Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGEA nr. 62 din 10 mai 2011 dialogului social Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGEA nr. 62 din 10 mai 2011 dialogului social

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 10 mai 2011
Comenteaza legea
    Parlamentul României adoptã prezenta lege.

    TITLUL I
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
    a) parteneri sociali - sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale, precum şi reprezentanţii autoritãţilor administraţiei publice, care interacţioneazã în procesul de dialog social;
    b) dialog social - procesul voluntar prin care partenerii sociali se informeazã, se consultã şi negociazã în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun;
    (i) informare - transmiterea de date de cãtre angajator cãtre sindicat sau, dupã caz, cãtre reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, pentru a le permite sã se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi sã o examineze în cunoştinţã de cauzã;
    (ii) consultare - schimbul de opinii în cadrul dialogului social;
    (iii) negociere colectivã - negocierea dintre angajator sau organizaţia patronalã şi sindicat ori organizaţia sindicalã sau reprezentaţii angajaţilor, dupã caz, care urmãreşte reglementarea relaţiilor de muncã ori de serviciu dintre cele douã pãrţi, precum şi orice alte acorduri în probleme de interes comun;
    c) dialog social bipartit - dialogul desfãşurat numai între sindicate sau organizaţii sindicale şi angajatori ori organizaţii patronale;
    d) dialog social tripartit - dialogul desfãşurat între sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale şi autoritãţile administraţiei publice;
    e) angajator - persoana fizicã sau juridicã ce poate, potrivit legii, sã angajeze forţã de muncã pe bazã de contract individual de muncã ori raport de serviciu;
    f) organizaţie patronalã - organizaţia patronilor, autonomã, fãrã caracter politic, înfiinţatã în baza principiului liberei asocieri, ca persoanã juridicã de drept privat, fãrã scop patrimonial, constituitã în scopul apãrãrii şi promovãrii drepturilor şi intereselor comune ale membrilor sãi, prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii;
    g) angajat - persoana fizicã, parte a unui contract individual de muncã ori raport de serviciu, care presteazã muncã pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiazã de drepturile prevãzute de lege, precum şi de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncã aplicabile;
    h) reprezentanţi ai angajaţilor - cei aleşi şi mandataţi de cãtre angajaţi sã îi reprezinte pe aceştia, potrivit legii;
    i) contract colectiv de muncã - convenţia încheiatã în formã scrisã între angajator sau organizaţia patronalã şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncã. Prin încheierea contractelor colective de muncã se urmãreşte promovarea şi apãrarea intereselor pãrţilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncã, în vederea asigurãrii pãcii sociale;
    j) acord colectiv - convenţia încheiatã în formã scrisã între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau ale funcţionarilor publici cu statut special, reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autoritãţii ori instituţiei publice;
    k) unitate - persoana juridicã care angajeazã nemijlocit forţã de muncã;
    l) grup de unitãţi - formã de structurare în vederea negocierii colective la acest nivel. Se poate constitui din douã sau mai multe unitãţi care au acelaşi obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea activitãţilor din economia naţionalã, denumit în continuare cod CAEN.
    Companiile naţionale, regiile autonome, instituţiile sau autoritãţile publice pot constitui grupuri de unitãţi dacã au în componenţã, în subordine ori în coordonare alte persoane juridice care angajeazã forţã de muncã;
    m) depozitar al contractului colectiv de muncã - autoritatea publicã competentã sã înregistreze contractul colectiv de muncã;
    n) conflict de muncã - conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfãşurarea raporturilor de muncã sau de serviciu. Conflictele de muncã pot fi colective sau individuale;
    o) conflict colectiv de muncã - conflictul de muncã ce intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfãşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncã;
    p) conflict individual de muncã - conflictul de muncã ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncã ori din acordurile colective de muncã şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncã urmãtoarele:
    (i) conflictele în legãturã cu plata unor despãgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de pãrţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzãtoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncã ori raportul de serviciu;
    (ii) conflictele în legãturã cu constatarea nulitãţii contractelor individuale de muncã ori a unor clauze ale acestora;
    (iii) conflictele în legãturã cu constatarea încetãrii raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora;
    q) pãrţi îndreptãţite sã negocieze un contract colectiv de muncã - angajatori, organizaţii patronale sau organizaţii sindicale care întrunesc condiţiile legale pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncã;
    r) sectoare de activitate - sectoarele economiei naţionale care grupeazã domenii de activitate definite conform codului CAEN. Sectoarele de activitate se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, dupã consultarea partenerilor sociali;
    s) recunoaştere reciprocã - acordul voluntar prin care partenerii îşi recunosc unul altuia legitimitatea în vederea stabilirii unui demers comun;
    t) reprezentativitate - atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferã statutul de partener social abilitat sã îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat;
    u) organizaţie sindicalã - denumire genericã pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicalã. Se constituie pe baza dreptului de liberã asociere, în scopul apãrãrii drepturilor prevãzute în legislaţia naţionalã, în contractele colective şi individuale de muncã sau în acordurile colective de muncã, precum şi în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor sãi;
    v) patron - persoanã juridicã înmatriculatã, persoanã fizicã autorizatã potrivit legii sau persoanã care exercitã potrivit legii o meserie ori profesiune în mod independent, care administreazã şi utilizeazã capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţã şi care angajeazã muncã salariatã;
    w) sindicat - formã de organizare voluntarã a angajaţilor, în scopul apãrãrii drepturilor şi promovãrii intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul.

    TITLUL II
    Organizaţiile sindicale

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 2
    (1) Organizaţiile sindicale sunt independente faţã de autoritãţile publice, de partidele politice şi de organizaţiile patronale.
    (2) Organizaţiile sindicale nu pot desfãşura activitãţi cu caracter politic.
    ART. 3
    (1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncã, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi agricultorii încadraţi în muncã au dreptul, fãrã nicio îngrãdire sau autorizare prealabilã, sã constituie şi/sau sã adere la un sindicat.
    (2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un numãr de cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate.
    (3) Nicio persoanã nu poate fi constrânsã sã facã sau sã nu facã parte, sã se retragã sau sã nu se retragã dintr-o organizaţie sindicalã.
    (4) O persoanã poate face parte, în acelaşi timp, numai dintr-o singurã organizaţie sindicalã la acelaşi angajator.
    (5) Salariaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizaţii sindicale, fãrã a fi necesarã încuviinţarea prealabilã a reprezentanţilor lor legali.
    ART. 4
    Persoanele care deţin funcţii de demnitate publicã conform legii, magistraţii, personalul militar din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pazã, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, unitãţile şi/sau subunitãţile din subordinea ori coordonarea acestora nu pot constitui şi/sau adera la o organizaţie sindicalã.

    CAP. II
    Constituirea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor sindicale

    SECŢIUNEA 1
    Statutele organizaţiilor sindicale

    ART. 5
    Constituirea, organizarea, funcţionarea, reorganizarea şi încetarea activitãţii unei organizaţii sindicale se reglementeazã prin statutul adoptat de membrii sãi, cu respectarea prevederilor legale. În absenţa unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea şi încetarea activitãţii organizaţiei sindicale, se vor aplica dispoziţiile de drept comun privind încetarea persoanelor juridice.
    ART. 6
    (1) Statutele organizaţiilor sindicale cuprind cel puţin urmãtoarele prevederi cu privire la:
    a) scopul constituirii, denumirea şi sediul organizaţiei sindicale;
    b) modul în care se dobândeşte şi înceteazã calitatea de membru al organizaţiei sindicale;
    c) drepturile şi îndatoririle membrilor;
    d) modul de stabilire şi încasare a cotizaţiei;
    e) organele executive de conducere, denumirea acestora, modul de alegere şi de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor;
    f) condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea statutului şi de adoptare a hotãrârilor;
    g) mãrimea şi compunerea patrimoniului iniţial;
    h) divizarea, comasarea sau dizolvarea organizaţiei sindicale, transmiterea ori, dupã caz, lichidarea patrimoniului.
    (2) Clauzele statutare contrare legilor în vigoare sunt nule de drept.
    ART. 7
    (1) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi elabora reglementãri proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii.
    (2) Este interzisã orice intervenţie din partea autoritãţilor publice, a angajatorilor şi a organizaţiilor acestora de naturã sã limiteze ori sã împiedice exercitarea drepturilor prevãzute la alin. (1).

    SECŢIUNEA a 2-a
    Conducerea organizaţiilor sindicale

    ART. 8
    Pot fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale persoane care au capacitate de exerciţiu deplinã şi nu executã pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-au folosit pentru sãvârşirea infracţiunii.
    ART. 9
    Membrilor organelor de conducere alese ale organizaţiilor sindicale li se asigurã protecţia legii contra oricãror forme de condiţionare, constrângere sau limitare în exercitarea funcţiilor lor.
    ART. 10
    (1) Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncã ale membrilor organizaţiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenţa la sindicat şi activitatea sindicalã.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici şi funcţionarilor publici cu statut special.
    ART. 11
    Perioada în care persoana aleasã în organul de conducere este salarizatã de organizaţia sindicalã constituie vechime în muncã.
    ART. 12
    Prin contractele colective de muncã sau, dupã caz, prin acordurile colective privind raporturile de serviciu se pot stabili, în condiţiile legii, şi alte mãsuri de protecţie în afara celor prevãzute la art. 10 şi 11 pentru cei aleşi în organele executive de conducere ale organizaţiilor sindicale.
    ART. 13
    Organul executiv de conducere al organizaţiei sindicale are obligaţia de a ţine evidenţa numãrului de membri, a încasãrilor şi a cheltuielilor de orice fel.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Dobândirea personalitãţii juridice

    ART. 14
    (1) Pentru dobândirea de cãtre sindicat a personalitãţii juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevãzut în procesul-verbal de constituire, trebuie sã depunã o cerere de înscriere la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul acesta.
    (2) La cererea de înscriere a sindicatului se anexeazã originalul şi câte douã copii certificate de reprezentantul legal de pe urmãtoarele acte:
    a) procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de membrii fondatori;
    b) statutul;
    c) lista membrilor organului executiv de conducere al sindicatului, cu menţionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii/funcţiei şi a domiciliului acestora.
    ART. 15
    (1) La primirea cererii de înscriere, judecãtoria competentã potrivit art. 14 alin. (1) este obligatã ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, sã examineze:
    a) dacã s-au depus actele prevãzute la art. 14 alin. (2);
    b) dacã statutul sindicatului este conform prevederilor legale în vigoare.
    (2) În cazul în care constatã cã cerinţele legale pentru constituirea sindicatului nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecatã îl citeazã în camera de consiliu pe împuternicitul special prevãzut la art. 14 alin. (1), cãruia îi solicitã, în scris, remedierea neregularitãţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.
    (3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevãzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei sindicale.
    (4) Instanţa pronunţã o hotãrâre motivatã de admitere sau de respingere a cererii.
    (5) Hotãrârea judecãtoriei se comunicã semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.
    ART. 16
    (1) Hotãrârea judecãtoriei este supusã recursului.
    (2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotãrârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.
    (3) Recursul se judecã cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei sindicale, în termen de 30 de zile. Instanţa de recurs redacteazã decizia şi restituie dosarul judecãtoriei în termen de 5 zile de la pronunţare.
    ART. 17
    (1) Judecãtoria este obligatã sã ţinã un registru special al sindicatelor, în care se înscriu: denumirea şi sediul sindicatului, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numãrul şi data hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de admitere a cererii de înscriere.
    (2) Înscrierea în registrul special al sindicatelor prevãzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rãmânerii definitivã şi irevocabilã a hotãrârii pronunţate de judecãtorie.
    (3) Certificatul de înscriere a sindicatului în registrul special al judecãtoriei se comunicã acestuia în termen de 5 zile de la înscriere.
    ART. 18
    Sindicatul dobândeşte personalitate juridicã de la data înscrierii în registrul special al sindicatelor, prevãzut la art. 17 alin. (1), a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
    ART. 19
    Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, pe care judecãtoria certificã înscrierea pe fiecare paginã, împreunã cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie sindicatului, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevãzute la art. 14 alin. (2), în copii semnate pe fiecare paginã de împuternicitul special şi vizate de judecãtorie, se va pãstra în arhiva acesteia.
    ART. 20
    (1) Organizaţiile sindicale sunt obligate sã aducã la cunoştinţa judecãtoriei sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti, dupã caz, unde s-au înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioarã a statutului, precum şi orice schimbare în componenţa organului de conducere.
    (2) Instanţa prevãzutã la alin. (1) este obligatã sã menţioneze în registrul special al sindicatelor, prevãzut la art. 17 alin. (1), modificãrile din statut, precum şi schimbãrile din componenţa organului de conducere al organizaţiei sindicale.
    (3) Cererea privind modificarea statutelor şi/sau a componenţei organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale va fi însoţitã de urmãtoarele documente, în douã exemplare, semnate pentru conformitate pe fiecare paginã de cãtre împuternicitul special desemnat de organul de conducere:
    a) procesul-verbal al şedinţei statutare a organului abilitat sã hotãrascã modificarea statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;
    b) copie a hotãrârii judecãtoreşti de dobândire a personalitãţii juridice şi copie a ultimei hotãrâri judecãtoreşti de modificare a statutului sau a componenţei organelor de conducere, dupã caz;
    c) statutul, în forma modificatã;
    d) lista cu membrii organului de conducere, care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul şi profesiunea/funcţia.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Patrimoniul organizaţiei sindicale

    ART. 21
    Bunurile mobile şi imobile din patrimoniul organizaţiilor sindicale pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fãrã a putea fi împãrţite între aceştia.
    ART. 22
    (1) Organizaţia sindicalã poate dobândi, în condiţiile prevãzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile şi imobile necesare realizãrii scopului pentru care este înfiinţatã.
    (2) Organizaţiile sindicale reprezentative, în condiţiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncã la nivel de unitate punerea la dispoziţie a spaţiilor şi facilitaţilor necesare desfãşurãrii activitãţii sindicale.
    (3) Pentru construirea de sedii proprii, confederaţiile şi federaţiile sindicale reprezentative pot primi, în condiţiile prevãzute de lege, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentã.
    ART. 23
    Bunurile mobile şi imobile dobândite de cãtre o organizaţie sindicalã de la autoritãţile publice centrale sau locale, cu titlu gratuit, ori primite în folosinţã nu pot fi utilizate, direct sau indirect, în scopuri patrimoniale.
    ART. 24
    Cotizaţia plãtitã de membrii de sindicat este deductibilã în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, potrivit prevederilor Codului fiscal.
    ART. 25
    Organizaţia sindicalã poate, în condiţiile prevãzute de statut:
    a) sã sprijine material membrii sãi în exercitarea profesiunii;
    b) sã constituie case de ajutor proprii;
    c) sã editeze şi sã tipãreascã publicaţii proprii;
    d) sã înfiinţeze şi sã administreze, în condiţiile legii, în interesul membrilor sãi, unitãţi sociale, de culturã, învãţãmânt şi cercetare în domeniul activitãţii sindicale, societãţi comerciale, de asigurãri, precum şi bancã proprie;
    e) sã constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor sãi;
    f) sã organizeze şi sã sprijine material şi financiar activitãţi cultural-artistice;
    g) sã organizeze şi sã desfãşoare cursuri de pregãtire şi calificare profesionalã, în condiţiile legii;
    h) sã desfãşoare şi alte activitãţi prevãzute prin statut, în condiţiile legii.
    ART. 26
    (1) Controlul activitãţii financiare proprii a organizaţiilor sindicale se realizeazã prin comisia de cenzori, care funcţioneazã potrivit statutului şi legislaţiei în vigoare.
    (2) Controlul asupra activitãţii economice desfãşurate de organizaţiile sindicale, precum şi asupra stabilirii şi virãrii obligaţiilor faţã de bugetul de stat şi bugetele de asigurãri sociale se realizeazã de cãtre organele administraţiei de stat competente, potrivit legii.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Atribuţiile organizaţiilor sindicale

    ART. 27
    În vederea realizãrii scopului pentru care sunt constituite, organizaţiile sindicale au dreptul sã foloseascã mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest, marş, miting şi demonstraţie sau grevã, în condiţiile prevãzute de lege.
    ART. 28
    (1) Organizaţiile sindicale apãrã drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncã şi contractele individuale de muncã, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecãtoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autoritãţi ale statului, prin apãrãtori proprii sau aleşi.
    (2) În exercitarea atribuţiilor prevãzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã în mod expres.
    (3) În exercitarea atribuţiilor prevãzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesualã activã.
    ART. 29
    Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional pot adresa autoritãţilor publice competente, în condiţiile art. 74 din Constituţia României, republicatã, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.
    ART. 30
    (1) Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate sã participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social.
    (2) În scopul apãrãrii drepturilor şi promovãrii intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor, organizaţiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizaţiile acestora informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncã ori, dupã caz, a acordurilor colective, în condiţiile legii.
    (3) Hotãrârile consiliului de administraţie sau ale altor organe asimilate acestuia privitoare la probleme de interes profesional, economic şi social vor fi comunicate în scris sindicatului, în termen de douã zile lucrãtoare de la data desfãşurãrii şedinţei.
    ART. 31
    La cererea organizaţiilor sindicale afiliate, federaţiile sau confederaţiile sindicale reprezentative, dupã caz, pot delega reprezentanţi care sã le asiste ori sã le reprezinte interesele în relaţia cu angajatorii sau organizaţiile acestora.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Raporturile organizaţiilor sindicale cu membrii lor

    ART. 32
    Raporturile dintre organizaţiile sindicale şi membrii lor sunt reglementate prin statutele proprii şi prin prezenta lege.
    ART. 33
    (1) Membrii unei organizaţii sindicale au dreptul de a se retrage din organizaţia sindicalã fãrã a avea obligaţia de a arãta motivele.
    (2) Membrii care se retrag din organizaţia sindicalã nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizaţie sau a sumelor ori bunurilor donate.
    ART. 34
    Membrii aleşi în organele executive de conducere ale organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul acestora pot fi salarizaţi din fondurile organizaţiilor sindicale.
    ART. 35
    (1) Membrii aleşi în organele executive de conducere ale sindicatului care lucreazã nemijlocit în unitate în calitate de angajaţi au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu un numãr de zile destinate activitãţii sindicale, negociate prin contractul sau acordul colectiv de muncã la nivel de unitate, fãrã obligaţia angajatorului de a plãti drepturile salariale pentru aceste zile.
    (2) Zilele neutilizate pentru activitatea sindicalã într-o lunã nu pot fi reportate pentru luna urmãtoare.
    (3) Modalitatea de desfãşurare a activitãţilor sindicale în timpul programului normal de lucru se stabileşte de cãtre pãrţi prin contractul sau acordul colectiv de muncã la nivel de unitate.

    CAP. III
    Reorganizarea şi dizolvarea organizaţiilor sindicale

    ART. 36
    În cazul reorganizãrii unei organizaţii sindicale, hotãrârile asupra patrimoniului se iau conform prevederilor din statut.
    ART. 37
    Organizaţiile sindicale se pot dizolva prin hotãrâre a membrilor sau a delegaţilor acestora, adoptatã conform statutelor proprii.
    ART. 38
    (1) În cazul dizolvãrii, patrimoniul organizaţiei sindicale se împarte conform dispoziţiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotãrârii adunãrii de dizolvare.
    (2) Dacã statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului şi nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotãrâre în aceastã privinţã, tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti, dupã caz, sesizat de oricare membru al organizaţiei sindicale, hotãrãşte asupra distribuirii patrimoniului.
    ART. 39
    (1) În termen de 5 zile de la dizolvare, conducãtorii organizaţiei sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi sã cearã instanţei judecãtoreşti competente care a operat înscrierea ei în registrul special al sindicatelor ca persoanã juridicã sã facã menţiunea dizolvãrii organizaţiei sindicale.
    (2) Dupã împlinirea termenului de 5 zile, orice persoanã interesatã din rândul membrilor organizaţiei sindicale poate cere instanţei judecãtoreşti competente efectuarea menţiunii prevãzute la alin. (1).
    (3) Menţiunea prevãzutã la alin. (1) se va face pe pagina şi la locul unde s-a fãcut înscrierea în registrul special al sindicatelor.
    ART. 40
    (1) Organizaţiile sindicale nu pot fi dizolvate şi nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziţie ale autoritãţilor administraţiei publice sau ale patronatelor.
    (2) În cazul în care o organizaţie sindicalã nu mai întruneşte condiţiile minime de constituire, orice terţ interesat poate solicita instanţei competente dizolvarea organizaţiei în cauzã, în baza unei cereri motivate.

    CAP. IV
    Forme de asociere a organizaţiilor sindicale

    ART. 41
    (1) Sindicatele legal constituite se pot asocia dupã criteriul sectoarelor de activitate.
    (2) Douã sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.
    (3) Douã sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale.
    (4) Federaţiile sau confederaţiile sindicale pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale teritoriale.
    ART. 42
    (1) Federaţiile şi confederaţiile sindicale constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) şi (3), dobândesc personalitate juridicã potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
    (2) În vederea dobândirii personalitãţii juridice, împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei sindicale va depune la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul aceasta o cerere pentru dobândirea personalitãţii juridice, însoţitã de urmãtoarele înscrisuri:
    a) hotãrârea de constituire a federaţiei sau confederaţiei sindicale;
    b) hotãrârile organizaţiilor sindicale de a se asocia într-o federaţie sau confederaţie, semnate de reprezentanţii legali ai acestora;
    c) copii legalizate ale hotãrârilor judecãtoreşti de dobândire a personalitãţii juridice, rãmase definitive şi irevocabile, de cãtre organizaţiile sindicale care se asociazã;
    d) statutul federaţiei sau confederaţiei sindicale constituite;
    e) lista membrilor din organul executiv de conducere, cu numele, prenumele, codul numeric personal şi funcţia acestora.
    ART. 43
    (1) Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc personalitate juridicã la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor sindicale care au hotãrât constituirea acestora. În acest scop, împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei sindicale va depune o cerere de dobândire a personalitãţii juridice la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul uniunea sindicalã teritorialã, însoţitã de hotãrârea federaţiei sau a confederaţiei sindicale de constituire a uniunii, potrivit statutului, copia certificatã a statutului federaţiei sau confederaţiei sindicale şi de copia legalizatã a hotãrârii judecãtoreşti de dobândire a personalitãţii juridice de cãtre aceasta, rãmasã definitivã şi irevocabilã.
    (2) Mai multe federaţii sau confederaţii sindicale pot constitui în comun uniuni sindicale teritoriale.
    ART. 44
    (1) Tribunalul competent prevãzut la art. 42 alin. (2) şi la art. 43, dupã caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, sã examineze:
    a) dacã s-au depus actele prevãzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, dupã caz;
    b) dacã actul constitutiv şi statutele organizaţiilor sindicale sunt conforme cu prevederile legale în vigoare.
    (2) În cazul în care constatã cã cerinţele legale pentru constituirea organizaţiilor sindicale nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecatã îl citeazã în camera de consiliu pe împuternicitul special prevãzut la art. 42 alin. (2) şi la art. 43 alin. (1), cãruia îi solicitã, în scris, remedierea neregularitãţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.
    (3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevãzute la alin. (1), instanţa respectivã va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.
    (4) Instanţa prevãzutã la alin. (1) pronunţã o hotãrâre motivatã de admitere sau de respingere a cererii.
    (5) Hotãrârea tribunalului se comunicã organizaţiei, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.
    ART. 45
    (1) Hotãrârea tribunalului este supusã recursului.
    (2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotãrârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.
    (3) Recursul se judecã cu celeritate, în cel mult 45 de zile, cu citarea împuternicitului special. Instanţa de recurs redacteazã decizia în termen de 5 zile de la pronunţare.
    ART. 46
    (1) Tribunalul Municipiului Bucureşti este obligat sã ţinã un registru special al federaţiilor, confederaţiilor sindicale şi uniunilor sindicale teritoriale ale acestora, în care consemneazã: denumirea şi sediul organizaţiilor sindicale constituite prin asociere, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numãrul şi data hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice.
    (2) Înscrierea în registrul special prevãzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rãmânerii definitivã şi irevocabilã a hotãrârii pronunţate de tribunal.
    (3) Certificatul de înscriere a federaţiei, confederaţiei sindicale şi a uniunii sindicale teritoriale în registrul special al tribunalului se comunicã acestora în termen de 5 zile de la înscriere.
    ART. 47
    Organizaţia sindicalã constituitã prin asociere dobândeşte personalitate juridicã de la data rãmânerii definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti de admitere a cererii de înscriere în registrul special.
    ART. 48
    Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, împreunã cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse, se restituie organizaţiei sindicale constituite prin asociere, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevãzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43 alin. (1), în copii certificate de împuternicitul special, se va pãstra în arhiva tribunalului.
    ART. 49
    (1) Organizaţia sindicalã constituitã prin asociere este obligatã sã aducã la cunoştinţa tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioarã a statutului, precum şi orice schimbare în componenţa organului executiv de conducere.
    (2) Pentru aprobarea modificãrii statutului sunt aplicabile în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 42-48.
    (3) Instanţa este obligatã sã menţioneze în registrul special modificãrile din statut, precum şi schimbãrile din compunerea organului executiv de conducere al organizaţiei sindicale.
    ART. 50
    Organizaţiile sindicale se pot afilia la alte organizaţii interne şi internaţionale, conform statutului acestora.

    CAP. V
    Reprezentativitatea organizaţiilor sindicale

    ART. 51
    (1) Sunt reprezentative la nivel naţional, de sector de activitate, de grup de unitãţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
    A. la nivel naţional:
    a) au statut legal de confederaţie sindicalã;
    b) au independenţã organizatoricã şi patrimonialã;
    c) organizaţiile sindicale componente cumuleazã un numãr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţionalã;
    d) au structuri teritoriale în cel puţin jumãtate plus unu dintre judeţele României, inclusiv municipiul Bucureşti;
    B. la nivel de sector de activitate sau grup de unitãţi:
    a) au statut legal de federaţie sindicalã;
    b) au independenţã organizatoricã şi patrimonialã;
    c) organizaţiile sindicale componente cumuleazã un numãr de membri de cel puţin 7% din efectivul angajaţilor din sectorul de activitate sau grupul de unitãţi respectiv;
    C. la nivel de unitate:
    a) au statut legal de sindicat;
    b) au independenţã organizatoricã şi patrimonialã;
    c) numãrul de membri ai sindicatului reprezintã cel puţin jumãtate plus unu din numãrul angajaţilor unitãţii.
    (2) Îndeplinirea de cãtre organizaţiile sindicale a condiţiilor de reprezentativitate se constatã, la cererea acestora, de cãtre instanţa care le-a acordat personalitate juridicã, prin depunerea la instanţã a documentaţiei prevãzute la art. 52.
    (3) Hotãrârea se motiveazã şi se comunicã în 15 zile de la pronunţare.
    (4) Hotãrârea judecãtoreascã poate fi atacatã cu recurs.
    ART. 52
    Dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate se face astfel:
    A. la nivel naţional:
    a) copie a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice de confederaţie şi a ultimei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile de modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
    b) extras din ultimul buletin statistic publicat privind numãrul total de angajaţi din economia naţionalã;
    c) declaraţiile semnate de reprezentanţii legali ai federaţiilor sindicale membre în care se specificã numãrul total de membri de sindicat din fiecare federaţie, precum şi o situaţie cumulativã semnatã de reprezentantul legal al confederaţiei sindicale cuprinzând lista federaţiilor componente şi numãrul total de membri ai acestora;
    d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;
    B. la nivel de sector de activitate sau grup de unitãţi:
    a) copie a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice de federaţie şi a ultimei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile de modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;
    b) declaraţiile semnate de reprezentanţii legali ai sindicatelor componente în care se specificã numãrul total de membri de sindicat din fiecare unitate, precum şi o situaţie cumulativã semnatã de reprezentantul legal al federaţiei sindicale;
    c) datele Institutului Naţional de Statisticã privind numãrul total de angajaţi din sectorul de activitate respectiv sau, în cazul grupului de unitãţi, declaraţiile angajatorilor din grup privind numãrul angajaţilor fiecãrei unitãţi;
    d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;
    C. la nivel de unitate:
    a) copie a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice de cãtre sindicat şi a ultimei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile de modificare a statutului şi/sau componenţei organului executiv de conducere;
    b) declaraţie semnatã de reprezentantul legal al sindicatului privind numãrul total de membri;
    c) dovadã privind numãrul de angajaţi din unitate, eliberatã de angajator;
    d) dovada depunerii la inspectoratul teritorial de muncã a unei copii a dosarului de reprezentativitate.
    ART. 53
    (1) Anterior depunerii dosarului pentru obţinerea reprezentativitãţii la Tribunalul Municipiului Bucureşti, confederaţiile şi federaţiile sindicale vor depune o copie scrisã şi una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care o va înregistra şi va emite dovadã în acest sens.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va afişa pe pagina de internet a instituţiei dosarul, precum şi orice alte informaţii cu privire la reprezentativitate puse la dispoziţie de organizaţiile sindicale.
    (3) Anterior depunerii dosarului pentru obţinerea reprezentativitãţii la judecãtorie, sindicatele vor depune o copie scrisã şi una în format electronic a respectivului dosar la inspectoratul teritorial de muncã, care o va înregistra şi va emite dovadã în acest sens.

    TITLUL III
    Organizaţiile patronale

    CAP. I
    Constituirea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor patronale

    SECŢIUNEA 1
    Constituire şi organizare

    ART. 54
    Organizaţiile patronale sunt independente faţã de autoritãţile publice, de partidele politice şi de sindicate.
    ART. 55
    (1) Organizaţiile patronale se constituie prin asociere liberã, pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel naţional, dupã cum urmeazã:
    a) patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizaţii patronale;
    b) douã sau mai multe organizaţii patronale pot constitui o federaţie patronalã;
    c) douã sau mai multe federaţii patronale pot constitui o confederaţie patronalã.
    (2) Organizaţiile patronale îşi pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fãrã personalitate juridicã. Structurile organizatorice teritoriale fãrã personalitate juridicã îşi desfãşoarã activitatea în baza statutului organizaţiilor patronale din care fac parte.
    (3) Federaţiile şi confederaţiile patronale pot constitui din organizaţiile afiliate uniuni patronale teritoriale.
    (4) Uniunile patronale teritoriale dobândesc personalitate juridicã la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor patronale care au hotãrât constituirea acestora. În acest scop, împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei patronale va depune o cerere de dobândire a personalitãţii juridice la tribunalul în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul uniunea patronalã teritorialã, însoţitã de hotãrârea federaţiei sau a confederaţiei patronale de constituire a uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federaţiilor şi/sau confederaţiilor patronale şi de copiile legalizate ale hotãrârilor judecãtoreşti de dobândire a personalitãţii juridice de cãtre acestea, rãmase definitive şi irevocabile.
    (5) O organizaţie patronalã nu se poate afilia decât la o singurã organizaţie patronalã de rang superior.
    (6) Organizaţiile patronale constituite la nivel naţional trebuie sã aibã în componenţã structuri teritoriale în cel puţin jumãtate plus unu dintre judeţe, inclusiv în municipiul Bucureşti.
    ART. 56
    (1) Organizaţiile patronale îşi desfãşoarã activitatea în baza statutelor şi regulamentelor proprii, potrivit prevederilor prezentei legi.
    (2) Organizaţiile patronale nu pot desfãşura activitãţi cu caracter politic.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Statutul

    ART. 57
    Modul de constituire, organizare, funcţionare şi de dizolvare a unei organizaţii patronale se reglementeazã prin statutul adoptat de cãtre membrii sãi, cu respectarea dispoziţiilor legale.
    ART. 58
    (1) Statutul va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, cel puţin urmãtoarele elemente:
    a) denumirea organizaţiei patronale şi sediul principal;
    b) obiectul de activitate şi scopul;
    c) patrimoniul iniţial, mãrimea şi compunerea acestuia;
    d) sursele de finanţare;
    e) drepturile şi obligaţiile membrilor;
    f) organele de conducere;
    g) criteriul de constituire;
    h) procedura de dizolvare şi lichidare a organizaţiei patronale.
    (2) Personalitatea juridicã a organizaţiei patronale se dobândeşte potrivit prezentei legi.
    (3) Pentru dobândirea personalitãţii juridice de cãtre organizaţia patronalã, împuternicitul special al membrilor fondatori ai organizaţiei patronale, prevãzut în procesul-verbal de constituire, trebuie sã depunã o cerere de înscriere la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul aceasta.
    (4) La cererea de înscriere a organizaţiei patronale se anexeazã originalul şi câte douã copii certificate de reprezentantul legal ale urmãtoarelor acte:
    a) procesul-verbal de constituire a organizaţiei patronale, semnat de membrii fondatori;
    b) statutul;
    c) lista membrilor organului executiv de conducere al organizaţiei patronale, cu menţionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii/funcţiei şi domiciliului acestora;
    d) dovada existenţei sediului.
    (5) La primirea cererii de înscriere, judecãtoria competentã potrivit alin. (3) este obligatã ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, sã examineze:
    a) dacã s-au depus actele prevãzute la alin. (4);
    b) dacã statutul organizaţiei patronale este conform prevederilor legale în vigoare.
    (6) În cazul în care constatã cã cerinţele legale pentru constituirea organizaţiei patronale nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecatã îl citeazã în camera de consiliu pe împuternicitul special prevãzut la alin. (3), cãruia îi solicitã, în scris, remedierea neregularitãţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.
    (7) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevãzute la alin. (3), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei patronale.
    (8) Instanţa pronunţã o hotãrâre motivatã de admitere sau de respingere a cererii.
    (9) Hotãrârea judecãtoriei se comunicã semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.
    (10) Hotãrârea judecãtoriei este supusã recursului.
    (11) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotãrârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.
    (12) Recursul se judecã cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizaţiei patronale, în termen de 30 de zile. Instanţa de recurs redacteazã decizia şi restituie dosarul judecãtoriei în termen de 5 zile de la pronunţare.
    ART. 59
    (1) Judecãtoria este obligatã sã ţinã un registru special de evidenţã a organizaţiilor patronale, în care se înscriu: denumirea şi sediul organizaţiei patronale, criteriul de constituire, numele şi prenumele membrilor organului executiv de conducere, precum şi numãrul şi data hotãrârii judecãtoreşti definitive de admitere a cererii de înscriere.
    (2) Certificatul de înscriere a organizaţiei patronale în registrul special al judecãtoriei se comunicã acesteia în termen de 5 zile de la înscriere.
    (3) Organizaţia patronalã dobândeşte personalitate juridicã de la data înscrierii în registrul special prevãzut la alin. (1) a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de admitere a cererii de înscriere.
    (4) Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, pe care judecãtoria certificã înscrierea pe fiecare paginã, împreunã cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizaţiei patronale, iar al doilea exemplar al tuturor actelor din dosar, în copii semnate pe fiecare paginã de împuternicitul special şi vizate de judecãtorie, se va pãstra în arhiva acesteia.
    (5) Organizaţiile patronale sunt obligate sã aducã la cunoştinţa judecãtoriei sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti, dupã caz, unde s-au înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioarã a statutului, precum şi orice schimbare în componenţa organului de conducere.
    (6) Instanţa prevãzutã la alin. (5) este obligatã sã menţioneze în registrul special prevãzut la alin. (1) modificãrile din statut, precum şi schimbãrile din componenţa organului de conducere al organizaţiei patronale.
    (7) Cererea privind modificarea statutelor şi/sau a componenţei organelor de conducere ale organizaţiilor patronale va fi însoţitã de urmãtoarele documente, în douã exemplare, semnate pentru conformitate pe fiecare paginã de cãtre împuternicitul special desemnat de organul de conducere:
    a) procesul-verbal al şedinţei statutare a organului abilitat sã hotãrascã modificarea statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;
    b) copie a hotãrârii judecãtoreşti de dobândire a personalitãţii juridice şi copie a ultimei hotãrâri judecãtoreşti de modificare a statutului sau a componenţei organelor de conducere, dupã caz;
    c) statutul, în forma modificatã;
    d) lista cu membrii organului de conducere, care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul şi funcţia/profesiunea.
    (8) Organizaţia patronalã are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti de înfiinţare, sã transmitã Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în format electronic, statutul, actul constitutiv, tabelul de adeziuni, datele de contact ale membrilor organelor executive de conducere, precum şi hotãrârea judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã.
    ART. 60
    Organizaţia patronalã dobândeşte personalitate juridicã de la data rãmânerii definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Drepturile şi obligaţiile organizaţiilor patronale

    ART. 61
    Organizaţiile patronale reprezintã, susţin şi apãrã interesele membrilor lor în relaţiile cu autoritãţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, în plan naţional şi internaţional, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile prezentei legi.
    ART. 62
    (1) În vederea realizãrii scopului pentru care sunt înfiinţate, organizaţiile patronale:
    a) reprezintã, promoveazã, susţin şi apãrã interesele economice, juridice şi sociale ale membrilor lor;
    b) promoveazã concurenţa loialã, în condiţiile legii;
    c) desemneazã, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncã, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autoritãţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog social;
    d) elaboreazã şi promoveazã coduri de conduitã în afaceri;
    e) promoveazã principiile responsabilitãţii sociale;
    f) asigurã pentru membrii lor informarea, facilitarea de relaţii între aceştia, precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţã şi asistenţã de specialitate, inclusiv în domeniul ocupãrii şi formãrii profesionale, precum şi al sãnãtãţii şi securitãţii în muncã;
    g) la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista şi reprezenta în faţa instanţelor de judecatã de toate gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autoritãţi, prin apãrãtori proprii sau aleşi;
    h) elaboreazã şi implementeazã politici de ocupare şi plasare a forţei de muncã;
    i) elaboreazã strategii şi politici de dezvoltare economico-socialã la nivel sectorial şi naţional, în condiţiile legii;
    j) înfiinţeazã şi administreazã, în condiţiile legii, în interesul membrilor lor, unitãţi sociale, de culturã, învãţãmânt şi cercetare în domeniul propriu de interes, societãţi comerciale, de asigurãri, precum şi bancã proprie.
    (2) Organizaţiile patronale sunt abilitate sã asigure orice servicii cerute de membrii lor, în condiţiile legii.
    ART. 63
    (1) Pot fi alese în organele de conducere ale organizaţiilor patronale persoane care au capacitate deplinã de exerciţiu şi nu executã pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-au folosit pentru sãvârşirea infracţiunii.
    (2) Membrilor organelor de conducere ale organizaţiilor patronale li se asigurã protecţia legii împotriva oricãror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitãrii atribuţiilor şi/sau a mandatului lor, sub sancţiunea pedepselor prevãzute de lege.
    ART. 64
    (1) Confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional pot adresa autoritãţilor publice competente, în condiţiile art. 74 din Constituţia României, republicatã, propuneri de legiferare în domeniile specifice de interes.
    (2) Confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional se pot constitui într-o structurã de reprezentare unitarã a intereselor lor, în condiţiile în care aceastã structurã cuprinde cel puţin jumãtate plus unu din totalitatea confederaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional.
    (3) Accesul în structura de reprezentare prevãzutã la alin. (2) nu poate fi condiţionat sau restricţionat pentru nicio confederaţie patronalã reprezentativã la nivel naţional în condiţiile legii.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Patrimoniul şi finanţarea activitãţii

    ART. 65
    Bunurile mobile şi imobile aparţinând organizaţiilor patronale pot fi folosite numai în interesul acestora şi potrivit scopului pentru care au fost înfiinţate.
    ART. 66
    Organizaţiile patronale pot dobândi, în condiţiile prevãzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile sau imobile necesare în vederea realizãrii scopului pentru care sunt înfiinţate.
    ART. 67
    Activitatea economico-financiarã a organizaţiilor patronale se desfãşoarã potrivit bugetului propriu de venituri şi cheltuieli.
    ART. 68
    (1) Sursele veniturilor organizaţiilor patronale pot fi: taxe de înscriere, cotizaţii, donaţii, sponsorizãri şi alte venituri, potrivit statutelor şi legilor în vigoare.
    (2) Veniturile organizaţiilor patronale sunt destinate realizãrii scopurilor pentru care au fost înfiinţate şi nu pot fi repartizate membrilor acestora.
    (3) Controlul activitãţii financiare proprii a organizaţiilor patronale se realizeazã prin comisia de cenzori care funcţioneazã potrivit statutului şi legislaţiei în vigoare.
    (4) Controlul asupra activitãţii economice desfãşurate de organizaţiile patronale, precum şi asupra stabilirii şi virãrii obligaţiilor faţã de bugetul de stat şi bugetele de asigurãri sociale se realizeazã de cãtre organele administraţiei de stat competente, potrivit legii.

    CAP. II
    Dizolvarea organizaţiilor patronale

    ART. 69
    În cazul dizolvãrii unei organizaţii patronale, patrimoniul acesteia se împarte cu respectarea prevederilor statutului şi ale dreptului comun în materie.
    ART. 70
    (1) În termen de 15 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al organizaţiei patronale sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi sã solicite instanţei judecãtoreşti competente sã facã menţiunea dizolvãrii.
    (2) Dupã expirarea termenului de 15 zile, orice persoanã interesatã poate solicita instanţei judecãtoreşti competente operarea menţiunii prevãzute la alin. (1).
    ART. 71
    Organizaţiile patronale se pot afilia la alte organizaţii interne şi internaţionale, conform statutului acestora.

    CAP. III
    Reprezentativitatea organizaţiilor patronale

    ART. 72
    (1) Sunt reprezentative la nivel naţional sau de sector de activitate organizaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
    A. la nivel naţional:
    a) au statut legal de confederaţie patronalã;
    b) au independenţã organizatoricã şi patrimonialã;
    c) au ca membri patroni ale cãror unitãţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii din economia naţionalã, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;
    d) au structuri teritoriale în cel puţin jumãtate plus unu din judeţele României, inclusiv în municipiul Bucureşti;
    B. la nivel de sector de activitate:
    a) au statut legal de federaţie patronalã;
    b) au independenţã organizatoricã şi patrimonialã;
    c) au ca membri patroni ale cãror unitãţi cuprind cel puţin 10% din efectivul angajaţilor sectorului de activitate, cu excepţia angajaţilor din sectorul bugetar;
    C. la nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul.
    (2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate prevãzute la alin. (1) se constatã, prin hotãrâre, de cãtre Tribunalul Municipiului Bucureşti, la cererea organizaţiei patronale, prin depunerea la instanţã a documentaţiei prevãzute la art. 73.
    (3) Hotãrârea se motiveazã şi se comunicã în 15 zile de la pronunţare.
    (4) Hotãrârea judecãtoreascã poate fi atacatã cu recurs.
    ART. 73
    Dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor patronale se face astfel:
    A. la nivel naţional:
    a) copie a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice de confederaţie şi a ultimei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile de modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
    b) situaţie cumulativã semnatã de reprezentantul legal al confederaţiei patronale, cuprinzând lista federaţiilor patronale afiliate, cu specificarea unitãţilor membre ale acestora, precum şi a numãrului total de angajaţi al fiecãreia, certificat de inspectoratele teritoriale de muncã;
    c) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate;
    B. la nivel de sector de activitate:
    a) copie a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice de federaţie de cãtre organizaţia patronalã şi a ultimei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile de modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
    b) situaţie cumulativã semnatã de reprezentantul legal al federaţiei patronale, cuprinzând lista unitãţilor membre şi numãrul total de angajaţi ai acestora, certificat de inspectoratele teritoriale de muncã, precum şi copii ale documentelor de aderare a membrilor la federaţie;
    c) sectorul de activitate şi numãrul de angajaţi din cadrul acestuia;
    d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate.
    ART. 74
    (1) Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la Tribunalul Municipiului Bucureşti, confederaţiile şi federaţiile patronale vor depune o copie scrisã şi una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care o va înregistra şi va emite dovadã în acest sens.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va afişa pe pagina de internet a instituţiei dosarul, precum şi orice alte informaţii cu privire la reprezentativitate, puse la dispoziţie de organizaţiile patronale.

    TITLUL IV
    Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social

    ART. 75
    În vederea promovãrii bunelor practici din domeniul dialogului social tripartit la cel mai înalt nivel, se constituie Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social, denumit în continuare Consiliul Naţional Tripartit, organism consultativ la nivel naţional al partenerilor sociali.
    ART. 76
    Consiliul Naţional Tripartit are urmãtoarea componenţã:
    a) preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional;
    b) reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi prin decizie a primului-ministru, cel puţin la nivel de secretar de stat, din fiecare minister, precum şi din alte structuri ale statului, conform celor convenite cu partenerii sociali;
    c) reprezentantul Bãncii Naţionale a României, preşedintele Consiliului Economic şi Social şi alţi membri conveniţi cu partenerii sociali.
    ART. 77
    Consiliul Naţional Tripartit este prezidat de primul-ministru, locţiitorul de drept al acestuia fiind ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.
    ART. 78
    Principale atribuţii ale Consiliului Naţional Tripartit sunt:
    a) asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea salariului minim garantat în platã;
    b) dezbaterea şi analiza proiectelor de programe şi strategii elaborate la nivel guvernamental;
    c) elaborarea şi susţinerea implementãrii strategiilor, programelor, metodologiilor şi standardelor în domeniul dialogului social;
    d) soluţionarea pe calea dialogului tripartit a diferendelor de naturã socialã şi economicã;
    e) negocierea şi încheierea acordurilor şi pactelor sociale, precum şi a altor înţelegeri la nivel naţional şi monitorizarea aplicãrii acestora;
    f) analizarea şi, dupã caz, aprobarea solicitãrilor de extindere a aplicãrii contractelor colective de muncã la nivel sectorial pentru toate unitãţile din sectorul respectiv de activitate;
    g) alte atribuţii convenite între pãrţi.
    ART. 79
    Secretariatul Consiliului Naţional Tripartit este asigurat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    ART. 80
    Consiliul Naţional Tripartit îşi elaboreazã regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, care se aprobã în plenul acestuia.
    ART. 81
    La şedinţele Consiliului Naţional Tripartit pot fi invitaţi reprezentanţi ai altor autoritãţi ale statului sau experţi, conform celor convenite între pãrţi.

    TITLUL V
    Consiliul Economic şi Social

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 82
    Consiliul Economic şi Social este instituţie publicã de interes naţional, tripartitã, autonomã, constituitã în scopul realizãrii dialogului tripartit la nivel naţional dintre organizaţiile patronale, organizaţiile sindicale şi reprezentanţi ai societãţii civile organizate.
    ART. 83
    (1) Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de cãtre iniţiatorii proiectelor de acte normative din domeniul sãu de competenţã. Rezultatul acestei consultãri se concretizeazã în avize la proiectele de acte normative.
    (2) Domeniile de competenţã ale Consiliului Economic şi Social sunt:
    a) politicile economice;
    b) politicile financiare şi fiscale;
    c) relaţiile de muncã, protecţia socialã şi politicile salariale;
    d) politicile în domeniul sãnãtãţii;
    e) educaţia, cercetarea şi cultura.
    (3) Consiliul Economic şi Social se poate autosesiza sau poate fi sesizat de orice autoritate publicã ori de organizaţiile patronale sau sindicale reprezentative la nivel naţional, precum şi de reprezentanţii societãţii civile asupra unor stãri de fapt, evoluţii ori evenimente economico-sociale de interes naţional. În urma acestor sesizãri, Consiliul Economic şi Social emite puncte de vedere şi recomandãri.
    ART. 84
    (1) Consiliul Economic şi Social are personalitate juridicã.
    (2) Sediul Consiliului Economic şi Social este în municipiul Bucureşti.
    ART. 85
    Consiliul Economic şi Social se organizeazã şi funcţioneazã potrivit prevederilor prezentei legi, precum şi ale regulamentului propriu de organizare şi funcţionare.

    CAP. II
    Atribuţiile Consiliului Economic şi Social

    ART. 86
    Consiliul Economic şi Social este organism consultativ pentru Parlamentul şi Guvernul României şi are urmãtoarele atribuţii:
    a) avizeazã actele normative din domeniile de competenţã prevãzute la art. 83 alin. (2), iniţiate de Guvern sau de Parlament, invitând iniţiatorii la dezbaterea actelor normative;
    b) elaboreazã, la solicitarea Guvernului, a Parlamentului sau din propria iniţiativã, analize şi studii privind realitãţile economice şi sociale;
    c) semnaleazã Guvernului sau Parlamentului apariţia unor fenomene economice şi sociale care impun elaborarea unor noi acte normative;
    d) urmãreşte îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Convenţia nr. 144/1976 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privitoare la consultãrile tripartite destinate sã promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii, adoptatã la 2 iunie 1976 la Geneva, ratificatã de România prin Legea nr. 96/1992.
    ART. 87
    (1) Iniţiatorii proiectelor de acte normative din domeniile de competenţã prevãzute la art. 83 alin. (2) au obligaţia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social. Iniţiatorii pot participa la dezbaterea proiectului de act normativ, atât în comisiile permanente, cât şi în plenul Consiliului Economic şi Social, la invitaţia acestuia.
    (2) Avizul prevãzut la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu proiectul de act normativ, pânã la adoptare.
    (3) Avizele favorabile nu se motiveazã.
    (4) Avizele cu observaţii şi propuneri vor cuprinde motivarea completã a fiecãrei obiecţii sau propuneri.
    (5) Avizele nefavorabile vor cuprinde în mod obligatoriu motivarea acestora.
    (6) Avizele se adoptã prin votul plenului, cu o majoritate de douã treimi din numãrul membrilor Consiliului Economic şi Social prezenţi.
    (7) În cazul în care nu se poate adopta un aviz în condiţiile prevãzute la alin. (3)-(6), se vor transmite iniţiatorului punctele de vedere ale pãrţilor exprimate în plenul Consiliului Economic şi Social.
    (8) Avizul Consiliului Economic şi Social sau punctele de vedere ale pãrţilor se transmit în scris iniţiatorului actului normativ, sub semnãtura preşedintelui.
    ART. 88
    (1) În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 86, Consiliul Economic şi Social are obligaţia de a analiza proiectele de acte normative primite şi de a transmite avizul sãu în termen de maximum 7 zile lucrãtoare de la primirea solicitãrii.
    (2) Depãşirea termenului prevãzut la alin. (1) dã dreptul iniţiatorului sã transmitã proiectele de acte normative spre adoptare fãrã avizul Consiliului Economic şi Social, cu menţionarea acestei situaţii.
    ART. 89
    Consiliul Economic şi Social stabileşte relaţii cu organisme şi organizaţii internaţionale din domeniile social şi economic.
    ART. 90
    Consiliul Economic şi Social analizeazã şi propune mãsuri pentru îmbunãtãţirea modului de aplicare a acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, precum şi a programelor de asistenţã iniţiate de organismele internaţionale de specialitate, din domeniul propriu de activitate.

    CAP. III
    Organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social

    SECŢIUNEA 1
    Structura Consiliului Economic şi Social

    ART. 91
    Funcţionarea Consiliului Economic şi Social este asiguratã de:
    a) plen;
    b) biroul executiv;
    c) preşedinte şi vicepreşedinţi;
    d) comisiile de specialitate permanente;
    e) secretarul general.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Plenul Consiliului Economic şi Social

    ART. 92
    (1) Plenul Consiliului Economic şi Social este constituit dintr-un numãr de 45 de membri, incluzând preşedintele şi vicepreşedinţii.
    (2) Desemnarea membrilor Consiliului Economic şi Social se face dupã cum urmeazã:
    a) 15 membri numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
    b) 15 membri numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;
    c) 15 membri reprezentând societatea civilã, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, din cadrul structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunitãţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunitãţilor locale, asociaţiilor care reprezintã familia şi persoanele cu dizabilitãţi şi al altor organizaţii neguvernamentale.
    (3) Repartizarea locurilor aferente fiecãrei confederaţii sindicale şi patronale în Consiliul Economic şi Social se face de cãtre fiecare parte prin consens, iar în caz de dezacord, prin votul a jumãtate plus unu din numãrul total al confederaţiilor.
    ART. 93
    Fiecare confederaţie patronalã şi sindicalã reprezentativã la nivel naţional, precum şi fiecare organizaţie a societãţii civile, care deţine unul sau mai multe locuri în Consiliul Economic şi Social, nominalizeazã persoana sau persoanele, dupã caz, care urmeazã sã o reprezinte în cadrul Consiliului Economic şi Social.
    ART. 94
    Pot dobândi calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social persoanele care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
    a) sunt desemnate în scris de cãtre organizaţiile reprezentate în Consiliul Economic şi Social;
    b) au capacitate deplinã de exerciţiu;
    c) nu au antecedente penale.
    ART. 95
    (1) Mandatul plenului Consiliului Economic şi Social este de 4 ani.
    (2) Mandatul membrilor plenului Consiliului Economic şi Social poate fi reînnoit.
    ART. 96
    (1) Organizaţiile reprezentate vor înainta Consiliului Economic şi Social lista membrilor numiţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor în activitate.
    (2) Membrii numiţi în Consiliul Economic şi Social sunt validaţi individual, prin verificarea îndeplinirii de cãtre aceştia a condiţiilor prevãzute la art. 94.
    (3) În cazul în care un candidat nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 94, organizaţia care l-a desemnat urmeazã sã facã o altã propunere.
    ART. 97
    (1) Consiliul Economic şi Social se considerã legal constituit la data validãrii a cel puţin 24 de membri, cu condiţia ca fiecare parte sã fie reprezentatã de cel puţin 8 persoane.
    (2) Pânã la data constituirii unui nou Consiliu Economic şi Social, consiliul anterior îşi continuã activitatea.
    ART. 98
    (1) Calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social înceteazã în urmãtoarele situaţii:
    a) la expirarea mandatului;
    b) în caz de deces;
    c) în caz de demisie;
    d) în situaţia în care plenul Consiliului Economic şi Social sau, dupã caz, confederaţia patronalã, confederaţia sindicalã ori Guvernul, care l-a numit, cere revocarea sa;
    e) în cazul în care nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevãzute la art. 94 lit. b) şi c);
    f) în situaţia în care confederaţia patronalã sau confederaţia sindicalã care l-a numit îşi pierde calitatea de confederaţie reprezentativã la nivel naţional;
    g) în alte situaţii prevãzute de regulamentul Consiliului Economic şi Social.
    (2) Procedura revocãrii calitãţii de membru al Consiliului Economic şi Social se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
    (3) Înlocuirea unui membru al plenului Consiliului Economic şi Social se face pe perioada rãmasã pânã la expirarea mandatului plenului.
    ART. 99
    (1) Plenul Consiliului Economic şi Social se întruneşte sãptãmânal în sesiuni ordinare.
    (2) Plenul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea biroului executiv ori a cel puţin unei treimi din numãrul membrilor.
    ART. 100
    (1) Dezbaterile în plen se desfãşoarã în prezenţa a minimum 24 de membri. În cazul în care nu este îndeplinitã condiţia de cvorum, iar convocarea a fost realizatã regulamentar, membrii prezenţi ai plenului pot sã îşi exprime pãrerile, care vor fi consemnate ca puncte de vedere motivate ale membrilor prezenţi.
    (2) Lucrãrile plenului se desfãşoarã în şedinţe publice, în afara cazurilor expres stabilite de biroul executiv.
    ART. 101
    (1) Plenul asigurã conducerea generalã a Consiliului Economic şi Social şi are urmãtoarele atribuţii principale:
    a) avizeazã proiecte de acte normative;
    b) alege, la propunerea pãrţilor, preşedintele;
    c) alege, la propunerea pãrţilor, pe cei 3 vicepreşedinţi şi pe membrii biroului executiv;
    d) adoptã regulamentul propriu de organizare şi funcţionare;
    e) stabileşte componenţa comisiilor permanente;
    f) aprobã proiectul propriu al bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi raportul privind execuţia bugetarã;
    g) dezbate şi adoptã propunerile de hotãrâri elaborate de comisiile de specialitate;
    h) numeşte secretarul general al Consiliului Economic şi Social.
    (2) Atribuţiile prevãzute la alin. (1) pot fi completate prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.
    ART. 102
    (1) În exercitarea atribuţiilor sale prevãzute la art. 101 alin. (1) lit. c)-h), plenul Consiliului Economic şi Social adoptã hotãrâri, prin consensul pãrţilor.
    (2) În cazul în care nu se realizeazã consensul, hotãrârile se adoptã prin vot, cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul membrilor Consiliului Economic şi Social prezenţi.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Biroul executiv

    ART. 103
    (1) Biroul executiv al Consiliului Economic şi Social este alcãtuit din preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi câte un membru din fiecare parte.
    (2) Funcţia de preşedinte este asiguratã prin rotaţie de fiecare parte, cu respectarea duratei fiecãrui mandat.
    (3) Biroul executiv al Consiliului Economic şi Social asigurã conducerea în intervalul dintre şedinţele plenului.
    (4) Atribuţiile şi modul de lucru ale biroului executiv sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Preşedintele şi vicepreşedinţii

    ART. 104
    (1) Preşedintele Consiliului Economic şi Social este ales prin votul plenului, dintre membrii acestuia, cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul total al membrilor Consiliului Economic şi Social.
    (2) Preşedintele Consiliului Economic şi Social este validat de Parlament pentru un mandat de 4 ani.
    (3) Revocarea preşedintelui Consiliului Economic şi Social se face de cãtre Parlament, la propunerea plenului Consiliului Economic şi Social, adoptatã cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul total al membrilor.
    (4) Funcţia de preşedinte al Consiliului Economic şi Social este asimilatã din punctul de vedere al indemnizãrii celei de ministru, iar funcţia de vicepreşedinte celei de secretar de stat.
    (5) Preşedintele Consiliului Economic şi Social este ordonator principal de credite.
    ART. 105
    Preşedintele Consiliului Economic şi Social îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
    a) reprezintã Consiliul Economic şi Social în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a celorlalte autoritãţi publice, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice;
    b) semneazã actele Consiliului Economic şi Social;
    c) angajeazã şi, dupã caz, numeşte, potrivit legii, personalul din aparatul Consiliului Economic şi Social;
    d) exercitã orice alte atribuţii care îi revin potrivit legii sau hotãrârilor plenului.
    ART. 106
    Atribuţiile vicepreşedinţilor Consiliului Economic şi Social se stabilesc prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Comisiile de specialitate

    ART. 107
    (1) Comisiile de specialitate sunt structurile Consiliului Economic şi Social care analizeazã problemele specifice domeniilor de activitate pentru care sunt constituite şi care propun plenului mãsuri de soluţionare a acestora.
    (2) În cadrul comisiilor de specialitate sunt analizate proiectele de acte normative înaintate de iniţiatori şi sunt elaborate proiectele de avize ce vor fi supuse dezbaterii plenului Consiliului Economic şi Social.
    (3) Comisiile de specialitate sunt conduse de un preşedinte, numit prin rotaţie de cãtre fiecare parte.
    (4) Preşedintele comisiei de specialitate stabileşte programul de lucru şi problemele care urmeazã a fi dezbãtute şi le propune aprobãrii prin vot membrilor comisiei.
    ART. 108
    (1) În structura Consiliului Economic şi Social sunt organizate comisii de specialitate permanente sau temporare.
    (2) Comisiile de specialitate permanente sunt urmãtoarele:
    a) Comisia pentru dezvoltare economicã, competitivitate şi mediu de afaceri;
    b) Comisia pentru incluziune socialã şi protecţie socialã;
    c) Comisia pentru relaţiile de muncã şi politicã salarialã;
    d) Comisia pentru agriculturã, dezvoltare ruralã şi protecţia mediului;
    e) Comisia pentru educaţie, formare profesionalã, sãnãtate şi culturã;
    f) Comisia pentru protecţia consumatorului şi concurenţã loialã;
    g) Comisia pentru cooperaţie, profesii liberale şi activitãţi independente;
    h) Comisia pentru drepturi şi libertãţi cetãţeneşti;
    i) Comisia pentru administraţie publicã şi ordine publicã.
    (3) Prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare pot fi constituite comisii de specialitate temporare pentru soluţionarea unor probleme care se ivesc în domenii specifice de activitate.
    ART. 109
    Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social face parte obligatoriu din cel puţin o comisie de specialitate permanentã.
    ART. 110
    (1) Numãrul membrilor comisiilor de specialitate permanente sau temporare ale Consiliului Economic şi Social este de minimum 5, repartizaţi conform acordului pãrţilor.
    (2) Pânã la concurenţa numãrului de 5 membri ai fiecãrei comisii, pãrţile vor desemna ca membri în comisii experţi în domeniul de activitate al acesteia. În acest caz, procedura de numire a experţilor se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social.
    ART. 111
    Procedura de lucru a comisiilor de specialitate permanente se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Secretariatul tehnic

    ART. 112
    (1) În structura Consiliului Economic şi Social funcţioneazã un secretariat tehnic, care este aparatul de lucru de specialitate şi tehnico-administrativ.
    (2) În cadrul secretariatului tehnic se pot constitui departamente şi alte structuri funcţionale, conform structurii organizatorice aprobate de plenul Consiliului Economic şi Social.
    (3) Secretariatul tehnic al Consiliului Economic şi Social este condus de un secretar general, atribuţiile acestuia fiind stabilite prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.
    (4) Funcţia de secretar general este incompatibilã cu calitatea de membru în Consiliul Economic şi Social.
    (5) Funcţia de secretar general este asimilatã din punctul de vedere al salarizãrii celei de secretar general din minister.

    CAP. IV
    Alte dispoziţii

    ART. 113
    Desemnarea membrilor în Comitetul Economic şi Social European se face dupã cum urmeazã:
    a) câte 5 membri desemnaţi prin consens sau, în caz de dezacord, prin vot de cãtre fiecare parte reprezentatã în Consiliul Economic şi Social;
    b) în cazul în care desemnarea nu se face cu cel puţin 30 de zile înaintea termenului prevãzut pentru nominalizarea reprezentanţilor în Comitetul Economic şi Social European, desemnarea va fi fãcutã de cãtre Guvern.
    ART. 114
    (1) Consiliul Economic şi Social are buget propriu, care face parte din bugetul de stat.
    (2) Pentru activitatea desfãşuratã, membrii Consiliului Economic şi Social primesc o indemnizaţie în cuantum de 20% din cuantumul indemnizaţiei stabilite pentru preşedinte.
    (3) Pentru activitatea desfãşuratã, membrii comisiilor de specialitate permanente care nu au calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social au dreptul la o indemnizaţie lunarã în cuantum de pânã la 10% din cuantumul indemnizaţiei stabilite pentru preşedinte.
    (4) Cuantumul indemnizaţiilor prevãzute la alin. (3) se stabileşte de plenul Consiliului Economic şi Social, cu încadrarea în sumele aprobate prin buget cu aceastã destinaţie.
    (5) Proiectul bugetului Consiliului Economic şi Social se aprobã de cãtre plenul Consiliului Economic şi Social.
    (6) Pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social se alocã de la bugetul de stat, prin legile bugetare anuale, fondurile aferente urmãtoarelor categorii de cheltuieli:
    a) cheltuielile curente şi cheltuielile de capital;
    b) indemnizaţiile şi contribuţiile sociale aferente pentru membrii Consiliului Economic şi Social şi pentru membrii comisiilor de specialitate permanente care nu au calitatea de membri ai Consiliului Economic şi Social;
    c) plata cotizaţiilor anuale datorate organizaţiilor internaţionale la care Consiliul Economic şi Social este afiliat;
    d) sumele necesare realizãrii analizelor şi studiilor prevãzute în atribuţiile Consiliului Economic şi Social la art. 86 lit. c);
    e) sumele necesare plãţii colaboratorilor externi ai Consiliului Economic şi Social.
    (7) Consiliul Economic şi Social poate primi donaţii şi sponsorizãri în condiţiile legii.
    ART. 115
    Personalul Consiliului Economic şi Social este contractual şi are urmãtoarea structurã:
    a) personalul de specialitate şi tehnico-administrativ;
    b) experţii comisiilor de specialitate permanente.
    ART. 116
    În cazul în care membrii Consiliului Economic şi Social sau ai comisiilor de specialitate permanente sau temporare se deplaseazã în interesul serviciului, în ţarã sau în strãinãtate, pot beneficia de drepturile de delegare prevãzute de legislaţia în vigoare pentru personalul din sectorul bugetar.
    ART. 117
    (1) Pentru elaborarea unor studii în domeniul economico-social stabilite de cãtre plen, Consiliul Economic şi Social poate folosi colaboratori externi - cadre didactice din învãţãmântul superior, cercetãtori ştiinţifici, magistraţi sau alţi specialişti, în condiţiile legii.
    (2) Cuantumul sumelor cuvenite colaboratorilor externi se stabileşte prin negociere directã, în raport cu complexitatea şi importanţa lucrãrii ce urmeazã sã fie elaboratã, fãrã a putea depãşi, lunar, salariul de bazã maxim stabilit de lege pentru funcţia de consilier gradul I A din cadrul Consiliului Economic şi Social.
    ART. 118
    Personalul de specialitate şi tehnico-administrativ funcţioneazã în cadrul secretariatului tehnic al Consiliului Economic şi Social şi se încadreazã în condiţiile legii.
    ART. 119
    (1) Potrivit prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Consiliul Economic şi Social are dreptul sã solicite datele şi informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor acestuia.
    (2) Pãstrarea şi folosirea datelor şi informaţiilor se vor face cu respectarea gradului de confidenţialitate precizat de emitent.

    TITLUL VI
    Constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial

    ART. 120
    (1) În cadrul ministerelor şi al altor instituţii publice, prevãzute în anexa nr. 1, precum şi la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti se constituie şi vor funcţiona comisii de dialog social, formate din reprezentanţii administraţiei publice centrale sau locale, reprezentanţii organizaţiilor patronale şi ai organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional.
    (2) Comisiile de dialog social care funcţioneazã la nivelul ministerelor pot aproba înfiinţarea unor subcomisii de dialog social sau a unor grupuri de lucru formate din persoane desemnate de plenul comisiilor respective.
    (3) Comisiile de dialog social constituite la nivelul judeţelor pot aproba înfiinţarea unor subcomisii de dialog social la nivelul localitãţilor din judeţul respectiv. Modalitatea de constituire şi funcţionare a acestor subcomisii se stabileşte de plenul comisiei la nivel judeţean.
    ART. 121
    Comisiile de dialog social au caracter consultativ şi activitatea lor vizeazã, în special, urmãtoarele:
    a) asigurarea unor relaţii de parteneriat social între administraţie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale, care sã permitã o informare reciprocã permanentã asupra problemelor care sunt de domeniul de interes al administraţiei sau al partenerilor sociali, în vederea asigurãrii unui climat de pace şi stabilitate socialã;
    b) consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altã naturã cu caracter economico-social;
    c) alte probleme din sfera de activitate a administraţiei publice centrale sau din judeţe şi municipiul Bucureşti asupra cãrora partenerii sociali convin sã discute.
    ART. 122
    (1) Din comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor şi al instituţiilor publice prevãzute în anexa nr. 1 fac parte:
    a) reprezentanţi ai ministerelor sau ai respectivelor instituţii publice, numiţi prin ordin al ministrului, respectiv al conducãtorului instituţiei publice;
    b) reprezentanţi numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
    c) reprezentanţi numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.
    (2) Din comisiile de dialog social organizate la nivel teritorial fac parte:
    a) prefectul, precum şi reprezentanţi ai prefectului şi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, numiţi prin ordin de cãtre prefect;
    b) preşedintele consiliului judeţean sau, pentru municipiul Bucureşti, primarul general;
    c) câte un reprezentant numit de fiecare confederaţie patronalã reprezentativã la nivel naţional;
    d) câte un reprezentant numit de fiecare confederaţie sindicalã reprezentativã la nivel naţional.
    (3) Preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional sunt membri de drept ai comisiilor de dialog social constituite la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.
    ART. 123
    (1) Preşedinţia comisiilor de dialog social se asigurã astfel:
    a) la nivelul fiecãrui minister, de cãtre un secretar de stat sau, în situaţii speciale - cu acordul partenerilor de dialog social -, de cãtre un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului; la nivelul celorlalte instituţii publice prevãzute în anexa nr. 1, de cãtre un reprezentant numit de conducãtorul instituţiei publice;
    b) la nivel teritorial, în baza principiului copreşedinţiei, de cãtre prefect şi preşedintele consiliului judeţean sau, pentru municipiul Bucureşti, de cãtre primarul general.
    (2) Secretariatul comisiilor de dialog social se asigurã de instituţia publicã în cadrul cãreia acestea funcţioneazã.
    ART. 124
    (1) Elaborarea unitarã a politicilor naţionale în domeniul dialogului social şi coordonarea metodologicã a comisiilor de dialog social se asigurã de cãtre Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    (2) Preşedinţii comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituţiilor publice prevãzute în anexa nr. 1 sunt coordonaţi metodologic de cãtre secretarul de stat desemnat de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.
    (3) Pentru exercitarea rolului sãu de coordonator prevãzut la alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale emite norme cu caracter metodologic pentru reglementarea dialogului social.
    (4) Pentru asigurarea funcţionãrii unitare a comisiilor de dialog social, persoanele responsabile de acest domeniu din ministere, prefecturi, precum şi din cadrul instituţiilor publice prevãzute în anexa nr. 1 vor fi instruite prin programe derulate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin direcţiile cu atribuţii în activitatea de dialog social.
    (5) Secretariatele comisiilor de dialog social vor transmite Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale componenţa comisiilor de dialog social în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (6) Raportarea activitãţii comisiilor de dialog social din ministere se face lunar cãtre Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi se transmite spre informare partenerilor sociali, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 2.
    (7) Raportarea activitãţii comisiilor de dialog social judeţene se face lunar cãtre secretarul de stat responsabil cu dialogul social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 2.
    (8) Raportarea se face pe suport hârtie şi în format electronic.
    ART. 125
    (1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor şi instituţiilor publice prevãzute în anexa nr. 1, precum şi în plan teritorial se vor constitui şi îşi vor desfãşura activitatea în conformitate cu prevederile acesteia.
    (2) Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale este prevãzut în anexa nr. 3.
    (3) Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale este prevãzut în anexa nr. 4.
    (4) În baza regulamentului-cadru, comisiile de dialog social îşi vor elabora, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, propriul regulament de funcţionare, ale cãrui prevederi nu pot contraveni prevederilor regulamentului-cadru.
    ART. 126
    Anexele nr. 1-4 fac parte integrantã din prezenta lege.

    TITLUL VII
    Negocierile colective de muncã

    CAP. I
    Negocierea contractelor colective de muncã

    ART. 127
    Organizarea şi desfãşurarea negocierilor colective, precum şi încheierea contractelor colective de muncã sunt reglementate prin prezenta lege.
    ART. 128
    (1) Contractele colective de muncã se pot negocia la nivel de unitãţi, grupuri de unitãţi şi sectoare de activitate.
    (2) Criteriul de apartenenţã la sectoarele de activitate este cel al obiectului principal de activitate înregistrat la registrul comerţului, conform codului CAEN.
    (3) Unitãţile din acelaşi sector de activitate definite prin apartenenţa la aceeaşi diviziune, grupã sau clasã, conform codului CAEN, se pot constitui voluntar în grupuri de unitãţi, în vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv. Angajatorii care intenţioneazã sã negocieze contract colectiv de muncã la nivel de grup de unitãţi pot constitui în mod voluntar grupul de unitãţi, atât prin hotãrâre judecãtoreascã de constituire, cât şi prin proces-verbal sau orice altã convenţie scrisã între pãrţi.
    (4) Fac parte din contractele colective de muncã şi convenţiile dintre pãrţile semnatare ale acestora prin care se soluţioneazã conflictele colective de muncã, precum şi hotãrârile arbitrale în aceastã materie, începând cu data pronunţãrii acestora. Hotãrârile arbitrale se transmit depozitarului contractului colectiv de muncã pentru înregistrare.
    ART. 129
    (1) Negocierea colectivã este obligatorie numai la nivel de unitate, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de angajaţi.
    (2) Iniţiativa negocierii aparţine angajatorului sau organizaţiei patronale.
    (3) Angajatorul sau organizaţia patronalã iniţiazã negocierea colectivã cu cel puţin 45 de zile calendaristice înaintea expirãrii contractelor colective de muncã sau a expirãrii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncã.
    (4) În cazul în care angajatorul sau organizaţia patronalã nu iniţiazã negocierea, aceasta va începe la cererea scrisã a organizaţiei sindicale reprezentative sau a reprezentanţilor angajaţilor, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitãrii.
    (5) Durata negocierii colective nu poate depãşi 60 de zile calendaristice decât prin acordul pãrţilor.
    (6) Contractele colective de muncã pot sã prevadã renegocierea periodicã a oricãror clauze convenite între pãrţi.
    ART. 130
    (1) În termen de 5 zile calendaristice de la data declanşãrii procedurilor de negociere prevãzute de art. 129 alin. (4), angajatorul sau organizaţia patronalã are obligaţia sã convoace toate pãrţile îndreptãţite în vederea negocierii contractului colectiv de muncã.
    (2) La prima şedinţã de negociere se stabilesc informaţiile publice şi cu caracter confidenţial pe care angajatorul le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau ai reprezentanţilor angajaţilor, conform legii, şi data pânã la care urmeazã a îndeplini aceastã obligaţie.
    (3) Regimul informaţiilor confidenţiale puse la dispoziţie de angajator este cel stabilit prin Legea nr. 467/2006 privind cadrul general de informare şi consultare a angajaţilor.
    (4) Informaţiile pe care angajatorul sau organizaţia patronalã le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali ori a reprezentanţilor angajaţilor, dupã caz, vor cuprinde cel puţin date referitoare la:
    a) situaţia economico-financiarã la zi;
    b) situaţia ocupãrii forţei de muncã.
    (5) Tot la prima şedinţã de negociere pãrţile vor consemna în procesul-verbal urmãtoarele:
    a) componenţa nominalã a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unor împuterniciri scrise;
    b) nominalizarea persoanelor mandatate sã semneze contractul colectiv de muncã;
    c) durata maximã a negocierilor convenitã de pãrţi;
    d) locul şi calendarul reuniunilor;
    e) dovada reprezentativitãţii pãrţilor participante la negocieri;
    f) dovada convocãrii tuturor pãrţilor îndreptãţite sã participe la negociere;
    g) alte detalii privind negocierea.
    (6) Data la care se desfãşoarã prima şedinţã de negociere reprezintã data la care se considerã cã negocierile au fost declanşate.
    (7) La fiecare şedinţã de negociere se vor încheia procese-verbale semnate de reprezentanţii mandataţi ai pãrţilor în care se va consemna conţinutul negocierilor.
    ART. 131
    (1) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncã pãrţile sunt egale şi libere.
    (2) Este interzisã orice imixtiune a autoritãţilor publice, sub orice formã şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncã.
    ART. 132
    (1) Clauzele contractelor colective de muncã pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevãzute de lege.
    (2) La încheierea contractelor colective de muncã, prevederile legale referitoare la drepturile angajaţilor au un caracter minimal.
    (3) Contractele colective de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncã aplicabil încheiat la nivel superior.
    (4) Contractele individuale de muncã nu pot conţine clauze care sã stabileascã drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncã aplicabile.

    CAP. II
    Efectele contractelor colective de muncã

    ART. 133
    (1) Clauzele contractelor colective de muncã produc efecte dupã cum urmeazã:
    a) pentru toţi angajaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncã încheiate la acest nivel;
    b) pentru toţi angajaţii încadraţi în unitãţile care fac parte din grupul de unitãţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncã;
    c) pentru toţi angajaţii încadraţi în unitãţile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncã şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare ale contractului.
    (2) La fiecare dintre nivelurile prevãzute la alin. (1) se încheie şi se înregistreazã un singur contract colectiv de muncã.
    (3) În contractele colective de muncã la orice nivel clauzele aplicabile angajaţilor încadraţi cu contract individual de muncã în sectorul bugetar vor respecta în mod obligatoriu prevederile art. 138.

    CAP. III
    Pãrţile şi reprezentarea acestora la negocierea colectivã

    ART. 134
    Pãrţile contractului colectiv de muncã sunt angajatorii şi angajaţii, reprezentaţi la negocieri dupã cum urmeazã:
    A. din partea angajatorilor:
    a) la nivel de unitate, de cãtre organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, dupã caz;
    b) la nivel de grup de unitãţi, de cãtre angajatori care au acelaşi obiect principal de activitate, conform codului CAEN, constituiţi voluntar sau conform legii;
    c) la nivel de sector de activitate, de cãtre organizaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
    B. din partea angajaţilor:
    a) la nivel de unitate, de cãtre sindicatul legal constituit şi reprezentativ potrivit prezentei legi sau de cãtre reprezentanţii angajaţilor, dupã caz;
    b) la nivelul grupurilor de unitãţi, de cãtre organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative la nivelul unitãţilor membre ale grupului;
    c) la nivel de sector de activitate, de cãtre organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.
    ART. 135
    (1) În unitãţile în care nu existã sindicate reprezentative negocierea contractului colectiv de muncã se face dupã cum urmeazã:
    a) dacã existã un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federaţie sindicalã reprezentativã în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de cãtre reprezentanţii federaţiei sindicale, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatului, împreunã cu reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;
    b) dacã existã un sindicat neafiliat la o federaţie sindicalã reprezentativã în sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu existã niciun sindicat, negocierea se face numai de cãtre reprezentanţii angajaţilor.
    (2) În cazul în care la nivelul grupului de unitãţi nu existã organizaţii sindicale reprezentative care sã reprezinte cel puţin jumãtate din numãrul total de angajaţi ai grupului de unitãţi, la negocierea contractului colectiv de muncã salariaţii sunt reprezentaţi dupã cum urmeazã:
    a) de cãtre reprezentanţii mandataţi de organizaţiile sindicale reprezentative din cadrul fiecãrei unitãţi care au decis constituirea grupului;
    b) pentru unitãţile membre ale grupului în care nu existã sindicate reprezentative, dar existã sindicate afiliate la federaţii sindicale reprezentative în sectorul de activitate în care s-a constituit grupul, angajaţii sunt reprezentaţi de cãtre federaţiile sindicale respective, în baza solicitãrii şi mandatului sindicatelor, şi de reprezentanţii angajaţilor din respectivele unitãţi.
    (3) Federaţiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncã la nivel de grupuri de unitãţi în care au sindicate afiliate, la solicitarea şi în baza mandatului din partea acestora.
    (4) Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional conform prezentei legi pot participa la negocierea contractelor colective de muncã la nivelul sectoarelor de activitate în care au federaţii membre, la solicitarea şi în baza mandatului din partea acestora.
    ART. 136
    (1) Contractele colective de muncã, încheiate la orice nivel, nu pot fi semnate decât de reprezentaţii mandataţi în acest sens ai pãrţilor care au negociat.
    (2) Anterior încheierii şi semnãrii contractelor colective de muncã la nivel de sector de activitate, angajatorii membri ai organizaţiilor patronale reprezentative la nivel de sector de activitate, precum şi organizaţiile sindicale membre ale confederaţiilor sindicale participante la negocieri îşi vor împuternici reprezentanţii sã negocieze prin mandat special.

    CAP. IV
    Pãrţile şi reprezentarea acestora la negocierea colectivã în sectorul bugetar

    ART. 137
    În sectorul bugetar, pãrţile contractului colectiv de muncã sunt angajatorii şi angajaţii, reprezentaţi dupã cum urmeazã:
    A. din partea angajatorilor:
    a) la nivel de unitate, de cãtre conducãtorul instituţiei bugetare sau de cãtre persoana mandatatã în cest scop;
    b) la nivel de grup de unitãţi, de cãtre reprezentantul legal al ordonatorilor principali de credite;
    c) la nivel de sector de activitate, de cãtre reprezentantul legal al autoritãţii publice centrale competente;
    B. din partea angajaţilor, la nivel de unitate, grup de unitãţi sau sector de activitate, de organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative conform prevederilor prezentei legi, în caz contrar aplicându-se prevederile art. 135.
    ART. 138
    (1) Prin contractele/acordurile colective de muncã încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în naturã, altele decât cele prevãzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivã de personal.
    (2) Prin excepţie de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncã în sectorul bugetar se negociazã, în condiţiile legii, dupã aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele şi în condiţiile stabilite prin acestea.
    (3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte colective de muncã. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determinã prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
    (4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncã încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
    (5) Rãspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncã cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului.
    ART. 139
    Negocierea acordurilor colective pentru funcţionarii publici se face în conformitate cu dispoziţiile legale în materie.

    CAP. V
    Încheierea contractelor colective de muncã

    ART. 140
    (1) În scopul asigurãrii participãrii la negocierea contractelor colective de muncã la nivel de sector de activitate, grup de unitãţi şi unitãţi, angajatorii sau organizaţiile patronale vor transmite tuturor pãrţilor îndreptãţite sã negocieze contractul colectiv de muncã anunţul privind intenţia de începere a negocierilor colective. În cazul în care angajatorul sau organizaţia patronalã nu a iniţiat negocierile în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (3), organizaţia sindicalã sau reprezentanţii angajaţilor, dupã caz, care iniţiazã negocierile conform art. 129 alin. (5) vor transmite tuturor pãrţilor îndreptãţite sã participe la negociere anunţul privind intenţia de începere a negocierilor colective.
    (2) Neinvitarea la negocieri a tuturor pãrţilor îndreptãţite sã negocieze contractul colectiv de muncã constituie motiv de neînregistrare a contractului colectiv de muncã negociat.
    (3) Anunţul prevãzut la alin. (1) va fi transmis în formã scrisã tuturor pãrţilor îndreptãţite sã negocieze contractul colectiv de muncã, cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii negocierilor. Acestea vor confirma în scris primirea respectivului anunţ şi acceptarea sau refuzul participãrii la negociere. Lipsa unui rãspuns scris, coroboratã cu prezentarea dovezii de invitare la negocieri, va fi interpretatã ca refuz de participare la negocieri.
    ART. 141
    (1) Contractul colectiv de muncã se încheie pe o perioadã determinatã, care nu poate fi mai micã de 12 luni şi mai mare de 24 luni.
    (2) Pãrţile pot hotãrî prelungirea aplicãrii contractului colectiv de muncã, în condiţiile stabilite de prezenta lege, o singurã datã, cu cel mult 12 luni.
    (3) În cazul în care într-o unitate nu existã un contract colectiv de muncã, pãrţile pot conveni negocierea acestuia în orice moment.
    ART. 142
    (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncã care sunt negociate cu încãlcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.
    (2) Nulitatea clauzelor contractuale se constatã de cãtre instanţele judecãtoreşti competente, la cererea pãrţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.
    (3) În cazul constatãrii nulitãţii unor clauze de cãtre instanţa judecãtoreascã, pãrţile pot conveni renegocierea acestora.
    (4) Pânã la renegocierea clauzelor a cãror nulitate a fost constatatã, acestea sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile angajaţilor, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncã aplicabil încheiat la nivelul superior, dupã caz.
    ART. 143
    (1) Contractele colective de muncã şi actele adiţionale la acestea se încheie în formã scrisã şi se înregistreazã prin grija pãrţilor, dupã cum urmeazã:
    a) contractul colectiv de muncã la nivel de unitate, la inspectoratul teritorial de muncã;
    b) contractele colective de muncã încheiate la nivelul grupurilor de unitãţi şi al sectoarelor de activitate, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    (2) Dosarul întocmit în vederea înregistrãrii va cuprinde:
    a) contractul colectiv de muncã, în original, redactat în atâtea exemplare câte pãrţi semnatare sunt, plus unul pentru depozitar, semnate de cãtre pãrţi;
    b) dovada convocãrii pãrţilor îndreptãţite sã participe la negociere;
    c) împuternicirile scrise pentru reprezentanţii desemnaţi în vederea negocierii şi semnãrii contractului colectiv de muncã;
    d) dovezile de reprezentativitate ale pãrţilor. În cazul grupului de unitãţi constituit numai pentru negocierea unui contract colectiv de muncã la acest nivel, dovezile de reprezentativitate pot fi cele ale membrilor pãrţii sindicale, conform art. 134 lit. B şi art. 135 alin. (2), partea patronalã fãcând dovada constituirii grupului de unitãţi, conform prevederilor art. 128 alin. (3), în vederea negocierii;
    e) procesele-verbale ale negocierii, redactate în atâtea exemplare câte pãrţi semnatare sunt, plus unul pentru depozitar, conţinând poziţia pãrţilor;
    f) pentru contractele colective de muncã încheiate la nivel de sector de activitate, mandatele speciale prevãzute la art. 136 alin. (2).
    (3) În cazul contractelor negociate la nivelul sectoarelor de activitate, contractul colectiv de muncã va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în situaţia în care numãrul de angajaţi din unitãţile membre ale organizaţiilor patronale semnatare este mai mare decât jumãtate din numãrul total al angajaţilor din sectorul de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat drept contract la nivel de grup de unitãţi.
    (4) Pentru contractele la nivel de sector de activitate sau grup de unitãţi, dosarul prevãzut la alin. (2) va cuprinde suplimentar şi lista unitãţilor cãrora li se aplicã contractul în conformitate cu mandatele speciale prevãzute la art. 136 alin. (2).
    (5) În cazul în care este îndeplinitã condiţia prevãzutã la alin. (3), aplicarea contractului colectiv de muncã înregistrat la nivelul unui sector de activitate va fi extinsã la nivelul tuturor unitãţilor din sector, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, cu aprobarea Consiliului Naţional Tripartit, în baza unei cereri adresate acestuia de cãtre semnatarii contractului colectiv de muncã la nivel sectorial.
    ART. 144
    (1) Contractele colective de muncã se aplicã de la data înregistrãrii lor la autoritatea competentã sau de la o datã ulterioarã, potrivit convenţiei pãrţilor.
    (2) Contractele colective de muncã la nivel de sectoare de activitate şi grupuri de unitãţi, precum şi actele adiţionale la acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, prin grija pãrţilor semnatare.
    ART. 145
    (1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, dupã caz, inspectoratele teritoriale de muncã vor proceda la înregistrarea contractelor colective de muncã dupã verificarea îndeplinirii condiţiilor procedurale prevãzute de prezenta lege. Dacã aceste condiţii nu sunt îndeplinite, contractele colective de muncã vor fi restituite semnatarilor pentru îndeplinirea condiţiilor legale.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va publica pe pagina de internet contractele colective la nivel de sector de activitate şi grup de unitãţi.
    ART. 146
    (1) Contractele colective de muncã nu vor fi înregistrate dacã:
    a) pãrţile nu au depus dosarul în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (2);
    b) nu sunt semnate de cãtre organizaţii sindicale care reprezintã mai mult de jumãtate din totalul angajaţilor din sectorul sau grupul de unitãţi pentru care s-a negociat contractul;
    c) reprezentantul oricãrei pãrţi care a participat la negocieri, nu a fost de acord cu oricare dintre clauzele contractului şi acest fapt a fost consemnat în procesul-verbal de negociere.
    (2) La nivel de unitate, contractul colectiv de muncã va fi înregistrat fãrã semnãtura tuturor pãrţilor numai în cazul în care partea semnatarã care reprezintã angajaţii acoperã mai mult de jumãtate din totalul angajaţilor.
    ART. 147
    Împotriva refuzului înregistrãrii contractelor colective de muncã pãrţile interesate se pot adresa instanţelor judecãtoreşti în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

    CAP. VI
    Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncã

    ART. 148
    (1) Executarea contractului colectiv de muncã este obligatorie pentru pãrţi.
    (2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncã atrage rãspunderea pãrţilor care se fac vinovate de aceasta.
    ART. 149
    Clauzele contractului colectiv de muncã pot fi modificate pe parcursul executãrii lui, în condiţiile legii, ori de câte ori toate pãrţile îndreptãţite sã negocieze contractul colectiv de muncã convin acest lucru.
    ART. 150
    (1) Modificãrile aduse contractului colectiv de muncã se consemneazã într-un act adiţional semnat de toate pãrţile care au încheiat contractul.
    (2) Actul adiţional se transmite în scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de muncã şi tuturor pãrţilor semnatare şi produce efecte de la data înregistrãrii acestuia în condiţiile prezentei legi sau de la o datã ulterioarã, potrivit convenţiei pãrţilor.
    ART. 151
    Contractul colectiv de muncã înceteazã:
    a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrãrii pentru care a fost încheiat, dacã pãrţile nu convin prelungirea aplicãrii acestuia, în condiţiile legii;
    b) la data dizolvãrii sau lichidãrii judiciare a unitãţii;
    c) prin acordul pãrţilor.
    ART. 152
    (1) Contractul colectiv de muncã nu poate fi denunţat unilateral.
    (2) Litigiile în legãturã cu executarea, modificarea sau încetarea contractului colectiv de muncã se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti competente.
    ART. 153
    Conform principiului recunoaşterii reciproce orice organizaţie sindicalã legal constituitã poate încheia cu un angajator sau cu o organizaţie patronalã orice alte tipuri de acorduri, convenţii sau înţelegeri, în formã scrisã, care reprezintã legea pãrţilor şi ale cãror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizaţiilor semnatare.

    TITLUL VIII
    Reglementarea modalitãţilor de soluţionare a conflictelor de muncã

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 154
    (1) Raporturile de muncã stabilite între angajatori şi angajaţii acestora se desfãşoarã cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective şi individuale de muncã.
    (2) Încãlcarea cu vinovãţie de cãtre una dintre pãrţi a obligaţiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage rãspunderea acesteia.
    ART. 155
    Conflictele de muncã se soluţioneazã potrivit prevederilor prezentei legi.

    CAP. II
    Conflicte colective de muncã

    ART. 156
    Dreptul angajaţilor de a declanşa conflicte colective de muncã în legãturã cu începerea, desfãşurarea şi încheierea negocierilor contractelor colective de muncã este garantat de lege.
    ART. 157
    Nu pot constitui obiect al conflictelor colective de muncã revendicãrile angajaţilor pentru a cãror rezolvare este necesarã adoptarea unei legi sau a altui act normativ.
    ART. 158
    Conflictele colective de muncã pot avea loc pentru apãrarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social, în conformitate cu prevederile art. 156.
    ART. 159
    (1) În conflictele colective de muncã la nivel de unitate angajaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative din unitate, potrivit legii.
    (2) La nivelul unitãţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative, iar angajaţii şi-au ales persoanele care sã îi reprezinte la negocieri, aceleaşi persoane îi reprezintã şi în cazul conflictelor colective de muncã.
    ART. 160
    În cazul conflictelor colective de muncã angajaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor, dupã caz, care participã la negocierile colective ale contractului sau acordului colectiv de muncã aplicabil.
    ART. 161
    Conflictele colective de muncã pot fi declanşate în urmãtoarele situaţii:
    a) angajatorul sau organizaţia patronalã refuzã sã înceapã negocierea unui contract ori acord colectiv de muncã, în condiţiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord ori cel anterior a încetat;
    b) angajatorul sau organizaţia patronalã nu acceptã revendicãrile formulate de angajaţi;
    c) pãrţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncã pânã la data stabilitã de comun acord pentru finalizarea negocierilor.
    ART. 162
    (1) În toate cazurile în care existã premisele declanşãrii unui conflict colectiv de muncã, organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor, dupã caz, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizaţia patronalã despre aceastã situaţie, precizând revendicãrile angajaţilor, motivarea acestora, precum şi propunerile de soluţionare. Angajatorul este obligat sã primeascã şi sã înregistreze sesizarea astfel formulatã.
    (2) Cerinţa prevãzutã la alin. (1) se considerã îndeplinitã şi în cazul în care revendicãrile, motivarea şi propunerile de soluţionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de cãtre reprezentanţii aleşi ai angajaţilor cu ocazia întâlnirii cu reprezentanţii angajatorului ori ai organizaţiei patronale, dacã discuţiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
    (3) Angajatorul sau organizaţia patronalã are obligaţia de a rãspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentanţilor angajaţilor, în termen de douã zile lucrãtoare de la primirea sesizãrii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicãrile formulate.
    ART. 163
    În situaţia în care angajatorul ori organizaţia patronalã nu a rãspuns la toate revendicãrile formulate sau, deşi a rãspuns, sindicatele ori reprezentanţii salariaţilor, dupã caz, nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul colectiv de muncã se poate declanşa.
    ART. 164
    Pe durata valabilitãţii unui contract sau acord colectiv de muncã angajaţii nu pot declanşa conflictul colectiv de muncã.
    ART. 165
    Conflictul colectiv de muncã se declanşeazã numai dupã înregistrarea prealabilã a acestuia, dupã cum urmeazã:
    a) la nivel de unitate, organizaţia sindicalã reprezentativã sau reprezentanţii angajaţilor, dupã caz, notificã angajatorului declanşarea conflictului colectiv de muncã şi sesizeazã în scris inspectoratul teritorial de muncã din judeţul în care îşi desfãşoarã activitatea angajaţii unitãţii care au declanşat conflictul, în vederea concilierii;
    b) la nivel de grup de unitãţi, organizaţiile sindicale reprezentative vor notifica fiecãrei unitãţi membre a grupului de unitãţi, precum şi organizaţiei patronale constituite la nivelul grupului declanşarea conflictului colectiv de muncã şi sesizeazã în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea concilierii;
    c) la nivelul sectorului de activitate, organizaţiile sindicale reprezentative vor notifica fiecãrei unitãţi în care au membri organizaţii sindicale reprezentative, precum şi organizaţiilor patronale corespondente declanşarea conflictului colectiv de muncã şi vor sesiza în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea concilierii.

    CAP. III
    Concilierea conflictelor colective de muncã

    ART. 166
    În toate cazurile, sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncã se formuleazã în scris şi va cuprinde în mod obligatoriu urmãtoarele menţiuni:
    a) angajatorul sau organizaţia patronalã, cu indicarea sediului şi datelor de contact ale acestuia/acesteia;
    b) obiectul conflictului colectiv de muncã şi motivarea acestuia;
    c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevãzute la art. 161-163;
    d) desemnarea nominalã a persoanelor delegate sã reprezinte la conciliere organizaţia sindicalã reprezentativã sau, dupã caz, reprezentanţii angajaţilor.
    ART. 167
    Concilierea, medierea şi arbitrarea conflictelor colective de muncã se fac numai între pãrţile aflate în conflict.
    ART. 168
    (1) Procedura de conciliere este obligatorie.
    (2) În termen de 3 zile lucrãtoare de la înregistrarea sesizãrii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în cazul conflictelor colective de muncã la nivel de grup de unitãţi sau la nivel sectorial, respectiv inspectoratul teritorial de muncã, în cazul conflictelor colective de muncã la nivel de unitate, desemneazã delegatul sãu pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de muncã şi comunicã datele persoanei desemnate atât organizaţiei sindicale ori reprezentanţilor angajaţilor, cât şi angajatorului sau organizaţiei patronale.
    (3) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respectiv inspectoratul teritorial de muncã, dupã caz, convoacã pãrţile la procedura de conciliere într-un termen ce nu poate depãşi 7 zile lucrãtoare de la data desemnãrii delegatului.
    ART. 169
    (1) Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere, sindicatele reprezentative sau, dupã caz, reprezentanţii angajaţilor desemneazã o delegaţie formatã din 2-5 persoane, care va fi împuternicitã în scris sã participe la concilierea organizatã de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau de inspectoratul teritorial de muncã, dupã caz. Din delegaţia sindicalã pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei sau ai confederaţiei sindicale la care organizaţia sindicalã este afiliatã.
    (2) Poate fi aleasã ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, dupã caz, al reprezentanţilor angajaţilor orice persoanã care îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
    a) are capacitate deplinã de exerciţiu;
    b) este angajat al unitãţii sau reprezintã federaţia ori confederaţia sindicalã reprezentativã la care organizaţia sindicalã care a declanşat conflictul de muncã este afiliatã.
    ART. 170
    Pentru susţinerea intereselor sale la conciliere, angajatorul sau organizaţia patronalã desemneazã printr-o împuternicire scrisã o delegaţie compusã din 2-5 persoane care sã participe la conciliere.
    ART. 171
    (1) La data fixatã pentru conciliere, delegatul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncã, dupã caz, verificã împuternicirile delegaţilor pãrţilor şi stãruie ca aceştia sã acţioneze pentru a se realiza concilierea.
    (2) Susţinerile pãrţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemneazã într-un proces-verbal, semnat de cãtre pãrţi şi de delegatul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncã, dupã caz.
    (3) Procesul-verbal se întocmeşte în original, câte unul pentru fiecare parte participantã la conciliere şi unul pentru delegatul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau al inspectoratului teritorial de muncã, dupã caz.
    ART. 172
    În cazul în care în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea revendicãrilor formulate, conflictul colectiv de muncã se considerã încheiat.
    ART. 173
    În situaţiile în care acordul cu privire la soluţionarea conflictului colectiv de muncã este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicãrile asupra cãrora s-a realizat acordul şi cele rãmase nesoluţionate, împreunã cu punctele de vedere ale fiecãrei pãrţi referitoare la acestea din urmã.
    ART. 174
    Rezultatele concilierii vor fi aduse la cunoştinţa angajaţilor de cãtre cei care au fãcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.

    CAP. IV
    Medierea şi arbitrajul

    ART. 175
    În vederea promovãrii soluţionãrii amiabile şi cu celeritate a conflictelor colective de muncã se înfiinţeazã Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncã de pe lângã Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    ART. 176
    (1) Modalitatea de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Oficiului de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncã va fi reglementatã prin hotãrâre a Guvernului, ce va fi adoptatã în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (2) În cadrul Oficiului de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncã vor fi constituite corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncã.
    ART. 177
    Componenţa şi criteriile de accedere în corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncã, competenţa, atribuţiile, precum şi procedurile de mediere şi arbitraj se stabilesc prin Regulamentul de mediere şi arbitraj, elaborat de Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncã de pe lângã Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ART. 178
    (1) În cazul în care conflictul colectiv de muncã nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respectiv de inspectoratul teritorial de muncã, dupã caz, pãrţile pot hotãrî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere, în condiţiile prezentei legi.
    (2) Pentru medierea conflictelor individuale de muncã sunt aplicabile prevederile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    ART. 179
    (1) Pe întreaga duratã a unui conflict colectiv de muncã, pãrţile aflate în conflict pot hotãrî prin consens ca revendicãrile formulate sã fie supuse arbitrajului Oficiului de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncã de pe lângã Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    (2) Hotãrârile arbitrale pronunţate de Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncã de pe lângã Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sunt obligatorii pentru pãrţi, completeazã contractele colective de muncã şi devin executorii din momentul pronunţãrii lor.
    ART. 180
    Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncã este obligatorie/obligatoriu dacã pãrţile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanşarea grevei ori pe parcursul acesteia.

    CAP. V
    Greva

    ART. 181
    Prin grevã se înţelege orice formã de încetare colectivã şi voluntarã a lucrului într-o unitate.
    ART. 182
    Greva poate fi declaratã numai dacã, în prealabil,au fost epuizate posibilitãţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncã prin procedurile obligatorii prevãzute de prezenta lege, numai dupã desfãşurarea grevei de avertisment şi dacã momentul declanşãrii acesteia a fost adus la cunoştinţa angajatorilor de cãtre organizatori cu cel puţin douã zile lucrãtoare înainte.
    ART. 183
    (1) Hotãrârea de a declara greva se ia de cãtre organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncã, cu acordul scris a cel puţin jumãtate din numãrul membrilor sindicatelor respective.
    (2) Pentru angajaţii unitãţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotãrârea de declarare a grevei se ia de cãtre reprezentanţii angajaţilor, cu acordul scris a cel puţin unei pãtrimi din numãrul angajaţilor unitãţii sau, dupã caz, ai subunitãţii ori compartimentului.
    (3) Hotãrârea de a declara greva, cu dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute la alin. (1), se comunicã în scris angajatorului, în termenul prevãzut la art. 182.
    ART. 184
    Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate şi propriu-zise.
    ART. 185
    Greva de avertisment nu poate avea o duratã mai mare de douã ore, dacã se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, sã preceadã cu cel puţin douã zile lucrãtoare greva propriu-zisã.
    ART. 186
    (1) Greva de solidaritate poate fi declaratã în vederea susţinerii revendicãrilor formulate de angajaţii din alte unitãţi aparţinând aceluiaşi grup de unitãţi sau sector de activitate.
    (2) Hotãrârea de a declara grevã de solidaritate poate fi luatã, cu respectarea prevederilor art. 183 alin. (1), de cãtre organizaţiile sindicale reprezentative afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicalã la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate, prevederile art. 183 alin. (2) nu se aplicã.
    (3) Greva de solidaritate nu poate avea o duratã mai mare de o zi lucrãtoare şi trebuie anunţatã în scris conducerii unitãţii cu cel puţin douã zile lucrãtoare înainte de data încetãrii lucrului.
    ART. 187
    (1) Grevele sunt organizate de sindicatul reprezentativ sau, dupã caz, de reprezentanţii angajaţilor, care vor stabili şi durata acestora, cu respectarea prevederilor art. 186.
    (2) Sindicatul reprezentativ ori, dupã caz, reprezentanţii aleşi ai angajaţilor îi reprezintã pe grevişti, pe toatã durata grevei, în relaţiile cu angajatorii, inclusiv în faţa instanţelor judecãtoreşti, în cazurile în care se solicitã suspendarea sau încetarea grevei.
    ART. 188
    Pe durata în care revendicãrile formulate de angajaţi sunt supuse medierii ori arbitrajului, aceştia nu pot declanşa grevã sau, dacã greva este declanşatã, aceasta se suspendã în condiţiile art. 197 alin. (3).
    ART. 189
    În situaţia în care, dupã declanşarea grevei, mai mult de jumãtate din numãrul angajaţilor care au hotãrât declararea grevei renunţã în scris la grevã, aceasta înceteazã.
    ART. 190
    (1) Greva poate fi declaratã numai pentru interese cu caracter profesional, economic şi social ale angajaţilor.
    (2) Greva nu poate urmãri realizarea unor scopuri politice.
    ART. 191
    (1) Participarea la grevã este liberã. Nimeni nu poate fi constrâns sã participe la grevã sau sã refuze sã participe.
    (2) Pe durata unei greve declanşate într-o unitate pot înceta activitatea şi angajaţii unor subunitãţi sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului colectiv de muncã.
    (3) În situaţiile prevãzute la alin. (2), revendicãrile sunt cele formulate la declanşarea conflictului colectiv de muncã.
    ART. 192
    (1) Angajaţii care nu participã la grevã îşi vor continua activitatea.
    (2) Angajaţii aflaţi în grevã trebuie sã se abţinã de la orice acţiune de naturã sã împiedice continuarea activitãţii de cãtre cei care nu participã la grevã.
    ART. 193
    (1) Organizatorii grevei au obligaţia ca pe durata acesteia sã protejeze bunurile unitãţii şi, împreunã cu conducerea unitãţii, sã asigure funcţionarea continuã a utilajelor şi a instalaţiilor a cãror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sãnãtatea oamenilor.
    (2) Pentru pagubele materiale provocate de cãtre participanţii la grevã, angajatorul se poate adresa instanţei competente pentru despãgubiri.
    ART. 194
    (1) Pe durata grevei conducerea unitãţii nu poate fi împiedicatã sã îşi desfãşoare activitatea de cãtre angajaţii aflaţi în grevã sau de organizatorii acesteia.
    (2) Conducerea unitãţii nu poate încadra alţi angajaţi care sã îi înlocuiascã pe cei aflaţi în grevã.
    ART. 195
    (1) Pe toatã durata participãrii la grevã contractul individual de muncã sau raportul de serviciu, dupã caz, al angajatului se suspendã de drept. Pe perioada suspendãrii se menţin doar drepturile de asigurãri de sãnãtate.
    (2) În orice moment al grevei oricare parte poate solicita participarea unui reprezentant al inspectoratului teritorial de muncã pentru constatarea eventualelor contravenţii.
    ART. 196
    (1) Participarea la grevã sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintã o încãlcare a obligaţiilor de serviciu ale angajaţilor şi nu atrage posibilitatea sancţionãrii în niciun fel a acestora.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã dacã greva este declaratã ilegalã, potrivit art. 200 alin. (1) lit. b).
    ART. 197
    (1) În timpul grevei organizatorii acesteia continuã negocierile cu conducerea unitãţii, în vederea soluţionãrii revendicãrilor care formeazã obiectul conflictului colectiv de muncã.
    (2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unitãţii ajung la un acord, conflictul colectiv de muncã este închis şi greva înceteazã.
    (3) Pe perioada negocierilor, organizatorii grevei pot conveni cu angajatorul suspendarea temporarã a grevei. Dacã negocierile eşueazã, greva va fi reluatã, fãrã a mai fi necesarã parcurgerea etapelor procedurale preliminare prevãzute de lege.
    (4) Exceptând situaţia prevãzutã la alin. (3), organizatorii grevei nu pot amâna declanşarea grevei la o altã datã decât cea anunţatã sau sã o suspende pe o anumitã perioadã decât reluând toatã procedura de declanşare a conflictelor colective de muncã.
    (5) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevãzutã la alin. (1) atrage rãspunderea juridicã a acestora pentru pagubele cauzate unitãţii.
    ART. 198
    Dacã angajatorul apreciazã cã greva a fost declaratã sau se deruleazã cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cãrui circumscripţie se aflã unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicitã instanţei încetarea grevei.
    ART. 199
    Tribunalul fixeazã termen pentru soluţionarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de douã zile lucrãtoare de la data înregistrãrii acesteia, şi dispune citarea pãrţilor.
    ART. 200
    (1) Tribunalul examineazã cererea prin care se solicitã încetarea grevei şi pronunţã de urgenţã o hotãrâre prin care, dupã caz:
    a) respinge cererea angajatorului;
    b) admite cererea angajatorului şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegalã.
    (2) Hotãrârile pronunţate de tribunal sunt definitive.
    ART. 201
    (1) Tribunalul şi curtea de apel soluţioneazã cererea sau, dupã caz, recursul, potrivit procedurii prevãzute pentru soluţionarea conflictelor colective de muncã.
    (2) În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegalã, instanţa, la cererea celor interesaţi, poate obliga organizatorii grevei şi angajaţii participanţi la greva ilegalã la plata despãgubirilor.
    ART. 202
    Nu pot declara grevã: procurorii, judecãtorii, personalul militar şi personalul cu statut special din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, al Ministerului Justiţiei şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestora, inclusiv al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, al Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul angajat de forţele armate strãine staţionate pe teritoriul României, precum şi alte categorii de personal cãrora li se interzice exercitarea acestui drept prin lege.
    ART. 203
    Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara grevã din momentul plecãrii în misiune şi pânã la terminarea acesteia.
    ART. 204
    Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara grevã numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţiile internaţionale ratificate de statul român, în condiţiile art. 203.
    ART. 205
    În unitãţile sanitare şi de asistenţã socialã, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în transporturile pe cãile ferate, în unitãţile care asigurã transportul în comun şi salubritatea localitãţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electricã, cãldurã şi apã, greva este permisã cu condiţia ca organizatorii grevei sã asigure serviciile, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normalã.
    ART. 206
    Angajaţii din unitãţile sistemului energetic naţional, din unitãţile operative de la sectoarele nucleare, din unitãţile cu foc continuu pot declara grevã cu condiţia asigurãrii a cel puţin unei treimi din activitate, astfel încât sã nu punã în pericol viaţa şi sãnãtatea oamenilor şi sã asigure funcţionarea instalaţiilor în deplinã siguranţã.
    ART. 207
    Funcţionarii publici declanşeazã conflictul colectiv de muncã conform procedurii prevãzute în prezenta lege.

    CAP. VI
    Conflictele individuale de muncã

    ART. 208
    Conflictele individuale de muncã se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti.
    ART. 209
    Instanţele judecãtoreşti competente sã judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncã se stabilesc prin lege.
    ART. 210
    Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncã se adreseazã instanţei judecãtoreşti competente în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncã reclamantul.
    ART. 211
    Cererile pot fi formulate de cei ale cãror drepturi au fost încãlcate dupã cum urmeazã:
    a) mãsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncã, inclusiv angajamentele de platã a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţã de mãsura dispusã;
    b) constatarea nulitãţii unui contract individual de muncã poate fi cerutã de pãrţi pe întreaga perioadã în care contractul respectiv se aplicã;
    c) plata despãgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plãţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
    ART. 212
    (1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncã vor fi judecate cu celeritate.
    (2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
    ART. 213
    Pãrţile sunt legal citate dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu 5 zile înaintea judecãrii.
    ART. 214
    Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive.
    ART. 215
    Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii.
    ART. 216
    Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncã se completeazã în mod corespunzãtor cu prevederile Codului de procedurã civilã.

    TITLUL IX
    Sancţiuni

    ART. 217
    (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã astfel:
    a) încãlcarea prevederilor prevãzute la art. 7 alin. (2), cu amendã de la 15.000 lei la 20.000 lei;
    b) refuzul angajatorului de a începe negocierea contractului colectiv de muncã, cu amendã cuprinsã între 5.000 lei şi 10.000 lei;
    c) nedepunerea spre publicare de cãtre pãrţile semnatare a contractului colectiv de muncã la nivel de grup de unitãţi sau sector de activitate, cu amendã de 3.000 lei. Responsabilitatea revine solidar pãrţilor;
    d) nerespectarea obligaţiei prevãzute la art. 162 alin. (1), cu amendã de la 1.000 lei la 3.000 lei;
    e) nerespectarea prevederii prevãzute la art. 194 alin. (1), cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei;
    f) împiedicarea în orice mod a accesului inspectorului de muncã pentru constatarea eventualelor contravenţii, conform art. 195, de cãtre oricare dintre pãrţile aflate în conflict, cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei.
    (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre Inspecţia Muncii.
    (3) Contravenţiilor prevãzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    ART. 218
    (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã de la 20.000 lei la 50.000 lei fapta persoanei care, prin ameninţãri ori prin violenţe, împiedicã ori obligã un angajat sau un grup de angajaţi sã participe la grevã ori sã munceascã în timpul grevei.
    (2) Condiţionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitãrii atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
    (3) Acţiunea penalã este pusã în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedurã penalã, cu excepţia infracţiunii prevãzute la alin. (1).
    (4) Declararea grevei de cãtre organizatori cu încãlcarea condiţiilor prevãzute la art. 191 alin. (1) ori la art. 202-205 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã.

    TITLUL X
    Dispoziţii tranzitorii şi finale

    ART. 219
    (1) Hotãrârile judecãtoreşti de dobândire a personalitãţii juridice de cãtre organizaţiile sindicale sau patronale obţinute pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi rãmân valabile.
    (2) Federaţiile sindicale care şi-au dobândit personalitatea juridicã la tribunalele judeţene au obligaţia ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi sã solicite transcrierea în Registrul special al federaţiilor şi confederaţiilor sindicale al Tribunalului Municipiului Bucureşti.
    (3) Cererea de transcriere prevãzutã la alin. (2) va fi însoţitã de douã copii ale hotãrârii definitive şi irevocabile de dobândire a personalitãţii juridice de cãtre federaţia sindicalã şi ale ultimei hotãrâri judecãtoreşti de modificare a statutului, dupã caz.
    (4) În termen de 30 de zile de la depunerea cererii, Tribunalul Municipiului Bucureşti va solicita tribunalului judeţean dosarul de dobândire a personalitãţii juridice de cãtre federaţia sindicalã petentã.
    ART. 220
    Modelul, modul de completare şi operare a registrelor speciale ale sindicatelor, respectiv ale organizaţiilor patronale prevãzute la art. 17 alin. (1) şi, respectiv, la art. 59 alin. (1) se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, dupã consultarea partenerilor sociali.
    ART. 221
    (1) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constatã prin hotãrâre judecãtoreascã.
    (2) Verificarea menţinerii condiţiilor de reprezentativitate se face din 4 în 4 ani.
    (3) Hotãrârile judecãtoreşti prin care se constatã îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor patronale şi sindicale conform prezentei legi se comunicã Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care va ţine evidenţa acestora.
    ART. 222
    (1) Reprezentativitatea organizaţiilor patronale sau sindicale poate fi contestatã în instanţã de cãtre organizaţiile patronale ori sindicale corespondente la nivel naţional, de sector de activitate, grup de unitãţi sau de unitãţi, în condiţiile în care nu mai sunt îndeplinite unul ori mai multe dintre criteriile prevãzute de art. 51 alin. (1) lit. A-C, respectiv de art. 72 alin. (1) lit. A şi B, pe baza cãrora a fost obţinutã reprezentativitatea în cauzã.
    (2) Contestaţia se depune la instanţa judecãtoreascã care a acordat reprezentativitatea.
    (3) În cazul în care o organizaţie patronalã sau sindicalã semnatarã a unui contract colectiv de muncã îşi pierde calitatea de organizaţie reprezentativã, orice parte interesatã îndreptãţitã sã negocieze respectivul contract colectiv de muncã are dreptul sã solicite renegocierea contractului colectiv de muncã în cauzã, anterior termenului de expirare a acestuia. Dacã nu se solicitã renegocierea, contractul colectiv de muncã respectiv rãmâne în vigoare pânã la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
    (4) În cazul în care pe parcursul derulãrii unui contract colectiv de muncã angajatorul îşi modificã obiectul principal de activitate, îi vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncã încheiat la nivelul sectorului de activitate în care se încadreazã noul obiect principal de activitate.
    ART. 223
    Reprezentativitatea organizaţiilor patronale şi sindicale constatatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi produce efecte dupã data intrãrii în vigoare a acesteia numai în condiţiile în care întruneşte criteriile de reprezentativitate prevãzute de prezenta lege.
    ART. 224
    La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:
    a) Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, cu modificãrile ulterioare;
    b) Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia art. 26-39, care se abrogã de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei prevãzut la art. 177;
    c) Legea patronatelor nr. 356/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificãrile ulterioare;
    d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    e) Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 7 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    f) Hotãrârea Guvernului nr. 369/2009 privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

    Aceastã lege a fost adoptatã în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, în urma angajãrii rãspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comunã din data de 18 aprilie 2011.

                      p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
                                  IOAN OLTEAN

                           p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
                                ALEXANDRU PEREŞ


    Bucureşti, 10 mai 2011.
    Nr. 62.

    ANEXA 1

                                     LISTA
              cuprinzând ministerele şi alte instituţii publice în
             cadrul cãrora se vor organiza comisii de dialog social

    1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
    2. Ministerul Administraţiei şi Internelor
    3. Ministerul Finanţelor Publice
    4. Ministerul Justiţiei
    5. Ministerul Apãrãrii Naţionale
    6. Ministerul Dezvoltãrii Regionale şi Turismului
    7. Ministerul Mediului şi Pãdurilor
    8. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
    9. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale
    10. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
    11. Ministerul Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului
    12. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
    13. Ministerul Sãnãtãţii
    14. Ministerul Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale
    15. Ministerul Afacerilor Externe
    16. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
    17. Autoritatea Naţionalã pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice


    ANEXA 2



                                   - model -

    Instituţia publicã care raporteazã

                                     RAPORT
       privind activitatea comisiei de dialog social pe luna ...........

┌────┬──────────────────────┬──────────────────────┬───────────────────────────┐
│Nr. │Data şedinţei comisiei│     Ordinea de zi    │Rezumatul concluziilor sau │
│crt.│   de dialog social   ├────────────┬─────────┤ al eventualelor rezoluţii │
│    │                      │Punct propus│Iniţiator│                           │
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
├────┼──────────────────────┼────────────┼─────────┼───────────────────────────┤
└────┴──────────────────────┴────────────┴─────────┴───────────────────────────┴

                      Preşedintele Comisiei de dialog social,
                      ......................................
                                   (semnãtura)



    ANEXA 3

                                REGULAMENT-CADRU
               privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de
            dialog social la nivelul administraţiei publice centrale

    I. Componenţa comisiilor de dialog social
    Din cadrul comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale fac parte:
    1. reprezentanţi ai ministerelor - secretarii de stat, precum şi conducãtorii instituţiilor publice, autoritãţi şi agenţii aflate în coordonarea sau subordonarea ministerelor, numiţi prin ordin al ministrului;
    2. reprezentanţi ai partenerilor sociali - reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, conform copiilor hotãrârilor judecãtoreşti definitive depuse la secretariatul comisiei de dialog social. Organizaţiile sindicale şi patronale membre ale comisiilor de dialog social vor desemna câte un titular şi câte un supleant pentru comisiile de dialog social de la nivelul ministerelor şi al instituţiilor publice prevãzute în anexa nr. 1 la lege;
    3. experţi - organizaţiile sindicale şi patronale, în funcţie de tematica abordatã, pot fi asistate de experţi, care vor participa în baza unui mandat acordat de confederaţie;
    4. invitaţi - la propunerea preşedintelui comisiei de dialog social, plenul comisiei poate aproba participarea unor invitaţi cu statut nepermanent. În cazul dezbaterii care necesitã participarea reprezentanţilor altor instituţii publice, autoritãţi şi agenţii, preşedintele comisiei de dialog social are obligaţia de a-i invita la şedinţele comisiei;
    5. reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - la lucrãrile comisiilor de dialog social din ministere şi din alte instituţii publice prevãzute în anexa nr. 1 la lege va fi invitat un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice.

    II. Funcţionarea comisiilor de dialog social
    1. Preşedinţia comisiei este asiguratã de un secretar de stat sau, în situaţii speciale, cu acordul partenerilor de dialog social, de cãtre un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului, ori, în cazul instituţiilor publice prevãzute în anexa nr. 1 la lege de un reprezentant împuternicit de conducãtorul instituţiei publice.
    Preşedintele comisiei are urmãtoarele atribuţii:
    a) conduce şedinţele comisiei de dialog social;
    b) convoacã membrii comisiei, precum şi invitaţii la şedinţele acesteia;
    c) asigurã prezenţa la lucrãrile şedinţelor comisiei de dialog social a reprezentanţilor altor autoritãţi şi agenţii aflate în coordonarea sau subordonarea ministerului sau a instituţiei publice în cauzã.
    2. Secretariatul comisiei de dialog social se asigurã de cãtre instituţia publicã în cadrul cãreia aceasta funcţioneazã.
    3. Secretariatul comisiei de dialog social are urmãtoarele atribuţii:
    a) întocmirea şi comunicarea ordinii de zi;
    b) difuzarea documentelor de lucru pentru şedinţele comisiei;
    c) redactarea minutei pentru fiecare şedinţã, precum şi transmiterea acesteia cãtre partenerii sociali, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Economic şi Social;
    d) evidenţa hotãrârilor judecãtoreşti definitive privind reprezentativitatea partenerilor sociali, în copie legalizatã.
    4. Comisiile de dialog social se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, în baza unei convocãri fãcute de preşedintele comisiei. Convocarea comisiei se face în scris, cu cel puţin 3 zile lucrãtoare înaintea datei de desfãşurare, cu comunicarea ordinii de zi şi a documentelor de lucru. Ordinea de zi poate fi completatã cu alte puncte, cu aprobarea plenului comisiei.
    5. Preşedintele comisiei poate convoca o şedinţã extraordinarã a comisiei de dialog social pentru dezbaterea unor probleme cu caracter urgent sau la cererea motivatã a unor parteneri sociali.
    6. Şedinţele comisiei de dialog social convocate pentru dezbaterea unor acte normative se întrunesc dupã ce actul normativ propus a fost aprobat de conducerea ministerului şi înainte de transmiterea proiectului spre avizare la alte ministere.
    7. Şedinţa comisiei de dialog social nu necesitã întrunirea unui anumit cvorum, prezenţa partenerilor sociali fiind voluntarã, procedura de convocare fiind respectatã dacã a fost fãcutã în termen legal.
    8. Punctele de vedere adoptate în comisiile de dialog social se considerã acceptate de cãtre partenerii sociali ai cãror reprezentanţi nu au fost prezenţi la şedinţele de comisie la care au fost invitaţi sã participe. La propunerile formulate în scris de partenerii sociali, iniţiatorul actului normativ sau al altor proiecte are obligaţia de a da un rãspuns motivat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data şedinţei comisiei.
    9. Dupã fiecare şedinţã a comisiei de dialog social secretariatul acesteia întocmeşte o minutã, care este difuzatã partenerilor sociali în şedinţa urmãtoare, spre aprobare. Minuta respectivã este transmisã şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi Consiliului Economic şi Social.
    10. Preşedintele comisiei de dialog social va pune la dispoziţia partenerilor sociali informaţiile disponibile necesare formulãrii unui punct de vedere argumentat.
    11. Punctele de vedere ale partenerilor sociali cu privire la actele normative supuse dezbaterii în comisie vor fi înaintate secretariatului comisiei de dialog social în formã scrisã, dupã modelul: text iniţial - propunere de modificare - motivare.
    12. Pentru dezbaterea unor probleme cu caracter specific se pot constitui grupuri de lucru, cu participarea reprezentanţilor desemnaţi nominal de partenerii sociali, membri ai comisiei cu mandat determinat.
    13. Actele normative dezbãtute în cadrul comisiei de dialog social vor fi însoţite în circuitul de avizare de minuta şedinţei comisiei de dialog social, în care sunt consemnate punctele de vedere ale partenerilor sociali referitoare la actul normativ discutat.


    ANEXA 4

                                REGULAMENT-CADRU
               privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de
             dialog social la nivelul administraţiei publice locale

    I. Componenţa comisiilor de dialog social
    Din cadrul comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale fac parte:
    1. prefectul, precum şi reprezentanţi ai prefectului şi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, numiţi prin ordin de cãtre prefect;
    2. preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al capitalei, pentru municipiul Bucureşti;
    3. reprezentanţii partenerilor sociali - reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, conform copiilor hotãrârilor judecãtoreşti definitive depuse la secretariatul comisiei de dialog social constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Secretariatul comisiei de dialog social constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va transmite comisiilor de dialog social constituite la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti lista confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, conform acestor hotãrâri judecãtoreşti. Organizaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional vor desemna câte un titular şi câte un supleant pentru comisiile de dialog social de la nivel judeţean din structurile proprii în teritoriu;
    4. experţi - organizaţiile sindicale şi patronale, în funcţie de tematica abordatã, pot fi asistate de experţi, care vor participa în baza unui mandat;
    5. invitaţi - la propunerea preşedintelui comisiei de dialog social, plenul comisiei poate aproba participarea unor invitaţi cu statut nepermanent. În cazul dezbaterii care necesitã participarea reprezentanţilor altor instituţii publice, preşedintele comisiei de dialog social are obligaţia de a-i invita la şedinţele comisiei;
    6. reprezentantul inspectoratului teritorial de muncã - la lucrãrile comisiilor de dialog social constituite în plan teritorial va fi invitat un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice.

    II. Funcţionarea comisiilor de dialog social
    1. Preşedinţia comisiei, în baza principiului copreşedinţiei, este asiguratã de prefect şi de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al capitalei, pentru municipiul Bucureşti.
    2. Secretariatul comisiei de dialog social se asigurã de cãtre instituţia publicã în cadrul cãreia aceasta funcţioneazã.
    3. Secretariatul comisiei de dialog social are urmãtoarele atribuţii:
    a) convocarea membrilor comisiei la şedinţele acesteia;
    b) întocmirea şi comunicarea ordinii de zi;
    c) difuzarea documentelor de lucru pentru şedinţele comisiei;
    d) redactarea minutei pentru fiecare şedinţã, precum şi transmiterea acesteia membrilor comisiei şi secretarului de stat responsabil pentru dialog social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    4. Comisiile de dialog social se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, în baza unei convocãri fãcute de preşedintele comisiei. Convocarea comisiei se face în scris, cu cel puţin 3 zile lucrãtoare înaintea datei de desfãşurare, cu comunicarea ordinii de zi şi a documentelor de lucru. Ordinea de zi poate fi completatã cu alte puncte, cu aprobarea plenului comisiei.
    5. Preşedintele comisiei poate convoca o şedinţã extraordinarã a comisiei de dialog social pentru dezbaterea unor probleme cu caracter urgent sau la cererea motivatã a unor parteneri sociali.
    6. Şedinţa comisiei de dialog social nu necesitã întrunirea unui anumit cvorum, prezenţa partenerilor sociali fiind voluntarã, procedura de convocare fiind respectatã dacã a fost fãcutã în termen legal.
    7. Punctele de vedere adoptate în comisiile de dialog social se considerã acceptate de cãtre partenerii sociali ai cãror reprezentanţi nu au fost prezenţi la şedinţele de comisie la care au fost invitaţi sã participe. La propunerile formulate în scris de partenerii sociali, iniţiatorul actului normativ sau al altor proiecte are obligaţia de a da un rãspuns motivat, în termen de 5 zile de la data şedinţei comisiei.
    8. Dupã fiecare şedinţã a comisiei de dialog social secretariatul acesteia întocmeşte o minutã, care este difuzatã partenerilor sociali în şedinţa urmãtoare, spre aprobare. Minuta respectivã este transmisã şi secretarului de stat responsabil pentru dialog social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    9. Preşedintele comisiei de dialog social va pune la dispoziţia partenerilor sociali informaţiile disponibile necesare elaborãrii unui punct de vedere argumentat.
    10. Punctele de vedere ale partenerilor sociali cu privire la actele normative supuse dezbaterii în comisie vor fi înaintate secretariatului comisiei de dialog social în formã scrisã, dupã modelul: text iniţial - propunere de modificare - motivare.
    11. Pentru dezbaterea unor probleme cu caracter specific se pot constitui colective de lucru, cu participarea reprezentanţilor desemnaţi nominal de partenerii sociali, membri ai comisiei cu mandat determinat.

                                       -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGEA nr. 62 din 10 mai 2011

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016