Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ÎNCHEIERE din 11 iunie 2013 privind judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011
EMITENT: CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A IX-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 11 iunie 2014
Dosar nr. 8.772/2/2011
Curtea constituită din:
Preşedinte - Melania Stanciu
Judecător - Mădălina Gabriela Rădulescu
Grefier - Mihaela Lăcătuşu
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 691 din 29 septembrie 2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2011, pronunţată de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul de arbitraj nr. 2/2010, în contradictoriu cu intimaţii Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (KISS FM), Asociaţia Operatorilor Mobili din România (AOMR), Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), Societatea Română de Televiziune (SRTV), Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (PRIMA TV), S.C. PRO TV - S.A., S.C. Vodafone România - S.A., S.C. Orange România - S.A., Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, intervenienţii accesorii Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România ADPFR, Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, reprezentată de avocat Bîrlog Ramona, cu împuternicire avocaţială din 2011, aflată la fila 53 din dosar, şi de avocat Strătulă Andreea, cu împuternicirea avocaţială nr. 413.969, aflată la fila 89 din dosar, intimata Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), reprezentată de consilier juridic Dolea Aurelia, cu delegaţie de reprezentare aflată la fila 92 din dosar, intimata Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), prin consilier juridic Manea Sorin Silviu, cu împuternicire nr. 1.272.962/5 decembrie 2011, intimata S.C. Orange România - S.A., reprezentată de consilier juridic Bengescu Cătălin, cu delegaţie de reprezentare aflată la fila 679 din dosar, lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că apărătorii apelantei au depus, prin fax, cerere de lăsare a cauzei la sfârşitul listei de apeluri, întrucât susţin interesele unor părţi la Tribunalul Bucureşti.
La strigarea cauzei la amânare, având în vedere împrejurarea că nu sunt toate părţile prezente, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, reprezentată de avocat Bîrlog Ramona, cu împuternicire avocaţială din 2011, aflată la fila 53 din dosar, şi de avocat Strătulă Andreea, cu împuternicire avocaţială nr. 413.969, aflată la fila 89 din dosar, intimata Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), reprezentată de consilier juridic Dolea Aurelia, cu delegaţie de reprezentare aflată la fila 92 din dosar, intimata Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor din România (ANISP), prin consilier juridic Manea Sorin Silviu, cu împuternicirea nr. 1.272.962/5.12.2011, intimata Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, reprezentat de avocat Savu Mariana, cu împuternicirea avocaţială nr. 279.296/5.12.2011, aflată la fila 57 din dosar, intimata S.C. PRO TV - S.A., reprezentată de avocat Adrian Pintilie, cu împuternicire avocaţială nr. 408.680/16.01.2012, aflată la fila 90 din dosar, intimata Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA), reprezentată de director general, intimata S.C. Orange România - S.A., reprezentată de consilier juridic, cu delegaţie de reprezentare aflată la fila 679 din dosar, intervenienta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR, reprezentată de consilier juridic Coman Ioana Elena, cu împuternicire avocaţială nr. 20/25.02.2013, aflată la fila 639 din dosar, şi intervenienta Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, reprezentată de avocat Matei Stoenescu, cu împuternicirea avocaţială nr. 237.270/20.11.2012, aflată la fila 585 din dosar, lipsind intimaţii S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (KISS FM), Asociaţia Operatorilor Mobili din România (AOMR), Societatea Română de Televiziune (SRTV), S.C. SBS Broadcasting Media - S.R.L. (PRIMA TV), S.C. Vodafone România - S.A. şi intervenienta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi.
Curtea acordă cuvântul părţilor asupra aspectului privind situaţia specialistului parte al apelantei UPFR.
Reprezentantul intimatei ANISP arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că specialistul parte al apelantei UPFR are calitatea de avocat în baroul finlandez şi nu are specializare în domeniul IT.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că domnul Rechardt Lauri este avocat şi specialist în proprietate intelectuală.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. susţine că Codul de procedură civilă impune specialistului parte al unei părţi să aibă aceeaşi specializare ca şi specialistul desemnat, iar în cauză, domnul avocat Rechardt Lauri nu este specialist în calculatoare, informatică, astfel cum era specialistul desemnat de instanţă. În ceea ce priveşte considerarea acelei opinii ca înscris, susţine că aceasta nu poate fi considerată înscris în sensul procedural al termenului.
Reprezentantul intimatei ANISP susţine că între termene sa comunicat un înscris care emană de la un cadru didactic de la Iaşi şi solicită să nu se ţină cont de acesta în cauza de faţă.
Curtea pune în discuţia părţilor cererile de intervenţie formulate de către intervenienţii Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR, Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. solicită respingerea cererilor de intervenţie formulate în cauză, ca netimbrate.
Apărătorul intervenientei Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART arată că nu are cunoştinţă de împrejurarea că cererea formulată de partea pe care o reprezintă nu a fost timbrată şi arată că va depune dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar până la sfârşitul şedinţei de judecată.
Reprezentantul intimatei ANISP solicită respingerea cererilor de intervenţie formulate în cauză, ca netimbrate.
Curtea constată că intervenienta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR a depus timbru judiciar şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, aferente cererii de intervenţie, şi urmează ca intervenienţii Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART să depună taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei până la sfârşitul şedinţei de judecată.
Apărătorul intimatei CREDIDAM, referitor la dovada calităţii de specialist IT a specialistului parte al apelantei UPFR, arată că instanţa a pus în vedere reprezentantului acestei părţi să facă această dovadă. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că specialistul parte desemnat de către UPFR are calitatea de avocat în baroul din Finlanda, astfel încât condiţia impusă de către instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2013 nu este satisfăcută, în sensul că acesta nu are calitate de specialist în domeniul IT. Cu privire la raportul tehnic depus de apelanta UPFR între termene, arată că un astfel de raport nu a fost încuviinţat nici ca raport extrajudiciar. Raportul depus de partea pe care o reprezintă la termenul de judecată anterior a fost depus în contraprobă faţă de înscrisul depus de apelanta UPFR şi apreciază că este concludent în cauză.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că înscrisul depus de partea pe care o reprezintă la data de 9 mai 2013 face parte din proba cu înscrisuri care a fost încuviinţată de instanţă şi solicită menţinerea acestuia la dosar. Arată că, în arbitraj, CREDIDAM a depus un înscris provenind de la un specialist IT, iar completul arbitral l-a considerat util soluţionării cauzei. Astfel, solicită menţinerea înscrisului depus de partea pe care o reprezintă la dosar.
Apărătorul intimatei CREDIDAM precizează că înscrisul depus de partea pe care o reprezintă în arbitraj a fost încuviinţat de completul de arbitri, iar în cauza de faţă nu s-a încuviinţat de către instanţa de judecată raportul depus de apelanta UPFR.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. invocă dispoziţiile art. 201 din Codul de procedură civilă, conform cărora părţile pot avea un specialist parte doar dacă acesta este încuviinţat de instanţă, astfel încât nu se pot depune la dosarul cauzei opinii ale unor specialişti care nu au fost încuviinţaţi.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că înscrisul depus nu reprezintă un raport de expertiză extrajudiciară, ci doar un înscris.
Reprezentantul intimatei ANISP arată că, prin propunerea de specialişti pe care a făcut-o apelanta UPFR, specialistul a cărui opinie a depus-o la dosarul cauzei se regăseşte printre experţii independenţi. Susţine că punctul de vedere al acestui specialist nu poate fi considerat înscris şi nu a fost încuviinţat de instanţă.
După deliberare, referitor la admisibilitatea punctului de vedere depus la dosar de către specialistul Adrian Brezulianu, cu privire la care s-au ridicat obiecţiuni în ce priveşte calitatea de specialist a acestuia, Curtea îl consideră o apărare de fond şi urmează să fie luate în considerare în prezenta cauză.
Curtea pune în discuţie obiecţiunile la raportul de expertiză.
Apărătorul intimatei CREDIDAM arată că partea pe care o reprezintă a formulat obiecţiuni în cadrul opiniei separate, respectiv la punctul 4 din opinia specialistului parte, şi se referă la noţiunea de streaming, de flux, de streaming on demand, streaming player şi streaming liniar. Precizează că îşi însuşeşte în totalitate ceea ce specialistul său parte a indicat în opinia sa.
Reprezentantul intimatei ANISP arată că, pe lângă obiecţiunile la raportul de expertiză, a solicitat şi anularea raportului de expertiză. Astfel, arată că nu îl consideră specialist în domeniul IT. Susţine că lucrarea depusă la dosar încalcă dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi dispoziţiile art. 210 din Codul de procedură civilă, întrucât expertul nu a prezentat în lucrare operaţiunile de efectuare a expertizei, obiecţiunile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza celor constatate. Arată că streamingul este o tehnologie prin care fişierele sunt play-ate de la un difuzor către un receptor, permiţând receptorului să poată începe vizionarea fişierelor, în timp ce acestea sunt play-ate. Astfel, tehnologia de streaming nu poate fi on-demand.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că susţinerile reprezentantului intimatei ANISP sunt concluzii de fondul cauzei.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, susţine punctul de vedere al specialistului său.
Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) învederează că nu are obiecţiuni la raportul de expertiză.
Apelanta UPFR, printr-un alt apărător, arată că la dosarul cauzei există 3 lucrări de specialitate, respectiv cea realizată de specialistul desemnat de instanţă, o lucrare depusă în arbitraj de către un specialist IT din partea CREDIDAM şi una depusă în apel de către partea pe care o reprezintă, precum şi două opinii separate. Susţine că obiecţiunile formulate de intimaţii ANISP şi CREDIDAM reprezintă opinii separate. Astfel, solicită respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză. De asemenea, pentru egalitate de tratament, în cazul în care se vor îndepărta de la dosar cele două opinii ale specialistului Adrian Brezulianu şi ale domnului Lauri Reichardt, solicită înlăturarea opiniilor separate formulate de CREDIDAM şi ANISP.
Apelanta UPFR, prin celălalt apărător, invocă aspecte ce ţin de procedură şi solicită respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză, arătând că prin încheierile din 26 februarie 2013 şi din 26 martie 2013, instanţa a precizat faptul că specialistul trebuie să comunice părţilor, respectiv specialiştilor parte ai acestora, raportul de expertiză efectuat, pentru a da posibilitatea acestora să îşi formuleze opinia separată. La termenul de judecată din data de 26.03.2013 s-a pus în vedere specialiştilor părţilor să depună la dosar opinia separată, pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul acestora. Astfel, consideră că sunt neîntemeiate susţinerile intimatei ANISP, cu privire la faptul că raportul de expertiză ar fi trebuit să conţină opiniile separate.
Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) arată că raportul de expertiză se referă şi analizează ceea ce este streamingul on demand.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A., în ce priveşte nulitatea raportului de expertiză, arată că dispoziţiile art. 201 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea numirii unui specialist doar în cazul în care nu se găseşte un expert. Arată că în urma demersurilor efectuate a găsit recent un expert în specialitatea calculatoare. Depune legitimaţia expertului Stăncescu Ştefan, expert în specialitatea calculatoare. În ce priveşte obiecţiunile formulate de intimata CREDIDAM, arată că acestea sunt neîntemeiate.
Reprezentantul intimatei S.C. Orange România - S.A. susţine obiecţiunile formulate de intimaţii ANISP şi CREDIDAM. De asemenea, în ceea ce priveşte anularea raportului de expertiză, respectiv lipsa specializării specialistului desemnat de instanţă, în sensul că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 prevăd că persoana care are calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist nu poate efectua decât acele expertize tehnice judiciare în specialitatea în care a fost atestat. Aceste dispoziţii sunt norme imperative, iar nerespectarea acestora atrage sancţiunea nulităţii absolute.
Apărătorul intervenientei UNART depune timbru judiciar şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, aferente cererii de intervenţie formulate de partea pe care o reprezintă, precum şi taxa judiciară de timbru aferentă cererii de intervenţie formulate de intervenienta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX. De asemenea, arată că obiecţiunile formulate în cauză sunt neîntemeiate.
Reprezentantul intervenientei ADPFR susţine punctul de vedere al apelantei UPFR.
Curtea, deliberând cu privire la obiecţiunile la raportul de expertiză care vizează aspectele de procedură referitoare la calitatea specialistului desemnat, constată că acest aspect trebuia discutat la momentul numirii specialistului, respectiv la momentul stabilirii listei de specialişti, în raport cu care urmează a se desemna specialistul în prezenta cauză. În ce priveşte celelalte obiecţiuni care vizează fondul cauzei, acestea urmează să fie avute în vedere ca puncte de vedere cu privire la opinia specialistului şi a existenţei sau inexistenţei conţinutului noţiunii de streaming on demand.
Curtea ia act de împrejurarea că intervenientele UNART şi ARAIEX au depus timbru judiciar şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.
Curtea, având în vedere obiectul raportului de expertiză, respectiv punctul de vedere al specialistului cu privire la conţinutul noţiunii de streaming on demand, constată că nu era necesar ca punctele de vedere ale specialiştilor parte să fie cuprinse în acelaşi raport, pentru motivul că aceste puncte de vedere, inclusiv cel al specialistului desemnat vizează cunoştinţele pe care fiecare dintre aceşti specialişti le au cu privire la o noţiune, astfel încât nu era necesar nici măcar prezenţa concomitentă a acestora în acelaşi loc. Prin urmare, nu se poate susţine nici măcar existenţa unei vătămări.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. arată că obiectul apelului îl reprezintă comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor on-line sau mobile, iar în urma verificărilor efectuate a constatat că apelanta UPFR a fost mandatată doar de producătorii de fonograme publicate în scop comercial, ceea ce nu face obiectul acestei metodologii. Susţine că au fost depuse doar fonogramele pe care producătorii de fonograme publicate în scop comercial le-au acordat organismului de gestiune colectivă, iar în prezenta cauză este vorba despre comunicarea publică a fonogramelor de comerţ.
Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) arată că mandatele sunt date pentru propriile înregistrări sonore.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, învederează că producătorii pe care îi reprezintă nu doresc să îi gestioneze colectiv UPFR dreptul de punere la dispoziţia publicului a fonogramelor, ci doar prin servicii on-line. Susţine că nu se poate stabili o tehnologie, cu ignorarea dorinţei titularilor de drepturi şi cu nerespectarea art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Astfel, susţine că pentru stabilirea unei metodologii privind comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor on-line sau mobile nu este necesară depunerea de mandate. Precizează că titularii de drepturi au depus declaraţii prin care au arătat limitele mandatului.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. arată că în cauză este vorba despre utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial şi nu s-a prezentat niciun mandat pentru niciun fel de utilizare.
Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) susţine că propriile înregistrări sonore sunt cele care nu au fost date în circuitul comercial.
Apelanta UPFR, printr-un alt apărător, arată că a formulat prezenta cale de atac solicitând instanţei să limiteze această metodologie doar la utilizare noninteractivă şi să excludă utilizarea interactivă.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. solicită instanţei să pună în vedere apelantei UPFR să depună la dosarul cauzei mandatele care dovedesc calitatea lor de parte în această negociere. Astfel, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a UPFR în apel.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, arată că partea pe care o reprezintă îşi dovedeşte calitatea prin decizia de numire ca organism de gestiune colectivă, prin Statutul care reglementează organizarea şi funcţionarea acestor venituri de gestiune colectivă, pentru comunicarea publică a fonogramelor. În ce priveşte formularea acestei excepţii în apel, arată că aceasta este neîntemeiată şi susţine că partea pe care o reprezintă a avut calitatea de reclamant în arbitraj.
Apărătorul intimatei CREDIDAM arată că contractele de mandat depuse de apelanta UPFR în dosarul de arbitraj, iar pe de o parte se susţine că nu are mandat din partea producătorilor, iar pe de altă parte susţine că are mandat să susţină apelul.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, învederează că nu a susţinut că nu are nevoie de mandat pentru a formula apel.
Apărătorul intimatei CREDIDAM prezintă un contract de mandat care se restituie.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. susţine că această problemă trebuia soluţionată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi arată că pentru problema mandatelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a UPFR încă din faza de negociere, dar nu o mai poate invoca decât cu privire la apel.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a părţii pe care o reprezintă, ca neîntemeiată.
Reprezentantul intimatei ANISP invocă dispoziţiile art. 123^1 lit. f) şi art. 132^2 din Legea nr. 8/1996 şi arată că se poate gestiona tot repertoriul în această metodologie, astfel încât solicită respingerea excepţiei invocată de intimata S.C. PRO TV - S.A.
Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a UPFR.
Reprezentantul intimatei S.C. Orange România - S.A. lasă la aprecierea instanţei excepţia invocată de apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A.
Apărătorul intervenientei UNART solicită respingerea excepţiei invocate de apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A.
Apărătorul intervenientei ADPFR formulează concluzii de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a apelantei UPFR.
Curtea, după deliberare, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei UPFR în apel, invocată de către apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A., urmează să o respingă, ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că aceasta a avut calitatea de parte în arbitraj. Cât priveşte restul susţinerilor referitoare la existenţa sau inexistenţa mandatului cu privire la fonogramele de comerţ, se vor avea în vedere la fond, în măsura în care au legătură cu obiectul apelului.
Apărătorul intimatei CREDIDAM, în raport de clarificările făcute în şedinţa publică de astăzi, în sensul că punerea protecţiei drepturilor titularilor ar fi în raport de împărţirea dreptului de punere la dispoziţia publicului în funcţie de modalităţile de utilizare, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a formula întrebare preliminară către Curtea Europeană de Justiţie pe acest aspect.
Apărătorul apelantei UPFR solicită respingerea cererii formulate de apărătorul intimatei CREDIDAM, ca neîntemeiată, deoarece nu a susţinut că dreptul de punere la dispoziţia publicului poate fi împărţit. De asemenea, arată că o cerere de întrebări preliminare se face în sensul clarificării unor dispoziţii dintr-un act comunicat, ceea ce nu s-a invocat. Totodată, asupra unei întrebări preliminare, instanţa poate aprecia, astfel încât consideră că nu se impune amânarea cauzei.
La interpelarea Curţii cu privire la temeiul de drept al cererii formulate, apărătorul intimatei CREDIDAM invocă dispoziţiile art. 3 alin. 2 lit. k) din Directiva 2001/29/CE şi art. 10 din Tratatul WIPO.
Reprezentantul intimatei ANISP susţine că este pertinentă solicitarea apărătorului intimatei CREDIDAM, în condiţiile în care Proiectul de directivă prin care se vor gestiona colectiv obligatoriu operele industriei creative în mediu digital este în curs de apariţie.
Apărătorul apelantei UPFR susţine că Tratatul IPO nu este un act comunitar.
Curtea, după deliberare, urmează să respingă cererea de acordare a unui termen de judecată formulată de apărătorul intimatei CREDIDAM, pentru a formula întrebare preliminară, având în vedere obiectul apelului, şi împrejurarea că aceasta putea fi formulată până la termenul de judecată de astăzi.
Părţile prezente prin apărători învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta UPFR, printr-un apărător, solicită admiterea apelului formulat România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 29 septembrie 2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2011, pronunţată de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în dosarul de arbitraj nr. 2/2010, desfiinţarea încheierii din 22 octombrie 2010, prin care Completul arbitral a respins cererea de renunţare la arbitraj formulată de UPFR, ca neîntemeiată, şi, în consecinţă, anularea în tot a hotărârii arbitrale.
Arată că încheierea din 22 octombrie 2010 este nelegală, fiind încălcate dispoziţiile referitoare la citarea părţilor, principiile contradictorialităţii, oralităţii şi disponibilităţii procesului civil, precum şi dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Astfel, la primul termen după ce a fost suspendată cauza pentru soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, completul de judecată nu a fost legal constituit, lipsind 3 arbitri. La următorul termen stabilit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, completul arbitral nu a fost legal constituit, însă UPFR şi CREDIDAM au formulat cerere de renunţare la judecată, întrucât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a desemnat, în mod nelegal, un nou complet de arbitraj. Prin urmare, la termenul din 22 octombrie 2010, Completul arbitral s-a pronunţat atât asupra momentului de la care începe să curgă termenul de arbitraj, de 30 de zile, cât şi asupra cererii de renunţare, fără citarea părţilor, încălcând principiul disponibilităţii în procesul civil, respectiv art. 246 din Codul de procedură civilă. Arată că dispoziţiile art. 131^2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 stabilesc în sarcina organismelor de gestiune colectivă să stabilească metodologii pentru domeniile lor de activitate, ceea ce nu este echivalent cu o excepţie de la principiul disponibilităţii în procesul civil. Astfel, susţine că cererea de renunţare a fost respinsă cu încălcarea dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedură civilă.
În subsidiar, solicită modificarea în parte a hotărârii arbitrale, prin stabilirea limitelor metodologiei privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi conexe, în sensul excluderii din obiectul metodologiei a dreptului de a autoriza sau a interzice punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor prin servicii online interactive.
Susţine că completul arbitral a apreciat greşit dispoziţiile Legii nr. 8/1996, constatând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (1) teza a H-a din Legea nr. 8/1996. Completul de arbitri recunoaşte noţiunea de streaming on demand, însă consideră că reprezintă tot comunicare publică, dar nu s-a aplecat asupra faptului că această dispoziţie se aplică exclusiv autorilor, întrucât titularii de drepturi conexe, respectiv artiştii şi producătorii beneficiază de un drept de punere la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore. Aşa încât, pentru titularii de drepturi conexe, dreptul de punere la dispoziţia publicului nu este inclus în comunicarea publică.
Mai arată că art. 105 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996 şi art. 98 lit. h) din aceeaşi lege prevăd dreptul producătorilor de fonograme, respectiv al artiştilor interpreţi de punere la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, separat de cel de comunicare publică; art. 105 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 prevede dreptul la remuneraţie pentru comunicare publică pentru producători, iar art. 98 lit. g) din aceeaşi lege, pentru artiştii interpreţi. Susţine că s-au interpretat aceleaşi articole de lege pentru ambele categorii. Invocă Directiva 29/2011 şi Directiva 92/100, art. 8 alin. 2 care consfinţeşte dreptul la remuneraţie echitabilă pentru comunicarea publică pentru artişti şi producători şi arată că drepturile sunt distincte.
De asemenea, art. 10 din Tratatul OMPI prevede dreptul de a interzice sau de a autoriza propriile interpretări sau execuţii, iar art. 15 prevede dreptul la remuneraţia echitabilă pentru artişti şi producători.
Completul arbitral a încălcat dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 coroborat cu art. 105 lit. g) şi art. 123^3 din aceeaşi lege, având în vedere că a împiedicat titularii de drepturi să îşi gestioneze în mod individual drepturile de punere la dispoziţia publicului, potrivit voinţei exprimate în mandatele UPFR. Pentru dovada gestionării acestui drept de punere la dispoziţia publicului la nivel internaţional şi naţional solicită a se avea în vedere adresa aflată la filele 133-144 vol. III din dosarul arbitral, depuse de UPFR, în care se menţionează că dreptul de a autoriza punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor reprezintă obiectul drepturilor exclusive ale producătorilor, în temeiul art. 14 din Tratatul OMPI şi al art. 3 din Directiva nr. 29/2011. De asemenea, solicită a se avea în vedere studiul privind practica europeană de licenţiere a streamingului la cerere, a utilizării interactive on-line (aflat la filele 159-168 din dosar). Susţine că principiul practicii europene este obligatoriu şi nu există niciun exemplu de practică contrară la dosarul cauzei. Solicită a se avea în vedere adresele emise de organismele de gestiune colectivă din străinătate, care au comunicat faptul că drepturile ce decurg din utilizarea streamingului interactiv nu fac obiectul gestiunii colective, întrucât sunt gestionate în mod individual, precum şi faptul că artiştii îşi primesc banii prin casele de discuri. De asemenea, solicită a se avea în vedere adresele emise de artiştii şi producătorii din România, care nu îşi gestionează drepturile prin CREDIDAM. Totodată, solicită a se avea în vedere contractele de cesiune încheiate între unii artişti cu casele de discuri, precum şi contractele încheiate între producătorii de fonograme şi utilizatorii drepturilor de fonograme (Cat Music şi Trilulilu).
Mai arată că, prin întâmpinarea formulată de intimata CREDIDAM, aflată la filele 47-52 din dosar, aceasta recunoaşte faptul că asupra fonogramei utilizate printr-un serviciu on-line, care dă utilizatorilor acces într-un moment şi loc ales de ei, artiştii au un drept exclusiv, iar pentru utilizarea interactivă este necesar acordul titularului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere protocoalele încheiate de intimatele SRR şi SRTV, depuse la filele 163-168 şi 169-173 din dosarul cauzei, în care acestea recunosc noţiunea de streaming on demand, precum şi plângerea prealabilă formulată de SRTV şi ARCA împotriva Deciziei nr. 181/2008.
Pentru a face dovada că noţiunea de streaming on demand există, solicită a se avea în vedere toate înscrisurile menţionate anterior, precum şi raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce priveşte înscrisul cuprinzând consideraţiile tehnice, astfel cum au fost enumerate de domnul Adrian Brezulianu, solicită a se avea în vedere împrejurarea că acesta a dat exemple pentru înţelegerea celor două tipuri de utilizare.
Prin întâmpinarea formulată de intimata CREDIDAM se recunoaşte că utilizarea la cerere nu face obiectul prezentului dosar.
Mai arată că a depus la dosarul cauzei o licenţă neexclusivă, prin care se licenţiază servicii on-line non interactive (filele 538-541). Arată că intimata CREDIDAM recunoaşte că este necesar acordul titularilor de drepturi pentru utilizarea interactivă, însă această utilizare nu poate fi gestionată individual de către artişti.
Arată că orice piesă vândută generează redevenţe pentru artist şi susţine că acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi în cazul vizionărilor pe Youtube, Trilulilu şi Deezer.
Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că, prin hotărârea arbitrală, completul de arbitri a deturnat voinţa membrilor UPFR (adrese emise de producătorii de fonograme la filele 125-142 vol. III din dosarul de arbitraj). Susţine că UPFR nu poate să gestioneze colectiv acest drept. Solicită a se avea în vedere consumul de muzică.
Precizează că din utilizarea on-line UPFR a încasat 66.000 lei în anul 2012, iar CREDIDAM a încasat 58.000 lei. Astfel, susţine că se vor prejudicia titularii de drepturi, întrucât tarifele semnate sunt infime, care nu includ punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise şi dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
Apărătorul intervenientei ADPFR formulează concluzii de admitere a cererii de intervenţie accesorie şi solicită admiterea apelului formulat de apelanta UPFR. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Apărătorul intervenientei UNART solicită admiterea apelului formulat de apelanta UPFR. Cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Reprezentantul intimatei Societatea Română de Radiodifuziune - SRR solicită respingerea apelului formulat de apelanta UPFR, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii arbitrale.
Arată că la data de 14 februarie 2011, părţile au convenit prin Protocol asupra Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, care urma să se publice în Monitorul Oficial al României.
Apelanta UPFR a înţeles să apeleze în continuare la arbitraj, învestind completul arbitral doar cu soluţionarea unui singur aspect rămas în divergenţă şi nu a solicitat completului arbitral să îndrepte vreo neregularitate sau să invoce nulitatea încheierii din 22 octombrie 2010, astfel că solicită decăderea UPFR din dreptul de a mai invoca nulitatea încheierii din 22 octombrie 2010 şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii apelantei, de desfiinţare a acestei încheieri.
Referitor la pct. 2 al apelului, prin care se solicită eliminarea din textul metodologiei a dreptului de punere la dispoziţie a fonogramelor, arată că ar conduce la golirea de conţinut a metodologiei. Susţine că în momentul în care s-a încheiat protocolul, utilizatorii au înţeles că s-a stabilit o remuneraţie pentru o gestiune colectivă, pentru un drept care nu poate fi gestionat individual, respectiv comunicarea publică, realizată prin punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor de comerţ. Or, art. 15^1 din Legea nr. 8/1996 menţionează în prima teză că comunicarea publică se face într-un loc deschis, iar teza a II-a prevede că poate fi considerată comunicare publică a unei opere, prin punerea la dispoziţia publicului, pentru a fi accesată oricând. Sub acest aspect, metodologia face referire la modalitatea de comunicare a fonogramelor streaming on demand (art. 5 şi art. 8). În cazul streamingului liniar nu se poate şti câte persoane ascultă acelaşi conţinut. Susţine că această metodologie tratează atât tipul de utilizare liniar, cât şi tipul de utilizare on demand. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 106^3 din Legea nr. 8/1996, conform cărora, pentru orice comunicare publică în orice modalitate, titularii de drepturi conexe au dreptul la o remuneraţie unică, echitabilă. În opinia sa, este vorba despre înregistrări sonore ale producătorilor de fonograme care nu sunt în circuitul comercial.
Cu titlu de exemplu, arată că partea pe care o reprezintă are un post de radio on-line, care nu retransmite un program terestru, dar în această situaţie fonogramele nu pot fi gestionate individual.
Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA) formulează concluzii de respingere a apelului promovat împotriva Hotărârii arbitrale din data de 2 august 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 29 septembrie 2011, prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2011, pronunţată de Completul arbitral de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în dosarul de arbitraj nr. 2/2010.
Apărătorul intimatei S.C. PRO TV - S.A. solicită respingerea apelului formulat de apelanta UPFR, ca nefondat.
În ceea ce priveşte solicitarea apelantei de anulare a încheierii din 22 octombrie 2010, invocă dispoziţiile art. 131^2 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, conform cărora arbitrii au obligaţia ca în termen de 30 de zile de la ultimul termen să depună hotărârea ce priveşte forma finală a metodologiei, astfel încât părţile nu pot renunţa la arbitraj.
Referitor la motivul de apel formulat împotriva faptului că în metodologie s-a introdus şi utilizarea denumită streaming on demand, arată că concluziile apelului au făcut referire la fonograme, dar nu se precizează care dintre acestea şi invocă dispoziţiile art. 106^5 din Legea nr. 8/1996, care prevede că, pentru un anumit tip de fonograme, producătorii au dreptul la o remuneraţie echitabilă, calculată conform metodologiilor, pentru orice fel de utilizare către public.
În ce priveşte raportul de expertiză, arată că specialistul care l-a întocmit nu are niciun fel de experienţă în ce priveşte streamingul, nu a definit streamingul liniar şi a evidenţiat doar diferenţele dintre acestea, iar exemplele date de acesta nu sunt cele mai potrivite.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei S.C. Orange România - S.A. solicită respingerea apelului formulat de apelanta UPFR, ca nefondat.
În ce priveşte primul motiv de apel, arată că s-a reţinut în mod corect că UPFR nu este titularul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi completul arbitral a reţinut că UPFR nu poate formula cerere de renunţare la arbitraj.
În ce priveşte capătul doi al cererii de apel, arată că comunicarea publică în sensul Legii nr. 8/1996 include punerea la dispoziţie; prin urmare, aceste noţiuni nu sunt distincte, astfel cum susţine apelanta.
De asemenea, arată că dispoziţiile art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 8/1996 prevăd că se consideră publică orice comunicare realizată prin punerea la dispoziţia publicului a respectivelor fonograme. Mai arată că obiectul metodologiei îl constituie fonogramele de comerţ, iar cu privire la acestea, Legea nr. 8/1996 prevede că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor la remuneraţie echitabilă pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ. Susţine că sunt nerelevante convenţiile civile depuse de UPFR la dosarul cauzei. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimatei Asociaţia Naţională a Internet Service Providerilor din România - ANISP solicită amânarea pronunţării pentru a depune note scrise şi solicită ca apelanta să precizeze ce înţelege prin noţiunea streaming on demand. Susţine că din punctul său de vedere noţiunea de streaming on demand nu există. Mai arată că drepturile conexe nu pot exista independent de drepturile de autor, conform art. 92 din Legea nr. 8/1996. Totodată, arată că nu se poate primi susţinerea conform căreia ar fi vorba despre un drept distinct. Relevantă pentru titularul de drepturi este utilizarea fonogramei. Mai arată că dovada mandatului a fost făcută cu contractele de mandat de la titularii de drepturi depuse în arbitraj.
Faţă de aceste susţineri solicită respingerea apelului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expertiză.
Apărătorul intimatei CREDIDAM solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat. De asemenea, solicită respingerea cererilor de intervenţie, ca inadmisibile. Depune practică judiciară cu privire la cererile de intervenţie.
Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 181 privind constituirea comisiei de negociere, pentru a stabili remuneraţia echitabilă pentru artişti şi pentru producători, pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ ori a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau a altor reţele de comunicaţii de date.
Prin apel se solicită înlăturarea din hotărârea arbitrală a dreptului de a autoriza sau a interzice punerea la dispoziţia publicului a fonogramelor prin servicii on-line interactive. La nivel internaţional se doreşte să existe un ghişeu unic şi că difuzorii au nevoie de un mecanism de simplificare a licenţierii drepturilor. La dosarul de arbitraj există mandate speciale din partea UPFR, din care rezultă că aceasta este mandatată să gestioneze punerea la dispoziţia publică a propriilor înregistrări sonore.
Precizează că legea din Spania prevede în mod expres că punerea la dispoziţia publicului este gestionată colectiv.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apelanta UPFR sunt pro causa.
Mai arată că există un raport tehnic întocmit de domnul Oniţă Mihai, specializat în streaming on demand, raport întocmit cu 2 ani înainte de prezentul arbitraj, care susţine că există 10 feluri de streaming şi este în funcţie de dotarea tehnică a serverului.
S-a solicitat să se facă distincţie a noţiunii de punere la dispoziţia publicului între tipuri de utilizare, cu motivarea că acesta este viitorul. Susţine că din punctul de vedere al remuneraţiei drepturile trebuie să rămână egale între producători şi artiştii interpreţi.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate părţilor să depună note scrise urmează a dispune amânarea pronunţării cauzei.
DISPUNE:
Amână pronunţarea cauzei la data de 18 iunie 2013.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2013.
PREŞEDINTE
MELANIA STANCIU
Judecător,
Mădălina Gabriela Rădulescu
Grefier,
Mihaela Lăcătuşu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
