Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGEA nr. 21 din 1 martie 1991 cetăţeniei române
────────── *) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 192/1999 pentru modificarea şi completarea Legii cetateniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare.────────── Legea cetateniei române nr. 21/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991. CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Cetăţenia română este legătură şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român. Cetăţenii români sunt egali în faţa legii; numai ei vor fi admişi în funcţiile publice civile şi militare. Cetăţenii României se bucura de protecţia statului român.
ART. 2 Modurile de dobândire şi de pierdere a cetateniei române sunt cele prevăzute în prezenta lege.
ART. 3 Încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetăţean român şi un străin nu produce efecte asupra cetateniei soţilor.
CAP. 2 Dobândirea cetateniei române ART. 4 Cetăţenia română se dobândeşte prin: a) naştere; b) adopţie; c) acordare la cerere. A. Prin naştere
ART. 5 Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români. Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care: a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român; b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română. Copilul găsit pe teritoriul statului român este cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut. B. Prin adopţie
ART. 6 Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani. În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instanţa judecătorească competenţa sa încuviinţeze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia. Dacă adoptia se face de către o singura persoana, iar aceasta este cetăţean român, minorul dobândeşte cetăţenia adoptatorului.
ART. 7 În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate. În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate. C. Prin acordare la cerere
ART. 8 Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii: a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, locuieşte în mod legal, continuu şi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani; b) dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa loialitate faţă de statul şi de poporul român; c) a împlinit vârsta de 18 ani; d) are asigurate mijloacele legale de existenta; e) este cunoscut cu o buna comportare şi nu a fost condamnat în ţara sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român; f) cunoaşte limba română şi poseda notiuni elementare de cultura şi civilizatie românească, în măsura suficienta pentru a se integra în viaţa socială; g) cunoaşte prevederile Constituţiei României. Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional.
ART. 9 Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi. În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia. Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele sau.
ART. 10 Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi care cere redobandirea ei, cu păstrarea cetateniei străine şi stabilirea domiciliului în ţara sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) şi e). Părinţii care se repatriaza şi solicita redobandirea cetateniei române hotărăsc şi în privinta cetateniei copiilor lor minori. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia. Redobandirea cetateniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţa asupra cetateniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care se repatriaza şi redobândeşte cetăţenia română poate cere dobândirea cetateniei române în condiţiile prezentei legi.
CAP. 3 Procedura acordării cetateniei române ART. 11 Aprobarea cererilor de acordare a cetateniei române se face prin hotărâre a Guvernului care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justiţiei. Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 12 Cererea de acordare a cetateniei române se face personal sau prin mandatar cu procura specială şi autentică şi va fi însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
ART. 13 Cererea de acordare a cetateniei române se adresează comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetateniei, care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei. Comisia, formată din 5 magistraţi de la Tribunalul Bucureşti, este desemnată, pe o perioadă de 4 ani, de preşedintele acestei instanţe. Preşedintele comisiei este magistratul cu funcţia cea mai mare sau, la funcţii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în funcţie. Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justiţiei, desemnat de ministru.
ART. 14 Comisia dispune, pe cheltuiala petitionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetateniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.
ART. 15 În vederea soluţionării cererii, comisia poate dispune: a) completarea actelor, precum şi orice explicaţii din partea petitionarului; b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi; c) citarea oricărei persoane care ar putea da informaţii folositoare.
ART. 16 Autorităţile publice care deţin date sau informaţii din care rezultă ca solicitantul nu întruneşte condiţiile legale pentru acordarea cetateniei sunt obligate să le comunice comisiei. Orice persoană poate face întâmpinare la comisia prevăzută la art. 13, cu privire la cererea de obţinere a cetateniei române, în cazul prevăzut la alin. 1.
ART. 17 După examinarea cererii comisia va întocmi un raport pe care îl va inainta, împreună cu cererea de acordare a cetateniei române, ministrului justiţiei. În raport se va menţiona, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile legale pentru acordarea cetateniei.
ART. 18 Pe baza raportului comisiei ministrul justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de hotărâre pentru acordarea cetateniei. În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea cetateniei, pe baza raportului comisiei ministrul justiţiei va comunică aceasta petitionarului.
ART. 19 Persoana căreia i se acordă cetăţenia română, potrivit art. 8 şi 10, cu stabilirea domiciliului în ţara, depune în termen de 6 luni, în faţa ministrului justiţiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de credinţa faţă de România. Jurământul are următorul conţinut: "Jur sa fiu devotat patriei şi poporului român, sa apar drepturile şi interesele naţionale, sa respect Constituţia şi legile României." Persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţa în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază.
ART. 20 Cetăţenia română se dobândeşte pe data depunerii jurământului de credinţa. După depunerea jurământului ministrul justiţiei ori, după caz, şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetăţenia română un certificat constatator.
CAP. 4 Dovada cetateniei române ART. 21 Dovada cetateniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. 2. Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul sau de naştere, însoţit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau pasaportul oricăruia dintre părinţi. În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în pasaportul unuia dintre părinţi, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte. Dacă dovada cetateniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în condiţiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populaţiei. Dovada cetateniei copiilor gasiti se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.
ART. 22 În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.
CAP. 5 Pierderea cetateniei române ART. 23 Cetăţenia română se pierde prin: a) retragerea cetateniei române; b) aprobarea renunţării la cetăţenia română; c) în alte cazuri prevăzute de lege. A. Prin retragerea cetateniei române
ART. 24 Cetăţenia română se poate retrage persoanei care: a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vătăma interesele statului român sau lezeaza prestigiul României; b) aflată în străinătate, se inroleaza în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război; c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase. Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
ART. 25 Retragerea cetateniei române nu produce efecte asupra cetateniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia. B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română
ART. 26 Pentru motive temeinice se poate aproba renunţarea la cetăţenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care: a) nu este invinuita sau inculpata într-o cauza penală ori nu are de executat o pedeapsă penală; b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din ţara sau, având astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor; c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea ca va dobândi o alta cetăţenie.
ART. 27 Pierderea cetateniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetateniei soţului sau copiilor minori. Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, iar copilul minor se afla împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe data plecării sale din ţara. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care numai unul dintre părinţi este cunoscut sau este în viaţă. Copilul minor, încredinţat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate şi care renunţa la cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele căruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt părinte, cetăţean român. În situaţiile prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul. C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei române
ART. 28 Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia acestora în condiţiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul. Data pierderii cetateniei române în condiţiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a cetateniei adoptatorului. În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.
ART. 29 În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română. Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut. Data pierderii cetateniei române în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.
CAP. 6 Procedura retragerii cetateniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română ART. 30 Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetateniei române sau, după caz, aprobarea renunţării la cetăţenia română, apreciind asupra propunerii ministrului justiţiei, facuta potrivit procedurii prevăzute la art. 13-18.
ART. 31 Orice autoritate sau persoana care are cunoştinţa de existenta unui motiv pentru retragerea cetateniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângă Ministerul Justiţiei, având obligaţia sa producă dovezile de care dispune. Comisia sesizată poate cere date sau informaţii de la orice autoritate sau persoana care are cunoştinţa despre existenta situaţiei prevăzute la art. 24.
ART. 32 Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar cu procura specială şi autentică şi se depune la comisia care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 13-18.
ART. 33 Data pierderii cetateniei române prin retragere sau prin aprobarea renunţării la aceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului.
CAP. 7 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 34 Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.
ART. 35 Foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din diferite motive o pot redobândi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţara, la notarul public, chiar dacă au alta cetăţenie şi nu îşi stabilesc domiciliul în România. Beneficiază de dispoziţiile alin. 1 şi cei cărora li s-a ridicat cetăţenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum şi descendenţii acestora.
ART. 36 Cererile privind acordarea cetateniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege. Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobandirea cetateniei române potrivit prevederilor art. 35 este scutită de plată taxelor consulare.
ART. 37 Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia română, potrivit legii, au toate drepturile şi libertăţile, precum şi obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi prin legile tarii pentru cetăţenii români.
ART. 38 Cetăţenia română cu titlu de "cetăţenie de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse tarii şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o alta formalitate, de către Parlamentul României. Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se bucura de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publică.
ART. 39 Pentru situaţiile în care se cere consimţământul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa notarului public.
ART. 40 Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României*). Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetateniei române rămân supuse reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.
-------- ────────── *) A se vedea şi data intrării în vigoare a actului normativ modificator.──────────
ART. 41 Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 24/1971 - Legea cetateniei române, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română, prevederile art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
