Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 3.887/2/2020
Curtea constituită din:
Preşedinte: X
Judecător: X
Judecător: X
Grefier: X
Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de către reclamanţii X şi X, în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, având ca obiect „anulare act administrativ - Ordinul nr. 4.659.202/22.07.2020“.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanţii X personal şi X, prin reprezentant convenţional avocat X, în baza împuternicirii avocaţiale seria X (depusă la fila 13 din dosar) şi pârâtul DSU prin reprezentant convenţional consilier juridic X, în baza împuternicirii nr. X, depusă în şedinţă publică (fila 194 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:
- stadiul procesual: primul termen de judecată în fond;
– procedura de citare este legal îndeplinită, părţile fiind citate potrivit dispoziţiilor privind citarea în procesele urgente conform art. 163, art. 154 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 310/2018, cu ataşarea dovezilor la dosar;
– prin rezoluţia judecătorului cauzei, de fixare a prezentului termen de judecată, s-a reţinut în sarcina ambilor reclamanţi obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 300 lei, în solidar, în completare faţă de taxa deja achitată, în temeiul art. 16 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din OUG nr. 80/2013, pentru capătul de cerere în pretenţii, sub sancţiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, obligaţie neîndeplinită; totodată, aceştia au fost citaţi cu menţiunea de a asigura confidenţialitatea datelor cu caracter personal ce rezultă din documentaţia administrativă comunicată şi să nu permită divulgarea acestora;
– la data de 31.07.2020, prin compartimentul registratură, pârâtul a transmis prin fax la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar (filele 96-102 din dosar), la care a ataşat documentaţia administrativă, într-un singur exemplar (filele 103-187 din dosar);
– la data de 3.08.2020, prin compartimentul registratură, reclamanţii au transmis, prin e-mail, la dosarul cauzei un înscris privind „motivarea capătului de cerere nr. 4“ (filele 188-191, vol. I din dosar).
Curtea ia act de documentaţia transmisă, de întâmpinarea depusă de către pârât la care acesta a ataşat înscrisuri. Totodată, ia act de faptul că la data de 3.08.2020, la ora 9.10, a fost recepţionată de către compartimentul registratură o cerere formulată de către ambii reclamanţi, transmisă prin e-mail.
În prealabil, Curtea procedează la verificarea identităţii reclamantului persoană fizică, faţă de dispoziţiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform actului de identitate prezentat, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de şedinţă.
Curtea constată că este depusă împuternicirea avocaţială la fila 13 din dosar, de către apărător, pentru reprezentarea reclamantei X şi, la acest termen de judecată, ia act că s-a depus împuternicire din partea consilierului juridic al pârâtului.
La interpelarea Curţii, privind locul comunicării hotărârii ce se va pronunţa, avocatul reclamanţilor precizează că lui, personal, să i se comunice la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată, anume în satul X, comuna X, iar pentru persoana juridică la sediul unităţii administrativ-teritoriale din comuna X.
La interpelarea Curţii dacă poate depune la dosarul cauzei exemplarul original al întâmpinării transmise la dosarul cauzei, consilierul juridic al pârâtului răspunde în sens negativ.
Curtea pune în vedere acestuia să semneze întâmpinarea transmisă în format electronic la dosarul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. e) şi al art. 268 din Codul de procedură civilă.
Consilierul juridic al pârâtului, care a şi întocmit întâmpinarea, o semnează personal în şedinţă publică, pe fila 27 din dosarul instanţei, la finalul întâmpinării, Curtea luând act că s-a complinit această cerinţă a actului procedural al întâmpinării.
În continuare, Curtea pune în vedere avocatului reclamanţilor să arate dacă poate depune în şedinţă publică, în original, cererea completatoare, prin care acesta a motivat completarea capătului 4 din acţiune. Acesta răspunde în sens negativ, arătând, totodată, că va renunţa la acest capăt de cerere.
La interpelarea Curţii, dacă poate semna cererea care există la dosar, pentru a complini lipsa semnăturii, avocatul reclamanţilor răspunde în sens afirmativ. În continuare, acesta procedează la semnarea olografă a înscrisului, reprezentând cererea înregistrată în 3 august 2020 privind motivarea capătului de cerere nr. 4, în şedinţă publică, aplicând şi ştampila cabinetului de avocatură, faţă de dispoziţiile art. 148 din Codul de procedură civilă.
În continuare, avocatul reclamanţilor depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în completare, reţinută de Curte în sarcina solidară a ambilor reclamanţi, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din OUG nr. 80/2013.
La interpelarea Curţii, cu privire la înscrisurile ataşate întâmpinării, comunicate la data de 31 iulie 2020, dacă acestea reprezintă toată documentaţia administrativă care a fundamentat ordinul atacat în prezenta cauză, consilierul juridic al pârâtului răspunde în sens afirmativ.
Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtului să arate dacă are aceste înscrisuri în original.
Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, arată că înscrisurile care dovedesc desfăşurarea anchetelor epidemiologice nu sunt deţinute de către departament decât în copie. Ele au fost comunicate de către DSP X, care la rândul său are fişele medicale ale pacienţilor de la diverse spitale unde aceştia au fost internaţi. Cu privire la Hotărârea CJ X care a fundamentat ordinul şi despre propunerea făcută de către X, arată că ele pot fi certificate pentru conformitate.
Curtea reţine că s-a făcut acest lucru prin menţiunea „transmis prin mail“ însoţită de semnătură, suficientă, şi acordă cuvântul părţilor asupra competenţei instanţei.
Avocatul reclamanţilor apreciază potrivit dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 136/2020 că Curtea de Apel Bucureşti are competenţă generală, materială şi teritorială exclusivă în soluţionarea cauzei.
Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, consideră că instanţa este competentă material şi teritorial pentru a soluţiona prezenta cerere.
În verificarea competenţei, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată cu părţile legal citate şi reprezentate, Curtea se declară competentă general, material şi teritorial să soluţioneze acţiunea introductivă formulată de către reclamanţi şi înregistrată în data de 29.07.2020, reţinând în acest sens incidenţa art. 15 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 136/2020.
Cu privire la cererea depusă la dosarul cauzei în data de 3 august 2020, avocatul reclamanţilor arată că a formulat în scris o cerere de renunţare, pe care o depune la dosarul cauzei, şi, în acelaşi timp, arată că înţelege să îşi mărească pretenţiile din capătul 2 de cerere, de la 500.000 euro la 4.000.000 euro.
La interpelarea Curţii dacă a comunicat şi reprezentantului părţii adverse un exemplar, spre a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia, avocatul reclamanţilor răspunde în sens negativ.
Consilierul juridic al pârâtului arată că a luat cunoştinţă despre faptul că reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată anterior începerii şedinţei de judecată, de la dosarul cauzei, dar nu i s-a comunicat acest aspect. Mai reţine acesta că s-a timbrat de către părţile reclamante capătul 2 de cerere şi, ca urmare, nu va mai invoca excepţia netimbrării.
Curtea pune la dispoziţia consilierului juridic al pârâtului această cerere, spre a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia.
Acesta reţine că nu există dovezi depuse de către reclamanţi în susţinerea majorării cuantumului.
Curtea reţine din conţinutul cererii că reclamanţii au înţeles să renunţe la capătul 3 de cerere din cererea introductivă şi la capătul 4 din completarea depusă astăzi şi, de asemenea, că au solicitat modificarea şi completarea capătului 2 de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000.000 euro cu titlu de daune morale către UAT, şi nu 500.000 euro, cum s-a solicitat iniţial.
Curtea pune în discuţie avocatului reclamantei X dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în raport cu care renunţarea la judecată nu se poate face de către reprezentant decât în baza unui mandat special.
Avocatul reclamantei arată că nu are un mandat scris din partea UAT cu care se află într-o coparticipare procesuală activă să renunţe la aceste capete de cerere. Personal arată că a avut o discuţie cu reprezentantul legal al UAT, el personal a făcut această renunţare, cererea de chemare în judecată este formulată de către el în baza mandatului dat de către primar, urmând ca instanţa să aprecieze.
Curtea pune în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 81 din Codul de procedură civilă şi acordă cuvântul consilierului juridic al pârâtului pe acest aspect, dată fiind lipsa mandatului special.
Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, arată că, într-adevăr, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, reclamantul trebuia să facă dovada unui mandat special. Prin urmare, nefăcând această dovadă, solicită Curţii să dispună măsurile necesare.
La interpelarea Curţii dacă apreciază că are un mandat suficient dat de către UAT pentru această renunţare, avocatul răspunde în sens afirmativ, arătând că este de notorietate publică faptul că primarul comunei l-a mandatat pentru tot ce se va întâmpla la instanţa de judecată.
Curtea reţine că limitele acordate de către UAT prin împuternicirea avocaţială aflată la fila 13 din dosar privesc formularea acţiunii în anularea ordinului şi reprezentarea la Curtea de Apel Bucureşti. Totodată, reţine din susţinerea avocatului că acesta are mandat din partea UAT.
La interpelarea Curţii dacă aceste susţineri îi permit să completeze limitele acordate în a acţiona din împuternicirea avocaţială (ca formă scrisă a contractului de asistenţă juridică) în sensul susţinut al puterii de a renunţa la judecată, avocatul răspunde în sens afirmativ.
În continuare, Curtea îi pune acestuia la dispoziţie dosarul, iar acesta procedează la completarea în şedinţă publică a împuternicirii avocaţiale cu menţiunea că renunţă la capetele 3 şi 4 de cerere.
Consilierul juridic al pârâtului solicită Curţii să ia act de renunţare, dat fiind că s-a completat împuternicirea avocaţială cu posibilitatea renunţării.
Curtea reţine că renunţarea la judecată învederată la acest termen vizează inclusiv cererea completatoare depusă la acest termen, rămânând învestită cu capetele de cerere 1 şi 2: anularea actului şi despăgubirile solicitate.
Curtea, faţă de completarea mandatului avocaţial de la fila 13 din dosarul cauzei în care limitele apărătorului prezent în sala de judecată sunt acordate şi în vederea renunţării reclamantului UAT X la capătul 3 din cererea introductivă şi capătul 4 din cererea completatoare, observând şi prevederile art. 81 din Codul de procedură civilă coroborat cu dispoziţiile art. 85 şi art. 85 alin. (3) din Codul de procedură civilă, constată existenţa mandatului special acordat reprezentantului din partea UAT de renunţare la cele două capete de cerere.
Curtea pune în discuţie cererea de renunţare la capătul de cerere nr. 4 din cererea din data de 3 august 2020, în completare faţă de dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă.
Consilierul juridic al pârâtului solicită Curţii să ia act de renunţarea la capătul 4 de cerere.
Faţă de dispoziţiile art. 406 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. 406 alin. (4) din Codul de procedură civilă, având în vedere şi poziţia pârâtului exprimată în şedinţa publică faţă de cererea de renunţare prin reprezentant, Curtea ia act de renunţarea reclamanţilor la capătul 3 din cererea introductivă şi la cererea completatoare înregistrată în 3 august 2020 cu privire la pretenţiile deduse judecăţii prin aceste petite.
Curtea rămâne învestită cu petitele 1 şi 2 din cererea principală: anularea actului administrativ indicat în acţiune şi obligarea intimatei la despăgubiri.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii completatoare ce vizează majorarea pretenţiilor de la suma de 500.000 euro la suma de 4.000.000 euro cu titlu de daune, faţă de dispoziţiile art. 204 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă.
Avocatul reclamanţilor solicită să se ia act de această cerere în completare.
Consilierul juridic al pârâtului arată că reclamanţii au depus o simplă cerere fără a depune documente justificative care să dovedească această majorare.
Avocatul reclamanţilor arată că nu a avut la îndemână înscrisuri nici când a stabilit iniţial suma de 500.000 euro şi nici acum nu are, întrucât izvorul juridic al acestei propuneri de a se acorda aceste daune morale/daune interese/prejudicii pentru locuitorii comunei X se găseau în dosarul administrativ care i-a fost trimis în ziua vineri de către instanţă. Aşadar, înscrisurile care există în dosar sunt cele care au fundamentat pretenţiile.
Consilierul juridic al pârâtului lasă la aprecierea instanţei majorarea pretenţiilor.
Curtea, în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este învestită în privinţa petitului 2, astfel cum au fost majorate pretenţiile prin cererea depusă astăzi.
La interpelarea Curţii dacă mai sunt alte cereri sau chestiuni prealabile de discutat, consilierul juridic al pârâtului doreşte să cunoască dacă chitanţa depusă la începutul şedinţei de judecată de către domnul avocat reprezintă taxa judiciară de timbru pentru capătul 2 de cerere; dacă obligaţia de plată a taxei a fost îndeplinită, acesta arată că înţelege să renunţe la excepţia netimbrării.
Curtea reţine că la fila nr. 14 există dovada de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 lei, aferentă acţiunii în anulare, iar pentru capătul 2 de cerere s-a achitat în solidar suma de 300 lei.
Curtea se constată legal învestită, aceasta fiind o condiţie extrinsecă a actului de procedură sub aspectul capetelor de cerere 1 şi 2, dovezile de achitare a taxei de timbru fiind depuse la dosarul cauzei, şi faţă de dispoziţiile art. 16 lit. a) şi b) din OUG nr. 80/2013 cererea de chemare în judecată este legal timbrată.
La interpelarea Curţii dacă mai sunt alte chestiuni de discutat, reprezentanţii ambelor părţi răspund în sens negativ, avocatul reclamanţilor arătând că îi sunt cunoscute actele şi lucrările dosarului, date fiind data transmiterii şi modalitatea de comunicare.
Nemaifiind cereri prealabile de invocat şi excepţii de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Avocatul reclamanţilor, având cuvântul, arată că a solicitat prin cererea de chemare în judecată admiterea probei cu înscrisuri, ca fiind pertinente şi utile soluţionării cauzei, şi a interogatoriului care urma să fie luat pârâtului, pe care l-a depus şi conţine 7 întrebări.
Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri. În ceea ce priveşte probele solicitate de către reclamanţi, nu se opune asupra administrării probei cu înscrisuri, dar se opune administrării probei cu interogatoriu, motivat de faptul că nu există aspecte personale care ar rezulta din interogatoriul propus şi care să fie utile cauzei. Apreciază că proba cu înscrisuri este suficientă.
Curtea încuviinţează pentru toate părţile proba cu înscrisurile depuse în dosar, pentru partea pârâtă documentaţia administrativă ce a stat la baza ordinului atacat în cauză, acestea fiind admisibile, pertinente, concludente şi utile dezlegării cauzei, şi le încuviinţează raportat la dispoziţiile art. 255 - 258 din Codul de procedură civilă. Faţă de dispoziţiile art. 260 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri o constată deja administrată la dosar.
Deliberând şi asupra probei cu interogatoriul, solicitată a fi administrată de către reclamanţi, Curtea, observând setul de întrebări formulat de către reclamanţi, raportat şi la dispoziţiile art. 351 din Codul de procedură civilă, privind administrarea acestei probe, constată că documentaţia administrativă înaintată de către pârât este suficientă pentru dezlegarea cauzei şi respinge această probă, în considerarea, în primul rând, a documentaţiei administrative, care fundamentează actul administrativ cercetat în cauză, apreciind-o ca fiind suficientă pentru soluţionarea procesului. Totodată, apreciază că mijlocul de probă propus de către reclamanţi, prin conţinutul întrebărilor formulate (nr. 7 şi nr. 1-5), raportat la poziţia procesuală a intimatei, şi înscrisurile înaintate nu sunt pertinente să dezlege cauza.
Avocatul reclamanţilor depune la dosarul cauzei trei buletine de analize medicale din 22.07.2020 din care rezultă că trei persoane dintre cele vizate (pacientul zero şi următorii doi) sunt negativate, fiind vindecate.
Consilierul juridic al pârâtului confirmă că anterior începerii şedinţei de judecată i-au fost comunicate aceste înscrisuri.
Curtea, în temeiul art. 394 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nefiind închise dezbaterile, primeşte înscrisurile pe care le va administra în cauză, reţinând caracterul admisibil al acestora, pertinenţa, concludenţa, utilitatea probei faţă de actul administrativ atacat şi starea de fapt care se urmăreşte a se dovedi prin înscrisurile depuse la prezentul termen de judecată.
La interpelarea Curţii dacă mai sunt alte probe de care înţeleg să se prevaleze, părţile, prin reprezentanţii lor convenţionali, având pe rând cuvântul, răspund în sens negativ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile pe fondul cauzei şi acordă cuvântul părţilor, limitat faţă de dispoziţiile art. 216 alin. (4) din Codul de procedură civilă la un timp de 15 minute pentru fiecare parte, anunţat în prealabil.
Avocatul reclamanţilor, având cuvântul, solicită anularea ordinului emis de către pârât, datorită unei situaţii de fapt întâlnite la momentul la care a fost emis şi s-a dispus carantinarea zonală a comunei X din judeţul X.
Primarul comunei a aflat de această măsură din mai multe discuţii pe care le-a avut cu diverse persoane, membrii în comisia judeţeană pentru situaţii de urgenţă, precum şi cu preşedintele consiliului judeţean. Tot în acea zi DSP a formulat cererea pentru instituirea carantinei zonale şi s-a cerut şi avizul de la INSP care să stea la baza emiterii acestui ordin care permite DSU, prin reprezentant legal sau persoană împuternicită, să acţioneze. Situaţia a fost alta, pentru că, după comunicarea înscrisurilor cu documente medicale pentru fiecare persoană în parte, a reieşit că sub nicio formă la momentul când s-a instituit carantina nu erau cele 15 persoane infectate pe teritoriul administrativ al comunei X, în satul X. În continuare, face trimitere la prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 136/2020 şi arată că nu s-a făcut nicio evaluare de către DSP X, care a şi recunoscut prin propunerea făcută la CJSU că are personal suficient, fiind imposibil a se deplasa în comuna X pentru a face evaluările epidemiologice. Tot Legea prevede că măsurile vor fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat, limitate în timp şi aplicate în mod nediscriminatoriu. În speţă, situaţia a fost cu totul alta şi nu doreşte să facă critici privind legalitatea actului, ci doar pe temeinicia ordinului de instituire a carantinei. Ca urmare a verificării actelor şi înscrisurilor dosarului a constatat că nu sunt 15 persoane care au fost depistate pozitiv cu COVID-19, ci 14. Astfel, în perioada 7.07.2020-22.07.2020, înainte de emiterea ordinului, infecţia a debutat la un număr de 9 persoane, 4 persoane până la data de 8.07.2020 şi o persoană după data de 22.07.2020, deci în total fiind 14 persoane. La momentul emiterii ordinului şi publicării în Monitorul Oficial, un număr de 7 persoane erau internate în spital, 4 persoane asimptomatice se aflau la domiciliu, 3 persoane se aflau în izolare în alte localităţi. După 22.07.2020, nu s-a răspândit virusul la alte persoane în satul X, iar primul infectat, dl X, dascălul despre care face vorbire în întâmpinare şi pârâtul, preotul şi soţia acestuia au fost depistaţi negativ potrivit documentelor medicale depuse astăzi la dosarul cauzei. Or, în 22.07.2020, la ora 22.00, ordinul a intrat în vigoare. Tot în această perioadă, o persoană depistată era plecată deja de trei săptămâni la X, anume X.
În continuare face referire şi la alte persoane şi urmează să depună la dosarul cauzei concluzii scrise.
La momentul intrării în vigoare a ordinului emis de către pârât, pe raza satului X se aflau doar două persoane asimptomatice în izolare la domiciliu.
Or, aplicând formula privind rata de transmitere a bolii în comunitate şi înmulţind două persoane care erau prezente la domiciliu în izolare cu 1.000 şi împărţit la 2.300 de persoane care au fost izolate, rezultă procentul de 0,69 la mia de locuitori, deci cu mult sub 3% cât este pragul care a fost recomandat de către INSP. Există la dosarul cauzei pentru fiecare persoană date şi nu se impunea instituirea carantinei în satul X, aşa cum a dispus pârâtul.
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei există un tabel şi rezultă că satul x se află la poziţia 8 cu 15 persoane comunicate şi cu o rată la 1.000 de locuitori de 5,14.
Or, la locul 1, în 22.07.2020, cea mai infectată localitate din România a fost o comună din judeţul X cu 49 de cazuri şi o rată la 1.000 de locuitori de 20,77 şi care nu a intrat în carantină. La fel, se face trimitere şi la situaţia oraşului X. Apreciază că sub nicio formă nu se impunea emiterea acestui ordin de instituire a carantinei în această comună, în acest sat în care s-au blocat peste 2.000 de oameni. În continuare, avocatul reclamanţilor face referire şi la situaţia localităţii X din judeţul X, care a intrat în carantină în aceeaşi zi, dar la ora 17.00. Or, această localitate, precum şi comuna X din judeţul X nu se regăsesc în acest tabel care este unic pentru ziua respectivă.
Cetăţenii din X au fost grav afectaţi, prin pierderea locurilor de muncă.
Partea adversă susţine că în dovedirea prejudiciului trebuie prezentate contracte, dar situaţia nu se putea negocia cu patronii din zona X. Dimineaţa ei nu puteau să iasă din comună pentru că li se solicitau adeverinţe de la serviciu, or, nu aveau timp când anume să le ia. Măsura a fost deosebit de abuzivă; ea era necesară dacă într-adevăr se constatau dinamica epidemiologică şi modul de transmitere în comunitate. Prin acţiunea formulată şi prin soluţia pe care o va da instanţa trebuie să conducă la stoparea şi la nivelul altor localităţi a acestor carantinări, astfel încât mai întâi să se ia măsuri eficiente cu izolarea persoanelor, nu să se blocheze persoane sănătoase etc.
În concluzie, apreciază că nu a fost nici legal, nici moral şi nici corect să se instituie această carantină la comuna X. În concluzie, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, anularea ordinului contestat emis de către pârât şi obligarea acestuia la plata sumei de 4 milioane de euro cu titlu de despăgubiri, potrivit legii, sumă care va intra în contul Primăriei X şi prin organul deliberativ, prin rectificare de buget; toate persoanele care au fost păgubite vor primi aceste sume de bani în funcţie de fiecare caz în parte, pentru că toţi au suferit.
Curtea, în temeiul rolului activ, pune în discuţia avocatului reclamanţilor capătul de cerere nr. 2, spre a preciza daunele morale/daune-interese, şi care este titlul cu care cere suma de 4.000.000 euro.
Avocatul reclamanţilor arată că solicită daune morale şi daune-interese însemnând prejudicii materiale concrete, direct create prin acest ordin, multe raporturi de muncă fiind stinse în această perioadă. Oamenii care au fost angajaţi nu au mai fost primiţi, fiind dintr-o zonă carantinată. Daunele sunt combinate în sensul că solicită 2 milioane de euro pentru daune morale şi 2 milioane pentru daune materiale, urmând ca în cazul unei soluţii favorabile, consiliul local al comunei să analizeze fiecare caz în parte şi fiecare familie spre a fi despăgubite.
Curtea reţine că reclamanţii solicită 2 milioane de euro cu titlu de daune materiale şi 2 milioane de euro cu titlu de daune morale, solicitări precizate în temeiul art. 22 alin. (5) din Codul de procedură civilă.
Avocatul reclamanţilor arată, în finalul pledoariei sale, că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată, neavând vreo pretenţie sub aspectul cheltuielilor procesului. Reclamantul personal a avut de suferit şi doreşte doar să fie acordate daunele astfel cum au fost solicitate.
Curtea, în temeiul art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 453 din Codul de procedură civilă, ia act că nu se solicită cheltuieli ale procesului din partea ambilor reclamanţi.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâtului în combaterea acţiunii completate, formulată de către reclamanţii din proces.
Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea acţiunii, a ambelor capete de cerere. Legea nr. 136/2020 reglementează mai multe noţiuni, printre care: carantina persoanelor şi carantina zonală. Aceste două instituţii se aplică în condiţii distincte. În cazul de faţă, ordinul şefului DSU a fost pentru instituirea unei carantine zonale în satul X din comuna X. În cererea de chemare în judecată s-a susţinut faptul că această carantină nu s-ar fi instituit în sat, ci s-ar fi instituit în comună. Carantina zonală este o măsură de prevenire a transmiterii unei boli infecto-contagioase - în speţă, infecţia cu SARS-CoV-2, prin care se dispune separarea persoanelor şi a activităţilor, inclusiv circulaţia dintr-un anumit perimetru către un alt perimetru, tocmai pentru a se limita răspândirea transmiterii acestei boli. Există la dosarul cauzei adresa de care a amintit şi reprezentantul părţilor adverse, emisă de INSP (care are o anexă), ce a fost transmisă către toate direcţiile de sănătate publică. În această anexă se menţionau care sunt localităţile la nivel naţional cu rata de incidenţă. Pe penultima coloană sunt trecute numărul de cazuri, iar pe ultima coloană rata de incidenţă. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.309/2020 care vine să stabilească norme metodologice de aplicare a Legii nr. 136/2020 stabileşte criteriile pe baza cărora se instituie carantina zonală.
Cu privire la faptul că nu s-au carantinat celelalte localităţi, consilierul juridic susţine că pe baza acestor criterii INSP recomanda direcţiilor de sănătate publică să realizeze o evaluare de risc. Evaluarea de risc implică respectarea acelor criterii menţionate în Ordinul nr. 1.309/2020, şi anume: rata de incidenţă în ultimele 14 zile, media de vârstă a populaţiei, gradul de transmisibilitate al virusului, existenţa unui medic de familie pe teritoriul respectiv, existenţa unor poliţişti, atingerea ratei de 3 la 1.000 de locuitori; acesta a fost motivul pentru care în celelalte localităţi DSP nu a instituit carantina.
În satul X au fost atinse criteriile menţionate de Ordinul nr. 1.309, motiv pentru care s-a propus instituirea acestei carantine zonale, iar această propunere a DSP a fost avizată de către INSP - Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile. Cu privire la numărul de persoane şi susţinerea reclamanţilor că nu ar fi fost 15, ci mai puţine, consilierul juridic solicită Curţii să constate că există la dosarul cauzei înscrisuri medicale din care rezultă că s-au efectuat anchete epidemiologice pentru un număr de 15 persoane în perioada 7-20 iulie 2020. Cu privire la rezultatul doamnei X, acesta a venit în data de 22.07.2020, în condiţiile în care aceasta a fost confirmată în data de 7 sau 8 iulie 2020, aşadar, este firesc să fie declarată vindecată pentru faptul că au trecut 14 zile.
Ca atare, aceste înscrisuri sunt nerelevante. În legătură cu susţinerile conform cărora persoanele au suferit un prejudiciu, este adevărat că este un stres suplimentar pentru persoanele aflate într-o atare situaţie, dar, aşa cum a precizat, măsura a fost necesară pentru a proteja populaţia din zonă şi pentru a proteja populaţia din zonele alăturate.
Măsura nu a fost abuzivă, fiind luată cu respectarea tuturor prevederilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 136/2020; au existat Hotărârea comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă nr. 40, propunerea DSP, avizul DSP şi au fost respectate criteriile prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii pentru instituirea acestei măsuri. Referitor la faptul că persoanele din zona respectivă nu se puteau deplasa la serviciu, consilierul juridic al pârâtului solicită Curţii să constate că în ordinul contestat există la art. 3 excepţii de la intrarea în şi din localitate, iar una dintre acestea prevede posibilitatea care s-a dat persoanelor de a se deplasa pentru munci agricole, activităţi economice ş.a.m.d. pe baza unei legitimaţii sau adeverinţe de la locul de muncă.
În ceea ce priveşte prejudiciul, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu se face dovada niciunui prejudiciu care ar justifica acordarea unor daune morale şi daune-interese. Lipsa unui prejudiciu dovedit face netemeinică şi nelegală această susţinere. Simplele afirmaţii cum că persoanele au suferit anumite prejudicii nu sunt suficiente.
Mai mult decât atât, daunele-interese se dispun în baza unui contract comercial sau a unui contract civil care atrage la rândul lui nişte penalităţi, nefiind sub incidenţa dreptului administrativ. Cu privire la interesul legitim al UAT de a înainta prezenta acţiune, face trimitere la Decizia nr. 8/2020 pronunţată într-un RIL de către Î.C.C.J., care a reţinut că pentru a justifica un interes public trebuie mai întâi să se justifice un interes privat. Or, reclamanta UAT nu face dovada unui interes privat prin prezenta acţiune.
Ca atare, se impune respingerea ambelor capete de cerere ale cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate şi nelegale.
Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtului să precizeze, raportat la susţinerile făcute în adresa INS la care a făcut referire, privind realizarea evaluării de risc, în ce modalitate au fost atinse criteriile cu privire situaţia satului X.
Consilierul juridic al pârâtului arată că aceste criterii sunt menţionate în adresa DSP. Pe lângă această adresă a INSP, există la dosarul cauzei o adresă de la Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă în care se ataşează criterii utilizate în evaluarea riscului epidemiologic în vederea instituirii carantinei zonale. Aceste criterii se regăsesc şi în Ordinul nr. 1.309/2020, iar referitor la criteriile avute în vedere de DSP Prahova, acestea rezultă din Adresa nr. 32.277/21.07.2020. Mai sunt şi alte criterii, şi anume: în localitate există doi medici de familie, există magazine pentru asigurarea hranei, poliţişti locali, şi ele se regăsesc în Ordinul nr. 1.309/2020.
Avocatul reclamanţilor, având un scurt cuvânt, în replică, apreciază cu privire la acea propunere de la DSP X, că ea a fost făcută ca urmare a unei anchete epidemiologice efectuate de către una dintre doctoriţele din comuna X. În ultimele 14 zile, el a discutat cu primarul şi cu alte persoane şi nu a fost nimeni de la DSP X. Or, cum îşi explică consilierul juridic că localitatea X care a fost izolată în aceeaşi zi cu comuna X în data de 1 august 2020 a primit ordin de ieşire din izolare, nemaifiind carantinată, deşi perioada expira în 5 august 2020, la fel ca pentru comuna X.
Curtea a adresat întrebarea unui membru al completului de judecată (dna judecător X) şi consilierului juridic al pârâtului, faţă de dispoziţiile art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi, considerând necesar, a dat cuvântul şi părţii adverse, reprezentantului reclamanţilor cu privire la acel aspect.
Faţă de dispoziţiile art. 394 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiind lămurite aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.
Reprezentanţii convenţionali ai ambelor părţi depun la dosarul cauzei concluzii scrise.
La solicitarea părţilor privind modalitatea de punere la dispoziţie a soluţiei ce se va pronunţa, Curtea arată că urmează să aprecieze dacă se va face pronunţarea în şedinţă publică sau soluţia se va pune la dispoziţia părţilor prin grija grefei instanţei, în condiţiile art. 396 alin. (2) raportat la art. 402 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
în temeiul art. 15 alin. (17) din Legea nr. 136/2020, având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea la data de 4.08.2020,
DISPUNE:
Amână pronunţarea la data de 4.08.2020.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3.08.2020.
PREŞEDINTE,
X
Judecător,
X
Judecător,
X
Grefier,
X
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
