Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 112 alin. (2) din Constituţia României, republicată,
Senatul adoptă prezenta moţiune simplă.
S-a legiferat mult în domeniul pensiilor. Prea mult. Şi, mai ales, neunitar, nedrept şi fără viziune, într-un haos normativ care a produs mai degrabă inechităţi decât soluţii.
Legea pensiilor nr. 360 din 2023 a plecat la drum cu ambiţii nobile - echitate, predictibilitate, respect pentru contributivitate. Frumos în teorie. În practică, însă, realitatea s-a împotmolit în birocraţia caselor de pensii, unde procedura de recalculare s-a transformat într-un labirint administrativ. Nu întâmplător. S-a dorit, probabil, aşa. Ca să se mai câştige timp, eventual, până la următorul ciclu electoral.
În tot acest timp, România rămâne cu a doua cea mai mică speranţă de viaţă la 65 de ani din Uniunea Europeană. Şi cu a doua cea mai mică pensie medie din Uniune.
Un român mediu, care munceşte 42 de ani şi plăteşte la stat 1.344.000 lei contribuţii, la valorile actualizate pentru 2025, ajunge să primească înapoi, dacă are norocul să trăiască speranţa medie, doar 522.000 de lei. Restul... rămâne în contul statului (de fapt, în fondul naţional unic al asigurărilor sociale). Sau al eternului „nu se poate, nu avem de unde“!
Mai mult, statul îşi încalcă propriile principii legale, cum ar fi cele care stau la baza Codului familiei şi Codului civil, astfel că, în cazul decesului unui membru al familiei, oferă două soluţii: fie ia toată pensia decedatului şi familia nu beneficiază de nimic din contribuţia de o viaţă a celui decedat, fie ia toată pensia celui în viaţă şi jumătate din cea a celui decedat.
Pensiile îngheţate. Adevărul dezgheţat
În ciuda angajamentelor electorale rostite cu patos pe toate frecvenţele media în timpul ultimelor alegeri din noiembrie-decembrie 2024, coaliţia PSD-PNL-UDMR a ales să echilibreze deficitul bugetar nu prin reforme curajoase sau prin tăierea risipei, ci printr-o decizie cinică: îngheţarea pensiilor. A fost nevoie de un simplu articol într-o ordonanţă „trenuleţ“, OUG nr. 156/2024, pentru ca milioane de pensionari să fie transformaţi, din nou, în victimele favorite ale guvernanţilor când vine vorba de „ajustări“.
Pe cine a lovit îngheţarea pensiilor? Pe cei aproape 5 milioane de pensionari cu o pensie medie de doar 2.898 de lei. Printre ei, pe cei 4,56 de milioane de pensionari ai asigurărilor sociale de stat care rămân cu o pensie de sub 2.800 de lei. În cazul cel mai fericit, al celor care au muncit o viaţă întreagă şi au contribuit la fondul de pensii, pensia medie a acestora abia depăşeşte 3.200 de lei.
În loc să respecte legea - aceea care obligă statul să indexeze pensiile cu rata inflaţiei plus jumătate din creşterea câştigului salarial mediu brut - Guvernul a preferat să suspende aplicarea acestor prevederi. Practic, pensiile au fost îngheţate la nivelul lunii noiembrie 2024, în condiţiile în care România are cea mai ridicată inflaţie din Uniunea Europeană. Ultima statistică Eurostat ne indică o inflaţie anualizată de 5,1% la final de martie 2025. Aşadar, în termeni reali, pensionarii au pierdut bani. Iar încrederea? Ei bine, aceea s-a volatilizat odată cu valoarea punctului de pensie.
Nedreptatea făcută pensionarilor este cu atât mai mare cu cât avem o populaţie şi aşa săracă, cu un venit mediu disponibil pe gospodărie de aproximativ 60% din media Uniunii Europene, deşi economia ar permite mult mai mult, căci avem un PIB pe locuitor de 80% din media Uniunii Europene. Şi, dacă România este campioana europeană la rata riscului de sărăcie şi deprivare socială şi materială, era normal să avem trista situaţie ca unul din şapte pensionari să se afle în risc de sărăcie după ce a muncit o viaţă întreagă. De altfel, ieşirea la pensie echivalează la noi cu înjumătăţirea veniturilor, adică cu rămânerea a doar 48% din veniturile salariale ale ultimilor ani, mult sub media Uniunii Europene de 58%.
Exact ca în bancul clasic de la Radio Erevan: statul român le-a promis câte o maşină pensionarilor, dar maşina a fost de fapt o bicicletă, numai că nici aceea nu s-a dat, ci s-a luat. Când vine vorba de pensionari, statul român are un talent deosebit în a-i număra doar în campanii şi a-i uita imediat după.
Promisiuni de front, retrageri pe timp de pace
Pensionarii militari au devenit, în ultimii ani, o monedă electorală cu circulaţie sezonieră. În prag de alegeri, coaliţia de guvernare a mimat grija şi a adoptat modificări la Legea nr. 223/2015, promiţând că va corecta inechităţile din sistemul pensiilor militare de stat. Un gest aparent reparatoriu, menit să calmeze nemulţumirea din rândul unei categorii profesionale profund afectate de instabilitatea legislativă.
Doar că, imediat după alegeri, măştile s-au lăsat jos. Avocatul Poporului, numit chiar de aceeaşi coaliţie, a atacat legea la Curtea Constituţională. Iar CCR, fidelă unei tradiţii de status quo, a decis - previzibil - că orice pas către normalizare trebuie amânat sine die. Rezultatul? O dublă trădare: politicienii au semnalat că nu-şi respectă nici propriile decizii, iar instanţele constituţionale că nu mai servesc nici măcar rolul formal al echilibrului între puteri.
Inechităţile din sistemul de pensii militare au ajuns atât de departe încât un caporal clasa a II-a ieşit ieri la pensie poate ajunge să aibă o pensie mai mare decât un colonel care a avut ghinionul să se nască mult mai devreme. De asemenea, Guvernul a legiferat scoaterea de la valorificare prin pensie a perioadelor lucrate după trecerea în rezervă, deoarece cadrele militare au pensia calculată pe 6-12 luni din ultimii cinci ani. Şi tot cadrelor militare li s-a scos din statutul specific decontarea medicamentelor şi pentru soţiile cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Probabil că cel mai grav lucru îl reprezintă, însă, neactualizarea pensiilor militare cu rata inflaţiei.
Ca ironia să fie completă, măsura 7.5.2 din Fondul social european Plus - care prevedea înfiinţarea unui centru naţional multifuncţional pentru persoanele cu dizabilităţi şi veteranii de război - zace neatinsă. Niciun demers, nicio licitaţie, nicio cărămidă. O iniţiativă europeană onorabilă, abandonată în stil naţional: cu vorbe goale, tăceri complice şi nepăsare cronică.
Pensia săracului, liniştea privilegiatului
România pensiilor este o ţară cu două viteze: una pentru marea majoritate, care abia supravieţuieşte de la o lună la alta, şi alta pentru o minoritate protejată de sistem. Categoriile speciale primesc pensii care sfidează nu doar bunul-simţ, ci şi orice logică economică. În realitate, politicienii nu fac decât să-şi cumpere protecţia: legal, generos şi cu livrare lunară.
Cazul celor aproape 6.000 de magistraţi este emblematic. Pensia medie: 25.000 de lei. Din care, atenţie, aproximativ 21.000 nu au legătură cu contributivitatea, ci sunt un premiu acordat de către stat. Într-un sistem care clamează echitatea ca
obiectiv, acest dezechilibru ar trebui să fie o urgenţă naţională. Dar nu e. În timp ce o văduvă de 70 de ani îşi calculează reţeta la farmacie în funcţie de pensia de 1.400 de lei, statul continuă să verse sume astronomice către foşti demnitari ai justiţiei. Nu e doar injust - e obscen.
Ce face coaliţia în plină campanie electorală? Propune, în grabă, o lege privind creşterea vârstei de pensionare a magistraţilor, ca să bifeze un jalon din PNRR şi să încaseze tranşa europeană. Toţi ştiu că legea nu va rezista. Curtea Constituţională o va declara, pentru a cincea oară, neconstituţională. Jocul e vechi: bifăm pe hârtie, încasăm banii, revenim la status quo. Iar între timp, pensiile mici rămân mici. Iar cele mari, intangibile.
Pentru a repara tot ceea ce actuala coaliţie de guvernare a stricat în sistemul de pensii, vă propunem să adoptaţi, astăzi, următoarele decizii politice definitorii pentru un sistem de pensii echitabil:
1. Revenirea la normalitate pentru pensionarii sistemului contributiv de asigurări sociale de stat, prin respectarea legii în litera ei, prin aplicarea corectă a formulei de indexare: rata inflaţiei + 50% din creşterea câştigului salarial mediu brut. Nu e un favor, e o obligaţie.
2. Corectarea inechităţilor din sistemul pensiilor militare, printr-o lege făcută pentru a dăinui şi nu pentru a fi respinsă la Curtea Constituţională, astfel încât criteriul echităţii şi al echilibrului intern să fie respectat, nu doar invocat în campanii.
3. Normalizarea pensiilor speciale, prin introducerea unui plafon de maximum 5.000 de lei pentru partea necontributivă a pensiei şi a unui impozit de 95% pentru partea necontributivă care depăşeşte salariul net al Preşedintelui republicii.
Pentru a construi un edificiu solid, avem nevoie de o fundaţie solidă. Iată care ar fi pilonii acelei fundaţii solide:
1. Elaborarea unei legi unice a salarizării prin care să se apere dreptul la plata corectă a muncii şi prin care să se elimine confuzia actuală în care economia de piaţă a devenit o formă voalată a sclaviei, ţinând cont de faptul că munca este o proprietate şi neplata justă a ei reprezintă un act de înşelăciune şi furt. Trebuie să ieşim din neplăcuta situaţie în care PIB-ul României se împarte între muncă şi capital în proporţii inversate faţă de mediile europene, altfel vom avea o ţară depopulată de forţa de muncă naţională.
2. Salariul minim trebuie să se regăsească în valorile coşului minim de consum plus reţinerile legale aferente.
3. Impozitele şi contribuţiile aferente salariului minim să nu poată depăşi 30% din valoarea veniturilor salariale brute.
4. Nicio pensie obţinută ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale să nu poată fi mai mică decât trei sferturi din valoarea coşului minim de consum.
România nu poate pretinde respect de la cetăţeni, atât timp cât îi tratează pe cei care muncesc şi au muncit o viaţă cu dispreţ birocratic şi cinism politic.
Este timpul să ne întoarcem la principii simple: legea trebuie aplicată tuturor, echitatea nu e negociabilă, iar pensionarii nu sunt o povară, ci memoria vie a muncii oneste.
Restul sunt artificii contabile şi amânări strategice - şi România are nevoie de reforme, nu de trucuri de campanie.
Această moţiune simplă a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 aprilie 2025, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 174 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
MIRCEA ABRUDEAN
Bucureşti, 28 aprilie 2025.
Nr. 3.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
