Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin Hotărârea nr. 1.418 din 11 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 865 din 23 octombrie 2006.────────── Preambul Metodologia privind asigurarea calităţii, autorizarea de funcţionare provizorie şi acreditarea programelor de studiu şi a instituţiilor de învăţământ superior, denumită în continuare Metodologia, concretizează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare. Metodologia se aplică, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru: a) autorizarea funcţionării provizorii a noilor programe de studii universitare de licenţă iniţiate şi propuse de instituţiile de învăţământ superior acreditate; b) autorizarea de funcţionare provizorie a furnizorilor de învăţământ superior care iniţiază programe de studii universitare de licenţă şi a programelor universitare de licenţă pe care aceştia le iniţiază; c) acreditarea instituţiilor organizatoare de studii universitare de masterat (IOSUM) şi a instituţiilor organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) pe baza autoevaluării şi a evaluării externe a fiecărui domeniu de specializare şi, în cadrul acestuia, a fiecărei specializări de studii universitare de masterat sau, respectiv, de doctorat, care sunt propuse a funcţiona începând cu anul universitar 2007-2008; studiile universitare de masterat sau doctorat existente în anul universitar 2006-2007 vor funcţiona doar până la finalizarea programelor lor de studii, fiind apoi treptat înlocuite de cele acreditate; d) acreditarea acelor programe de studii şi a instituţiilor de învăţământ superior care au ajuns în acest stadiu pe baza aplicării prevederilor Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământul superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată. Pe lângă aceste activităţi de autorizare şi acreditare, în vederea îmbunătăţirii calităţii şi pentru consolidarea relaţiilor şi cooperării dintre ARACIS şi instituţiile de învăţământ superior, Metodologia va fi experimentată în anul universitar 2006-2007 în toate universităţile acreditate care optează în mod voluntar să participe la pilotare. Rezultatele aplicării Metodologiei în anul universitar 2006-2007 vor fi sintetizate într-un raport al ARACIS privind starea calităţii în învăţământul superior. Pe baza acestui raport se vor formula propuneri pentru îmbunătăţirea Metodologiei şi a calităţii învăţământului superior. Metodologia este destinată: a) reprezentanţilor universităţilor din România - rectori şi prorectori, decani şi prodecani, şefi de catedre şi de departamente, membri ai comunităţilor universitare formate din: studenţi, universitari, cercetători ştiinţifici şi personal administrativ, respectiv tuturor celor ale căror activităţi configurează şi dezvoltă calitatea academică în universităţi şi facultăţi; b) comisiilor şi altor structuri care sunt responsabile direct de managementul calităţii în universităţi sau de evaluarea externă a calităţii; c) beneficiarilor învăţământului superior, respectiv studenţi, angajatori, şi, într-un sens mai larg, întregii societăţi; Metodologia utilizează terminologia şi conceptele stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei şi va fi dezvoltată de ARACIS în continuare, în conformitate cu prevederile legale, pentru a-i consolida caracterul aplicativ şi pentru a servi mai bine beneficiarii în funcţie de activităţile derulate în universităţi şi de cerinţele concrete ale acestora. Pentru aceasta, ARACIS cooperează strâns cu toate universităţile interesate, cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării precum şi cu reprezentanţii studenţilor, ai sindicatelor şi ai corporaţiilor. Transparenţa informaţiilor şi deciziilor va fi asigurată astfel încât publicul să poată urmări modul de dezvoltare a sistemului de asigurare a calităţii în învăţământul superior din România, ca parte a Spaţiului European al Învăţământului Superior. Partea I: Principiile asigurării calităţii în învăţământul superior Schimbările din învăţământul superior din România, ca de altfel din întreaga Europă şi din alte părţi ale lumii, au fost pe cât de multiple şi radicale, pe atât de continue. Încă la începutul anilor 1990, au fost înfiinţate în România primele universităţi particulare, iar numărul universităţilor publice, al facultăţilor sau al noilor programe de studii, respectiv specializări, a crescut rapid. Ca urmare a acestor diversificări şi multiplicări, a fost adoptată Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată. În baza acestei Legi, a fost înfiinţat Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare (CNEAA), care a desfăşurat activităţi susţinute de evaluare, de acreditare instituţională şi de programe în perioada 1993-2006. De la începutul aplicării Legii nr. 88/1993 şi până în prezent, sistemul naţional de învăţământ superior a trecut şi prin alte transformări importante, iar după semnarea în 1999 a Declaraţiei de la Bologna, România a devenit membră a "Procesului Bologna" care urmăreşte să configureze, până în 2010, Spaţiul European al Învăţământului Superior prin noi schimbări şi transformări. Asigurarea calităţii academice este unul din obiectivele centrale ale Procesului Bologna. Realizarea sa este dependentă de corespondenţele care se stabilesc între sensurile calităţii academice şi transformările care au loc în învăţământul superior. 1.1 Transformări în învăţământul superior Dintre transformările deja produse sau în curs de configurare, Metodologia ţine seama, în măsură diferită, de următoarele aspecte: > Diversitatea instituţiilor de învăţământ superior, care rezultă în principal din: . schimbări în profilul instituţional al universităţilor tradiţionale, mai ales prin diversificarea programelor de studii; . coexistenţa universităţilor comprehensive, pluridisciplinare, cu cele centrate pe un câmp disciplinar mai restrâns; . existenţa unor organizaţii care gestionează programe de studii oferite de universităţile străine în formule diverse, de tip transnaţional sau fără graniţe; > Multiplicarea formulelor de programe care asigură o "învăţare distribuită", bazate mai mult pe mobilitatea programelor şi a personalului didactic şi mai puţin sau chiar deloc pe deplasarea studenţilor sub următoarele aspecte: . organizarea de filiale în teritoriu; . programe de învăţământ la distanţă, cu frecvenţă redusă sau în alte forme de învăţământ aprobate prin lege. > Creşterea complexităţii şi a dimensiunii instituţiilor de învăţământ superior, în termenii numărului programelor de studii şi a studenţilor, însoţită de apariţia unor dificultăţi, cum ar fi: . transformarea universităţilor din instituţii elitiste în instituţii care oferă învăţământ superior de masă; . menţinerea şi chiar accentuarea cerinţelor privind performanţele în cercetare, odată cu accentuarea solicitărilor din domeniul predării; . dificultăţi de recrutare a tinerilor cercetători şi cadre didactice datorită ofertelor salariale necompetitive; . existenţa unor disparităţi accentuate între atractivitatea diferitelor programe de studii şi implicit între sursele şi nivelurile de finanţare din fonduri publice şi extrabugetare. > Decalajul între cerinţele instituţionale şi mai ales publice pentru un management universitar performant şi unele practici de conducere neadecvate are diverse surse: . armonizarea conducerii centrale cu cea a facultăţilor sau a departamentelor întâmpină dificultăţi în alocarea resurselor şi în realizarea obiectivelor, influenţând negativ cadrul instituţional al calităţii; . neasigurarea omogenităţii instituţionale are repercusiuni asupra profilului instituţional al calităţii. > Promovarea bunelor practici din universităţile româneşti sau din străinătate pentru creşterea performanţelor academice; > Participarea în cadrul "spaţiului european al învăţământului superior" şi confruntarea cu globalizarea sporesc presiunea forţelor competitive pe o "piaţă" tot mai extinsă a învăţământului superior. 1.2 Principii fundamentale în abordarea calităţii educaţiei Întrucât astfel de caracteristici şi schimbări influenţează în mod relevant asigurarea calităţii învăţământului superior, corespondenţele dintre dinamica sistemului sau instituţiilor de învăţământ superior şi abordarea calităţii sunt esenţiale. În conformitate cu legislaţia în vigoare, realizarea şi evaluarea calităţii au o dimensiune externă şi una internă. Dimensiunea externă este instituită de Procesul Bologna, care are la bază un document programatic ("Declaraţia de la Bologna", 1999) adoptat de toţi miniştrii responsabili de învăţământul superior din ţările membre, precum şi comunicatele semnate de miniştrii educaţiei la întâlnirile de la Praga (2001), Berlin (2003) şi Bergen (2005). De aplicarea riguroasă a setului de prevederi stabilite la nivel european depinde includerea agenţiilor naţionale pentru asigurarea calităţii, deci şi a ARACIS, în Registrul ENQA (European Network for Quality Assurance în Higher Education). Totodată, prin poziţionarea universităţilor din ţara noastră în Spaţiul European al Învăţământului Superior se asigură încrederea în calitate şi se realizează pe baze superioare şi recunoaşterea academică şi/sau, după caz, profesională a diplomelor româneşti. Dimensiunea internă a calităţii academice se construieşte în baza legislaţiei în vigoare şi în funcţie de specificul fiecărei universităţi, de tradiţia şi patrimoniul cultural al învăţământului superior din ţara noastră. Ea este integral în responsabilitatea fiecărei universităţi sau a fiecărui furnizor de programe de educaţie. În această abordare, asigurarea calităţii devine un proces adaptat la specificul instituţional existent şi se instituie ca un mecanism prin care rezultatele sau performanţele academice sunt mereu îmbunătăţite. Iată de ce în continuare sunt precizate principiile de referinţă ale Metodologiei: > Referinţă europeană: sistemul şi instituţiile de învăţământ superior din România aparţin Spaţiului European al Învăţământului Superior şi asigură nivele de calitate conforme cu cerinţele acestui spaţiu şi competitive pe plan european şi internaţional. > Responsabilitate instituţională: responsabilitatea şi managementul asigurării calităţii sunt de competenţa fiecărei universităţi acreditate, în conformitate cu autonomia universitară. > Diversitate instituţională: diversitatea instituţiilor, a misiunii şi obiectivelor lor, este respectată şi încurajată prin evaluarea externă a calităţii. > Cooperare cu toate componentele sistemului educaţional: abordarea, practicile aplicate şi formele de asistenţă tehnică oferite de ARACIS se bazează pe relaţii de cooperare şi încredere mutuală în raporturile cu instituţiile de învăţământ superior şi cu alţi parteneri. > Centrare pe rezultate: în asigurarea şi evaluarea calităţii, rezultatele în învăţare şi performanţele în cercetarea universitară, considerată ca o componentă a procesului de învăţământ, ocupă poziţia centrală de referinţă; > Identitate instituţională: rezultatele şi performanţele în învăţare şi cercetare pot fi obţinute printr-o varietate de practici, metode sau structuri, proiectate şi aplicate în mod autonom de fiecare instituţie, conform propriilor opţiuni. În acest sens, ponderea cea mai importantă în evaluările ARACIS se acordă mai ales rezultatelor şi performanţelor, fără a se neglija influenţa bunelor practici şi a structurilor performante în domeniul calităţii academice; > Autoevaluarea internă, instituţională, a calităţii: fiecare document de autoevaluare trebuie să prezinte specificul culturii calităţii din instituţia de învăţământ superior şi să se asigure continuitatea îmbunătăţirii performanţelor; > Evaluarea externă: evaluarea externă se bazează pe demonstrarea de către instituţia de învăţământ superior a rezultatelor şi a performanţelor în învăţare şi în cercetare şi pe verificarea corespondenţei acestora cu realitatea efectivă din instituţie, inclusiv cu verificarea activităţii studenţilor, în raport cu standardele asumate; > Îmbunătăţirea calităţii: îmbunătăţirea continuă a calităţii şi a managementului instituţional al acesteia reprezintă obiectivul principal al evaluării externe. Aceste principii constituie cadrul de referinţă al activităţii ARACIS şi al prezentei Metodologii. Menirea lor este de a promova acea cultură a calităţii care va concura în mod consecvent la realizarea unui învăţământ superior de calitate, afirmat ca un bun public, care este demn de încrederea publică şi care contribuie la dezvoltarea şi realizarea personală a studenţilor, precum şi la îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii, a culturii şi economiei naţionale într-un cadru european. Principiile sunt astfel formulate încât să asigure nu numai continuitatea activităţilor şi rezultatelor Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare (CNEAA) din perioada 1993 - 2006, ci şi dezvoltarea calităţii educaţiei în noile condiţii europene şi internaţionale. 1.3 Relaţii între ARACIS şi alte instituţii Noua abordare în asigurarea calităţii în învăţământul superior se bazează pe autonomia universităţilor în formularea şi realizarea propriilor opţiuni privind nivelul calităţii şi managementul de realizare a acestuia. Totodată, ARACIS şi instituţiile de învăţământ superior, împreună cu celelalte autorităţi responsabile pentru organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional, cooperează activ pentru: > îmbunătăţirea continuă a calităţii, prin: . evaluarea, revizuirea şi perfecţionarea criteriilor, standardelor şi indicatorilor de performanţă ai calităţii, concomitent cu corelarea acestora cu cerinţele impuse ale calificării prevăzute de Cadrul Naţional al Calificărilor; . ridicarea nivelului standardelor de referinţă şi al indicatorilor de performanţă corespunzători, în fiecare instituţie, conform misiunii acesteia; > asumarea cât mat deplina a capacităţii de răspundere publică, prin: . realizarea unor niveluri de calitate care corespund aşteptărilor beneficiarilor, în primul rând ale studenţilor şi ale angajatorilor; . afirmarea învăţământului superior ca bun public; . comunicarea consistentă, clară şi coerentă cu publicul beneficiar; . informarea corectă a publicului cu privire la rezultatele reale obţinute şi la intenţiile de îmbunătăţire. > promovarea modalităţilor de încurajare a autoevaluării şi, acolo unde este cazul, planificarea strategiilor de schimbare şi îmbunătăţire, prin: . identificarea onestă şi riguroasă a realizărilor şi neajunsurilor; . promovarea realizărilor şi corectarea rapidă a neajunsurilor; . considerarea rezultatelor efective ca referinţe ale evaluării. 1.4 Asigurarea calităţii şi acreditarea Obiectivul central al activităţilor ARACIS constă în asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii. Acreditarea este acel proces de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii academice prin care o organizaţie furnizoare de educaţie este mai întâi autorizată să funcţioneze provizoriu ca instituţie de învăţământ superior, dobândind dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza admiterea la studii, şi apoi acreditată şi recunoscută ca făcând parte din sistemul naţional de învăţământ superior, dobândind dreptul să emită diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute naţional, să organizeze, după caz, examene de absolvire, licenţă, masterat şi doctorat. Standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă sunt comuni atât pentru asigurarea calităţii în instituţiile deja acreditate cât şi pentru acreditarea instituţiilor nou înfiinţate. Ceea ce diferă este nivelul lor de realizare, în vederea autorizării şi acreditării se ia ca bază nivelul minim de realizare a indicatorilor de performanţă. În asigurarea calităţii, standardele de referinţă pot atinge niveluri optimale instituţional, situate peste nivelul minim. Prin acreditare, ARACIS urmăreşte: . să asigure comunităţile universitare, beneficiarii şi publicul în general că instituţia acreditată demonstrează că satisface standardele minime de calitate ale unei instituţii de învăţământ superior; . să promoveze angajarea instituţiei în direcţia creşterii continue a calităţii academice afirmată prin rezultate în învăţare şi cercetare; . să consacre instituţional standardele pentru un management şi o cultură a calităţii şi să demonstreze prin probe şi documente relevante starea acestora; . să susţină şi să încurajeze instituţia să se autoevalueze şi să coopereze în evaluarea ei externă pentru asigurarea şi creşterea calităţii; . să coopereze cu instituţiile de învăţământ superior în realizarea, monitorizarea şi compararea calităţii academice precum şi cu Autoritatea Naţională pentru Calificările din Învăţământul Superior; . să nu accepte programe de studii ale furnizorilor de educaţie care nu îndeplinesc standardele minime de calitate academică. 1.5 Domeniile asigurării calităţii În asigurarea calităţii educaţiei sunt avute în vedere trei domenii fundamentale de organizare şi funcţionare a unei organizaţii care doreşte să devină sau este deja instituţie de învăţământ superior. Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă sunt astfel formulaţi încât accentul să nu fie pus numai pe conformarea unei organizaţii la un set predeterminat sau predefinit de condiţii cantitative şi calitative, ci şi pe angajarea deliberată, voluntară şi proactivă a instituţiei pentru realizarea anumitor performanţe demonstrabile prin rezultate efective. Rolul evaluatorului extern, respectiv al ARACIS, este de a lua act şi a evalua capacitatea managerială şi educaţională a furnizorului de educaţie, pentru ca, pe această bază, să poată ajunge în situaţia de a constata şi apoi a valida sau a invalida documentat şi public funcţionarea. Domeniile de asigurare a calităţii, stabilite de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 la art. 10, sunt următoarele: 1. Capacitatea instituţională, instituţia dispune de o organizare coerentă şi de un sistem adecvat de conducere şi administrare, are baza materială şi resursele financiare necesare unei funcţionări stabile pe termen scurt şi mediu, precum şi resursele umane pe care se poate baza pentru a realiza misiunea şi obiectivele propuse asumate. 2. Eficacitatea educaţională se referă la organizarea proceselor de predare, învăţare şi cercetare în termeni de conţinut, metode şi tehnici, resurse, selecţie a studenţilor şi a personalului didactic şi de cercetare, astfel încât să obţină acele rezultate în învăţare sau în cercetare pe care şi le-a propus prin misiunea sa, care trebuie să fie clar formulată. Seturile de criterii de evaluare care corespund eficacităţii educaţionale vizează: a) proiectarea obiectivelor şi rezultatelor: - formularea clară şi uşor de înţeles; – adecvare la calificările universitare vizate (licenţă într-un domeniu sau specializare, master sau doctorat) şi diferenţiate pe discipline şi/sau programe de studiu; – asocierea riguroasă cu proceduri adecvate de evaluare internă a gradului de realizare; b) organizarea cadrului de realizare a învăţării, prin: - planuri, programe de învăţământ, metode de predare, criterii şi tehnici de evaluare a studenţilor; – recrutarea şi dezvoltarea adecvată a personalului didactic; – resursele şi facilităţile de învăţare disponibilizate, legate de activitatea financiară a organizaţiei; – organizarea fluxurilor de predare, învăţare şi examinare a studenţilor; – serviciile studenţeşti oferite, inclusiv activităţile extracurriculare. 3. Managementul calităţii se centrează pe acele strategii, structuri, tehnici şi operaţii prin care instituţia demonstrează că îşi evaluează performanţele de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii educaţiei şi dispune de sisteme de informaţii care demonstrează rezultatele obţinute în învăţare şi cercetare. Importanţa acestui domeniu constă, pe de o parte, în concentrarea asupra modului în care instituţia gestionează asigurarea calităţii tuturor activităţilor sale, iar pe de alta, de a face publice informaţiile şi datele care probează un anumit nivel al calităţii. Cele trei domenii sunt complementare, iar utilizarea lor este obligatorie, în conformitate cu prevederile legale, în acest sens, orice instituţie de învăţământ superior este invitată să ajungă la stadiul în care dispune de mijloacele şi informaţiile care sunt structurate pe cele trei domenii, ţinând cont de profilul său specific şi de misiunea şi obiectivele pentru care a optat. Conducătorul instituţiei de învăţământ superior, prin Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii din instituţie, este responsabil de elaborarea şi realizarea strategiilor privind calitatea, structurate pe cele trei domenii. 1.6 Terminologie În această secţiune sunt precizate semnificaţiile asociate principalilor termeni folosiţi pentru aplicarea prezentei Metodologii. Organizaţia furnizoare de educaţie: este o instituţie de învăţământ sau altă persoană juridică, care, potrivit statutului, desfăşoară activităţi de învăţământ superior pe bază de programe de studii legal aprobate. În conformitate cu legea, organizaţia furnizoare de educaţie se supune procedurii de evaluare, pentru evaluarea externă a asigurării calităţii, sau, după caz, pentru autorizarea funcţionării provizorii sau pentru acreditarea programelor de studii sau/şi a sa ca organizaţie furnizoare de educaţie. Pot desfăşura activităţi de învăţământ superior şi pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare numai instituţiile de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate (Art. 29, alin. (4) lit. a) şi b) şi Art. 35, alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 75/2005); acreditarea instituţiilor de învăţământ superior se face prin lege, promovată de Guvern, la iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului ARACIS (Art. 31, lit. g) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 75/2005). Programul de studii: un program de studii/specializare constă în totalitatea activităţilor de proiectare, organizare, conducere şi realizare efectivă a predării, învăţării şi cercetării dintr-un domeniu care conduce la obţinerea unei calificări universitare. Programele de studii se diferenţiază în funcţie de: (a) nivelul calificării universitare: licenţă, master, doctorat; (b) forma de învăţământ: la zi, seral, cu frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă etc.; (c) domeniul de specializare a cunoaşterii, conform cu diviziunea academică a cunoaşterii şi cu diviziunea profesională a muncii. Un program de studii se concretizează prin: (a) planul de învăţământ care include toate disciplinele care contribuie la obţinerea unei calificări universitare, repartizate succesiv pe ani de studii şi cu ponderi exprimate în credite de studiu de tipul ECTS; (b) programe sau fişe ale disciplinelor în care sunt formulate: tematica predării şi învăţării şi practicile asociate predării, învăţării şi evaluării; (c) organizarea studenţilor şi a personalului didactic în perioada de realizare a programului de studii; (d) sistemul de asigurare a calităţii academice a activităţilor de realizare a programului de studii. Autorizarea funcţionării provizorii a programelor de studii sau/şi instituţională este prima etapă a procedurii de acreditare şi reprezintă rezultatul evaluării externe de către ARACIS pe baza raportului de autoevaluare propus de solicitant. Autorizaţia de funcţionare provizorie este actul care conferă instituţiei de învăţământ superior sau organizaţiei furnizoare de educaţie dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea într-un program de studii. Autorizaţia de funcţionare provizorie a unui program de studii se acordă, pe baza avizului favorabil al ARACIS şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin hotărâre a Guvernului, iniţiatorul fiind Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la transmiterea acestuia. Autorizaţia de funcţionare provizorie a unei instituţii de învăţământ superior se poate acorda, prin Hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea unui nou an universitar, dacă organizaţia furnizoare de educaţie a iniţiat cel puţin trei programe de studiu care au fost propuse şi avizate favorabil să funcţioneze provizoriu de către ARACIS şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiei furnizoare de educaţie şi a programelor de studii. Acreditarea se propune şi se acordă, pe baza rezultatelor procesului de evaluare externă efectuată de către ARACIS, ca recunoaştere a calităţii academice a unei instituţii de învăţământ superior sau a unei organizaţii furnizoare de educaţie care a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi care îndeplineşte cerinţele minime ale standardelor şi indicatorilor de performanţă privind calitatea educaţiei. Acreditarea unui program de studii se face prin Hotărâre de Guvern iniţiată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului ARACIS, în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la transmiterea acestuia. Acreditarea unei instituţii de învăţământ superior, indiferent de denumire: universitate, academie de studii, institut, şcoală sau organizaţie furnizoare de educaţie, se face prin Lege, promovata de Guvern, la iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului ARACIS. Proiectul Legii de acreditare a unei instituţii de învăţământ superior poate fi iniţiat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării numai dacă instituţia are cel puţin trei programe de studii acreditate. Instituţiile de învăţământ superior acreditate sunt integrate în sistemul de învăţământ naţional şi au dreptul de a elibera diplome, certificate şi alte acte de studii, recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi de a organiza examenele prin care se finalizează programul de studii universitare de licenţă, masterat şi/sau doctorat. Standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă descriu cerinţele de calitate ale activităţilor unei organizaţii furnizoare de educaţie care solicită să fie autorizată să funcţioneze provizoriu, ale unei instituţii de învăţământ superior acreditate care solicită autorizarea de funcţionare provizorie/acreditarea unui nou program de studii sau ale unei instituţii de învăţământ superior acreditate care solicită evaluarea externă a stării calităţii educaţiei oferite. Standardele corespund, în mod diferenţiat, domeniilor şi criteriilor de asigurare a calităţii educaţiei, iar indicatorii de performanţă măsoară gradul de realizare a unei activităţi prin raportare la standarde. Standardele sunt formulate în termeni de reguli sau rezultate şi definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunţ şi se concretizează într-un set de indicatori de performanţă. Standardele sunt diferenţiate pe criterii şi domenii. Standardele de referinţă sunt acele standarde care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial. Standardele de referinţă sunt specifice fiecărui program de studii sau fiecărei instituţii, sunt opţionale şi se situează peste nivelul minimal. Standardele de referinţă pot varia de la o instituţie la alta şi există posibilitatea ca, în timp, instituţiile să-şi formuleze standarde de referinţă la niveluri cât mai înalte şi competitive naţional şi european. Opţiunea pentru un nivel al standardului de referinţă se face prin raportare la un standard, iar în cadrul acestuia prin raportare la niveluri opţionale ale indicatorilor de performanţă. Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de o organizaţie furnizoare de educaţie prin raportare la un standard. Indicatorii de performanţă identifică acele rezultate care variază de la un nivel minim acceptabil până la un nivel maxim identificabil. Nivelul minim al indicatorilor de performanţă corespunde cerinţelor unui standard. Nivelurile maxime corespund standardelor de referinţă, sunt opţionale şi diferenţiază calitatea din instituţii în mod ierarhic progresiv. Autorizarea funcţionării provizorii, acreditarea unui program de studii sau acreditarea instituţională se realizează pe baza nivelului minim al tuturor standardelor şi indicatorilor de performanţă nu numai exhaustiv. Nerealizarea nivelului minim al unui indicator de performanţă atrage după sine amânarea autorizării sau acreditării. Totodată, nivelul standardelor de referinţă variază de la un domeniu de licenţă la altul şi de la un tip de instituţie de învăţământ superior la alta. Formularea standardelor de referinţă este de competenţa instituţiei pe baza informaţiilor oferite de ARACIS cu privire la variaţia europeană a standardelor şi indicatorilor de performanţă. Acestea trebuie înţelese ca standarde de referinţă proprii, pe care instituţia şi le propune şi îşi asumă obligaţia să le realizeze în concordanţă cu strategia sa de asigurare a calităţii. Evaluarea academică periodică se realizează concomitent pentru toate structurile de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate. Filialele instituţiilor de învăţământ superior, ale facultăţilor, specializărilor, indiferent de forma de învăţământ pe care o practică (zi, cu frecvenţă redusă, la distanţă) sau de localizarea geografică, trebuie să respecte aceleaşi standarde de calitate. Acestea sunt considerate unităţi distincte şi se supun separat procedurii de evaluare academică şi acreditare. Partea a II-a: Criterii, standarde şi indicatori de performanţă pentru asigurarea calităţii şi acreditare Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă sunt aplicate în asigurarea calităţii şi în acreditare. Acestea sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior şi de ARACIS, după cum urmează: (a) reprezintă baza de referinţă pentru managementul calităţii din instituţiile de învăţământ superior; (b) oferă cadrul de construcţie a bazelor de date şi informaţii pe care instituţiile le pot utiliza pentru monitorizarea internă şi demonstrarea externă a stării asigurării calităţii academice; (c) sunt utilizate de către ARACIS în procesul de evaluare şi asigurare externă a calităţii, în vederea acreditării şi a dezvoltării unei culturi a calităţii. 2.1 Corespondenţe şi relaţii între domenii, criterii, standarde şi indicatori de performantă Setul de corespondenţe între structura şi activităţile unei organizaţii care intenţionează să devină sau este deja instituţie de învăţământ superior şi principalele cerinţe care corespund standardelor, standardelor de referinţă şi indicatorilor de performanţă este determinat de relaţiile dintre criterii, standarde şi indicatori de performanţă. Corespondenţa şi relaţiile ierarhice între domenii, criterii, standarde şi indicatori de performanţă sunt prevăzute în Schema 1. Schema 1. Relaţiile ierarhice între domenii, criterii, standarde şi indicatori
┌───────────────────────────────────────────────────┐
│Domenii pentru asigurarea calităţii educaţiei │
├─────────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ A. Capacitate │ B. Eficacitate │C. Managementul │
│ instituţională │ educaţională │ calităţii │
├─────────────────┴────────────────┴────────────────┤
┌──┤ Criterii în domeniile indicate │
│ │ │
│ └───────────────────────────────────────────────────┘
│
│
│ ┌──────────────────────────────────────────────────────┐
└─>│ Standarde │
├────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│Standarde - definesc nivelul│Standarde de referinţă - │
│ minim obligatoriu de │definesc un nivel optimal│
│ realizare a unei activităţi│de realizare a unei │
│ în educaţie │activităţi de către o │
┌──┤ │organizaţie furnizoare │
│ │ │ de educaţie │
│ └────────────────────────────┴─────────────────────────┘
│
│
│ ┌───────────────────────────────────────────────────┐
└─>│ Indicatori de performanţă │
└───────────────────────────────────────────────────┘
Criteriile se referă la fiecare dintre cele trei domenii stabilite prin lege şi reprezintă aspectele fundamentale de organizare şi funcţionare a unei organizaţii furnizoare de educaţie. Fiecărui criteriu îi corespunde un set de standarde. Rolul standardelor este de: > a orienta instituţiile în autoevaluarea calităţii cu scopul de a-şi aprecia propriile rezultate şi performanţe în mod independent precum şi pentru a identifica domeniile în care să corecteze sau să-şi îmbunătăţească performanţele; > a oferi un cadru pentru elaborarea rapoartelor instituţionale de autoevaluare; > a oferi baza evaluării externe; > a institui un cadru comun de referinţă pentru asigurarea calităţii şi pentru acreditare. Valorile indicatorilor de performanţă ai unui standard variază de la nivelul minim acceptabil, în funcţie de care se conferă statutul de autorizare, respectiv de acreditare sau se menţine acest statut, până la un nivel de referinţă pe care fiecare instituţie îl adoptă în mod independent, inclusiv pe baza comparării sale cu alte instituţii similare din ţară sau din străinătate. Standardul este astfel definit încât, prin indicatorii săi de performanţă, să corespundă nivelului minim acceptabil. Valorile indicatorilor de performanţă pentru standardele de referinţă variază instituţional. În completarea Metodologiei, ARACIS va oferi informaţii privind variaţia naţională, europeană şi globală a standardelor şi a valorilor indicatorilor de performanţă ai acestora, pentru a orienta instituţiile să-şi definească propriile standarde de referinţă. Metodologia precizează ca obligatorii şi exhaustive standardele şi nivelele minime ale indicatorilor de performanţă asociaţi. Standardele şi/sau valorile de referinţă din Metodologie au caracter de recomandare. Instituţiile urmează să elaboreze şi să-şi adopte propriile standarde de referinţă, ţinând cont şi de baza informativă şi de consultanţă oferită pe bază de contract, de către ARACIS. Pentru aplicarea standardului, acestuia i se asociază un set de indicatori de performanţă. Un indicator este menit să identifice acele rezultate care variază de la un nivel minim acceptabil (Min) până la un nivel maxim identificabil [Ref(1), Ref(2) etc. ]. Variaţia de la minim la maxim este specificată pe baza experienţelor din domeniu ale mai multor universităţi din ţară şi din Spaţiul European al Învăţământului Superior. Toate instituţiile de învăţământ superior îşi vor stabili, pentru o perioadă de timp determinată, de exemplu un ciclu de mandat al conducerii alese - 4 ani, pe o perioadă din planul strategic instituţional sau conform unor alte opţiuni, o poziţie specifică de pe spaţiul variaţional care corespunde unui indicator. Nivelul minim al indicatorului corespunde condiţiilor pentru conferirea statutului de autorizare de funcţionare provizorie sau de acreditare. Prin valorile superioare instituţiile de învăţământ superior se pot diferenţia din punctul de vedere al calităţii. Evaluarea calităţii într-o instituţie se face în cele trei domenii precizate prin lege, pe baza informaţiilor corespunzătoare standardelor şi indicatorilor de performanţă. 2.2 Domenii, criterii, standarde, indicatori de performantă Domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă aplicaţi în asigurarea calităţii şi în acreditare sunt prezentaţi în continuare. Fiecare din cele trei domenii privind asigurarea calităţii este asociat cu un set de standarde, iar fiecărui standard îi corespund indicatori specifici de performanţă. Cerinţele sau valorile unui indicator de performanţă variază de la nivelul minim (Min) obligatoriu la un nivel de referinţă (Ref.) recomandat, pentru care instituţia poate opta sau poate să-şi stabilească un nivel superior acestuia prin propriile standarde de referinţă. Domeniul A: Capacitatea instituţională Criteriul A.1 - Structurile instituţionale, administrative şi manageriale Universitatea îşi formulează misiunea şi obiectivele în concordanţă cu un set de valori de referinţă, astfel încât să se individualizeze în sistemul de învăţământ superior şi să se afirme ca o instituţie autonomă, care produce şi transmite cunoaşterea, în concordanţă cu valorile libertăţii academice şi ale integrităţii etice. Universitatea îşi susţine activităţile de realizare a obiectivelor fixate printr-o structură instituţională, administrativă şi managerială corespunzătoare. Standarde (S) şi indicatori de performanţă (IP) S.A.1.1 Misiune, obiective şi integritate academică Instituţia formulează propria misiune şi stabileşte obiectivele pe care le urmăreşte în concordanţă cu un set de valori de referinţă. Instituţia poate dovedi că respectă şi apără libertatea academică a personalului şi studenţilor şi funcţionează în condiţii de autonomie universitară şi de responsabilitate şi răspundere publică pentru educaţia oferită şi resursele utilizate în acest scop. Indicatori de performanţă IP.A.1.1.1. Misiune şi obiective Min: Instituţia este înfiinţată şi funcţionează conform legii. Instituţia are o Cartă Universitară ale cărei prevederi sunt concordante cu legislaţia naţională şi cu principiile Spaţiului European al Învăţământului Superior şi sunt cunoscute de membrii comunităţii universitare. Misiunea şi obiectivele asumate de instituţie o individualizează în sistemul naţional de învăţământ superior prin claritate, distincţie şi specificitate. Ref1: Prin formulare şi mod de realizare, misiunea şi obiectivele instituţiei o individualizează în Spaţiul European al Învăţământului Superior. IP.A.1.1.2. Integritate academică Min: Instituţia are un cod al eticii şi integrităţii academice prin care apără valorile libertăţii academice, autonomiei universitare şi integrităţii etice şi dispune de practici şi mecanisme clare pentru aplicarea codului. Ref. 1: Instituţia nu numai că are un astfel de cod şi practici asociate, dar controlează şi poate face dovada aplicării lor, cu privire la activităţile de conducere, cercetare, predare sau examinare. Rezultatele acestui control sunt făcute publice. IP.A.1.1.3. Răspundere şi responsabilitate publică Min: Instituţia dispune de practici de auditare internă cu privire la principalele domenii ale activităţii universitare pentru a se asigura că angajamentele pe care şi le-a asumat sunt respectate riguros, în condiţii de transparenţa publică. Ref. 1: Auditarea internă se realizează efectiv, periodic şi pe o bază reglementată intern, la nivel de instituţie şi de compartimente şi priveşte domeniile financiar-contabil, ale integrităţii academice, ale predării, examinării şi cercetării. Anual se publică un raport de audit academic, dezbătut în Senat, şi se elaborează un plan de ameliorare. S.A.1.2. Conducere şi administraţie Instituţia are un sistem de conducere universitară coerent, integrat şi transparent şi care se bazează pe o administraţie eficace şi eficientă, adaptată misiunii şi obiectivelor asumate. Indicatori de performanţă IP.A.1.2.1. Sistemul de conducere Min: Instituţia are un sistem de conducere şi un regulament de funcţionare internă care respectă reglementările legale în vigoare. Mecanismul de alegere a reprezentanţilor studenţilor în consilii, senate şi alte structuri este clar descris în Carta Universitară şi în regulamentele interne. Acesta este democratic şi transparent, nediscriminatoriu şi nu limitează dreptul studenţilor de a reprezenta şi de a fi reprezentaţi. Ref. 1: Sistemul de conducere şi regulamentul de funcţionare internă utilizează şi sisteme informaţionale şi de comunicare, de tip Internet şi Intranet, care implică membrii comunităţii universitare, inclusiv studenţii, şi răspund intereselor publice. IP.A.1.2.2. Management strategic Min: Instituţia are un plan strategic cu un orizont de cel puţin patru ani şi planuri operaţionale anuale care sunt cunoscute de membrii comunităţii universitare şi sunt aplicate conform unor practici şi mecanisme de urmărire riguroasă. Ref. 1: Planul strategic este elaborat pe termen lung, mediu şi scurt, este actualizat anual sau în funcţie de evoluţia şi contextul învăţământului superior şi este urmărit consecvent în realizare şi în evaluarea performanţelor conducerii şi administraţiei. IP.A.1.2.3. Administraţie eficace Min: Universitatea dispune de o administraţie care respectă reglementările legale în vigoare, este eficace în privinţa organizării, numărului şi calificării personalului şi funcţionează riguros prin serviciile oferite comunităţii universitare. Ref. 1: Universitatea dispune de o administraţie eficace şi riguroasă şi are mecanisme de control şi de dezvoltare continuă a performanţelor administraţiei. Ref. 2: Nivelul de informatizare al administraţiei să fie compatibil cu cel din spaţiul european. Criteriul A.2 - Baza materială S.A.2.1. Patrimoniu, dotare, resurse financiare alocate Universitatea dispune de acel patrimoniu care contribuie în mod eficace la realizarea misiunii şi obiectivelor fixate. Indicatori de performanţă IP.A.2.1.1. Spaţii de învăţământ, cercetare şi pentru alte activităţi Min: Respectând diferenţele dintre formele de învăţământ (la zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă) şi, respectiv, obiectivele activităţilor de cercetare, universitatea asigură spaţii de învăţământ şi cercetare care corespund specificului său, prin săli de predare, laboratoare didactice şi centre de cercetare, în concordanţă cu normele tehnice, de siguranţă şi igienico-sanitare în vigoare. Calitatea acestora este evaluată în funcţie de suprafaţă, volum, starea tehnică, numărul total de studenţi, numărul de personal didactic şi de cercetare, diferenţiate pe domenii, programe de studii şi instituţional prin raportare la normele menţionate. Indicatorul se referă şi la spaţiul de căminizare şi la alte spaţii oferite studenţilor pentru activităţi sociale, culturale sau sportive. Ref. 1: Pe lângă spaţiile existente, universitatea dispune de planuri de dezvoltare şi de planuri de investiţii realiste, dependente de veniturile previzionate. IP.A.2.1.2. Dotare Min: Sălile de predare/seminarizare dispun de echipamente tehnice de învăţare, predare şi comunicare care facilitează activitatea cadrului didactic şi receptivitatea fiecărui student; laboratoarele de cercetare dispun de echipamente şi mijloace de funcţionare corespunzătoare exigenţelor minime. Ref. 1: Dotarea sălilor de curs/seminar şi a laboratoarelor didactice şi de cercetare corespunde stadiului actual de dezvoltare a cunoaşterii ştiinţifice şi este comparabilă cu cea din universităţile dezvoltate din Europa şi cu bunele practici internaţionale. JP.A.2.1.3. Resurse financiare Min: Instituţia demonstrează că dispune de surse de finanţare şi de resurse financiare suficiente, pe termen scurt (anual) şi în perspectivă (pentru minimum trei/patru ani succesivi), pe care le alocă pentru a realiza în mod adecvat misiunea şi obiectivele pe care şi le-a fixat. Instituţia dispune de un buget anual realist şi de un buget pe trei/patru ani, precum şi de politici financiare pe termen scurt şi mediu, cu referire la sustenabilitatea financiară. Ref. 1: Pe lângă asigurarea necesarului curent, universitatea dispune de rezerve financiare consistente, de surse diversificate de finanţare şi de rigoare în planificarea şi definirea politicilor de investiţii şi de gestiune financiară. IP.A.2.1.4. Sistemul de acordare a burselor şi altor forme de sprijin material pentru studenţi Min: Instituţia are un Regulament de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin material pentru studenţi, pe care îl aplică în mod consecvent. Bursele sunt acordate din alocaţii de la bugetul de stat şi din resurse proprii. Ref 1: Proporţia resurselor proprii ale instituţiei în fondul de burse este de minim 10%. Ref 2: Proporţia resurselor proprii ale instituţiei în fondul de burse este de minim 20%. Domeniul B: Eficacitate educaţională Universitatea organizează activităţile de predare, în termenii rezultatelor de învăţare, şi activităţile de cercetare, prin raportare la performanţele de dezvoltare şi transfer ale cunoaşterii şi tehnologiei. Acest domeniu de evaluare a calităţii academice vizează procesele de predare, învăţare şi cercetare şi rezultatele obţinute, în vederea stabilirii nivelului eficacităţii educaţionale. Standarde (S) şi indicatori de performanţă (IP) Criteriul B.1. - Conţinutul programelor de studiu S.B.1.1. Admiterea studenţilor Instituţia formulează propria politică de recrutare şi admitere a studenţilor şi o aplică în mod transparent şi riguros, respectând principiul egalităţii şanselor tuturor candidaţilor, fără nici o discriminare. IP.B.1.1.1. Principii ale politicii de admitere la programele de studiu oferite de instituţie Min: Instituţia aplică o politică transparentă a recrutării şi admiterii studenţilor, anunţată public cu cel puţin 6 luni înainte de aplicare. Marketingul universitar promovează informaţii reale şi corecte, indicând posibilităţi de verificare şi confirmare. Admiterea se bazează exclusiv pe competenţele academice ale candidatului şi nu aplică nici un fel de criterii discriminatorii. IP.B.1.1.2. Practici de admitere Min: Admiterea într-un ciclu de studii universitare se face numai pe baza diplomei de studii precedente, ţinând cont de ordinea ierarhică a mediilor de absolvire. Ref. 1: Admiterea la studii se bazează pe un set de criterii combinate, în care rezultatele la examenul de admitere deţin o pondere mai mare. S.B.1.2. Structura şi prezentarea programelor de studiu Programele de studiu sunt detaliat formulate în funcţie de rezultatele aşteptate prin învăţare şi care corespund unei calificări universitare. Indicatori de performantă IP.B.1.2.1. Structura programelor de studiu Min: Fiecare program de studiu/specializare din cadrul universităţii se bazează pe corespondenţa dintre rezultatele în învăţare, respectiv cercetare în cazul masteratului sau doctoratului, şi calificarea universitară. Un program de studiu este prezentat sub forma unui pachet de documente care include: obiectivele generale şi specifice ale programului; planul de învăţământ cu ponderile disciplinelor exprimate prin credite de studiu ECTS şi cu disciplinele ordonate succesiv în timpul de şcolarizare; programele tematice sau fişele disciplinelor incluse în planul de învăţământ, respectiv rezultatele în învăţare exprimate în forma competenţelor cognitive, tehnice sau profesionale şi afectiv-valorice care sunt realizate de o disciplină; modul de examinare şi evaluare la fiecare disciplină, ţinând cont de rezultatele planificate; modul de organizare şi conţinuturile examenului de finalizare a studiilor, ca examen sumativ care certifică asimilarea competenţelor cognitive şi profesionale care corespund calificării universitare. Ref. 1: Fiecare program de studiu este prezentat conform pachetului standard menţionat, dar realizarea programelor de studiu se face la nivel de universitate prin cooperare inter-facultăţi şi prin facilitarea mobilităţii studenţilor în interiorul universităţii cu ajutorul transferului şi acumulării de credite de studiu. Numărul de credite ECTS este alocat fiecărei discipline conform "Ghidului de utilizare al ECTS". Structura programelor de studiu este flexibilă şi permite fiecărui student să-şi aleagă un traseu propriu de învăţare potrivit cu aptitudinile şi interesele sale. Cel puţin 30% din totalul de credite cumulate la sfârşitul programelor de studiu de către un student provine de la discipline liber alese. IP.B.1.2.2. Diferenţiere în realizarea programelor de studiu Min: Programele de studiu sunt unitare ca structură, indiferent de forma de învăţământ (la zi, la seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă), dar se diferenţiază în realizare în funcţie de mijloacele utilizate în forma de învăţământ. Pentru învăţământul cu frecvenţă redusă şi pentru cel la distanţă indicatorul se diferenţiază în mod corespunzător. Ref. 1: Realizarea programelor de studiu, în funcţie de forma de învăţământ, este monitorizată şi fundamentată prin structuri interne specializate de tip "centru de analiză şi dezvoltare pedagogică" în care se dezvoltă tehnologii pedagogice novatoare şi eficiente. Ref. 2: Conţinutul programelor de studii se reînnoieşte permanent prin introducerea cunoştinţelor noi, rezultate din cercetarea ştiinţifică, inclusiv cea proprie. IP.B.1.2.3. Relevanţa programelor de studiu Min: Relevanţa cognitivă şi profesională a programelor de studiu este definită în funcţie de ritmul dezvoltării cunoaşterii şi tehnologiei din domeniu şi de cerinţele pieţei muncii şi ale calificărilor. Instituţia dispune de mecanisme pentru analiza colegială anuală a activităţii cunoaşterii transmise şi asimilate de studenţi şi pentru analiza schimbărilor care se produc în profilurile calificărilor şi în impactul acestora asupra organizării programului de studiu. Ref. 1: Programele de studiu sunt revizuite periodic pe baza analizelor colegiale împreună cu studenţi, cu absolvenţi şi cu reprezentanţi ai angajatorilor. Criteriul B.2. - Rezultatele învăţării S.B.2.1. - Valorificarea calificării universitare obţinute Cunoştinţele, competenţele şi abilităţile dobândite sunt suficiente pentru a permite absolvenţilor să se angajeze pe piaţa muncii, să dezvolte o afacere proprie, să continue studiile universitare în ciclul următor şi să înveţe permanent. Indicatori de performanţă IP.B.2.1.1. Valorificarea prin capacitatea de a se angaja pe piaţa muncii Min: Cel puţin 50% dintre absolvenţi sunt angajaţi în termen de doi ani de la data absolvirii la nivelul calificării universitare. Ref. 1: Mai mult de 70% din absolvenţi sunt angajaţi în termen de doi ani de la data absolvirii la nivelul calificării universitare. IP.B.2.1.2. Valorificarea calificării prin continuarea studiilor universitare Min: Cel puţin 20%* dintre absolvenţii ultimelor două promoţii ale studiilor universitare de licenţă sunt admişi la studii universitare de masterat, indiferent de domeniu*────────── * Procentul va creşte, pe domenii, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, inclusiv din punctul de vedere al susţinerii financiare a ciclului II - masterat────────── Ref.1: Cel puţin 50% dintre absolvenţii ultimelor două promoţii sunt admişi la studii universitare de masterat, indiferent de domeniu**────────── ** Pentru profesiile reglementate din domeniile medicină, medicină dentară şi farmacie se aplică indicatori specializaţi, cu luarea în considerare a pregătirii prin rezidenţial.────────── IP.B.2.1.3. Nivelul de satisfacţie al studenţilor în raport cu dezvoltarea profesională şi personală asigurată de universitate. Min: Mai mult de 50% dintre studenţi apreciază pozitiv mediul de învăţare/dezvoltare oferit de către universitate şi propriul lor traseu de învăţare. Ref 1: Mai mult de 75% dintre studenţi apreciază pozitiv mediul de învăţare/dezvoltare oferit de către universitate şi propriul lor traseu de învăţare. IP.B.2.1.4. Centrarea pe student a metodelor de învăţare Min: Principala responsabilitate a cadrului didactic este proiectarea metodelor şi a mediilor de învăţare centrate pe student, cu mai puţin accent asupra responsabilităţii tradiţionale de a transmite doar informaţii. Relaţia dintre student şi profesor este una de parteneriat, în care fiecare îşi asuma responsabilitatea atingerii rezultatelor învăţării. Rezultatele învăţării sunt explicate şi discutate cu studenţii din perspectiva relevanţei acestora pentru dezvoltarea lor. Cadrele didactice folosesc resursele noilor tehnologii (ex. e-mail, pagina personală de web pentru tematică, bibliografie, resurse în format electronic şi dialog cu studenţii), şi materiale auxiliare, de la tablă la flipchart şi videoproiector. Ref 1: Cadrele didactice sunt pregătite special în domeniul predării la nivel universitar şi/sau se reunesc în grupuri de dezbatere pentru a discuta metodologia predării. Acestea au, pe lângă competenţele de instruire/predare, şi competenţe de consiliere, monitorizare şi facilitare a proceselor de învăţare. În universitate se desfăşoară o activitate continua de identificare, dezvoltare, testare, implementare şi evaluare a unor tehnici noi de învăţare eficace, incluzând aici noile aplicaţii ale calculatoarelor şi ale tehnologiei informaţiei. Programele de studii sunt integrate cu stagii de practică, plasament şi internship şi cu implicarea studenţilor în proiecte de cercetare. Cadrele didactice asociază studenţii la activitatea de predare (prin întrebări din sală, scurte prezentări, experimente demonstrative) şi procesul de predare este orientat după ritmul şi modul de învăţare al studenţilor. Strategia de predare are în vedere şi nevoile studenţilor cu dizabilităţi Ref 2: Mai mult decât simplul transfer de cunoaştere de la cadrul didactic la student, instituţia creează medii şi experienţe de învăţare care conduc studenţii să descopere şi să creeze ei înşişi cunoaştere. Cadrul didactic orientează dezvoltarea intelectuală a studentului dându-i o dimensiune strategică. IP.B.2.1.5. Orientarea în cariera a studenţilor Min: Profesorii au ore de permanenţă la dispoziţia studenţilor şi personalizează îndrumarea la cererea studentului. Există îndrumători sau tutori de an sau alte forme de asociere între un profesor şi un grup de studenţi. Ref 1: Există o structură pentru orientarea studenţilor la alegerea cursurilor şi a carierei, la nivelul fiecărei facultăţi. Se practică tutoratul colegial între studenţii din anii mai mari şi ceilalţi. Profesorii menţin legătura cu studenţii prin e-mail şi prin cel puţin 2 ore de consultaţie săptămânal. Criteriul B.3. - Activitatea de cercetare ştiinţifică S.B.3.1. Programe de cercetare Instituţia are o strategie pe termen lung şi programe pe termen mediu şi scurt care se referă la obiectivele, proiectele şi rezultatele aşteptate ale cercetării, precum şi la resursele de realizare. Există un ethos şi o cultură a cercetării şi preocupări pentru valorificarea rezultatelor cercetării. Indicatori de performanţă IP.B.3.1.1. Programarea cercetării Min: Strategia pe termen lung şi programele pe termen mediu şi scurt privind cercetarea sunt adoptate de Senat şi Consiliile facultăţilor, odată cu specificarea practicilor de obţinere şi de alocare ale resurselor de realizare şi a modalităţilor de valorificare. Interesele de cercetare sunt predominant instituţionale. Ref. 1: Programarea cercetării ţine cont de şi se realizează în cadrul naţional, în privinţa competitivităţii şi valorificării. Cercetarea este relevantă predominant naţional. Ref. 2: Programarea şi realizarea cercetării sunt raportate la cadrul european şi global. IP.B.3.1.2. Realizarea cercetării Min: Cercetarea dispune de resurse financiare, logistice şi umane suficiente pentru a realiza obiectivele propuse. Ref. 1: Există un climat şi o cultură academică puternic centrate pe cercetare, atestate de numărul granturilor de cercetare, de publicaţii şi de transferul cognitiv şi tehnologic prin consultanţă, parcuri ştiinţifice, etc. Există şcoli doctorale pentru formarea tinerilor cercetători. Ref. 2: Există certificarea îndeplinirii unor standarde de calitate sau excelenţă în cercetarea ştiinţifică, din punctul de vedere al organizării, urmăririi desfăşurării proiectelor de cercetare, avizării interne a rezultatelor şi eliminării" practicilor neconforme cu etica, cum sunt reproducerea fără permisiune a rezultatelor obţinute de alţi cercetători, plagiat, nerespectarea normelor de bioetică etc. IP.B.3.1.3. Valorificarea cercetării Min: Cercetarea este valorificată prin: publicaţii pentru scopuri didactice, publicaţii ştiinţifice, transfer tehnologic prin centre de consultanţă, parcuri ştiinţifice sau alte structuri de valorificare, realizarea unor produse noi etc. Fiecare cadru didactic şi cercetător are anual cel puţin o publicaţie sau o realizare didactică sau ştiinţifică. Instituţia participă prin mass-media în diseminarea rezultatelor cercetării,*) Ref. 1: Rezultatele cercetării sunt apreciate la nivel naţional prin premii, citări, cotări, etc. Publicaţiile, patentele, lucrările de anvergură etc. sunt menţionate în baze de date internaţionale*)────────── *) În domenii cura sunt Ştiinţele medicale, Ştiinţele agricole, Ştiinţele tehnice, Arhitectură, Urbanism etc. în care rezultatele cercetării sunt valorificate şi prin proiecte pe baza cărora se dezvoltă noi produse, se execută lucrări de dezvoltare a infrastructurii sau pentru protecţia mediului, se vor lua în considerare şi aceste rezultate────────── Criteriul B.4. - Activitatea financiară a organizaţiei S.B.4.1. Buget şi contabilitate Instituţia dispune de buget propriu de venituri şi cheltuieli şi de o contabilitate adecvată, organizată la nivel de instituţie, pentru gestionarea financiară a activităţii de învăţământ superior şi cercetare, cod fiscal şi cont la bancă, altele decât cele ale fundaţiei sau asociaţiei în cadrul căreia funcţionează. IP.B.4.1.1. Bugetul de venituri şi cheltuieli Min: Instituţia dispune de un buget anual de venituri şi cheltuieli aprobat de Senat şi este respectat în mod riguros. Cheltuielile ocazionate de plată salariilor la o instituţie de învăţământ superior nu trebuie să depăşească în fiecare an acel procent din totalul veniturilor care îi asigură o funcţionare sustenabilă. Pentru obţinerea acreditării, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că în perioada funcţionării provizorii a utilizat cel puţin 30% din veniturile obţinute în fiecare an din taxele studenţilor pentru investiţii în bază materială proprie. Taxele şcolare ale studenţilor sunt calculate în concordanţă cu costurile medii de şcolarizare pe an universitar din învăţământul public finanţat de la buget la studiile universitare de licenţă, masterat sau doctorat similare şi sunt aduse la cunoştinţă studenţilor prin diferite mijloace de comunicare. Studenţii sunt informaţi despre posibilităţile de asistenţă financiară din partea instituţiei şi despre modul de utilizare a taxelor. După trei cicluri de şcolarizare ulterioare înfiinţării prin lege, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că dispune în proprietate de cel puţin 70% din spaţiile de învăţământ cu toate dotările necesare acestora. IP.B.4.1.2. Contabilitate Min: Pentru obţinerea şi pentru conservarea statutului de acreditare, instituţia trebuie să facă dovada organizării şi funcţionării contabilităţii proprii la nivel de instituţie, prin registrul inventar, bilanţul contabil, contul de execuţie bugetară şi raportul de gestiune, din care rezultă că cheltuielile efectuate sunt în concordanţă cu legislaţia în vigoare, veniturile încasate şi destinaţia lor, precum şi caracterul non-profit al instituţiei. Ref 1: Activitatea de contabilitate este informatizată şi permanent transparentă. IP.B.4.1.3. Auditare şi răspundere publică Min: Pentru obţinerea şi conservarea statutului de acreditare, instituţia face proba auditării interne şi externe a activităţii sale financiare. Bilanţul contabil, contul de execuţie bugetară şi rezultatele auditării externe a situaţiilor financiare sunt făcute publice în urma analizei efectuate de Senat. Domeniul C - Managementul calităţii Instituţia dispune de structuri, politici, strategii şi procedee concrete pentru managementul şi asigurarea calităţii activităţilor de predare, învăţare şi cercetare şi pentru dezvoltarea unei culturi proprii a calităţii. Structurile se referă la modurile de organizare şi funcţionare ale Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii şi la relaţiile acesteia cu Senatul, Consiliile facultăţilor şi catedrele (departamentale). Politicile se referă la scopurile şi obiectivele asigurării calităţii şi la mijloacele de realizare a acestora. Strategiile sunt focalizate pe obiective şi se referă la modul de mobilizare a resurselor pentru realizarea în timp a obiectivelor propuse la nivel de instituţie şi pe programe de studiu. Cultura calităţii se referă la valorile, normele şi activităţile practicate într-o instituţie, pentru iniţierea, aprobarea, evaluarea şi monitorizarea calităţii activităţilor didactice şi de cercetare. Standarde (S) şi indicatori de performanţă (IP) Criteriul C.1. - Strategii şi proceduri pentru asigurarea calităţii S.C.1.1. Structuri şi politici pentru asigurarea calităţii Structurile, politicile şi strategiile creează cadrul instituţional pentru dezvoltarea şi monitorizarea efectivă a calităţii, pentru consacrarea unei culturi a calităţii şi pentru îmbunătăţirea continuă a standardelor de calitate. Indicatori de performanţă IP.C.1.1.1. Organizarea sistemului de asigurare a calităţii Min: În instituţie există o comisie centrală şi comisii pe programe de studii care lucrează în mod integrat. Ref. 1: Comisia promovează în instituţie o cultură a calităţii. Ref. 2: Comisia dezvoltă activităţi de stabilire de repere calitative şi cantitative (benchmarking) prin comparaţie cu alte universităţi din ţară şi străinătate pentru evaluarea şi monitorizarea calităţii. IP.C.1.1.2. Politici şi strategii pentru asigurarea calităţii Min: Există un program de politici ale universităţii centrate pe calitate şi sunt precizate mijloacele de realizare. Ref. 1: Fiecărei politici îi corespund strategii de realizare cu prevederi şi termene concrete. Ref. 2: Politicile şi strategiile sunt activate în fiecare compartiment şi stimulează participarea fiecărui membru al corpului didactic şi de cercetare, precum şi a studenţilor. Criteriul C.2. - Proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a programelor şi activităţilor desfăşurate S.C.2.1. Aprobarea, monitorizarea şi evaluarea periodică a programelor de studiu şi diplomelor ce corespund calificărilor În universitate există un regulament privitor la iniţierea, aprobarea, monitorizarea şi evaluarea periodică a fiecărui program de studiu şi a diplomelor emise, iar acesta este aplicat în mod riguros şi consecvent, Indicatori de performanţă IP.C.2.1.1. Existenţa şi aplicarea regulamentului privitor la iniţierea, aprobarea, monitorizarea şi evaluarea periodică a programelor de studiu Min: Regulamentul există şi se aplică. Ref. 1: Regulamentul este asociat cu un sistem de monitorizare a programelor de studiu, pe bază de informaţii şi date. Ref. 2: Regulamentul şi monitorizarea sunt asociate cu evaluări periodice, cel puţin anuale, ale calităţii pe fiecare program de studiu şi pe instituţie. IP.C.2.1.2. Corespondenţa dintre diplome şi calificări Min: Programele de studiu şi diplomele sunt elaborate şi emise în funcţie de cerinţele calificării universitare. Ref. 1: Programele de studii sunt revizuite periodic pentru a corespunde dinamicii pieţei calificărilor universitare şi profesionale. Ref. 2: Programele de studii şi diplomele sunt revizuite prin comparaţie europeană şi internaţională pe baza unui set de nivele profesionale de reper (benchmarks). Criteriul C.3. - Proceduri obiective şi transparente de evaluare a rezultatelor învăţării S.C.3.1. Evaluarea studenţilor Examinarea şi notarea studenţilor se fac pe bază de criterii, regulamente şi tehnici care sunt riguros şi consecvent aplicate. Indicatori de performanţă IP.C.3.1.1. Universitatea are un regulament privind examinarea şi notarea studenţilor care este aplicat în mod riguros şi consecvent Min: Există un astfel de regulament precum şi proceduri specifice de cunoaştere şi aplicare consecventă de către titularii de cursuri şi studenţi. La examinare participă, pe lângă titularul cursului, cel puţin încă un alt cadru didactic de specialitate. Ref. 1: Regulamentul există, împreună cu procedee/tehnici/metode detaliate de aplicare sub forma unui pachet de tehnici/metode de examinare a studenţilor care sunt aduse în mod consecvent la cunoştinţa tuturor celor implicaţi. Ref. 2: Regulamentul şi pachetul de procedee/tehnici/metode de examinare sunt completate de un sistem în care la examinare participă şi un examinator extern (din în afara instituţiei). IP.C.3.1.2. Integrarea examinării în proiectarea predării şi învăţării, pe cursuri şi programe de studiu Min: Fiecare curs este astfel proiectat încât să îmbine predarea, învăţarea şi examinarea. Procedeele de examinare şi evaluare a studenţilor sunt centrate pe rezultatele învăţării şi anunţate studenţilor din timp şi în detaliu. Ref. 1: Evaluarea diagnostică, formativă şi sumativă asigură continuitatea şi consecvenţa în învăţare. Ref. 2: Evaluarea stimulează studenţii pentru învăţarea creativă, manifestată prin elaborarea de lucrări independente bazate pe cunoştinţele însuşite riguros. Criteriul C.4. - Proceduri de evaluare periodică a calităţii corpului profesoral S.C.4.1. Calitatea personalului didactic şi de cercetare Universităţile trebuie să dispună de acel personal didactic care, ca număr şi ca bază de funcţionare, trebuie să fie adecvat numărului total al studenţilor, în funcţie de domeniu, iar în privinţa calificărilor trebuie să corespundă specificului programelor de studiu şi obiectivelor de calitate pe care şi le-au fixat. Indicatori de performantă IP.C.4.1.1. Raportul dintre numărul de cadre didactice şi studenţi Min: În funcţie de specificul programului de studiu, universitatea stabileşte acel raport, pe care îl consideră ca optim pentru obiectivele şi nivelul propriu al calităţii academice, între numărul de cadre didactice titulare cu norma de bază în universitate şi numărul total de studenţi înmatriculaţi. În evaluarea calităţii se consideră că un cadru didactic are norma de bază într-o singură universitate. Ref. 1: Raportul optim dintre numărul de cadre didactice şi numărul de studenţi se fixează în funcţie de calitatea predării şi învăţării, dar şi în funcţie de calitatea cercetării. Ref. 2: În stabilirea raportului sunt avute în vedere niveluri superioare ale calităţii predării, învăţării şi cercetării, prin comparaţie cu universităţi performante din ţară şi din străinătate. Sunt aplicate consecvent procedee de stabilire a unui set de nivele profesionale de reper ("benchmarking") şi sunt realizate comparaţii. IP.C.4.1.2. Evaluarea colegială Min.: Evaluarea colegială este organizată periodic, fiind bazată pe criterii generale şi pe preferinţe colegiale. Ref. 1: Evaluarea colegială este obligatorie şi periodică. Există, pentru fiecare catedră şi departament, o comisie de evaluare anuală a performanţelor didactice şi de cercetare ale fiecărui cadru didactic/cercetător şi un raport anual privind calitatea personalului didactic şi de cercetare. IP.C.4.1.3. Evaluarea personalului didactic de către studenţi Min.: Există un formular de evaluare de către studenţi a tuturor cadrelor didactice, aprobat de Senat, care se aplică opţional după fiecare ciclu semestrial de instruire şi ale cărui rezultate sunt confidenţiale, fiind accesibil doar decanului, rectorului şi persoanei evaluate. Ref. 1: Evaluarea de către studenţi este obligatorie. Rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi sunt discutate individual, prelucrate statistic, pe catedre, facultăţi şi universitate, şi analizate la nivel de facultate şi universitate în vederea transparenţei şi a formulării de politici privind calitatea instruirii. IP.C.4.1.4. Evaluarea de către managementul universităţii Min: Cadrul didactic se autoevaluează şi este evaluat anual de către şeful de catedră. Ref. 1: Universitatea dispune de un formular de evaluare anuală multicriterială a fiecărui cadru didactic şi de un sistem de clasificare a performanţelor în predare, cercetare şi servicii aduse instituţiei şi comunităţii. Promovarea personalului didactic depinde de rezultatele evaluării, în care sunt avute în vedere şi rezultatele evaluării colegiale şi ale celei făcute de studenţi. Criteriul C.5. - Accesibilitatea resurselor adecvate învăţării S.C.5.1. Resurse de învăţare şi servicii studenţeşti Resursele şi serviciile oferite studenţilor sunt suficiente, adecvate şi relevante pentru facilitarea învăţării şi pentru asigurarea unei vieţi studenţeşti de calitate. Indicatori de performanţă IP.C.5.1.1. Disponibilitatea resurselor de învăţare Min: Universitatea asigură resurse de învăţare (manuale, tratate, referinţe bibliografice, crestomaţii, antologii etc.) pentru fiecare program de studiu în biblioteci, centre de resurse etc., în format clasic sau electronic şi gratuit. Biblioteca universităţii trebuie să dispună, pe lângă accesul electronic, de un număr corespunzător de volume din ţară şi străinătate şi de abonamente la principalele reviste de specialitate din ţară şi străinătate pentru fiecare disciplină care defineşte un program de studiu. Fiecare bibliotecă are un program şi resurse de procurare a cărţilor şi revistelor. Ref 1: Raportul dintre resursele de învăţare disponibile şi studenţi este astfel stabilit încât fiecare student să aibă acces liber la orice resursă, conform obiectivelor şi cerinţelor programelor de studiu. IP.C.5.1.2. Predarea ca sursă a învăţării Min: Fiecare cadru didactic dispune de strategii actualizate de predare pentru fiecare curs, conforme cu programul de studiu, caracteristicile studenţilor, forma de învăţământ şi criteriile de calitate predefinite. Ref. 1: Universitatea dispune de un laborator de analiză, cercetare şi formulare de strategii novatoare de predare/învăţare care implică personalul didactic şi studenţii. IP.C.5.1.3. Programe de stimulare şi recuperare Min: Universitatea dispune de programe de stimulare a studenţilor cu performanţe înalte în învăţare şi de recuperare a celor cu dificultăţi în învăţare. Ref. 1: În universitate există programe de tutoriat suplimentare, oferite de toate cadrele didactice din universitate, la care studenţii se pot înscrie. IP.C.5.1.4. Servicii studenţeşti Min: Universitatea dispune de un număr minim de servicii sociale, culturale şi sportive pentru studenţi cum sunt: spaţii de cazare pentru cel puţin 10% din studenţi, bază sportivă, diferite servicii de consiliere, care au o administraţie eficientă. Ref. 1: Universitatea oferă servicii variate studenţilor şi dispune de programe speciale pentru asigurarea unei vieţi studenţeşti de calitate, pe care le monitorizează şi le evaluează periodic. Criteriul C.6. - Baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calităţii S.C.6.1. Sisteme de informaţii Universităţile colectează, prelucrează şi analizează date şi informaţii privind starea calităţii educaţiei şi a vieţii studenţilor în spaţiul universitar. Indicatori de performantă IP.C.6.1.1. Baze de date şi informaţii Min: Instituţia are un sistem informatic care facilitează colectarea, prelucrarea şi analiza datelor şi informaţiilor relevante pentru evaluarea şi asigurarea instituţională a calităţii. Ref. 1: Pe lângă datele şi informaţiile privitoare la starea instituţională a calităţii, universitatea adună informaţii despre starea calităţii în alte universităţi din ţară şi străinătate, cu care se compară şi pe baza cărora formulează în mod diferenţiat repere (benchmarks). Criteriul C.7.- Transparenţa informaţiilor de interes public cu privire la programele de studii şi, după caz, certificatele, diplomele şi calificările oferite S.C.7.1. Informaţie publică Transparenţa publică a datelor şi informaţiilor, în formă tipărită şi în formă electronică, despre toate calificările şi programele de studiu, actualitatea, corectitudinea şi validitatea acestor informaţii, trebuie demonstrate permanent. Indicatori de performanţă IP.C.7.1.1. Oferta de informaţii publice Min: Universitatea şi toate facultăţile ei trebuie să ofere informaţii şi date, cantitative şi/sau calitative, actuale şi corecte, despre calificările, programele de studiu, diplomele, personalul didactic şi de cercetare, facilităţile oferite studenţilor şi despre orice aspecte de interes pentru public, în general, şi pentru studenţi, în special. Ref. 1: Informaţia oferită public de universitate este comparabilă, cantitativ şi calitativ, cu cea oferită de universităţile din Spaţiul European al învăţământului Superior. Criteriul C.8. - Funcţionalitatea structurilor de asigurare a calităţii educaţiei, conform legii. S.C.8.1. Structura instituţională de asigurare a calităţii educaţiei este conformă prevederilor legale şi îşi desfăşoară activitatea permanent Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii a fost înfiinţată, are structura şi desfăşoară activităţile prevăzute prin reglementările în vigoare. Indicatori de performantă IP.C.8.1.1. Comisia coordonează aplicarea procedurilor şi activităţilor de evaluare şi asigurare a calităţii Min: Procedurile şi activităţile de evaluare privind calitatea educaţiei au fost elaborate şi aprobate de Senatul universitar. Comisia elaborează raportul anual de evaluare internă şi îl face public prin afişare sau publicare, inclusiv în format electronic, şi formulează propuneri de îmbunătăţire a calităţii educaţiei. Ref. 1: Instituţia implementează permanent măsurile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei propuse de comisie şi colaborează cu alte universităţi din ţară sau din străinătate pentru identificarea şi adoptarea bunelor practici în domeniile de calitate. Tabelul 1. Sinteza pe domenii a criteriilor, standardelor şi indicatorilor de performanţă pentru asigurarea calităţii şi acreditare
┌──────────────┬────────────────┬──────────────────┬───────────────────────────┐
│Domenii │Criterii │Standarde │Indicatori de performanţă │
├──────────────┼────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │ │IP.A.1.1.1.Misiune şi │
│ │ │ │obiective │
│ │ │ │IP.A.1.1.2.Integritate │
│ │ │S.A.1.1.Misiune, │academică │
│ │ │obiective şi │IP.A.1.1.3.Răspundere şi │
│ │A.1. - │integritate │responsabilitate publică │
│ │Structurile │academică │ │
│ │instituţionale, │ │ │
│ │administrative │S.A.1.2.Conducere ├───────────────────────────┤
│ │şi │şi │ │
│ │manageriale │administratie │ │
│ │ │ │IP.A.1.2.1.Sistemul de │
│ │ │ │conducere │
│A. Capacitatea│ │ │IP.A.1.2.2.Management │
│instituţională│ │ │strategic │
│ │ │ │IP.A.1.2.3.Administraţie │
│ │ │ │eficace │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │S.A.2.1 │IP.A.2.1.1.Spaţii de │
│ │A.2-Baza │Patrimoniu, │învăţământ, │
│ │materială │dotare, │cercetare şi pentru alte │
│ │ │resurse financiare│activităţi │
│ │ │alocate │IP.A.2.1.2.Dotare │
│ │ │ │IP.A.2.1.3.Resurse │
│ │ │ │financiare │
│ │ │ │IP.A.2.1.4.Sistemul de │
│ │ │ │acordare a │
│ │ │ │burselor şi altor forme de │
│ │ │ │sprijin material pentru │
│ │ │ │studenţi │
├──────────────┼────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │S.B.1.1.Admiterea │IP.B.1.1.1.Principii ale │
│ │ │studenţilor │politicii de recrutare şi │
│ │B.1 -Conţinutul │ │admitere │
│ │programelor │ │IP.B.1.1.2.Practici de │
│ │de studiu │ │admitere │
│ │ │ ├───────────────────────────┤
│B.Eficacitatea│ │S.B.1.2.Structura │IP.B.1.2.1.Structura │
│educaţională │ │şi │programelor │
│ │ │prezentarea │de studiu │
│ │ │programelor de │IP.B.1.2.2.Diferenţiere în │
│ │ │studiu │realizarea programelor de │
│ │ │ │studiu │
│ │ │ │IP.B.1.2.3.Relevanţa │
│ │ │ │programelor │
│ │ │ │de studiu │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │ │IP.B.2.1.1.Valorificarea │
│ │ │ │prin │
│ │B.2 - │S.B.2.1 │capacitatea de a se angaja │
│ │Rezultatele │Valorificarea │în │
│ │învăţării │calificării │domeniul de competenţa al │
│ │ │universitare │calificării universitare │
│ │ │obţinute │IP.B.2.1.2.Valorificarea │
│ │ │ │calificării prin │
│ │ │ │continuarea │
│ │ │ │studiilor universitare │
│ │ │ │IP.B.2.1.3.Nivelul de │
│ │ │ │satisfacţie │
│ │ │ │al studenţilor în raport cu│
│ │ │ │dezvoltarea profesională şi│
│ │ │ │personala asigurată de │
│ │ │ │universitate. │
│ │ │ │IP.B.2.1.4.Centrarea pe │
│ │ │ │student │
│ │ │ │a metodelor de învăţare │
│ │ │ │IP.B.2.1.5.Orientarea în │
│ │ │ │cariera │
│ │ │ │a studenţilor │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │B.3 - │S.B.3.1.Programe │IP.B.3.1.1.Programarea │
│ │Activitatea de │de cercetare │cercetării │
│ │cercetare │ │IP.B.3.1.2.Realizarea │
│ │ştiinţific │ │cercetării │
│ │ │ │IP.B.3.1.3.Valorificarea │
│ │ │ │cercetării │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │B.4. - │S.B.4.1.Buget şi │IP.B.4.1.1.Repartizarea │
│ │Activitatea │contabilitate │cheltuielilor │
│ │financiară a │ │IP.B.4.1.2.Contabilitate │
│ │organizaţiei │ │IP.B.4.1.3.Auditare şi │
│ │ │ │răspundere │
│ │ │ │publică │
├──────────────┼────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │C.1 -Strategii │S.C.1.1.Structuri │IP.C.1.1.1.Organizarea │
│ │şi │şi politici │sistemului │
│ │proceduri pentru│pentru asigurarea │de asigurare a calităţii │
│ │asigurarea │calităţii │IP.C.1.1.2.Politici şi │
│ │calităţii │ │strategii │
│ │ │ │pentru asigurarea calităţii│
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │S.C.2.1.Aprobarea,│IP.C.2.1.1.Existenţa şi │
│ │C.2 - Proceduri │monitorizarea şi │aplicarea │
│ │privind în │evaluarea │regulamentului privitor la │
│ │iniţierea │periodică a │iniţierea, aprobarea, │
│ │monitorizarea şi│programelor de │monitorizarea şi evaluarea │
│ │revizuirea │studiu şi │periodica a programelor de │
│ │periodică │diplomelor ce │studiu │
│ │a programelor şi│corespund │IP.C.2.1.2.Corespondenţa │
│ │activităţilor │calificărilor │dintre │
│ │desfăşurate │ │diplome şi calificări │
│ │ │ │ │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │ │IP.C.3.1.1.Universitatea │
│ │ │ │are un │
│ │C.3 - Proceduri │S.C.3.1.Evaluarea │regulament privind │
│ │obiective şi │studenţilor │examinarea şi │
│ │transparente de │ │notarea studenţilor care │
│ │evaluare a │ │este │
│ │rezultă- │ │aplicat în mod riguros şi │
│ │telor învăţării │ │consecvent │
│ │ │ │IP.C.3.1.2.Integrarea │
│ │ │ │examinării │
│ │ │ │în proiectarea predării şi │
│ │ │ │învăţării pe cursuri şi │
│ │ │ │programe │
│ │ │ │de studiu │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │C.4 - Proceduri │ │IP.C.4.1.1.Raportul dintre │
│ │de │S.C.4.1.Calitatea │numărul de cadre didactice │
│ │evaluare │personalului │şi │
│ │periodica │didactic şi de │studenţi │
│ │a calităţii │cercetare │IP.C.4.1.2.Evaluarea │
│C. │corpului │ │colegiala │
│Managementul │profesoral │ │IP.C.4.1.3.Evaluarea │
│calităţii │ │ │personalului │
│ │ │ │didactic de către studenţi │
│ │ │ │IP.C.4.1.4.Evaluarea de │
│ │ │ │către │
│ │ │ │managementul universităţii │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │C.5 │S.C.5.1.Resurse de│IP.C.5.1.1.Disponibilitatea│
│ │-Accesibilitatea│învăţare │resurselor de învăţare │
│ │resurselor │şi servicii │IP.C.5.1.2.Predarea ca │
│ │adecvate │studenţeşti │sursă a │
│ │învăţării │ │învăţării │
│ │ │ │IP.C.5.1.3.Programe de │
│ │ │ │stimulare │
│ │ │ │şi recuperare │
│ │ │ │IP.C.5.1.4.Servicii │
│ │ │ │studenţeşti │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │C.6 - Baza de │ │ │
│ │date │S.C.6.1.Sisteme de│ │
│ │actualizată │informaţii │IP.3.6.1.Baze de date şi │
│ │sistema- │ │informaţii │
│ │tic, referitoare│ │ │
│ │la │ │ │
│ │asigurarea │ │ │
│ │interna │ │ │
│ │a calităţii │ │ │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │C.7 - │ │ │
│ │Transparenta │ │ │
│ │informaţiilor de│S.C.7.1. │IP.3.7.1.Oferta de │
│ │interes public │Informaţie publică│informaţii │
│ │cu │ │publice │
│ │privire la │ │ │
│ │progra- │ │ │
│ │mele de studii │ │ │
│ │şi, │ │ │
│ │după caz, │ │ │
│ │certifica- │ │ │
│ │tele, diplomele │ │ │
│ │şi │ │ │
│ │calificările │ │ │
│ │oferite │ │ │
│ ├────────────────┼──────────────────┼───────────────────────────┤
│ │ │S.C.8.1 Structura │ │
│ │C.8 - │instituţi- │IP.C.8.1.1.Comisia │
│ │Funcţionali- │onală de asigurare│coordonează │
│ │tatea │a calităţii │aplicarea procedurilor şi │
│ │structurilor │educaţiei este │activităţilor de evaluare │
│ │de asigurare a │conforma │şi │
│ │calităţii │prevederilor │asigurare a calităţii │
│ │educaţiei, │legale şi îşi │ │
│ │conform legii. │desfăşoară │ │
│ │ │activitatea │ │
│ │ │permanent │ │
│ │ │ │ │
└──────────────┴────────────────┴──────────────────┴───────────────────────────┘
Partea a III-a: Evaluarea externă a calităţii instituţiilor de învăţământ superior Calitatea programelor de studii şi cercetare se realizează în şi este consacrată de fiecare instituţie de învăţământ superior. Domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă oferă doar baza de măsurare şi evaluare a calităţii pentru a facilita gestionarea cât mai eficientă a proceselor care conduc la obţinerea celor mai bune rezultate în învăţare şi cercetare. Componenta internă, adică instituţională, a asigurării calităţii academice este esenţială pentru managementul calităţii. Componenta externă de evaluare colegială a calităţii este complementară cu componenta internă şi vizează aceleaşi scopuri de îmbunătăţire continuă a calităţii. Evaluarea externă a calităţii academice se realizează în următoarele cazuri: a) pentru autorizarea funcţionării provizorii a unui program de studiu (autorizare de program), sau a unui furnizor de servicii de învăţământ superior (autorizare instituţională); b) pentru acreditarea unui program de studiu (acreditare de program) sau a unei instituţii de învăţământ superior (acreditare instituţională); c) pentru certificarea periodică, la intervale de 5 ani, a calităţii academice a serviciilor de învăţământ şi cercetare dintr-o universitate deja acreditată. Domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă sunt în cea mai mare parte aceeaşi pentru autorizarea funcţionării provizorii, acreditare şi asigurarea calităţii. Singurele diferenţe sunt de proporţie şi se referă la diferenţele dintre autorizarea sau acreditarea de program şi autorizarea sau acreditarea instituţională. Un program de studiu reprezintă numai o parte dintr-o instituţie sau universitate şi de aici rezultă diferenţa de proporţie. 3.1. Etape în evaluarea calităţii academice În evaluarea calităţii academice se disting trei etape succesive: a) elaborarea raportului de autoevaluare a calităţii de către furnizor sau instituţie; b) evaluarea externă a calităţii; c) aplicarea recomandărilor rezultate din autoevaluare şi evaluarea externă. Raportul de autoevaluare este un document oficial elaborat de furnizorul, instituţia sau universitatea care solicită autorizarea de funcţionare provizorie (a unui program sau a unei instituţii), acreditarea unui program sau a unei instituţii sau evaluarea externă a asigurării calităţii. Raportul de autoevaluare are, de regulă, două părţi: a) Partea analitică este de tip narativ, are o dimensiune de 20 - 40 de pagini, care variază în funcţie de dimensiunea obiectului evaluat (program de studiu sau instituţie), şi reprezintă concluziile la care au ajuns conducerea instituţiei/programului de studiu şi comunitatea universitară, inclusiv studenţii, cu privire la punctele tari şi punctele mai slabe, la succesele, ameninţările, incertitudinile sau insuccesele asigurării calităţii şi la acţiunile ameliorative viitoare, prin raportare la domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă menţionaţi în Partea a II-a a Metodologiei. Raportul se prezintă în formă scrisă şi electronică. b) Partea justificativă include documente, grafice, tabele, ilustrări, etc., menite să susţină analiza prezentată în prima parte. Acestea sunt complementare şi se bazează pe datele şi informaţiile existente în bazele de date şi informaţii ale instituţiei. Într-un raport de autoevaluare pentru autorizarea funcţionării provizorii sau pentru acreditare mai există o parte introductivă care menţionează realizarea fiecărei cerinţe normative formulate în Partea a IV-a a Metodologiei. Raportul de autoevaluare ia ca referinţe obligatorii domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă menţionaţi în această Metodologie, astfel încât capitolele sale principale coincid cu cele trei domenii (capacitate instituţională, eficacitate educaţională şi managementul calităţi). Pe lângă indicatorii de performanţă menţionaţi în Metodologie, raportul de autoevaluare poate face referinţe şi la alţi indicatori. Documentele justificative şi judecăţile de autoevaluare trebuie să menţioneze îndeplinirea cel puţin a nivelurilor minime, în cazul depăşirii nivelului minim pe un indicator sau pe un standard, se demonstrează starea respectivă prin documente justificative în forma standardelor de referinţă specifice programului sau instituţiei. Într-o instituţie sau universitate, cu programe de studii deja acreditate, nu se descrie şi nu se fac referinţe la fiecare program în parte. Invocarea unui program sau altul este doar ilustrativă. Totuşi, pentru evaluarea externă a calităţii vor fi disponibile date şi informaţii complete despre fiecare program de studii organizat de universitate. Evaluarea externă include trei activităţi succesive: a) analiza raportului de autoevaluare prin raportare la domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă menţionaţi în Metodologie; b) vizitarea programului sau instituţiei de către o echipă formată din 3 evaluatori pe o durată de 3-4 zile, pentru a evalua în mod concret corespondenţele dintre datele, informaţiile şi judecăţile autoevaluative, pe de o parte, şi realitatea instituţională efectivă, pe de alta; rezultatele vizitei sunt consemnate într-un raport de evaluare externă care se finalizează cu concluzii şi recomandări; c) definitivarea recomandărilor privind îmbunătăţirea calităţii, după ce acestea au fost discutate cu reprezentanţii instituţiei şi/sau programului de studiu/instituţiei, au fost aprobate de Consiliul ARACIS, iar raportul de evaluare externă a fost făcut public. Principala concluzie, în cazul autorizării funcţionării provizorii şi al acreditării, constă în acordarea sau neacordarea respectivului statut. În cazul evaluării externe a asigurării calităţii din universităţile acreditate, concluzia raportului constă fie în aprobarea stării calităţii şi în formularea unor recomandări ameliorative minore, a căror realizare este de competenţa universităţii, fie în constatarea că nu sunt îndeplinite standardele minime de calitate. În acest din urmă caz se aplică prevederile Art. 34 din Ordonanţa de Urgenta a Guvernului. 3.2. Standardele activităţii de evaluare externă În evaluarea externă a asigurării calităţii sau pentru autorizare şi acreditare sunt aplicate standardele europene menţionate în "Standarde şi Linii Directoare pentru Asigurarea Calităţii în Spaţiul European al învăţământului Superior", adoptate de miniştrii responsabili cu învăţământul superior la Bergen în mai 2005. Aceste standarde sunt următoarele: a) Utilizarea procedeelor de asigurare internă a calităţii Evaluarea externă a calităţii este precedată de raportul de autoevaluare şi se bazează pe realizarea de către instituţie a criteriilor, standardelor şi indicatorilor de performanţă specifici asigurării interne a calităţii, aşa cum s-a prezentat în Metodologie. b) Aplicarea proceselor de asigurare externă a calităţii Procesele de evaluare şi asigurare externă a calităţii trebuie definite cu claritate, discutate cu toţi cei interesaţi, publicate şi diseminate. Înainte de a organiza un proces de evaluare externă, Consiliul ARACIS şi conducerea instituţiei trebuie să analizeze implicaţiile şi aplicaţiile procedurii. c) Criterii ale formulării deciziilor Orice recomandare şi orice decizie formală care rezultă din aplicarea evaluării şi asigurării externe a calităţii trebuie să se bazeze pe criterii explicite şi transparente care sunt aplicate în mod consecvent şi coerent. d) Corespondenţă între procedeele şi procesele aplicate în evaluarea şi asigurarea externă a calităţii şi scopurile, respectiv obiectivele asigurării calităţii Evaluarea şi asigurarea externă a calităţii sunt părţi componente ale proceselor şi procedeelor mai cuprinzătoare de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii din învăţământul superior şi trebuie aplicate ca atare. Pentru a-şi realiza scopurile şi obiectivele, procedeele şi procesele de evaluare şi asigurare externă a calităţii trebuie astfel elaborate şi aplicate încât să respecte următoarele condiţii: evaluatorii externi să aibă capacităţile, competenţele şi experienţele necesare unei evaluări externe; Consiliul ARACIS să selecţioneze în Registrul de experţi acei universitari din ţară şi străinătate care sunt cunoscuţi pentru competenţa profesională, integritatea morală şi expertiza în domeniul asigurării calităţii; Consiliul ARACIS să ofere experţilor posibilităţi de instruire în domeniul evaluării externe a calităţii; studenţii să fie implicaţi în evaluarea externă; oricând este posibil, să fie implicaţi experţi internaţionali; judecăţile evaluative să se bazeze întotdeauna pe documente justificative şi pe exemple concrete şi convingătoare; recunoaşterea importanţei ameliorării calităţii, a creşterii performanţelor de calitate este fundamentală în evaluarea şi asigurarea externă a calităţii. e) Raportul de evaluare Raportul de evaluare trebuie redactat într-un stil clar şi accesibil celor interesaţi. Recomandările şi concluziile sunt evidenţiate în text într-un mod adecvat. Raportul de evaluare este publicat şi diseminat. Cititorii trebuie să aibă posibilitatea să-şi exprime punctele de vedere. f) Aplicarea recomandărilor Atunci când concluziile şi recomandările sunt de aşa natură încât necesită timp şi forme speciale de aplicare, se elaborează un plan de aplicare care are prevederi şi termene speciale de realizare. g) Periodicitatea evaluării externe Orice universitate acreditată este evaluată extern în mod periodic, la un interval de timp care nu este mai mare de 5 ani. h) Analiza de sistem În fiecare an Consiliul ARACIS elaborează un raport sintetic privind starea asigurării calităţii în învăţământul superior din România. Raportul include şi date sau informaţii comparative din alte ţări ale Spaţiului European al Învăţământului Superior şi din afara acestuia. Raportul este înaintat Ministrului Educaţiei şi Cercetării şi apoi publicat. i) Informaţii pentru stabilirea referinţelor instituţionale de calitate (benchmarking instituţional) Consiliul ARACIS prezintă universităţilor, în mod public, informaţii şi date pentru elaborarea de către acestea a standardelor de referinţă prin tehnicile de benchmarking. j) Îmbunătăţirea continuă a performanţelor ARACIS Consiliul ARACIS trebuie să-şi îmbunătăţească permanent procedeele, tehnicile şi propriile standarde, solicitând în acest sens cooperarea beneficiarilor. Consiliul ARACIS prezintă anual un raport despre rezultatele propriei activităţi şi supune acest raport analizei şi consultării instituţiilor de învăţământ superior acreditate pentru a stabili priorităţile asigurării calităţii. 3.3. Auditarea evaluării externe a calităţii Pentru auditarea evaluării externe a calităţii, Consiliul ARACIS înfiinţează Comisia consultativă şi de auditare care are următoarele atribuţii: a) propune şi finalizează, după aprobarea Consiliului ARACIS, elaborarea pe bază de contract a unor studii, manuale, ghiduri etc. pentru îmbunătăţirea tehnicilor de asigurare a calităţii şi de acreditare; b) auditează activităţile de evaluare şi asigurare externă a calităţii sau de autorizare şi acreditare, la cererea Consiliului ARACIS, pe baza unei metodologii specifice aprobate de Consiliul ARACIS. 3.4. Relevanţa evaluării externe, a standardelor, criteriilor şi indicatorilor de performanţă Domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă menţionate în Metodologie corespund prevederilor Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă care sunt menţionate în Metodologie se aplică de către toate instituţiile de învăţământ superior, atât pentru obţinerea autorizării de funcţionare provizorie sau acreditării cât şi pentru evaluarea calităţii activităţilor educaţionale. Modul de aplicare a elementelor precizate în Metodologie, care au un caracter minimal, conduce la următoarele implicaţii, cu caracter de obligativitate, pentru spiritul şi practica asigurării calităţii învăţământului superior: a) în dezvoltarea unei culturi a calităţii, pentru construcţia bazelor de date justificative sau pentru managementul intern al calităţii, fiecare instituţie de învăţământ superior trebuie să opereze cel puţin cu domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă prezentaţi în Metodologie; b) evaluarea externă a calităţii academice se face prin aplicarea fiecărui domeniu şi criteriu în aşa fel încât nivelul minim al tuturor indicatorilor de performanţă subsumate standardelor asociate să fie realizat; c) nerealizarea nivelului minim pentru indicatorii de performanţă stabiliţi, respectiv faptul că standardele de calitate nu sunt îndeplinite, atrage după sine aplicarea prevederilor Art. 34 din Ordonanţa de Urgenta a Guvernului; d) universitatea poate opta pentru niveluri superioare pe fiecare din indicatorii de performanţă, pentru a stabili propriile standarde de referinţă; operaţia de identificare a acestor niveluri superioare este cea de stabilire de repere ("benchmarking") şi se bazează, pe comparaţii cu universităţi competitive din Spaţiul European al Învăţământului Superior sau din lume. Pe măsura consolidării sale funcţionale, ARACIS va oferi informaţii suplimentare şi operaţionale despre variaţiile naţionale şi europene ale standardelor şi indicatorilor de performanţă. e) calitatea este un criteriu fundamental de finanţare din surse publice a educaţiei. În cadrul învăţământului superior evaluarea comparativă interinstituţională a programelor de studii universitare are drept cerinţă finanţarea diferenţiată, în funcţie de calitatea diferită a programului oferit. ARACIS colaborează cu CNFIS pentru compatibilizarea indicatorilor de calitate utilizaţi în finanţare cu indicatorii de performanţă prezentaţi în Metodologie. Partea a IV-a: Aplicaţii diferenţiate pe cicluri de studii universitare Metodologia oferă cadrul general al asigurării calităţii în învăţământul superior. Domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă sunt astfel formulaţi încât să îşi conserve valabilitatea pentru asigurarea calităţii şi acreditarea oricărui tip de instituţie sau de furnizor de învăţământ superior şi a oricărui program de studii. Totuşi, unele diferenţieri sunt necesare. În această parte sunt oferite detalii de diferenţiere care privesc: a) autorizarea funcţionării provizorii şi acreditarea instituţiilor de învăţământ superior care organizează programe de studii universitare pentru licenţă; b) acreditarea instituţiilor organizatoare de studii universitare de masterat (IOSUM) c) acreditarea instituţiilor organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) 4.1. Autorizarea funcţionării provizorii şi acreditarea Autorizarea funcţionării provizorii a unei instituţii de învăţământ superior sau a unui program de studiu, respectiv acreditarea acestora sunt părţi componente ale asigurării calităţii în învăţământul superior. Autorizarea de funcţionare provizorie, odată obţinută, dă dreptul de a iniţia şi desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea la studii. Acreditarea este ulterioară autorizării şi, după finalizare, acordă dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii, recunoscute naţional şi internaţional, şi de a organiza, după caz, examen de absolvire sau de licenţă, precum şi studii universitare de masterat şi doctorat supuse acreditării. 4.1.1. Proceduri privind autorizarea funcţionării provizorii şi acreditarea Procedura de autorizare provizorie şi acreditare constă în parcurgerea etapelor de evaluare internă (autoevaluare) şi evaluare externă pe baza documentelor, a înscrisurilor care trebuie întocmite, a actelor doveditoare privind îndeplinirea criteriilor, standardelor şi indicatorilor de performanţă prevăzute în prezenta Metodologie. În învăţământul superior, autorizarea se face pentru fiecare program de studiu din ciclul I de studii universitare care duce la o calificare universitara distincta. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat şi doctorat se supun şi ele, în mod individual, evaluării externe, în vederea acreditării. Procedura aplicată pentru autorizarea funcţionării provizorii cuprinde următoarele activităţi: a) organizaţia interesată în furnizarea de educaţie elaborează un raport de autoevaluare pentru fiecare tip de program de studiu şi ţinând cont de cerinţele domeniilor, criteriilor, standardelor şi indicatorilor de performanţă; b) raportul de autoevaluare se depune la departamentul de acreditare al ARACIS împreună cu o cerere de declanşare a procedurii de evaluare externă şi de autorizare a funcţionării provizorii; c) departamentul de acreditare numeşte o comisie de experţi în evaluare externă, din care cel puţin unul provine din rândul minorităţilor naţionale în cazul evaluării unui program sau furnizor în limba unei minorităţi naţionale, care analizează raportul de autoevaluare, verifică, prin vizite la instituţia solicitantă, îndeplinirea standardelor şi elaborează propriul raport de evaluare; d) Consiliul ARACIS validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă şi propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării acordarea sau, după caz, neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie; e) pentru organizaţiile care sunt interesate în desfăşurarea activităţii de învăţământ superior, autorizaţia de funcţionare provizorie se acordă prin hotărâre de Guvern la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării în baza avizului favorabil al ARACIS. Procedura de acreditare cuprinde următoarele activităţi: a) organizaţia autorizată să funcţioneze provizoriu elaborează un raport de autoevaluare, folosind ca termeni de referinţă domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă; b) raportul de autoevaluare se depune la departamentul de acreditare al ARACIS împreună cu o cerere de declanşare a procedurii de acreditare; c) termenul de depunere a cererii în vederea acreditării nu poate depăşi trei ani de la data absolvirii primei promoţii, decât cu riscul de a primi sancţiunea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie; d) departamentul de acreditare al ARACIS numeşte o comisie de experţi în evaluare şi acreditare, din care cel puţin unul provine din rândul minorităţilor naţionale în cazul evaluării unui program sau furnizor în limba unei minorităţi naţionale, care analizează raportul de autoevaluare, verifică, prin vizite la instituţia solicitantă, îndeplinirea cerinţelor domeniilor, criteriilor, standardelor şi a indicatorilor de performanţă şi elaborează propriul raport de evaluare; e) consiliul ARACIS validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă şi propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării acreditarea sau, după caz, neacreditarea instituţiei solicitante; f) pentru organizaţiile care desfăşoară activităţi de învăţământ superior, acreditarea se acordă prin lege, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului ARACIS. Cererea de autorizare a funcţionării provizorii a unui program de studii se rezolvă de către ARACIS în termen de şase luni de la data înregistrării cererii. Programul de studii autorizat funcţionează în acel an universitar a cărui dată de începere este ulterioară datei de obţinere a avizului ARACIS şi a Hotărârii de Guvern. Cererea de acreditare a unui program de studii este formulată de furnizorul de educaţie după absolvirea programului de studii de către trei serii succesive. Cererea de acreditare se rezolvă de către ARACIS în termen de 6 luni de la data înregistrării cererii, pe baza raportului de autoevaluare şi a evaluării externe efectuate de ARACIS. În intervalul de timp dintre emiterea autorizaţiei de funcţionare provizorie şi formularea cererii de acreditare, ARACIS organizează vizite periodice de evaluare externă pentru analiza modului de aplicare a criteriilor şi standardelor de asigurare a calităţii. 4.1.2. Obiectivele activităţilor de autorizare provizorie şi acreditare Obiectivele generale ale evaluării externe în vederea acreditării sunt: - analiza calităţii programelor de studii oferite de instituţiile de învăţământ superior, iar acolo unde este necesar, susţinerea procesului de eliminare a disfuncţiilor şi deficienţelor de calitate a învăţământului; – susţinerea îmbunătăţirii permanente a calităţii educaţiei prin diseminarea bunelor practici şi încurajarea schimbului de experienţe între universităţile care oferă programe similare de studii; – asigurarea procesului de informare efectivă şi accesibilă a publicului în ceea ce priveşte calitatea programelor de studii prin publicarea propriilor rapoarte de evaluare. ARACIS oferă informaţii publice, prin propriile rapoarte de evaluare, cu privire la două aspecte distincte şi independente: - luând ca referinţă standardele de calitate ale unei discipline sau ale unui program de studiu, raportul ARACIS apreciază măsura în care rezultatele scontate ale procesului de învăţare, stabilite de însuşi furnizorul programului de studii, pot fi efectiv atinse în respectiva instituţie; – observarea calităţii oportunităţilor de învăţare se axează pe eficacitatea procesului de predare-învăţare, respectiv pe susţinerea academică prin resurse adecvate de învăţare a progreselor realizate de studenţii din diversele programe. Obiectivele specifice ale autorizării provizorii şi acreditării sunt următoarele: a) să asigure comunităţile universitare, beneficiarii şi publicul în general, că organizaţia furnizoare de educaţie, autorizată sau acreditată să organizeze un program de studii, demonstrează că satisface standardele minime de calitate ale unei instituţii de învăţământ superior; b) să promoveze angajarea organizaţiei furnizoare de educaţie în direcţia creşterii continue a calităţii academice, afirmată prin rezultate în învăţare şi cercetare; c) să sprijine instituţiile de învăţământ superior pentru a dezvolta un management şi o cultură a calităţii şi pentru a demonstra, prin probe şi documente relevante, starea acestora; d) să determine organizaţia furnizoare de educaţie să se autoevalueze şi să coopereze în evaluarea ei externă pentru asigurarea şi creşterea calităţii; e) să determine organizaţia furnizoare de educaţie să coopereze cu alte instituţii de învăţământ superior în realizarea, monitorizarea şi compararea calităţii academice; f) să identifice şi să facă publică orice tentativă de funcţionare a unui program care nu corespunde standardelor minime de calitate academică. 4.2. Cerinţe normative privind autorizarea funcţionării provizorii şi acreditarea programelor de studii universitare de licenţă Precedând prestarea efectivă de servicii educaţionale de către un iniţiator al unui program de studii universitare de licenţă, autorizarea provizorie este un proces ce constă, pe de o parte, în verificarea îndeplinirii de către viitorul prestator a condiţiilor legale prin care iniţiativa sa poate să se materializeze în rezultate de calitate, iar pe de altă parte în analiza capacităţii sale de a realiza, conform legii, programul de studii propus. Pentru acreditare, sunt avute în vedere experienţele de funcţionare şi gradul de dezvoltare a unei culturi a calităţii. În acest sens, raportul de autoevaluare prezintă, în mod explicit şi documentat, date şi informaţii care răspund la un set de cerinţe normative, cu relevanţă organizatorică, iar în celelalte trei capitole se referă la modul în care sunt satisfăcute criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă menţionaţi în partea a II-a a acestei Metodologii pentru cele trei domenii de asigurare a calităţii: capacitate instituţională, eficacitate educaţională şi managementul calităţii. Prin studierea documentelor puse la dispoziţie de prestatorul serviciului pentru care solicită autorizarea sau acreditarea, şi, prin vizitele la sediul acestuia, ARACIS verifică îndeplinirea următoarelor cerinţe normative obligatorii: 1. În ceea ce priveşte cadrul juridic de organizare şi funcţionare a instituţiei de învăţământ superior ca organizaţie furnizoare de educaţie, misiunea şi obiectivele acesteia, astfel: a) în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare provizorie şi a acreditării, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada existenţei statutului juridic propriu stabilit prin actul de înfiinţare; b) instituţia de învăţământ superior, care doreşte să obţină autorizaţia de funcţionare provizorie, respectiv acreditarea, trebuie să facă dovada că are o misiune didactică şi de cercetare ştiinţifică bine precizate; c) misiunea instituţiei de învăţământ superior are obiective clare şi realizabile, cu respectarea normelor legale; d) misiunea instituţiei de învăţământ superior conţine şi elemente de specificitate şi oportunitate în concordanţă cu cadrul naţional al calificărilor şi cerinţele pieţei forţei de muncă. 2. În ceea ce priveşte personalul didactic: a) prin personal didactic, conform prezentei hotărâri de guvern, se înţelege personalul care desfăşoară activităţi didactice în instituţia de învăţământ superior respectivă; b) personalul didactic trebuie să îndeplinească cerinţele legale pentru ocuparea posturilor didactice; c) personalul didactic titularizat în instituţia de învăţământ superior unde are funcţia de bază este luat în considerare la autorizarea funcţionării provizorii sau acreditare pentru o singură normă didactică constituită conform legii; d) pentru asigurarea calităţii activităţilor didactice, personalul didactic titularizat în învăţământul superior nu poate acoperi, într-un an universitar mai mult de trei norme didactice, indiferent de instituţia de învăţământ în care îşi desfăşoară activitatea; e) personalul didactic titularizat în învăţământul superior conform legii, pensionat la limita de vârstă sau din alte motive, pierde calitatea de titular pe post şi este considerat cadru didactic asociat, neputând să acopere mai mult de o singură normă didactică în instituţia respectivă de învăţământ; f) pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie instituţia de învăţământ superior trebuie să aibă la fiecare structură instituţională pentru fiecare program din ciclul de licenţă, care duce la o calificare universitară distinctă, cel puţin 70 % din totalul posturilor din statul de funcţii, constituite conform normativelor legale, acoperite cu cadre didactice titularizate în învăţământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puţin 25 % să fie profesori universitari şi conferenţiari universitari, dar nu mai mult de 50 %. Numărul de cadre didactice cu normă întreagă trebuie să fie mai mare de 40 % din numărul total de posturi didactice constituite conform legii; g) pentru obţinerea acreditării instituţia de învăţământ superior trebuie să aibă la fiecare structură instituţională pentru fiecare program de studii din ciclul de licenţă, care duce la o calificare universitară distinctă, cel puţin 70 % din totalul posturilor din statul de funcţii, constituite conform normativelor legale, acoperite cu cadre didactice cu normă de bază sau cu post rezervat, titularizate în învăţământul superior conform normelor legale, iar dintre acestea cel puţin 25 % să fie profesori universitari şi conferenţiari universitari, dar nu mai mult de 50 %; h) numărul de cadre didactice titularizate în învăţământul superior conform normelor legale, luat în considerare pentru autorizarea funcţionării provizorii sau acreditarea fiecărei structuri instituţionale şi pentru fiecare program de studii din ciclul de licenţă este cel rezultat ţinându-se seama de posturile întregi din statele de funcţii şi de fracţiunile de posturi pe care le acoperă acestea la structura sau programul respectiv; i) personalul didactic asociat, care nu este titularizat în învăţământul superior, poate ocupa temporar un post vacant din statul de funcţiuni al instituţiei de învăţământ superior supusă evaluării de către ARACIS, numai dacă satisface cerinţele legale pentru ocuparea postului respectiv; j) titularii de disciplină trebuie să aibă titlul ştiinţific de doctor sau să fie doctoranzi în domeniul disciplinelor din postul ocupat; celelalte cadre didactice trebuie să aibă pregătirea iniţială şi competenţe în domeniul disciplinei predate; k) pentru obţinerea acreditării instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că titularii de disciplină au elaborat cursuri şi alte lucrări necesare procesului de învăţământ care acoperă integral problematica disciplinei respective, prevăzută în programa analitică; l) conducerea instituţiei de învăţământ superior asigură multiplicarea lucrărilor sus-menţionate şi punerea lor la dispoziţia studenţilor într-un număr corespunzător; m) cadrul didactic asociat are obligaţia de a face cunoscut, prin declaraţie scrisă, conducătorului instituţiei la care are funcţia de bază, precum şi celui la care este asociat, numărul orelor didactice prestate prin asociere; n) cadrele didactice care ocupă posturi de preparator sau asistent trebuie să aibă pregătire pedagogică atestată; o) cadrele didactice cu gradul de profesor universitar, specialişti de înaltă clasă într-un anumit domeniu, care au depăşit vârsta de pensionare, nu trebuie să reprezinte mai mult de 20 % din numărul total de posturi din statul de funcţiuni; p) pentru obţinerea acreditării, personalul de conducere al instituţiei de învăţământ superior (rector, prorector, decan, prodecan, precum şi şefii de catedră) trebuie să fie cadre didactice titularizate în învăţământul superior, cu norma de bază în instituţia, respectiv structura internă de conducere la care funcţionează, să fie profesori sau conferenţiari universitari titulari şi să nu se afle în condiţii de rezervare a postului; r) instituţia de învăţământ superior asigură acoperirea pe cel puţin un ciclu de licenţă activităţile prevăzute la disciplinele din planul de învăţământ, cu cadre didactice competente; 3. În ceea ce priveşte conţinutul procesului de învăţământ: a) pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie sau pentru acreditare, planurile de învăţământ trebuie să cuprindă discipline fundamentale, discipline de specialitate în domeniu şi discipline complementare, grupate la rândul lor în discipline obligatorii, opţionale şi facultative în conformitate cu cerinţele normative stabilite pe plan naţional; b) disciplinele de studiu din planurile de învăţământ sunt prevăzute într-o succesiune logică şi au în vedere îndeplinirea următoarelor cerinţe: - definirea şi delimitarea precisă a competenţelor generale şi de specialitate pe domenii de studii universitare de licenţă în corelaţie cu competenţele corespunzătoare ale studiilor universitare de masterat; – compatibilitatea cu cadrul de calificări naţional; – compatibilitatea cu planurile şi programele de studii similare din statele Uniunii Europene şi alte state ale lumii, ponderile disciplinelor fiind exprimate în credite de studii ECTS; c) disciplinele de studii cuprinse în planurile de învăţământ au programe analitice în care sunt precizate obiectivele disciplinei, conţinutul tematic de bază, repartizarea numărului de ore de curs, seminar şi activităţi aplicative etc., pe teme, sistemul de evaluare al studenţilor, bibliografia minimală; d) nomenclatorul disciplinelor cuprinse în planul de învăţământ şi conţinutul acestor discipline precizat prin programele analitice, corespund domeniului de licenţă şi programului de studii pentru care s-au elaborat planurile de învăţământ respective şi sunt conforme misiunii declarate; e) anul universitar va fi structurat pe două semestre a 14 săptămâni în medie, cu 20-28 ore / săptămână, pentru ciclul I studii universitare de licenţă, în funcţie de domeniile de pregătire universitară; f) fiecare semestru va avea câte 30 credite de studiu transferabile în sistemul European (ECTS) pentru disciplinele obligatorii, indiferent de forma de învăţământ - cursuri de zi, cursuri serale, cursuri cu frecvenţă redusă, cursuri la învăţământul la distanţă -; g) formele de învăţământ "seral", "cu frecvenţă redusă", "la distanţă" sau alte forme de învăţământ care nu presupun prezenţa obligatorie în campusul universitar, nu se organizează fără a exista şi învăţământ "de zi"; h) disciplinele facultative, indiferent de semestrul de studii în care sunt prevăzute în planul de învăţământ, se încheie cu "probă de verificare", iar punctele credit care li se atribuie sunt peste cele 30 ale semestrului respectiv; i) raportul dintre orele de curs şi cele privind activităţile didactice aplicative (seminarii, laboratoare, proiecte, stagii de practică etc.) să fie de 1/1, cu o abatere admisă de ± 20 %; j) în programul de studii universitare de licenţă pentru care s-au elaborat planurile de învăţământ sunt prevăzute stagii de practică de 2 - 3 săptămâni pe an, începând cu anul doi de studii, precum şi pentru elaborarea lucrării de licenţă, la ultimul an de studii; k) pentru stagiile de practică instituţia de învăţământ superior a încheiat convenţii de colaborare, contracte sau alte documente cu unităţile baze de practică, în care sunt precizate: locul şi perioada desfăşurării practicii, modul de organizare şi îndrumare, responsabilii din partea instituţiei de învăţământ şi ai bazei de practică etc.; l) cel puţin 50 % din formele de verificare ale disciplinelor de studii prevăzute în planul de învăţământ sunt examene. 4. În privinţa studenţilor: a) recrutarea studenţilor se face prin proceduri de admitere proprii; b) înscrierea la concursul de admitere se face numai pe baza diplomei de bacalaureat sau a altor acte de studii echivalente; c) formaţiile de studiu (serii, grupe, subgrupe) sunt astfel dimensionate încât să asigure desfăşurarea eficientă a procesului de învăţământ; d) din orarul facultăţii, pentru programul de studii supus evaluării, rezultă posibilitatea desfăşurării normale a procesului de învăţământ, în condiţiile legii; e) promovabilitatea studenţilor pe fiecare an de studiu să fie de cel puţin 40 % din numărul total de studenţi al anului respectiv; f) rezultatele obţinute de student pe parcursul şcolarizării sunt atestate prin foaia matricolă; g) instituţia are reglementată procedura de promovare a studentului dintr-un an de studiu în altul, în funcţie de creditele de studiu (ECTS) acumulate, precum şi procedura de promovare a doi ani de studiu într-un singur an; h) transferul studenţilor între instituţiile de învăţământ superior, facultăţi şi specializări este reglementat prin regulamente interne şi nu se efectuează pe parcursul anului de învăţământ; i) în vederea acreditării, primele trei serii de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu susţin examenul de licenţă la facultăţile acreditate care au acelaşi domeniu de licenţă, sau program de studiu, stabilite de ARACIS. Din comisiile de examinare nu pot face parte cadrele didactice care au desfăşurat activităţi la facultăţile sau programele de studiu de la care provin candidaţii care urmează să susţină examenul de licenţă respectiv; j) în vederea obţinerii acreditării unui program de studiu, instituţia trebuie să facă dovada că: - minimum 51 % din totalul absolvenţilor fiecăreia din primele/trei serii de absolvenţi au promovat examenul de licenţă; – minimum 40 % dintre absolvenţii primelor trei serii de absolvenţi sunt încadraţi cu contract de muncă legal pe posturi corespunzătoare specializării obţinute la absolvire; k) diplomele de licenţă pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu, care susţin examenul de licenţă la o altă instituţie de învăţământ superior acreditată, stabilită de ARACIS, şi care au promovat examenul, se eliberează de către instituţia organizatoare a examenului de licenţă, cu specificarea obligatorie a instituţiei care a asigurat şcolarizarea. Diplomele respective sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; l) conferirea certificatelor şi a diplomelor de studii respectă legislaţia în vigoare. 5. În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică: a) domeniul de licenţă, respectiv programul de studii supus evaluării, dispune de plan de cercetare ştiinţifică propriu inclus în planul strategic al facultăţii şi, respectiv, instituţiei de care aparţine, atestat prin documente aflate la catedre, la departamente, la facultate etc. b) temele de cercetare cuprinse în plan se înscriu în aria ştiinţifică a domeniului de licenţă, programului de studii etc. supuse evaluării; c) personalul didactic desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică în domeniul disciplinelor cuprinse în norma didactică pe care o acoperă; d) personalul didactic şi de cercetare desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică valorificate prin publicaţii în reviste de specialitate sau edituri din ţară recunoscute de CNCSIS sau din străinătate, comunicări ştiinţifice prezentate la sesiuni, simpozioane, seminarii etc. din ţară şi / sau străinătate, contracte, expertiză, consultanţă etc. pe bază de contracte sau convenţii încheiate cu parteneri din ţară şi / sau din străinătate, cu evaluare atestată de către comisii de specialitate etc.; e) rezultatele cercetării ştiinţifice efectuate în cadrul laboratoarelor de cercetare proprii structurii de învăţământ supusă evaluării sunt valorificate prin lucrări ştiinţifice publicate, brevete etc.; f) facultatea organizează periodic cu cadrele didactice, cercetătorii şi absolvenţii, sesiuni ştiinţifice, simpozioane, conferinţe, mese rotunde, iar comunicările sunt publicate în buletine ştiinţifice cotate ISBN sau ISSN sau în reviste dedicate activităţii organizate. 6. În ceea ce priveşte baza materială: a) baza materială a instituţiei de învăţământ superior supusă evaluării trebuie să corespundă standardelor care asigură desfăşurarea unui proces de învăţământ de calitate; b) în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare provizorie, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada cu acte corespunzătoare (acte de proprietate, contracte de închiriere, inventare, facturi etc.), că pentru programul de studii supus evaluării dispune, pentru cel puţin doi ani în avans faţă de anul şcolarizat, de: - spaţii adecvate procesului de învăţământ în proprietate sau prin închiriere; – laboratoare proprii sau închiriate cu dotarea corespunzătoare pentru toate disciplinele cu caracter obligatoriu din planul de învăţământ care au prevăzute prin programa analitică activităţi de acest gen; – soft-uri corespunzătoare disciplinelor de studiu din planul de învăţământ şi că posedă licenţă de utilizare; – bibliotecă dotată cu sală de lectură şi fond de carte propriu corespunzător disciplinelor prevăzute în planurile de învăţământ pe cicluri de studii universitare (licenţă şi masterat). c) capacitatea spaţiilor de învăţământ pentru programul de studii supus evaluării trebuie să fie de: - minim 1 mp. / loc, în sălile de curs; – minim 1,4 mp. / loc, în sălile de seminar; – minim 1,5 mp. / loc, în sălile de lectură din biblioteci; – minim 2,5 mp. / loc în laboratoarele de informatică şi cele ale disciplinelor de specialitate care utilizează calculatorul electronic; – minim 4 mp. / loc, în laboratoarele disciplinelor cu caracter tehnic, experimental, de proiectare etc. d) numărul de locuri în sălile de curs, seminar şi laborator trebuie să fie corelat cu mărimea formaţiilor de studiu (serii, grupe, subgrupe etc.), conform normativelor Ministerului Educaţiei şi Cercetării; e) se asigură desfăşurarea lucrărilor aplicative la disciplinele de specialitate din planurile de învăţământ în laboratoare dotate cu tehnica de calcul, astfel încât, la nivelul unei formaţii de studiu, să existe câte un calculator la cel mult 2 studenţi pentru ciclul de licenţă şi un calculator pentru fiecare student, pentru ciclul de masterat; f) bibliotecile instituţiei de învăţământ trebuie să asigure: - un număr de locuri în sălile de lectură corespunzător a cel puţin 10 % din numărul total al studenţilor; – fondul de carte propriu din literatura de specialitate română şi străină care trebuie să existe într-un număr de exemplare suficient pentru a acoperi integral disciplinele din planurile de învăţământ, din care cel puţin 50 % să reprezinte titluri de carte sau cursuri de specialitate pentru domeniul supus evaluării, apărute în ultimii 10 ani în edituri recunoscute; – fondul de carte din biblioteca proprie trebuie să existe într-un număr suficient de exemplare pentru acoperirea necesităţilor tuturor studenţilor aflaţi în ciclul şi anul de studii la care este prevăzută disciplina respectivă; – un număr suficient de abonamente la publicaţii şi periodice româneşti şi străine, corespunzător misiunii asumate. 7. În ceea ce priveşte activitatea financiară: a) pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie sau acreditării unui program de studiu sau unei structuri de învăţământ superior, trebuie să se facă dovada că instituţia solicitantă dispune de buget propriu de venituri şi cheltuieli pentru activitatea de învăţământ superior, cod fiscal şi cont la bancă, altele decât cele ale fundaţiei sau asociaţiei în cadrul căreia funcţionează; b) cheltuielile ocazionate de plată salariilor la o instituţie de învăţământ superior nu trebuie să depăşească în fiecare an 65 % din totalul veniturilor; c) pentru obţinerea acreditării, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că în perioada funcţionării provizorii a utilizat cel puţin 30 % din veniturile obţinute în fiecare an pentru investiţii în bază materiala proprie; d) pentru obţinerea acreditării instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că în perioada funcţionării provizorii şi-a organizat contabilitate proprie întocmind registrul inventar, bilanţ contabil, cont de execuţie bugetară şi raport de gestiune, din care rezultă că cheltuielile efectuate sunt în concordanţă cu legislaţia în vigoare, veniturile încasate şi destinaţia lor, precum şi caracterul non - profit al instituţiei; e) taxele şcolare ale studenţilor sunt calculate în concordanţă cu costurile medii de şcolarizare pe an universitar din învăţământul public finanţat de la buget la domeniile de licenţă sau masterat similare şi sunt aduse la cunoştinţă studenţilor prin diferite mijloace de comunicare; f) studenţii sunt informaţi despre posibilităţile de asistenţă financiară din partea instituţiei şi despre modul de utilizare a taxelor; g) după trei cicluri de şcolarizare ulterioare înfiinţării prin lege, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că dispune în proprietate de cel puţin 70 % din spaţiile de învăţământ cu toate dotările necesare acestora; h) pentru obţinerea acreditării, precum şi pe parcursul desfăşurării activităţii instituţiilor de învăţământ superior acreditate, acestea vor trebui să facă dovada auditării situaţiilor lor financiare de către o societate de audit de prestigiu, recunoscută pe plan naţional şi/sau internaţional. Rezultatele auditului împreună cu analiza anuală a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli vor fi dezbătute de senatul universităţii şi vor fi date publicităţii. 8. În ceea ce priveşte activitatea managerială şi structurile instituţionale: a) în vederea obţinerii acreditării instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că au fost respectate dispoziţiile legale pentru alegerea organelor colective de conducere (consiliul facultăţii şi senat) precum şi a cadrelor de conducere de la nivelul catedrelor (departamentelor), respectiv a şefilor de catedre, facultăţilor (decan, prodecan, secretar ştiinţific) şi instituţiei (rector, prorector, secretar ştiinţific); b) pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie sau acreditării, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că dispune de Cartă Universitară, Regulament de Ordine Interioară şi Regulament pentru activitatea profesională a studenţilor; c) cu ocazia obţinerii acreditării precum şi după aceasta, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada că s-au respectat condiţiile legale pentru publicarea şi ocuparea prin concurs a posturilor didactice; d) pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie şi a acreditării, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada existenţei unei organigrame încadrată cu personal propriu care corespunde din punct de vedere al calificării profesionale, condiţiilor cerute pentru ocuparea posturilor prevăzute; e) în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare provizorie sau acreditării, instituţia de învăţământ superior trebuie să facă dovada organizării evidenţei activităţii profesionale a studenţilor în conformitate cu legislaţia aplicabilă Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniu, pe formulare omologate în acest scop (cataloage, centralizatoare, registre matricole, foi matricole, diplome etc.). f) În perioada de funcţionare provizorie, instituţia de învăţământ superior este obligată să respecte standardele care au stat la baza acordării autorizaţiei. Structurile instituţionale de învăţământ superior şi condiţiile de funcţionare a programelor de studii, respectiv specializărilor pentru care au fost acordate autorizaţii de funcţionare provizorie se pot modifica numai în condiţiile reluării procedurilor de evaluare. Consiliul ARACIS, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege efectuează controale anual şi ori de câte ori se consideră necesar, fără percepere de taxe, iar atunci când se constată neîndeplinirea standardelor de calitate se aplică prevederile Art. 34 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei. Cerinţele normative menţionate vor fi detaliate pe domenii de licenţă şi programe de studii de către fiecare departament de specialitate în raport de specificul specializării şi forma de învăţământ. Modul de îndeplinire a acestor cerinţe normative obligatorii trebuie certificat prin documente justificative. Informaţia certificată răspunde fiecărei cerinţe şi se prezintă în primul capitol al raportului de evaluare. Documentele justificative corespunzătoare se prezintă în anexe. După acest capitol prim al raportului de autoevaluare, urmează trei capitole pentru cele trei domenii de asigurare a calităţii: capacitate instituţională, eficacitate educaţională şi managementul calităţii. 4.3. Etape metodologice privind autorizarea funcţionării provizorii şi acreditarea programelor de studii universitare de licenţă În temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, Consiliul interimar al ARACIS elaborează metodologia de evaluare externă, respectiv metodologia de autorizare pentru funcţionarea provizorie şi metodologia de acreditare. (1) Metodologia de autorizare pentru funcţionarea provizorie a unui program de studii şi de calificare sau a oricărei structuri de învăţământ superior presupune parcurgerea următoarelor etape succesive de lucru; a) în baza cererii de declanşare a procedurii de evaluare externă în vederea autorizării funcţionării provizorii depusă la departamentul de acreditare al ARACIS de către furnizorul de educaţie, Consiliul ARACIS hotărăşte declanşarea procedurii de evaluare externă dacă sunt îndeplinite cumulativ doua condiţii: - furnizorul de educaţie a depus o dată cu cererea şi raportul de evaluare internă, elaborat conform prevederilor Art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 75/2005 pentru structura de învăţământ la care se solicită autorizarea funcţionării provizorii; – se face dovada cu acte că s-a achitat taxa prevăzută de lege pentru activitatea de autorizare a funcţionării provizorii; b) departamentul de acreditare al ARACIS numeşte o comisie de 3 experţi în evaluare şi acreditare dintre cei înscrişi în registrul de evaluatori al ARACIS, care au pregătire de specialitate în domeniul structurii de învăţământ supusă evaluării. Această comisie analizează raportul de evaluare internă şi verifică prin vizită la instituţia solicitantă îndeplinirea standardelor pe domeniile şi criteriile prevăzute la Art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 75/2005, aprobate prin hotărâre a Guvernului. Rezultatele verificărilor sunt consemnate de membrii comisiei în "Fişa vizitei, în vederea autorizării funcţionării provizorii", care este semnată de toţi membrii comisiei. Pe baza Fişei vizitei, în vederea autorizării funcţionării provizorii, membrii comisiei elaborează "Raportul de evaluare, în vederea autorizării funcţionării provizorii", în care propun sub semnătură autorizarea sau, după caz, neautorizarea funcţionării provizorii a structurii de învăţământ pentru care s-a cerut autorizarea; c) Raportul de evaluare întocmit de experţi se înaintează pentru analiză către Departamentul de specialitate al ARACIS pentru domeniul fundamental de ştiinţe în care se încadrează structura de învăţământ supusă evaluării cu scopul de a valida raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externa şi apoi îl propune spre dezbatere şi validare în Consiliul ARACIS; d) Consiliul ARACIS pe baza concluziilor reieşite din dezbateri elaborează "Raportul Consiliului" pe care îl înaintează Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu propunerea de acordare sau, după caz, de neacordare a autorizaţiei de funcţionare provizorie structurii de învăţământ solicitante. Propunerea de acordare sau, după caz, de neacordare a autorizaţiei de funcţionare provizorie se validează în urma supunerii votului membrilor Consiliului care trebuie să fie de acord cu propunerea respectivă în proporţie de jumătate plus unu din numărul total de membrii ai Consiliului, respectiv 8 voturi "pentru". Acest raport trebuie să poarte semnăturile împuternicitului Consiliului ARACIS pentru domeniul fundamental de ştiinţă, respectiv, precum şi ale membrilor biroului ARACIS; e) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului favorabil al ARACIS întocmeşte proiectul de Hotărâre de Guvern pe care îl înaintează Guvernului în vederea emiterii Hotărârii de Guvern pentru acordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie. f) În situaţia în care, cu ocazia monitorizării anuale a programelor de studii universitare de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu, se constată că după primii doi ani de funcţionare nu se respectă standardele avute în vedere la autorizare, şi nu s-au întreprins măsurile necesare în vederea acreditării, Consiliul ARACIS poate propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării retragerea autorizaţiei de funcţionare provizorie a structurii respective de învăţământ superior. (2) Metodologia de acreditare a unui program de studii şi de calificare sau a oricărei structuri de învăţământ superior implică parcurgerea următoarelor etape succesive de lucru: a) în baza cererii de declanşare a procedurii de evaluare externa şi de acreditare depusă la departamentul de acreditare al ARACIS de către furnizorul de educaţie, Consiliul ARACIS hotărăşte declanşarea procedurii de evaluare externă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - între data absolvirii primei promoţii şi data depunerii cererii în vederea acreditării există un interval de timp de 2 ani, cu menţiunea că depăşirea acestui termen se sancţionează cu ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie (Art. 31 (c)); – furnizorul de educaţie a depus o dată cu cererea şi raportul de evaluare internă elaborat conform prevederilor Art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 75/2005 pentru structura de învăţământ la care se solicită acreditarea, folosind ca termeni de referinţă standardele specifice etapei de acreditare; – se face dovada cu acte că s-a achitat taxa prevăzută de lege pentru activitatea de acreditare. b) departamentul de acreditare al ARACIS numeşte o comisie de 3 experţi în evaluare şi acreditare dintre cei înscrişi în registrul de evaluatori al ARACIS care au pregătire de specialitate în domeniul structurii de învăţământ supusă evaluării. Această comisie analizează raportul de evaluare internă şi verifică prin vizite la instituţia solicitantă îndeplinirea standardelor referitoare la domeniile şi criteriile prevăzute la Art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 75/2005, aprobate prin hotărâre a Guvernului. Rezultatele verificărilor sunt consemnate de membrii comisiei în "Fişa vizitei, în vederea acreditării" care este semnată de toţi membrii comisiei. În baza Fişei vizitei în vederea acreditării, membrii comisiei elaborează "Raportul de evaluare în vederea acreditării" în care propun, sub semnătură, acreditarea sau, după caz, neacreditarea structurii de învăţământ pentru care s-a solicitat acreditarea; c) Raportul de evaluare întocmit de experţi se înaintează pentru analiză către Departamentul de specialitate al ARACIS pentru domeniul fundamental de ştiinţe în care se încadrează structura de învăţământ supusă evaluării, care validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare şi îl propune spre dezbatere şi validare în Consiliul ARACIS; d) Consiliul ARACIS pe baza concluziilor reieşite din dezbateri elaborează "Raportul Consiliului" pe care îl înaintează Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu propunerea de acreditare sau, după caz, de neacreditare a structurii de învăţământ solicitante. Propunerea de acreditare sau, după caz, neacreditare a structurii de învăţământ solicitante, se validează în urma supunerii votului membrilor Consiliului care trebuie să fie de acord cu propunerea respectivă în proporţie de jumătate plus unu din numărul total de membrii ai Consiliului, respectiv 8 voturi "pentru". Acest raport trebuie să poarte semnăturile împuternicitului Consiliului ARACIS pentru domeniul fundamental de ştiinţă respectiv, precum şi ale membrilor biroului; e) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului favorabil al ARACIS întocmeşte proiectul de Hotărâre de Guvern pe care îl înaintează Guvernului în vederea emiterii Hotărârii de Guvern pentru acreditarea programului de studii respectiv, în cazul furnizorilor de educaţie de învăţământ superior, acreditarea instituţiilor, respectiv universităţilor, se face prin lege, promovată de Guvern, tot la iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi pe baza avizului ARACIS; f) în condiţiile în care ARACIS constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care aplică prevederile Art. 34 din OUG 75/2005 privind Asigurarea Calităţii Educaţiei. 4.4. Acreditarea instituţiilor organizatoare de studii universitare de masterat (I.O.S.U.M) În anul universitar 2006-2007 funcţionează, până la finalizarea studiilor, programele de masterat existente. Pentru anul universitar 2007-2008 şi pentru anii universitari următori se va organiza admitere numai la acele programe de studii de masterat care au fost acreditate şi care funcţionează în instituţii organizatoare de studii universitare de masterat (IOSUM) acreditate în acest sens. În perioada anului universitar 2006-2007, universităţile care au programe de studii universitare de licenţă acreditate pot formula cereri către ARACIS şi rapoarte de autoevaluare corespunzătoare pentru acreditarea ca instituţii organizatoare de studii universitare de masterat. Studiile universitare de masterat se organizează în următoarele domenii fundamentale: ştiinţe exacte, ştiinţe ale naturii, ştiinţe umaniste, teologie, ştiinţe juridice, ştiinţe sociale şi politice, ştiinţe economice, arhitectură şi urbanism, ştiinţe agricole şi silvice, ştiinţe medicale, ştiinţe inginereşti, ştiinţe militare şi informaţii, arte. Fiecărui domeniu îi pot corespunde mai multe specializări sau programe de masterat. Totodată pot fi organizate programe disciplinare sau interdisciplinare de masterat. Orientarea programelor de master poate fi de cercetare, în sensul aprofundării unui domeniu ştiinţific disciplinar, de complementaritate, în sensul aprofundării interdisciplinare sau transdisciplinare a unui domeniu de studiu, sau de profesionalizare, în sensul dobândirii de competenţe profesionale într-un domeniu specializat. Pentru acreditarea unei instituţii organizatoare de studii universitare de masterat se aplică domeniile, criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă prezentaţi în partea a II-a a acestei Metodologii. Acestea sunt particularizate în raportul de autoevaluare pentru fiecare domeniu de specializare, iar în cadrul acestuia pentru fiecare program (specializare) de master. De asemenea, în evaluarea externă pentru acreditare se aplică prevederile Hotărârii Guvernului nr. 404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat la care se adaugă şi următoarele cerinţe: 1) au dreptul să organizeze cicluri de studii de masterat numai instituţiile de învăţământ superior acreditate în cadrul domeniilor de licenţă acreditate. 2) standardele cerute pentru acreditarea programelor din ciclu de licenţă se vor avea în vedere şi la acreditarea programelor din ciclul de masterat cu următoarele cerinţe: a) pentru acreditarea unui program de studii de masterat trebuie să se facă dovada că: - misiunea de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică asumată se justifică prin elemente de pertinenţă şi oportunitate în raport cu nomenclatorul naţional de calificări şi respectiv, cerinţele pieţei forţei de muncă şi se raportează la obiectivele de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică; – misiunea de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică asumată se încadrează în profilul şi specializarea unităţii de învăţământ organizatoare; b) pentru acreditarea unui program de studii de masterat, toate posturile didactice de predare constituite conform normelor legale vor fi acoperite de cadre didactice titularizate în învăţământul superior potrivit legii, având gradul de profesor universitar, conferenţiar universitar sau lector/şef de lucrări, cu titlul ştiinţific de doctor în domeniul disciplinelor din postul ocupat, din care cel puţin 80 % să fie angajaţi cu norme de bază. Restul activităţilor didactice de seminarizare, lucrări aplicative, proiecte etc., pot fi acoperite şi de alte cadre didactice titularizate în învăţământul superior cu titlul ştiinţific de doctor în specialitatea disciplinelor aflate în postul didactic pe care îl ocupă, angajate cu norma de bază în instituţia respectivă; c) instituţia de învăţământ superior va dispune de laboratoare proprii de cercetare în domeniul programului de studii universitare de masterat pentru care se solicită acreditarea, dotate în mod corespunzător. În vederea acreditării unui program de studii de masterat, toate cerinţele solicitate prin prezenta metodologie, trebuie să fie confirmate prin documente justificative întocmite de instituţia de învăţământ superior care solicită acreditarea. 4.5. Acreditarea instituţiilor organizatoare de studii universitare de doctorat (I.O.S.U.D) În anul universitar 2006-2007 funcţionează, până la finalizarea studiilor, programele de doctorat existente, în anul universitar 2007-2008 vor funcţiona şi se va organiza admitere numai la programele de doctorat acreditate în cadrul instituţiilor organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) acreditate în acest sens. În perioada anului universitar 2006-2007, ARACIS în colaborare cu Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare procedează la acreditarea IOSUD şi a programelor de studii universitare de doctorat în temeiul prevederilor acestei Metodologii, în special a celor din partea a-II-a a Metodologiei, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 567/2005, privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat. Acreditarea unui IOSUD se face pe domenii, respectiv pe programe universitare de doctorat. Consideraţii finale Metodologia se aplică începând cu anul universitar 2006-2007. Pe baza prevederilor ei, Consiliul ARACIS îndeplineşte până în data de 30 septembrie 2007 următoarele obiective: 1. aplică Metodologia pentru rezolvarea cererilor de autorizare a funcţionării provizorii şi de acreditare pentru programe de licenţă, master şi doctorat; 2. aplică experimental Metodologia în universităţile acreditate care se oferă voluntar pentru pilotare; în perioada de experimentare se vor îndeplini următoarele obiective: a) testarea relaţiilor dintre domenii, criterii, standarde şi indicatorii de performanţă: b) precizarea limitelor de variaţie ale indicatorilor de la nivelul minim până la nivele de referinţă opţională cât mai înalte; c) elaborarea şi validarea ghidurilor de autoevaluare şi a ghidurilor de evaluare şi asigurare externă ale calităţii: 3. elaborarea unui raport privind starea calităţii în învăţământul superior şi un set de recomandări privind îmbunătăţirea calităţii; 4. formularea, împreună cu CNFIS şi CNCSIS a unor propuneri către Ministerul Educaţiei şi Cercetării privind relaţia optimă dintre starea instituţională a calităţii şi finanţarea din fonduri publice. ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
