Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGEA NUMAR : 3 DIN 30/6 /77 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala
În Republica Socialistã România, munca constituie un drept fundamental şi o îndatorire de onoare a tuturor membrilor societãţii. Toţi cetãţenii apţi de munca sînt datori sa presteze o activitate utila, în raport de pregãtirea şi aptitudinile lor, de cerinţele economiei naţionale. Oamenii muncii, fauritorii tuturor bunurilor materiale şi spirituale ale societãţii, beneficiazã pe deplin de roadele muncii lor, potrivit principiului socialist al retribuirii dupã cantitatea, calitatea şi importanta socialã a muncii. Pe baza aportului adus la dezvoltarea societãţii, statul socialist garanteazã fiecãrui cetãţean, indiferent de sex sau naţionalitate, dreptul la pensie. Totodatã, persoanelor incapabile de munca şi lipsite de mijloace de existenta, statul le acorda sprijin material în cadrul asistenţei sociale. Pensia stabilitã în raport de cantitatea, calitatea şi importanta socialã a muncii depuse asigura tuturor cetãţenilor care au împlinit virsta prevãzutã de lege, ori şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca datoritã unor accidente sau boli, condiţii corespunzãtoare de viata, potrivit nivelului de dezvoltare a economiei naţionale. Aplicarea principiilor eticii şi echitãţii socialiste face necesar ca pensia sa fie stabilitã în concordanta cu contribuţia adusã de fiecare om al muncii la dezvoltarea generalã a societãţii noastre socialiste şi totodatã sa se realizeze un raport echitabil între veniturile provenite din retributie şi cele din pensie, care sa asigure în continuare stimularea celor ce lucreazã efectiv în diferite sectoare ale producţiei materiale şi ale activitãţii social-culturale. În vederea perfecţionãrii legislaţiei în acest domeniu, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege. CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 (1) În R. S. R. au dreptul la pensie toţi cetãţenii care au depus o munca utila societãţii în sectoarele producţiei materiale şi social-culturale. (2) Pensia se stabileşte în raport de contribuţia adusã de fiecare om al muncii la dezvoltarea societãţii, potrivit principiului socialist al retribuirii dupã cantitatea, calitatea şi importanta socialã a muncii şi se diferentiaza în funcţie de vechimea în munca, retributia avutã şi grupa de munca. (3) În raport de condiţiile, complexitatea şi importanta muncii, locurile de munca se încadreazã în grupa I, II sau III de munca, prin decret al Consiliului de Stat. ART. 2 (1) Dreptul la pensie se acorda la împlinirea virstei stabilite de lege în raport de natura muncii prestate şi de numãrul de ani efectiv lucrati în activitatea economicã şi socialã. (2) Beneficiazã, de asemenea, de dreptul la pensie persoanele încadrate în munca, care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca. Cuantumul pensiei se stabileşte în raport de cauzele şi gradul de invaliditate, precum şi de vechimea în munca. ART. 3 (1) Dreptul la pensia de asigurãri sociale este recunoscut tuturor cetãţenilor tarii care au desfãşurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca şi pentru care unitãţile socialiste au depus contribuţia prevãzutã de lege, la fondul de asigurãri sociale de stat. (2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurãri sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plãtesc unitãţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. ART. 4 Unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure pentru întregul personal muncitor evidenta corecta a vechimii în munca, a retributiei aferente şi a celorlalte elemente necesare, potrivit legii, la stabilirea pensiei. ART. 5 (1) O persoana poate primi o singura pensie integrala de asigurãri sociale. În cazul în care a lucrat şi în alte sectoare cu sisteme proprii de pensionare, primeşte atît pensia de asigurãri sociale, cît şi pensia ce i se cuvine din acele sectoare, în raport cu munca depusa şi vechimea stabilitã, potrivit legii. (2) Suma rezultatã din pensiile cumulate nu va putea depãşi nivelul pensiei de asigurãri sociale ce s-ar fi cuvenit persoanei respective în cazul în care intreaga activitate ar fi fost prestatã într-o unitate de stat. ART. 6 (1) Unitãţile socialiste nu pot încadra persoane pensionate într-o activitate cu caracter permanent. În cazuri excepţionale şi cu aprobarea organelor prevãzute de lege, unitãţile pot folosi pensionari numai pentru activitãţi temporare sau pentru executarea unor lucrãri. (2) Sumele realizate din aceste activitãţi cumulate cu pensia nu pot depãşi nivelul retributiei pe care pensionarul a avut-o la data pensionãrii, actualizatã potrivit majorãrilor retributiei pentru acea funcţie. ART. 7 Pensia nu este impozabilã şi nu poate fi cedata nici total nici parţial. Dreptul la pensie este imprescriptibil. CAP. 2 Pensia pentru munca depusa şi limita de virsta ART. 8 (1) Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bãrbaţii şi 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa şi limita de virsta, la împlinirea virstei de 62 ani bãrbaţii şi 57 ani femeile. (2) Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puţin 30 ani bãrbaţii şi 25 ani femeile, sînt pensionate, la cererea lor, şi la împlinirea virstei de 60 ani bãrbaţii şi 55 ani femeile. (3) Persoanele care doresc sa continue activitatea şi dupã împlinirea virstei de 62 ani bãrbaţii şi 57 ani femeile, pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor virste, ca unitatea sa le menţinã în munca pe o perioada de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aproba cererea, persoana interesatã se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menţinerea în munca, în aceeaşi unitate, ori într-o alta unitate subordonata, sau înscrierea la pensie. ART. 9 (1) Vechimea în munca ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusa este timpul cît o persoana a fost incadrata în baza unui contract de munca. (2) Dovada vechimii în munca, în vederea pensionãrii, se face prin carnetul de munca, întocmit conform legii. ART. 10 Retributia tarifara, care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei, este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. ART. 11 (1) Pensia integrala pentru munca depusa şi limita de virsta se determina în procente din retributia tarifara, diferenţiate pe transe de retribuţii şi grupe de munca, stabilite potrivit legii, astfel: -------------------------------------------------------------------------------
(2) Procentele corespunzãtoare grupelor I şi II de munca se aplica persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puţin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de munca; dacã au lucrat mai puţin, la procentele corespunzãtoare grupei III se acorda un spor proporţional cu timpul efectiv lucrat în grupele I şi II. ART. 12 Persoanele care au vechime totalã în munca mai mare de 30 ani bãrbaţii şi 25 ani femeile, beneficiazã, pentru fiecare an în plus, din primii cinci ani, de un spor la pensie de 1% şi pentru fiecare an în plus peste cinci ani, de un spor de 0,5% din retributia tarifara folositã la calcularea pensiei. ART. 13 (1) Persoanelor care nu au vechime integrala în munca dar au o vechime de cel puţin 15 ani, li se acorda pensie, la împlinirea virstei de 62 ani bãrbaţii şi 57 ani femeile, proporţional cu numãrul anilor de vechime. (2) Persoanelor care au o vechime în munca de 10-15 ani li se acorda o pensie de 350 lei lunar pentru o vechime de 10 ani, iar pentru fiecare an în plus, pînã la 14 ani inclusiv, se adauga cîte 25 lei. ART. 14 (1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadreazã în grupa I de munca, sau cel puţin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de munca; b) un an şi trei luni pentru grupa II de munca. (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I şi II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea virstei de: a) 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bãrbaţii; b) 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile. (3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevãzute de alin. (1) sînt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atît bãrbaţii cît şi femeile din grupa I de munca, şi la 55 ani bãrbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca. (4) Persoanele care au vechime în munca prevãzutã de lege şi au lucrat efectiv cel puţin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puţin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducã virsta de pensionare prevãzutã de art. 8 alin. 2, în mod proporţional cu anii lucrati în grupele I sau II de munca, dar nu mai puţin de 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bãrbaţii, sau 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile. ART. 15 (1) Persoanele care au dreptul sa fie pensionate cu reducerea virstei, pot cere sa lucreze în continuare, în acelaşi loc de munca sau în altele mai uşoare, pînã la împlinirea virstei de: a) 55 ani pentru grupa I şi 60 ani pentru grupa II, bãrbaţii; b) 52 ani pentru grupa I şi 55 ani pentru grupa II, femeile. (2) Aceste persoane îşi pãstreazã dreptul la pensie potrivit grupei de munca din care provin, iar perioada lucrata în continuare se considera vechime în grupele I sau II de munca. ART. 16 Persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele I şi II de munca au dreptul sa li ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an şi şase luni pentru grupa I sau un an şi trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare. ART. 17 (1) Personalului navigant din aviaţia civilã care are o vechime în munca de cel puţin 25 ani bãrbaţii şi 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentarã potrivit legii, în raport de numãrul orelor de zbor, de tipul de aeronava şi funcţia îndeplinitã. (2) Pe aceasta baza personalul navigant are dreptul, la cerere, sa fie pensionat la împlinirea virstei de 50 ani. (3) Personalul navigant care nu are vechimea în munca prevãzutã la alin. (1) are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentarã stabilitã potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare. ART. 18 (1) Femeile cu o vechime în munca de 25 ani, care au nãscut cel puţin 3 copii şi i-au crescut pînã la virsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea implinirii virstei de pensionare, dupã cum urmeazã: a) cu un an pentru 3 copii; b) cu doi ani pentru 4 copii; c) cu trei ani pentru mai mulţi copii. (2) Virsta de pensionare se reduce cu ani întregi, şi nu poate fi mai mica de 50 ani. ART. 19 (1) Profesorii şi conferentiarii din învãţãmîntul superior, precum şi cercetatorii ştiinţifici principali I şi II care au o vechime în munca de cel puţin 30 ani bãrbaţii şi 25 ani femeile, se pensioneazã la împlinirea virstei de 65 ani bãrbaţii şi 60 ani femeile. Aceştia pot fi mentinuti în activitate la cererea lor şi cu acordul unitãţii, pe o perioada de cel mult 5 ani. (2) Persoanele menţionate la alin. (1) vor fi pensionate, la cererea lor, la virsta de 62 ani bãrbaţii şi 57 ani femeile. ART. 20 (1) La stabilirea vechimii în munca se ia în considerare şi timpul în care persoana: a) a fost detinuta în lagare sau inchisori, pentru activitate revolutionara, antifascista sau democratica. Fiecare an de deţinere se considera ca vechime în munca de un an şi şase luni; b) a fost îndepãrtatã din serviciu pentru activitate politica revolutionara, antifascista sau democratica, înainte de 23 August 1944, ori ca urmare a persecutiilor rasiale sau naţionale, în perioada ianuarie 1938 - decembrie 1945; c) a desfãşurat o activitate revolutionara antifascista, recunoscuta de cãtre organele în drept, ca vechime în munca. (2) Constituie vechime în munca şi timpul în care o persoana incadrata în munca şi-a întrerupt activitatea deoarece: a) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost concentrata, mobilizata sau în prizonierat; b) a fost suspendatã din funcţie ori i s-a desfãcut contractul de munca, dacã aceste mãsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale. (3) Se considera vechime în munca şi perioada în care o persoana incadrata în munca urmeazã cursuri de pregãtire profesionalã sau politica. (4) De asemenea, se considera vechime în munca perioadele pentru care s-a cotizat la fostele asigurãri sociale, ori la casele de pensii preluate de stat. (5) Pentru persoanele care au fost încadrate sa lucreze, potrivit legii, cu program redus, vechimea în munca se ia în considerare proporţional cu timpul lucrat. (6) Perioada în care o femeie a fost incadrata, cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în virsta de pînã la 6 ani, se socoteşte ca timp integral. ART. 21 (1) Media retributiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza: a) retributiei tarifare de încadrare, pentru cei retribuiţi cu luna; b) retributiei tarifare de încadrare, corespunzãtoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucreazã în acord; c) retributiei tarifare de calcul, pentru cei retribuiţi cu cota procentualã; d) retributiei la care s-a plãtit contribuţia de asigurãri sociale, pentru cei angajaţi la persoane fizice. (2) În cazul persoanelor îndreptãţite la pensie, care au fost încadrate în munca şi la organizaţii internaţionale, societãţi mixte sau la alte organizaţii din strãinãtate, primind retribuţii în valuta, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuţiile tarifare de încadrare la nivelul funcţiilor similare din ţara, valabile în perioadele corespunzãtoare dacã s-au plãtit contribuţiile legale cãtre asigurãrile sociale de stat. CAP. 3 Pensia pentru pierderea capacitãţii de munca din accident de munca sau boala profesionalã ART. 22 Unitãţile au obligaţia sa asigure persoanelor încadrate în munca condiţiile necesare pentru buna desfãşurare a activitãţii şi sa ia mãsurile de protecţia muncii prevãzute de lege, în vederea inlaturarii oricãror cauze care pot conduce la diminuarea sau pierderea capacitãţii de munca a acestora. ART. 23 (1) Persoanele încadrate în munca, care datoritã unor accidente de munca survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ori datoritã bolilor profesionale şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca, primesc pensie pe timpul cît dureazã invaliditatea. (2) Beneficiazã, de asemenea, de pensie persoanele care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca din cauza unei boli contractate în timpul în care erau încadrate în munca, dacã invaliditatea stabilitã este de gradul I sau II. (3) De aceleaşi drepturi beneficiazã şi persoanele care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obşteşti, precum şi elevii, ucenicii şi studenţii în timpul efectuãrii practicii profesionale. (4) Persoanele care şi-au pierdut jumãtate din capacitatea de munca şi lucreazã jumãtate din durata normalã a programului de lucru beneficiazã, în condiţiile legii, de pensie de invaliditate de gradul III. ART. 24 (1) Pierderea capacitãţii de munca se stabileşte prin decizie, de cãtre comisiile de pensii judeţene sau a municipiului Bucureşti, la propunerea comisiilor de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca, organizate potrivit legii. (2) Persoanele în cauza pot fi încadrate într-unul din urmãtoarele grade de invaliditate: a) gradul I, dacã acestea au nevoie de îngrijire şi supraveghere din partea altei persoane; b) gradul II, celelalte persoane care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca; c) gradul III, persoanele care şi-au pierdut jumãtate din capacitatea de munca. (3) Criteriile şi normele pe baza cãrora se face încadrarea în gradele I, II III de invaliditate se aproba prin decret al Consiliului de Stat. ART. 25 (1) Pensia ce se acorda persoanelor care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca prin accidente de munca, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, dacã invaliditatea este de gradul I sau II, se stabileşte în raport de vechimea în munca, în procente, din retributia tarifara, diferenţiate pe transe de retributie şi grupe de munca. Pensia corespunzãtoare gradului I de invaliditate se stabileşte dupã cum urmeazã: Pentru grupa I de munca -------------------------------------------------------------------------------
(2) Pentru vechimile în munca cuprinse între 5 şi 30 de ani, pensia se calculeazã proporţional cu numãrul anilor lucrati. (3) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de pînã la 30%, din pensia corespunzãtoare gradului I de invaliditate. (4) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrala se acorda un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani şi de 0,5% pentru anii urmãtori, din retributia tarifara de calcul al pensiei. (5) Pensia pentru invaliditate de gradul III împreunã cu retributia primitã pentru munca depusa nu pot depãşi, pentru persoanele încadrate în grupa I de munca 80%, pentru persoanele încadrate în grupa II de munca 75%, iar pentru persoanele încadrate în grupa III de munca 70%, din retributia avutã la data stabilirii gradului de invaliditate, actualizatã potrivit majorãrilor pentru acea funcţie. ART. 26 Retributia tarifara pe baza cãreia se calculeazã pensia pentru pierderea capacitãţii de munca este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate sau retributia medie a ultimilor ani atunci cînd vechimea în munca este de pînã la 5 ani. ART. 27 (1) Persoanele încadrate în munca, cu o vechime mai mica de cinci ani care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de munca prin accidente de munca, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, au dreptul la o pensie de 650 lei pentru gradul I şi 520 lei pentru gradul II de invaliditate. (2) De aceleaşi drepturi beneficiazã şi studenţii, elevii, ucenicii şi persoanele accidentate în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obşteşti care în perioada anterioarã nu erau încadraţi într-o activitate retribuitã. ART. 28 Pensionãrii încadraţi în gradul I de invaliditate primesc pe lîngã pensie şi o suma fixa pentru îngrijire, de 300 lei lunar. ART. 29 (1) Persoanele care au suferit accidente de munca, au contractat boli profesionale sau care din motive de sãnãtate nu mai pot lucra în condiţiile de la locurile de munca avute anterior vor fi încadrate la locuri de munca mai uşoare corespunzãtoare capacitãţii lor de munca. Obligaţia de a asigura încadrarea în astfel de locuri de munca revine unitãţii socialiste în care sînt încadrate. (2) Muncitorii şi maistrii prevãzuţi la alin. (1), cuprinşi în grupele I şi II de munca şi care au o vechime minima de 10 ani în aceste grupe vor fi încadraţi în locurile de munca la care sa li se asigure o retributie de cel puţin 75% pentru grupa I şi 70% pentru grupa II, din retributia în vigoare corespunzãtoare funcţiei avute anterior. Pentru o vechime de peste 15 ani, procentul este de 80% pentru grupa I şi 75% pentru grupa II de munca. Dacã nu este posibil sa se asigure aceasta retributie, diferenţa pînã la 70%, 75% sau 80% se acorda din fondurile asigurãrilor sociale incluzindu-se în retributia tarifara. ART. 30 Hotãrîrea privind încadrarea în grade de invaliditate poate fi contestatã, în cel mult 60 de zile de la comunicare, la comisiile de pensii judeţene şi a municipiului Bucureşti, de cãtre persoana în cauza, ori de conducerea unitãţii în care este incadrata. ART. 31 (1) Pensionãrii încadraţi în gradul I, II sau III de invaliditate sînt supuşi revizuirii medicale, la intervale de 6-12 luni, la termenele stabilite de comisiile de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca. Neprezentarea la revizuirea medicalã atrage suspendarea plãţii pensiei începînd cu luna urmãtoare. (2) Sînt supuse revizuirii medicale şi persoanele încadrate în munca care primesc diferenţa de retributie de la asigurãrile sociale de stat, potrivit art. 29 alin. (2). (3) Revizuirea medicalã se poate face şi la cererea pensionarilor, numai pînã la împlinirea virstei de 60 ani bãrbaţii şi 55 ani femeile. (4) Nu sînt supuşi revizuirii medicale periodice pensionãrii de invaliditate care prezintã invaliditati ireversibile, precum şi cei care au împlinit virsta de 60 ani bãrbaţii şi 55 ani femeile. ART. 32 În cazul schimbãrii gradului de invaliditate, pensia corespunzãtoare noului grad se stabileşte pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior. ART. 33 Dispoziţiile prezentei legi, care privesc modul de stabilire a vechimii în munca şi a retributiei tarifare, în raport de care se calculeazã pensia pentru munca depusa şi limita de virsta, se aplica, în mod corespunzãtor şi la calcularea pensiilor pentru pierderea capacitãţii de munca din cauza de accident de munca sau boala profesionalã. ART. 34 La împlinirea virstei de 60 ani bãrbaţii şi 55 ani femeile, pensionãrii pentru pierderea capacitãţii de munca sînt trecuţi, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusa şi limita de virsta; în aceste cazuri îşi pot menţine drepturile aferente gradului I şi II de invaliditate. CAP. 4 Pensia pentru pierderea capacitãţii de munca în afarã procesului de munca ART. 35 Persoanele încadrate în munca, care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de munca din cauza unor accidente produse în afarã procesului de munca beneficiazã de pensie dacã invaliditatea stabilitã este de gradul I, II sau III şi au o vechime în munca de cel puţin 5 ani. ART. 36 (1) Pensia se stabileşte în procente din retributia tarifara, diferenţiate pe transe de retribuţii şi ani de vechime în munca. Pensia corespunzãtoare gradului I de invaliditate se stabileşte dupã cum urmeazã: --------------------------------------------------------------------------------
(2) Pentru vechimile cuprinse între 5 şi 30 de ani, pensia se calculeazã proporţional cu numãrul anilor lucrati. (3) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrala se acorda un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani şi de 0,5% pentru anii urmãtori, din retributia tarifara de calcul al pensiei. (4) Pensionãrii încadraţi în gradul I de invaliditate primesc pe lîngã pensie şi o suma fixa pentru îngrijire de 300 lei lunar. (5) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de pînã la 30% din pensia corespunzãtoare gradului I de invaliditate. (6) Pensia pentru invaliditate de gradul III împreunã cu retributia primitã pentru munca depusa nu pot depãşi 70% din retributia avutã la data stabilirii gradului de invaliditate, actualizatã potrivit majorãrilor pentru acea funcţie. ART. 37 (1) Persoanelor care îndeplinesc obligaţii militare şi care au devenit invalide de gradul I sau II ca urmare a unor boli - altele decît cele profesionale - li se acorda pensie fãrã a se cere condiţia de vechime în munca. (2) Pensia celor care la data convocãrii în vederea îndeplinirii obligaţiilor militare erau încadraţi cu contract de munca, se stabileşte în condiţiile prevãzute de art. 36. Celor care nu îndeplinesc condiţia de vechime în munca necesarã pentru obţinerea pensiei, precum şi celor care nu erau încadraţi în munca, li se acorda o pensie fixa de 455 lei pentru gradul I de invaliditate şi 390 lei pentru gradul II de invaliditate. ART. 38 Dispoziţiile referitoare la vechimea în munca şi retributia tarifara de calcul, precum şi la încadrarea în grade de invaliditate şi revizuire medicalã, se aplica şi pensiilor pentru pierderea capacitãţii de munca din alte cauze decît accidente de munca sau boli profesionale. CAP. 5 Pensia de urmaş ART. 39 (1) Pensia de urmaş se acorda copiilor şi sotiei, în condiţiile prevãzute de prezenta lege. (2) Pensia de urmaş se acorda dacã persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condiţiilor pentru obţinerea unei pensii. ART. 40 (1) Copiii au dreptul la pensie de urmaş pînã la virsta de 16 ani sau, dacã continua studiile, pînã la terminarea acestora, dar fãrã a depãşi virsta de 25 ani. (2) Copiii urmaşi care, înainte de a împlini virsta de 16 ani, au devenit invalizi de gradul I sau II, primesc, dupã încetarea plãţii pensiei de urmaş pe toatã perioada invaliditatii, un ajutor de 350 lei lunar pentru gradul I şi de 300 lei lunar pentru gradul II. ART. 41 (1) Sotia are dreptul la pensie de urmaş, pe tot timpul vieţii, la împlinirea virstei de 55 ani, dacã a avut cel puţin 15 ani de cãsãtorie. Dacã durata cãsãtoriei a fost mai mica, dar de cel puţin 10 ani, pensia se acorda proporţional cu anii de cãsãtorie. (2) De asemenea, se acorda pensie de urmaş, pe tot timpul vieţii, sotiei care a împlinit virsta de 50 ani şi care a nãscut, pînã la data decesului soţului, mai mult de 4 copii, iar durata cãsãtoriei a fost de cel puţin 10 ani. (3) Sotia are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de virsta şi de durata cãsãtoriei pe timpul cît este invalida de gradul I sau II; de asemenea, beneficiazã de aceasta pensie dacã nu este incadrata în munca la data decesului soţului şi are în îngrijire unul sau mai mulţi copii în virsta de pînã la 6 ani. ART. 42 Sotia care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş dupã soţul decedat, poate opta pentru oricare din aceste pensii. ART. 43 Sotia primeşte pensie de urmaş numai pînã la încadrarea sa în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la data decesului soţului, dacã nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 41. ART. 44 (1) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileste luindu-se ca baza de calcul: a) pensia susţinãtorului decedat, dacã acesta era pensionar; b) pensia la care ar fi avut dreptul sustinatorul, în condiţiile legii, pentru munca depusa şi limita de virsta sau pentru invaliditate. (2) Pensia de urmaş se stabileşte în procente din pensia titularului, astfel 50 la suta pentru un singur urmaş, 75 la suta pentru doi şi 100 la suta pentru mai mulţi urmaşi, cu drept la aceasta pensie. ART. 45 În cazul copiilor orfani de ambii pãrinţi cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte luindu-se ca baza de calcul: a) pînã la trei copii, pensia cea mai avantajoasã a unui singur pãrinte; b) pentru patru copii, pensia cea mai avantajoasã a unui pãrinte la care se adauga jumãtate din pensia celuilalt pãrinte; c) pentru cinci şi mai mulţi copii, pensiile cumulate ale ambilor pãrinţi. ART. 46 (1) Plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul urmaş este încadrat în munca sau realizeazã venituri dintr-o activitate permanenta ca liber profesionist sau mic meserias cu atelier propriu. Plata pensiei se suspenda şi atunci cînd sotia urmasa s-a cãsãtorit. (2) Cînd unul dintre urmaşi pierde dreptul la pensie, ceilalţi primesc în continuare partea de pensie ce li s-a cuvenit pînã la acea data. CAP. 6 Stabilirea şi plata pensiilor ART. 47 (1) Pentru a se asigura respectarea stricta a prevederilor legii privind întocmirea actelor de pensionare, a ţinerii unei evidente corecte a tuturor datelor şi celorlalte elemente necesare pe baza cãrora se stabilesc drepturile la pensie şi alte drepturi de asigurãri sociale pe lîngã organele de conducere colectivã ale unitãţilor socialiste se constituie comisii de pensii şi asigurãri sociale. (2) Comisiile de pensii şi asigurãri sociale sînt alcãtuite din 3-7 membri şi sînt conduse de cãtre un reprezentant al organelor de conducere colectivã. Din comisie fac parte reprezentanţi ai compartimentelor de personal şi retribuire, ai organizaţiei de sindicat, ai comisiilor de femei şi alţi reprezentanţi ai oamenilor muncii, precum şi medicul de specialitate. (3) Componenta comisiei se stabileşte de cãtre organele de conducere colectivã împreunã cu comitetul sindicatului din unitãţile socialiste. ART. 48 (1) În vederea stabilirii pensiei, unitatea în care lucreazã persoana în cauza întocmeşte dosarul de pensie care trebuie sa cuprindã carnetul de munca cu înregistrãrile la zi, precum şi orice alte documente necesare. Dosarul de pensionare se verifica de cãtre comisia de pensii şi asigurãri sociale, care are obligaţia sa semnaleze conducerii unitãţii orice nereguli constatate. Unitatea poarta intreaga rãspundere pentru exactitatea datelor pe care le conţine dosarul de pensie şi fişa de pensionare. (2) În cazul cînd, din motive temeinice, unele persoane nu au carnete de munca, dovada activitãţii depuse se poate face şi cu acte care, potrivit normelor legale privind completarea carnetului de munca, sînt valabile pentru confirmarea vechimii în munca. (3) În cazul în care, din însumarea perioadelor de vechime rezulta fracţiuni mai mari de 6 luni, acestea se intregesc la un an, iar cele mai mici se neglijeazã. (4) Timpul lucrat în strãinãtate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacã s-a contribuit la asigurãrile sociale de stat ori dacã exista reglementãri în aceasta privinta în convenţiile încheiate de Republica Socialistã România cu statele respective. ART. 49 (1) Unitãţile sînt obligate sa înainteze dosarul de pensie direcţiei pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale, cu cel puţin 90 de zile înainte de data la care urmeazã sa aibã loc pensionarea pentru munca depusa şi limita de virsta. (2) La pensionarea de invaliditate, dosarul se depune în cel mult 30 de zile de la primirea hotãrîrii de încadrare într-unul din gradele de invaliditate, iar pentru urmaş, în cel mult 30 de zile de la data decesului susţinãtorului. (3) Dosarul de pensionare pentru invaliditate întocmit de cãtre comisia de pensii şi asigurãri sociale din unitate trebuie sa conţinã în mod obligatoriu concluziile expertizei medicale, confirmate de medicul de întreprindere şi spitalul din localitate. ART. 50 (1) În cel mult 30 de zile de la primirea dosarului de pensionare direcţia pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale este obligatã sa verifice dacã dosarul conţine toate datele necesare pentru stabilirea pensiei şi sa propunã comisiei judeţene de pensii emiterea deciziei de pensionare. (2) În cazul pensionãrii pentru accident de munca sau boala, dosarul se va depune în acelaşi termen la comisia judeteana de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca. ART. 51 Pensiile se plãtesc celor care la data cererii de pensionare erau încadraţi în munca, de la data la care li s-a aprobat pensionarea prin decizia comisiei judeţene de pensii. Unitatea nu poate dispune încetarea activitãţii persoanei care a cerut înscrierea la pensie decît dupã ce a primit decizia de pensionare. ART. 52 (1) Comisiile judeţene de pensii şi a municipiului Bucureşti, se numesc, prin decizie, de cãtre comitetul executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, cu acordul Ministerului Muncii şi Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi au urmãtoarea componenta: Preşedinte: - un vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, dupã caz; Membri: - un judecãtor desemnat de cãtre preşedintele tribunalului sau al tribunalului municipiului Bucureşti; - directorul direcţiei pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale; - un membru al biroului consiliului judeţean al sindicatelor sau al municipiului Bucureşti; - un reprezentant al uniunii judeţene a cooperativelor agricole de producţie; - cîte un reprezentant din cadrul organelor de conducere al direcţiei sanitare şi organizaţiilor de femei şi de tineret, judeţene şi al municipiului Bucureşti. (2) Comisiile judeţene de pensii emit deciziile de pensii pe baza propunerilor direcţiilor judeţene pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale sau ale comisiilor de expertiza medicalã şi de recuperare a capacitãţii de munca, dupã caz. (3) Comisiile judeţene de pensii examineazã contestaţiile impotriva hotãrîrilor comisiilor de pensii şi asigurãri sociale din unitãţi şi a comisiilor de expertiza şi recuperare a capacitãţii de munca. (4) Impotriva deciziilor comisiilor de pensii se poate face apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Pensii. (5) Deciziile care nu au fost atacate în termen şi deciziile Comisiei Centrale de Pensii sînt definitive. ART. 53 (1) În cadrul direcţiilor pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale, judeţene şi a municipiului Bucureşti, funcţioneazã comisii de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca alcãtuite din 9-13 membri. Din comisii fac parte: - directorul direcţiei pentru probleme de munca şi ocrotiri sociale sau inlocuitorul sau; - directorul direcţiei sanitare sau inlocuitorul sau; - reprezentanţi ai organelor locale ale sindicatelor; - reprezentante ale organizaţiilor de femei; - reprezentanţi ai oamenilor muncii din unitãţile socialiste; - medici de specialitate. (2) Componenta nominalã a comisiei se aproba prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, cu acordul Ministerului Muncii şi Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. ART. 54 Comisiile judeţene de expertiza şi recuperare a capacitãţii de munca au urmãtoarele atribuţii principale: a) verifica temeinicia şi legalitatea propunerilor comisiilor de pensii şi asigurãri sociale din unitãţi, privind încadrarea în gradul de invaliditate; b) propun comisiilor judeţene de pensii emiterea deciziilor de încadrare într-unul din gradele de invaliditate; c) analizeazã propunerile de prelungire peste 90 zile a concediilor medicale şi avizeazã eliberarea certificatelor medicale pentru aceste concedii; d) analizeazã periodic starea de sãnãtate a personalului muncitor din unitãţile socialiste şi propun mãsurile necesare pentru eliminarea deficienţelor constatate; e) indruma şi controleazã activitatea comisiilor de pensii şi asigurãri sociale din unitãţi în problemele referitoare la expertiza şi recuperarea capacitãţii de munca. ART. 55 (1) Comisia Centrala de Pensii funcţioneazã la Ministerul Muncii, avînd urmãtoarea componenta: Preşedinte: - un adjunct al ministrului muncii; Vicepreşedinte: - un secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România; Membri: - directorul general al Direcţiei generale de asigurãri sociale şi pensii din Ministerul Muncii; - directorul Institutului de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca; - cîte un reprezentant al Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Ministerului Sãnãtãţii, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist şi Consiliului Naţional al Femeilor, desemnaţi dintre membrii organelor de conducere ale acestor ministere şi organizaţii. (2) Componenta nominalã a Comisiei Centrale de Pensii se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. (3) Comisia Centrala de Pensii este organ de apel şi de control; în aceasta calitate, comisia judeca şi hotãrãşte asupra cererilor de revizuire a deciziilor date de comisiile judeţene de pensii şi a municipiului Bucureşti şi urmãreşte aplicarea corecta a legislaţiei de pensii de cãtre unitãţile şi organele teritoriale de pensii ale asigurãrilor sociale de stat. ART. 56 Modul de organizare şi funcţionare, atribuţiile şi rãspunderile Comisiei Centrale de Pensii, ale comisiilor judeţene de pensii, ale comisiilor de expertiza medicalã şi recuperarea capacitãţii de munca, precum şi ale comisiilor de pensii şi asigurãri sociale din unitãţi se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat. ART. 57 Pensia se plãteşte personal titularului ori se depune la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la cererea şi pe numele sau. În cazul în care pensia nu poate fi inminata pensionarului, aceasta se depune la Casa de Economii şi Consemnaţiuni pe numele titularului. ART. 58 (1) Pensia de urmaş acordatã, potrivit legii, copiilor, nu poate fi folositã decît în scopul îngrijirii şi educãrii lor, indiferent de calitatea persoanei care o încaseazã. Persoanele care au în îngrijire copii care beneficiazã de pensie de urmaş, au obligaţia sa justifice utilizarea sumelor încasate numai în scopul menţionat. (2) Pensia de urmaş a copiilor care au fost încredinţaţi unor instituţii de ocrotire se depune la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pe numele lor, dupã ce s-au achitat sumele datorate, potrivit legii, pentru întreţinerea în acele instituţii. ART. 59 (1) Plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente înceteazã cu luna urmãtoare aceleia în care beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cãrora i-au fost acordate. (2) Sumele rãmase neîncasate de cãtre pensionarul decedat, pentru luna în care a avut loc decesul, se plãtesc membrilor de familie. ART. 60 (1) Plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul: a) executa o pedeapsa privativã de libertate; b) are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari. (2) Pe timpul cît un pensionar de invaliditate de gradul I este internat în unitãţi de asistenta socialã, se suspenda plata sumei acordate pentru îngrijire. (3) Suspendarea plãţii pensiei se face începînd cu luna urmãtoare celei în care a intervenit cauza care a determinat suspendarea. ART. 61 (1) În cazul prevãzut la art. 60 alin. (1) lit. a), dacã hotãrîrea de condamnare a fost desfiintata şi cel în cauza a fost achitat se vor plati sumele pe durata suspendãrii, fãrã a depãşi pensia pe 12 luni. (2) Dupã executarea pedepsei, sau în caz de graţiere ori de amnistie, plata pensiei se reia începînd cu luna urmãtoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat. ART. 62 (1) Pensionãrii reincadrati temporar au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la încadrare, sa comunice organului de pensii unitatea şi data de la care lucreazã şi cuantumul retributiei. Aceeaşi obligaţie revine şi unitãţii în care sînt încadraţi pensionãrii. (2) Instanţele au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data condamnãrii pensionarului, sa comunice aceasta situaţie, în scris, organului de pensii respectiv. ART. 63 (1) Persoanele care au lucrat în unitãţile cooperatiste din agricultura şi au o vechime în munca în sectorul de stat de cel puţin 5 ani, au dreptul la pensie de asigurãri sociale de stat dacã perioada lucrata în cele doua sectoare este mai mare de 10 ani. (2) De asemenea, persoanele care au lucrat în unitãţile cooperaţiei meşteşugãreşti sau în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurãri sociale şi au o vechime în munca în sectorul de stat de cel puţin 5 ani, au dreptul la pensie de asigurãri sociale de stat dacã perioada lucrata în aceste sectoare este mai mare de 10 ani. (3) Cuantumul pensiei pentru asigurãri sociale de stat se stabileşte corespunzãtor perioadei lucrate în sectorul de stat, iar pentru perioada lucrata în unitãţile cooperatiste din agricultura sau în celelalte sectoare, pensia se calculeazã distinct, în raport de vechimea în munca din aceste sectoare. CAP. 7 Pensia suplimentarã ART. 64 (1) Pensia suplimentarã se bazeazã pe principiul mutualitatii între persoanele asigurate, care contribuie, în acest scop, cu 2% din retributia lor tarifara lunarã. (2) Persoanele încadrate în munca pot contribui benevol cu încã 2% din retributia tarifara lunarã pentru pensia suplimentarã. În acest caz contribuţia totalã va fi de 4% din retributia tarifara. Cei care au contribuit benevol cu 4% din retributia tarifara beneficiazã de o pensie suplimentarã majoratã potrivit prezentei legi. (3) Contribuţia pentru pensia suplimentarã se retine şi se vireazã de cãtre unitãţi într-un cont special la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pentru care se acorda o dobinda de 3% anual. ART. 65 (1) Persoanele care au contribuit, în condiţiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentarã, beneficiazã de aceasta pensie de la data încetãrii activitãţii lor ca urmare a pensionãrii. (2) Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentarã se stabileşte în procente din retributia tarifara folositã la calcularea pensiei de asigurãri sociale, dupã anii de contribuţie, astfel: -------------------------------------------------------------------------------
Timpul cît s-a contribuit % din retributia tarifara
ART. 66 (1) Persoanele care au contribuit în mod benevol cu 4% din retributia tarifara lunarã, beneficiazã de pensie suplimentarã stabilitã în procente din retributia folositã la calcularea pensiei de asigurãri sociale, dupã anii de contribuţie, dupã cum urmeazã: --------------------------------------------------------------------------------
Timpul cît s-a contribuit % din retributia tarifara
(2) Pentru persoanele care au contribuit la pensia suplimentarã o perioada cu 2% iar o alta perioada cu 4%, pensia se calculeazã cu procentele corespunzãtoare contribuţiei de 4%; în acest caz, fiecare 2 ani de contribuţie cu 2% se iau în calcul ca un an de contribuţie cu 4% . ART. 67 Persoanelor care au plãtit contribuţia pentru pensia suplimentarã pe o perioada de pînã la 5 ani, li se restituie, la data pensionãrii, suma cu care au contribuit, la care se adauga o dobinda de 3% . ART. 68 Pensia suplimentarã se acorda urmaşilor, în proporţie de 50% din cotele prevãzute pentru pensia de urmaş de asigurãri sociale. ART. 69 În cazul în care o persoana a plãtit contribuţia pentru pensia suplimentarã la mai multe sectoare cu sisteme proprii de asigurãri sociale şi pensii, se iau în considerare toţi anii de contribuţie. În acest caz, sectorul care plãteşte pensia de asigurãri sociale plãteşte şi pensia suplimentarã. ART. 70 Prevederile din prezenta lege referitoare la stabilirea şi plata pensiilor, precum şi la recalcularea dreptului de pensie sau suspendarea plãţii acesteia, se aplica în mod corespunzãtor şi pensiilor suplimentare. CAP. 8 Asistenta socialã şi alte drepturi de asigurãri sociale ART. 71 (1) Persoanele încadrate în munca au dreptul în caz de imbolnavire, în mod gratuit, la asistenta medicalã în spitale şi ambulatorii, întreţinere şi medicamente pe timpul internãrii, în condiţiile legii. (2) Pe perioada în care persoanele încadrate în munca nu-şi pot îndeplini obligaţiile de munca datoritã imbolnavirii care necesita îngrijiri medicale, beneficiazã de concedii medicale şi indemnizaţii din fondurile de asigurãri sociale de stat. (3) Oamenii muncii beneficiazã de trimitere la tratament sau odihna în staţiunile balneoclimaterice. ART. 72 Femeile încadrate în munca beneficiazã de indemnizaţii din fondurile de asigurãri sociale de stat în caz de maternitate pentru îngrijirea copilului bolnav. ART. 73 Persoanele încadrate în munca care au suferit accidente sau au contractat boli care le-au produs vãtãmãri grave organismului, beneficiazã de indemnizaţii pentru procurarea de proteze sau alte materiale sanitare. ART. 74 În caz de deces al persoanei încadrate în munca sau al unui membru de familie se acorda ajutor de deces. ART. 75 Condiţiile în care se acorda indemnizaţiile din fondurile de asigurãri sociale de stat şi cuantumul acestora se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat. ART. 76 Persoanele incapabile de munca, datoritã virstei sau a bolilor cronice, invalizii, deficientii de toate categoriile, lipsiţi de mijloace proprii de existenta şi care nu au sustinatori legali, beneficiazã în condiţiile prevãzute de lege de ajutor social sau de îngrijire în instituţiile de ocrotire şi asistenta socialã, precum şi de alte forme de asistenta socialã. ART. 77 (1) Pensionãrii şi alte persoane în virsta sau bolnave care au posibilitãţi materiale dar au nevoie de îngrijire din partea altor persoane, beneficiazã, de asemenea, de sprijin din partea statului prin instituţiile de ocrotire şi asistenta socialã. (2) Cheltuielile de întreţinere în instituţiile de ocrotire şi asistenta socialã se acoperã, în condiţiile stabilite prin lege, din pensie sau din contribuţia soţului (sotiei), copiilor sau pãrinţilor, potrivit cu posibilitãţile lor de plata. (3) Instituţiile de ocrotire şi asistenta socialã vor crea condiţiile necesare ca persoanele interesate sa poatã desfasura o activitate utila, potrivit capacitãţii lor de munca. ART. 78 În cazul minorilor cu deficiente fizice sau intelectuale, statul organizeazã unitãţi speciale de ocrotire şi învãţãmînt, asigurind condiţiile necesare pentru pregãtirea lor profesionalã şi educarea acestora. ART. 79 Pensionãrii şi membrii lor de familie au dreptul pe timpul internãrii în spital, la asistenta medicalã şi medicamente, în mod gratuit. ART. 80 Pensionãrii, precum şi membrii lor de familie au dreptul la asistenta medicalã şi medicamente, în condiţiile legii, pentru tratamentul ambulatoriu. ART. 81 Pensionãrii beneficiazã, în condiţiile legii, de tratament în staţiunile balneoclimaterice. ART. 82 În caz de deces al pensionarului sau al unui membru de familie se acorda în aceleaşi condiţii ca şi pentru personalul muncitor, ajutor de deces. CAP. 9 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 83 Cererile în fata orcaror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie, precum şi toate actele de procedura în legatura cu acest drept, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru. ART. 84 (1) Sumele plãtite fãrã temei, cu titlu de pensie sau alte drepturi aferente, se recupereazã, potrivit legii, de la cei care le-au primit. Sumele rãmase nerecuperate de pe urma pensionarilor decedati nu se mai urmãresc. (2) Recuperarea de la pensionari a sumelor plãtite fãrã temei se face pe baza deciziei date de organele de pensie, care constituie titlu executoriu. ART. 85 Persoanele care, prin nerespectarea dispoziţiilor legale determina plata unor pensii necuvenite, sînt obligate la restituirea acestora, potrivit legii. ART. 86 La stabilirea pensiilor de asigurãri sociale şi a pensiei suplimentare, fracţiunile de leu se intregesc la un leu în favoarea pensionarului. ART. 87 Pensiile şi ajutoarele sociale stabilite pînã la data prezentei legi, se menţin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite condiţiile în baza cãrora au fost acordate. ART. 88 (1) Pensionãrii de invaliditate de orice grad care, potrivit dispoziţiilor legale, sînt revizuibili medical, existenţi la data prezentei legi, vor fi reexaminati de cãtre comisiile de expertiza medicalã şi recuperare a capacitãţii de munca, la tratamentele stabilite, potrivit legii. (2) Persoanele care în urma revizuirii medicale urmeazã sa fie reincadrate în munca îşi menţin dreptul la pensie pînã la încadrarea în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. Pensionãrii de invaliditate de orice grad, care la intrarea în vigoare a prezentei legi beneficiau de pensie cît şi de retributie, îşi menţin acest drept cît timp continua sa fie încadraţi în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. În aceasta perioada unitãţile socialiste sînt obligate sa le asigure locuri de munca corespunzãtor capacitãţii de munca stabilite potrivit legii. Pensionãrii pentru limita de virsta care sînt încadraţi în munca la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi cumuleazã pensia cu retributia în condiţiile şi termenele prevãzute de lege, îşi menţin în continuare acest drept, cît timp sînt încadraţi în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. ART. 89 Nevazatorii primesc pensie integrala pentru munca depusa, dacã au o vechime de cel puţin 15 ani bãrbaţii şi 10 ani femeile, la împlinirea virstei de 50 ani bãrbaţii şi 45 ani femeile. Aceşti pensionari primesc pensia în întregime şi pe timpul cît sînt încadraţi în munca. ART. 90 Cererile de pensii aflate în curs de rezolvare la organele de pensii vor fi soluţionate potrivit prevederilor prezentei legi. ART. 91 Pe baza principiilor din prezenta lege, celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurãri sociale şi pensii îşi vor elabora reglementãri proprii. ART. 92 Prezenta lege intra în vigoare pe data de 1 iulie 1977. Pe aceeaşi data se abroga: <>Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi pensia suplimentarã şi <>H.C.M. nr. 252/1967 pentru aplicarea <>Legii nr. 27/1966 , cu toate modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. --------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
