Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGEA nr. 321 din 15 octombrie 2009 privind comercializarea produselor alimentare
*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 150/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 321/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 20 octombrie 2009 şi, ulterior, a mai fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 16 decembrie 2010. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prin prezenta lege se reglementează condiţiile de exercitare a activităţii contractuale de comercializare a produselor alimentare.
ART. 2 (1) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară relaţii comerciale cu produse alimentare, indiferent de forma de comerţ. (2) În înţelesul prezentei legi termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:produs alimentar - orice substanţă sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni, conform prevederilor art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţă Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 31 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare; 2. carne proaspătă - carnea provenită de la animale şi păsări care a fost supusă doar tratamentului de refrigerare în vederea conservării şi care se prezintă sub formă de carcasă, semicarcasă, sferturi de carcasă, piese vrac sau ambalate, după caz; 3. carne românească - carnea provenită de la animale crescute în fermele din România; 4. produs alimentar proaspăt - aliment care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepţia refrigerării; 5. produs alimentar congelat - aliment care necesită temperaturi de păstrare conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare; 6. produs românesc - produs obţinut pe teritoriul naţional din materii prime de bază provenite în proporţie de 100% din fermele din România; produsul are la bază interesul acordat de producători comercianţilor în sensul asigurării siguranţei şi securităţii alimentare; 7. relaţii comerciale - activitatea de vânzare şi/sau cumpărare a produselor alimentare; 8. consumator - orice persoană fizică sau juridică care cumpără, dobândeşte, utilizează sau consumă produse alimentare; 9. comerciant - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare către consumator a produselor alimentare; 10. contract comercial - document care stabileşte toate condiţiile colaborării dintre furnizor şi comerciant cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi prevederilor art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009; 11. filiera produsului agroalimentar - sistem de relaţii funcţionale care leagă producătorii, procesatorii, transportatorii, depozitarii, distribuitorii, comercianţii şi/sau bursele de mărfuri care tranzacţionează acelaşi produs sau grup de produse, în vederea utilizării şi/sau a consumului acestuia/acestora; 12. acord interprofesional - ansamblu de reguli elaborate în cadrul unei organizaţii interprofesionale şi asumate în unanimitate de organizaţiile profesionale membre, în scopul armonizării cererii şi ofertei de produse, având ca obiectiv creşterea calităţii pe filiera de produs agroalimentar; 13. furnizor - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de producţie, procesare sau distribuţie a produselor alimentare, în vederea comercializării acestora; 14. cost de producţie - se compune din preţul de achiziţie al materiilor şi materialelor consumate, cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în vederea transformării în produs finit, alte cheltuieli directe şi cota din cheltuielile indirecte ce revin produsului respectiv; 15. preţ de achiziţie al produsului alimentar - cuprinde preţul de cumpărare negociat între comerciant şi furnizor; 16. vânzare în pierdere - orice vânzare la un preţ inferior preţului de achiziţie; 17. preţ de vânzare către consumator - preţul de achiziţie al produsului alimentar majorat cu adaosul comercial; 18. lanţ scurt de aprovizionare - lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori.
(3) Relaţiile comerciale dintre furnizori şi comercianţi sunt stabilite prin încheierea unui contract comercial negociat în prealabil de către părţi, care respectă legislaţia în vigoare şi dispoziţiile prevăzute de prezenta lege.
CAP. II Protecţia împotriva înţelegerilor şi practicilor anticoncurenţiale ART. 3 Părţile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă produse sau servicii de la sau către un terţ.
ART. 4 Este interzis oricărui comerciant să solicite facturarea/refacturarea şi să încaseze de la furnizor taxe şi servicii.
ART. 5 Este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 6 Este interzis oricărui comerciant să solicite furnizorului să nu vândă altor comercianţi aceleaşi produse la un preţ de achiziţie mai mic sau egal cu cel cu care a achiziţionat produsele respective.
ART. 7 (1) Comerciantul poate refuza recepţia mărfii în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale de comercializare, cantităţile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare, refuzul recepţiei mărfii făcându-se în momentul livrării, în caz contrar marfa fiind considerată acceptată. (2) În cazul în care părţile convin prin contract ca recepţia cantitativă şi calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepţie va fi transmis în formă scrisă furnizorului în maximum 24 de ore de la momentul punerii la dispoziţia comerciantului a mărfii. (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) produsele alimentare proaspete, în cazul în care recepţia cantitativă şi calitativă se va face în momentul livrării.
CAP. III Obligaţiile de plată între comerciant şi furnizorul de produse alimentare ART. 8 (1) Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate şi livrate se stabileşte prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depăşească 30 de zile calendaristice. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) produsele alimentare proaspete la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice.
ART. 9 (1) În cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale de către una dintre părţi, acestea pot stabili în contract plata unor penalităţi de către partea în culpă, cuantumul acestora fiind negociat la data încheierii contractului. (2) Penalităţile pentru întârzierea plăţii şi livrării produselor se stabilesc de către părţi în cuantum egal.
CAP. IV Obligaţii speciale ale comerciantului ART. 10 Comerciantul este obligat să acorde spaţii distincte de expunere şi vânzare produselor româneşti, în condiţiile legii.
ART. 11 (1) Eticheta pentru carnea comercializată pe teritoriul României va cuprinde următoarele menţiuni: a) ţara de origine a animalului ...............................................; b) animal născut în ţara .........................................................; c) animal crescut în ţara .........................................................; d) animal sacrificat în ţara .................................................., marca de sănătate/identificare şi denumirea operatorului economic; e) animal tranşat în ţara ........................................................., marca de identificare şi denumirea operatorului economic.
(2) Comerciantul este obligat să afişeze vizibil sintagma „carne românească“, pentru carnea comercializată direct către consumatorul final, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte indicarea ţării de origine sau a locului de provenienţă pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată de animale din specia porcină, ovină, caprină şi de păsări de curte, în Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului şi în Regulamentul UE 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului. (3) Produsele din carne comercializate pe piaţa internă vor cuprinde obligatoriu pe etichetă procentul de carne provenit din România.
ART. 12 (1) Comerciantul persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie, să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) comercianţii care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active total de până la două milioane de euro, echivalent în lei. (3) Metodologia de desfăşurare a acţiunilor privind lanţul scurt de aprovizionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului. ────────── *) Prevederile art. 12, fost art. 10^3, intră în vigoare la 6 luni de la data publicării Legii nr. 150/2016 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016. ──────────
ART. 13 Prin excepţie de la prevederile art. 12 alin. (1), necesarul de produse alimentare poate fi completat cu produse din afara lanţului scurt de aprovizionare, în urma consultării entităţilor din cadrul organizării comune de piaţă, prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.
ART. 14 Prevederile prezentei legi nu se aplică în ceea ce priveşte comercializarea fructelor exotice importate din alte ţări.
ART. 15 Comerciantul persoană juridică autorizată care desfăşoară activităţi de comercializare pentru produsele alimentare are obligaţia de a organiza evenimente de promovare şi vânzare a produselor alimentare româneşti, cu respectarea legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare. Frecvenţa acestor evenimente, precum şi orarul de funcţionare se vor stabili prin hotărâre a consiliului local.
CAP. V Sancţiuni ART. 16 (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: a) nerespectarea dispoziţiilor art. 3-6 se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată; în caz de abatere repetată se poate suspenda autorizaţia de funcţionare a comerciantului pentru o perioadă de până la 6 luni; b) nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2), art. 8, 10, 15 şi art. 18 alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicată; c) nerespectarea dispoziţiilor art. 11 şi 12 se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei, în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicată.
(2) Constatarea contravenţiei în sfera comercială şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către organele de control abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 17 Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. VI Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 18 (1) Contractele în desfăşurare ale căror termene şi condiţii sunt contrare prevederilor prezentei legi vor fi modificate corespunzător în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*). ────────── *) Legea nr. 321/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 20 octombrie 2009. ──────────
(2) Pentru a verifica desfăşurarea relaţiilor comerciale dintre comerciant şi furnizor, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice solicită toate documentele care stau la baza desfăşurării acestor relaţii comerciale.
ART. 19 Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I*).
ART. 20 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică statelor membre ale Uniunii Europene obligaţiile prevăzute la art. 11 şi va specifica motivele care au stat la baza acestora**).
ART. 21 Prevederile art. 11 vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene**). ────────── **) Art. 20 şi 21, foste art. 15 şi 16, au fost introduse prin Legea nr. 150/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016. ──────────
────────── Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 150/2016, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 321/2009, şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator: ART. II Prevederile art. 10^3***) din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
────────── ***) Art. 10^3 a devenit, prin renumerotare, art. 12 în forma republicată a Legii nr. 321/2009. ──────────
────────── ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
