Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 4.702/2/2018
Completul de judecată constituit din:
Preşedinte - X
Grefier - Y
Pe rol, soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Banca Comercială Română în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, având ca obiect anulare act administrativ - art. 12 Decizia nr. 105/2007 ANSPDCP.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la ordine, a răspuns reclamanta, prin avocat Dan Cristea, cu împuternicire avocaţială la dosar - fila 2, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează faptul că pârâta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, că în data de 9.08.2018, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare în două exemplare, precum şi faptul că, din oficiu, instanţa a depus în data de 16.10.2018 extrase din sistem ECRIS cu privire la Dosarul nr. 45.841/3/2017 şi Dosarul nr. 45.567/3/2017 şi încheierea de şedinţă pronunţată în Dosarul nr. 45.567/3/2017, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii.
Apărătorul reclamantei precizează că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată pe ideea că actul administrativ atacat ar fi fost între timp abrogat, acesta fiind cuvântul folosit de către pârâtă, or, nu există un text legal care să instituie un fine de neprimire a unei acţiuni în contencios pentru ipoteza ieşirii ulterioare din vigoare a unui act administrativ. Motivele sunt două, unul este pentru că indiscutabil actul administrativ care sa aflat o perioadă în vigoare o perioadă lungă a produs deja efecte vătămătoare pentru un particular, în speţă, entitatea reclamantă, şi doi pentru că evaluarea legalităţii se apreciază în funcţie de conformitatea cu prevederile legale în vigoare la momentul emiterii.
A spus-o în multe rânduri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a constatat că abrogarea unui act administrativ normativ după declanşarea controlului judecătoresc de legalitate nu lipseşte de obiect acţiunea în contencios pentru că legalitatea actului se apreciază în raport cu prevederile legale în vigoare. Dacă s-ar admite contrariul ar însemna că nu ar exista pentru un particular o formă de apărare faţă de un act administrativ normativ care a produs efecte vătămătoare faţă de acesta, din acest punct de vedere ar părea o încălcare gravă a accesului la justiţie şi la posibilitatea de a cenzura efectele vătămătoare ale actului administrativ.
Curtea, după deliberare, constată că excepţia inadmisibilităţii, pentru că la data sesizării instanţei Decizia nr. 105/2007 era abrogată prin Decizia nr. 99/2018, este neîntemeiată şi o respinge ca atare, constatând în acest sens că nu există nicio prevedere legală care să instituie necesitatea ca norma contestată să mai fie în vigoare la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, relevant fiind faptul că respectiva normă a produs sau mai produce efecte juridice, respectiv, în speţă, în baza art. 12, reclamanta a fost sancţionată prin procese-verbale de contravenţie, exemplificând dosarele nr. 45.567/3/2017 şi nr. 45.841/3/2017 în prezent suspendate, pe rolul Tribunalului Bucureşti, astfel cum rezultă relaţiile din sistemul ECRIS depus din oficiu la dosar. Nu prezintă relevanţă împrejurarea că Decizia nr. 105/2007 este în prezent abrogată, ci împrejurarea că este producătoare de efecte juridice prin raportare la dosarele anterior menţionate.
În continuare, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
La solicitarea instanţei, dacă este de acord cu încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi pentru partea adversă, apărătorul reclamantei arată că este de acord.
În temeiul dispoziţiilor art. 258 din Codul de procedură civilă raportat la art. 255 din Codul de procedură civilă, Curtea încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, constatând că este deja administrată.
În continuare, nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei învederează că a contestat un articol dintr-un act administrativ normativ emis de pârâtă, învederând că acel articol este foarte important pentru că venea în finalul unei decizii prin care se impuneau termene de informare, de obligare, de raportare şi se prevedea că încălcarea dispoziţiilor prezentei decizii poate atrage răspunderea contravenţională. Potrivit Legii nr. 777, acest lucru nu este posibil, nu există posibilitatea unei autorităţi de reglementare, oricare ar fi domeniul, că este protecţia datelor cu caracter personal, că este energie, că este mediu, să constate că încălcarea unei decizii emise de aceasta poate atrage răspunderea contravenţională.
Se prevede în art. 2 din OG nr. 2/2001 că doar prin legi, hotărâri de Guvern şi ordonanţe de Guvern se pot stabili contravenţii şi, mai clar, o prevede art. 3 că actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, acesta fiind principiul legalităţii în materie contravenţională, că doar raportându-se la norma legală descrisă în OG nr. 2/2001, fie că este lege, fie OUG, fie HG sau HCL în cazul unor chestiuni locale, doar raportat la conţinutul de tipicitate al unei asemenea norme se poate angaja răspunderea contravenţională, atât este prezenta speţă: faptul că prin încălcarea art. 2 şi 3 din OG nr. 2/2001 o autoritate de reglementare decide de la sine putere că poate prescrie conduite care să intre în cerinţa de tipicitate a răspunderii contravenţionale.
Nu pune în discuţie problemele ridicate în dosarele care au fost suspendate şi care aşteaptă soluţia, ci doar arată că dacă instanţa se va uita pe modul în care s-a aplicat această dispoziţie va vedea că a fost sancţionat contravenţional repetitiv: „BCR nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte că a realizat informarea prealabilă cu 15 zile înainte de transmiterea
datelor negative la biroul de credit“, şi atunci textul în sensul că respectiva conduită de a informa cu 15 zile înainte de transmiterea datelor la biroul de credit nu este într-o lege, nu este într-o OUG sau într-o HG, este în Decizia ANSPDCP nr. 105/2007 şi atunci aceasta este speţa, reclamanta este sancţionată pentru conduite care sunt cuprinse în decizia ANSPDCP, nu are nicio problemă ca Autoritatea de Reglementare să recomande, să se impună cum doreşte aceasta, dar nu să atragă răspunderea contravenţională pentru această chestiune, numai dacă era prevăzut într-o lege, într-o hotărâre de Guvern sau într-o ordonanţă de Guvern.
Pârâta a arătat faptul că Decizia nr. 105 în mod corect detaliază „soluţiile de bază din actul normativ principal“, precizând că nu există acest lucru în materia răspunderii contravenţionale, nu se poate detalia prin niciun act care nu este lege, OUG sau HG o conduită sau o soluţie care este cuprinsă în unul dintre acte, o prevede art. 3 din OG nr. 2/2001 care prevede conţinutul contravenţiei, descrierea faptei şi sancţiunea ca fiind cuprinse în lege, HG şi OUG.
Contravenţionalul este micul penal, este practic pericolul social mai redus decât penal, şi aici se aplică acelaşi principiu, al legalităţii incriminării, nu se poate impune, prin diferite acte secundare în afara HG-urilor conduite, care apoi să fie incriminate, ce s-a întâmplat în prezenta speţă este că Autoritatea de Reglementare descria conduita şi după aceea, tot ea o sancţiona, or rolul Autorităţii de Reglementare este să sancţioneze, să verifice, nu să descrie ea conduita. Acţiunea este temeinică şi ceea ce a făcut Autoritatea de Reglementare prin emiterea acestui ordin, nu este singurul ordin prin care se adaugă la lege, este un abuz de putere.
În temeiul dispoziţiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.
CURTEA,
având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunţarea la data de 1 noiembrie 2018, pentru când soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2018.
PREŞEDINTE,
X
Grefier,
Y
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
