Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. I Introducere ART. 1 (1) Metodologia privind elaborarea Planului naţional de alocare prezintã modalitatea de calcul şi de stabilire a numãrului total de certificate de emisii de gaze cu efect de serã, în vederea alocãrii la nivel naţional, precum şi la nivelul fiecãrui operator, pentru fiecare instalaţie care intrã sub incidenţa prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã. (2) Planul naţional de alocare reprezintã documentul prin care se stabileşte numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de serã, denumite în continuare certificate, alocate în conformitate cu prevederile alin. (1). Certificatele sunt alocate activitãţilor şi instalaţiilor prevãzute în cuprinsul anexei nr. 1 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 . ART. 2 (1) La elaborarea Planului naţional de alocare se urmãreşte respectarea criteriilor prevãzute în cuprinsul anexei nr. 3 la <>Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 . (2) Planul naţional de alocare se elaboreazã în conformitate cu recomandãrile celui de-al doilea Ghid al Comisiei Europene privind realizarea Planurilor Naţionale de Alocare pentru perioada 2008-2012. (3) Prin Planul naţional de alocare se stabilesc numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de serã alocate la nivel naţional, precum şi numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de serã alocate pentru fiecare instalaţie, în conformitate cu prevederile <>art. 13 şi 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 . CAP. II Determinarea numãrului total de certificate la nivel naţional ART. 3 (1) La nivel naţional, numãrul total de certificate este stabilit pe baza proiecţiilor emisiilor de dioxid de carbon realizate "de sus în jos" în cadrul scenariului fãrã mãsuri şi/sau acţiuni suplimentare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã. (2) Proiecţiile emisiilor de dioxid de carbon realizate "de sus în jos" au la bazã datele cuprinse în urmãtoarele documente oficiale: a) cel mai recent Inventar naţional al emisiilor de gaze cu efect de serã, elaborat sub coordonarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului; b) prognoza evoluţiei produsului intern brut, elaboratã de comisia naţionalã de specialitate în prognozã; c) strategiile sectoriale, elaborate sub coordonarea autoritãţii publice centrale pentru economie şi comerţ. ART. 4 (1) Proiecţiile emisiilor de dioxid de carbon realizate "de sus în jos" se determinã pe baza ratei de creştere a produsului intern brut, a ratei intensitãţii carbonului, a ratelor de creştere sectoriale, precum şi luând în considerare politicile şi mãsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã. (2) Din proiecţiile realizate conform alin. (1) se determinã proiecţiile emisiilor de gaze cu efect de serã generate de sectoarele care nu intrã sub incidenţa prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006 , ţinându-se cont de potenţialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect în aceste sectoare. (3) Proiecţiile emisiilor de dioxid de carbon generate de sectoarele de activitate care intrã sub incidenţa schemei reglementate de <>Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 , denumitã în continuare schemã, se determinã luând în considerare creşterea eficienţei energetice şi reducerea emisiei specifice de dioxid de carbon la nivel de sector. ART. 5 (1) Numãrul total de certificate ce urmeazã a fi stabilit la nivel naţional nu trebuie sã depãşeascã plafonul indicativ determinat luându-se în considerare recomandãrile prevãzute la art. 2 alin. (2). (2) Plafonul indicativ se calculeazã conform prevederilor anexei nr. 1A la prezenta metodologie. ART. 6 (1) Din plafonul naţional, care reprezintã numãrul total de certificate ce urmeazã sã fie alocate pentru anul 2007 şi perioada 2008-2012, se scad atât rezerva pentru instalaţiile nou-intrate în schemã, cât şi numãrul total de certificate care sunt utilizate pentru premierea acţiunilor timpurii. (2) Premierea acţiunilor timpurii reprezintã acordarea unui bonus în condiţiile prevãzute la art. 12. (3) Plafonul rezultat ca urmare a aplicãrii prevederilor alin. (1) reprezintã numãrul de certificate ce se alocã sectoarelor, respectiv instalaţiilor care intrã sub incidenţa schemei. ART. 7 Alocarea se realizeazã în doi paşi, dupã cum urmeazã: a) se stabileşte numãrul total de certificate la nivel de sector; b) se stabileşte numãrul de certificate la nivel de instalaţie. CAP. III Alocarea la nivel de sector şi la nivel de instalaţie ART. 8 (1) Sectoarele identificate pe baza proiecţiilor "de sus în jos", pentru care se realizeazã alocarea de certificate, sunt urmãtoarele: a) sectorul energetic; b) sectorul rafinare produse petroliere; c) sectorul producţie şi prelucrare metale feroase; d) sectorul ciment; e) sectorul var; f) sectorul sticlã; g) sectorul ceramicã; h) sectorul celulozã şi hârtie. (2) În sectorul energetic sunt cuprinse şi instalaţiile care aparţin altor sectoare de activitate şi care intrã sub incidenţa schemei datoritã faptului cã deţin instalaţii de ardere cu o putere termicã nominalã mai mare de 20 MW. ART. 9 (1) Plafonul la nivel de sector se determinã astfel: a) pentru anul 2007, pe baza ponderilor deţinute de fiecare sector în plafonul pentru anul 2007, ponderi calculate ca raport între total emisii ale fiecãrui sector, determinate pe baza proiecţiilor "de sus în jos" conform art. 6 alin. (3), şi total emisii ale sectoarelor care intrã sub incidenţa schemei, determinate conform art. 4 alin. (3); b) pentru perioada 2008-2012, pe baza mediei aritmetice a ponderilor deţinute de fiecare sector în plafonul pentru perioada 2008-2012, ponderi calculate ca raport între total emisii ale fiecãrui sector, determinate pe baza proiecţiilor "de sus în jos" şi total emisii ale sectoarelor care intrã sub incidenţa schemei, determinate conform art. 4 alin. (3). (2) Din plafonul pentru sectorul energetic, determinat conform alin. (1) lit. a), se scade numãrul total de certificate care sunt utilizate pentru premierea sistemelor de cogenerare în conformitate cu prevederile art. 11. (3) Din plafonul pentru sectorul energetic, determinat conform alin. (1) lit. b), se scade bonusul pentru cogenerare şi rezerva pentru proiectele tip implementare în comun cu efect indirect asupra emisiilor acestui sector. (4) Proiectele tip implementare în comun cu efect indirect sunt numai acele proiecte care determinã diminuarea emisiilor de dioxid de carbon în sistemul energetic naţional. ART. 10 (1) Numãrul de certificate alocate pentru fiecare instalaţie existentã se calculeazã conform prevederilor anexei nr. 1B la prezenta metodologie. (2) Emisiile instalaţiei se determinã pe baza prelucrãrii datelor privind consumul de combustibili şi materii prime declarate în chestionarele transmise de operatori. (3) Dacã într-o instalaţie se desfãşoarã simultan douã dintre activitãţile prevãzute în anexa nr. 2 la <>Ordinul ministrului mediului şi gospodãririi apelor nr. 1.008/2006 pentru aprobarea competenţelor şi procedurii de emitere şi revizuire a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de serã, atunci alocarea se face astfel: a) din sectorul activitãţii pentru care emisiile generate de respectiva activitate reprezintã mai mult de 70% din emisiile instalaţiei în perioada de referinţã; b) din ambele sectoare, în cazul în care emisiile generate de fiecare dintre activitãţi reprezintã mai mult de 30% din emisiile instalaţiei în perioada de referinţã. (4) Determinarea numãrului total de certificate alocat fiecãrei instalaţii se realizeazã cu respectarea principiului conform cãruia alocarea nu trebuie sã depãşeascã necesarul.
E(inst.)
A(inst.) = alocarea instalaţiei, calculatã pentru fiecare an; E(inst.) = emisiile totale ale instalaţiei, calculate pentru fiecare an. ART. 11 (1) Premierea sistemelor de cogenerare reprezintã acordarea unui bonus ce reprezintã un numãr suplimentar de certificate faţã de cele alocate conform art. 10, pentru instalaţiile care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (2). (2) Bonusul pentru cogenerare se acordã pentru toate instalaţiile existente care produc combinat şi simultan energie electricã şi termicã, dacã sunt îndeplinite simultan urmãtoarele condiţii: a) eficienţa producerii simultane şi combinate a energiei electrice şi termice este de minimum 65% şi se calculeazã conform prevederilor anexei nr. 1C la prezenta metodologie; b) economia de combustibil aferentã producerii combinate şi simultane de energie electricã şi termicã comparativ cu producerea separatã a aceloraşi cantitãţi de energie este mai mare decât zero şi se calculeazã conform prevederilor anexei nr. 1C la prezenta metodologie. (3) Bonusul pentru cogenerare se calculeazã în baza reducerii emisiilor de dioxid de carbon datorate economiei de combustibil corespunzãtoare producerii combinate şi simultane de energie electricã şi termicã, comparativ cu producerea separatã a aceloraşi cantitãţi de energie. (4) Bonusul pentru cogenerare se calculeazã potrivit prevederilor anexei nr. 1B la prezenta metodologie. ART. 12 (1) Bonusul pentru acţiuni timpurii se acordã pentru reducerile de emisii de dioxid de carbon obţinute prin proiecte care au fost implementate în perioada 1998-2002. (2) Premierea acţiunilor timpurii reprezintã acordarea unui bonus ce reprezintã un numãr suplimentar de certificate faţã de cele alocate conform art. 10 şi se calculeazã potrivit prevederilor anexei nr. 1B la prezenta metodologie. ART. 13 În cazul în care o instalaţie îndeplineşte condiţiile impuse acordãrii bonusului pentru acţiuni timpurii şi a celui pentru cogenerare, se acordã numai bonusul pentru cogenerare. CAP. IV Reguli privind instalaţiile nou-intrate ART. 14 Instalaţia nou-intratã este acea instalaţie care a obţinut autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de serã sau revizuirea acesteia ulterior notificãrii Planului naţional de alocare Comisiei Europene. ART. 15 Accesarea rezervei pentru instalaţiile nou-intrate se poate face în urmãtoarele situaţii: a) instalaţii puse în funcţiune ulterior notificãrii Planului naţional de alocare Comisiei Europene; b) instalaţii neidentificate la data notificãrii Planului naţional de alocare Comisiei Europene; c) schimbãri privind regimul de funcţionare al instalaţiei sau, respectiv, schimbãri tehnologice care conduc la creşterea emisiilor aferente creşterii producţiei cu cel puţin 20% faţã de anul precedent, cu condiţia ca producţia anului anterior sã fie cel puţin egalã cu cea declaratã de operator în chestionar, pentru acel an; d) extinderea instalaţiei; e) creşteri privind emisiile totale de dioxid de carbon, determinate de obligaţia respectãrii unor prevederi legislative, fãrã realizarea unei creşteri de producţie (de exemplu: desulfurarea); f) schimbãri privind natura instalaţiei. ART. 16 (1) Pentru accesarea rezervei pentru instalaţiile nou-intrate operatorul are urmãtoarele obligaţii: a) sã notifice Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, ulterior semnãrii contractului de execuţie a lucrãrilor, cu privire la datele necesare evaluãrii alocãrii - din datele de proiect ale instalaţiei şi termenul punerii în funcţiune; b) sã prezinte la Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, cu 90 de zile înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei, documentaţia necesarã obţinerii alocãrii din rezerva pentru nou-intraţi. (2) Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului comunicã solicitantului numãrul de certificate reţinut din rezerva pentru nou-intraţi în termen de 30 de zile de la primirea notificãrii conform alin. (1). (3) Numãrul de certificate prevãzut la alin. (2) este reţinut doar pânã la data punerii în funcţiune. ART. 17 (1) Formula de calcul pentru alocarea certificatelor pentru instalaţiile nou-intrate este cea prevãzutã în anexa nr. 2 la prezenta metodologie. (2) Pentru situaţia prevãzutã la art. 15 lit. d), în cazul în care factorul de emisie pentru combustibilul/materia primã aferentã capacitãţii noi este mai mare decât factorul de emisie al combustibilului/materiei prime aferente capacitãţii existente datoritã schimbãrii de combustibil/materie primã, alocarea se determinã ca diferenţã între emisiile calculate pentru producţia totalã aferentã noii capacitãţi, pe baza factorului de emisie nou, şi emisiile calculate pentru producţia înlocuitã de noua capacitate, pe baza factorului de emisie anterior. (3) Pentru situaţiile prevãzute la art. 15 lit. e) alocarea se determinã pe baza creşterii de emisii aferente respectãrii legislaţiei în vigoare. (4) Pentru instalaţiile de producere combinatã a energiei electrice şi termice, în situaţia în care raportul dintre energia electricã şi energia termicã aferente creşterii de producţie este mai mare decât 3, se considerã emisia specificã minimã pentru centrale termoelectrice. ART. 18 (1) Rezerva pentru instalaţiile nou-intrate se gestioneazã la nivel naţional, fiind disponibilã la începutul fiecãrei perioade, respectiv anul 2007 şi anul 2008. (2) Accesul instalaţiilor nou-intrate la rezerva prevãzutã la alin. (1) se realizeazã cu titlu gratuit. (3) Alocarea certificatelor din rezervã se realizeazã dupã principiul "primul venit, primul servit", cu respectarea prevederilor art. 16. (4) În cazul în care termenul prevãzut la art. 16 alin. (1) lit. a) este depãşit, alocarea se face în limita disponibilului rãmas în rezerva pentru instalaţiile nou-intrate la momentul noului termen al punerii în funcţiune. (5) În cazul în care rezerva se epuizeazã, operatorii trebuie sã cumpere certificate necesare funcţionãrii instalaţiei nou-intrate de pe piaţã. (6) Instalaţiile nou-intrate în anul 2007 primesc certificatele calculate pentru anul 2007, iar certificatele aferente perioadei 2008-2012 sunt înregistrate în evidenţa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, urmând a fi emise prin registrul naţional, începând cu anul 2008. ART. 19 (1) În cazul în care la sfârşitul perioadei prevãzute la <>art. 13 din Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 rãmân nealocate certificate din rezerva pentru anul 2007 pentru instalaţiile nou-intrate, acestea sunt anulate în primul trimestru al anului 2008. (2) În cazul în care la sfârşitul trimestrului al treilea al ultimului an al perioadei prevãzute la <>art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 rãmân certificate nealocate din rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, acestea sunt valorificate prin licitaţie de cãtre Guvern în ultimul trimestru al anului 2012. (3) Procedura pentru licitaţia prevãzutã la alin. (2) se stabileşte prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului. CAP. V Reguli privind închiderea instalaţiilor ART. 20 (1) O instalaţie este consideratã închisã definitiv atunci când sunt îndeplinite simultan urmãtoarele condiţii: a) producţia este egalã cu zero; b) emisiile de dioxid de carbon sunt egale cu zero; c) instalaţia respectivã nu se mai deschide odatã ce închiderea a fost constatatã şi/sau demonstratã. (2) Certificatele alocate instalaţiei rãmân valabile în totalitate pentru anul în care închiderea definitivã se constatã şi/sau se demonstreazã. (3) Certificatele alocate respectivei instalaţii se transferã în rezerva pentru instalaţiile nou-intrate pentru anii ulteriori închiderii definitive, în cazul în care nu s-a realizat un transfer în conformitate cu art. 23. ART. 21 (1) O instalaţie este consideratã închisã temporar atunci când pentru o perioadã de minimum un an închiderea este planificatã prin planul de activitate sau este datoratã unor situaţii de forţã majorã şi sunt îndeplinite simultan urmãtoarele condiţii: a) producţia este egalã cu zero; b) emisiile de dioxid de carbon sunt egale cu zero; c) instalaţia se redeschide dupã ce închiderea a fost constatatã şi/sau demonstratã. (2) Certificatele alocate instalaţiei închise temporar se transferã în rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, pentru perioada închiderii temporare constatate şi/sau demonstrate. (3) Prevederile alin. (2) nu se aplicã în cazul închiderii temporare datorate lucrãrilor de modernizare sau reparaţiilor planificate şi/sau anunţate, accidentelor industriale majore sau accidentelor tehnologice. ART. 22 (1) O instalaţie este consideratã închisã parţial dacã operatorul decide reducerea definitivã a capacitãţii instalaţiei cu peste 30% faţã de capacitatea prevãzutã în autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de serã şi emisiile de dioxid de carbon ale instalaţiei scad cu peste 50% faţã de emisiile instalaţiei din perioada de referinţã, calculate conform art. 10 alin. (1). (2) Numãrul certificatelor alocate instalaţiei se reduce proporţional cu scãderea emisiilor, începând cu anul ulterior închiderii parţiale. (3) Certificatele corespunzãtoare reducerii de emisii se transferã în rezerva pentru instalaţiile nou-intrate. CAP. VI Reguli privind transferul certificatelor ART. 23 (1) Transferul certificatelor se acceptã doar pentru instalaţii aflate pe teritoriul României. (2) Transferul certificatelor este permis între instalaţiile care îşi desfãşoarã activitatea în acelaşi sector, sub condiţia transferului de producţie. (3) Transferul certificatelor se poate realiza de la una sau mai multe instalaţii care se închid definitiv la una ori mai multe instalaţii nou-intrate, în urmãtoarele situaţii: a) între instalaţii care aparţin aceluiaşi operator; b) între instalaţii care aparţin unor operatori diferiţi, cu condiţia ca între aceştia sã existe un acord de transfer al producţiei aferente certificatelor transferate; c) între una sau mai multe instalaţii în funcţiune care aparţin aceluiaşi operator. (4) În situaţia prevãzutã la alin. (3) instalaţiile între care se realizeazã transferul de certificate pot funcţiona în paralel pe o perioadã de cel mult 6 luni, interval în care trebuie sã se realizeze şi transferul de producţie între instalaţiile respective. (5) În situaţia în care nu se realizeazã transferul de producţie conform alin. (4), nu se realizeazã transferul de certificate. ART. 24 Transferul certificatelor prevãzut la art. 23 alin. (3) se poate realiza în urmãtoarele condiţii: a) instalaţia nou-intratã primeşte toate certificatele aferente producţiei transferate, în cazul în care producţia instalaţiei de la care se face transferul certificatelor este egalã cu producţia instalaţiei cãtre care se transferã certificatele; b) instalaţia nou-intratã primeşte toate certificatele aferente producţiei transferate, în cazul în care producţia instalaţiei de la care se face transferul certificatelor este mai mare decât producţia instalaţiei cãtre care se transferã certificatele, iar disponibilul de certificate de la instalaţia care se închide definitiv se transferã în rezerva pentru instalaţiile nou-intrate; c) instalaţia nou-intratã primeşte toate certificatele aferente producţiei transferate, în cazul în care producţia instalaţiei de la care se face transferul certificatelor este mai micã decât producţia instalaţiei cãtre care se transferã certificatele, şi pentru diferenţa de producţie se poate accesa rezerva pentru nou-intraţi. CAP. VII Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 25 Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului emite în registrul naţional certificatele alocate prin Planul naţional de alocare, astfel: a) pentru anul 2007, în termen de 10 zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prin care se aprobã Planul naţional de alocare; b) pentru perioada 2008-2012, anual pânã la data de 28 februarie a fiecãrui an, o cincime din numãrul total de certificate. ART. 26 Certificatele emise neutilizate se pot reporta de la un an la altul în cadrul perioadei 2008-2012. ART. 27 Operatorii pot sã utilizeze unitãţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activitãţi de proiect, în procent de 10% din numãrul de certificate de emisii de gaze cu efect de serã alocate fiecãrei instalaţii, prevãzut în Planul naţional de alocare. ANEXA 1A ------------la metodologie-------------- 1. Formula pentru determinarea plafonului indicativ, prevãzutã la art. 5 alin. (2) din metodologie, este urmãtoarea*):---- *) Pentru sectorul energetic se utilizeazã ultimul document de politicã energeticã ce urmeazã a fi aprobat, pânã la finalizarea şi transmiterea Planului naţional de alocare cãtre Comisia Europeanã. a) Pentru perioada prevãzutã la <>art. 13 din Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã, plafonul indicativ se calculeazã dupã cum urmeazã: PI = E(ET)(1 + r(PIB))^4 (1 + r(IC))^4 b) Pentru perioada prevãzutã la <>art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 , plafonul indicativ se calculeazã dupã cum urmeazã: PI = E(ET) (1 + r(PIB))^7 (1 + r(IC))^7 2. Termenii folosiţi în formulele anterioare au urmãtoarea semnificaţie: PI = plafonul indicativ; E(ET) = emisiile de dioxid de carbon generate de sectoarele care intrã sub incidenţa schemei, înregistrate pentru anul 2003; r(PIB) = rata de creştere a produsului intern brut în perioada indicatã; r(IC) = rata intensitãţii carbonului în perioada indicatã; IC = intensitatea carbonului, care se calculeazã ca raport între emisia totalã de gaze cu efect de serã şi 1.000 euro PIB. ANEXA 1B --------la metodologie-------------- 1. Pentru determinarea numãrului de certificate ce sunt alocate pentru fiecare instalaţie existentã prevãzutã la art. 10 alin. (1) din metodologie se foloseşte urmãtorul algoritm: 1. Plafonul naţional se calculeazã dupã cum urmeazã: PN = A(T) + R(NI) + R(AT), în care A(T) se calculeazã dupã cum urmeazã: A(T) = ΣA(S), iar R(AT) se calculeazã dupã cum urmeazã: R(AT) = Σ(B(AT.inst.i.) + B(AT.inst.j.)) 2. Numãrul de certificate de gaze cu efect de serã alocate operatorului pentru fiecare instalaţie se calculeazã în funcţie de disponibilitatea datelor menţionate la art. 10 alin. (2) din metodologie, dupã cum urmeazã: a) pentru instalaţiile pentru care existã datele menţionate la art. 10 alin. (2) din metodologie, folosind urmãtoarea formulã: A(inst.i.) = p(inst.i.) x A(S) x B(COG.inst.i.) + B(AT.inst.i.) b) pentru instalaţiile pentru care nu existã datele menţionate la art. 10 alin. (2) din metodologie, folosind urmãtoarea formulã: A(inst.j.) = p(inst.j.) x A(S) + B(COG.inst.j.) + B(AT.inst.j.), în care: 1. p(inst.i.), respectiv p(inst.j.), se calculeazã dupã cum urmeazã:
E(S)
E(inst.j.)
p(inst.j.) = ----------
E(S)
2. E(inst.i.), respectiv E(inst.j.), se calculeazã dupã cum urmeazã:
2
E(inst.j.) = E(smspr) x Q(p) x 95% x F(cont.) 3. E(S) se calculeazã dupã cum urmeazã: E(S) = Σ(E(inst.i.) + E(inst.j.) ) 4. B(COG.inst.) se calculeazã dupã cum urmeazã: B(COG.inst.) = EC x C(COG.) x ES(SC) x 50% 5. B(AT.inst.) se calculeazã dupã cum urmeazã:
2
2. Termenii folosiţi în formulele anterioare au urmãtoarea semnificaţie: PN = plafonul naţional; A(T) = alocarea pe total sectoare; R(NI) = rezerva pentru instalaţiile nou-intrate; R(AT) = rezerva pentru premierea acţiunilor timpurii; A(S) = alocarea pentru sectorul (S), B(AT.inst.) = bonus acţiuni timpurii pentru instalaţia (i), respectiv (j); A(inst.i.) = alocarea pentru instalaţia (i); p(inst.i.) = ponderea emisiilor instalaţiei (i) în cadrul sectorului, în perioada de referinţã; B(COG.inst.) = bonusul pentru cogenerare pentru instalaţia (i), respectiv (j); A(inst.j.) = alocarea pentru instalaţia (j) pentru care nu existã date relevante pentru cel puţin doi ani, în perioada de referinţã 2001-2004; p(inst.j.) = ponderea emisiilor instalaţiei (j) în cadrul sectorului, în perioada de referinţã; E(inst.) = emisia pentru instalaţia (i), respectiv (j), în perioada de referinţã; E(S) = emisia totalã pentru sectorul (S), în perioada de referinţã; ΣE(max (2 din 4))= suma emisiilor a 2 ani cu emisii maxime în perioada de referinţã; F(cont.) = factorul de continuitate în perioada de referinţã, care se determinã astfel:
Q(p)
Q(REL)
b) pentru 95% ≤ ------- < 110%, atunci F(cont.) = 103%;
Q(p)
c) pentru instalaţii pentru care nu existã date relevante pentru cel puţin 2 ani, în perioada de referinţã 2001-2004, F(cont.) = 103%; Q(REL) = media producţiei din cei 2 ani din perioada de referinţã cu emisiile cele mai mari; Q(p) = producţia prognozatã a instalaţiei respective pentru anul 2007; E(smspr) = emisia specificã medie a instalaţiilor similare din cadrul aceluiaşi sector, determinatã în perioada de referinţã, pe categorii de combustibili şi tipuri de tehnologii, dupã caz; EC = economia de combustibil raportatã la consumul de combustibil în cogenerare; C(COG.) = combustibilul consumat pentru producerea energiei electrice şi termice în cogenerare, exprimat în TJ/an, reprezentat de media aritmeticã a consumurilor de combustibil pentru cei 2 ani din perioada de referinţã pentru care s-au determinat emisiile conform art. 13 din metodologie; ES(SC) = emisia specificã pe unitatea de combustibil într-un sistem comparativ, determinatã ca emisie specificã medie a centralelor din sistem cu funcţionare pe gaze naturale, cu o valoare de 0,06 t CO(2)/TJ (în baza datelor din anul 2004, raportate de Institutul Naţional de Statisticã la IEA-EUROSTAT-UNECE). ES(ip) = emisia specificã a instalaţiei înainte de implementarea proiectului, exprimatã în t CO(2)/unitate de produs; ES(dp) = emisia specificã a instalaţiei dupã implementarea proiectului, exprimatã în t CO(2)/unitate de produs; Q(min(2 din 4)) = suma producţiilor minime a 2 ani din perioada de referinţã. ANEXA 1C --------la metodologie-------------- 1. Pentru determinarea eficienţei producerii simultane şi combinate a energiei electrice şi termice prevãzute la art. 11 alin. (2) lit. a) din metodologie, se foloseşte urmãtoarea formulã:
C(COG.)
2. Pentru determinarea economiei aferente producerii combinate şi simultane de energie electricã şi termicã comparativ cu producerea separatã a aceloraşi cantitãţi de energie prevãzute la art. 11 alin. (2) lit. b) din metodologie se foloseşte urmãtoarea formulã:
C(COG.) EF.EE(SEP) EF.ET(SEP)
3. Termenii folosiţi în formulele anterioare au urmãtoarea semnificaţie: EF(COG.) = eficienţa producerii energiei electrice şi termice în cogenerare (%); EE(COG.) = energia electricã produsã în cogenerare, în anul (t), exprimatã în TJ sau MWh; ET(COG.) = energia termicã utilã în cogenerare, în anul (t), exprimatã în TJ sau MWh; C(COG.) = combustibilul consumat pentru producerea energiei electrice şi termice în cogenerare, în anul (t), exprimat în TJ sau MWh; EC = economia de combustibil raportatã la consumul de combustibil în cogenerare; EF.EE(SEP) = eficienţa medie a producerii separate a energiei electrice în centrale termoelectrice în România, cu o valoare de 31,85% (în baza datelor din anul 2004, raportate de Institutul Naţional de Statisticã la IEA-EUROSTAT-UNECE); EF.ET(SEP) = eficienţa medie a producerii separate a energiei termice în centrale termice în România, cu o valoare de 87,56% (în baza datelor din anul 2004, raportate de Institutul Naţional de Statisticã la IEA-EUROSTAT-UNECE); t = unul din cei 2 ani din perioada de referinţã pentru determinarea emisiilor, în care EF(COG.) este cea mai mare. ANEXA 2 -------la metodologie-------------- 1. Pentru calcularea numãrului de certificate ce pot fi alocate instalaţiilor nou-intrate, potrivit art. 17 alin. (1) din metodologie, se foloseşte urmãtoarea formulã: A(inst.ni.) = ES(min) x Q(p) x F 2. Termenii folosiţi în formula prevãzutã la pct. 1 au urmãtoarea semnificaţie: A(inst.ni.) = alocarea aferentã instalaţiei nou-intrate; ES(min) = emisia specificã a celei mai performante instalaţii din sector se calculeazã pe grupe de instalaţii, cu acelaşi tip de combustibil şi tehnologie, identificatã la momentul realizãrii inventarului instalaţiilor, pe baza emisiilor istorice din perioada 2001-2004; Q(p) = producţia prognozatã a instalaţiei respective pentru 2007 şi/sau 2008-2012. Producţia prognozatã a instalaţiei reprezintã: (i) producţia totalã, pentru situaţiile prevãzute la art. 15 lit. a) şi lit. b) din metodologie; (ii) creşterea de producţie faţã de anul anterior punerii în funcţiune, pentru situaţiile prevãzute la art. 15 lit. c) şi d) din metodologie; (iii) producţia totalã, respectiv creşterea de producţie este determinatã de suma celor douã tipuri de energie, exprimatã în MWh pentru instalaţiile care produc energie electricã şi energie termicã; F = factor de siguranţã care, pentru instalaţiile care folosesc sisteme de cogenerare, este în procent de 99%, iar pentru toate celelalte tipuri de instalaţii, în procent de 95%. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
