Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
METODOLOGIE din 12 februarie 2021 de evaluare şi intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională în acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor
EMITENT: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 587 din 11 iunie 2021
──────────
Aprobată prin ORDINUL nr. 173/65/3.042/C/2021, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 587 din 11 iunie 2021.
──────────
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta metodologie reglementează procedura de evaluare şi intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională în vederea acordării serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege.
(2) Scopul metodologiei este îmbunătăţirea intervenţiei multidisciplinare şi interinstituţionale în acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor, pentru a asigura respectarea drepturilor acestora şi principiilor generale enunţate la art. 3^3 din lege.
ART. 2
Acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor reprezintă una dintre etapele procesului de informare, sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor, prevăzute la art. 3^2 din lege, proces la care participă diverse instituţii, organizaţii, specialişti.
CAP. II
Identificarea, informarea iniţială şi referirea victimelor către Compartimentul/Serviciul pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor
ART. 3
(1) Identificarea victimelor infracţiunii, definită conform art. 3^4 lit. c) din lege ca fiind procesul de constatare a faptului că o persoană se declară/este victimă a infracţiunilor, se realizează, conform prevederilor art. 3^7 din lege, de organele judiciare, precum şi de orice alte instituţii ale statului care, în exercitarea atribuţiilor, intră în contact cu persoane care sunt potenţiale victime ale infracţiunilor.
(2) Identificarea victimei se poate realiza pe baza următoarelor criterii, enumerate exemplificativ:
a) declaraţia acesteia, adult sau copil, sau a părintelui ori a reprezentantului legal, atunci când se adresează organelor judiciare, poliţiei, compartimentelor/serviciilor pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, că a fost victima unei fapte prevăzute de legea penală;
b) în aplicarea prevederilor art. 3^7 din lege, în lipsa unei declaraţii din partea acestora, de către profesioniştii care intră în contact cu victimele, prin prisma următoarelor domenii de activitate: sănătate, poliţie, jandarmerie, asistenţă socială, justiţie, învăţământ etc., dacă persoana prezintă urme fizice sau psihice ale unei traume.
ART. 4
Informarea iniţială definită conform art. 3^2 din lege ca fiind aducerea la cunoştinţa victimei a informaţiilor generale privind drepturile pe care le are şi serviciile de care poate beneficia se realizează, conform prevederilor art. 4 din lege, de organele judiciare sau, dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, conform art. 4^1 din lege, de compartimentul pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, denumit în continuare CSVI, sau serviciul pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, denumit în continuare SSVI, respectiv furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege.
ART. 5
(1) Referirea către CSVI/SSVI şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege se realizează cu celeritate, ulterior identificării, de către prima instituţie care intră în contact cu persoane care sunt potenţiale victime ale infracţiunilor.
(2) Referirea se realizează prin informare cu privire la posibilitatea de a se adresa CSVI/SSVI, respectiv furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege, atât verbal, cât şi prin înmânarea sub semnătură a unui formular care cuprinde cel puţin adresa CSVI/SSVI din raza teritorială a instituţiei care face informarea şi enumerarea atribuţiilor acestuia, conform art. 3^7 din lege.
(3) Victimei identificate i se cere în scris acordul pentru transmiterea către CSVI/SSVI, respectiv către furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege, atât a formularului de referire, cât şi a datelor sale de contact pentru a fi contactată de către specialiştii compartimentului/serviciului.
(4) Din momentul primirii formularului de referire, precum şi a datelor de contact, specialiştii CSVI/SSVI vor iniţia contactul cu victima, cu celeritate.
(5) În cazul în care victima apelează la telefonul prevăzut la art. 5 din lege, referirea către CSVI/SSVI, respectiv furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege, se realizează telefonic.
(6) În situaţia în care persoana potenţial victimă s-a adresat organelor judiciare sau poliţiei, se utilizează formularul de referire către CSVI/SSVI, respectiv către furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege.
(7) În cazul copiilor victime ale infracţiunilor de violenţă, referirea se face obligatoriu şi exclusiv la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumită în continuare DGASPC, conform prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) Respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal este obligatorie.
ART. 6
Datele de identificare ale furnizorilor de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru CSVI şi SSVI sunt înscrise în Registrul electronic unic al serviciilor sociale, publicat pe pagina de internet a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 7
(1) Materialele informative privind funcţionarea CSVI/SSVI şi lista furnizorilor de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru CSVI/SSVI din judeţ/din sectorul municipiului Bucureşti se publică pe pagina de internet a DGASPC.
(2) Materialele de informare privind serviciile de sprijin şi protecţie a victimelor infracţiunilor elaborate în conformitate cu standardele minime de calitate se comunică, prin grija furnizorilor de servicii sociale, următoarelor instituţii/structuri publice sau private, din unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează serviciul social:
a) unităţi de poliţie;
b) unităţi sanitare şi cabinete ale medicilor de familie;
c) unităţi şi instituţii de învăţământ;
d) furnizori de servicii sociale;
e) orice alte unităţi care, prin natura activităţii desfăşurate, pot intra în contact cu victime ale infracţiunilor.
CAP. III
Evaluarea victimei în vederea determinării măsurilor de sprijin şi protecţie de care aceasta poate beneficia
ART. 8
Evaluarea situaţiei victimei se realizează de către CSVI/SSVI şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 din lege, pentru a se determina care sunt măsurile de sprijin şi protecţie de care aceasta poate beneficia, în vederea asigurării accesului victimelor cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistenţă socială, consiliere juridică, în funcţie de nevoile individuale ale victimei.
ART. 9
(1) Evaluarea victimelor infracţiunilor se face în cel mai scurt timp de la momentul identificării, pe baza criteriilor specifice stabilite potrivit art. 3^9 alin. (2) din lege şi cu respectarea principiilor prevăzute la art. 3^3 din lege.
(2) Evaluarea victimei este complexă, potrivit prevederilor art. 48 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, fiind realizată, conform art. 3^9 alin. (3) din lege, de către echipa CSVI/SSVI formată din jurist, psiholog şi asistent social, în colaborare cu organele judiciare, poliţie, medici, cadre didactice etc. Asistentul social din cadrul echipei CSVI/SSVI asigură managementul de caz.
(3) Interdisciplinaritatea şi colaborarea interinstituţională între CSVI/SSVI, organele judiciare şi poliţie, în procesul de evaluare a victimelor, se realizează după cum urmează:
a) prin utilizarea formularului de referire prevăzut la art. 3^7 din lege, în care sunt consemnate de către prima instituţie care a luat contact cu victima datele referitoare la:
(i) tipul infracţiunii identificat cu sprijinul organelor de cercetare penală;
(ii) circumstanţele comiterii acesteia, identificate cu sprijinul organelor de cercetare penală;
(iii) impactul fizic şi psihic asupra victimei;
(iv) datele privind autorul faptei, în măsura în care acestea sunt disponibile, identificate cu sprijinul organelor de cercetare penală;
(v) istoricul infracţional şi, după caz, informaţii privind apartenenţa victimei la grupări infracţionale, atunci când acestea sunt disponibile şi pot fi furnizate în mod legal, identificat cu sprijinul organelor de cercetare penală.
b) prin participarea mai multor specialişti/reprezentanţi ai unor instituţii la realizarea evaluării, la solicitarea CSVI/SSVI/managerului de caz, respectiv: participare la şedinţe de caz, colectarea, clarificarea, validarea/confirmarea unor informaţii necesare realizării evaluării cu respectarea criteriilor specifice stabilite potrivit art. 3^9 alin. (2) din lege şi identificării nevoilor de protecţie specifice ale victimei pentru întocmirea raportului de evaluare şi realizarea planului de intervenţie, conform standardului minim de calitate;
c) prin elaborarea, la nivelul fiecărui judeţ, a unei liste orientative cu tipuri de infracţiuni/tipuri de vătămare suferite de victimă şi de circumstanţe posibile de comitere a faptei, care se actualizează permanent, cu sprijinul organelor de cercetare penală şi al poliţiei.
(4) Răspunsul instituţional la solicitarea prevăzută la alin. (3) lit. b) se realizează cu celeritate.
(5) Evaluarea copiilor victime ale violenţei, care se constituie în potenţiale infracţiuni identificate cu sprijinul organelor de cercetare penală, se realizează de către compartimentele specializate de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare, trafic, migraţie şi repatrieri din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Evaluarea, intervenţia multidisciplinară şi interinstituţională în vederea acordării serviciilor de sprijin şi protecţie pentru copiii victime ale violenţei, inclusiv ale infracţiunilor de violenţă, se realizează potrivit anexei nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state, precum şi potrivit prevederilor specifice din metodologia prezentă cu privire la copiii victime ale infracţiunilor de violenţă.
ART. 10
(1) Rezultatele evaluării realizate conform prevederilor art. 9 se consemnează într-un referat de evaluare, care cuprinde informaţiile prevăzute la art. 3^10 alin. (1) din lege.
(2) În cazul copiilor victime ale infracţiunilor de violenţă, informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în raportul de evaluare detaliată prevăzut de anexa nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 49/2011.
(3) Referatul de evaluare se întocmeşte în maximum 30 de zile de la înregistrarea cazului la CSVI/SSVI.
CAP. IV
Acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor
ART. 11
(1) Serviciile de sprijin şi protecţie prevăzute la art. 7 din lege sunt servicii integrate acordate de către DGASPC, prin CSVI/SSVI, sau, după caz, de alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, prevăzuţi la art. 3^1 din lege, acreditaţi în condiţiile legii şi care au obţinut licenţă de funcţionare pentru serviciul pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, prevăzut în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare, cod 8899CZ-PN-VI, sau pentru alt serviciu social destinat protecţiei victimelor violenţei domestice sau traficului de persoane, precum şi prin compartimentele şi instituţiile specializate menţionate la art. 3^1 alin. (3)-(5) din lege, prin colaborare interdisciplinară şi interinstituţională cu organele judiciare, unităţile de poliţie şi alte servicii publice de interes general.
(2) Pentru serviciile de sprijin şi protecţie prevăzute la art. 7 din lege, CSVI/SSVI din cadrul DGASPC reprezintă un punct unic de colectare a informaţiilor privind servicii de sprijin şi protecţie acordate victimelor infracţiunilor din judeţ, ceea ce presupune următoarele:
a) solicitarea pentru acordarea de servicii de sprijin şi protecţie se adresează DGASPC;
b) alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, prevăzuţi la art. 3^1 din lege care primesc solicitări pentru acordarea de servicii de sprijin şi protecţie a victimelor infracţiunilor, informează în scris DGASPC, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din lege;
c) alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, prevăzuţi la art. 3^1 din lege care acordă servicii de sprijin şi protecţie a victimelor infracţiunilor, transmit DGASPC datele necesare pentru a fi înregistrate în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie, conform prevederilor art. 3^9 alin. (8) din lege.
ART. 12
(1) Acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie prevăzute la art. 7 din lege se realizează pe baza planului de intervenţie elaborat pe baza rezultatelor evaluării, cu respectarea prevederilor Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi a standardelor minime de calitate aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei pentru aprobarea standardelor minime de calitate în baza cărora se acordă licenţa de funcţionare a serviciului pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor nr. 256/2.017/2021 şi a prezentei metodologii.
(2) În cazul copiilor victime ale infracţiunilor de violenţă, acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie prevăzute la art. 7 din lege se realizează pe baza planului de reabilitare şi reintegrare socială prevăzut de anexa nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.
(3) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate prin centre de zi sau centre rezidenţiale, conform prevederilor art. 9 din lege, se acordă cu respectarea standardelor minime de calitate aplicabile serviciilor respective şi a prezentei metodologii.
ART. 13
(1) În aplicarea art. 7 alin. (4) lit. a) din lege, fiecărei persoane care se adresează CSVI/SSVI din cadrul DGASPC sau, după caz, altor furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, prevăzuţi la art. 3^1 din lege, i se înmânează un material de informare care cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta metodologie. Activitatea de informare prevăzută la art. 7 alin. (4) lit. a) nu este limitată la înmânarea acestui formular şi se va acorda în mod individualizat, adaptat în funcţie de nevoile fiecărui caz în parte.
(2) Prin cooperare interinstituţională între CSVI/SSVI, unităţile de poliţie şi alte instituţii cu atribuţii în domeniu, la nivelul fiecărui judeţ, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, se elaborează un material de informare care să conţină şi informaţii cu privire la:
a) datele de contact ale instituţiilor sau, după caz, ale furnizorilor publici sau privaţi de servicii sociale, organizaţiilor neguvernamentale care au obligaţia sau care pot furniza sprijin în obţinerea acestor drepturi;
b) atunci când este cazul, posibilităţile de primire în centrele de primire în regim de urgenţă, centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice sau locuinţele protejate, potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) În vederea aplicării art. 4^1 din lege unităţile de poliţie pun la dispoziţia CSVI/SSVI materialele informative folosite în activitatea proprie, potrivit art. 4 din lege, sau, după caz, publicate pe pagina proprie de internet, conform art. 6 din lege.
ART. 14
(1) Consilierea psihologică, serviciile de inserţie/reinserţie socială, sprijinul emoţional şi social în scopul reintegrării sociale, prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. b), d) şi e) din lege, se realizează personalizat, în funcţie de nevoile identificate în evaluare, de planul de intervenţie sau de planul de servicii şi de consultările interdisciplinare în cadrul echipei care acordă serviciile de sprijin şi protecţie a victimei şi cu respectarea standardelor minime de calitate aplicabile serviciilor sociale, statutului profesiilor şi codurilor de etică.
(2) Consilierea privind evitarea riscurilor de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare prevăzută la art. 7 alin. (4) lit. b) din lege poate cuprinde următoarele aspecte, cu titlu exemplificativ:
a) informarea în privinţa drepturilor prevăzute de lege pe care victima le are în raporturile sale cu autorităţile publice, conform principiilor enumerate la art. 3^3 din lege, ori de câte ori se săvârşeşte o infracţiune, în scopul evitării victimizării secundare;
b) informarea cu privire la centrele de zi şi rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată prevăzute la art. 9 alin. (1) din lege.
ART. 15
Consilierea privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. c) din lege poate include următoarele aspecte, cu titlu exemplificativ:
a) dreptul de recuperare a prejudiciului produs prin infracţiune şi ca urmare a acesteia;
b) dreptul de a obţine compensaţia financiară din partea statului;
c) dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau de a beneficia de acordarea asistenţei juridice gratuite, conform legii;
d) dreptul de a se constitui parte civilă în proces.
ART. 16
(1) Informarea şi consilierea cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces, prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. f) din lege, pot cuprinde, cu titlu exemplificativ:
a) indicarea dreptului victimei de a depune plângere la organul judiciar competent;
b) pregătirea victimei pentru participarea la proces prin informarea acesteia în privinţa parcursului posibil al plângerii care poate ajunge în procedură de judecată;
c) dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau de a beneficia de acordarea asistenţei juridice gratuite, conform legii;
d) orice alte informaţii relevante privind etapa prealabilă procedurilor penale.
(2) În cazul copiilor victime ale infracţiunilor cu şi fără violenţă, informarea şi consilierea prevăzute la alin. (1) se adresează atât copilului, într-un limbaj accesibil şi adaptat, cât şi părintelui/reprezentantului legal.
CAP. V
Monitorizarea acordării serviciilor de sprijin şi protecţie - Registrul special privind victimele infracţiunilor
ART. 17
(1) În vederea creării Registrului special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie, conform prevederilor art. 3^9 alin. (8) din lege, SSVI şi furnizorii de servicii sociale care acordă servicii de sprijin şi protecţie victimelor infracţiunilor comunică DGASPC datele prevăzute la art. 3^9 alin. (9) din lege, în termen de 2 zile de la realizarea referatului de evaluare.
(2) Modalitatea de transmitere a datelor şi procedura de înregistrare şi actualizare a datelor în registru se stabilesc prin procedura operaţională aprobată de directorul general al DGASPC.
ART. 18
În aplicarea prevederilor art. 3^9 alin. (10) şi (11) din lege, prin protocol de cooperare interinstituţională încheiat între Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei, în termen de 90 de zile de la aprobarea metodologiei prezente, se stabilesc:
a) fişa cu datele pe care DGASPC le înregistrează în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie, cu indicatori generali pentru victimele infracţiunilor şi indicatori specifici pentru copii, pentru victimele traficului de persoane şi pentru alte aspecte relevante;
b) procedura de înregistrare şi actualizare a datelor în registru;
c) modalitatea transmiterii datelor statistice la Ministerul Justiţiei, respectiv la Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane.
CAP. VI
Cooperarea interinstituţională în vederea campaniilor de conştientizare a comunităţii şi în domeniul instruirii şi formării personalului SSVI
ART. 19
(1) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, prin Direcţia Naţională de Probaţiune, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin DGASPC, colaborează în domeniul informării şi specializării personalului care stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor, cu privire la noile prevederi pentru victimele infracţiunilor:
a) elaborează un program de instruire a personalului SSVI, al compartimentelor şi instituţiilor specializate menţionate la art. 3^1 alin. (3)-(5) din lege, a poliţiştilor implicaţi în aplicarea prezentei metodologii;
b) desemnează personal de specialitate din ministerele semnatare şi, după caz, din autorităţile din subordine care să facă parte din grupul de lucru care elaborează programul de instruire;
c) invită, după caz, specialişti din alte instituţii şi organizaţii să facă parte din grupul de lucru;
d) asigură instruirea de formatori pentru derularea programului de instruire, inclusiv prin metode online;
e) stabilesc persoane de contact la nivelul fiecărui minister semnatar şi al autorităţilor din subordine care să asigure coordonarea metodologică a personalului menţionat la lit. a);
f) asigură informarea personalului din teritoriu şi alte instituţii relevante din propriul domeniu de activitate cu privire la aplicarea prezentei metodologii.
(2) Formatorii sunt selectaţi de la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti din rândul DGASPC şi alte instituţii şi organizaţii implicate şi cu experienţă în domeniu.
(3) DGASPC, în cooperare cu celelalte instituţii din care provin participanţii la instruire, asigură instruirea multidisciplinară a personalului menţionat la alin. (1) lit. a), utilizând programul de instruire.
ART. 20
Autorităţile administraţiei publice locale prevăd în Planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/ Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prevăzut de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi al cărui model-cadru este aprobat prin Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 1.086/2018, programe de instruire în domeniul serviciilor de sprijin şi protecţie a victimelor infracţiunilor, în baza cooperării interinstituţionale prevăzute la art. 19.
ART. 21
(1) În cadrul acţiunilor de sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul judeţului, realizate de autorităţile administraţiei publice locale, conform prevederilor art. 135 alin. (1) lit. f) dinLegea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sunt incluse teme pentru prevenirea infracţionalităţii şi a riscului crescut al persoanelor vulnerabile de deveni victime ale infracţionalităţii.
(2) Temele şi modalitatea de realizare a acţiunilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin cooperare interinstituţională la nivel judeţean şi local între DGASPC şi/sau, după caz, alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, prevăzuţi la art. 3^1 din lege, şi unităţile de poliţie.
ANEXA
la metodologie
DREPTURILE VICTIMELOR INFRACŢIUNILOR
I. ASPECTE GENERALE
I.1. Aspecte privind procesul penal
Dreptul de a primi informaţii de la primul organ judiciar la care vă prezentaţi
Dacă aţi fost victima unei infracţiuni, aveţi dreptul de a primi o serie de informaţii încă de la primul contact cu un organ judiciar (poliţie, parchet). Acesta are obligaţia de a vă aduce la cunoştinţă următoarele aspecte:
- tipul de sprijin pe care îl puteţi primi, inclusiv informaţii de bază privind accesul gratuit la asistenţă medicală, servicii sociale, consiliere psihologică, consiliere juridică şi cazare alternativă;
– organul de urmărire penală la care puteţi face plângere;
– dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde vă puteţi adresa pentru exercitarea acestui drept;
– condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
– drepturile procesuale ale persoanei vătămate şi ale părţii civile;
– condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile Codului de procedură penală privind protecţia persoanei vătămate şi a părţii civile, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată;
– condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat;
– autoritatea judiciară la care vă veţi putea adresa pe viitor pentru obţinerea de informaţii privind stadiul cauzei, precum şi datele de contact ale acesteia, în cazul în care depuneţi o plângere;
– dreptul de a fi informat(ă), în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală;
– dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
– în cazul în care aveţi reşedinţa sau locuinţa permanentă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene (UE), informaţii privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de acordare a compensaţiei financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum şi faptul că există posibilitatea, conform legislaţiei privind cooperarea judiciară internaţională, ca dumneavoastră să fiţi audiat(ă) de autorităţile judiciare române fără a fi prezent(ă) pe teritoriul României.
Această informare poate fi urmată, de cele mai multe ori, de depunerea plângerii cu privire la săvârşirea infracţiunii.
Depunerea plângerii
Plângerea reprezintă încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune. Aceasta se poate face personal sau prin mandatar.
Calitatea de persoană vătămată
Dacă aţi suferit o vătămare prin comiterea unei infracţiuni, veţi avea calitatea de persoană vătămată în procesul penal, având o serie de drepturi procesuale.
Dacă nu doriţi să participaţi la procesul penal trebuie să comunicaţi acest lucru organului judiciar care, dacă apreciază necesar, vă va putea audia în calitate de martor.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în anumite situaţii
În urma cercetărilor efectuate de către organele judiciare ca urmare a depunerii plângerii de către dumneavoastră în calitate de victimă a infracţiunii, se poate pune în mişcare acţiunea penală atunci când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare a acesteia.
Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi, la marea majoritate a infracţiunilor, punerea sa în mişcare se face de către organele de urmărire penală din oficiu.
Există însă o serie de infracţiuni pentru care legea prevede expres că punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Plângerea prealabilă a persoanei vătămate necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale pentru anumite infracţiuni nu este aceeaşi cu plângerea ca act de sesizare a organului de urmărire penală.
Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. Dreptul de a formula plângere prealabilă vă va fi adus la cunoştinţă cu ocazia primei audieri.
Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege
Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictului pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator. Aceasta se poate desfăşura doar cu acordul părţilor implicate.
În latura penală a procesului, medierea poate avea loc doar pentru infracţiunile pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Dacă părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere ca urmare a procedurii medierii, se va redacta un acord scris (acordul de mediere), care are ca rezultat încetarea procesului penal.
Acordul de mediere se poate încheia şi doar în ceea ce priveşte latura civilă (acordarea de despăgubiri), caz în care procesul penal va continua.
Dacă decideţi să participaţi la procesul penal în calitate de persoană vătămată, veţi avea următoarele drepturi:
- dreptul de a vă constitui parte civilă;
În vederea recuperării prejudiciului de la autorul infracţiunii, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal. Dacă nu doriţi participarea la procesul penal ca parte civilă, vă veţi putea adresa separat instanţei civile pentru obţinerea de despăgubiri.
- dreptul de a obţine despăgubiri din partea autorului infracţiunii sau a altor persoane responsabile, potrivit legii;
În calitate de persoană vătămată, aveţi dreptul de a obţine de la autorul infracţiunii sau de la alte persoane responsabile potrivit legii atât despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, cât şi plata cheltuielilor judiciare de judecată.
- dreptul de acces la dosar, în condiţiile legii;
Avocatul dumneavoastră are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului.
- dreptul de a fi informat(ă) cu privire la stadiul urmăririi penale;
În calitate de persoană vătămată aveţi dreptul de a fi informat(ă), într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea dumneavoastră expresă, cu condiţia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poştă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informaţii să vă fie comunicate;
- dreptul de a fi ascultat(ă);
Cu ocazia primei audieri, vi se vor aduce la cunoştinţă următoarele:
- dreptul de a fi asistat(ă) de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a vi se desemna un avocat din oficiu;
– dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
– dreptul de a propune administrarea de probe;
– dreptul de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege;
– dreptul de a fi încunoştinţat(ă) cu privire la desfăşurarea procedurii;
– dreptul de a formula plângere prealabilă;
– dreptul de a vă constitui parte civilă;
– obligaţia de a vă prezenta la chemările organelor judiciare;
– obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă.
De asemenea, vi se va aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, veţi putea fi informat(ă) cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod.
- dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor;
În faza de judecată a procesului penal, cu ocazia audierii inculpatului, a martorilor sau a experţilor, aveţi dreptul de a adresa întrebări acestora.
- dreptul la asistenţă juridică şi reprezentare;
Pe tot parcursul procesului penal, aveţi dreptul de a fi asistat(ă) de avocat ales de dumneavoastră.
De asemenea, puteţi fi reprezentat(ă) pe tot parcursul procesului penal, cu excepţia cazurilor în care prezenţa dumneavoastră este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanţa de judecată, după caz (spre exemplu, pentru audiere).
- dreptul la asistenţă juridică gratuită în anumite cazuri;
Conform Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, persoanelor care au fost victime ale următoarelor categorii de infracţiuni:
- tentativă la infracţiunile de omor sau omor calificat;
– infracţiunea de vătămare corporală, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
– infracţiunea de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor.
De asemenea au dreptul la asistenţă juridică gratuită soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor şi omor calificat, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
Asistenţa juridică gratuită se acordă numai dacă aţi sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii ori dacă v-aţi aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, şi victimelor altor infracţiuni decât cele enumerate, dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară.
Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliaţi.
În plus faţă de prevederile Legii nr. 211/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Codul de procedură penală prevede ca regulă generală că, ori de câte ori organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată nu şi-ar putea face singură apărarea, dacă aceasta nu şi-a ales un avocat, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
- dreptul de a propune probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, precum şi de a formula orice alte cereri care ţin de rezolvarea laturii penale a cauzei;
– dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelegeţi, nu vă exprimaţi bine sau nu puteţi comunica în limba română;
Limba oficială în procesul penal este limba română, însă organele judiciare au obligaţia de a asigura persoanei vătămate care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, în mod gratuit, posibilitatea de a participa la procesul penal cu ajutorul unui interpret.
- dreptul de a fi informat(ă) la eliberarea autorului infracţiunii în orice mod, dacă optaţi pentru această informare;
Acest drept vă va fi adus la cunoştinţă atât de primul organ judiciar la care vă prezentaţi, cât şi cu ocazia primei audieri efectuate de către organul de urmărire penală.
- dreptul de a face plângere împotriva actelor organelor de urmărire penală.
Puteţi face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor dumneavoastră legitime.
Dacă plângerea este împotriva unui act emis de organul de cercetare penală (poliţist), aceasta se adresează procurorului de dosar şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală care este obligat să o înainteze procurorului.
Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să vă comunice modul de soluţionare.
Dacă plângerea este împotriva măsurilor luate de procuror, aceasta se rezolvă de un procuror ierarhic superior.
Dacă plângerea a avut ca obiect o soluţie de netrimitere în judecată şi respectiva plângere a fost respinsă, puteţi ataca această soluţie, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Măsurile speciale de protecţie de care puteţi beneficia în calitate de persoană vătămată, în cursul procesului penal
Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, pot fi dispuse faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă anumite măsuri de protecţie, cum ar fi:
- supravegherea şi paza locuinţei acesteia sau asigurarea unei locuinţe temporare;
– însoţirea şi asigurarea protecţiei persoanei vătămate sau a membrilor de familie ai acesteia în cursul deplasărilor;
– protecţia datelor de identitate;
– audierea/ascultarea acesteia fără a fi prezentă, prin intermediul mijloacelor audio-video de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente;
– nepublicitatea şedinţei de judecată pe durata ascultării acesteia.
Protejarea vieţii intime sau private şi a demnităţii dumneavoastră pe parcursul procesului penal
Procedura din cursul urmăririi penale este nepublică.
În ceea ce priveşte faza de judecată, dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere moralei, demnităţii sau vieţii dumneavoastră intime, se poate declara şedinţă nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Pe durata judecăţii, instanţa poate interzice publicarea de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea dumneavoastră.
Măsuri care se pot lua împotriva autorului infracţiunii, în vederea protejării persoanei vătămate
Pedepsele complementare
Atunci când aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, instanţa poate interzice inculpatului, pe o perioadă de la unu la 5 ani, dreptul de a comunica cu dumneavoastră sau cu membrii familiei dumneavoastră ori de a se apropia de dumneavoastră, precum şi dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde desfăşuraţi activităţi sociale.
Măsurile preventive
Controlul judiciar
Dacă asupra inculpatului se ia pe parcursul procesului penal măsura preventivă a controlului judiciar, acestuia i se poate
impune să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia şi să nu comunice, direct sau indirect, pe orice cale, cu aceştia;
Arestul la domiciliu
Dacă se ia măsura arestului la domiciliu faţă de inculpat, acestuia i se poate impune ca pe durata măsurii să nu comunice cu persoana vătămată sau cu membrii de familie ai acesteia.
Arestul preventiv
Măsura arestării preventive poate fi dispusă, în condiţiile legii, şi atunci când inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta.
Obligaţiile care pot fi impuse autorului infracţiunii odată cu pronunţarea amânării aplicării pedepsei
Atunci când instanţa decide să dispună amânarea aplicării pedepsei faţă de inculpat, în condiţiile Codului penal, acestuia i se poate impune ca, pe durata termenului de supraveghere, să nu comunice cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia ori să nu se apropie de aceste persoane. Nerespectarea acestei obligaţii duce la revocarea amânării aplicării pedepsei şi la aplicarea şi executarea acesteia.
Obligaţiile care pot fi impuse autorului infracţiunii odată cu dispunerea liberării condiţionate
Odată cu acordarea liberării condiţionate, persoanei condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni i se poate impune să respecte obligaţia de a nu comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia ori să nu se apropie de aceste persoane.
I.2. Alte drepturi ale persoanelor victime ale infracţiunilor
Dacă aţi fost victima unei infracţiuni, vă puteţi adresa organelor de urmărire penală sau Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) din proximitate.
Ce oferă Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor?
a) informare privind drepturile dumneavoastră;
b) consiliere psihologică, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare;
c) consiliere privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii;
d) sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale;
e) servicii de inserţie/reinserţie socială;
f) informaţii şi consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces. Aceste servicii de informaţii şi consiliere nu includ asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni prevăzută la art. 14-20 sau asistenţa juridică a persoanei vătămate prevăzută în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;
g) îndrumarea către alte servicii specializate, atunci când este cazul: cazare, servicii medicale, servicii de ocupare, de educaţie sau alte servicii de interes general acordate în condiţiile legii.
Aceste servicii se asigură gratuit.
Compensaţia financiară din partea statului
Compensaţia financiară din partea statului este o modalitate de compensare a prejudiciului suferit de victimele unor tipuri de infracţiuni în cazurile în care aceste despăgubiri nu pot fi obţinute din partea autorului infracţiunii.
Aceasta se poate obţine de către persoanele asupra cărora s-a săvârşit una dintre următoarele infracţiuni:
- tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat;
– infracţiune de vătămare corporală;
– infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei;
– infracţiune de viol, act sexual cu un minor sau agresiune sexuală;
– infracţiune de trafic de persoane sau trafic de minori;
– infracţiune de terorism;
– orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă.
Compensaţia financiară din partea statului mai poate fi obţinută şi de către soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de mai sus.
Compensaţia se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii ori, în cazul în care aceasta s-a aflat în imposibilitate de a sesiza organele de urmărire penală, în termen de 60 de zile de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
Compensaţia financiară din partea statului se acordă în următoarele cazuri:
- în cazul în care făptuitorul este cunoscut, dacă acesta este insolvabil sau dispărut, astfel încât nu se poate obţine repararea prejudiciului de la acesta, iar prejudiciul nu a fost obţinut nici de la o societate de asigurare;
– în cazul în care făptuitorul este necunoscut.
Condiţiile şi procedura pentru obţinerea acestor compensaţii sunt detaliate în cadrul Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare.
II. DREPTURILE VICTIMELOR ANUMITOR TIPURI DE INFRACŢIUNI
Victimele traficului de persoane
Victimele traficului de persoane beneficiază de măsuri de protecţie şi asistenţă reglementate de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, printre care:
- protecţia vieţii private şi a identităţii;
– dreptul la recuperare fizică, psihologică şi socială;
– protecţia şi asistenţa specială a victimelor minore, în raport cu vârsta lor;
Ascultarea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezenţa cel puţin a unuia dintre părinţi sau a altui reprezentant legal, fiind totodată obligatorie şi citarea unui psiholog, respectiv a unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului;
- dreptul de a beneficia de o perioadă de recuperare şi reflecţie de până la 90 de zile fie pentru a li se permite să se recupereze, pentru a evita influenţa traficanţilor, fie pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu autorităţile competente;
– cazare, la cerere, temporar, în centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane sau în locuinţe protejate pentru victimele traficului de persoane;
– suport psihologic şi asistenţă necesare integrării sociale, asigurate de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane în cooperare cu instituţiile interesate, precum şi cu organizaţii neguvernamentale, organizaţii internaţionale şi reprezentanţi ai societăţii civile angajaţi în protecţia şi asistarea victimelor traficului de persoane;
– programe speciale de scurtă durată pentru formarea profesională, servicii de consiliere şi mediere a muncii, în vederea identificării unui loc de muncă;
– asistenţă juridică obligatorie şi gratuită.
În vederea îmbunătăţirii accesului victimelor traficului de persoane la serviciile de asistenţă şi protecţie, instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu cooperează în vederea aplicării Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.
Victimele violenţei domestice
Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic, ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.
Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme: verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială, spirituală şi cibernetică.
În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare.
Victima violenţei domestice are dreptul la:
- respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
– informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
– protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
– servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, în condiţiile prezentei legi;
– consiliere şi asistenţă juridică gratuită.
Victimele violenţei domestice sunt informate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu privire la:
a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii;
g) măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinul de protecţie, demersurile necesare pentru emiterea acestora şi procedura de judecată.
Managementul de caz se asigură de către compartimentul violenţă domestică din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului înfiinţate în subordinea consiliilor judeţene/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situaţiile de urgenţă, precum şi la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenţei domestice, precum şi pentru agresori, DGASPC depune diligenţele necesare pe lângă serviciul public de asistenţă socială (SPAS) şi furnizorii privaţi de servicii sociale de pe raza teritorială a judeţului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinaţie, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.
Autorităţile au obligaţia de a asigura accesul victimelor violenţei domestice, în funcţie de nevoile acestora, la servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, în regim rezidenţial şi/sau în regim de zi.
Victimele violenţei domestice pot fi găzduite pe perioadă determinată în cadrul următoarelor servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în regim rezidenţial:
a) centre de primire în regim de urgenţă, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei domestice;
b) centre de recuperare, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia profesională a victimelor violenţei domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora;
c) locuinţe protejate, care asigură găzduirea în regim de urgenţă, îngrijirea, asistenţa socială, consilierea juridică şi psihologică şi orientarea victimelor violenţei domestice.
Victimele violenţei domestice în funcţie de complexitatea cazului pot accesa următoarele servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în regim de zi:
a) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, care asigură asistenţă socială, consiliere psihologică, juridică, precum şi informarea şi orientarea victimelor violenţei domestice;
b) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei, care oferă servicii de informare şi educare, asistenţă socială şi un serviciu telefonic de urgenţă pentru informare şi consiliere.
Victimele violenţei domestice pot accesa următoarele servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice cu program continuu:
a) servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - help-line, care asigură consiliere apelanţilor, în mod confidenţial, în legătură cu toate formele de violenţă domestică;
b) servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale, care asigură examinarea medicală şi medico-legală, asistenţă posttraumatică şi consiliere pentru victimele violenţei sexuale.
Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu această destinaţie, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.
Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt oferite în mod gratuit victimelor.
Ordinul de protecţie
Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, potrivit art. 38 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare.
Membru de familie înseamnă, în sensul Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii;
b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie, fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.
Prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violenţă domestică, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă.
Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă la judecătoria de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, de către victimă personal sau prin reprezentant legal. Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
a) procuror;
b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice;
c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.
Prin ordinul de protecţie se pot impune, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute mai sus;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor legii, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
Alte măsuri:
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
Instanţa poate dispune ca măsură obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanţe psihoactive, instanţa poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecţie;
b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei;
c) verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Emiterea ordinului de protecţie se face în maximum 72 de ore de la data depunerii cererii conform art. 52 din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, ratificată prin Legea nr. 30/2016.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Încălcarea oricăreia dintre obligaţiile impuse constituie infracţiune şi se poate depune o plângere la organele de urmărire penală (poliţie sau parchet) în legătură cu acest fapt.
La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că aceasta se află în continuare în pericol.
Ordinul de protecţie provizoriu
Poliţia intervine ca urmare a unor sesizări făcute în următoarele modalităţi:
- prin apelarea Sistemului naţional unic de apeluri de urgenţă (112);
– prin formularea în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităţilor de poliţie, de către persoanele implicate în acte de violenţă domestică, de către persoane care asistă la astfel de acte sau de către orice persoană;
– din oficiu.
Poliţiştii sesizaţi prin modalităţile menţionate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi atunci când constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, vor emite ordinul de protecţie provizoriu, în scopul diminuării acestui risc.
Pe parcursul intervenţiei, poliţiştii desfăşoară, după caz, următoarele activităţi:
a) iau măsuri pentru separarea victimei de agresor şi realizează orice alte demersuri necesare eliminării riscurilor imediate;
b) observă şi adresează întrebări cu privire la starea fizică a persoanelor implicate şi, dacă se impune, solicită intervenţia echipelor medicale;
c) informează atât victima, cât şi agresorul cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora, măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situaţiei de fapt, prin ordinul de protecţie provizoriu;
d) sesizează structurile specializate ale Poliţiei Române sau ale altor instituţii în situaţia în care, cu ocazia verificării sesizării, sunt constatate aspecte aflate în competenţa acestora;
e) procedează la obţinerea de probe.
Poliţistul evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului şi potrivit metodologiei de utilizare a acestuia şi constată dacă există sau nu un risc iminent, iar în situaţia în care există un astfel de risc, acesta emite ordinul de protecţie provizoriu.
În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, potrivit art. 28 alin. (5) dinLegea nr. 217/2003, republicată, cu modificările ulterioare, poliţiştii au obligaţia de a informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie şi de a pune la dispoziţia acestora formularul de cerere prevăzut la art. 41 dinLegea nr. 217/2003, republicată, cu modificările ulterioare.
Prin ordinul de protecţie provizoriu emis de poliţist se dispun, pentru o perioadă de 5 zile (care se calculează pe ore - 120 de ore, termen ce începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecţie provizoriu), una ori mai multe măsuri de protecţie:
- evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
– reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună, după evacuarea agresorului;
– obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
– obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
– obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.
Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Potrivit art. 32 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare, obligaţiile şi interdicţiile dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. Totodată, pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecţie dispuse poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare.
Ordinul provizoriu emis de poliţişti trebuie confirmat de către un procuror în termen de 48 de ore de la emitere, cu privire la menţinerea acestuia. În acest scop, ordinul provizoriu se trimite în termen de 24 ore de la emitere parchetului de pe lângă judecătoria competentă din raza de jurisdicţie a locului unde a fost emis, la care se ataşează formularul de evaluare a riscului şi toate probele obţinute. Procurorul poate decide menţinerea ordinului aplicând o rezoluţie în acest sens, iar dacă nu confirmă ordinul va dispune motivat încetarea măsurilor şi momentul în care măsurile încetează.
Dacă procurorul confirmă ordinul de protecţie provizoriu, acesta va trimite dosarul judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, împreună cu o cerere de emitere a ordinului de protecţie. Valabilitatea ordinului de protecţie provizoriu se prelungeşte de drept cu durata necesară pentru soluţionarea cauzei. Agresorul va fi informat, iar acesta poate să conteste ordinul de protecţie provizoriu în termen de 48 de ore de la comunicare. Judecarea contestaţiei depuse de către agresor se judecă în camera de consiliu, în regim de urgenţă, cu citarea părţilor şi a organului constatator, cu participarea procurorului, iar decizia pronunţată este definitivă. Neprezentarea în faţa instanţei a victimei sau a agresorului nu împiedică judecarea cauzei.
În afară de procedura descrisă (în cadrul căreia procurorul solicită instanţei de judecată emiterea ordinului de protecţie), pot face cerere către instanţă pentru emiterea unui ordin de protecţie simplu următoarele persoane: victima personal sau prin reprezentant legal sau reprezentanţii autorităţilor competente cu atribuţii în protecţia victimelor violenţei domestice. Diferenţa faţă de ordinul de protecţie provizoriu este că în cazul ordinului de protecţie simplu se face referire la o stare de pericol generică, nu la un „risc iminent“.
Dacă instanţa de judecată dispune emiterea unui ordin de protecţie, acesta poate să conţină, în plus faţă de obligaţiile şi interdicţiile de la ordinul de protecţie provizoriu, următoarele:
- limitarea folosinţei de către agresor a locuinţei comune, atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
– interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone pe care victima le frecventează periodic;
– interzicerea agresorului să aibă orice contact cu victima, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod;
– încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
În plus, judecătorul poate lua următoarele măsuri în vederea controlării respectării ordinului de protecţie:
- obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp, la secţia de poliţie;
– obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă, în cazul în care prin ordinul de protecţie el a fost evacuat din locuinţa familiei;
– verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
Cererea se judecă de urgenţă, cu participarea procurorului şi cu citarea părţilor, iar în caz de urgenţă deosebită, ordinul de protecţie poate fi emis chiar în aceeaşi zi, fără citarea părţilor. Împotriva hotărârii care cuprinde ordinul de protecţie se poate face apel în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a judecat cu citarea părţilor şi de la comunicare dacă s-a judecat fără citarea părţilor.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie de către judecător nu poate depăşi 6 luni de la data emiterii acestuia.
Conform art. 51 alin. (1) dinLegea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare, intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică se realizează de către echipa mobilă alcătuită din reprezentanţi ai serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, de către reprezentanţi ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Intervenţia de urgenţă a echipei mobile se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale în situaţiile de violenţă domestică.
Echipa mobilă are următoarele atribuţii, potrivit Ordinului ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 2.525/2018 privind aprobarea Procedurii pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică:
a) verifică semnalările de violenţă domestică efectuate prin intermediul liniilor telefonice ale instituţiilor publice abilitate, inclusiv al liniilor telefonice de urgenţă, altele decât numărul unic de urgenţă la nivel naţional (SNUAU) - 112;
b) realizează evaluarea iniţială a gradului de risc din perspectiva acordării serviciilor sociale, pe baza Fişei pentru evaluarea gradului de risc şi stabilirea măsurilor de siguranţă necesare pentru victimele violenţei domestice, prevăzute în anexa la Procedura pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, aprobată prin Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 2.525/2018;
c) acordă informare şi consiliere victimelor violenţei domestice;
d) sprijină victimele violenţei domestice, prin orientarea acestora către serviciile sociale existente pe raza localităţii/ judeţului, adecvate nevoilor acestora;
e) informează, consiliază şi orientează victima în ceea ce priveşte măsurile de protecţie de care aceasta poate beneficia din partea instituţiilor competente: ordin de protecţie provizoriu, ordin de protecţie, formularea unei plângeri penale, eliberarea unui certificat medico-legal etc.;
f) asigură măsurile de protecţie socială necesare pentru victime, minori, persoane cu dizabilităţi sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecţie provizoriu sau ordinul de protecţie, şi păstrează confidenţialitatea asupra identităţii acestora;
g) colaborează cu serviciile de asistenţă medicală comunitară în situaţia în care identifică probleme medicale privind victimele şi/sau copiii lor;
h) realizează demersurile necesare pentru depăşirea riscului imediat, după caz, acestea putând consta în:
(i) transport la unitatea sanitară cea mai apropiată în situaţiile în care victima necesită îngrijiri medicale de urgenţă sau, după caz, sesizarea numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112;
(ii) sesizarea organelor de urmărire penală, sesizarea organelor de poliţie pentru emiterea unui ordin de protecţie provizoriu, sesizarea instanţelor judecătoreşti în vederea emiterii ordinului de protecţie;
(iii) orientarea către SPAS sau, după caz, către furnizorii privaţi de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii, în vederea găzduirii în centre rezidenţiale adecvate nevoilor şi aplicării managementului de caz pentru victime şi, după caz, pentru agresori;
i) intervine în cazurile de violenţă domestică, la solicitarea organelor de poliţie, atunci când prin ordinul de protecţie provizoriu s-a dispus măsura evacuării temporare a agresorului din domiciliu, iar acesta din urmă a solicitat, potrivit legii, cazarea într-un centru rezidenţial.
În urma evaluării gradului de risc pentru victimele violenţei domestice, reprezentanţii SPAS organizate la nivel de municipiu, oraş, comună referă cazurile către compartimentul de violenţă domestică din cadrul SPAS organizat la nivel de judeţ sau, după caz, către furnizorii privaţi de servicii sociale, în vederea luării în evidenţă şi a realizării managementului de caz.
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
