Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   NORMĂ nr. 28 din 23 decembrie 2015  privind funcţionarea asigurătorilor supravegheaţi conform regimului naţional    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 NORMĂ nr. 28 din 23 decembrie 2015 privind funcţionarea asigurătorilor supravegheaţi conform regimului naţional

EMITENT: Autoritatea de Supraveghere Financiară
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 978 din 30 decembrie 2015
    În urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 23 decembrie 2015,
    în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,
    în temeiul prevederilor art. 173 alin. (1) lit. e)-j), l)-n), r) şi t) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare,
    Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.
    CAP. I
    Dispoziţii generale
    ART. 1
    Prevederi generale şi domeniul de aplicare
    (1) Prezenta normă stabileşte condiţiile de desfăşurare a activităţii asigurătorilor supravegheaţi conform regimului naţional, astfel:
    a) condiţiile de desfăşurare a activităţii de asigurare;
    b) condiţiile şi documentele necesare aprobării fuziunii sau divizării asigurătorilor;
    c) condiţiile şi documentele necesare aprobării transferului de portofoliu;
    d) condiţiile şi documentele necesare transmiterii raportărilor;
    e) alte aspecte privind desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare.

    (2) Prezenta normă prevede metodologiile de calculare a marjei de solvabilitate disponibile, a marjei de solvabilitate minime şi a fondului de siguranţă, rezervele tehnice pe care le constituie asigurătorii, activele admise să le acopere şi diversificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute.

    ART. 2
    Definiţii şi acronime
    (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta normă au semnificaţiile prevăzute în Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare şi următoarele semnificaţii:
    1. asigurător - asigurătorul, asigurătorul compozit şi asigurătorul mixt, conform art. 1 alin. (2) pct. 3, 4 şi 6 din Legea nr. 237/2015, supravegheat conform părţii a II-a din Legea nr. 237/2015;
    2. asigurător cedent - asigurătorul care cedează portofoliul;
    3. asigurător cesionar - asigurătorul care acceptă portofoliul;
    4. cod LEI - codul privind identificatorul persoanei juridice, cod alfanumeric de 20 de caractere alocat asigurătorilor de către o unitate operaţională locală acreditată de Comitetul de Reglementare şi Supraveghere, utilizat în raportări;
    5. divizare - operaţiunea care constă în împărţirea întregului patrimoniu al unui asigurător, care îşi încetează astfel existenţa, între doi sau mai mulţi asigurători existenţi sau nou-constituiţi;
    6. fuziune prin absorbţie - operaţiunea care constă în absorbirea unuia sau mai multor asigurători de către un alt asigurător;
    7. fuziune prin contopire - proces care constă în contopirea a doi sau mai mulţi asigurători pentru a forma un asigurător nou;
    8. prevederi legale - prevederi definite prevăzute la art. 1 alin. (2) pct. 37 din Legea nr. 237/2015;
    9. rezervă matematică brută - rezerva matematică calculată înainte de cedările în reasigurare;
    10. rezervă matematică netă - rezerva matematică calculată după cedările în reasigurare;
    11. rezervă tehnică brută - rezerva tehnică calculată înainte de cedările în reasigurare;
    12. rezervă tehnică netă - rezerva tehnică calculată după cedările în reasigurare;
    13. sumă la risc - diferenţa dintre indemnizaţia de asigurare şi rezerva matematică, calculată pentru contractele de asigurare care acoperă riscul de deces;
    14. sumă la risc brută - suma la risc calculată înainte de cedările în reasigurare;
    15. sumă la risc netă - suma la risc calculată după cedările în reasigurare;
    16. valoarea primelor brute câştigate - valoarea primelor brute subscrise diminuată cu variaţia rezervei brute de prime.
    (2) În sensul prezentei norme, acronimele de mai jos au următoarele semnificaţii:
    1. ARA - Asociaţia Română a Actuarilor;
    2. BNR - Banca Naţională a României;
    3. CISE - Comitetul Internaţional pentru Standarde de Evaluare.
    (3) Asigurătorii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) transmit A.S.F. codul LEI până la data de 30 iunie 2016; A.S.F. publică pe website-ul propriu modalitatea de accesare a listei unităţilor operaţionale locale acreditate şi modul de obţinere a codului LEI.

    CAP. II
    Funcţionarea asigurătorilor
    ART. 3
    Prevederi generale
    (1) Asigurătorii respectă prevederile legale referitoare la cerinţele calitative privind sistemul de guvernanţă, cu excepţia celor referitoare la ORSA.
    (2) Asigurătorii elaborează şi revizuiesc politicile scrise şi procedurile interne, aprobate de membrii conducerii, privind:
    a) sistemul de control intern al activităţii;
    b) funcţia de managementul riscului;
    c) funcţia actuarială;
    d) funcţia de audit intern;
    e) alte funcţii identificate de asigurători.

    (3) Acţionarii semnificativi direcţi, indirecţi ai asigurătorilor şi membrii conducerii acestora îndeplinesc permanent cerinţele şi criteriile calitative prevăzute de prevederile legale.
    (4) Membrii conducerii deţin în exclusivitate această funcţie în cadrul asigurătorilor, fără a putea deţine această calitate la altă persoană juridică, română sau străină, pe toată perioada mandatului la asigurători, cu respectarea prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) În scopul promovării stabilităţii pieţei de asigurări din România, al protejării intereselor contractanţilor şi al integrităţii pieţei de asigurări, în situaţia în care cerinţele prevăzute de prevederile legale nu mai sunt îndeplinite de persoanele menţionate la alin. (3), A.S.F. poate dispune oricare dintre măsurile stabilite de prevederile legale.

    ART. 4
    Comunicarea cu A.S.F.
    (1) A.S.F. poate reevalua îndeplinirea şi respectarea cerinţelor prevăzute la art. 3 alin. (3) şi (4), în cazul în care apar informaţii sau documente noi relevante; în acest scop, A.S.F. poate solicita persoanelor în cauză informaţii, explicaţii şi documente şi poate utiliza în cadrul evaluării informaţii obţinute din surse terţe.
    (2) După obţinerea autorizaţiei de funcţionare, în timpul desfăşurării activităţii, asigurătorii solicită aprobarea A.S.F. privind modificarea documentelor sau a condiţiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizaţie; aceasta se face cu îndeplinirea de către asigurători a obligaţiilor menţionate în prevederile legale şi în deciziile emise de către A.S.F., în vigoare la data depunerii solicitării.
    (3) Cerinţele privind provenienţa capitalului social, prevăzute de prevederile legale, se aplică şi în cazul persoanelor fizice sau juridice, acţionari semnificativi ai unui asigurător care intenţionează să îşi majoreze cota de capital deţinută ori care participă la majorarea capitalului acelui asigurător, dar care nu sunt potenţiali achizitori.
    (4) În cazul solicitării autorizaţiei pentru alte riscuri dintr-o clasă autorizată anterior sau pentru o nouă clasă de asigurare, asigurătorii se conformează prevederilor art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 237/2015 şi depun la A.S.F. planul de afaceri actualizat cu noile riscuri sau cu noua clasă de asigurare şi taxa de autorizare prevăzută de legislaţia în vigoare.
    (5) La solicitarea A.S.F., asigurătorii transmit lista acţionarilor, direcţi şi indirecţi, şi procentul deţinut de către aceştia din capitalul social, astfel cum este înscris în Registrul acţionarilor sau conform prevederilor legislaţiei specifice.
    (6) Lista prevăzută la alin. (5) se transmite în format electronic şi cuprinde următoarele:
    a) identitatea acţionarilor şi cota de participaţie deţinută la capitalul social al asigurătorului;
    b) lista nominală, în cazul acţionarilor direcţi, persoane fizice;
    c) lista acţionarilor semnificativi persoane juridice, direcţi şi indirecţi, până la ultimul acţionar semnificativ persoană fizică, cu excepţia societăţilor listate la Bursă.

    (7) Corespondenţa asigurătorilor cu A.S.F., rapoartele, informările, documentele şi solicitările acestora se semnează numai de către membrii conducerii.

    ART. 5
    Vacantarea sau suspendarea funcţiilor ocupate de membrii conducerii în situaţii excepţionale
    (1) Numirea unei noi persoane ca membru în conducere se realizează numai cu notificarea A.S.F. şi în următoarele condiţii:
    a) persoana respectivă este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile corespunzătoare funcţiei, din motive neimputabile acesteia, în situaţii precum decesul;
    b) persoana respectivă încheie mandatul cu asigurătorul, în cazul demisiei sau concedierii.

    (2) În termen de 15 zile lucrătoare de la data apariţiei situaţiilor menţionate la alin. (1), asigurătorul notifică A.S.F. cu privire la numele şi funcţia persoanelor respective.
    (3) Perioada de depunere a documentaţiei complete pentru aprobarea unui nou membru al conducerii, în cazul situaţiilor menţionate la alin. (1), este de maximum 45 de zile lucrătoare de la data notificării A.S.F.
    (4) Membrii conducerii pot exercita atribuţiile funcţiilor propuse, numai după aprobarea emisă de către A.S.F.
    (5) Nerespectarea prevederilor alin. (2) şi (3) poate conduce la sancţionarea asigurătorilor şi a persoanelor în drept să facă propunerea, iar nerespectarea prevederilor alin. (4) poate conduce la sancţionarea persoanelor propuse; A.S.F. poate decide, având în vedere consecinţele exercitării atribuţiilor unei funcţii înainte de primirea aprobării legale, inclusiv retragerea aprobării acordate.
    (6) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia suspendării mandatului membrilor conducerii, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
    (7) În cazul în care durata suspendării este mai mică decât termenul prevăzut la alin. (3) pentru numirea altor persoane, asigurătorii notifică A.S.F., în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data la care a intervenit suspendarea, datele de identificare a persoanelor care preiau atribuţiile membrilor conducerii al căror mandat este suspendat; pe durata exercitării atribuţiilor de către înlocuitori, răspunderea pentru nerespectarea de către aceştia a prevederilor legale aplicabile sau pentru netransmiterea notificării acestora către A.S.F. revine conducerii asigurătorilor.
    (8) În termen de 3 zile lucrătoare de la data încetării suspendării mandatului, asigurătorii notifică A.S.F. în acest sens, fără a solicita reaprobarea persoanei în cauză, în măsura în care nu au intervenit modificări faţă de situaţia iniţială.

    ART. 6
    Modificările mandatelor
    Membrii conducerii solicită aprobarea A.S.F. şi depun declaraţii actualizate, corespunzătoare noilor poziţii, în conformitate cu normele privind autorizarea şi monitorizarea funcţionării societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare, însoţite, dacă este cazul, de documente actualizate, în situaţia în care:
    a) primesc un mandat pentru o altă funcţie în cadrul aceluiaşi asigurător sau la un alt asigurător;
    b) primesc prelungire de mandat;
    c) sunt nominalizaţi pentru un nou mandat sau să îşi continue mandatul la:
    (i) asigurătorul rezultat în urma fuziunii dintre doi sau mai mulţi asigurători;
    (ii) asigurătorul rezultat în urma divizării unui asigurător.



    ART. 7
    Desfăşurarea activităţii
    (1) Asigurătorii îşi desfăşoară activitatea, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, conform practicilor în asigurări şi următoarelor principii:
    a) organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism;
    b) încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de competenţă profesională, în conformitate cu procedurile interne sau politicile scrise stabilite privind sistemul de guvernanţă.

    (2) În ceea ce priveşte asigurările facultative, asigurătorii elaborează:
    a) condiţii de asigurare, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la contractul de asigurare;
    b) clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a contractantului;
    c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
    d) propriile politici şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile de asigurare şi clauzele contractuale;
    e) politici scrise privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea reglementărilor A.S.F.

    (3) În plus faţă de prevederile menţionate la alin. (1), asigurătorii respectă următoarele cerinţe:
    a) conducerea evidenţei contabile şi operative, care să permită:
    (i) întocmirea rapoartelor solicitate de A.S.F.;
    (ii) analizarea rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea este rentabilă;

    b) supravegherea activităţii personalului propriu, a unităţilor din subordine şi a intermediarilor în asigurări înregistraţi cu care aceştia colaborează, inclusiv prin instituirea procedurilor antifraudă, astfel încât activitatea să nu fie periclitată;
    c) transmiterea bugetului de venituri şi cheltuieli, în fiecare an, în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării acestuia, rectificările acestuia fiind transmise A.S.F. în acelaşi termen;
    d) organizarea şi conducerea evidenţei contabile separat pentru cele două activităţi de asigurare, în cazul asigurătorilor compoziţi;
    e) întocmirea rapoartelor privind activitatea de reasigurare şi programele de reasigurare, în conformitate cu prevederile prezentei norme;
    f) instituirea procedurilor, stabilirea şi punerea în practică a măsurilor de pregătire a personalului propriu pentru respectarea legislaţiei în vigoare şi a normelor emise de A.S.F. privind combaterea terorismului şi prevenirea spălării banilor prin intermediul activităţii de asigurare;
    g) întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare individuale şi, după caz, consolidate, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile emise de A.S.F.;
    h) transmiterea altor rapoarte, situaţii, analize sau raportări financiare, la solicitarea A.S.F.;
    i) menţinerea unui registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurări generale şi pentru asigurări de viaţă, în conformitate cu prevederile Normei nr. 38/2015 privind rezervele tehnice constituite pentru activitatea de asigurare, modul de calcul al acestora în scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale şi registrul special de evidenţă a activelor care le acoperă;
    j) instituirea procedurilor de avizare, constatare şi soluţionare a daunelor în conformitate cu reglementările A.S.F.;
    k) instituirea procedurilor de primire şi soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv pe cale amiabilă, deschiderea şi menţinerea registrului de reclamaţii şi sesizări, inclusiv transmiterea raportărilor către A.S.F. în conformitate cu normele specifice;
    l) asigurarea auditării situaţiilor financiare anuale şi, după caz, consolidate, în conformitate cu normele specifice;
    m) publicarea unui raport anual care conţine cel puţin informaţiile prevăzute în prezenta normă;
    n) prezentarea raportărilor, documentelor, situaţiilor şi informaţiilor solicitate de direcţiile de specialitate şi de echipele de control ale A.S.F.

    (4) Asigurătorii compoziţi prevăzuţi la art. 174 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 desfăşoară activităţile de asigurări de viaţă şi generale numai în condiţiile separării managementului celor două activităţi, conform prevederilor art. 49 alin. (1) din aceeaşi lege, şi respectă următoarele cerinţe:
    a) profitul înregistrat de una din cele două activităţi să nu fie folosit în scopul îmbunătăţirii celeilalte activităţi;
    b) veniturile, în special primele încasate, plăţile de la reasigurători şi cele din investirea activelor, şi cheltuielile, în special cele privind plata daunelor, sumele suplimentare pentru rezervele tehnice, primele de reasigurare, cheltuielile operaţionale pentru activitatea respectivă, sunt defalcate în conformitate cu natura lor.

    (5) Asigurătorii care desfăşoară activitatea de asigurări de viaţă respectă următoarele cerinţe:
    a) analizează activitatea de asigurare de viaţă, la fiecare 12 luni sau la intervale mai scurte, în cazul în care A.S.F. consideră necesar, astfel:
    (i) calculează obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă şi rezervele tehnice necesare, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial;
    (ii) determină concordanţa dintre fondul asigurărilor de viaţă şi activele aferente;

    b) redactează un raport privind analiza prevăzută la lit. a), ale cărui formă, conţinut şi mod de certificare sunt stabilite prin reglementările A.S.F.;
    c) transmit către A.S.F. o copie a raportului prevăzut la lit. b) într-un interval de 30 de zile lucrătoare de la data finalizării analizei;
    d) transmit, dacă este cazul, informaţii, documente şi detalii suplimentare, ulterior depunerii raportului prevăzut la lit. c), în formatul solicitat de A.S.F.

    (6) În urma unei solicitări scrise şi motivate temeinic transmise de asigurători, A.S.F. poate aproba prelungirea termenului prevăzut la alin. (5) lit. c).
    (7) Planul de afaceri elaborat în conformitate cu normele privind autorizarea şi monitorizarea funcţionării societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare se actualizează anual şi se transmite A.S.F. până la data de 31 octombrie a anului anterior perioadei de referinţă.

    CAP. III
    Fuziunea, divizarea şi transferul de portofoliu
    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale
    ART. 8
    Prevederi generale
    (1) Aprobarea de către A.S.F. a transferului de portofoliu se realizează în condiţiile prezentei norme, inclusiv în cazul în care asigurătorii fuzionează, se divizează, intră în procedura de redresare financiară, reorganizare sau lichidare, după caz.
    (2) Fuziunea se poate realiza astfel:
    a) fuziune prin absorbţie;
    b) fuziune prin contopire.

    (3) Procesele de fuzionare sau divizare implică realizarea unor transferuri de portofolii către asigurătorii astfel rezultaţi.
    (4) Asigurătorii rezultaţi din fuziune sau divizare solicită A.S.F. autorizarea în conformitate cu prevederile legale.
    (5) Fuziunea şi divizarea asigurătorilor se realizează cu respectarea prevederilor cap. II şi III ale titlului VI din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor titlului II cap. II art. 23 lit. b) din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 9
    Regulile aplicabile fuziunii sau divizării
    (1) În cazul în care se realizează o fuziune între un asigurător persoană juridică română şi un asigurător cu sediul social pe teritoriul unui alt stat membru, iar sediul social al asigurătorului absorbant sau rezultat în urma contopirii este în România, acesta solicită A.S.F. autorizaţia de funcţionare în conformitate cu partea I din Legea nr. 237/2015 şi cu prevederile legale aplicabile în vigoare.
    (2) În cazul în care se realizează o fuziune între un asigurător persoană juridică română şi un asigurător cu sediul social pe teritoriul unui alt stat membru, iar sediul social al asigurătorului absorbant sau rezultat în urma contopirii este pe teritoriul statului membru respectiv, A.S.F. transmite acordul, împreună cu confirmarea că asigurătorul persoană juridică română îndeplineşte condiţiile de solvabilitate menţionate în prezenta normă, autorităţii competente a statului membru în care asigurătorul nou-înfiinţat îşi va avea sediul social.
    (3) Documentul prin care se aprobă fuziunea sau divizarea realizată în condiţiile prevederilor prezentului articol se publică în conformitate cu legislaţia naţională din statul membru al angajamentului.
    (4) În cazul în care în urma divizării rezultă reasigurători, aceştia se supun prevederilor părţii I din Legea nr. 237/2015 şi completează în consecinţă documentaţia necesară în vederea autorizării.

    ART. 10
    Reguli aplicabile transferului de portofoliu
    (1) Contractele de asigurări pot fi transferate şi de către sucursalele societăţilor de asigurare din state terţe, având sediul social pe teritoriul României, numai dacă acestea sunt autorizate şi supravegheate de A.S.F., în conformitate cu prevederile cap. X din Legea nr. 237/2015.
    (2) Contractele de asigurări pot fi transferate către entităţile prevăzute la art. 19 numai dacă acestea sunt supravegheate conform prevederilor similare celor prevăzute de partea I din Legea nr. 237/2015, aplicabile în statele membre respective.
    (3) În sensul prezentului articol, A.S.F. aprobă transferul de portofoliu la solicitarea asigurătorului cedent persoană juridică română, în condiţiile prevăzute la art. 38 sau art. 117 din Legea nr. 237/2015, după caz, şi însoţit de documentaţia referitoare la asigurătorul cedent prevăzută la art. 17.
    (4) Lipsa răspunsului supraveghetorilor entităţilor prevăzute la art. 19, în ceea ce priveşte acordul/dezacordul acestora sau certificarea faptului că entităţile respective deţin fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR, după 3 luni de la data transmiterii de către A.S.F. a unei solicitări în acest sens, este considerată echivalentul unui acord tacit.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Proiectul de fuziune sau divizare
    ART. 11
    Condiţiile privind fuziunea
    A.S.F. aprobă proiectul de fuziune al asigurătorilor, dacă se îndeplinesc cumulativ cel puţin următoarele condiţii:
    a) asigurătorul rezultat deţine marja de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate de către acesta cel puţin egală cu marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile prezentei norme;
    b) asigurătorul rezultat deţine coeficientul de lichiditate în conformitate cu prezenta normă;
    c) asigurătorii îndeplinesc cerinţa privind capitalul social minim al asigurătorilor, inclusiv în cazul în care aceştia sunt nou-constituiţi;
    d) asigurătorii nu au debite faţă de A.S.F. provenind din taxe şi contribuţii datorate conform Regulamentului nr. 16/2014 sau faţă de Fondul de garantare a asiguraţilor constituit potrivit Legii nr. 213/2015;
    e) sunt achitate următoarele taxe prevăzute de Regulamentul nr. 16/2014:
    (i) taxa de fuziune;
    (ii) taxa de transfer de portofoliu, dacă este cazul;
    (iii) taxa de autorizare a asigurătorului nou-rezultat, dacă este cazul;

    f) asigurătorii transmit A.S.F. documentaţia prevăzută la art. 12.


    ART. 12
    Documentaţia privind fuziunea
    În vederea aprobării proiectului de fuziune, asigurătorii transmit A.S.F. următoarea documentaţie:
    a) cererile de aprobare, semnate de membrii conducerii asigurătorilor, conform anexei nr. 1;
    b) proiectul de fuziune semnat de către membrii conducerii asigurătorilor, potrivit Legii nr. 31/1990, însoţit de avizul eliberat de Consiliul Concurenţei;
    c) copiile hotărârilor adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor asigurătorilor respectivi privind proiectul de fuziune;
    d) proiectul actului constitutiv şi/sau al actului modificator al actului constitutiv al asigurătorului rezultat, după caz;
    e) bilanţul aferent proiectului de fuziune, semnat de membrii conducerii asigurătorilor, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    f) planul de afaceri pentru asigurătorul rezultat, pentru următorii 5 ani, în conformitate cu normele privind autorizarea şi monitorizarea funcţionării societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare;
    g) raportul întocmit de un auditor extern independent, care să evalueze conţinutul documentelor prezentate la lit. b) şi e);
    h) raportările asigurătorilor implicaţi în proiectul de fuziune privind:
    (i) calculul marjei de solvabilitate înainte de fuziune şi estimarea acesteia după fuziune, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    (ii) activele care acoperă rezervele tehnice înainte de finalizarea proiectului, estimarea acestora după finalizare, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    (iii) contribuţia la Fondul de garantare a asiguraţilor şi taxa de funcţionare datorată conform prevederilor Regulamentului nr. 16/2014, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    (iv) situaţiile rezervelor tehnice brute ale asigurătorilor înainte de finalizarea fuziunii şi estimarea situaţiei rezervelor tehnice brute ale asigurătorului rezultat, pe categorii şi clase de asigurări, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    (v) structura portofoliilor pe categorii şi clase de asigurări ale asigurătorilor înainte de fuziune, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    (vi) situaţiile litigiilor asigurătorilor pe categorii şi clase de asigurări înainte de finalizarea fuziunii, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;
    (vii) situaţiile privind cedările în reasigurare ale asigurătorilor, pe clase şi categorii de asigurări, înainte de finalizarea fuziunii, având ca dată de referinţă data întocmirii proiectului de fuziune;

    i) lista intermediarilor în asigurări prin care asigurătorii desfăşoară activitate de asigurare şi creanţele/datoriile cu intermediarii în asigurări, înainte de finalizarea fuziunii, inclusiv descrierea statutului juridic al contractelor încheiate cu aceştia;
    j) dovada plăţii taxelor prevăzute la art. 11 lit. f);
    k) structura acţionariatului asigurătorului rezultat şi membrii conducerii, cu menţiuni privind repartiţia acţiunilor şi a drepturilor de vot pentru asigurătorul rezultat, informaţiile pentru fiecare acţionar semnificativ şi fiecare persoană din conducere; în vederea aprobării, aceştia îndeplinesc condiţiile şi depun documentaţiile conform prevederilor legale;
    l) cererea de retragere a autorizaţiei de funcţionare a asigurătorilor care îşi încetează existenţa ca entitate juridică, ca urmare a finalizării proiectului;
    m) acordul şi/sau declaraţia autorităţii competente din statul membru de origine al societăţii participante la fuziune/divizare, conform prevederilor Legii nr. 237/2015, dacă este cazul;
    n) alte informaţii relevante pentru evaluarea proiectului de fuziune;
    o) în cazul în care din fuziune rezultă reasigurători, aceştia vor fi autorizaţi conform cap. III din Legea nr. 237/2015.


    ART. 13
    Condiţiile şi documentaţia privind divizarea
    (1) A.S.F. aprobă divizarea asigurătorilor, dacă se îndeplinesc cumulativ cel puţin condiţiile prevăzute la art. 11, exceptând lit. e) pct. (i), şi condiţia achitării taxei de divizare prevăzute de Regulamentul nr. 16/2014.
    (2) În vederea aprobării divizării, asigurătorii transmit A.S.F. documentaţia prevăzută la art. 12.
    (3) Documentele prevăzute la art. 12 lit. d), g), h) pct. (iv) şi lit. k) sunt transmise inclusiv în cazul în care în urma proiectului de divizare rezultă mai mulţi asigurători.

    ART. 14
    Evaluarea şi decizia A.S.F.
    (1) În termen de 90 de zile calendaristice de la primirea cererii de aprobare a intenţiei de fuziune sau divizare a asigurătorilor şi a documentaţiei prevăzute la art. 12 şi 13, după caz, A.S.F. analizează documentaţia şi emite decizia privind aprobarea acesteia; în caz de respingere a cererii de aprobare, A.S.F. emite în acelaşi termen o decizie motivată.
    (2) În cazul în care apar modificări faţă de proiectul iniţial, A.S.F. realizează o nouă evaluare a acestuia; în cazul în care aceste modificări sunt contrare dispoziţiilor legale sau prezentei norme, A.S.F. revocă decizia privind aprobarea fuziunii sau, după caz, a divizării şi respinge cererea de autorizare pentru asigurătorii nou-rezultaţi.
    (3) În cazul unei decizii favorabile, A.S.F. confirmă faptul că procesul de autorizare s-a încheiat şi procedează, după caz:
    a) la liberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru asigurătorii nou-înfiinţaţi;
    b) la modificarea corespunzătoare a autorizaţiilor asigurătorilor, în situaţia:

    (i) fuziunii prin absorbţie;
    (ii) divizării realizate prin împărţirea întregului patrimoniu ori transmiterea unei părţi din patrimoniu la doi sau mai mulţi asigurători autorizaţi.
    (4) Concomitent cu autorizarea fuziunii sau a divizării, A.S.F. retrage autorizaţia asigurătorilor care îşi încetează activitatea.
    (5) Asigurătorii rezultaţi efectuează menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului, referitoare la înregistrarea acestora pe baza deciziei privind aprobarea fuziunii, respectiv a divizării, şi respectă legislaţia aplicabilă în domeniu.
    (6) Asigurătorii implicaţi în fuziune sau divizare transmit A.S.F. copii ale documentelor care atestă realizarea operaţiunii fuziunii sau divizării, conform proiectului prezentat, copii ale documentelor emise de registrul comerţului referitoare la înregistrarea asigurătorilor nou-înfiinţaţi, radierea asigurătorilor care îşi încetează existenţa şi celelalte menţiuni, însoţite de actul constitutiv sau, după caz, de actul modificator al actului constitutiv, în formă autentică.
    (7) Decizia de aprobare a fuziunii sau divizării se publică de A.S.F. în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Transferul de portofoliu între asigurători
    ART. 15
    Prevederi generale
    (1) Asigurătorii solicită A.S.F. aprobarea transferului de portofoliu de asigurări, realizat pe baza unui acord, condiţiile generale ale contractelor de asigurare menţinându-se neschimbate, prin care o parte sau întregul portofoliu de contracte de asigurare este transferat către unul sau mai mulţi asigurători.
    (2) Transferul parţial de portofoliu poate să includă o clasă de asigurări sau cel puţin un risc asigurat inclus într-o clasă.
    (3) Transferul de portofoliu include transferarea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din contractele de asigurare subscrise de asigurătorul cedent, respectiv rezervele tehnice aferente portofoliului cedat, concomitent cu transferarea activelor admise să acopere aceste rezerve.
    (4) Acordul prevăzut la alin. (1) este semnat inclusiv de membrii conducerii asigurătorilor implicaţi în transfer; în cazul în care transferul de portofoliu include şi contracte de asigurări de viaţă, acordul este verificat şi contrasemnat inclusiv de către persoana care deţine funcţia actuarială.
    (5) Acordul prevăzut la alin. (1) cuprinde clauze referitoare la încetarea răspunderii asigurătorului cedent şi începerea răspunderii asigurătorului cesionar.
    (6) Solicitarea privind aprobarea transferului de portofoliu se transmite A.S.F. în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data de referinţă prevăzută în acord.

    ART. 16
    Condiţiile de aprobare
    (1) Pentru aprobarea transferului de portofoliu, asigurătorul cesionar îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) este autorizat să practice riscurile, clasa sau clasele de asigurări pentru care s-a încheiat acordul de transfer de portofoliu;
    b) deţine o marjă de solvabilitate disponibilă cel puţin egală cu marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile prezentei norme, atât înainte de preluarea portofoliului, cât şi după preluarea acestuia;
    c) dispune, ulterior preluării portofoliului, de rezerve tehnice brute şi active admise suficiente să acopere rezervele tehnice brute, în conformitate cu structura prevăzută în legislaţia în vigoare;
    d) achită taxa de transfer de portofoliu prevăzută de Regulamentul nr. 16/2014.

    (2) Asigurătorii cesionari pot prelua portofoliul unei societăţi autorizate într-un alt stat membru ori al unei sucursale autorizate într-un stat membru a unei societăţi dintr-un stat terţ, numai dacă solicită A.S.F. să fie supravegheaţi în conformitate cu prevederile părţii I din Legea nr. 237/2015.

    ART. 17
    Documentaţia
    (1) În vederea aprobării proiectului de transfer de portofoliu, asigurătorii transmit A.S.F. următoarea documentaţie:
    a) copiile hotărârilor adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor asigurătorului cedent şi asigurătorului cesionar prin care s-a stabilit transferul de portofoliu;
    b) proiectul acordului de transfer de portofoliu, încheiat între asigurătorul cedent şi asigurătorul cesionar, care cuprinde cel puţin următoarele date şi informaţii:
    (i) datele de identificare a părţilor;
    (ii) persoanele din conducere;
    (iii) elementele transferabile;
    (iv) perioada de realizare a transferului de portofoliu, cu precizarea datei de referinţă şi a datei de finalizare a proiectului;
    (v) drepturile şi obligaţiile care revin părţilor prin încheierea acestui acord;

    c) informaţiile prevăzute în anexa nr. 2;
    d) structura portofoliilor pe categorii şi clase de asigurări ale asigurătorului cesionar şi asigurătorului cedent, care reflectă situaţia existentă la data de referinţă;
    e) raportările asigurătorului cedent şi ale asigurătorului cesionar, care reflectă situaţia existentă la sfârşitul lunii anterioare depunerii documentaţiei, privind:
    (i) calculul marjei de solvabilitate disponibile, marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă;
    (ii) activele admise să acopere rezervele tehnice brute;
    (iii) rezervele tehnice brute înainte de transferul de portofoliu;
    (iv) situaţia litigiilor, pe categorii şi clase de asigurări;

    f) raportările asigurătorului cesionar, care reflectă situaţia ulterior transferului de portofoliu privind:
    (i) calculul estimat al marjei de solvabilitate disponibile, marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă;
    (ii) estimarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute;
    (iii) estimarea rezervelor tehnice brute, pe categorii şi clase de asigurări;

    g) raportările asigurătorului cedent privind:
    (i) activele admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor de asigurare transferabile, existente la sfârşitul lunii anterioare depunerii documentaţiei;
    (ii) contribuţia la Fondul de garantare conform prevederilor legale în vigoare şi taxa de funcţionare datorată conform prevederilor Regulamentului nr. 16 /2014;
    (iii) situaţia contractelor de asigurare în vigoare la data semnării acordului de transfer de portofoliu;

    h) raportările prevăzute la lit. e) pct. (i)-(iii), lit. f) şi lit. g) pct. (i) sunt certificate de persoanele care deţin funcţia actuarială în cadrul asigurătorului cedent şi al asigurătorului cesionar;
    i) strategia de administrare a contractelor de asigurare preluate şi de management al riscurilor aferente a asigurătorului cesionar;
    j) lista intermediarilor în asigurări prin care asigurătorul cedent desfăşoară activitate de asigurare şi creanţele/datoriile cu intermediarii în asigurări;
    k) dovada publicării anunţului intenţiei de transfer al portofoliului, conform prevederilor art. 21 alin. (5).

    (2) Activele admise să acopere rezervele tehnice brute transferabile ale asigurătorului cedent sunt menţinute până la data preluării efective a portofoliului transferat.
    (3) Data de referinţă prevăzută în prezentul articol este stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.

    ART. 18
    Evaluarea şi decizia A.S.F.
    (1) În termen de 90 de zile calendaristice de la primirea proiectului de acord de transfer de portofoliu, A.S.F. analizează documentaţia şi emite decizia privind:
    a) aprobarea proiectului de acord de transfer de portofoliu, care menţionează:
    (i) obligaţia evidenţierii separate a subscrierilor aferente portofoliului transferabil efectuate după data menţionată în proiectul de acord de transfer de portofoliu şi până la data semnării procesului-verbal de predare-primire a portofoliului transferat;
    (ii) alte condiţii de efectuare a transferului;

    b) respingerea motivată a proiectului de acord de transfer de portofoliu.

    (2) În cazul în care apar modificări faţă de proiectul iniţial, A.S.F. realizează o nouă evaluare a acestuia; în cazul în care aceste modificări sunt contrare dispoziţiilor legale sau prezentei norme, A.S.F. revocă decizia privind aprobarea proiectului de transfer de portofoliu.
    (3) Asigurătorii transmit A.S.F. documentele care atestă realizarea operaţiunii de transfer de portofoliu, conform proiectului de acord de transfer de portofoliu, inclusiv procesul-verbal de predare-primire a portofoliului transferat.

    ART. 19
    Alte transferuri
    Contractele de asigurări pot fi transferate în condiţiile prevăzute la art. 11 şi de către un asigurător persoană juridică română către:
    a) societăţile de asigurare care au sediul social pe teritoriul statelor membre;
    b) sucursalele unei societăţi de asigurare cu sediul social pe teritoriul statelor membre, care desfăşoară activitate în baza dreptului de stabilire;
    c) societăţile de asigurare care au sediul social pe teritoriul statelor membre sau sucursalele acestora care prestează activitate de asigurare pe teritoriul statelor membre în baza libertăţii de a presta servicii;
    d) sucursalele societăţilor de asigurare având sediul social în state terţe şi stabilite pe teritoriul statelor membre, altele decât România.


    ART. 20
    Renunţarea la activitate
    În vederea protejării intereselor contractanţilor, asigurătorii care îşi încetează activitatea sau asigurătorii cu activitate compozită care intenţionează să renunţe la activitate sau la una dintre activităţi completează notificarea intenţiei către ASF cu propuneri privind efectuarea transferului de portofoliu, însoţite de documentaţia aferentă transferului de portofoliu.

    ART. 21
    Prevederi finale
    (1) Transferul de portofoliu este considerat încheiat la data semnării procesului-verbal de predare-primire a portofoliului transferat, dar nu mai târziu de data stabilită prin acordul de transfer de portofoliu.
    (2) Procesul-verbal de predare-primire a portofoliului transferat prevăzut la alin. (1) se transmite A.S.F. în termen de 5 zile calendaristice de la data semnării acestuia de către părţile implicate în transfer şi cuprinde cel puţin următoarele:
    a) situaţia portofoliului transferat, în forma prevăzută în anexa nr. 2;
    b) situaţia rezervelor tehnice brute aferente portofoliului transferat;
    c) situaţia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute aferente portofoliului transferat;
    d) alte drepturi şi obligaţii care decurg din transferul de portofoliu.

    (3) Asigurătorul cedent şi asigurătorul cesionar completează registrul special al activelor cu modificările corespunzătoare în urma efectuării transferului de portofoliu.
    (4) Transferul de portofoliu este valabil numai cu aprobarea prealabilă a A.S.F.
    (5) Anunţul privind intenţia de transfer se publică pe site-ul propriu al asigurătorului cedent şi în 3 cotidiene de largă circulaţie din România.
    (6) După aprobarea transferului de portofoliu, în cazul în care statul membru al angajamentului sau statul membru în care este situat riscul aferent contractelor de asigurare transferate este România, asigurătorul cesionar transmite contractanţilor şi beneficiarilor contractelor de asigurare informaţii cu privire la transfer, denumire şi adresă.
    (7) Contractanţii notificaţi conform prevederilor alin. (6) au dreptul să denunţe contractele şi să solicite restituirea primelor plătite în avans şi aferente perioadei de valabilitate neexpirate.
    (8) Decizia de aprobare a transferului de portofoliu se publică de către A.S.F. în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi devine opozabilă terţilor, după această dată.

    CAP. IV
    Indicatori de prudenţă în activitatea de asigurare
    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale
    ART. 22
    Prevederi generale
    (1) Asigurătorii menţin în permanenţă următoarele:
    a) rezerve tehnice suficiente care să le permită să îşi onoreze toate obligaţiile asumate prin contractele de asigurări generale, respectiv de asigurări de viaţă încheiate;
    b) active admise să acopere rezervele tehnice brute, în conformitate cu prevederile prezentei norme;
    c) fondul de siguranţă, conform prevederilor art. 37;
    d) marja de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate;
    e) coeficientul de lichiditate cel puţin la nivelul minim prevăzut de prezenta normă.

    (2) Asigurătorii compoziţi asigură administrarea separată a activităţilor de asigurări generale, respectiv de asigurări de viaţă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015, pentru a asigura faptul că minimul obligaţiilor financiare, în special marjele de solvabilitate pentru fiecare dintre cele două activităţi, este îndeplinit în mod independent, fără un transfer de active de la o activitate către alta.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Rezervele tehnice brute şi activele admise pentru acoperirea acestora
    ART. 23
    Prevederi generale
    (1) Rezervele tehnice brute menţionate la art. 22 alin. (1) lit. a) se constituie şi se calculează în conformitate cu reglementările A.S.F. privind rezervele tehnice constituite pentru activitatea de asigurare, modul de calcul al acestora în scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale şi registrul special de evidenţă a activelor care le acoperă.
    (2) Valoarea totală a activelor admise, evaluate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puţin egală cu valoarea rezervelor tehnice brute atât pentru activitatea de asigurări generale, cât şi pentru activitatea de asigurări de viaţă.
    (3) Activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie să fie localizate în România.
    (4) Activele admise să acopere rezervele tehnice brute nu pot fi grevate de sarcini şi nu pot face obiectul unor garanţii de orice fel în favoarea terţilor.
    (5) Nu sunt acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute:
    a) activele de tipul plasamentelor în instituţii de credit sau în societăţi de investiţii;
    b) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurători/reasigurători care:
    (i) nu mai derulează operaţiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate;
    (ii) şi-au încetat activitatea sub orice formă;
    (iii) nu şi-au respectat obligaţiile faţă de terţi.


    (6) La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, asigurătorii ţin seama de tipul de activitate desfăşurată, astfel încât să asigure randamentul, siguranţa şi tranzacţionabilitatea investiţiilor, cu respectarea regulilor de diversificare şi de congruenţă prevăzute de prezenta normă.
    (7) În cazul în care prin respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) rezultă că mai sunt active disponibile la una dintre cele două activităţi, evidenţiate în mod distinct, acestea pot fi folosite pentru cealaltă activitate numai cu aprobarea prealabilă a A.S.F.
    (8) Activele aferente fondului asigurărilor de viaţă garantează siguranţa beneficiarilor care au contracte de asigurări de viaţă şi sunt folosite numai în raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă.
    (9) Asigurătorii pot să schimbe, la un preţ de piaţă rezonabil, unele active aparţinând fondului asigurărilor de viaţă cu alte active care îi aparţin şi să utilizeze activele aferente fondului asigurărilor de viaţă în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), dacă documentează A.S.F. că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă.

    ART. 24
    Categorii de active admise
    (1) Asigurătorii îşi acoperă rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:
    a) investiţii:
    (i) titluri de stat şi bonuri de tezaur;
    (ii) titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale;
    (iii) obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţă supravegheată;
    (iv) acţiuni şi alte participaţii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţă supravegheată;
    (v) unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;
    (vi) depozite şi conturi curente la instituţii de credit;
    (vii) terenuri şi construcţii în proprietatea lor, cu excepţia terenurilor agricole şi a celor extravilane;

    b) creanţe:
    (i) creanţe de la contractanţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare;
    (ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare, cu excepţia contractelor cedate către asigurători sau reasigurători captivi şi care nu deţin un rating acordat de cel puţin una dintre agenţiile de rating înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit;
    (iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să acopere rezervele tehnice brute;

    c) alte active:
    (i) cheltuieli de achiziţie reportate;
    (ii) disponibilităţi în casierie.


    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. c) pct. (i), pentru acoperirea rezervelor tehnice brute constituite pentru activitatea de asigurări generale, asigurătorii iau în considerare numai cheltuielile direct atribuibile încheierii contractelor de asigurare, incluse în cheltuielile de achiziţie reportate.
    (3) Pentru ca activele prevăzute la alin. (1) lit. c) să fie luate în considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice, asigurătorii menţin evidenţe tehnice şi contabile distincte, care să permită verificarea acestora de către A.S.F., în permanenţă; situaţiile în care evidenţele nu permit această verificare sau în care sumele rezultate în urma verificărilor sunt diferite de cele raportate de asigurători conduc la excluderea acestor active din categoria activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, iar A.S.F. notifică asigurătorii cu privire la această excludere.
    (4) Construcţiile admise să acopere rezervele tehnice brute sunt asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurător, sau sunt autoasigurate, cu condiţia cedării riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%; în situaţia în care riscurile aferente autoasigurării unei construcţii sunt cedate în reasigurare la asigurători/reasigurători care nu deţin un rating acordat de cel puţin una dintre agenţiile de rating înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009, valoarea maxim acceptată ca activ admis a respectivei construcţii va fi 40% din valoarea sa de piaţă.
    (5) Asigurătorii transmit A.S.F. actul doveditor al dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. (vii) la prima raportare a acestora ca active admise şi odată cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar încheiat; la fiecare raportare din cursul anului, asigurătorii declară pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce priveşte situaţia proprietăţii.
    (6) Asigurătorii fac dovada determinării valorii de piaţă a terenurilor şi construcţiilor raportate ca active care acoperă rezervele tehnice, prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. f), prin transmiterea către A.S.F. a unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare CISE, emis cu cel mult 3 luni înainte de transmiterea raportării; acesta însoţeşte raportarea periodică în care asigurătorii raportează pentru prima dată terenurile/construcţiile în cauză ca active care acoperă rezervele tehnice.
    (7) Asigurătorii transmit A.S.F. rapoarte de evaluare cel puţin anual sau atunci când intervin modificări semnificative ale valorilor de piaţă ale terenurilor şi construcţiilor raportate ca active admise.

    ART. 25
    Reguli de evaluare
    (1) În evaluarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, asigurătorii respectă următoarele reguli:
    a) activele admise sunt evaluate pe bază prudentă şi fac obiectul ajustărilor de valoare, astfel încât să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data de referinţă;
    b) valoarea luată în calcul a activelor prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) pct. (i)-(v) este minimul dintre valoarea înregistrată în evidenţele contabile şi valoarea de piaţă;
    c) activele prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. c) pct. i) sunt acceptate până la nivelul rezervelor de primă brute şi numai în măsura în care nu sunt mai vechi de 30 de zile calendaristice de la data scadentă prevăzută în contract; termenul de 30 de zile se calculează de la prima scadenţă de plată prevăzută în contract;
    d) cheltuielile de achiziţie reportate sunt acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanţă cu metoda de calcul al rezervelor de primă, pentru activitatea de asigurări generale, respectiv al rezervelor matematice pentru activitatea de asigurări de viaţă;
    e) terenurile şi construcţiile sunt acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute la valoarea de piaţă, determinată în conformitate cu Standardele internaţionale de evaluare în vigoare elaborate de CISE, şi numai în măsura în care asigurătorii fac dovada proprietăţii acestora şi sunt libere de sarcini; valoarea de piaţă reprezintă preţul la care s-ar putea tranzacţiona un teren sau o construcţie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, presupunând că terenul sau construcţia s-ar putea tranzacţiona pe o piaţă activă în condiţii normale şi că termenul disponibil pentru negocierea tranzacţiei este normal ţinând cont de natura bunului respectiv;
    f) pentru determinarea părţii din rezerva de daune neavizate aferente contractelor cedate în reasigurare, admise să acopere rezervele tehnice brute, se utilizează pentru fiecare clasă de asigurare relaţia prevăzută în anexa nr. 5.

    (2) Prelungirile de la data scadenţei iniţiale prevăzute la alin. (1) lit. d) nu sunt luate în considerare în determinarea vechimii creanţelor mai sus menţionate; pentru recuperarea eficientă a creanţelor reprezentând prime de asigurare/ reasigurare, asigurătorii stabilesc măsuri astfel încât primele de asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie depuse în conturile sau la casieriile asigurătorilor în termen de maximum 15 zile calendaristice de la încasarea acestora, cu excepţia primelor încasate de agenţii de asigurare subordonaţi, pentru care perioada maximă este de 30 de zile calendaristice.

    ART. 26
    Reguli de diversificare a activelor admise
    (1) Asigurătorii pot investi maximum:
    a) 50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii, cu respectarea prevederilor lit. b);
    b) 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii emise de aceeaşi entitate;
    c) 20% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea prevederilor lit. d) şi ale art. 24 alin. (4);
    d) 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură investiţie;
    e) 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilităţi la instituţii de credit, dar nu mai mult de 20% din rezervele tehnice brute într-o singură instituţie de credit;
    f) 3% din rezervele tehnice brute în disponibilităţi în casierie;
    g) 5% din partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurători/reasigurători care nu deţin un rating acordat de cel puţin una dintre agenţiile de rating înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009.

    (2) În cazul categoriilor de active admise să acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la alin. (1), pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asigurătorii respectă următoarele reguli:
    a) activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate într-o astfel de manieră încât să nu existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
    b) investiţiile în anumite tipuri de active care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se află emitentul trebuie restricţionate la un nivel prudenţial;
    c) limitările la anumite categorii de active trebuie să ţină seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor tehnice;
    d) în cazul în care activele deţinute reprezintă o investiţie într-o filială care administrează integral sau parţial investiţiile asigurătorilor în numele acestora, la aplicarea prevederilor art. 23 alin. (6), art. 24-26 din prezenta normă şi a celor referitoare la categoriile de rezerve tehnice brute pentru asigurătorii care practică activitate de viaţă prevăzute de reglementările A.S.F. se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurătorilor fiind similar.


    ART. 27
    Prevederi specifice asigurărilor de viaţă şi anuităţilor legate de fonduri de investiţii
    Prevederile art. 23 alin. (6) nu se aplică activelor admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor de asigurare care oferă beneficii legate de:
    a) valoarea unităţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viaţă, de regulă divizat în unităţi; sau
    b) un indice al acţiunilor sau altă valoare de referinţă, altele decât cele menţionate la lit. a).


    ART. 28
    Reguli de congruenţă
    (1) Asigurătorii respectă principiul congruenţei activelor, care presupune acoperirea obligaţiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă.
    (2) Obligaţiile asigurătorilor sunt considerate a fi plătibile în moneda în care au fost exprimate angajamentele din contract.
    (3) Dacă obligaţiile asigurătorilor prevăzute în contract nu sunt exprimate într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorilor sunt considerate a fi plătibile în lei.
    (4) Prin excepţie de la alin. (3), asigurătorii pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă există un cadru adecvat adoptării unei astfel de soluţii; acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a contractului, este probabil ca o daună să fie plătită în moneda în care este încasată prima, şi nu în lei.
    (5) În cazul în care asigurătorii au avizat o daună care poate fi plătită într-o anumită monedă, alta decât cea care rezultă din aplicarea procedurilor menţionate în prezentul articol, angajamentele asigurătorilor vor fi plătite în acea monedă şi, în special, în moneda stabilită de instanţa judecătorească sau printr-o înţelegere încheiată între asigurător şi contractant.
    (6) În cazul în care este solicitată o daună, exprimată într-o monedă cunoscută dinainte de către asigurători, dar care este diferită de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor menţionate în prezentul articol, angajamentele asigurătorilor pot fi plătite în acea monedă.
    (7) Asigurătorii pot să nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor prevăzute în prezentul articol rezultă obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenţă, să păstreze activele într-o valută care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.
    (8) în cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o monedă a unui stat terţ, dacă investiţiile în acea monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restricţii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, asigurătorii nu sunt obligaţi să respecte principiul de congruenţă.
    (9) Asigurătorii pot deţine active care nu sunt congruente pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valută.

    ART. 29
    Măsuri prudenţiale privind constituirea rezervelor tehnice brute şi acoperirea acestora cu active admise
    A.S.F. poate adopta toate măsurile considerate necesare în vederea protejării intereselor contractanţilor.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Solvabilitatea şi fondul de siguranţă
    ART. 30
    Prevederi generale
    (1) Asigurătorii deţin o marjă de solvabilitate disponibilă cel puţin egală cu marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu prevederile prezentelor norme atât pentru activitatea de asigurări generale, cât şi pentru activitatea de asigurări de viaţă.
    (2) Asigurătorii determină marja de solvabilitate minimă în funcţie de clasele de asigurări practicate, în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.
    (3) Asigurătorii compoziţi îşi determină marja de solvabilitate disponibilă cu respectarea prevederilor Legii nr. 237/2015 privind administrarea separată a activităţilor şi ale art. 22 alin. (2).

    ART. 31
    Marja de solvabilitate disponibilă
    (1) Marjei de solvabilitate disponibile îi corespunde totalitatea elementelor de activ libere de orice sarcini, cu excepţia activelor necorporale.
    (2) Pentru determinarea marjei de solvabilitate disponibile, în calculul acesteia sunt cuprinse următoarele componente:
    a) capitalul social subscris şi vărsat sau, după caz, dacă este vorba despre societăţi mutuale, fondul de rezervă liber vărsat, la care se adaugă toate conturile membrilor săi care întrunesc următoarele criterii:
    (i) statutul trebuie să prevadă că din aceste conturi se pot face plăţi membrilor doar în situaţia în care plăţile nu au drept rezultat diminuarea marjei de solvabilitate disponibile sub nivelul minim sau, în cazul dizolvării societăţii, dacă au fost plătite toate celelalte datorii;
    (ii) statutul trebuie să prevadă că pentru orice plăţi menţionate la pct. (i), efectuate în alte scopuri decât retragerea individuală din societatea mutuală, A.S.F. trebuie să fie informată cu cel puţin o lună înainte de efectuarea plăţii, astfel încât aceasta să poată interzice, dacă este cazul, operaţiunea de plată în cadrul acestei perioade;

    b) toate rezervele asigurătorilor, altele decât rezervele tehnice, respectiv rezerve de prime de capital, din reevaluare, legale, statutare, de conversie, alte rezerve;
    c) profitul net rezultat după deducerea dividendelor care trebuie plătite sau, după caz, pierderea înregistrată de asigurător;
    d) rezultatul reportat.

    (3) Marja de solvabilitate disponibilă este diminuată cu valoarea următoarelor elemente:
    a) acţiunile proprii deţinute direct de asigurător;
    b) participaţiile pe care asigurătorii le deţin în următoarele entităţi:
    (i) societăţi şi societăţi financiare, definite conform art. 1 alin. (2) pct. 56 şi 59 din Legea nr. 237/2015;
    (ii) instituţii financiare nebancare, definite conform prevederilor Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare;
    (iii) persoane juridice străine care desfăşoară activitate similară cu cea a societăţilor prevăzute la pct. (i) şi (ii);

    c) fiecare dintre următoarele elemente pe care asigurătorii le deţin în raport cu entităţile prevăzute la lit. b) în care deţin o participaţie:
    (i) tipurile de instrumente menţionate la alin. (3);
    (ii) tipurile de creanţe şi instrumente subordonate, menţionate la art. 62 lit. a) şi d), art. 63 şi 64 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

    d) activele necorporale.

    (4) În calculul marjei de solvabilitate disponibile mai pot fi incluse şi următoarele componente, după caz:
    a) acţiunile preferenţiale cumulative şi/sau datoriile subordonate în proporţie de până la 50% din cea mai mică valoare obţinută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile şi a marjei de solvabilitate minime. Dintre acestea maximum 25% trebuie să fie constituite din datorii subordonate cu scadenţă fixă şi/sau acţiuni preferenţiale cumulative cu durată determinată. Trebuie să existe acorduri în temeiul cărora, în caz de faliment sau lichidare a asigurătorilor, obligaţiile de plată generate de capitalul subordonat împrumutat şi/sau acţiunile preferenţiale cumulative vor fi onorate după ce au fost plătite obligaţiile faţă de toţi ceilalţi creditori sau orice alte obligaţii de plată existente în momentul respectiv. Datoriile subordonate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    (i) sumele aferente datoriilor subordonate sunt vărsate integral;
    (ii) pentru împrumuturile cu scadenţă fixă, scadenţa iniţială este stabilită la cel puţin 5 ani. Cu cel puţin un an înainte de scadenţă, asigurătorii vor supune A.S.F. spre aprobare un plan din care să rezulte modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menţinută sau adusă peste nivelul marjei minime la scadenţă, exceptând cazul în care valoarea împrumutului care intră în componenţa marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă treptat în decursul celor 5 ani care au precedat scadenţa. Rambursarea anticipată a acestor sume se poate aproba dacă asigurătorii au solicitat acest lucru A.S.F., cu condiţia ca marja de solvabilitate disponibilă să nu scadă sub nivelul minim;
    (iii) împrumuturile a căror scadenţă nu este fixată trebuie rambursate doar cu respectarea unui preaviz de cel puţin 5 ani, exceptând cazurile în care aceste împrumuturi nu mai sunt considerate componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau când, după caz, s-a obţinut acordul prealabil al A.S.F. privind rambursarea lor anticipată. În acest ultim caz, asigurătorii trebuie să informeze A.S.F. cu cel puţin 6 luni înainte de data stabilită pentru rambursare, indicându-se valoarea marjei de solvabilitate disponibile şi valoarea marjei de solvabilitate minime atât înainte, cât şi după această rambursare. A.S.F. poate aproba rambursarea doar în condiţiile în care valoarea marjei de solvabilitate disponibile a asigurătorilor nu scade sub nivelul valorii marjei de solvabilitate minime;
    (iv) contractul de împrumut nu poate conţine nicio clauză care să prevadă că, în anumite circumstanţe, altele decât lichidarea asigurătorilor, împrumutul poate fi rambursat înainte de scadenţa convenită;
    (v) contractul de împrumut nu poate fi modificat decât cu acordul prealabil al A.S.F.;

    b) titlurile de valoare cu durată nedeterminată şi alte titluri de valoare, inclusiv acţiunile preferenţiale cumulative, altele decât cele menţionate la lit. a), până la un nivel care să nu poată depăşi 50% din valoarea cea mai mică obţinută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile şi a marjei de solvabilitate minime, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
    (i) titlurile nu se pot rambursa fără acordul prealabil al A.S.F.;
    (ii) contractul de emisiune le permite asigurătorilor amânarea plăţii dobânzilor aferente împrumutului;
    (iii) creanţele creditorului faţă de asigurător ocupă un nivel inferior raportat la creanţele tuturor creditorilor nesubordonaţi;
    (iv) documentele care stau la baza emisiunii de titluri de valoare trebuie să prevadă capacitatea societăţilor de a acoperi datoria şi dobânda aferentă, astfel încât să le permită asigurătorilor să îşi continue activitatea;
    (v) se vor lua în calcul numai sumele vărsate integral.


    (5) La cererea asigurătorilor, A.S.F. poate aproba, în baza unor documente doveditoare, includerea în calculul marjei de solvabilitate disponibile şi a următoarelor componente, după caz:
    a) jumătate din capitalul social nevărsat sau, după caz, din fondul de rezervă liber nevărsat, atunci când capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat reprezintă cel puţin 25% din capitalul social sau din fondul de rezervă liber, până la un nivel care să nu depăşească 50% din valoarea cea mai mică obţinută prin compararea marjei de solvabilitate disponibile şi a marjei de solvabilitate minime;
    b) în cazul societăţilor de asigurare mutuale sau de tip mutual cu contribuţii variabile, orice creanţă pe care societatea o poate avea asupra membrilor săi prin solicitarea unor contribuţii suplimentare, într-un exerciţiu financiar, dar nu mai mult de 50% din diferenţa dintre contribuţiile maxime şi contribuţiile totale de plată, şi până la 50% din valoarea cea mai mică dintre valoarea marjei de solvabilitate disponibile şi a marjei de solvabilitate minime;
    c) orice rezerve nete ascunse provenind din evaluarea activelor, în măsura în care aceste rezerve nu au o natură excepţională.

    (6) Suplimentar celor prevăzute la alin. (5), asigurătorii pot solicita A.S.F., în baza unor documente doveditoare, aprobarea pentru a include în marja de solvabilitate aferentă activităţii de asigurări de viaţă valoarea reprezentând diferenţa dintre rezerva matematică nediminuată sau diminuată parţial prin procedeul Zillmer şi rezerva matematică diminuată prin acest procedeu cu procentul aferent costurilor de achiziţie incluse în primă, dacă nu se practică procedeul, sau când, dacă se practică, în diminuarea rezervei matematice se utilizează un procent mai mic decât cel aferent costurilor de achiziţie incluse în primă; diferenţa se va reduce cu valoarea tuturor costurilor de achiziţie reportate înregistrate ca active.

    ART. 32
    Marja de solvabilitate minimă pentru activitatea de asigurări generale
    (1) Marja de solvabilitate minimă pentru activitatea de asigurări generale se determină prin două metode:
    a) metoda primelor, prin raportarea la valoarea primelor brute subscrise în ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării sau la valoarea contribuţiilor din ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării;
    b) metoda daunelor, raportarea la media anuală a daunelor brute plătite în ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportării; dacă un asigurător preia în asigurare unul sau mai multe dintre riscurile de furtună, grindină sau îngheţ, perioada de referinţă pentru calculul mediei anuale a daunelor brute plătite va corespunde ultimelor 84 de luni calendaristice anterioare datei raportării.

    (2) Marja de solvabilitate minimă este egală cu valoarea cea mai mare dintre cele două rezultate obţinute prin aplicarea metodelor prevăzute la alin. (1).
    (3) Dacă marja de solvabilitate minimă calculată conform prevederilor alin. (2) este mai mică decât marja de solvabilitate minimă raportată la sfârşitul exerciţiului financiar precedent, atunci marja de solvabilitate minimă la data raportării trebuie să fie cel puţin egală cu cea raportată la sfârşitul exerciţiului financiar precedent, înmulţită cu raportul dintre valoarea rezervelor nete de daune avizate şi neavizate înregistrată la sfârşitul perioadei de raportare şi valoarea rezervelor nete de daune avizate şi neavizate la începutul exerciţiului financiar curent, raport care nu poate fi mai mare decât 1.

    ART. 33
    Determinarea marjei de solvabilitate minime pentru activitatea de asigurări generale prin metoda primelor
    (1) Pentru determinarea marjei de solvabilitate minime prin metoda prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. a) se ia în calcul cea mai mare valoare, obţinută în ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării, dintre:
    a) valoarea totală a primelor brute subscrise sau a contribuţiilor;
    b) valoarea primelor brute câştigate sau a contribuţiilor.

    (2) La valoarea primelor brute subscrise sau a contribuţiilor din asigurări directe se adaugă totalul primelor brute subscrise aferente acceptărilor în reasigurare pe durata ultimelor 12 luni calendaristice anterioare datei raportării, iar rezultatul se diminuează cu valoarea totală a primelor brute subscrise anulate sau a contribuţiilor anulate corespunzătoare aceleiaşi perioade, precum şi cu valoarea totală a impozitelor şi taxelor aferente primelor şi contribuţiilor din perioada de referinţă.
    (3) Valoarea obţinută conform alin. (2) se înmulţeşte cu maximul dintre 50% şi valoarea obţinută ca raport între valoarea netă a daunelor în ultimele 3 exerciţii financiare şi valoarea brută a daunelor în ultimele 3 exerciţii financiare.
    (4) Valoarea daunelor prevăzută la alin. (3) reprezintă valoarea daunelor plătite în ultimele 3 exerciţii financiare plus variaţia rezervei de daune avizate şi neavizate calculată pentru ultimele 3 exerciţii financiare.
    (5) În ceea ce priveşte calculul daunelor nete, la cererea asigurătorilor, A.S.F. poate aproba, în baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedări în reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investiţionale de reasigurare.

    ART. 34
    Determinarea marjei de solvabilitate minime pentru activitatea de asigurări generale prin metoda daunelor
    (1) Pentru determinarea marjei de solvabilitate minime prin metoda prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. b), se însumează valoarea daunelor brute plătite în perioadele menţionate la art. 32 alin. (1) lit. b), aferente activităţii de asigurări directe, cu valoarea daunelor brute plătite în aceeaşi perioadă aferente acceptărilor în reasigurare, precum şi cu valoarea rezervelor brute de daune avizate şi neavizate constituite la sfârşitul perioadei de raportare, atât pentru asigurările directe, cât şi pentru acceptările în reasigurare.
    (2) Din această sumă se scade valoarea daunelor recuperate de la terţi prin subrogarea în drepturile contractanţilor pentru aceeaşi perioadă de raportare şi valoarea rezervelor brute de daune avizate şi neavizate constituite la începutul celei de-a 35-a luni calendaristice anterioare lunii de raportare, atât pentru asigurările directe, cât şi pentru acceptările în reasigurare.
    (3) Dacă perioada de referinţă menţionată la art. 32 alin. (1) lit. b) este de 84 de luni calendaristice, se scade valoarea rezervelor brute de daune avizate şi neavizate constituite la începutul celei de-a optzeci şi treia luni calendaristice anterioare lunii de raportare.
    (4) Conform perioadei de referinţă prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. b), la o treime din valoarea obţinută în cazul perioadei de referinţă de 36 de luni sau la o şeptime din valoarea obţinută în cazul perioadei de referinţă de 84 de luni, după caz, se aplică un procent de 26% pentru sumele a căror valoare este de până la echivalentul a 42,9 milioane euro şi, respectiv, de 23% pentru sumele reprezentând excedentele peste echivalentul a 42,9 milioane euro, iar rezultatele astfel obţinute se adună.
    (5) Art. 33 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
    (6) Procentele menţionate la alin. (4) sunt fiecare reduse la o treime în cazul asigurării de sănătate practicate pe o bază tehnică similară celei pentru asigurarea de deces, dacă:
    a) primele plătite se calculează pe baza tabelelor de îmbolnăvire conform metodei matematice aplicate în asigurări;
    b) se calculează o rezervă pentru îmbătrânire;
    c) se încasează o primă suplimentară în vederea stabilirii unei marje prudente;
    d) asigurătorul poate anula contractul cel mai târziu înaintea sfârşitului celui de-al treilea an de asigurare;
    e) în contract se prevede posibilitatea majorării primelor sau a diminuării plăţilor, chiar şi în cazul contractelor în vigoare.


    ART. 35
    Marja de solvabilitate minimă pentru activitatea de asigurări de viaţă
    (1) Marja de solvabilitate minimă se determină în funcţie de tipurile de asigurări de viaţă practicate şi este egală cu suma valorilor prezentate la alin. (2)-(5).
    (2) Pentru tipurile de asigurări de viaţă prevăzute la art. 2 alin. (6) pct. (i) şi (ii) din Legea nr. 237/2015, altele decât asigurările legate de fonduri de investiţii, marja de solvabilitate minimă este egală cu suma dintre:
    a) produsul dintre 4% din rezervele matematice brute privind asigurările directe şi acceptările din reasigurare şi raportul, calculat la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar, dintre rezervele matematice după deducerea cedărilor în reasigurare şi rezervele matematice brute; şi
    b) produsul dintre 0,3% din suma la risc brută şi raportul, calculat la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar, dintre suma la risc reţinută ca obligaţie a asigurătorilor după cedările în reasigurare şi suma la risc brută.

    (3) Raportul prevăzut la alin. (2) lit. a) este de minimum 85%.
    (4) Raportul prevăzut la alin. (2) lit. b) este de minimum 50%, iar calculul priveşte doar poliţele pentru care suma la risc este pozitivă.
    (5) La solicitarea asigurătorilor, A.S.F. poate aproba, în baza unor documente doveditoare, deducerea ca cedări în reasigurare a sumelor recuperabile de la vehicule investiţionale de reasigurare, atât pentru calculul prevăzut la alin. (2) lit. a), cât şi pentru cel prevăzut la alin. (2) lit. b).
    (6) În cazul asigurării de deces, prin excepţie de la alin. (2) lit. b), procentul de 0,3% este înlocuit cu:
    a) 0,1%, dacă aceasta este încheiată pe un termen de maximum 3 ani;
    b) 0,15% dacă este încheiată pe un termen cuprins între 3 şi 5 ani.

    (7) Pentru asigurările de viaţă suplimentare subscrise pe lângă asigurarea de viaţă, prevăzute la art. 2 alin. (6) lit. a) pct. (iii) din Legea nr. 237/2015, marja de solvabilitate minimă se calculează în conformitate cu prevederile art. 32.
    (8) Pentru tipurile de asigurări din clasa C3, prevăzută în secţiunea C din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015, marja de solvabilitate minimă este egală cu suma valorilor prevăzute la lit. a), b), c) şi d):
    a) 4% din rezervele tehnice, calculate în conformitate cu alin. (2) lit. a), alin. (3) şi alin. (5), dacă asigurătorii îşi asumă riscul de investiţii;
    b) 1% din rezervele tehnice, calculat în conformitate cu alin. (2) lit. a), alin. (3) şi alin. (5), dacă asigurătorii nu îşi asumă riscul de investiţii, dar alocaţia pentru acoperirea cheltuielilor de administrare este fixată pentru o perioadă mai mare de 5 ani;
    c) 25% din cheltuielile de administrare nete corespunzătoare activităţii în cauză din ultimul exerciţiu financiar, dacă asigurătorii nu îşi asumă riscul de investiţii şi alocaţia pentru acoperirea cheltuielilor de administrare nu este fixată pentru o perioadă mai mare de 5 ani;
    d) 0,3% din suma la risc, calculate în conformitate cu alin. (2) lit. b), alin. (4), (5) şi (6) în măsura în care asigurătorii acoperă riscul de deces.

    (9) Asigurătorii autorizaţi să practice asigurări de viaţă, care deţin o autorizaţie pentru practicarea clasei/claselor A1 şi A2 prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015, calculează marja de solvabilitate minimă pentru aceste clase în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1).

    ART. 36
    Măsuri impuse de A.S.F. în cazul reducerii marjei de solvabilitate minime pe baza reasigurării
    (1) A.S.F. poate diminua reducerea, pe baza reasigurării, a marjei de solvabilitate minime determinate în conformitate cu prevederile art. 32 sau 35, după caz, în cazul în care:
    a) conţinutul sau calitatea contractelor de reasigurare s-a modificat semnificativ începând cu ultimul exerciţiu financiar;
    b) contractele de reasigurare nu prevăd niciun transfer de risc;
    c) contractele de reasigurare prevăd un transfer de risc nesemnificativ.

    (2) Un transfer de risc este considerat nesemnificativ dacă valoarea aşteptată a pierderilor nete ale reasigurătorilor aferente contractului de reasigurare respectiv, actualizate la valoarea prezentă, este mai mică decât 1% din volumul primelor de reasigurare actualizate la valoarea prezentă.
    (3) Asigurătorii au următoarele obligaţii:
    a) să efectueze propriile calcule privind transferul de risc realizat printr-un contract de reasigurare şi, în cazul în care acesta este nesemnificativ, să transmită A.S.F. contractul de reasigurare respectiv şi calculele efectuate;
    b) să transmită A.S.F. contractele de reasigurare care nu prevăd niciun transfer de risc.

    (4) Asigurătorii transmit A.S.F. documentele prevăzute la alin. (3) în acelaşi timp cu machetele de raportare privind marja de solvabilitate disponibilă, marja de solvabilitate minimă şi fondul de siguranţă, prevăzut la art. 38 şi/sau la solicitarea A.S.F.

    ART. 37
    Fondul de siguranţă
    (1) O treime din marja de solvabilitate minimă, prevăzută la art. 32, respectiv la art. 35, constituie fondul de siguranţă.
    (2) Acest fond este compus din elementele prevăzute la art. 31 alin. (2)-(4) şi, cu acordul prealabil al A.S.F., la art. 31 alin. (5) lit. c).
    (3) Valoarea minimă a fondului de siguranţă este echivalentul în lei a 2,5 milioane euro pentru asigurările generale, respectiv de 3,7 milioane euro pentru asigurările de viaţă.

    ART. 38
    Măsuri impuse de A.S.F. în caz de nerespectare a cerinţelor de solvabilitate
    (1) În conformitate cu prevederile Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la cererea A.S.F., asigurătorii îşi determină şi transmit A.S.F., în termen de 48 de ore de la solicitare, situaţia financiară şi marja de solvabilitate minimă; informaţiile solicitate se transmit însoţite de o declaraţie a reprezentantului legal al asigurătorilor, dată pe propria răspundere, sub sancţiunile prevăzute de Codul penal pentru infracţiunile de înşelăciune şi fals în declaraţii, prin care se atestă că datele comunicate sunt corecte şi conforme cu realitatea.
    (2) Dacă marja de solvabilitate disponibilă scade sub valoarea fondului de siguranţă, conducerea asigurătorilor convoacă de îndată adunarea generală extraordinară pentru efectuarea majorării capitalului social al societăţii.
    (3) În termen de 5 zile calendaristice de la publicarea în Monitorul Oficial al României a convocării adunării generale extraordinare a acţionarilor, asigurătorii notifică A.S.F.:
    a) dovada convocării adunării generale extraordinare şi propunerea de hotărâre de majorare a capitalului social;
    b) analiza detaliată a factorilor care au dus la scăderea marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranţă;
    c) planul detaliat de măsuri pe care asigurătorii îl au în vedere pentru evitarea scăderii marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranţă, pentru o perioadă de cel puţin un an.

    (4) Efectuarea operaţiunii de majorare a capitalului social, inclusiv vărsarea capitalului social subscris, nu va putea depăşi 60 de zile calendaristice de la data convocării adunării generale extraordinare a acţionarilor.
    (5) În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate este insuficientă, A.S.F. va aplica pentru activitatea la care se înregistrează deficienţe măsuri de redresare specifice, în conformitate cu prevederile legii şi ale prezentei norme.
    (6) Transferul între cele două activităţi, în cazul înregistrării unei situaţii precum cea prevăzută la alin. (5), se va face doar în cazuri excepţionale şi numai în condiţiile stabilite şi aprobate în prealabil de către A.S.F.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Coeficientul de lichiditate
    ART. 39
    Prevederi generale
    (1) Coeficientul de lichiditate prevăzut la art. 22 alin. (1) lit. e) reprezintă raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asigurătorilor faţă de contractanţi.
    (2) Asigurătorii compoziţi determină coeficientul de lichiditate separat pentru activitatea de asigurări generale, respectiv pentru activitatea de asigurări de viaţă, cu respectarea prevederilor art. 174 alin. (2) din Legea nr. 237/2015.
    (3) Asigurătorii deţin permanent un coeficient de lichiditate de cel puţin 1, atât pentru activitatea de asigurări generale, cât şi pentru cea de asigurări de viaţă.
    (4) Asigurătorii aduc la cunoştinţa A.S.F., în orice moment, diminuarea valorii coeficientului de lichiditate sub limita minimă prevăzută la alin. (3), cu prezentarea concomitentă a cauzelor care au condus la această situaţie; în termen de 7 zile calendaristice de la data acestei comunicări, conducerea asigurătorilor prezintă A.S.F. un plan de măsuri pe termen scurt în vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (3).

    ART. 40
    Active lichide
    (1) Activele lichide prevăzute la art. 39 alin. (1) sunt:
    a) titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autorităţile administraţiei publice locale;
    b) depozitele bancare;
    c) disponibilităţile în conturi curente şi casierie;
    d) valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, în următoarele condiţii:
    (i) în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate;
    (ii) în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
    (iii) în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;

    e) unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi alte fonduri de investiţii, ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.

    (2) Activele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
    (3) În calculul coeficientului de lichiditate, activele menţionate la alin. (1) se evaluează la valoarea de piaţă.
    (4) Activele grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.

    ART. 41
    Obligaţiile pe termen scurt
    (1) Obligaţiile pe termen scurt ale asigurătorilor faţă de asiguraţi prevăzute la art. 39 alin. (1) sunt reprezentate de rezerva de daune netă, la care se adaugă 50% din partea cedată reasigurătorilor din rezerva brută de daune.
    (2) Suplimentar celor prevăzute la alin. (1), pentru activitatea de asigurări de viaţă obligaţiile pe termen scurt includ şi următoarele:
    a) 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;
    b) maximum dintre 0,5% din sumele asigurate şi 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare;
    c) 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare.


    CAP. V
    Raportări
    ART. 42
    Raportul public anual
    (1) Asigurătorii emit un raport anual privind informaţii referitoare la activitatea desfăşurată în cursul unui exerciţiu financiar; acesta, denumit în continuare raport public, se publică într-un cotidian de circulaţie naţională şi pe website-ul asigurătorilor, în versiune descărcabilă, în termen de 90 de zile calendaristice de la data depunerii situaţiilor financiare anuale la A.S.F.
    (2) În sensul prezentului articol, informaţiile din raportul public sunt considerate semnificative dacă omiterea sau prezentarea acestora în mod eronat ar putea influenţa procesul decizional sau raţionamentul utilizatorilor raportului, inclusiv al A.S.F.
    (3) Raportul public cuprinde o sinteză clară şi concisă, conform anexei nr. 40, care să fie uşor de înţeles de către contractanţi şi beneficiari; în sinteza raportului sunt incluse toate modificările semnificative aduse activităţii sau performanţei rezultatelor asigurătorilor şi a sistemului de guvernanţă, în perioada de raportare.
    (4) Raportul public este aprobat de membrii conducerii şi conţine cel puţin următoarele informaţii:
    a) denumirea şi forma juridică a asigurătorului;
    b) numărul de ordine din Registrul asigurătorilor şi reasigurătorilor şi codul LEI;
    c) adresa sediului social al asigurătorului;
    d) structura acţionariatului şi sistemul de guvernanţă, inclusiv raportul scurt al administratorilor;
    e) categoriile şi clasele de asigurare practicate şi zonele geografice semnificative în care acesta îşi desfăşoară activitatea;
    f) activitatea desfăşurată şi performanţele înregistrate;
    g) informaţii generale privind produsele de asigurare şi deducerile prevăzute de legislaţia fiscală aplicabile contractelor de asigurare;
    h) reţeaua şi canalele de distribuţie a produselor de asigurare practicate;
    i) reprezentanţele de despăgubiri, a reţelei de asistenţă şi a situaţiilor anuale regularizate în concordanţă cu bilanţul contabil, în cazul practicării clasei de asigurare A18, conform particularităţilor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 237/2015;
    j) numele şi datele de contact ale auditorului financiar extern şi forma scurtă a raportului acestuia;
    k) informaţii generale privind activele, obligaţiile, veniturile şi cheltuielile, portofoliul de asigurări, numărul de contracte aferente activităţii de reasigurare, indemnizaţii datorate şi plătite, nivelul expunerii asigurătorului la riscurile de catastrofe naturale, programul de reasigurare şi o comparaţie a acestor informaţii cu cele comunicate în perioada de raportare precedentă;
    l) plasamentele investiţionale efectuate şi randamentul acestora, cu menţiunea că pentru categoria de asigurări de viaţă acestea se vor prezenta pentru fiecare clasă de asigurări practicată, cu precizarea unor informaţii detaliate referitoare la ţara în care sunt localizate, emitentul, piaţa bursieră pe care se tranzacţionează şi/sau valoarea de piaţă şi alte informaţii;
    m) forma succintă a situaţiilor financiare anuale şi valoarea marjei de solvabilitate disponibile şi a celei minime;
    n) legea aplicabilă contractului de asigurare;
    o) activităţile sau evenimentele semnificative care au avut loc în perioada de raportare şi care au avut un impact semnificativ asupra asigurătorului;
    p) informaţii calitative şi cantitative cu privire la performanţa de subscriere, randamentul subscrierii, la nivel agregat şi separat pentru fiecare clasă de asigurare şi fiecare zonă geografică semnificativă de desfăşurare a activităţii în perioada de raportare, precum şi o comparaţie a informaţiilor cu cele comunicate în perioada de raportare precedentă, astfel cum reies din situaţiile financiare ale asigurătorilor;
    q) strategii şi perspective de dezvoltare a activităţii asigurătorului.

    (5) Informaţiile prevăzute la alin. (4) lit. d) privind sistemul de guvernanţă cuprind informaţiile prevăzute la art. 294 paragrafele 1-3 şi 5-10 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II), denumit în continuare Regulamentul delegat.
    (6) Informaţiile prevăzute la alin. (4) lit. k) cuprind şi o comparaţie a informaţiilor cu cele comunicate în perioada de raportare precedentă şi:
    a) venituri şi cheltuieli rezultate din investiţii, împărţite defalcat pe clase de active şi, atunci când este necesar pentru înţelegerea corespunzătoare a veniturilor şi a cheltuielilor, în componente ale veniturilor şi ale cheltuielilor respective;
    b) eventualele câştiguri şi pierderi înregistrate recunoscute direct la capitaluri proprii;
    c) eventualele investiţii în securitizare.

    (7) Raportul conţine informaţii cantitative şi calitative sub formă de note explicative, completate, dacă este cazul, de machete cantitative.
    (8) A.S.F. permite asigurătorilor să nu publice anumite informaţii, cu excepţia celor prevăzute la alin. (3) lit. m), atunci când:
    a) publicarea informaţiilor respective încalcă principiul concurenţei;
    b) există anumite obligaţii faţă de contractanţi sau anumite relaţii cu contrapartidele, care îi obligă la respectarea confidenţialităţii.

    (9) A.S.F. permite asigurătorilor să facă trimitere la informaţii deja publicate conform altor dispoziţii legale, atât timp cât sunt echivalente, ca natură şi granularitate, cu informaţiile prevăzute la alin. (3).
    (10) În cazul în care A.S.F. permite nepublicarea anumitor informaţii în conformitate cu alin. (8), atunci:
    a) asigurătorii prevăd acest lucru în raport şi explică motivele;
    b) această permisiune rămâne valabilă numai pe durata existenţei motivului pentru nepublicare;
    c) asigurătorii informează A.S.F. de îndată ce motivul pentru care s-a acordat permisiunea de nepublicare încetează să existe.

    (11) Asigurătorii publică suplimentar informaţii privind natura şi efectele modificărilor semnificative care afectează relevanţa informaţiilor publicate în conformitate cu prezentul articol.
    (12) Asigurătorii instituie sisteme şi structuri corespunzătoare care să asigure respectarea cerinţelor prevăzute în prezentul articol şi adoptă strategii privind adecvarea permanentă a informaţiilor respective.
    (13) Raportul prevăzut în prezentul articol este publicat numai după ce este aprobat de către membrii conducerii asigurătorilor.

    ART. 43
    Raportările cantitative periodice
    (1) Asigurătorii transmit A.S.F. raportările cantitative periodice care să permită A.S.F. efectuarea unei analize fundamentate a poziţiei financiare şi urmărirea evoluţiei în timp a principalilor indicatori privind activitatea desfăşurată.
    (2) Raportările cantitative periodice se completează având la bază evidenţele contabile şi tehnico-operative.
    (3) A.S.F. poate solicita informaţii înregistrate în evidenţa tehnico-operativă, necesare clarificării aspectelor rezultate din analiza raportărilor cantitative periodice, inclusiv documentele care au stat la baza înregistrării acestora în evidenţele contabile sau necesare actualizării condiţiilor de acordare a autorizaţiei.
    (4) Raportările cantitative periodice corespund datelor înregistrate în evidenţele tehnico-operative şi contabile ale societăţilor şi sunt următoarele:
    a) raportări anuale:
    (i) situaţiile financiare anuale în forma prevăzută de reglementările contabile în vigoare;
    (ii) calculul marjei de solvabilitate disponibile, marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă aferente activităţii de asigurări generale şi de viaţă, în formele prevăzute în anexa nr. 3, respectiv anexa nr. 4;
    (iii) veniturile rezultate din plasamentele financiare de natura activelor admise să acopere rezervele tehnice brute constituite pentru activitatea de asigurări generale şi de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 6;
    (iv) numărul angajaţilor şi persoanelor cu mandat, în forma prevăzută în anexa nr. 7;
    (v) rezultatul tehnic determinat pentru fiecare clasă de asigurări generale, în forma prevăzută în anexa nr. 8;
    (vi) situaţia daunelor plătite şi a rezervelor de daune avizate pentru fiecare clasă de asigurări generale în funcţie de anul de apariţie a evenimentului asigurat, în forma prevăzută în anexa nr. 9;
    (vii) evoluţia şi structura capitalului social, în forma prevăzută în anexa nr. 10;
    (viii) tranzacţiile intragrup, în forma prevăzută în anexa nr. 11;

    b) raportări semestriale:
    (i) raportările contabile în forma prevăzută de reglementările contabile în vigoare;
    (ii) calculul marjei de solvabilitate disponibile, marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă, aferente activităţii de asigurări generale şi de viaţă, în formele prevăzute în anexa nr. 3 şi, respectiv, anexa nr. 4;
    (iii) evoluţia şi structura capitalului social, în forma prevăzută în anexa nr. 10;
    (iv) tranzacţiile intragrup, în forma prevăzută în anexa nr. 11;

    c) raportări trimestriale:
    (i) tranzacţiile intragrup, în forma prevăzută în anexa nr. 11;
    (ii) tranzacţiile privind activitatea de asigurări generale, în forma prevăzută în anexa nr. 12;
    (iii) tranzacţiile privind activitatea de asigurări de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 13;
    (iv) obligaţiile asumate pentru activitatea de asigurări generale, în forma prevăzută în anexa nr. 14;
    (v) obligaţiile asumate pentru activitatea de asigurări de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 15;
    (vi) activele admise şi explicaţii privind acoperirea rezervelor tehnice brute aferente activităţii de asigurări generale, în forma prevăzută în anexa nr. 16;
    (vii) activele admise şi explicaţii privind acoperirea rezervelor tehnice brute aferente activităţii de asigurări de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 17;
    (viii) registrele speciale de evidenţă a activelor admise să acopere rezervele tehnice brute constituite pentru asigurările generale şi de viaţă, în conformitate cu prevederile Normei nr. 38/2015;
    (ix) situaţia primelor brute subscrise pentru activitatea de asigurări generale şi asigurări de viaţă pe categorii de contractanţi, respectiv persoane fizice şi juridice, în forma prevăzută în anexa nr. 18;
    (x) indicatorii privind activitatea aferentă asigurărilor agricole, în forma prevăzută în anexa nr. 19;
    (xi) activele financiare deţinute de societăţi, în forma prevăzută în anexa nr. 20;
    (xii) acceptări în reasigurare pentru activitatea de asigurări generale şi de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 21;
    (xiii) cedările în reasigurare pentru activitatea de asigurări generale şi de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 22;
    (xiv) acoperirea riscurilor de catastrofe naturale pentru asigurările generale, în forma prevăzută în anexa nr. 23;
    (xv) repartizarea primelor brute subscrise pe judeţe pentru activitatea de asigurări generale şi de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 24;
    (xvi) situaţia şi indicatorii privind activitatea aferentă asigurărilor facultative de locuinţe, în forma prevăzută în anexa nr. 25;
    (xvii) repartizarea indemnizaţiilor brute plătite pe judeţe pentru asigurări generale şi asigurări de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 26;
    (xviii) investiţiile, în forma prevăzută în anexa nr. 27;
    (xix) situaţia activelor şi pasivelor bilanţiere deţinute de asigurător, în forma prevăzută în anexa nr. 28;
    (xx) structura acţionariatului asigurătorului, în forma prevăzută în anexa nr. 29;
    (xxi) situaţia primelor brute subscrise intermediate în forma prevăzută în anexa nr. 30;

    d) raportări lunare:
    (i) determinarea coeficientului de lichiditate pentru activitatea de asigurări generale, în forma prevăzută în anexa nr. 31;
    (ii) determinarea coeficientului de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 32;
    (iii) situaţia modificării capitalurilor proprii pentru activitatea de asigurări generale, asigurări de viaţă şi activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative, în forma prevăzută în anexa nr. 33;
    (iv) răscumpărările pentru activitatea de asigurări de viaţă, în forma prevăzută în anexa nr. 34;
    (v) virarea contribuţiei la Fondul de garantare se efectuează conform Legii nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare şi a normelor emise în aplicarea acesteia, în forma prevăzută în anexa nr. 35;
    (vi) situaţia privind taxa de funcţionare, în forma prevăzută în anexa nr. 36; raportarea se transmite şi pentru luna în care volumul primelor brute încasate, respectiv taxa de funcţionare datorată, este zero;
    (vii) titlurile de stat, în forma prevăzută în anexa nr. 37;
    (viii) situaţia litigiilor aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor de judecată, în forma prevăzută în anexa nr. 38.


    (5) Asigurătorii urmăresc concordanţa dintre volumul total al primelor brute încasate, raportate lunar, şi volumul acestora, raportat trimestrial, conform anexelor nr. 12 şi 13, privind tranzacţiile efectuate pentru cele două activităţi şi raportate trimestrial.
    (6) Raportarea şi virarea sumelor datorate cu titlu de taxă de funcţionare se efectuează lunar, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.
    (7) Pentru nevirarea taxei de funcţionare, la termenul stabilit prin prezenta normă, asigurătorii sunt obligaţi să plătească majorări de întârziere, conform prevederilor art. 45 alin. (1) din Regulamentul nr. 16/2014 privind veniturile Autorităţii de Supraveghere Financiară; majorările de întârziere se evidenţiază separat pe ordinul de plată prin care se achită taxa de funcţionare.
    (8) Asigurătorii pot realiza operaţiuni de regularizare şi/sau de compensare a sumelor virate cu titlu de taxă de funcţionare, pe baza documentelor justificative, cu aprobarea prealabilă a A.S.F.; în vederea obţinerii aprobării, documentele justificative se transmit A.S.F. în termen de 5 zile calendaristice de la data constatării diferenţelor.
    (9) Situaţiile financiare anuale, raportările contabile semestriale, raportările cantitative periodice şi orice document transmis A.S.F. sunt semnate de membrii conducerii, de persoanele împuternicite în mod expres de aceştia sau de persoanele abilitate în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
    (10) Persoanele prevăzute la alin. (9) răspund de corectitudinea, de realitatea datelor prezentate şi de respectarea termenelor de prezentare a acestora, conform prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
    (11) Raportările cantitative periodice prevăzute în prezenta normă se transmit A.S.F. în format electronic în aplicaţia ASF-EWS, cu excepţia raportărilor prevăzute la alin. (4) lit. d) pct. (v) şi (vi), care se transmit numai în formă scrisă, pe suport hârtie.
    (12) Asigurătorii transmit A.S.F., în timpul anului, în orice moment, următoarele informaţii:
    a) diminuarea nivelului coeficientului de lichiditate sub limita minimă prevăzută de prezenta normă;
    b) diminuarea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea fondului de siguranţă;
    c) diminuarea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub valoarea marjei de solvabilitate minime;
    d) diminuarea valorii rezervelor tehnice brute constituite sub valoarea obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare încheiate;
    e) modificări în structura activelor admise să acopere rezervele tehnice şi a diversificării plasamentelor de orice natură, în conformitate cu prezenta normă.

    (13) Asigurătorii transmit A.S.F., în timpul anului, în termen de 5 zile lucrătoare, informaţii privind următoarele modificări referitoare la valoarea participaţiilor deţinute de asigurător la alte entităţi şi a obligaţiilor acestuia faţă de terţi:
    a) atunci când valoarea participaţiilor la o altă entitate depăşeşte pragul de 5% din capitalul social al acelei entităţi;
    b) atunci când există împrumuturi/credite la care societatea are participaţii bancare, inclusiv împrumuturi primite de la societăţile din cadrul grupului.


    ART. 44
    Raportări privind sistemul de control intern
    (1) Asigurătorii întocmesc anual un raport privind sistemul de control intern, asumat şi aprobat de membrii conducerii, care cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
    a) procedurile privind sistemul de control intern, inclusiv procedurile de raportare;
    b) activităţile de control intern desfăşurate în conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 în perioada de raportare;
    c) politica de asigurare a conformităţii aplicată de asigurător, emisă în temeiul art. 270 din Regulamentul delegat, revizuirea, frecvenţa revizuirilor şi orice alte modificări semnificative efectuate în perioada de raportare;
    d) principalele deficienţe identificate în cadrul sistemului de control intern şi măsurile de remediere;
    e) prezentarea modificărilor semnificative intervenite în sistemul de control intern în perioada respectivă, în special cele axate pe identificarea şi administrarea riscurilor.

    (2) Raportul prevăzut la alin. (1) prezintă modul de desfăşurare a sistemului de control intern atât la nivelul entităţilor cuprinse în perimetrul de consolidare al grupului din care face parte asigurătorul, precum şi la nivelul furnizorilor de servicii auxiliare sau conexe.

    ART. 45
    Raportări privind funcţia de management al riscului
    (1) Asigurătorii întocmesc anual un raport privind funcţia de management al riscului, asumat şi aprobat de membrii conducerii, care cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
    a) strategiile de management al riscului, obiectivele, procesele şi procedurile de raportare utilizate de societate pentru fiecare categorie de risc;
    b) profilul de risc şi politica de management al riscului, cu specificarea toleranţei la principalele riscuri şi limitele stabilite pentru gestionarea acestora;
    c) metodologia utilizată în evaluarea fiecărei categorii de risc, testele de stres şi rezultatele acestora, frecvenţa şi conţinutul rapoartelor interne privind analiza şi administrarea riscurilor;
    d) detalii privind politicile de investiţii, incluzând:
    (i) procedurile de identificare, monitorizare şi control al riscurilor;
    (ii) strategia privind activitatea de investiţii în funcţie de complexitatea produselor de asigurare, tehnici de evaluare a plasamentelor, randamente investiţionale, inclusiv investiţiile efectuate în instrumente derivate sau similare acestora;


    e) informaţii despre managementul intern al portofoliilor de active şi al obligaţiilor:
    (i) detalii privind administrarea activelor în corelaţie cu natura şi scadenţa obligaţiilor;
    (ii) detalii privind investiţiile realizate cu entităţi afiliate grupului;

    f) procedurile pentru alegerea partenerilor, cu specificarea detaliilor procedurilor de selectare şi monitorizare a administratorilor de fonduri şi a societăţilor de servicii de investiţii financiare;
    g) prezentarea modului de abordare şi a politicilor referitoare la produsele de asigurare, procesul de subscriere, activitatea de reasigurare şi solvabilitate;
    h) detalii referitoare la salarizarea personalului pentru stabilirea situaţiilor de acordare a primelor sau a altor stimulente salariale mari, care determină o mărire nejustificată a expunerii la risc a societăţii;
    i) planul de afaceri global pentru anul următor, care cuprinde informaţii referitoare la:
    (i) noile produse lansate;
    (ii) strategia de distribuţie a produselor;
    (iii) procesul de subscriere;
    (iv) activitatea de reasigurare;
    j) planurile elaborate pentru situaţii neprevăzute;
    k) lista deciziilor conducerii;
    l) detalii privind serviciile externalizate;
    m) modificări în organigrama societăţii şi în sistemul de delegare a responsabilităţilor faţă de cele comunicate anterior către A.S.F.;
    n) planul de activitate al funcţiei de management al riscului în perioada analizată.

    (2) Raportul prevăzut la alin. (1) prezintă condiţiile în care se desfăşoară sistemul de management al riscului atât la nivelul entităţilor cuprinse în perimetrul de consolidare al grupului din care face parte asigurătorul, cât şi la nivelul furnizorilor de servicii auxiliare sau conexe.

    ART. 46
    Raportări privind funcţia de audit intern
    Asigurătorii întocmesc anual un raport privind funcţia de audit intern, asumat de membrii conducerii şi avizat de Comitetul de Audit Intern, care să cuprindă recomandări cu privire la economicitatea, eficienţa şi eficacitatea sistemului de management al riscului şi de control intern; suplimentar, raportul anual de audit intern cuprinde şi următoarele informaţii:
    a) prezentarea planurilor de audit intern şi a motivelor care au condus la stabilirea misiunilor de audit;
    b) prezentarea misiunilor de audit intern efectuate în perioada de raportare, precum şi sinteza constatărilor şi recomandărilor semnificative rezultate din misiunile de audit intern efectuate în perioada de raportare;
    c) modul de implementare a constatărilor şi a recomandărilor rezultate din misiunile de audit intern efectuate în perioada de raportare;
    d) procedura de audit intern aplicată, revizuirea acesteia, frecvenţa revizuirilor şi a modificărilor semnificative aduse în perioada de raportare;
    e) evaluarea calitativă şi cantitativă a criteriilor stabilite la art. 271 alin. (2) lit. (a) şi (b) din Regulamentul delegat, atunci când persoanele care exercită funcţia de audit intern îşi asumă alte funcţii-cheie.


    ART. 47
    Raportări privind programul de reasigurare
    (1) Asigurătorii întocmesc anual un raport privind programul de reasigurare aferent exerciţiului financiar precedent.
    (2) Raportul prevăzut la alin. (1) este asumat şi aprobat de conducerea asigurătorului, care este deplin răspunzătoare de eficienţa programului de reasigurare utilizat în perioada de referinţă a raportului, şi cuprinde informaţii privind:
    a) strategia aprobată de membrii conducerii în exerciţiul financiar precedent şi explicaţii cu privire la adecvarea programului de reasigurare în funcţie de profilul de risc, descrierea procedurilor menite să asigure prudenţa alegerii programului de reasigurare, evitarea concentrării riscurilor cedate pe o singură piaţă şi unei singure societăţi;
    b) criteriile calitative şi cantitative care au stat la baza selectării formelor de reasigurare şi adoptării programului de reasigurare;
    c) criteriile de selectare a societăţilor, piaţa de operare, jurisdicţia aplicabilă, indicarea apartenenţei societăţilor la grupul din care face parte asigurătorul, analizarea riscului de credit al acestora;
    d) descrierea detaliată a programului de reasigurare cu referire la:

    (i) riscurile cedate;
    (ii) acumularea răspunderilor asumate prin contractele de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare;
    (iii) nivelul reţinerii proprii, pe total activitate şi pe fiecare clasă de asigurare;
    (iv) sumele cedate în reasigurare;
    (v) descrierea modului de înregistrare în evidenţele tehnice şi contabile a poliţelor acoperite de reasigurare şi a modului de gestionare a acestora;
    (vi) descrierea decontărilor realizate cu reasigurătorii conform contractelor încheiate;
    (vii) procedurile de monitorizare a daunelor apărute şi de recuperare a sumelor care sunt în sarcina societăţilor;
    e) menţionarea departamentelor şi a persoanelor care monitorizează şi răspund de îndeplinirea prevederilor contractelor de reasigurare, descrierea procedurilor de evaluare periodică a performanţelor acestora şi măsurile adoptate de membrii conducerii asigurătorului în funcţie de rezultatele evaluării;
    f) descrierea rezultatelor testelor de stres sau a scenariilor derulate de asigurător pentru evaluarea riscurilor rezultate din contractele de reasigurare;
    g) precizarea valorii sumelor derulate prin alte forme de acoperire a riscurilor care nu sunt aferente reasigurărilor tradiţionale, dacă este cazul;
    h) descrierea riscurilor de catastrofe naturale subscrise, a capacităţii contractului de reasigurare distinct pe fiecare clasă de asigurare, a calculului daunei maxime posibile şi a modului în care a fost constituită, menţinută şi eventual eliberată rezerva de catastrofă pe fiecare clasă de asigurare;
    i) rezultatele analizei comparative a programelor de reasigurare derulate în anul de referinţă al raportului şi în anul anterior acestuia;
    j) descrierea strategiei de reasigurare pentru anul în curs şi a motivelor care au condus la menţinerea unei strategii similare din anul anterior sau la o eventuală modificare a acesteia.

    (3) În urma analizării raportului de reasigurare, A.S.F. evaluează:
    a) respectarea cerinţelor de natură prudenţială;
    b) adecvarea programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului;
    c) evitarea concentrării riscurilor, transferarea efectivă a riscurilor etc.

    (4) În cazul în care A.S.F. constată că strategia de reasigurare şi programul utilizat nu corespund cerinţelor de natură prudenţială prevăzute de legislaţia în vigoare, poate dispune măsurile necesare modificării strategiei privind plasarea riscurilor în reasigurare, urmând ca asigurătorul să implementeze modificările aferente în exerciţiul financiar următor celui în care transmite raportul menţionat la alin. (1).

    ART. 48
    Raportări privind funcţia actuarială
    (1) Asigurătorii întocmesc anual un raport privind funcţia actuarială, asumat şi aprobat de membrii conducerii, care cuprinde o imagine de ansamblu a activităţilor desfăşurate de funcţia actuarială în fiecare din domeniile sale de responsabilitate în perioada de raportare, inclusiv o descriere a modului în care funcţia actuarială contribuie la implementarea eficace a sistemului de management al riscului utilizat de asigurători.
    (2) Raportul prevăzut la alin. (1) este elaborat separat pentru fiecare categorie de asigurări, având ca model anexa nr. 39, şi, în funcţie de categoria de asigurări pentru care se emite, cuprinde cel puţin următoarele elemente:
    a) raţionamentul calificat al persoanelor care deţin funcţia actuarială privind:

    (i) respectarea modului de calcul al primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice, aferente perioadei pentru care a fost emis raportul actuarial;
    (ii) adecvarea nivelului primelor de asigurare, rezervelor tehnice şi a capitalurilor proprii, incluzând prezentarea analizelor detaliate care au stat la baza fundamentării acestuia;
    b) descrierea tehnică a produselor de asigurare, incluzând:

    (i) detaliile tehnice ale produselor de asigurare practicate de către asigurător necesare efectuării calculului primelor şi rezervelor tehnice;
    (ii) prezentarea opţiunilor şi garanţiilor contractelor de asigurare;
    c) datele/tabelele statistice, tabelele de morbiditate utilizate în calculul primelor şi rezervelor tehnice pentru fiecare produs de asigurare, menţionând referinţele corespunzătoare din punctul de vedere al utilizării acestora în cadrul calculului matematic asociat pentru fiecare tarif de primă şi pentru fiecare tip de rezervă tehnică;
    d) criteriile de stabilire a primelor pentru fiecare produs de asigurare, incluzând comisioane şi cheltuieli incluse în primă, cu următoarele menţiuni:

    (i) dacă la stabilirea tarifelor de primă au fost utilizate metode de calcul actuariale/statistice, acestea sunt prezentate în mod detaliat, inclusiv definirea termenilor/factorilor luaţi în considerare;
    (ii) dacă la stabilirea tarifelor de primă nu au fost utilizate metode de calcul actuariale/statistice, atunci este prezentată o analiză detaliată privind adecvarea nivelului primelor de asigurare;
    e) structura pe tip de active a fiecărui program investiţional, randamente investiţionale, structura costurilor şi modul de calcul al preţului unităţii pentru fiecare program investiţional, pentru clasa de asigurare C3 prevăzută în secţiunea C din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015;
    f) prezentarea dobânzilor tehnice garantate pentru fiecare produs de asigurare practicat şi adecvarea lor în conformitate cu politica de investiţii a asigurătorului, incluzând prezentarea unei analize comparative între ratele dobânzilor tehnice garantate şi randamentele prezente/viitoare ale activelor admise să acopere rezervele tehnice;
    g) documentarea modului de calcul al sumelor de răscumpărare, restituiri de prime şi al sumelor asigurate reduse pentru fiecare produs de asigurare;
    h) documentarea modului de calcul al beneficiilor obţinute din investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice şi a modului în care acestea sunt distribuite contractanţilor, pentru produsele de asigurare;
    i) documentarea modului de calcul în cazul unor reduceri de prime acordate contractanţilor, pentru fiecare produs de asigurare;
    j) prezentarea detaliată a metodologiilor de calcul al rezervelor tehnice pentru fiecare tip de rezervă tehnică şi pentru fiecare tip de produs de asigurare/clasă de asigurare, inclusiv definirea termenilor/factorilor luaţi în considerare, menţionarea datelor la care aceste metodologii au fost aprobate de către membrii conducerii şi aplicate în mod consecvent; dacă sunt modificate metodologiile de calcul al rezervelor tehnice, în cadrul perioadei pentru care este elaborat raportul actuarial, atunci se prezintă inclusiv analiza care a stat la baza fundamentării adoptării acestei măsuri;
    k) documentarea modului de calcul al cheltuielilor de achiziţie reportate pentru fiecare tip de produs de asigurare;
    l) descrierea tehnică a tratatelor de reasigurare în vigoare şi prezentarea primelor cedate şi a comisioanelor din reasigurare;
    m) prezentarea detaliată a metodologiilor de calcul al rezervelor tehnice cedate în reasigurare, respectiv formulele de calcul al rezervelor tehnice nete de reasigurare pentru fiecare tip de rezervă tehnică şi pentru fiecare tip de produs de asigurare/clasă de asigurare, în conformitate cu tratatele de reasigurare în vigoare, inclusiv definirea termenilor/factorilor luaţi în considerare;
    n) descrierea tipurilor de active pe care asigurătorii le utilizează în acoperirea rezervelor tehnice, gradul de diversificare al acestora şi randamentul investiţional obţinut în perioada analizată, informaţii despre evaluarea activelor, metoda aleasă, active asupra cărora s-au creat sarcini, incluzând prezentarea unei analize referitoare la controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice brute;
    o) analiza gradului de adecvare a capitalurilor şi a solvabilităţii asigurătorului.


    ART. 49
    Termenele de transmitere
    (1) Termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la art. 43 alin. (4) lit. a) sunt următoarele:
    a) situaţiile financiare anuale prevăzute la pct. (i) se transmit în termen de 120 de zile de la data încheierii exerciţiului financiar;
    b) raportările cantitative anuale prevăzute la pct. (ii)-(ix) se transmit până la ultima zi lucrătoare a lunii martie a anului următor încheierii exerciţiului financiar.

    (2) Raportările contabile şi cantitative semestriale prevăzute la art. 43 alin. (4) lit. b) se transmit în termen de 45 de zile de la data de referinţă a raportărilor.
    (3) Termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la art. 43 alin. (4) lit. c) sunt următoarele:
    a) până în ultima zi calendaristică a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se face raportarea;
    b) eventualele rectificări la raportările aferente trimestrului IV se transmit odată cu situaţiile financiare anuale.

    (4) Termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la art. 43 alin. (4) lit. d) sunt următoarele:
    a) până în ultima zi calendaristică a lunii următoare celei pentru care se face raportarea;
    b) eventualele rectificări la raportările aferente lunii decembrie se transmit odată cu situaţiile financiare anuale.

    (5) Rapoartele întocmite şi semnate de persoanele care deţin funcţiile-cheie menţionate la art. 44-48, se transmit spre aprobare membrilor conducerii societăţii astfel:
    a) rapoartele prevăzute la art. 44-46, în termen de 60 de zile calendaristice de la încheierea exerciţiului financiar;
    b) rapoartele prevăzute la art. 47-48, în termen de 30 de zile calendaristice de la încheierea exerciţiului financiar.

    (6) În cazul în care A.S.F. solicită rapoartele menţionate la alin. (5), acestea se transmit către A.S.F., în format electronic, în următoarea zi lucrătoare de la primirea solicitării electronice.

    ART. 50
    Prevederi finale
    (1) Primele raportări transmise de asigurători, în baza prezentei norme, sunt cele aferente lunii ianuarie 2016, respectiv cele aferente trimestrului I al anului 2015.
    (2) Asigurătorii îşi determină permanent marja de solvabilitate disponibilă, marja de solvabilitate minimă şi fondul de siguranţă pe baza datelor din raportările financiare şi transmit A.S.F., anual şi semestrial, la termenul prevăzut de prezenta normă, machetele de raportare privind marja de solvabilitate disponibilă, marja de solvabilitate minimă şi fondul de siguranţă, conform specificaţiilor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4.
    (3) Asigurătorii care practică cel puţin unul dintre tipurile de asigurări prevăzute la art. 35 alin. (3) şi/sau alin. (5) transmit A.S.F. şi machetele de raportare prevăzute în anexa nr. 3.
    (4) În cadrul raportărilor prevăzute la alin. (1) -(2) pentru data de 31 decembrie a unui an, în vederea calculului echivalentului în lei al sumelor exprimate în euro se va utiliza cursul comunicat de BNR în ultima zi lucrătoare a lunii septembrie a aceluiaşi an; acest curs este menţinut până la următoarea raportare pentru data de 31 decembrie.
    (5) În ceea ce priveşte sistemul de control intern al activităţii, funcţia de managementul riscului şi de audit intern, asigurătorii vor avea în vedere atât prevederile legislaţiei naţionale, cât şi standardele internaţionale în materie.
    (6) Asigurătorii transmit A.S.F. dovada auditării sistemului informatic conform cerinţelor prevăzute în Norma nr. 6/2015 privind gestionarea riscurilor operaţionale generate de sistemele informatice utilizate de entităţile reglementate, autorizate/avizate şi/sau supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
    (7) Revizuirile ulterioare ale procedurilor şi politicilor scrise prevăzute la art. 3 alin. (3) sunt transmise spre aprobare membrilor conducerii în termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării acestora; în cazul în care A.S.F. solicită politicile scrise sau revizuirile ulterioare ale acestora, acestea se transmit către A.S.F. în următoarea zi lucrătoare de la primirea solicitării electronice.

    CAP. VI
    Dispoziţii finale
    ART. 51
    Prevederi finale
    (1) Asigurătorii comunică contractanţilor sau potenţialilor contractanţi, înainte de semnarea contractului de asigurare, informaţiile prevăzute la art. 107-109 din Legea nr. 237/2015 şi în reglementările A.S.F.
    (2) În cazul în care documentaţia prezentată potrivit prezentelor norme este incompletă sau insuficientă, A.S.F. poate solicita informaţii şi documente suplimentare, inclusiv actualizarea documentaţiei respective.
    (3) Completarea documentaţiei potrivit alin. (2) se solicită cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data încheierii termenelor specificate referitoare la depunerea documentaţiilor.
    (4) Documentaţia se transmite A.S.F. în limba română, iar în cazul documentelor redactate într-o limbă străină se transmite şi traducerea legalizată a acestora; documentele întocmite sau legalizate de o autoritate străină se supralegalizează în condiţiile prevăzute de legislaţia română.
    (5) Asigurătorii efectuează operaţiunile de asigurare şi de reasigurare de regulă în lei, iar dacă îşi asumă obligaţii de plată în monedă străină, aceste operaţiuni se efectuează în monedă străină, potrivit legii.
    (6) Anexele nr. 1-40*) fac parte integrantă din prezenta normă.
    *) Anexele nr. 1-40 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, str. Panduri nr. 1.

    (7) Nerespectarea dispoziţiilor prezentei norme se sancţionează de către A.S.F. conform prevederilor art. 163 şi 164 din Legea nr. 237/2015.

    ART. 52
    Intrarea în vigoare
    (1) Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 1 ianuarie 2016.
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă următoarele acte normative:
    a) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2001 pentru punerea în aplicare a Normelor nr. 3/2001 privind clasele de asigurări care pot fi practicate de societăţile de asigurare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 24 august 2001;
    b) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.104/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor prudenţiale privind managementul asigurătorului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 5 martie 2004;
    c) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.108/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind transferul de portofoliu între asigurători, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 3 aprilie 2006, cu modificările ulterioare;
    d) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.111/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aprobarea fuziunii ori divizării asigurătorilor, precum şi a autorizării asigurătorilor rezultaţi astfel, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 28 iunie 2006;
    e) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.113/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind coasigurarea comunitară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 28 iunie 2006;
    f) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.114/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind practicarea de către asigurători a clasei de asigurări de protecţie juridică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 28 iunie 2006;
    g) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.116/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul actuarilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 29 iunie 2006;
    h) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.119/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile minime care trebuie publicate anual de către asigurători, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 21 iulie 2006;
    i) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2008 privind abrogarea Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2007 pentru completarea Normelor privind metodologia de calcul şi evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.109/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 31 martie 2008;
    j) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul care practică asigurări generale, al marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 6 mai 2008, cu modificările şi completările ulterioare;
    k) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 4/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind metodologia de calcul al marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul care practică asigurări de viaţă, al marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 6 mai 2008, cu modificările şi completările ulterioare;
    l) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurările de credite, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 19 iunie 2008;
    m) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind forma şi conţinutul raportărilor financiare şi tehnice pe care trebuie să le întocmească societăţile de asigurare şi/sau reasigurare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
    n) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 18/2009 pentru aprobarea Normelor privind principiile de organizare a unui sistem de control intern şi management al riscurilor, precum şi organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern la asigurători/reasigurători, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 16 septembrie 2009;
    o) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 4/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind raportul actuarial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 28 februarie 2011;
    p) art. 3-9, art. 12 şi art. 16-22 din Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 11 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare;
    q) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 11 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare;
    r) art. III din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 5/2014 pentru completarea unor acte normative privind calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul/reasigurătorul, al marjei de solvabilitate minime şi al fondului de siguranţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014.




                    Preşedintele
                    Autorităţii de Supraveghere Financiară,
                    Mişu Negriţoiu

    Bucureşti, 23 decembrie 2015.
    Nr. 28.
    ANEXA 1-40

    ANEXE

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016