinând grupului şi de modul în care aceste interese contribuie, pe termen lung, la realizarea obiectivului comun al grupului în ansamblul său.
Orientarea 67- Riscurile cu impact semnificativ la nivel de grup
1.121. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să ia în considerare, în sistemul său de management al riscului, riscurile atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup, precum şi interdependenţele acestora, în special următoarele:
a) riscul reputaţional, riscurile derivând din tranzacţiile efectuate în interiorul grupului şi concentrările riscurilor la nivelul grupului, inclusiv riscul de contagiune;
b) interdependenţele dintre riscurile generate de desfăşurarea activităţilor prin intermediul diferitelor entităţi şi în diferite jurisdicţii;
c) riscuri generate de entităţi din state terţe;
d) riscuri generate de entităţi nereglementate;
e) riscuri generate de alte entităţi reglementate.
Orientarea 68 - Concentrări de riscuri la nivelul grupului
1.122. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt trebuie să se asigure că există procese şi proceduri pentru identificarea, cuantificarea, gestionarea, monitorizarea şi raportarea concentrărilor de riscuri.
Orientarea 69 - Tranzacţii intragrup
1.123. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt trebuie să se asigure că sistemul de gestionare a riscurilor de la nivelul grupului şi al întreprinderilor individuale include procese şi proceduri de raportare pentru identificarea, cuantificarea, monitorizarea, gestionarea şi raportarea tranzacţiilor intragrup, inclusiv a tranzacţiilor intragrup semnificative şi foarte semnificative prevăzute în Directiva Solvabilitate II.
Orientarea 70 - Gestionarea riscurilor grupului
1.124. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să contribuie, în cadrul sistemului său de management al riscurilor la nivel de grup, prin procese şi proceduri adecvate, la identificarea, măsurarea, gestionarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor la care grupul şi fiecare entitate componentă este sau ar putea fi expus(ă).
1.125. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participantă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt ar trebui să se asigure că structura şi organizarea sistemului de management al riscului la nivel de grup nu îi afectează capacitatea legală de a-şi îndeplini obligaţiile legale, de reglementare şi contractuale.
Reguli de conformitate şi raportare
1.126. Acest document conţine orientări emise în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul EIOPA. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul EIOPA, autorităţile competente şi instituţiile financiare depun toate eforturile pentru a respecta ghidul şi recomandările.
1.127. Autorităţile competente care respectă sau intenţionează să respecte acest ghid trebuie să îl integreze în mod adecvat în cadrul lor de reglementare sau de supraveghere.
1.128. Autorităţile competente transmit către EIOPA confirmarea respectării sau a intenţiei de a respecta prezentul ghid, expunând motivele neconformităţii, în termen de două luni de la publicarea versiunilor traduse.
1.129. În lipsa unui răspuns până la împlinirea acestui termen, se va considera că autorităţile competente nu respectă cerinţele de raportare şi se vor raporta ca atare.
Dispoziţii finale referitoare la revizuiri
1.130. Prezentul ghid va fi supus revizuirii EIOPA.
ANEXA 2
EIOPA-BoS-14/259 RO
Ghidul privind riscul propriu şi evaluarea solvabilităţii
1. Introducere
1.1. Conform articolului 16 din Regulamentul (UE) Nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (denumit în continuare "Regulamentul EIOPA"), EIOPA emite prezentul ghid adresat autorităţilor de supraveghere cu privire la modul de a proceda la aplicarea Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi reasigurare (denumită în continuare "Solvabilitate II").
1.2. Prezentul ghid se bazează pe articolele 41, 44, 45 şi pe articolul 246 din Solvabilitate II şi pe articolele 262 şi 306 din Regulamentul delegat (UE 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE (denumit în continuare "Regulamentul delegat 2015/35 al Comisiei").
1.3. Ghidul se axează mai degrabă pe ceea ce va trebui să se realizeze prin această evaluare decât pe modul în care trebuie efectuată. De exemplu, întrucât evaluarea necesităţilor generale de solvabilitate reprezintă viziunea pe întreprinderii asupra profilului său de risc, precum şi asupra capitalului şi altor mijloace necesare pentru abordarea acestor riscuri, întreprinderea este cea care decide modul de realizare a acestei evaluări, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii sale.
1.4. EIOPA recunoaşte şi sprijină progresele şi realizările, atât la scară globală, cât şi la nivel naţional în afara Uniunii Europene, privind stabilirea standardelor ORSA dintr-o viziune prospectivă.
1.5. Cu toate acestea, EIOPA nu se aşteaptă ca autorităţile de supraveghere din statele terţe să aplice acest ghid. Totuşi, ghidul este supus analizei de echivalenţă. Când fac referire la structuri de grup sau la nivelul grupului, ghidul se aplică numai grupurilor din cadrul Spaţiului Economic European (denumit în continuare "SEE"). Prezentul ghid se aplică sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană şi care aparţin întreprinderilor de asigurare sau reasigurare având sediul principal situat în ţările lor şi desfăşurând activităţile menţionate la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf din Solvabilitate II.
1.6. Este esenţial ca organul administrativ, de conducere sau de control (AMSB - administrative, management or supervisory body) al întreprinderii să cunoască toate riscurile semnificative cu care se confruntă întreprinderea, indiferent dacă acestea sunt reflectate în calculul SCR şi dacă sunt cuantificabile sau nu. De asemenea, este esenţial ca AMSB să îşi asume un rol activ în evaluarea prospectivă a riscurilor proprii, coordonând procesul şi verificându-i rezultatele.
1.7. În cazul în care un grup doreşte să solicite realizarea evaluării (ORSA) conform articolului 245 alineatul (4) al treilea paragraf din Solvabilitate II, este nevoie de o mare uniformitate în procese în întregul grup.
1.8. Ghidul se aplică întreprinderilor atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup. În plus, ghidul abordează aspectele relevante specifice grupului, evidenţiate în evaluarea prospectivă a riscurilor proprii, ţinând seama în special de riscurile specifice grupului sau de cele care ar putea fi mai puţin relevante la nivel individual decât la nivel de grup.
1.9. Orientările relevante pentru întreprinderi la nivel individual se aplică, mutatis mutandis, în evaluarea prospectivă, la nivel de grup, a riscurilor proprii. În plus, grupurile trebuie să ia în considerare ghidurile specifice care le sunt adresate.
1.10. În sensul prezentului ghid, au fost elaborate următoarele definiţii:
- "nivel de grup" înseamnă entitatea economică având un caracter coerent (vedere de ansamblu), care cuprinde toate entităţile grupului, aşa cum se menţionează în ghidul privind sistemul de guvernanţă;
- "grup ORSA": înseamnă evaluarea prospectivă a riscurilor proprii realizată la nivelul grupului;
- "document ORSA unic" înseamnă un singur document (raportul de supraveghere al ORSA) ce cuprinde evaluarea realizată la nivelul grupului şi la nivelul unor filiale din cadrul grupului la aceeaşi dată şi în aceeaşi perioadă de raportare, după obţinerea acordului de supraveghere, conform articolului 246 alineatul (4) al treilea paragraf din Solvabilitate II.
1.11. Termenii care nu sunt definiţi în prezentul Ghid au sensul definit în actele juridice menţionate în introducere.
1.12. Ghidul se aplică de la 1 ianuarie 2016.
Orientarea 1 - Abordarea generală
1.13. Întreprinderea ar trebui să dezvolte pentru ORSA procese cu tehnici adecvate şi corecte, adaptate la structura organizatorică şi la sistemul său de gestionare a riscurilor, ţinând seama de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii.
Orientarea 2 - Rolul Organului administrativ, de conducere sau de supraveghere (OACS)
1.14. OACS ar trebui să participe în mod activ la ORSA, inclusiv prin coordonarea procesului de evaluare şi prin testarea rezultatelor.
Orientarea 3 - Documentaţia
1.15. Întreprinderea ar trebui să dispună de cel puţin următoarele documente referitoare la ORSA:
a) politica privind ORSA;
b) evidenţele fiecărei ORSA;
c) un raport intern cu privire la fiecare ORSA;
d) un raport către supraveghetor privind ORSA.
Orientarea 4 - Politica privind ORSA
1.16. OACS al întreprinderii ar trebui să aprobe politica privind ORSA. Această politică trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) o descriere a proceselor şi procedurilor instituite pentru efectuarea evaluării prospective a riscurilor proprii;
b) o analiză a legăturii dintre profilul de risc, limitele toleranţei la risc aprobate şi necesităţile generale de solvabilitate;
c) metodele şi metodologiile, inclusiv informaţii despre:
(i) modul şi frecvenţa cu care sunt efectuate testele de stres, analizele de senzitivitate, testele de faliment sau alte analize relevante;
(ii) standardele privind calitatea datelor;
(iii) frecvenţa evaluării propriu-zise şi justificarea caracterului adecvat al acesteia, ţinând seama în special de profilul de risc al întreprinderii şi de volatilitatea necesităţilor sale generale de solvabilitate raportate la poziţia sa de capital;
(iv) calendarul prevăzut pentru efectuarea evaluării prospective a riscurilor proprii şi situaţiile care determină necesitatea unei astfel de evaluări în afara calendarului obişnuit.
Orientarea 5 - Înregistrarea fiecărei evaluări ORSA
1.17. Întreprinderea ar trebui să demonstreze şi să documenteze fiecare evaluare ORSA şi rezultatele acesteia.
Orientarea 6 - Raportul intern privind evaluarea ORSA
1.18. Întreprinderea ar trebui să comunice întregului personal implicat cel puţin rezultatele şi concluziile privind ORSA, imediat ce procedura şi rezultatele au fost aprobate de către OACS.
Orientarea 7 - Evaluarea necesităţilor generale de solvabilitate
1.19. Întreprinderea ar trebui să furnizeze o cuantificare a nevoilor de capital şi o descriere a altor mijloace necesare pentru a aborda toate riscurile esenţiale, indiferent dacă acele riscuri sunt cuantificabile sau nu.
1.20. Întreprinderea ar trebui să supună riscurile semnificative identificate unei game suficient de largi de teste de stres sau de analize ale scenariilor, astfel încât să ofere un fundament adecvat pentru evaluarea necesităţilor generale de solvabilitate.
Orientarea 8 - Abordarea prospectivă a necesităţilor globale de solvabilitate
1.21. Întreprinderea ar trebui să se asigure că evaluarea proprie a necesităţilor generale de solvabilitate este prospectivă, pe termen mediu sau lung, după caz.
Orientarea 9 - Evaluarea şi recunoaşterea necesităţilor generale de solvabilitate
1.22. Întreprinderea ar trebui, în cazul în care utilizează, în scopul evaluării necesităţilor generale de solvabilitate, metode de evaluare şi recunoaştere diferite faţă de cele prevăzute în Directiva Solvabilitate II, să explice modul în care utilizarea acestor metode de evaluare şi recunoaştere diferite determină o mai bună luare în considerare a profilului de risc specific, a limitelor de toleranţă la risc aprobate şi a strategiei de afaceri a întreprinderii, în acelaşi timp fiind respectată şi cerinţa privind gestionarea corectă şi prudentă a întreprinderii.
1.23. Întreprinderea ar trebui să estimeze, din punct de vedere cantitativ, impactul asupra evaluării necesităţilor generale de solvabilitate al diferitelor metode de evaluare şi recunoaştere în acele cazuri în care acestea diferă de cele din Solvabilitate II şi sunt utilizate din 2015 pentru evaluarea necesităţilor globale de capital.
Orientarea 10 - Conformitatea continuă cu cerinţele legale de capital
1.24. Întreprinderea ar trebui să analizeze dacă respectă în mod continuu cerinţele reglementare în materie de capital din Solvabilitate II şi, în cadrul acestei evaluări, ar trebui să includă cel puţin:
a) posibile schimbări semnificative ale profilului de risc în viitor;
b) cantitatea şi calitatea fondurilor proprii pe toată perioada de planificare a activităţii întreprinderii;
c) structura pe ranguri a fondurilor proprii şi modul în care aceasta se poate modifica în cursul perioadei de planificare a activităţii întreprinderii ca urmare a răscumpărării, rambursării sau a maturităţii lor.
Orientarea 11- Conformitatea continuă cu provizioanele tehnice
1.25. Întreprinderea ar trebui să solicite funcţia actuarială a întreprinderii pentru a:
a) furniza informaţii referitoare la respectarea în mod continuu de către întreprindere a cerinţelor privind calculul provizioanelor tehnice;
b) identifica riscurile potenţiale ce decurg din incertitudinile aferente acestui calcul.
Orientarea 12 - Abateri de la ipotezele care stau la baza calculului SCR
1.26. Întreprinderea ar trebui să evalueze dacă profilul său de risc se abate de la ipotezele care stau la baza calculului SCR şi dacă aceste abateri sunt semnificative. Întreprinderea poate, ca primă măsură, să realizeze o analiză calitativă şi dacă din aceasta reiese că abaterea nu este semnificativă, atunci nu este necesară o evaluare cantitativă.
Orientarea 13 - Legătura cu procesul de management strategic şi cadrul decizional
1.27. Întreprinderea ar trebui să ţină seama de rezultatele ORSA şi de informaţiile obţinute în cursul procesului acestei evaluări, cel puţin pentru:
a) managementul capitalului;
b) planificarea activităţilor;
c) elaborarea şi dezvoltarea produselor.
Orientarea 14 - Frecvenţa
1.28. Întreprinderea ar trebui să efectueze, cel puţin o dată pe an, evaluarea ORSA.
Orientarea 15 - Domeniul de aplicare al evaluării ORSA la nivel de grup
1.29. Întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să planifice evaluarea ORSA a grupului astfel încât să reflecte natura structurii grupului şi profilul său de risc. Aceste, ar trebui să cuprindă în evaluarea ORSA a grupului riscurile esenţiale provenite de la toate entităţile ce fac parte din grup.
Orientarea 16 - Raportarea către autorităţile de supraveghere
1.30. Întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să trimită supraveghetorului grupului raportul ORSA de supraveghere a grupului. Documentul trimis supraveghetorului grupului cu rezultatul evaluării ORSA a grupului ar trebui să fie redactat în aceeaşi limbă ca şi Rapoartele de supraveghere periodice ale grupului.
1.31. Dacă a fost pregătit un document ORSA unic, întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să se asigure că, la solicitarea unui membru sau a unui nou membru al colegiului, acestuia i se va pune la dispoziţie, în timp util, o traducere în limba oficială a statului membru respectiv a acelor informaţii din evaluarea ORSA care au legătură cu întreprinderea respectivă.
Orientarea 17 - Particularităţile grupului în funcţie de nevoile globale de solvabilitate
1.32. Întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să evalueze impactul tuturor riscurilor specifice grupului şi interdependenţele din interiorul grupului, precum şi impactul acestor riscuri şi interdependenţe asupra necesităţilor generale de solvabilitate. Aceştia ar trebui să ia în considerare caracterul specific al grupului şi faptul că unele riscuri se pot intensifica la nivelul grupului.
1.33. În conformitate cu Orientarea 5 privind înregistrarea fiecărei evaluări ORSA, întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să includă în evaluarea ORSA a grupului cel puţin o descriere a modului în care au fost luaţi în considerare următorii factori pentru evaluarea nevoilor globale de solvabilitate:
a) identificarea surselor de capital posibile din cadrul grupului şi identificarea eventualelor nevoi de capital suplimentar;
b) evaluarea disponibilităţii, transferabilităţii sau fungibilităţii capitalului;
c) trimiteri la orice transfer de capital care se intenţionează a fi efectuat în interiorul grupului şi care ar putea avea un impact semnificativ asupra oricărei entităţi a grupului, precum şi consecinţele acestuia;
d) alinierea strategiilor individuale la cele stabilite la nivelul grupului;
e) riscurile specifice la care grupul ar putea fi expus.
Orientarea 18 - Particularităţile grupului în funcţie de respectarea în mod continuu a cerinţelor reglementare în materie de capital
1.34. În conformitate cu Orientarea 5 privind înregistrarea fiecărei evaluări ORSA, întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să includă în înregistrarea evaluării ORSA a grupului cel puţin o descriere a modului în care au fost luaţi în considerare următorii factori pentru evaluarea respectării în mod continuu a cerinţelor reglementate:
a) identificarea surselor de fonduri proprii în interiorul grupului şi dacă este cazul să fie nevoie de fonduri proprii suplimentare;
b) evaluarea disponibilităţii, transferabilităţii sau fungibilităţii fondurilor proprii;
c) trimiteri la orice transfer de fonduri proprii care se intenţionează a fi efectuat în interiorul grupului şi care ar putea avea un impact semnificativ asupra oricărei entităţi a grupului, precum şi consecinţele acestuia;
d) alinierea strategiilor individuale la cele stabilite la nivelul grupului;
e) riscurile specifice la care grupul ar putea fi expus.
Orientarea 19 - Cerinţe specifice privind evaluarea ORSA
1.35. În cazul solicitării de efectuare a evaluării ORSA în conformitate cu articolul 246 alineatul (4) al treilea paragraf din Solvabilitate II, întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să pună la dispoziţia supraveghetorului grupului:
a) o listă cu întreprinderile pentru care documentul ORSA unic, care cuprinde motivul alegerii făcute, include evaluările individuale prevăzute la articolul 45 din Solvabilitate II;
b) o descriere a modului în care cerinţele de guvernare sunt respectate la nivelul acestor întreprinderi şi, în mod special, a modului în care OACS (organele administrative, de management şi supraveghere) ale filialelor sunt implicate în procesul de evaluare şi în aprobarea rezultatului;
c) o descriere a modului în care este organizat documentul ORSA unic pentru a permite supraveghetorului grupului să separe evaluările individuale pentru ceilalţi supraveghetori din colegiu;
d) acolo unde este nevoie, o menţiune specifică referitoare la traducerile necesare, cu atenţie specială acordată termenului şi conţinutului.
Orientarea 20 - Integrarea întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare afiliate din ţările terţe
1.36. La evaluarea nevoilor globale de solvabilitate ale grupului, întreprinderea de asigurare sau reasigurare participantă, societatea holding de asigurare sau societatea holding financiară mixtă ar trebui să includă riscurile activităţii în ţările terţe în mod consecvent, la fel cum o face pentru activitatea din Spaţiul Economic European, acordând o atenţie specială evaluării transferabilităţii şi fungibilităţii capitalului.
Norme privind conformitatea şi raportarea
1.37. Acest document conţine orientări emise în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul EIOPA. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul EIOPA, autorităţile competente şi instituţiile financiare depun toate eforturile pentru a respecta ghidul şi recomandările.
1.38. Autorităţile competente care respectă sau intenţionează să respecte acest ghid trebuie să îl integreze în mod adecvat în cadrul lor de reglementare sau de supraveghere.
1.39. Autorităţile competente transmit către EIOPA confirmarea respectării sau a intenţiei de a respecta prezentul ghid, expunând motivele neconformităţii, în termen de două luni de la publicarea versiunilor traduse.
1.40. În lipsa unui răspuns până la împlinirea acestui termen, se va considera că autorităţile competente nu respectă cerinţele de raportare şi se vor raporta ca atare.
Dispoziţii finale referitoare la revizuiri
1.41. Prezentul ghid va fi supus revizuirii EIOPA.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
