Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 3.384/86/2021
Preşedinte - Gabriel Florariu
Judecător - Diana Grigorean
Judecător - Ioana Loredana Posteucă
Grefier - Liliana Huţuleac
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Universitatea „Ştefan cel Mare“ Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, Str. Universităţii nr. 13, împotriva Sentinţei nr. 540 din 8 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimat fiind reclamantul Căluş Florin, cu domiciliul ales în municipiul xxx, str. xxx nr. xxx, şi Nuţ Gabriela Ştefania şi Asociaţia Daria Constanţa, ambii cu domiciliul în municipiul xxx, cu cerere de intervenţie accesorie.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă consilier juridic Boicu Posaştiuc Oana pentru recurentă, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care instanţa constată că nu s-a dat curs solicitării instanţei de la termenul anterior de a se semna cererea de intervenţie în interesul intimatului formulată de numita Nuţ Gabriela Ştefania şi Asociaţia Daria Constanţa, invocă, din oficiu, excepţia lipsei semnăturii cererii de intervenţie şi acordă cuvântul atât asupra acesteia, cât şi asupra recursului formulat.
Consilier juridic Boicu Posaştiuc Oana, în ceea ce priveşte constatarea ca nulă a cererii de intervenţie, solicită admiterea acestei excepţii şi afirmă că a invocat în nota de şedinţă comunicată instanţei la 3 ianuarie 2022 că cererea de intervenţie nu îndeplineşte condiţiile impuse prin articolul 148 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nefiind semnată. De asemenea, precizează că a verificat înainte de începerea şedinţei de judecată cererea de intervenţie şi, într-adevăr, aceasta nu este semnată.
În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâta-recurentă, solicită admiterea acestuia, casarea în parte a Sentinţei nr. 540 din 8 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, reţinerea cauzei spre rejudecare în sensul respingerii cererii de anulare a art. 2 lit. a) şi b) din Hotărârea Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare“ nr. 29 din 22.04.2021 şi respingerea cererii de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, aşa cum a indicat în cererea de recurs şi prin răspunsul la întâmpinare. Argumentează că motivele de casare sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, a motivat şi detaliat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau motivele sunt contradictorii şi străine cauzei, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Astfel, doar exemplificativ, pentru motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă a arătat că instanţa de fond a reţinut ca argument susţinerea nedovedită a reclamantului că nu a avut internet în cămin şi, pe baza acestei simple afirmaţii, instanţa a respins excepţia tardivităţii iniţierii procedurii prealabile, petentul nu a adus nicio dovadă în acest sens; instanţa de fond şi-a întemeiat sentinţa pe alegaţii fără niciun fundament ştiinţific şi, mai ales, fără a avea competenţa să se pronunţe asupra acestui gen de teorii medicale, arătând că deşi vaccinarea poate contribui la creşterea imunităţii nu reprezintă o garanţie, şi pe alte alegaţii de acest sens a considerat astfel să îşi motiveze decizia; instanţa de fond nu a motivat pe fondul cauzei de ce a înţeles să respingă argumentele recurentei că nu a existat o încălcare a prevederilor art. 16, art. 26 şi art. 34 din Constituţia României, aspecte pentru care recurenta a adus argumente detaliate; nu a arătat în niciun fel de ce a respins aceste argumente ale recurentei; instanţa de fond a motivat respingerea excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii în contextul nefinalizării procedurii prealabile, de altfel tardiv introdusă, prin faptul că plângerea prealabilă nu ar fi obligatorie pentru a ataca în instanţă hotărârea Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare“ Suceava, instanţa afirmând că Regulamentul Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare“ Suceava conţine o prevedere care arată că hotărârile senatului universităţii sunt obligatorii şi definitive pentru întreaga comunitate universitară nu ar mai fi necesară parcurgerea procedurii prealabile potrivit legii contenciosului administrativ or, este evident că o normă internă a unei instituţii publice, a Universităţii „Ştefan cel Mare“ din Suceava, nu poate să deroge de la legea contenciosului administrativ care instituie obligativitatea procedurii prealabile; instanţa de fond a apreciat în mod contradictoriu că plângerea nu este obligatorie prin derogare de la legea contenciosului administrativ; total străin de natura cauzei, instanţa de fond a motivat respingerea excepţiei prematurităţii prin faptul că solicitarea nu a fost intitulată formal plângere, nu poate conduce la concluzia că procedura prealabilă nu a fost declanşată, or, recurenta nici nu a susţinut acest aspect, instituţia a tratat solicitarea studentului ca pe o plângere; întrucât în completarea plângerii studentul a introdus şi o cerere explicit bazată pe legea informaţiilor de interes public, recurenta a dat un răspuns la cerere în termenul legal care este mai mic decât termenul de 30 de zile de la acea solicitare inclusă în plângere, or, instanţa, interpretând greşit legislaţia, a arătat că excepţia prematurităţii introducerii acţiunii invocată de recurentă trebuie respinsă pentru faptul că prin acel răspuns explicit dat pentru un anumit punct din plângere recurenta ar fi răspuns la toată plângerea, or în cauză era vorba de plângere prealabilă pe legea contenciosului administrativ şi studentul avea introdusă şi o solicitare pe legea informaţiilor de interes public.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material“, arată că instanţa de fond este cea care interpretează greşit prevederile legale în ceea ce priveşte răspunsul la cererea prealabilă în privinţa hotărârii senatului; instanţa de fond interpretează însăşi hotărârea senatului în mod eronat considerând restrictive impunerile realizate de senat în exercitarea atribuţiilor pe care le are de a gestiona întreaga activitate a universităţii, impunerile alternative de a aduce la cazarea în cămine unul din trei documente fie dovada vaccinului, fie testul negativ pe care îl suportă universitatea, deci nu este o încălcare a drepturilor studenţilor prin impunerea unor cheltuieli la care nu ar putea să facă faţă, s-au decontat, studentul Căluş Florin a recunoscut şi la instanţa de fond că i-a fost decontat testul şi există hotărâre de senat în acest sens, sau dovada trecerii prin boală; instanţa de fond susţine că se
încalcă dreptul la învăţătură prin încălcarea dreptului la cazare, or, hotărârea senatului nu a avut ca sens să fie dat afară de pe lista de cazare studentul care nu aduce un test negativ la momentul cazării, ci doar că acesta va fi cazat, pentru siguranţa celorlalţi studenţi, doar din momentul în care are testul pozitiv şi care este suportat de recurentă. Precizează că în anul universitar anterior recurenta a suportat prin Hotărârea Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare“ Suceava nr. 105 3 teste pentru fiecare student. Aşadar, consideră că interpretarea instanţei de fond că prin textul hotărârii Senatului USV au fost încălcate drepturi şi libertăţi prin măsurile luate nu este reală şi arată că nu a înţeles foarte bine procedura de cazare efectiv instituită prin acea hotărâre. Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, având în vedere hotărârea Senatului Universităţii „Ştefan cel Mare“ Suceava privind cazarea la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie, la acest moment acţiunea este rămasă fără obiect, iar, în subsidiar, solicită respingerea acesteia pentru motivele indicate la fondul cauzei. Mai arată că s-au depus la dosar note de şedinţă care par a fi semnate de petent, este inserată o semnătură unde se observă foarte clar că este copiată dintr-o altă scanare, şi care se referă la constatarea ca neconstituţională a hotărârilor de instituire a stării de alertă, fiind vorba de neconstituţionalitatea hotărârii Parlamentului.
Instanţa admite excepţia nulităţii lipsei de semnătură în ceea ce priveşte cererea de intervenţie, respinge cererea de amânare a pronunţării formulată de autoarea cererii de intervenţie şi rămâne în pronunţare faţă de recursul promovat în cauză.
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunţarea la 13 ianuarie 2022.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei azi, 12 ianuarie 2022.
Preşedinte,
Judecători,
Grefier,
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
