Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ÎNCHEIERE din 7 iulie 2022 Şedinţa publică din 7 iulie 2022
Pe rol se află judecarea acţiunii formulate de reclamanta A - S.R.L., cu sediul (...) şi cu sediul procesual ales la (...), în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, şi cu intervenientul Ministerul Finanţelor, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16, sectorul 5, având ca obiect anulare act administrativ. La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns, pentru reclamanta A - S.R.L., av. xxx, cu împuternicire avocaţială la dosar (f. 4), lipsă fiind reprezentantul pârâtului Guvernul României şi reprezentantul intervenientului Ministerul Finanţelor. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că reclamanta a transmis, prin e-mail, la data de 5.07.2022, întâmpinare la cererea de intervenţie, cu înscrisuri anexate (f. 159-203). Instanţa pune în discuţie cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanţelor. Reprezentanta reclamantei lasă la aprecierea instanţei. Practic, Ministerul Finanţelor ar avea un interes în prezenta cauză, nu pentru motivul invocat, respectiv că este iniţiatorul normelor, ci pentru alte motive. Analizând cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Finanţelor, instanţa urmează să o admită în principiu, constatând că se justifică un interes în formularea prezentei cereri, având în vedere că acest minister este iniţiatorul prevederilor legale atacate. În acelaşi timp, este principalul organ al administraţiei centrale care se ocupă de politicile fiscale. Ca urmare, pronunţarea asupra unei astfel de prevederi legale ar avea influenţă şi asupra acestei părţi. Instanţa pune în discuţie cererile în probaţiune. Reprezentanta reclamantei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Instanţa încuviinţează cererea în probaţiune cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, atât de către reclamantă, cât şi de către restul părţilor. Nemaifiind formulate alte cereri, instanţa declară închisă faza cercetării judecătoreşti şi acordă cuvântul asupra cererii de chemare în judecată. Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună anularea punctului 42 alin. (1) teza I din H.G. nr. 1/2016 în ceea ce priveşte normele de aplicare a prevederilor art. 292 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că activitatea de formare profesională este scutită de TVA, aspect stabilit şi de către legiuitorul european prin Directiva 132. Textul acestei norme era perfect legal la data elaborării Codului fiscal din anul 2013, deoarece, la acel moment, O.G. nr. 129/2000 era singurul act normativ care prevedea autorizarea furnizorilor de formare profesională. Astfel, acest text a fost preluat în anul 2016, în condiţiile în care, între timp, au avut loc mai multe modificări legislative în ceea ce priveşte autorizarea acestor societăţi care au ca obiect de activitate formarea profesională, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea societăţii reclamantei, odată cu armonizarea Directivei nr. 59/2003. Astfel, competenţa de autorizare a acestor activităţi în domeniul transporturilor rutiere aparţine de Ministerul Transporturilor, existând, în prezent Ordinului ministrului transporturilor nr. 1.212/2015 care reglementează autorizarea acestor centre de perfecţionare profesională. Obiectul cauzei nu este să se stabilească dacă societatea reclamantă este scutită sau nu de TVA, deoarece, în practică, toate aceste societăţi sunt scutite de plata TVA, însă societatea doreşte să funcţioneze legal. Până în prezent, timp de 16 ani, societatea a deţinut atât autorizaţia prevăzută de O.G. nr. 129/2000, cât şi pe cea prevăzută de Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.212/2015. Chiar dacă problema s-a născut odată cu refuzul eliberării autorizaţiei, în anul 2021, această problemă legislativă nu poate să aibă drept consecinţă sancţionarea societăţilor din domeniu, de a nu fi scutite de TVA, în condiţiile în care activitatea desfăşurată de astfel de societăţi este o activitate serioasă. A făcut referire la şoferi de autocamioane, de tir, dar sunt operatori de transport care au profesii serioase. De asemenea, a făcut referire şi la alte activităţi reglementate de O.G. nr. 129/2000, respectiv lucrător de creşterea animalelor, stilist în unghii false, activităţi minore şi care, totuşi, sunt scutite de la plata TVA. Activitatea societăţii reclamante este una serioasă, se desfăşoară în centre de perfecţionare, are 42 de puncte de lucru cu condiţii specifice. Numai pentru motivul că există un alt act normativ care reglementează autorizaţia societăţii, potrivit normelor, nu ar beneficia de scutire de TVA, deşi Codul fiscal prevede, în mod clar, că activitatea de formare profesională este scutită de plata TVA. Astfel, din punct de vedere legislativ, normele nu pot să restrângă, să facă discriminări în acest sens. În ceea ce priveşte apărarea Guvernului României şi a Ministerului Finanţelor, reprezentanta reclamantei face referire la acea decizie care nu are tangenţă cu problema invocată, deoarece interpretarea Curţii de Justiţie, în ceea ce priveşte trimiterea preliminară, se referea la interpretarea noţiunii de învăţământ şi unitate de învăţământ care s-a constatat că nu este aplicabilă pentru şcolile de şoferi. Dar, potrivit art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, privind reglementarea acestei trimiteri preliminare, nu pot fi extinse aceste prevederi şi la noţiunea de formare profesională, şi la activitatea societăţii reclamante. Esenţa principală, în această problemă, este că şcolile de şoferi nu asigură o profesie în sine, ci un carnet de şofer care nu determină o profesie în sine. În schimb, Ordinul nr. 1.212/2015 al ministrului transporturilor acordă o profesie separată. Şi legiuitorul european dorea să faciliteze anumite activităţi pentru societăţi şi pentru populaţie, pentru a fi o pregătire profesională accesibilă din punctul de vedere al costurilor. A făcut anumite verificări pe lista centrelor de perfecţionare autorizate pe site-ul Ministerului Transporturilor şi a constatat că toate societăţile sunt scutite de TVA, în fapt. Deci, se aplică Codul fiscal şi s-a anulat TVA. Şi societatea reclamantă a fost scutită de TVA timp de 16 ani. Societatea reclamantă a atacat inclusiv Ordinul ministrului transporturilor nr. 12.000/2015 şi a rezolvat problema privind incompatibilitatea, deoarece reprezentanţii societăţii sunt profesionişti la nivel înalt, inclusiv în materia transporturilor, şi doresc să beneficieze de această scutire de TVA şi pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Transporturilor. Reprezentanta societăţii reclamante este de părere că problema din speţă este certă şi nu sunt apărări concrete şi adecvate din partea Guvernului României. În concluzie, reprezentanta reclamantei solicită admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită acordarea unui termen de pronunţare pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise. CURTEA, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze şi să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va amâna pronunţarea la data de 21 iulie 2022, cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârii urmând a se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. PENTRU ACESTE MOTIVE, În numele legii, DISPUNE: Amână pronunţarea în cauză la data de 21 iulie 2022. Pronunţată în şedinţa publică din 7 iulie 2022.
Preşedinte, XXX Grefier, xxx
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email