Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGEA nr. 5 din 18 decembrie 1985 cu privire la cresterea productivitatii muncii, perfectionarea organizarii si normarii productiei si a muncii
Înfãptuirea obiectivelor prevãzute în Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societãţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism, a hotãrîrilor Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Roman, impune accentuarea laturilor calitative ale dezvoltãrii economiei româneşti, valorificarea superioarã a muncii sociale, creşterea productivitatii muncii în toate sectoarele de activitate, în vederea sporirii venitului naţional şi, pe aceeaşi baza, a nivelului de trai al poporului. Realizarea acestor obiective cere din partea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, a centralelor, întreprinderilor, a unitãţilor de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, o preocupare permanenta pentru introducerea pe scara larga a progresului tehnic, a cuceririlor ştiinţei în toate domeniile de activitate, pentru aplicarea celor mai noi forme şi metode de organizare şi normare a producţiei şi a muncii, perfecţionarea pregãtirii profesionale a personalului muncitor. Oamenii muncii, în calitatea lor de proprietari, producãtori şi beneficiari ai bunurilor materiale, sînt direct interesaţi şi rãspund de utilizarea completa, eficienta a dotãrii tehnice, a forţei de munca şi a timpului de lucru, de creşterea mai puternica a productivitatii muncii şi sporirea avutiei naţionale, sursa sigura a ridicãrii vieţii întregului popor. În scopul perfecţionãrii cadrului juridic în acest domeniu, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege. CAP. 1 Creşterea productivitatii muncii ART. 1 Creşterea permanenta a productivitatii muncii constituie factorul hotaritor al valorificãrii superioare a muncii sociale în toate domeniile de activitate, dezvoltãrii intensive a economiei naţionale, sporirii rapide a venitului naţional şi ridicãrii, pe aceasta baza, a nivelului de trai al oamenilor muncii. ART. 2 Ridicarea continua a productivitatii muncii impune promovarea pe scara larga a progresului tehnic, îmbunãtãţirea neîntreruptã a organizãrii producţiei şi a muncii, asigurarea normarii ştiinţifice a producţiei şi a muncii, creşterea nivelului pregãtirii profesionale a personalului muncitor. ART. 3 Sarcinile de creştere a productivitatii muncii se stabilesc pe baza planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã şi constituie obligaţii permanente ale întreprinderilor, unitãţilor de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale şi locale. ART. 4 Creşterea productivitatii muncii se fundamenteazã pe baza de programe anuale şi de perspectiva, elaborate de întreprinderi, centrale, ministere, alte organe centrale şi locale, care cuprind mãsuri concrete cu privire la introducerea şi extinderea progresului tehnic, perfecţionarea organizãrii producţiei şi a muncii, ridicarea nivelului de calificare a personalului muncitor, în vederea îndeplinirii şi depãşirii indicatorilor planificati. SECŢIUNEA 1 Introducerea progresului tehnic ART. 5 Promovarea progresului tehnic în toate sectoarele economiei naţionale se realizeazã prin afirmarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice, valorificarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei, introducerea şi extinderea tehnologiilor avansate, a mecanizarii şi automatizarii, a electronizarii, robotizarii şi cibernetizarii proceselor de producţie. ART. 6 Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie coordoneazã şi rãspunde de intreaga activitate de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere a progresului tehnic, în vederea aplicãrii cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în toate ramurile şi domeniile activitãţii economico-sociale. ART. 7 Unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, împreunã cu întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate sa acţioneze pentru introducerea progresului tehnic, în principal prin: a) dezvoltarea accentuata a ramurilor şi domeniilor de inalta tehnicitate care asigura valorificarea superioarã a materiilor prime şi a forţei de munca; b) proiectarea şi realizarea de maşini, utilaje şi instalaţii cu performanţe tehnico-functionale ridicate, de inalta productivitate, care sa asigure reducerea substantiala a consumurilor materiale şi energetice, precum şi a efortului fizic al personalului muncitor; c) ridicarea nivelului tehnic al producţiei prin introducerea electronicii şi microelectronicii, a automatizarii complete, folosirii robotilor, a dispozitivelor şi aparaturii moderne de mãsura şi control; d) creşterea gradului de tipizare şi standardizare a pieselor, subansamblelor, produselor, introducerea şi generalizarea tehnologiilor tipizate de mare productivitate, cu consumuri reduse de manopera, materii prime, materiale, combustibili şi energie; e) asimilarea şi introducerea în fabricaţie, în fiecare ramura de activitate, a unor produse noi şi modernizate cu performanţe tehnice ridicate, competitive pe plan mondial; f) dezvoltarea accelerata a bazei energetice prin identificarea şi valorificarea în condiţii de inalta eficienta a resurselor noi de energie; g) perfecţionarea tehnologiilor, utilajelor şi instalaţiilor necesare recuperãrii integrale şi reintroducerii în circuitul economic a tuturor categoriilor de resurse energetice şi materiale refolosibile; h) extinderea maşinilor specializate, maşinilor-agregat şi liniilor automate de prelucrare la operaţiile de baza ale proceselor de producţie; i) modernizarea liniilor şi instalaţiilor tehnologice existente prin aplicarea de soluţii tehnice care sa asigure creşterea performantelor constructiv-functionale ale acestora. ART. 8 (1) La proiectarea noilor obiective de investiţii şi produse, precum şi la elaborarea de noi tehnologii, trebuie sa se adopte soluţii tehnice cu performanţe la nivelul celor mai bune realizari din ţara sau pe plan mondial ori superioare acestora. (2) Se interzic proiectarea, omologarea şi introducerea în producţie a unor maşini, utilaje şi instalaţii, tehnologii de fabricaţie şi producţie care nu asigura randamente superioare celor existente, costuri de producţie mai reduse şi un nivel ridicat de competitivitate la export a produselor. SECŢIUNEA a 2-a Organizarea producţiei şi a muncii ART. 9 (1) Organizarea producţiei şi a muncii trebuie sa asigure valorificarea cu maxima eficienta a potenţialului tehnic, material şi uman, în concordanta cu cerinţele concentrarii şi integrãrii producţiei, ale specializãrii unitãţilor, intaririi ordinii şi disciplinei în toate sectoarele de activitate. (2) Organizarea producţiei şi a muncii se va asigura încã din faza de proiectare. Odatã cu proiectarea noilor obiective de investiţii sau cu dezvoltarea şi modernizarea celor existente, a proceselor de fabricaţie, a produselor noi sau modernizate, se va elabora şi proiectul de organizare a producţiei şi a muncii care cuprinde: fluxul tehnologic, amplasarea utilajelor, organizarea locurilor de munca, programarea, lansarea şi urmãrirea producţiei, controlul fabricaţiei, transportul intern al materiilor prime, materialelor şi produselor, precum şi depozitarea acestora, întreţinerea şi repararea utilajelor, nivelul producţiei şi productivitatii muncii, normele de producţie, consumul de munca pe produs, forta de munca necesarã în structura pe meserii, sistemul informaţional, în concordanta cu capacitatile de producţie şi parametrii tehnico-economici proiectati. ART. 10 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare sînt obligate sa asigure perfecţionarea permanenta a organizãrii producţiei şi a muncii, corespunzãtor celor mai moderne metode utilizate în ţara şi pe plan mondial, sa elaboreze şi sa aplice unitar, în toate ramurile şi sectoarele de activitate, proiecte de organizare a producţiei şi a muncii, care sa conducã la o eficienta maxima în fiecare unitate socialistã şi la scara întregii economii naţionale. ART. 11 Perfecţionarea organizãrii producţiei şi a muncii în fiecare unitate se realizeazã, în principal, prin: a) extinderea concentrarii şi specializãrii întreprinderilor, integrarea producţiei şi perfecţionarea cadrului de cooperare şi conlucrare între unitãţile economice; b) aplicarea celor mai eficiente metode, tehnici, procedee şi forme de organizare a producţiei şi a muncii; c) utilizarea deplina a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi suprafeţelor de producţie existente, prin încãrcarea corespunzãtoare în toate schimburile a liniilor şi utilajelor tehnologice, instalaţiilor şi agregatelor şi dotarea cu maşini şi utilaje a spaţiilor productive nou construite; d) pregãtirea şi programarea corespunzãtoare a producţiei, pe baza documentaţiei tehnice de fabricaţie, elaborate în raport cu nivelul de inzestrare tehnica a unitãţilor; e) asigurarea dotãrii cu scule, dispozitive şi verificatoare, cu aparate de mãsura şi control a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, a tuturor locurilor de munca; f) aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, semifabricate şi cu energie a locurilor de munca în cantitatea şi de calitatea prevãzute în documentaţiile tehnice şi în programele de producţie; recuperarea energiei reziduale, reciclarea resurselor refolosibile şi reducerea consumurilor neproductive; g) organizarea raţionalã a activitãţii de transport uzinal, de manipulare şi depozitare a materiilor prime, materialelor şi extinderea pachetizarii, paletizarii, containerizarii, transcontainerizarii şi a altor sisteme moderne de transport; h) perfecţionarea activitãţii de întreţinere şi reparaţii în vederea creşterii duratei de funcţionare între doua reparaţii şi modernizarea, în cadrul lucrãrilor de reparaţii, a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; i) elaborarea şi aplicarea unor regimuri optime de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; j) proiectarea noilor procese de munca şi perfecţionarea celor existente la nivelul fiecãrui loc de munca, în condiţiile respectãrii parametrilor tehnologici şi ai calitãţii produselor; k) organizarea corespunzãtoare a locurilor de munca, folosirea integrala a timpului de lucru, întãrirea ordinii şi disciplinei în producţie, în vederea creşterii eficientei activitãţii; l) dimensionarea optima a subunitatilor, compartimentelor, colectivelor de lucru şi stabilirea formelor de cooperare în munca; m) organizarea şi extinderea lucrului la mai multe maşini; n) organizarea activitãţii în schimburi şi asigurarea asistenţei tehnice pe fiecare schimb; o) aplicarea celor mai eficiente forme, metode şi mijloace de control al calitãţii produselor, operaţiilor, lucrãrilor, cu respectarea prevederilor legale în acest domeniu; p) asigurarea functionarii maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor în condiţiile respectãrii normelor de tehnica securitãţii şi igiena muncii, eliminarea noxelor şi a altor factori care influenţeazã randamentul personalului muncitor şi starea de sãnãtate a acestuia. SECŢIUNEA a 3-a Normarea producţiei şi a muncii ART. 12 (1) Normarea producţiei şi a muncii trebuie sa asigure utilizarea integrala a capacitãţilor de producţie la parametrii tehnico-economici stabiliţi prin proiectele de execuţie şi tehnologice pentru toate maşinile, utilajele şi instalaţiile din dotare, folosirea eficienta a forţei de munca. (2) Normarea producţiei şi a muncii constituie un element esenţial pentru aplicarea principiului cointeresarii materiale a oamenilor muncii, a principiului socialist de retribuire în raport cu munca prestatã şi rezultatele obţinute. ART. 13 (1) În cadrul activitãţii de normare a producţiei şi a muncii se stabilesc norme de munca fundamentate ştiinţific, în strinsa concordanta cu dotarea tehnica, cu formele noi de organizare a producţiei şi a muncii şi cu sarcinile de creştere a producţiei şi a productivitatii muncii. (2) Normele de munca se exprima, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau ale activitãţii la care se aplica, sub forma de norme de producţie, norme de timp şi norme de personal. ART. 14 (1) Normele de producţie se aplica în mod generalizat în toate unitãţile economice din industrie, construcţii, agricultura, transporturi şi din celelalte sectoare ale economiei naţionale şi trebuie sa asigure volumul producţiei şi productivitatea fizica a muncii programate pentru fiecare loc de munca. (2) În condiţiile în care, datoritã specificului activitãţii, sarcinile de munca pentru unele operaţii, lucrãri sau servicii nu pot fi mãsurate sub forma de norme de producţie, acestea se exprima prin timpul de munca real necesar pentru executarea operaţiilor, lucrãrilor sau serviciilor respective, sub forma de norme de timp. (3) Pentru procesele de producţie la care organizarea şi desfãşurarea muncii se fac în colectiv, sarcina de munca normata va cuprinde şi norma de personal prin care se stabileşte numãrul strict necesar de personal pe meserii, funcţii şi nivel de calificare. ART. 15 Normele de munca pentru procese de producţie şi activitãţi economice, sociale, culturale, de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare pentru investiţii, care se regãsesc în mai multe unitãţi, precum şi pentru procese de munca tipizate, se elaboreazã ca norme de munca unificate pe economie, pe minister, alt organ central sau local, ori unificate pe grup de unitãţi. ART. 16 Normele de munca se aplica în mod obligatoriu în toate domeniile de activitate şi pentru toate categoriile de personal şi constituie instrumentul de determinare a necesarului de personal pe meserii, funcţii şi niveluri de calificare. ART. 17 (1) Normele de munca se elaboreazã de personal de specialitate tehnic-productiv, cu o temeinica pregãtire în domeniul organizãrii şi normarii producţiei şi a muncii, cu participarea muncitorilor, maiştrilor, inginerilor şi altui personal de specialitate din unitate. (2) Normele de munca se dezbat în consiliul oamenilor muncii al unitãţii. ART. 18 Aplicarea normelor de munca în unitãţi se face dupã încunoştinţarea şi instruirea personalului muncitor cu privire la conţinutul acestora, precum şi dupã însuşirea proceselor tehnologice, a metodelor de munca ce se vor aplica. La aplicarea normelor de munca se vor asigura baza materialã şi fondurile necesare realizãrii condiţiilor tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munca. ART. 19 (1) În situaţiile în care pentru asigurarea condiţiilor tehnice şi organizatorice prevãzute în normele de munca unificate sînt necesare noi investiţii sau dezvoltãri ale capacitãţilor de producţie, lucrãri de reamplasare a unor mijloace de producţie, proiectarea şi executarea unor dispozitive speciale, perioada de asigurare a acestor condiţii se stabileşte pe baza de grafic aprobat de ministerul sau organul central ori local ierarhic superior. (2) În unitãţile în care condiţiile tehnice şi organizatorice s-au modificat şi sînt superioare celor care au stat la baza elaborãrii normelor sau normativelor de munca unificate, se vor elabora şi aplica, potrivit prevederilor prezentei legi, norme şi normative de munca corespunzãtoare acestor condiţii. În termen de doua luni unitatea va aduce la cunostinta organului elaborator al normelor de munca unificate condiţiile tehnice şi organizatorice create, în vederea îmbunãtãţirii în mod corespunzãtor a normelor de munca unificate. ART. 20 Unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare sînt obligate sa stabileascã şi sa înscrie în notele de comanda şi în proiectele de execuţie sau în cartea tehnica, dupã caz, capacitatile şi normele de producţie, pentru obiectivele de investiţii, maşini, utilaje şi instalaţii, numãrul de maşini care trebuie deservite de un muncitor, consumul de munca pe produs, precum şi necesarul de personal pe întreprindere, secţii, ateliere şi locuri de munca. ART. 21 Sarcinile de munca normate se înscriu în fişele tehnologice, foile de lucru în acord, planul de munca sau alte documente similare întocmite odatã cu organizarea activitãţii sau lansarea producţiei. Rãspunderea pentru corecta stabilire a sarcinilor de munca normate revine personalului de normare şi de specialitate care le-a calculat şi verificat, desemnat de organul de conducere colectivã al unitãţii. ART. 22 (1) Normele de munca se reexamineaza anual sau ori de cîte ori intervin modificãri în desfãşurarea procesului de producţie, pentru a fi permanent puse de acord cu noile condiţii tehnice, tehnologice şi de organizare a producţiei şi a muncii. (2) Modificarea normelor de munca este obligatorie în cazurile în care: a) se introduc în producţie noi procese de munca, maşini, utilaje, tehnologii sau alte mãsuri tehnico-organizatorice care conduc la modificarea consumului de munca necesar executãrii produselor, operaţiilor, lucrãrilor sau serviciilor, dacã noul consum de munca poate fi determinat imediat. În aceste cazuri, noile norme de munca se aplica odatã cu schimbarea condiţiilor de lucru; b) se modifica consumul de munca necesar efectuãrii operaţiilor, lucrãrilor sau serviciilor, în urma aplicãrii unor mãsuri tehnice şi organizatorice, ale cãror efecte nu se pot determina imediat, dar se acumuleaza treptat, precum şi în urma perfecţionãrii pregãtirii profesionale şi a creşterii deprinderilor în munca ale majoritãţii lucrãtorilor, datoritã executãrii repetate a aceloraşi operaţii sau lucrãri. În aceste cazuri, normele de munca se modifica anual, pe baza programelor aprobate de adunãrile generale ale oamenilor muncii din unitãţi; c) se constata ca normele de munca au fost greşit fundamentate sau au fost elaborate cu încãlcarea prevederilor legale. În acest caz, normele de munca se modifica de la data constatãrii. SECŢIUNEA a 4-a Perfecţionarea pregãtirii profesionale a personalului muncitor ART. 23 (1) Ridicarea continua a pregãtirii profesionale a personalului din toate domeniile de activitate se realizeazã în strinsa concordanta cu cerinţele progresului tehnic, cu gradul ridicat de tehnicitate a maşinilor, utilajelor şi al produselor, cu formele superioare de organizare a producţiei şi a muncii. (2) Perfecţionarea pregãtirii profesionale a personalului muncitor se desfãşoarã în întreprinderi, alte unitãţi socialiste, centrale, ministere, alte organe centrale şi locale şi se realizeazã, în principal, prin urmãtoarele forme: a) instruire la locul de munca, sub controlul şefului direct; b) cursuri organizate în cadrul unitãţii sau în alte unitãţi; c) programe personale de perfecţionare cu verificarea periodicã a cunoştinţelor asimilate; d) stagii de practica şi specializare în unitatea proprie ori în alte unitãţi. (3) Ministerele, centralele, întreprinderile, unitãţile de cercetare şi învãţãmînt, împreunã cu Ministerul Educaţiei şi Învãţãmîntului, Ministerul Muncii şi Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, vor lua mãsuri, potrivit legii, pentru asigurarea pregãtirii profesionale a personalului muncitor în structura pe meserii şi specialitãţi şi perfecţionarea continua a acesteia, corespunzãtor exigenţelor revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, gradului de inzestrare tehnica a tuturor ramurilor economiei naţionale cu utilaje şi instalaţii de inalta tehnicitate, extinderii automatizarii, cibernetizarii şi robotizarii producţiei, precum şi sporirii complexitatii proceselor economice. ART. 24 Perfecţionarea pregãtirii profesionale se face diferenţiat pe categorii de personal în raport cu specialitatea, nivelul de pregãtire, funcţia detinuta în cadrul procesului de producţie, urmãrindu-se însuşirea cunoştinţelor necesare realizãrii sarcinilor de munca şi de producţie la cel mai înalt nivel calitativ, în timpul optim necesar şi cu minimum de efort fizic. ART. 25 (1) Activitatea de perfecţionare a pregãtirii profesionale a personalului muncitor trebuie sa asigure cunoaşterea de cãtre fiecare om al muncii a tehnologiilor noi şi modernizate, a caracteristicilor tehnice de funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor nou introduse, a dispozitivelor şi elementelor de modernizare a celor existente, precum şi a modului de folosire, reglare, întreţinere şi reparare a acestora, cunoaşterea şi utilizarea în mod corespunzãtor a sculelor şi aparatelor de mãsura şi control specifice proceselor de producţie. (2) Prin perfecţionarea pregãtirii profesionale se urmãreşte, totodatã, cunoaşterea şi însuşirea de cãtre personalul muncitor a formelor moderne de conducere şi organizare a unitãţilor, subunitatilor şi locurilor de munca. (3) Pregãtirea personalului muncitor se face pe profile largi, care sa permitã obţinerea unei calificãri suplimentare, în vederea deservirii mai multor maşini şi utilaje sau a reintegrarii rapide în activitate în cazul schimbãrii locului de munca. CAP. 2 Planificarea şi urmãrirea realizãrii sarcinilor de creştere a productivitatii muncii ART. 26 Stabilirea nivelurilor productivitatii muncii şi urmãrirea realizãrii acestora se desfãşoarã un raport cu cerinţele dezvoltãrii economiei naţionale, pe baza planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã. ART. 27 (1) În planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã se înscriu distinct obiectivele referitoare la nivelurile şi ritmurile de creştere a productivitatii muncii în principalele ramuri şi activitãţi din sfera producţiei materiale. (2) Nivelul indicatorilor productivitatii muncii şi forţei de munca, precum şi ritmurile de creştere a acestora pe ansamblul economiei, pe ramuri, în profil teritorial şi departamental, se stabilesc prin plan, în stricta concordanta cu prevederile acestuia referitoare la producţie, cercetare ştiinţificã, resurse de munca, pregãtirea personalului şi punerea în funcţiune a noilor obiective de investiţii. ART. 28 Titularii de plan asigura defalcarea pe unitãţi a sarcinilor de creştere a productivitatii muncii aprobate prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã şi stabilesc mãsurile de realizare a acestora, în condiţiile utilizãrii cît mai rationale a bazei tehnico-materiale şi a personalului, îmbunãtãţirii structurii şi limitãrii acestuia la strictul necesar, urmãrindu-se creşterea ponderii personalului cuprins în activitãţi productive. ART. 29 Activitatea de planificare şi realizare a productivitatii muncii se desfãşoarã pe baza programelor de creştere a productivitatii muncii în toate întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale cu participarea nemijlocitã a oamenilor muncii. ART. 30 (1) Programele de creştere a productivitatii muncii cuprind, pentru fiecare etapa, mãsuri concrete, strins corelate cu sarcinile înscrise în planurile şi programele privind cercetarea şi dezvoltarea tehnologicã, ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, reducerea cheltuielilor materiale şi de producţie, sporirea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, urmãrindu-se creşterea eficientei economice a întregii munci sociale. (2) Programele prevãzute la alin. (1) cuprind, totodatã, mijloacele şi fondurile necesare aplicãrii mãsurilor, urmãrindu-se permanent folosirea la maximum a capacitãţilor existente, creşterea producţiei la 1.000 lei fonduri fixe. ART. 31 Proiectele programelor de creştere a productivitatii muncii elaborate de întreprinderi şi centrale se supun dezbaterii şi aprobãrii adunãrilor generale ale oamenilor muncii, iar cele elaborate de ministere şi celelalte organe centrale şi locale, organelor de conducere colectivã ale acestora. ART. 32 Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Muncii şi Direcţia Centrala de Statistica, împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, sînt obligate sa ia mãsuri pentru îmbunãtãţirea permanenta a sistemului de determinare, fundamentare şi urmãrire a productivitatii muncii şi extinderea numãrului de produse la care se stabilesc sarcini de productivitate exprimate în unitãţi naturale, natural-convenţionale şi unitãţi de munca. ART. 33 Comitetul de Stat al Planificarii, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Ministerul Muncii, împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, verifica nivelul indicatorilor productivitatii muncii propus în documentaţiile tehnice pentru noile obiective de investiţii, urmãrind ca acesta sa fie mai ridicat decît cel ce se va realiza în unitãţi similare existente în anul prevãzut pentru atingerea parametrilor proiectati. ART. 34 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile vor asigura, la toate locurile de munca, condiţiile tehnice şi de organizare avute în vedere la elaborarea programelor de creştere a productivitatii muncii şi vor urmãri aplicarea la termenele stabilite şi cu eficienta prevãzutã a tuturor mãsurilor înscrise în programe. CAP. 3 Atribuţii şi raspunderi în domeniul creşterii productivitatii muncii, perfecţionãrii organizãrii şi normarii producţiei şi a muncii SECŢIUNEA 1 Atribuţiile şi rãspunderile organelor de conducere colectivã şi ale personalului din conducerea întreprinderilor, centralelor, ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale ART. 35 Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia şi directorul din întreprinderi şi celelalte unitãţi economice au urmãtoarele atribuţii principale: a) elaboreazã şi asigura realizarea programelor de creştere a productivitatii muncii la nivelul sarcinilor stabilite în plan şi al normelor de consum de munca pentru toate produsele din nomenclatorul unitãţii; b) analizeazã periodic şi raporteazã în adunarea generalã a oamenilor muncii asupra modului în care se realizeazã programele de mãsuri pentru creşterea productivitatii muncii şi modificarea normelor de munca; c) rãspund de aplicarea proiectelor de organizare a producţiei şi a muncii elaborate de unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, precum şi de aplicarea mãsurilor proprii de perfecţionare continua a organizãrii producţiei şi a locurilor de munca; d) rãspund de aplicarea normelor de producţie, de timp şi de personal stabilite şi de asigurarea condiţiilor tehnice şi organizatorice care au stat la baza elaborãrii acestora; e) rãspund de încadrarea în numãrul de personal planificat şi de respectarea normativelor specifice pentru toate categoriile de personal, de corelarea - în perioada de plan - a numãrului de personal pe categorii cu producţia prevãzutã a se realiza în condiţiile îndeplinirii nivelului planificat al productivitatii muncii; asigura redistribuirea în alte activitãţi productive a personalului devenit disponibil; f) rãspund de încadrarea stricta în normele de consum de munca pe produse şi grupe de produse aprobate prin planul naţional unic de dezvoltare economico- socialã; g) asigura respectarea disciplinei tehnologice şi folosirea integrala a timpului de lucru, întãrirea ordinii şi disciplinei la fiecare loc de munca; h) asigura perfecţionarea pregãtirii profesionale a personalului muncitor şi utilizarea eficienta a tuturor categoriilor de personal. ART. 36 Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia şi directorul general din centrale şi unitãţile asimilate, consiliul de conducere şi biroul executiv din ministere şi celelalte organe centrale, ministrul sau conducãtorul acestora, precum şi comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare şi preşedinţii acestora, au urmãtoarele atribuţii principale: a) rãspund de încadrarea stricta a unitãţilor din subordine în sarcinile de creştere a productivitatii muncii, în consumurile de munca normate pe produse şi grupe de produse, precum şi de promovarea şi generalizarea celor mai eficiente metode de organizare a producţiei şi a muncii, a tehnologiilor de mare productivitate, cu un consum redus de manopera, materii prime, materiale, combustibili şi energie; b) stabilesc, pentru unitãţile subordonate, mãsuri privind innoirea şi modernizarea producţiei, a muncii şi a tehnologiilor, creşterea gradului de mecanizare şi automatizare, majorarea corespunzãtoare a normelor de producţie şi reducerea consumului de manopera, în strinsa concordanta cu nivelurile şi ritmurile de creştere a productivitatii muncii de la o etapa la alta, fãrã sporirea efortului fizic al personalului muncitor; c) rãspund de elaborarea şi aplicarea proiectelor de organizare ştiinţificã a producţiei şi a muncii, a programelor de creştere a productivitatii muncii şi a planului de normare a muncii; d) controleazã respectarea cu stricteţe, în unitãţile subordonate, a tuturor regulilor de ordine şi disciplina a muncii şi iau mãsuri pentru desfãşurarea în bune condiţii a întregii activitãţi; e) rãspund de elaborarea şi aprobarea normelor de munca unificate pe grup de întreprinderi, pe minister şi pe economie, potrivit competentelor acestora; f) asigura elaborarea de norme de producţie odatã cu proiectarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, tehnologiilor produselor noi sau modernizate, în condiţii de eficienta economicã, productivitate ridicatã şi costuri de producţie reduse, comparabile cu cele mai bune realizari din ţara sau pe plan mondial; g) rãspund de calitatea normelor de producţie, de timp şi de personal elaborate şi aplicate în unitãţi, precum şi de asigurarea condiţiilor tehnice şi organizatorice stabilite odatã cu elaborarea acestora; h) controleazã şi sprijinã întreprinderile subordonate pentru realizarea la termen a proiectelor de organizare ştiinţificã a producţiei şi a muncii, a programelor de creştere a productivitatii muncii şi a planului de normare a muncii; i) asigura elaborarea programelor de perfecţionare a pregãtirii profesionale a personalului muncitor şi controleazã realizarea acestora. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile şi rãspunderile Comitetului de Stat al Planificarii, Consiliului Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie şi Ministerului Muncii ART. 37 Comitetul de Stat al Planificarii are urmãtoarele atribuţii principale: a) întocmeşte propuneri pentru proiectele planurilor curente şi de perspectiva, pe baza studiilor proprii şi a propunerilor titularilor de plan, cu privire la creşterea productivitatii muncii, folosirea raţionalã a forţei de munca şi perfecţionarea continua a pregãtirii acesteia; b) elaboreazã, împreunã cu Ministerul Muncii şi titularii de plan, programele de creştere a productivitatii muncii pe economie, asigurind, prin mãsuri concrete, realizarea integrala a sarcinilor de creştere a productivitatii muncii, prevãzute în planurile unice de dezvoltare economico-socialã şi în programul de perspectiva; c) rãspunde, împreunã cu Ministerul Muncii şi titularii de plan, potrivit legii, de execuţia planului cu privire la productivitatea muncii şi folosirea forţei de munca şi exercita un control permanent asupra îndeplinirii sarcinilor prevãzute pentru a preveni orice nerealizare şi a asigura înfãptuirea ritmurilor planificate. ART. 38 Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie are urmãtoarele atribuţii principale: a) rãspunde de cuprinderea în plan şi de realizarea obiectivelor de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere a progresului tehnic care asigura ridicarea permanenta a nivelului tehnic-calitativ al produselor, promovarea şi generalizarea tehnologiilor avansate, reducerea consumurilor materiale şi energetice, creşterea gradului de utilizare a resurselor refolosibile; b) stabileşte mãsuri obligatorii pentru perfecţionarea organizãrii activitãţii de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere a progresului tehnic, de îmbunãtãţirea conţinutului şi creşterea eficientei acestei activitãţi; c) indruma şi controleazã activitatea ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, a unitãţilor de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare în realizarea planului de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere a progresului tehnic. ART. 39 Ministerul Muncii are urmãtoarele atribuţii principale: a) raspunde, împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii, de elaborarea proiectului de plan şi a programelor de creştere a productivitatii muncii pe economie, pe baza propunerilor ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale; b) elaboreazã proiectul planului de normare a muncii pe ansamblul economiei naţionale, pe baza propunerilor ministerelor şi celorlalte organe centrale, iar dupã aprobare urmãreşte modul de aplicare a acestuia; c) urmãreşte, împreunã cu Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, elaborarea proiectelor de organizare ştiinţificã a producţiei şi a muncii pentru noile obiective sau de modernizare şi dezvoltare a celor existente; d) elaboreazã, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, proiecte de norme de personal pe unele ramuri, subramuri, precum şi pentru unele sectoare sau domenii cu pondere însemnatã în economie, care urmeazã sa fie aprobate prin decret al Consiliului de Stat; e) întocmeşte, în colaborare cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, şi supune spre aprobare Consiliului de Miniştri propuneri de mãsuri de ansamblu privind perfecţionarea organizãrii producţiei şi a muncii, în vederea creşterii productivitatii muncii, a eficientei economice în toate sectoarele de activitate; f) urmãreşte şi analizeazã modul în care se desfãşoarã activitatea de organizare a producţiei şi a muncii în unitãţile economice; controleazã modul de aplicare a mãsurilor privind perfecţionarea organizãrii producţiei şi a muncii şi mãsurile luate pentru creşterea productivitatii muncii; informeazã Consiliul de Miniştri asupra constatãrilor fãcute; g) efectueazã controlul de specialitate asupra modului cum se elaboreazã şi se aplica programele pentru fundamentarea productivitatii muncii planificate, normele de producţie, de timp şi de personal, stabilind, totodatã, rãspunderile şi mãsurile ce se impun pentru înlãturarea neajunsurilor constatate; h) colaboreazã cu Ministerul Educaţiei şi Învãţãmîntului, cu celelalte organe interesate, în vederea includerii în programele de învãţãmînt de toate gradele a cunoştinţelor necesare privind creşterea productivitatii muncii şi perfecţionarea organizãrii şi normarii producţiei şi a muncii. ART. 40 Consiliul de Miniştri coordoneazã şi controleazã activitatea desfasurata în domeniul creşterii productivitatii muncii, perfecţionãrii organizãrii şi normarii producţiei şi a muncii de cãtre ministere, celelalte organe centrale şi locale şi ia mãsuri pentru înlãturarea oricãror neajunsuri constatate în acest domeniu. SECŢIUNEA a 3-a Rãspunderile sindicatelor şi ale oamenilor muncii ART. 41 Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, comitetele uniunilor sindicatelor pe ramuri de activitate şi comitetele sindicale din centrale, întreprinderi şi din celelalte unitãţi vor acţiona pentru: a) mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii în vederea creşterii productivitatii muncii, perfecţionãrii organizãrii şi normarii producţiei şi a muncii, ridicãrii nivelului de calificare şi de pregãtire tehnico-profesionalã; b) intensificarea activitãţii de investiţii şi inovaţii, generalizarea, împreunã cu ministerele economice şi Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, a inventiilor şi inovatiilor, a metodelor şi tehnologiilor de mare productivitate, precum şi a formelor superioare de organizare a producţiei şi a muncii; c) dezvoltarea conştiinţei socialiste a tuturor oamenilor muncii, întãrirea ordinii şi disciplinei, a spiritului de rãspundere şi formarea unei atitudini noi, comuniste, fata de munca. ART. 42 Oamenii muncii, în calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producãtori şi beneficiari ai valorilor materiale, trebuie sa acţioneze pentru creşterea eficientei economice a întregii activitãţi a unitãţilor, gospodãrirea judicioasã a partii din avutia nationala încredinţatã de societate în administrare, sporirea contribuţiei fiecãrei unitãţi la dezvoltarea generalã a societãţii, la ridicarea nivelului productivitatii muncii sociale. ART. 43 Fiecare om al muncii rãspunde de respectarea stricta a disciplinei, de folosirea integrala a timpului de lucru şi are obligaţia sa utilizeze cu eficienta maxima maşinile, utilajele, instalaţiile, sculele şi dispozitivele cu care lucreazã, sa asigure întreţinerea şi reglarea acestora, sa se încadreze în consumurile normate de munca, de materii prime, materiale, combustibili şi energie, precum şi în condiţiile de calitate prescrise ale produselor. ART. 44 Fiecare om al muncii este obligat sa-şi ridice continuu nivelul de pregãtire profesionalã şi politica, sa respecte condiţiile tehnice şi organizatorice pe baza cãrora s-au elaborat normele de producţie, sa acţioneze pentru realizarea lor, pentru eliminarea oricãror forme de risipa, înlãturarea neglijentelor în pãstrarea şi folosirea mijloacelor de munca, în desfãşurarea normalã a proceselor de producţie. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 45 Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a persoanelor vinovate. ART. 46 (1) În cazul în care se constata încãlcãri ale prevederilor prezentei legi, organele de control împuternicite de Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi de organele bancare au dreptul: a) sa ceara conducatorului unitãţii controlate ori, dupã caz, conducãtorul organului ierarhic superior al acestei unitãţi aplicarea de sancţiuni disciplinare persoanei vinovate, potrivit legii; b) sa propunã organelor în drept îndepãrtarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanei vinovate de încãlcãri grave ale disciplinei de elaborare şi aplicare a normelor de producţie, de timp şi de personal şi a programelor de mãsuri pentru creşterea productivitatii muncii, a proiectelor de organizare a producţiei şi a muncii; c) sa solicite luarea de cãtre conducãtorul unitãţii controlate a mãsurilor necesare pentru stabilirea rãspunderii materiale, în cazul producerii de pagube avutului obştesc. (2) Organele cãrora li s-au comunicat mãsurile prevãzute la alin. (1) sînt obligate ca în termen de 15 zile sa informeze Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi organele bancare asupra mãsurilor luate. ART. 47 (1) Constituie contravenţie la prevederile prezentei legi şi se sancţioneazã cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei urmãtoarele fapte, dacã nu sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sa fie considerate infracţiuni: a) nerespectarea prevederilor înscrise în proiectele de organizare ştiinţificã a producţiei şi a muncii; b) elaborarea şi aplicarea de norme de producţie, de timp sau de personal în neconcordanta cu condiţiile tehnice şi organizatorice existente la locurile de munca; c) aplicarea altor norme de producţie, de timp şi de personal decît cele aprobate potrivit legii; d) aplicarea de norme de producţie, de timp şi de personal fãrã încunoştinţarea şi instruirea personalului muncitor cu privire la conţinutul acestora şi obligaţiile ce le revin fiecãruia la locul de munca; e) nerespectarea parametrilor din documentaţia tehnica a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor la stabilirea normelor de producţie; f) menţinerea în unitãţi a personalului muncitor peste numãrul planificat şi nerespectarea numãrului de personal stabilit, pe categorii, pe baza normativelor aprobate potrivit legii; g) menţinerea în unitãţi a unui numãr de personal mai mare decît cel corespunzãtor producţiei prevãzute a se realiza şi îndeplinirii nivelului planificat al productivitatii muncii. (2) Sancţiunile prevãzute la alin. (1) se aplica persoanelor vinovate, corespunzãtor atribuţiilor şi raspunderilor care decurg din prezenta lege. (3) Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice. ART. 48 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor şi organele bancare, prin personalul împuternicit în acest scop, în toate unitãţile. De asemenea, poate sa constate şi sa aplice sancţiunile contravenţionale şi personalul celorlalte ministere şi organe centrale, al comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi cel al centrelor şi unitãţilor asimilate acestora, anume împuternicit de cãtre conducãtorii acestora, fiecare în domeniul sau de activitate. ART. 49 (1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în condiţiile legii. (2) În mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevãzute la art. 47 le sînt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 50 (1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1986. (2) Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 201/1958 privind îmbunãtãţirea metodologiei de reexaminare a normelor de munca, prevederile art. 9 şi <>art. 12 alin. 4 din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2494/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul muncii şi ocrotirilor sociale, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abroga. ----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
