Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ÎNCHEIERE din 19 iunie 2012 privind soluţionarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011
EMITENT: CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECŢIA A IX A CIVILĂ SI PT. CAUZE PRIVIND PROP. INTELECTUALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 13 august 2013
Dosar Nr. 9.859/2/2011
Curtea constituită din:
Preşedinte - Melania Stanciu
Judecător - Bianca Antoaneta Scrob
Grefier - Mihaela Lăcătuşu
Pe rol se află judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011 emise de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, prin avocat Dimofte Gabriela, cu împuternicire avocaţială seria GL nr. 013110/2012, şi apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, prin avocat Andreea Strătulă şi prin avocat R. Bîrlog, fără împuternicire avocaţială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Apărătorul apelantei UPFR arată că la data de 10 aprilie 2012 apelanta ADPFR a depus înscrisuri şi solicită ca această parte să precizeze dacă reprezintă o prelucrare a playlisturilor din 2010 sau din anul 2011.
Apărătorul apelantei ADPFR precizează că înscrisurile depuse la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012 reprezintă o prelucrare a playlisturilor din 2010.
Curtea ia act de precizările apărătorului apelantei ADPFR în sensul că acestea reprezintă o prelucrare a playlisturilor din 2010.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererilor de apel.
Apărătorul apelantei ADPFR solicită admiterea apelului promovat împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011 emise de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de arbitraj astfel cum a fost formulată de partea pe care o reprezintă.
Arată că partea pe care o reprezintă a depus cererea de arbitraj, prin care a solicitat soluţionarea acestei cereri, în conformitate cu dispoziţiile art. 131^2 din Legea nr. 8/1996.
Mai arată că UPFR, în conformitate cu acelaşi art. 131^2 coroborat cu art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, a învestit Completul arbitral cu soluţionarea unei cereri de arbitraj având ca obiect stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiilor pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune cuvenite organismului beneficiar ADPFR şi comisionul datorat colectorului unic UPFR, pentru gestiunea colectivă obligatorie a acestor fonograme, pentru anul 2011.
Susţine că temeiul legal invocat de Completul de arbitraj pentru judecarea cererilor de arbitraj nu este incident în cauza dedusă judecăţii.
Precizează că acest arbitraj s-a referit la gestiunea colectivă obligatorie şi invocă Decizia ORDA nr. 104/2005 şi arată că se referă la art. 123^1 lit. f din Legea nr. 8/1996.
Susţine că în mod greşit Completul de arbitraj a constatat că este legal învestit şi are competenţa de a soluţiona cererile de arbitraj formulate de partea pe care o reprezintă şi de către UPFR, în temeiul art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996. Precizează că acest articol se referă numai la gestiunea colectivă facultativă şi nu la gestiunea colectivă, cum este cazul de faţă.
În ce priveşte motivul de apel care se referă la probe, respectiv la prelucrarea playlisturilor, susţine că acestea nu reflectă utilizarea reală a fonogramelor, întrucât acestea se referă la fonograme de comerţ, fonograme publicate în scop comercial, videograme, muzică special creată, iar cererea de arbitraj se referea numai la fonograme de comerţ.
Precizează că playlisturile UPFR sunt prelucrări proprii, pentru care partea pe care o reprezintă are dubii, şi susţine că sunt viciate datorită faptului că nu s-a făcut distincţie între fonograme, videograme, muzică special creată şi nici între titularii de drepturi conexe producători de fonograme, titularii de drepturi conexe producători de videograme şi titularii de drepturi conexe organisme de televiziune.
Mai arată că 26 de posturi cumulează încasări de la televiziunile generaliste, ceea ce reprezintă doar 0,86%.
De asemenea, arată că a fost stabilit comisionul de colectare fix la 7% şi susţine că ar fi trebuit să fie stabilit un comision de colectare de maximum 7%.
Totodată, invocă Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi pentru retransmiterea prin cablu, prin care UPFR s-a angajat să realizeze această activitate cu un comision de 2%.
Solicită instanţei să aibă în vedere deciziile ORDA depuse la dosarul cauzei.
Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, solicită respingerea apelului formulat de apelanta ADPFR.
Arată că apelanta ADPFR a solicitat iniţial acordarea unui procent de 20% din sumele colectate şi tot prin cererea de arbitraj invoca un procent de 32,37%. Prin întâmpinarea la cererea de arbitraj, ADPFR a solicitat 7,65% şi 44,34% din totalul sumelor colectate de UPFR. În apel, apelanta ADPFR solicită acordarea unui procent de 20%, precum şi 7,65%.
Arată că apelanta ADPFR a prelucrat parţial playlisturile a 24 de posturi TV, respectiv 11 posturi aparţin postului public de televiziune - TVR, 3 posturi care difuzează genul muzical folclor - Taraf TV, ETNO şi FAVORIT, 8 posturi generaliste şi două posturi locale.
Precizează că partea pe care o reprezintă a depus la dosarul de arbitraj prelucrările a 65 de televiziuni care au colectat remuneraţii aferente anului 2010. Arată că ADPFR nu s-a raportat la totalul de timp utilizat de aceste posturi de televiziune şi susţine că trebuie luat în calcul întregul procent de muzică difuzată pe un canal de televiziune. Susţine că există fonograme ale nemembrilor organismelor de gestiune colectivă, care îşi pot revendica drepturile. Prin înlăturarea acestor fonograme, care nu aparţin niciunui organism de gestiune colectivă, timpul total de muzică la care UPFR ar trebui să se raporteze s-a diminuat.
Mai arată că cele două televiziuni locale prelucrate de ADPFR au achitat o sumă foarte mică de bani şi susţine că trebuie avut în vedere atât timpul total de minute difuzate pe un post de televiziune, cât şi remuneraţia plătită. La prelucrarea depusă la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2012, apelanta ADPFR şi-a însuşit în repertoriul propriu aproximativ 2 milioane de secunde din fonograme aflate în divergenţă.
Arată că repertoriul ADPFR nu este difuzat pe posturile TV Prima, Acasă, Romantica. În anul 2010, din cele 679.000 de secunde difuzate din repertoriul ADPFR, 561.000 de secunde se regăsesc numai în programele SRTV.
Apelanta UPFR, printr-un alt apărător, arată că cererea apelantei ADPFR de stabilire a formei finale a Protocolului privind stabilirea modalităţii de repartizare între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme a remuneraţiei cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune este inadmisibilă şi susţine că prin arbitraj nu se poate stabili Protocolul.
De asemenea, solicită respingerea criticii apelantei ADPFR privind anularea Hotărârii arbitrale apelate, considerând că prin aceasta nu s-au încălcat dispoziţiile art. 131^2 din Legea nr. 8/1996.
Totodată, solicită respingerea criticii privind faptul că unul dintre arbitri trebuie să fie recuzat, ca neîntemeiată. Susţine că motivele invocate de apelanta ADPFR în susţinerea acestei critici nu se încadrează în niciuna dintre dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, iar conform dispoziţiilor art. 29 din Codul de procedură civilă invocarea unui pretins motiv de recuzare a unui arbitru din completul care a pronunţat hotărârea arbitrală atacată este tardivă.
În ceea ce priveşte critica apelantei ADPFR, referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, arată că acest articol nu pune în discuţie natura gestiunii colective a drepturilor conexe aparţinând producătorilor de fonograme, iar Completul de arbitri a reţinut că remuneraţiile supuse împărţirii între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme sunt colectate potrivit Metodologiei publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia ORDA nr. 104/2005, potrivit căreia remuneraţiile cuvenite producătorilor de fonograme sunt supuse gestiunii colective obligatorii.
Cu privire la criticile ADPFR privind cuantumul comisionului de colectare stabilit de completul arbitral, solicită respingerea acestora ca nefondate, arătând că, apreciind asupra costurilor activităţii de colectare a remuneraţiilor datorate de organismele de televiziune pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a reproducerilor acestora, completul arbitral a stabilit un comision fix de 7% din sumele colectate şi susţine că cheltuielile reale efectuate de UPFR se ridică la nivelul de 10,84% din totalul încasărilor de la organismele de gestiune colectivă.
Apelanta UPFR printr-un alt apărător precizează că partea pe care o reprezintă repartizează remuneraţii pentru drepturile propriilor membri şi pentru nemembri.
Mai arată că se reţine comisionul fix anterior repartizării remuneraţiilor din sumele titularilor de drepturi.
În ce priveşte apelul incident, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii arbitrale apelate, prin obligarea ADPFR la plata sumei de 102.506,25 lei, reprezentând cheltuieli de arbitraj efectuate de UPFR.
Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Apărătorul apelantei ADPFR solicită respingerea cererii de apel formulate de apelanta UPFR, având în vedere dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă.
Precizează că rapoartele de monitorizare nu au fost admise de către completul de arbitraj. Susţine că singurele probe au fost prelucrările de pe playlisturi făcute de apelanta UPFR.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de note scrise, urmează a dispune amânarea pronunţării cauzei.
DISPUNE:
Amână pronunţarea cauzei la data de 26 iunie 2012.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2012.
PREŞEDINTE,
MELANIA STANCIU
Judecător,
Bianca Antoaneta Scrob
Grefier,
Mihaela Lăcătuşu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
