Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGEA Nr. 7 din 1 iulie 1977 Legea calitatii produselor si serviciilor
Înfãptuirea obiectivelor Programului Partidului Comunist Roman de faurire a societãţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism, în condiţiile promovãrii ferme a progresului tehnic, corespunzãtor cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, impune desfãşurarea unei activitãţi permanente şi susţinute pentru ridicarea calitãţii produselor şi serviciilor în toate sectoarele producţiei materiale. Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unitãţile socialiste trebuie sa asigure ridicarea necontenita a calitãţii produselor şi serviciilor, condiţie esenţialã a creşterii eficientei economice, a valorificãrii superioare a muncii sociale, a intensificãrii participãrii României la circuitul schimburilor internaţionale de valori materiale. Muncitorii, maistrii, tehnicienii şi inginerii, toţi oamenii muncii - producãtori, proprietari asupra mijloacelor de producţie, beneficiari ai producţiei sociale - sînt direct interesaţi în ridicarea continua a calitãţii produselor şi serviciilor, în vederea dezvoltãrii permanente a avutiei naţionale şi, pe aceasta baza, a satisfacerii în condiţii superioare a cerinţelor vieţii materiale şi spirituale a poporului nostru. Calitatea produselor şi serviciilor reprezintã una din cele mai importante forme de materializare a capacitãţii de creaţie, a disciplinei şi a aptitudinii socialiste fata de munca, prin care lucrãtorii din economie participa la perfecţionarea dotãrii tehnice a activitãţii economice, creşterea productivitatii muncii, valorificarea eficienta a resurselor tarii, satisfacerea cerinţelor populaţiei, mãrirea competitivitatii produselor româneşti pe piata externa. Statutul stimuleaza opinia de masa a tuturor oamenilor muncii pentru perfecţionarea continua a producţiei materiale a societãţii, în vederea realizãrii de produse şi prestãri de servicii de un înalt nivel calitativ, cu eficienta economicã corespunzãtoare. În scopul creşterii contribuţiei şi intaririi raspunderilor ce revin ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale, unitãţilor economice şi personalului acestora în domeniul calitãţii produselor şi serviciilor, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege. CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 În Republica Socialistã România perfecţionarea calitãţii produselor şi a serviciilor constituie o obligaţie permanenta a tuturor colectivelor de oameni ai muncii, a unitãţilor economice, ministerelor şi celorlalte organe de stat şi obşteşti. Statul asigura, prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, condiţiile necesare pentru îmbunãtãţirea performantelor şi competitivitatii produselor şi a calitãţii serviciilor în concordanta cu cele mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, cu cerinţele creşterii eficientei muncii sociale, valorificãrii superioare a materiilor prime, materialelor, inclusiv a deşeurilor, combustibililor şi energiei. ART. 2 Nivelul calitativ al produselor şi regulile de baza pentru verificarea acestuia se stabilesc, în mod unitar, prin standarde, norme tehnice, caiete de sarcini, care se aproba de organele prevãzute de lege sau contracte şi sînt obligatorii pentru toate unitãţile economice, producãtoare şi executante de lucrãri sau beneficiare de produse şi servicii, pentru unitãţile de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, de proiectare, organe tehnice de control, ministere, celelalte organe centrale şi locale. ART. 3 Calitatea produselor se realizeazã prin respectarea cerinţelor tehnice, economice, constructiv-functionale, estetice şi de fiabilitate, în continua perfecţionare, care conferã acestora un grad înalt de utilitate economicã şi socialã. Realizarea şi livrarea de produse sau prestarea de servicii trebuie sa corespundã parametrilor de calitate prevãzuţi în standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi contracte. Colectivele de oameni ai muncii, conducerile unitãţilor economice şi organele de control, au obligaţia sa ia toate mãsurile ce se impun pentru nici o abatere de la normele de calitate. Orice încãlcare a parametrilor de calitate se sancţioneazã potrivit legii. ART. 4 Ministerele, organele centrale şi locale, centralele industriale şi întreprinderile au obligaţia sa asigure fabricarea şi livrarea de produse cu parametri calitativi ridicati, la nivelul celor mai bune performanţe realizate în ţara şi pe plan mondial, în condiţiile reducerii continue a consumurilor de materii prime, materiale, combustibil şi energie, înlocuirii materiilor prime şi materialelor deficitare, creşterii permanente a productivitatii muncii. De asemenea, sînt obligate sa asigure prestarea de servicii care sa satisfacã, la un nivel superior calitativ şi de eficienta, cerinţele populaţiei şi nevoile economiei naţionale, introducerea metodelor moderne în executarea lucrãrilor, diversificarea serviciilor, creşterea promptitudinii şi a solicitudinii fata de beneficiari. ART. 5 Pe lîngã organele colective de conducere din întreprinderi, centrale, ministere, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale consiliilor populare funcţioneazã consilii tehnico-economice. Consiliile tehnico-economice sînt obligate sa analizeze multilateral şi complex documentaţiile de execuţie a produselor şi de efectuare a lucrãrilor, standardele, normele tehnice şi caietele de sarcini şi sa propunã soluţii tehnico-economice care sa conducã la ridicarea calitãţii produselor şi serviciilor, reducerea consumurilor, îmbunãtãţirea tehnologiilor de fabricaţie şi a metodologiilor de control tehnic, creşterea eficientei economice. ART. 6 Unitãţile de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, împreunã cu unitãţile productive, vor elabora, în cadrul documentaţiilor tehnice de execuţie a semifabricatelor, pieselor, subansamblelor şi produselor, programul tehnologic de control al calitãţii, care va cuprinde modul şi durata de efectuare a operaţiunilor de control la recepţie, pe faze de fabricaţie şi în final, al fiecãrui produs, mijloacele necesare şi calificarea personalului care executa controlul. Centralele industriale şi întreprinderile sînt obligate ca la introducerea în fabricaţie a produselor noi sa asigure aparatele de mãsura şi control, standurile de proba şi celelalte condiţii prevãzute în programele tehnologice de control al calitãţii. ART. 7 Controlul calitãţii produselor şi serviciilor se efectueazã obligatoriu de muncitorii care le executa, de maiştri şi ceilalţi conducatori ai procesului de producţie. Aceştia rãspund de respectarea normelor de calitate în executarea operaţiilor tehnologice la fiecare produs în parte şi trebuie sa sesizeze imediat conducatorului ierarhic defectele apãrute în procesul de fabricaţie asupra cãrora nu pot acţiona în mod direct, în vederea inlaturarii lor operative. Comisiile pentru calitate din unitãţi, organisme de lucru ale consiliilor oamenilor muncii, urmãresc şi analizeazã nivelul calitativ al producţiei şi sînt obligate sa propunã soluţii pentru îmbunãtãţirea continua a acestuia. Organele de control tehnic al calitãţii exercita controlul pe fluxul de fabricaţie şi asupra produselor finite, potrivit programelor şi metodologiei de control. ART. 8 Consiliile oamenilor muncii, organizaţiile sindicale, celelalte organizaţii de masa şi obşteşti vor acţiona permanent în vederea mobilizãrii iniţiativei creatoare a muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor, a întregului personal din unitãţile economice, pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor şi serviciilor. CAP. 2 Condiţiile de baza şi documentele tehnice normative care definesc calitatea produselor industriale ART. 9 Condiţiile de baza ale calitãţii şi documentele tehnice normative ale produselor industriale, obligatorii pentru toate unitãţile de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, de proiectare, de producţie, pentru ministere, celelalte organe centrale şi locale, se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi. SECŢIUNEA I Condiţiile de baza ale calitãţii la principalele grupe de produse industriale A. Industria construcţiilor de maşini ART. 10 În industria construcţiilor de maşini, produsele trebuie realizate cu parametrii tehnico-economici şi de fiabilitate ridicati; principalele condiţii de calitate la produsele de larga utilizare sînt: a) pentru piese turnate, forjate - matritate şi tratate termic: forme şi dimensiuni în toleranţele prescrise, caracteristici fizico-mecanice şi chimice conform normelor tehnice, structura omogenã şi aspect corespunzãtor, adaosuri de prelucrare minime, pierderi prin maselote, reţele de turnare şi bavuri reduse: b) pentru utilaje tehnologice complexe, echipamente termo şi hidroenergetice, motoare termice: randament şi siguranta în funcţionare ridicate, fiabilitate corespunzãtoare utilizãrii, grad înalt de automatizare şi de protecţie anticorosiva, gabarit şi greutate specifica reduse, consumuri minime de combustibili şi energie, usurinta în întreţinere şi reparaţii; c) pentru maşini-unelte: calitãţi dinamice superioare, precizie de prelucrare, productivitate ridicatã, regimuri de lucru economice, grad înalt de automatizare şi dotare cu echipamente auxiliare, gabarit şi masa reduse pe unitate de putere, obţinerea unor forte şi momente mari cu impulsuri mici de comanda, caracteristici ergonomice şi estetice superioare, consumuri minime de energie, pãstrarea caracteristicilor calitative în timp, fiabilitate şi protecţia omului în procesul de lucru; d) pentru mijloace de transport: capacitãţi şi viteze optime, securitate maxima în exploatare, nivel minim de poluare, protecţie anticorosiva ridicatã, confort sporit, caracteristici ergonomice şi estetice superioare, raport redus între greutatea proprie şi sarcina utila, consumuri minime de energie, carburanţi şi lubrefianti, costuri reduse de întreţinere; e) pentru tractoare: putere de tracţiune corespunzãtoare, consum redus de combustibil şi lubrefianti, aderenta la teren, adaptabilitate, mobilitate, manevrabilitate şi funcţionalitate ridicate, caracteristici ergonomice superioare, costuri reduse de întreţinere; f) pentru maşini şi utilaje destinate agriculturii şi industriei alimentare: rezistenta în exploatare, adaptabilitate, mobilitate, manevrabilitate, usurinta la întreţinere şi reparare, caracteristici ergonomice ridicate, protecţie anticorosiva în condiţii de stocare în aer liber; g) pentru maşini de ridicat şi transportat: capacitate şi rezistenta optime, grad înalt de automatizare, protecţie şi siguranta, manevrabilitate şi funcţionalitate ridicate, greutate specifica redusã; h) pentru aparataj, motoare şi transformatoare electrice: randamente optime, siguranta în funcţionare, asigurarea protecţiei impotriva electrocutarii, pierderi specifice minime, miniaturizare, greutate unitarã şi consumuri de materiale reduse; i) pentru frigidere, aspiratoare şi alte bunuri de consum de folosinta îndelungatã: nivel înalt al parametrilor specifici, randament, durabilitate, siguranta în funcţionare, manevrabilitate, caracteristici estetice şi ergonomice ridicate, usurinta în întreţinere şi reparare, greutate specifica redusã; j) pentru televizoare, radio-receptoare, magnetofoane, casetofoane şi alte bunuri de consum electrice: fiabilitate ridicatã, sensibilitate, selectivitate, fidelitate, rezistenta la socuri şi vibratii, protecţie şi finisaje superioare, costuri reduse de reparaţii; k) pentru componente electronice active şi pasive: precizie şi stabilitate ridicatã a caracteristicilor specifice, miniaturizare; l) pentru aparate de mãsura şi control şi elementele de automatizare: precizie, rezistenta la socuri, vibratii şi mediu, clasa de protecţie ridicatã, menţinerea caracteristicilor în timpul normat, dimensiuni şi greutate reduse. B. Industria extractiva ART. 11 În industria extractiva, produsele trebuie sa asigure valorificarea raţionalã a substanţelor minerale utile conţinute în zacamint şi, la principalele grupe de produse, sa întruneascã urmãtoarele caracteristici de baza: a) la minereuri: conţinutul de substanţe utile, puritatea, granulatia şi caracteristicile fizico-chimice corespunzãtoare documentaţiilor pentru punerea în exploatare a zãcãmintelor respective; b) la concentrate şi alte produse miniere preparate: încadrarea în conţinuturile de elemente utile normate şi reducerea componentelor considerate ca impuritati; c) la cãrbuni: puterea calorica, conţinut de cenusa, umiditate, granulatie şi lipsa corpurilor strãine, conform actelor normative de valorificare a zãcãmintelor respective; d) la titeiuri brute şi tratate: impuritati şi conţinut de sare reduse, selecţionarea corespunzãtoare, potrivit cerinţelor tehnologiei de prelucrare; e) la gaz metan: putere calorica şi conţinut de impuritati conform documentaţiilor tehnice de valorificare a zãcãmintelor respective. C. Industria metalurgica ART. 12 În industria metalurgica produsele trebuie sa aibã un grad avansat de prelucrare, sa asigure valorificarea superioarã a metalului, consumuri reduse de combustibili şi energie şi sa satisfacã urmãtoarele condiţii calitative de baza: a) pentru laminate din oţel obţinute prin deformare plastica la cald sub forma de profile simple şi fasonate, sirme, table, benzi, produse tubulare: compozitia chimica în limitele prescrise pentru fiecare marca de oţel, caracteristici mecanice, tehnologice şi de structura, condiţii de forma şi de dimensiuni în limitele tolerantelor prevãzute corespunzãtor destinaţiei şi modului de prelucrare; b) pentru produse din oţel obţinute prin deformare plastica la rece sub forma de ţevi, table, benzi, bare, ţevi trase, sirme trefilate: precizie dimensionala ridicatã, caracteristici tehnologice şi mecanice superioare la refulare sau la ambutisare, omogenitate structuralã; c) pentru ţevi sudate şi profile din banda de oţel formate la rece: etanseitatea cusaturii sudate, în conformitate cu normele privind forma geometrica, dimensiunile şi toleranţele prevãzute; d) pentru table, benzi, ţevi, bare din oteluri inoxidabile sau refractare: rezistenta ridicatã la coroziune de suprafata şi intercristalina, menţinerea caracteristicilor mecanice la temperaturi ridicate, suprafeţe cu grad redus de rugozitate; e) pentru table şi benzi din oteluri silicoase: proprietãţi electrice şi magnetice superioare, dimensiuni cu tolerante restrînse; f) pentru table, benzi, ţevi şi sirme cu acoperiri de protecţie - zincare, cositorie, plumbuire: grosime uniforma, aderenta şi omogenitate superioare ale stratului de protecţie, rezistenta ridicatã la acţiunea agenţilor fizico-chimici; g) pentru table, benzi, folii, ţevi, bare, profile, sirme din metale şi aliaje neferoase: puritate ridicatã, compoziţie chimica în limitele prevãzute, proprietãţi mecanice, tehnologice şi structurale superioare, rezistivitate electrica redusã, forma şi dimensiuni în tolerante restrînse; h) pentru electrozi, sirme şi fluxuri de sudura: compoziţie chimica, proprietãţi de sudabilitate superioare, adecvate fiecãrei mãrci de oţel, aderenta marita, ambalaj rezistent la agenţi atmosferici şi aspect competitiv; i) pentru produse refractare sub forma de caramizi, blocuri, piese special fasonate, betoane, mortare, prafuri şi plãci termo-izolante: compozitia chimica omogenã, proprietãţi fizico-chimice superioare, durabilitatea ridicatã şi tolerante restrînse; j) pentru produse abrazive sub forma de discuri, diverse profile şi abrazivi pe suport: granulatie uniforma, aderenta şi compactitate ridicate, rezistenta marita la soc şi uzura; k) pentru electrozi siderurgici şi alte produse carbunoase: rezistenta ridicatã la compresiune şi socuri, rezistivitate electrica scãzutã, forma şi dimensiuni în tolerante restrînse, consumuri specifice reduse şi durabilitate marita în timp. D. Industria chimica ART. 13 În industria chimica, produsele trebuie sa aibã parametri calitativi care sa asigure un grad înalt de valorificare a materiilor prime şi materialelor; la principalele grupe de produse condiţiile calitative de baza sînt urmãtoarele: a) pentru îngrãşãminte chimice şi pesticide: conţinut ridicat de substanta activa, conservabilitate şi selectivitate crescute, toxicitate redusã; b) pentru produse anorganice de baza: concentraţie utila, conţinut scãzut de impuritati; c) pentru produse petroliere: randamente ridicate în utilizare, stabilitatea proprietãţilor fizico-chimice; d) pentru fibre şi fire chimice: caracteristici fizico-mecanice şi prelucrabilitate ridicate, capacitate mare de vopsire, stabilitate în timp şi la tratamente umido-termice; e) pentru cauciuc şi mase plastice: omogenitatea structurii, caracteristici fizico-chimice şi randamente crescute în prelucrare; f) pentru anvelope, camere de aer cu articole tehnice din cauciuc şi mase plastice: rezistenta sporitã la uzura, socuri, uleiuri şi solventi, siguranta în exploatare, stabilitate dimensionala şi a caracteristicilor fizico-mecanice; g) pentru medicamente: acţiune farmacologica şi terapeuticã eficace, conţinutul prescris de substanta activa, efecte secundare minime, grad înalt de puritate şi sterilizare, corespunzãtor cerinţelor sanitare; h) pentru lacuri, vopsele şi coloranti: putere mare de acoperire, rezistenta la intemperii, lumina şi spalare, omogenitate, timpi redusi de uscare; i) pentru produse cosmetice: calitãţi garantate igienico-sanitar, stabilitate în timp, persistenta olfactiva; j) pentru produse de spãlat, sapun şi detergenti: putere de spalare, condiţii igienico-sanitare corespunzãtoare, lipsa de toxicitate. E. Industria materialelor de construcţii şi industria de prelucrare a lemnului ART. 14 În industria materialelor de construcţii trebuie sa se asigure valorificarea superioarã a resurselor din ţara, prin fabricarea de produse rezistente, uşoare, ieftine, care sa înlocuiascã materialele deficitare şi costisitoare, sa conducã la realizarea de construcţii economicoase şi sa întruneascã urmãtoarele caracteristici principale de calitate: a) pentru ciment şi produse din azbociment: omogenitate şi rezistente mecanice stabile în timp; b) pentru prefabricate din beton: capacitate portanta ridicatã, greutate redusã, consumuri minime de oţel-beton şi precizie dimensionala; c) pentru materiale izolatoare: capacitate ridicatã de izolare termica, hidrofuga, respectiv fonica; d) pentru produse din ceramica pentru zidãrii: rezistenta corespunzãtoare la compresiune, greutate redusã; e) pentru produse din ceramica fina: forma şi culoare adecvate, precizie dimensionala, finisare uniforma, planeitate şi pori în tolerante prescrise; f) pentru corpuri de încãlzire: coeficient de transmisie a caldurii şi etanseitate ridicatã, greutate specifica redusã, finisaj corespunzãtor. ART. 15 În industria de prelucrare a lemnului, mobila şi celelalte produse trebuie sa întruneascã însuşiri fizico-mecanice superioare, durabilitate sporitã, varietate dimensionala adecvatã utilizãrii, grad ridicat de finisare, funcţionalitate multipla, comoditate şi aspect estetic, în condiţiile valorificãrii optime a masei lemnoase. Hirtiile şi cartoanele destinate tiparului trebuie sa întruneascã caracteristicile de imprimabilitate normate, prin asigurarea unui nivel superior al parametrilor fizici, mecanici şi chimici, a unor variatii minime a acestora, precum şi a unui grad de finisare ridicat care sa permitã prelucrarea optima în procesele de producţie poligrafice. F. Industria uşoarã şi industria alimentara ART. 16 În industria uşoarã, producţia trebuie diversificata, ţinînd seama de exigenţele beneficiarilor, de cerinţele populaţiei de toate virstele, de necesitatea adaptabilitatii operative la schimbãrile modei, în condiţiile valorificãrii superioare a materiilor prime, materialelor şi realizãrii de produse care sa satisfacã urmãtoarele caracteristici calitative de baza: a) la tesaturi: rezistenta, stabilitate dimensionala, grad de prelucrabilitate ridicat, pãstrarea coloritului în timp şi la tratamente umido-termice, varietatea coloristica şi a desenului, greutate redusã; b) la confecţii şi tricotaje: grad de finisare ridicat, aspect estetic, durabilitate, stabilitate dimensionala, comoditate la purtare şi întreţinere, pãstrarea coloritului în timp, la spalare ori curãţire; c) la incaltaminte şi marochinarie: durabilitate, rezistenta la intemperii, diversitate estetica, comoditate la purtare, întreţinere uşoarã; d) la articolele de uz casnic şi gospodãresc: rezistenta, multifunctionalitate, siguranta în exploatare, întreţinere uşoarã, aspect estetic, finisare adecvatã utilizãrii. ART. 17 În industria alimentara, produsele trebuie sa aibã valori nutritive ridicate, sa fie garantate igienico-sanitar, sa corespundã preferintelor populaţiei şi sa satisfacã urmãtoarele cerinţe calitative de baza: a) la produsele din carne: însuşiri gustative superioare, stabilitate a stãrii sanitare şi sanitar-veterinare pe toatã durata de garanţie, proprietãţi proteinice ridicate; b) la lapte şi produse lactate: conţinut normat de proteine, grãsimi şi incarcatura bacteriana; c) la conserve de carne, legume, fructe, peste: proporţie optima a componentelor de baza, însuşiri gustative şi aromatice ridicate, pe toatã perioada de valabilitate; d) la pîine şi alte produse de panificatie: prospetime, grad de coacere şi porozitate corespunzãtoare, diversitate sortimentala; e) la produse zaharoase: valori nutritive, gustative şi aromatice superioare, atractivitate, diversitate; f) la sucuri de fructe şi bãuturi racoritoare: valori nutritive, gustative şi aromatice superioare, atractive, diversificate. SECŢIUNEA a II-a Documentele tehnice normative care definesc calitatea produselor industriale ART. 18 Parametrii de calitate ai produselor industriale se prevãd în standarde, norme tehnice de ramura, norme tehnice de întreprindere, caiete de sarcini, aprobate de organele prevãzute de lege, precum şi în contracte. Prin documentele tehnice normative prevãzute la alin. 1 se stabilesc condiţiile tehnice de calitate, constructive, functionale şi de fiabilitate, regulile şi metodele de verificare a calitãţii, prescripţiile speciale de ambalare, marcare, depozitare şi transport, ale tuturor produselor, precum şi regulile de protecţie specifice condiţiilor de clima şi mediu ale ţãrilor în care urmeazã a fi exportate. Pentru utilajele care se livreaza în subansamble şi se asambleaza la locul de instalare, în documentele tehnice normative se vor preciza regulile de montaj şi de punere în funcţiune, care trebuie respectate pentru asigurarea bunei funcţionari şi realizari a indicatorilor tehnico-economici prevãzuţi, precum şi verificãrile şi probele care se fac la locul de instalare în acest scop. ART. 19 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centrale industriale şi întreprinderile, unitãţile de cercetare şi inginerie tehnologicã rãspund de nivelul parametrilor de calitate din documentele tehnice normative pe care le elaboreazã şi de stricta aplicare a acestor documente dupã aprobare. De asemenea, vor acţiona pentru revizuirea periodicã a parametrilor de calitate, în vederea aducerii lor la nivelul performantelor realizate de produse similare, în ţara sau pe plan mondial. Odatã cu stabilirea parametrilor calitativi ai produsului de baza, se vor preciza şi parametrii pieselor şi subansamblelor componente, care sînt obligatorii pentru toate unitãţile care coopereazã la realizarea produsului respectiv. Normele de calitate din industria republicanã sînt obligatorii şi pentru unitãţile din industria localã şi cooperatista, precum şi pentru orice alte unitãţi socialiste care desfãşoarã o activitate productiva. ART. 20 Pe baza normelor de calitate şi a documentaţiilor tehnice aprobate, întreprinderile producãtoare au obligaţia sa întocmeascã "Cartea tehnica a produsului" pentru maşini, utilaje şi instalaţii, precum şi pentru aparatele şi alte bunuri de folosinta îndelungatã stabilite de ministerul sau organul central coordonator de ramura. "Cartea tehnica a produsului" va cuprinde descrierea, parametrii, durata de utilizare normata, domeniile de utilizare, modul de întreţinere şi condiţiile de pãstrare a acestuia, perioadele de revizie tehnica, seturile de piese de schimb şi subansamblele necesare pentru fiecare categorie de reparatie, precum şi orice alte date privind funcţionarea la parametrii proiectati ai produsului. Unitãţile furnizoare şi, dupã caz, cele comerciale, sînt obligate sa livreze produsele numai însoţite de "Cartea tehnica a produsului". ART. 21 Ministerele, centralele industriale, întreprinderile au obligaţia sa asigure ca muncitorii, inginerii, tehnicienii, întregul personal de execuţie şi de control sa cunoascã temeinic prevederile din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini şi contracte, sa îşi ridice permanent calificarea profesionalã, în scopul realizãrii produselor industriale în stricta conformitate cu normele de calitate. ART. 22 În vederea sporirii competitivitatii produselor româneşti pe plan extern, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale împreunã cu Camera de Comerţ şi Industrie vor asigura procurarea normativelor tehnice şi a altor materiale privind calitatea produselor, utilizate pe piata internationala. CAP. 3 Asigurarea calitãţii produselor SECŢIUNEA I Respectarea disciplinei tehnologice ART. 23 Ministerele economice, centralele industriale, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice rãspund de respectarea stricta a disciplinei tehnologice în procesul de fabricaţie. Disciplina tehnologicã se realizeazã prin desfãşurarea producţiei potrivit documentaţiei de execuţie şi procesului tehnologic omologat şi executarea produselor în condiţiile prevãzute în standarde, norme şi normative tehnice, caiete de sarcini şi contracte. ART. 24 Se interzice unitãţilor economice sa aprobe derogãri de la documentaţia constructivã şi tehnologicã omologata, precum şi de la prevederile standardelor, normelor tehnice, caietelor de sarcini şi contractelor. Nu constituie derogãri mãsurile luate pentru reducerea consumurilor, creşterea productivitatii muncii, modernizarea proceselor tehnologice, tipizarea pieselor, subansamblelor şi produselor, cu condiţia sa asigure menţinerea sau îmbunãtãţirea calitãţii produselor. Derogãri de la documentaţiile tehnice aprobate, potrivit legii, de unitãţile economice, se pot da în mod excepţional şi pe timp limitat de ministerele sau organele centrale coordonatoare de ramura, cu avizul institutelor de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã de specialitate. În cazul normelor tehnice de ramura şi al altor documentaţii tehnice aprobate de ministere şi celelalte organe centrale şi locale, derogarile se pot da în mod excepţional şi pe timp limitat de cãtre ministerul coordonator sau organul central coordonator de ramura, cu avizul Comitetului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor. Derogarile de la standardele de stat se pot da numai de organul care le-a aprobat, la propunerea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale interesate, înaintatã cu acordul Consiliului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor. Odatã cu aprobarea derogarii, organele prevãzute la alin. 2 şi 3 vor stabili şi mãsurile necesare pentru eliminarea cauzelor care au generat-o. În toate cazurile, propunerile de derogare se fac numai cu acordul unitãţii beneficiare ori producãtoare. ART. 25 Centralele industriale, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice rãspund de pregãtirea şi organizarea corespunzãtoare a producţiei, de acordarea asistenţei tehnice în toate schimburile prin cadre de conducere tehnica şi de specialitate, de optimizarea procesului de fabricaţie şi a transporturilor interne, de întãrirea ordinii şi disciplinei la fiecare loc de munca. Totodatã, sînt obligate sa ia mãsuri pentru reducerea continua a consumurilor specifice, în condiţiile respectãrii stricte a calitãţii normate. SECŢIUNEA a II-a Atribuţiile şi rãspunderile ministerelor, celorlalte organe centrale sau locale şi unitãţilor economice ART. 26 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale rãspund de realizarea nivelului calitativ al producţiei unitãţilor subordonate, în care scop sînt obligate sa ia mãsuri pentru: a) asigurarea dotãrii unitãţilor producãtoare cu mijloace de producţie care sa aibã precizia şi productivitatea necesare, cu aparate de mãsura şi control, aparatura de laborator, întregul necesar de scule, dispozitive şi verificatoare standuri de probe, prevãzute în documentaţia tehnologicã şi de control al calitãţii şi promovarea folosirii metodelor ştiinţifice de verificare a calitãţii şi fiabilitatii; b) crearea condiţiilor tehnico-materiale şi organizatorice necesare pentru asigurarea calitãţii produselor prin profilarea, specializarea şi concentrarea producţiei; c) organizarea, îndrumarea şi verificarea activitãţii de control tehnic de calitate şi de metrologie în unitãţile subordonate; d) stabilirea modului de verificare, înainte de livrare, a calitãţii şi fiabilitatii produselor unicate de mare complexitate, la care nu se pot face probe complete în uzina producãtoare, cu acordul beneficiarilor şi unitãţilor de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã; e) asigurarea nivelului calitativ al tuturor produselor din profilul ramurii de care rãspund; f) elaborarea programelor pentru îmbunãtãţirea continua a calitãţii materiilor prime, semifabricatelor, proceselor tehnologice, produselor finite şi împlinirea acestora; g) realizarea cooperãrii între unitãţile producãtoare, în condiţii care sa asigure nivelul calitativ al materiilor prime, materialelor, ansamblelor şi subansamblelor care intra în componenta produselor finite; h) organizarea şi asigurarea asistenţei tehnice a unitãţilor producãtoare pentru montarea, probarea, punerea în funcţiune şi predarea în exploatare a utilajelor şi instalaţiilor tehnologice complexe, care se asambleaza şi se probeazã în final la locul de instalare; i) asigurarea condiţiilor necesare pentru pregãtirea forţei de munca calificate la nivelul prevederilor din documentaţiile tehnologice, precum şi a asistenţei pentru verificarea maşinilor şi instalaţiilor; j) organizarea urmãririi comportãrii în exploatare a produselor livrate, precum şi a prelucrãrii datelor rezultate, în vederea utilizãrii lor la îmbunãtãţirea şi la reproiectarea produselor sau crearea de produse noi. ART. 27 Centralele industriale, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice rãspund de respectarea prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini, alte documentaţii tehnice şi contracte la fabricarea şi livrarea produselor, în care scop sînt obligate sa ia mãsuri pentru: a) introducerea în fabricatia de serie a produselor noi numai dupã omologare şi dupã ce au fost luate toate mãsurile tehnico-materiale şi organizatorice pentru asigurarea calitãţii produselor; b) efectuarea, în prealabil, a probelor de verificare a parametrilor tehnico-funcţionali în vederea respectãrii condiţiilor calitative stabilite prin contract, în cazul produselor oferite pentru prima data la export sau la care partenerul cere condiţii tehnice suplimentare fata de normativele interne în vigoare; c) elaborarea programelor privind îmbunãtãţirea continua a calitãţii materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite, inclusiv a celor care fac obiectul cooperãrii în producţie şi analiza lunarã a îndeplinirii acestora; d) folosirea în fabricaţie numai de materii prime şi materiale care corespund condiţiilor de calitate prevãzute în standarde, celelalte norme tehnice, caiete de sarcini şi în contracte; e) organizarea şi buna funcţionare a controlului tehnic de calitate în conformitate cu programele tehnologice de control şi asigurarea încadrãrii în aceasta activitate a muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor şi inginerilor cu o buna pregãtire profesionalã şi cu experienta în producţie; f) dotarea laboratoarelor şi secţiilor de producţie cu aparate de mãsura şi control, aparatura de laborator şi cu standuri de proba necesare pentru determinarea caracteristicilor fizice, mecanice şi chimice ale materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor finite; g) perfecţionarea documentaţiilor tehnice, programelor tehnologice de control, întocmirea propunerile de imbunatatire a standardelor şi celorlalte norme tehnice în concordanta cu progresul tehnic şi cerinţele de calitate; h) funcţionarea utilajelor, instalaţiilor şi aparaturii de mãsura şi control la parametrii proiectati, modernizarea, verificarea, întreţinerea şi certificarea, conform legii, a functionarii acestora, în limitele de precizie stabilite; i) asigurarea condiţiilor necesare pentru pregãtirea muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate pentru însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice privind calitatea lucrãrilor şi produselor; j) prevederea în contractele economice a caracteristicilor de calitate ale produselor, corespunzãtoare scopului şi procesului de prelucrare, a metodelor de verificare a acestora, a probelor de recepţie, a condiţiilor şi termenelor de garanţie, a duratelor de utilizare, a condiţiilor de manipulare, conservare, ambalare, depozitare şi transport, precum şi a condiţiilor de desfãşurare a asistenţei tehnice pentru montarea, probarea, punerea în funcţiune şi predarea în exploatare a utilajelor şi instalaţiilor; clasificarea şi marcarea produselor pe clase de calitate, în cazurile prevãzute de normele tehnice în vigoare; k) urmãrirea sistematica a modului de comportare la beneficiari a produselor livrate şi stabilirea, pe aceasta baza, de mãsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al producţiei; l) analizarea periodicã a activitãţii desfãşurate pentru asigurarea calitãţii produselor în unitãţi, secţii, ateliere şi locuri de munca, prezentarea de dãri de seama în adunãrile generale ale oamenilor muncii asupra nivelului calitativ al produselor, în vederea promovãrii iniţiativei întregului personal pentru îmbunãtãţirea calitãţii produselor. ART. 28 Consiliile tehnico-economice din ministere, celelalte organe centrale şi locale, din centrale şi întreprinderi sînt obligate: a) sa analizeze nivelul calitativ al produselor din fabricaţie şi sa propunã mãsuri de imbunatatire a acestuia; b) sa asigure adoptarea unor soluţii tehnice care sa conducã la innoirea şi modernizarea produselor, în condiţii de eficienta ridicatã; c) sa avizeze numai acele documentaţii de execuţie şi documente tehnice normative care sa asigure realizarea unor caracteristici functionale şi tehnico-economice superioare; d) sa urmãreascã îmbunãtãţirea tehnologiilor de control. Proiectele documentelor tehnice normative şi ale documentaţiilor de execuţie ale produselor se supun aprobãrii organelor colective de conducere numai însoţite de concluziile şi propunerile consiliilor tehnico-economice. ART. 29 Unitãţile de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã rãspund de calitatea soluţiilor tehnice privind proiectarea şi pregãtirea de fabricaţie a produselor, adoptate în documentaţiile pe care le-au elaborat, de asigurarea asistenţei tehnice, de valorificarea rezultatelor urmãririi în exploatare şi perfecţionarea continua a produselor din profilul lor de activitate. ART. 30 Unitãţile beneficiare sînt obligate sa efectueze recepţie produselor potrivit prevederilor din contracte şi sa preia numai acele care corespund normelor de calitate. Încãlcarea prevederilor alin. 1 atrage şi rãspunderea unitãţilor beneficiare pentru paguba adusã avutului obştesc. ART. 31 Unitãţile producãtoare rãspund pentru orice deficienta de calitate aparuta în termenul de garanţie, precum şi de eventualele vicii ascunse rezultate din fabricaţie, apãrute în perioada de utilizare normata şi sînt obligate sa stabileascã, în condiţiile prevãzute în contracte, de comun acord cu beneficiarii şi proiectantii, mãsuri şi termene de remediere sau de înlocuire a produselor necorespunzãtoare. În cazul în care furnizorii nu accepta remedierea sau înlocuirea produselor, beneficiarii le vor restitui, solicitind despãgubirile legale. Prin termen de garanţie se înţelege limita de timp în cadrul cãreia reconditionarea sau înlocuirea produsului se face pe seama şi cheltuiala unitãţii producãtoare, dacã nu se dovedeşte ca deficienta de calitate nu îi este imputabilã. Termenul de garanţie curge de la data livrãrii produsului. În cazul utilajelor şi instalaţiilor complexe realizate prin cooperare în producţie, termenul de garanţie curge, fata de toţi furnizorii, de la data livrãrii acestor utilaje sau instalaţii. Prin perioada de utilizare normata se înţelege intervalul în cadrul cãruia produsul, în condiţiile de exploatare, depozitare şi transport stabilite potrivit normelor şi normativelor tehnice, trebuie sa-şi menţinã nemodificate caracteristicile functionale. La produsele cu termene de utilizare limitatã, unitãţile producãtoare sînt obligate sa înscrie pe produs sau pe ambalajul produsului, dupã caz, anul şi luna în care expira durata de garanţie sau perioada de utilizare normata. ART. 32 Unitãţile comerciale rãspund, potrivit legii, de calitatea mãrfurilor vîndute, asigurind remedierea sau înlocuirea produselor necorespunzãtoare pe seama unitãţilor producãtoare. Termenul de prescripţie a acţiunii unitãţii comerciale fata de unitatea producãtoare, pentru recuperarea daunelor rezultate din neîndeplinirea de cãtre producãtor a condiţiilor de calitate, curge de la data plãţii daunelor de cãtre unitatea comercialã. ART. 33 Furnizorul rãspunde fata de beneficiar, în perioada de garanţie, pentru daunele aduse prin nerealizarea parametrilor proiectati datoritã deficienţelor de calitate ale utilajelor, instalaţiilor şi bunurilor de folosinta îndelungatã livrate. ART. 34 Unitãţile de transport, precum şi cele care preiau pãstreazã şi desfac produsele, rãspund de menţinerea integritãţii şi calitãţii acestora, de corecta lor manipulare şi depozitare, de la preluare pînã la predare. ART. 35 Unitãţile producãtoare şi unitãţile de comerţ exterior sînt obligate sa asigure respectarea cu stricteţe a condiţiilor privind calitatea şi performanţele tehnice ale mãrfurilor destinate exportului, potrivit prevederilor contractuale. Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale şi întreprinderile de comerţ exterior vor controla, prin reprezentaţi proprii, la uzine şi fabrici, modul cum se pun în producţie şi se realizeazã mãrfurile contractate pentru export şi vor participa la stabilirea şi înfãptuirea programelor de mãsuri pentru adaptarea operativã a producţiei la cerinţele de calitate impuse de piata externa. Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa receptioneze şi sa preia de la unitãţile producãtoare numai produsele care se încadreazã în parametrii de calitate. Întreprinderile de comerţ exterior poarta intreaga rãspundere, potrivit legii, pentru preluarea de la producãtor şi livrarea cãtre clienţii externi a unor mãrfuri care nu corespund condiţiilor contractuale. SECŢIUNEA a III-a Atribuţiile şi rãspunderile personalului unitãţilor economice ART. 36 Directorii şi ceilalţi conducatori ai unitãţilor economice rãspund de îndeplinirea tuturor sarcinilor ce revin unitãţii în domeniul calitãţii şi au obligaţia sa asigure toate condiţiile materiale, tehnice şi organizatorice necesare pentru realizarea producţiei în stricta conformitate cu documentaţia tehnica, executarea exigenta a controlului tehnic în procesul de fabricaţie, livrarea de produse corespunzãtoare calitativ. În caz de abateri de la normele de calitate, vor lua mãsuri pentru oprirea fabricaţiei, înlãturarea deficienţelor în vederea reluarii producţiei şi stabilirea rãspunderii persoanelor vinovate. ART. 37 Şefii de secţii şi ateliere au obligaţia sa asigure fiecãrei formaţii de lucru în subordine condiţiile tehnico-materiale necesare realizãrii calitãţii produselor şi desfãşurãrii procesului de producţie potrivit tehnologiei de fabricaţie şi de control, sa acorde asistenta tehnica de specialitate, sa ia mãsurile necesare pentru eliminarea cauzelor care pot genera abateri de la normele de calitate şi rãspund, împreunã cu maistrii, de calitatea produselor fabricate şi livrate. ART. 38 Maistrii şi ceilalţi conducatori ai formatiilor de lucru au obligaţia sa asigure buna organizare şi desfãşurare a procesului de producţie, sa ia mãsuri ca la fiecare loc de munca sa se respecte riguros disciplina de producţie şi tehnologiile de fabricaţie de cãtre muncitori, sa controleze produsele executate de aceştia, sa nu admitã circulaţia unor produse necorespunzãtoare pe fluxul de fabricaţie şi sa dispunã oprirea executãrii operaţiilor în cazul unor abateri de la normele de calitate. Maistrii rãspund împreunã cu muncitorii pentru orice deficienta de calitate rezultatã din încãlcarea disciplinei tehnologice. În scopul prevenirii unor asemenea deficiente, maiştri trebuie sa analizeze cauzele abaterilor de la normele de calitate, sa ia mãsuri pentru eliminarea acestora şi sa organizeze dezbateri privind realizarea parametrilor calitativi ai produselor în cadrul formalitãţilor de lucru pe care le conduc. ART. 39 Muncitorii rãspund de calitatea produselor realizate şi au obligaţia sa respecte cu stricteţe disciplina tehnologicã, sa execute operaţiile conform documentaţiei tehnice, sa verifice prin autocontrol calitatea acestora şi sa remedieze deficientele constatate, sa prezinte prima piesa sau produs la controlul maistrului, sa fie exigenti fata de orice abateri de la normele de calitate. De asemenea, trebuie sa participe activ la toate acţiunile organizate pentru ridicarea nivelului calitativ al producţiei şi perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie. ART. 40 Cercetatorii, tehnologii şi alţi specialişti care participa la elaborarea şi avizarea documentaţiilor tehnice rãspund de valorile parametrilor de calitate şi de eficienta economicã a produselor proiectate, pînã la realizarea acestora în producţie. Proiectantul şi tehnologul rãspund de introducerea în proiecte a soluţiilor tehnice stabilite de cercetãtori, prin documentaţia omologata. ART. 41 Personalul unitãţilor cu activitate de comerţ exterior care se face vinovat de contractarea la export a unor produse necorespunzãtoare condiţiilor specifice tarii de destinaţie, precum şi prevederea în contractele externe a unor caracteristici calitative diferite de cele oferite de producãtor, rãspunde, potrivit legii, pentru pagubele cauzate. CAP. 4 Controlul tehnic al calitãţii produselor SECŢIUNEA I Organizarea, atribuţiile şi rãspunderile personalului de control tehnic al calitãţii ART. 42 Activitatea de control tehnic al calitãţii se organizeazã, potrivit legii, ca serviciu, birou, colectiv independent, laboratoare de control şi formaţii de lucru, în funcţie de complexitatea şi tehnicitatea produselor, de numãrul muncitorilor, maiştrilor, tehnicienilor şi specialiştilor cu studii superioare rezultat ca necesar din documentaţiile tehnice şi tehnologice de execuţie. Serviciile, birourile şi colectivele independente de control tehnic al calitãţii sînt subordonate conducatorului unitãţii şi inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru controlul calitãţii produselor. ART. 43 Personalul din activitatea de control tehnic al calitãţii trebuie sa fie autorizat de cãtre inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru controlul calitãţii produselor, pe baza verificãrii cunoştinţelor de specialitate. Numirea, schimbarea din funcţie, sancţionarea disciplinarã sau desfacerea contractului de munca al personalului din serviciile, birourile şi colectivele independente de control tehnic al calitãţii se fac de cãtre conducãtorul unitãţii, cu acordul inspectoratului judeţean sau al municipiului Bucureşti pentru controlul calitãţii produselor. Pentru şeful acestor compartimente este necesar acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor şi al organului ierarhic superior al unitãţii. ART. 44 Personalul unitãţilor care exercita controlul tehnic al calitãţii are urmãtoarele obligaţii: a) verifica calitatea materiilor prime, materialelor, reperelor şi subansamblelor la aprovizionarea şi introducerea lor în fabricaţie, reglajul şi precizia mijloacelor de producţie şi ale aparaturii de mãsura şi control, respectarea stricta a normelor de calitate la ambalarea şi expedierea produselor; b) respinge produsele cu deficiente de calitate, sesizeazã şeful ierarhic în cazul unor abateri grave de la normele de calitate şi propune luarea mãsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor; c) participa la stabilirea tehnologiilor de control, verifica dotarea cu aparatura de mãsura şi control, cu standuri de proba şi platforme de montaj, solicita conducerii unitãţii îmbunãtãţirea documentaţiilor de fabricaţie. ART. 45 Şeful compartimentului de control tehnic al calitãţii are obligaţia de a asigura buna desfãşurare a întregii activitãţi de control al calitãţii din unitate, în care scop: a) rãspunde de organizarea controlului calitãţii produselor în toate fazele de fabricaţie, urmãreşte respectarea programelor tehnologice de control al calitãţii produselor; b) promoveazã folosirea metodelor moderne de control şi iniţiazã acţiuni pentru ridicarea calificãrii profesionale a controlorilor de calitate; c) sesizeazã conducerea unitãţii şi organele Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor asupra abaterilor privind calitatea produselor; propune sistarea fabricaţiei şi opreşte livrarea produselor care nu corespund calitativ; d) organizeazã şi conduce activitatea laboratorului din unitate destinat verificãrii calitãţii materiilor prime, materialelor, pieselor, subansamblelor şi produselor finite; e) verifica, la încheierea contractelor economice, parametrii de calitate ai materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, lucrãrilor şi prestaţiilor prevãzute în acestea şi le vizeazã dacã corespund normelor de calitate. ART. 46 Personalul cu atribuţii de control tehnic al calitãţii din ministere şi centrale are obligaţia de a urmãri îndeplinirea mãsurilor din programele pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor şi de a controla modul de asigurare a calitãţii produselor în unitãţile subordonate. SECŢIUNEA a II-a Efectuarea controlului şi confirmarea calitãţii ART. 47 Controlul tehnic al calitãţii se efectueazã asupra materiilor prime, materialelor, pieselor, semifabricatelor, subansamblelor, pe întregul flux de fabricaţie şi la produsele finite, potrivit metodelor, frecvenţei şi cu mijloacele prevãzute în documentaţia tehnica a produsului. Confirmarea calitãţii se face prin aplicarea vizei de control pe produse sau pe documentele de însoţire a acestora pe fluxul de fabricaţie şi în final. Raportarea ca producţie marfa a produselor respinse la controlul calitãţii este interzisã. ART. 48 Unitãţile beneficiare sînt obligate sa verifice calitatea executãrii utilajelor tehnologice, instalaţiilor şi altor produse de complexitate tehnica ridicatã, pe faze de fabricaţie şi în final, sa semnalizeze eventualele deficiente de calitate şi sa participe la stabilirea mãsurilor necesare pentru remedierea lor. În cazul instalaţiilor complexe, operaţiile de control vor putea fi efectuate şi de cãtre unitãţi de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, pe baza de contracte încheiate cu unitatea beneficiara. Pentru anumite produse, în special maşini şi utilaje cu un grad ridicat de complexitate, operaţiile de control se vor efectua, pe baza de contracte încheiate cu unitatea beneficiara, de cãtre unitãţi specializate prin profilul lor de activitate în exploatarea unor asemenea produse. Pentru produsele destinate exportului, întreprinderile de comerţ exterior vor efectua controlul calitãţii cu organe specializate de control, pe baza de contract, conform legii. ART. 49 Produsele se livreaza numai însoţite de certificate de calitate, de garanţie, buletine de analiza sau alte documente de certificare a calitãţii emise de unitãţile producãtoare şi de bazele de aprovizionare tehnico-materialã, sub semnatura conducatorului unitãţii şi şefului compartimentului de control. În cazul în care conducãtorul unitãţii sau şeful compartimentului de control deleagã altor persoane dreptul de a semna documentul de certificare, rãspund împreunã cu acestea. Conţinutul şi forma documentelor de certificare a calitãţii se stabilesc de organul central al unitãţii producãtoare cu acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor. Confirmarea calitãţii produselor vîndute populaţiei se face prin certificate de garanţie, în cazul produselor de folosinta îndelungatã sau prin documentele de certificare a calitãţii, elaborate de producãtor, la livrarea cu ridicatã cãtre unitatea de comerţ, în cazul celorlalte produse. ART. 50 Pentru stimularea fabricãrii de produse de calitate superioarã, cu un grad înalt de competitivitate, se instituie marca de calitate. Marca de calitate este un simbol care se aplica pe produse, prin care se atesta de producãtor ca acestea au caracteristici la nivelul celor mai bune performanţe realizate în ţara şi pe plan mondial. Dreptul de aplicare a marcii de calitate se stabileşte prin certificatul de marca eliberat de Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor. Nomenclatorul produselor la care se aplica marca de calitate se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã. Unitatea care aplica pe produse simbolul marcii de calitate rãspunde de îndeplinirea de cãtre aceste produse a caracteristicilor din certificatul de marca. ART. 51 Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor, ministerele şi celelalte organe centrale vor controla respectarea de cãtre unitãţi a cerinţelor legale privind aplicarea marcii de calitate. În cazul în care produsele nu se încadreazã în prevederile certificatului de marca sau performanţele lor tehnico-economice sînt inferioare celor realizate pe plan mondial, inspectoratul va retrage unitãţii producãtoare dreptul de aplicare a marcii de calitate. ART. 52 Acordarea şi retragerea marcii de calitate se fac potrivit legii. SECŢIUNEA a III-a Atribuţiile şi rãspunderile Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor ART. 53 Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor înfãptuieşte, împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, politica partidului şi statului în domeniul calitãţii şi al controlului tehnic de calitate al produselor şi exercita urmãtoarele atribuţii principale: a) asigura, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale sau locale, organizarea şi executarea controlului calitãţii produselor, elaborarea şi îndeplinirea programelor pentru îmbunãtãţirea calitãţii, stabilirea şi realizarea indicatorilor de calitate ce se includ în planurile cincinale şi anuale; b) controleazã activitatea de asigurare a calitãţii produselor, efectueazã operaţii de control cu personal propriu, iniţiazã acţiuni pentru ridicarea calificãrii profesionale a personalului de control tehnic al calitãţii din unitãţi; c) indruma şi controleazã elaborarea programelor tehnologice de control al calitãţii produselor, promoveazã folosirea metodelor moderne de control; d) controleazã, în condiţiile prevãzute de lege, activitatea de asigurare a calitãţii mãrfurilor din import; e) interzice livrarea produselor care nu corespund din punct de vedere calitativ şi stabileşte mãsuri pentru eliminarea deficienţelor de calitate şi pentru recuperarea pagubelor de la persoanele vinovate, sesizind despre aceasta organele bancare; f) elaboreazã normative privind controlul tehnic al calitãţii produselor; autoriza, indruma şi controleazã activitatea laboratoarelor care executa masurari, încercãri şi analize pentru verificarea calitãţii produselor; g) organizeazã, împreunã cu conducerile unitãţilor, cu comisiile pentru calitate şi cu organizaţiile sindicale şi de tineret, dezbaterea la locurile de munca a cazurilor de abateri de la normele de calitate. ART. 54 Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor dispuse, cu încunoştinţarea prealabilã a organelor centrale sau locale de resort, oprirea fabricaţiei în cazul în care: a) au fost introduse în fabricaţie produse neomologate în condiţiile legii; b) produsul nu întruneşte parametrii de calitate şi fiabilitate aprobaţi la omologare; c) creste sistematic volumul rebuturilor şi al operaţiilor de remediere; d) lipseşte aparatura de mãsura şi control sau aceasta funcţioneazã necorespunzãtor; e) persista deficiente grave în fabricaţie şi în controlul tehnic de calitate şi metrologie. De asemenea, interzice trecerea la fabricaţie de serie a produselor noi în cazul cînd constata ca nu au fost realizate prevederile programului tehnologic de control al calitãţii produsului. Mãsurile prevãzute la alin. 1 şi 2 se înscriu în registrul unic de control al unitãţii. Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele industriale şi întreprinderile sînt obligate sa aplice mãsuri operative pentru eliminarea cauzelor care au determinat oprirea sau interzicerea fabricaţiei şi sa stabileascã rãspunderea persoanelor vinovate. ART. 55 Inspectorii pentru controlul calitãţii produselor rãspund potrivit legii pentru: a) neefectuarea verificãrilor care intra în sarcina lor; b) înscrierea în documentele de control a unor constatãri care nu corespund realitãţii; c) nesemnalarea încãlcãrii dispoziţiilor legale în vigoare constatatã cu ocazia controlului sau neluarea la timp, în condiţiile prevãzute de lege, a mãsurilor care se impun pentru asigurarea calitãţii produselor. CAP. 5 Asigurarea şi controlul calitãţii serviciilor ART. 56 Unitãţile prestatoare de servicii sînt obligate sa asigure ca lucrãrile executate sa corespundã parametrilor de calitate prevãzuţi în norme tehnice, normative sau contracte, necesitãţilor şi preferintelor şi sa întruneascã urmãtoarele condiţii de baza la principalele grupe de prestaţii: a) pentru reparaţii şi alte lucrãri de întreţinere la clãdiri: rezistenta şi durabilitate în timp, izolatie hidrofonica şi termica, etanseitate, aspect corespunzãtor; b) pentru reparaţii la instalaţii de încãlzire, apa, gaze, electricitate şi alte lucrãri aferente: restabilirea în termenul normat a functionalitatii, securitãţii, siguranţei şi continuitãţii în exploatare; c) pentru confecţii la comanda şi reconditionari de îmbrãcãminte, incaltaminte şi marochinarie: executarea tuturor operaţiunilor prevãzute în normativele tehnice de calitate, folosirea materialelor auxiliare în concordanta cu materia prima de baza, care sa asigure rezistenta la purtare, aspectul estetic, finisajul superior, respectarea modelului şi a altor condiţii convenite cu beneficiarii; d) pentru lucrãri de întreţinere şi reparaţii la autoturisme, frigidere, televizoare şi alte bunuri de folosinta îndelungatã şi gospodãreşti: asigurarea condiţiilor de funcţionare şi siguranta la parametrii normati; e) pentru operaţiile efectuate de spãlãtorii, curatatorii şi vopsitorii: asigurarea formei, culorii, esteticii şi condiţiilor de igiena a obiectului. ART. 57 Normele tehnice de calitate pentru lucrãrile de reparaţii şi întreţinere a bunurilor de folosinta îndelungatã şi regulile de verificare a acesteia se stabilesc de unitatea prestatoare, împreunã cu unitatea producãtoare, care sînt obligate sa asigure documentaţia tehnica, piese de schimb, precum şi specializarea personalului. Aceste norme se aproba de organele centrale sau locale coordonatoare ale unitãţilor în cauza, cu acordul Consiliului de coordonare a producţiei bunurilor de larg consum. Pentru celelalte categorii de prestaţii, condiţiile de calitate şi regulile de verificare se prevãd în normative, aprobate de organele în subordinea cãrora funcţioneazã unitãţile prestatoare de servicii, cu acordul inspectiilor de specialitate sau, dupã caz, al Inspectoratului General de Stat pentru Controlul calitãţii Produselor. La cererea beneficiarilor, condiţiile de calitate se stabilesc şi la contractarea prestaţiei. ART. 58 Pentru lucrãrile realizate în cadrul prestaţiilor de servicii, unitãţile garanteazã, potrivit legii, calitatea acestora şi sînt obligate sa efectueze remedierile reclamate în cadrul termenului de garanţie, în mod gratuit. Certificarea calitãţii şi termenele de garanţie vor fi înscrise pe documentele de plata. Unitãţile sînt obligate ca, la cererea, reclamaţia sau sesizarea cumparatorilor, sa execute reparaţia, întreţinerea sau revizia periodicã, la timp şi de buna calitate, a produselor vîndute prin unitãţile comerciale. ART. 59 Muncitorii unitãţilor prestatoare de servicii au datoria sa execute operaţiile conform prevederilor din normative, contracte sau comenzi, sa verifice calitatea lucrãrilor, sa-şi imbunatateasca continuu cunoştinţele profesionale şi sa participe activ la acţiunile organizate pentru ridicarea calitãţii serviciilor. Personalul unitãţilor prestatoare de servicii trebuie sa aibã o comportare civilizata, demna, respectuoasa şi corecta, sa manifeste solicitudine în relaţia cu populaţia. ART. 60 Conducãtorii unitãţilor prestatoare de servicii, inginerii, tehnicienii şi maiştri rãspund de organizarea muncii, de aprovizionarea ritmica cu materiale şi piese de schimb, de buna funcţionare a utilajelor şi instalaţiilor şi de prestarea serviciilor, cu respectarea condiţiilor de calitate prevãzute în normative, contracte şi comenzi. ART. 61 Prevederile art. 42-45 privind organizarea şi atribuţiile personalului de control tehnic al calitãţii se aplica în mod corespunzãtor şi în activitatea de control tehnic al calitãţii prestãrilor de servicii. Controlul tehnic al calitãţii prestaţiilor se efectueazã potrivit metodelor şi cu mijloacele stabilite prin normele tehnice şi normativele prevãzute la art. 57. ART. 62 Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, cooperatia mestesugareasca şi cooperatia de consum vor lua mãsuri pentru satisfacerea în condiţii de calitate superioarã a cerinţelor populaţiei în domeniul prestãrilor de servicii, prin organizarea de unitãţi specializate, fixe şi mobile, lãrgirea şi modernizarea reţelei, atît în localitãţile urbane, cît şi în cele rurale. În acest scop, organele prevãzute la alin. 1, cu sprijinul Consiliului pentru coordonarea şi îndrumarea activitãţii de aprovizionare şi prestãri de servicii cãtre populaţie, vor întocmi nomenclatoare de servicii şi vor acţiona pentru îmbunãtãţirea lor periodicã, astfel încît sa asigure modernizarea şi diversificarea serviciilor de toate categoriile, extinderea serviciilor pentru uşurarea muncii casnice, reducerea duratelor de prestare a acestora, economisirea timpului cetãţenilor. ART. 63 În activitatea de transporturi, posta şi telecomunicaţii, comerţ, turism şi alimentaţie publica asigurarea şi controlul calitãţii prestaţiilor se realizeazã potrivit reglementãrilor specifice acestora. ART. 64 Controlul calitãţii serviciilor se exercita de organele de control specializate, de persoane împuternicite în acest scop de cãtre conducãtorii unitãţilor economice şi de personalul cu atribuţii de control din ministere şi celelalte organe centrale sau locale coordonatoare. CAP. 6 Rãspunderea materialã pentru încãlcarea normelor privind calitatea produselor şi serviciilor ART. 65 Personalul unitãţilor socialiste rãspunde material, potrivit legii, pentru orice paguba provocatã ca urmare a livrãrii sau receptionarii de produse cu deficiente de calitate. Costul remedierilor şi bonificatiilor plãtite clienţilor externi, precum şi costurile remedierilor pentru produsele destinate beneficiarilor interni, în vederea stingerii reclamatiilor privind calitatea, se vor evidenţia separat, conducãtorii unitãţilor fiind obligaţi sa asigure recuperarea lor de la persoanele vinovate. ART. 66 Şeful compartimentului de control tehnic al calitãţii rãspunde material, împreunã cu directorul unitãţii, pentru oricare paguba produsã ca urmare a livrãrii de produse sau executãrii de lucrãri cu deficiente de calitate. ART. 67 Personalul ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale şi inspectorii din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor rãspund material pentru admiterea expedierii unor produse cu deficiente de calitate, în mãsura în care au contribuit la producerea pagubei sau, dupã caz, proporţional cu retributia tarifara de încadrare a persoanelor vinovate. ART. 68 Persoanele încadrate în munca rãspund, în condiţiile prezentei legi, pentru pagubele cauzate de încãlcarea, din vina lor, a normelor de calitate, prin provocarea de rebuturi sau parţiale ori de produse declasate. ART. 69 Rebut definitiv se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte şi nu poate fi utilizat decît, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor bunuri. Prin rebut parţial se înţelege produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte şi care, supus unor operaţii de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs corespunzãtor sau poate fi valorificat ca produs declasat. Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, potrivit normelor legale, la preţ redus. În sensul prezentului articol, prin produse se înţeleg semifabricatele, piesele, subansamblele şi produsele finite. ART. 70 Prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã se vor stabili limitele maxime de pierderi tehnologice pentru produsele specifice ramurii, precum şi criteriile de defalcare a acestora pe unitãţi, de cãtre ministerele şi organele centrale coordonatoare. În înţelesul prezentei legi, produsele ale cãror defecte de calitate sînt inerente tehnologiei utilizate constituie pierderi tehnologice. Pe mãsura modificãrii factorilor specifici, ministerele şi celelalte organe centrale coordonatoare sînt obligate sa reducã limitele maxime stabilite potrivit alin. 1. ART. 71 Conducãtorii unitãţilor economice, personalul de execuţie şi personalul cu atribuţii de control al calitãţii, rãspund material integral pentru pagubele cauzate din vina lor, prin provocarea de rebuturi sau produse declasate, ca urmare a încãlcãrii atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi regulamentului de organizare şi funcţionare a unitãţii. ART. 72 Muncitorii care prin nerespectarea disciplinei de producţie sau tehnologice au provocat, din vina lor, rebuturi sau produse declasate nu vor fi retribuiţi pentru munca prestatã la operatia care a determinat rebutul sau produsul declasat, chiar dacã acesta se încadreazã în limitele maxime admisibile stabilite în conformitate cu art. 70. Maistrul sau conducãtorul direct al procesului de producţie care a constatat rebutul ori produsul declasat şi a stabilit persoana vinovata de provocarea acestuia nu va înscrie în bonul de lucru valoarea manoperei ce i s-ar fi cuvenit, în cazul muncitorilor care lucreazã în acord sau va scãdea din foaia de pontaj timpul aferent operatiei, în cazul muncitorilor retribuiţi în regie. ART. 73 Muncitorii rãspund material integral pentru pagubele cauzate din vina lor prin provocarea de rebuturi sau produse declasate peste limitele maxime admisibile, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 70. Rãspunderea materialã se stabileşte la propunerea maiştrilor ori a celorlalţi conducatori direcţi ai procesului de producţie, care au constatat rebutul sau produsul declasat şi persoana care le-a provocat. ART. 74 În situaţia în care rebutul sau produsul declasat a fost cauzat de mai multe persoane, rãspunderea fiecãreia se stabileşte tinindu-se seama de mãsura în care a contribuit la provocarea pagubei. Dacã nu poate fi determinata mãsura în care fiecare persoana a contribuit la provocarea rebutului sau produsului declasat, partea din valoarea totalã a pagubei, astfel cauzatã, de care urmeazã sa rãspundã fiecare, se stabileşte proporţional cu retributia tarifara de încadrare a fiecãruia, de la data constatãrii pagubei. ART. 75 Evaluarea pagubelor cauzate prin rebuturi sau produse declasate se face dupã cum urmeazã: a) dacã rebutul parţial poate fi remediat pentru a corespunde prescripţiilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop; b) dacã produsul declasat poate fi valorificat, potrivit dispoziţiilor legale, la un preţ redus, se ia în calcul diferenţa dintre preţul produsului corespunzãtor calitativ şi preţul ce se obţine prin valorificare; c) dacã rebutul parţial supus unor operaţii de remediere poate fi valorificat ca produs declasat, la cheltuielile prevãzute la lit. a) se adauga diferenţa de preţ calculatã potrivit prevederilor de la lit. b); d) dacã rebutul definitiv poate fi valorificat ca materie prima sau material pentru producerea altor bunuri, se ia în calcul diferenţa de preţ dintre costurile de producţie ale produsului rebutat şi preţul materiei prime sau materialului pe care l-a înlocuit; e) dacã rebutul definitiv nu poate fi valorificat nici ca materie prima, se iau în calcul costurile de producţie ale produsului rebutat. ART. 76 În aplicarea prevederilor art. 75 lit b) şi c) se ia în calcul preţul cu amãnuntul legal stabilit pentru produsele corespunzãtoare calitativ. În cazul produselor care nu au preţ cu amãnuntul legal stabilit, dar au preţ de livrare, se ia în calcul acest preţ, la care se aplica coeficientul de 1,05. Dacã preţul de livrare este egal cu preţul de producţie, coeficientul este de 1,25. În cazul rãspunderii penale, evaluarea pagubei se va face adaugindu-se la suma stabilitã potrivit prevederilor alin. 1 şi 2 şi ale art. 75, foloasele nerealizate de unitate. Dacã suma astfel calculatã nu acoperã costurile de producţie ale bunurilor respective, se vor lua în calcul aceste costuri. ART. 77 Rãspunderea materialã pentru provocarea de rebuturi sau produse declasate se stabileşte prin decizie de imputare sau angajament de plata, în condiţiile prevãzute de Codul muncii. ART. 78 Rãspunderea pentru provocarea de rebuturi sau produse declasate nu atrage şi aplicarea, pentru aceleaşi fapte, a diminuãrii retributiei potrivit legii retribuirii dupã cantitatea şi calitatea muncii. CAP. 7 Sancţiuni ART. 79 Încãlcarea normelor privind calitatea produselor şi serviciilor atrage obligarea persoanelor vinovate la plata despãgubirilor stabilite potrivit legii. ART. 80 Încãlcarea cu intenţie sau din culpa a normelor privind calitatea produselor şi serviciilor, care fapta constituie infracţiune, se pedepseşte potrivit legii penale. ART. 81 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi şi se sancţioneazã cu amenda: I. De la 3.000 la 6.000 urmãtoarele fapte: a) livrarea de produse respinse sau sustrase controlului tehnic de calitate; b) neorganizarea pe fluxul de fabricaţie a punctelor de control fixe şi mobile, precum şi a controlului final; c) neasigurarea aparaturii de mãsura şi control, a standurilor de probe şi platformelor de montaj, a documentaţiei tehnice normative, de execuţie şi control; d) elaborarea, avizarea şi aprobarea de documentaţii tehnice care nu cuprind tehnologiile de control şi condiţiile necesare efectuãrii acestuia; e) neanalizarea cauzelor care genereazã produse de calitate necorespunzãtoare şi neluarea mãsurilor pentru eliminarea acestora, precum şi nerespectarea termenelor de aplicare a mãsurilor stabilite. II. De la 1.000 la 3.000 lei urmãtoarele fapte: f) neînscrierea în contracte a parametrilor de calitate şi a metodelor de verificare a acesteia; g) neefectuarea recepţiei produselor de cãtre beneficiari sau a recepţiei la furnizor, pe faze de fabricaţie şi în final, potrivit prevederilor din contract; h) introducerea în fabricaţie a unor componente ori subansamble fãrã aplicarea vizei controlului tehnic de calitate sau fãrã documente de însoţire confirmate de acesta; i) nerespectarea documentaţiei de execuţie sau a metodologiei de control; j) neasigurarea condiţiilor pentru menţinerea integritãţii şi calitãţii produselor; k) împiedicarea sub orice forma a organelor de control de a-şi exercita atribuţiile prevãzute de lege. III. De la 500 la 1.000 lei urmãtoarele fapte: l) livrarea sau recepţia de produse fãrã certificat de calitate, precum şi livrarea produselor fãrã carte tehnica sau fãrã aplicarea pe ambalaj, în condiţiile legii, a datei de fabricaţie şi a duratei de utilizare sau a datei de valabilitate; m) certificarea calitãţii printr-o atestare neconforma prevederilor din standarde, norme tehnice sau contracte; n) efectuarea necorespunzãtoare a probelor, analizelor sau a încercãrilor de calitate; pãstrarea contraprobelor în alte condiţii decît cele prevãzute în documentaţiile tehnice; o) nerespectarea normelor de calitate în executarea prestaţiilor de servicii; p) nementionarea pe documentele de plata, în cadrul prestaţiilor de servicii, a datelor privind garanţia lucrãrilor. Faptele prevãzute în prezentul articol constituie contravenţii dacã nu au fost comise în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sa fie considerate infracţiuni. ART. 82 Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 81 lit. a) - n), precum şi aplicarea sancţiunilor, se fac de cãtre: a) inspectorii şefi şi inspectorii şefi adjuncţi din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor, pentru contravenţiile sãvîrşite de cãtre personalul ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, centralelor şi unitãţilor economice; b) inspectorii şefi şi adjunctii lor din inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru controlul calitãţii produselor şi inspectorii din cadrul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor, pentru contravenţiile sãvîrşite de personalul unitãţilor economice, cu excepţia directorilor generali ai centralelor industriale; c) inspectorii din inspectoratele judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru contravenţiile sãvîrşite de personalul unitãţilor economice, cu excepţia directorilor generali, directorilor, inginerilor şefi şi contabililor şefi. Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 81 lit. o) şi p) şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul cu atribuţii de control din cadrul inspectiilor specializate, în condiţiile prevãzute de lege, precum şi de personalul ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, care au în subordine unitãţi prestatoare de servicii sau coordoneazã activitatea de prestaţii de servicii, împuternicit de conducãtorii acestora. ART. 83 Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 81 şi aplicarea sancţiunilor se prescriu în termen de un an de la data sãvîrşirii faptei. În cazul utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, termenul de prescripţie este de 2 ani. ART. 84 Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicãrii acestuia. Plîngerea, însoţitã de copie de pe procesul-verbal, se depune la organul din care face parte agentul constatator. ART. 85 În mãsura în care prezenta lege nu dispune, contravenţiilor prevãzute la art. 81 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 86 Încãlcarea normelor privind calitatea produselor şi serviciilor atrage şi aplicarea sancţiunilor disciplinare prevãzute în Codul muncii. În cazul aprobãrii unei derogãri de la parametrii de calitate, cu încãlcarea prevederilor art. 24, se va aplica persoanei vinovate sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca. CAP. 8 Dispoziţii finale ART. 87 Dispoziţiile legii de fata se aplica şi organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti. ART. 88 Prezenta lege intra în vigoare la 30 zile de la publicare. Pe data intrãrii în vigoare se abroga <>Legea nr. 2/1970 privind asigurarea şi controlul calitãţii produselor, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, <>Decretul nr. 282/1973 privind certificarea calitãţii produselor, lucrãrilor şi serviciilor, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 71 din 17 mai 1973, şi <>Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2502/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind condiţiile calitative prevãzute pentru produsele din import şi export, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 159 din 31 decembrie 1969. ----------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
