Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicată în temeiul art. XX alin. (3) din Legea nr. 100/2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul asistenţei sociale, precum şi pentru completarea Legii nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România şi pentru modificarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 18 aprilie 2024, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 17/2000 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 23 ianuarie 2024.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun.
(2) Măsurile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale.
(3) Persoanele vârstnice care beneficiază de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii.
(4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
(5) Prin reprezentant legal, în sensul prezentei legi, se înţelege, după caz: persoana desemnată, potrivit prevederilor art. 178 şi 2.009 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a reprezenta interesele unei persoane vârstnice, soţul/soţia, copiii, părinţii sau celelalte rude până la gradul al IV-lea ale persoanei vârstnice sau, în lipsa acestora, orice persoană cu vârsta de minimum 18 ani împliniţi pe care persoana vârstnică beneficiară o desemnează în acest scop prin declaraţie încheiată în formă autentică, care se înregistrează în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora şi care va cuprinde drepturile prevăzute de lege ce pot fi exercitate de reprezentant.
(6) Prin susţinător legal, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana care are obligaţia legală de întreţinere aşa cum este prevăzută la art. 516 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 2
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi beneficii sociale.
ART. 3
Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. (4), care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.
CAP. II
Servicii şi beneficii sociale
SECŢIUNEA 1
Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socială
ART. 4
(1) Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
(2) În vederea acordării asistenţei sociale şi întocmirii planului de intervenţie, respectiv a planului individualizat de îngrijire şi asistenţă, evaluarea persoanei vârstnice se realizează cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 44, 47, 48, 50, art. 103^1 alin. (3)-(6) şi art. 103^3 alin. (4) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pe baza planului de intervenţie sau, după caz, a planului de îngrijire şi asistenţă, elaborate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se emite dispoziţia primarului sau, după caz, a directorului serviciului public de asistenţă socială pentru stabilirea dreptului la servicii sociale acordate ca măsură de asistenţă socială.
(4) Coordonarea intervenţiilor din diferite domenii pentru realizarea integrată a evaluării nevoilor şi a resurselor, a planificării şi intervenţiei, a monitorizării şi evaluării impactului serviciilor comunitare asigurate persoanelor vârstnice se asigură în cadrul managementului de caz.
(5) Standardele minime de calitate privind managementul de caz în serviciile sociale acordate persoanelor vârstnice se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
ART. 5
(1) Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă.
(2) Criteriile de încadrare în grade de dependenţă se stabilesc pe baza Clasificării internaţionale a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, elaborată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
ART. 6
(1) Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.
(2) Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi revizuită anual şi, în mod obligatoriu, o dată la 3 ani.
SECŢIUNEA a 2-a
Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
ART. 7
(1) Furnizarea serviciilor comunitare pentru persoanele vârstnice care se găsesc în situaţiile prevăzute la art. 3 se realizează cu consimţământul acestora şi au în vedere îngrijirea temporară sau de lungă durată:
a) la domiciliul sau la reşedinţa persoanei vârstnice;
b) în centre de zi de asistenţă şi recuperare;
c) într-un cămin pentru persoane vârstnice, într-o locuinţă protejată sau în alt centru rezidenţial.
(2) În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1), este necesar consimţământul reprezentantului legal sau convenţional al persoanei vârstnice.
(3) În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigură înmormântarea.
ART. 8
(1) Unitatea de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice este un serviciu social cu sau fără personalitate juridică, finanţat integral din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii de îngrijire personală prevăzute la art. 103^1 alin. (1) şi art. 103^3 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
b) servicii prevăzute la art. 103^4 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.
(3) Serviciile medicale prevăzute la alin. (2) lit. c) sunt acordate în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(4) Serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice dependente pot fi prestate în baza unui contract de prestări de servicii încheiat între îngrijitorul la domiciliu, persoană fizică autorizată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, acreditată ca furnizor de servicii sociale şi care deţine licenţă de funcţionare pentru serviciile de îngrijire la domiciliu, în condiţiile Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoana vârstnică/reprezentantul legal al acesteia.
(5) Pot presta activitatea de îngrijitor formal la domiciliu pentru persoane vârstnice persoanele care deţin un certificat de calificare în următoarele ocupaţii, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 1.832/856/2011 privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), cu modificările şi completările ulterioare:
a) îngrijitor bolnavi/bătrâni;
b) asistent medical;
c) infirmier;
d) alte calificări din aceleaşi grupe de ocupaţii.
(6) Pentru serviciile de îngrijire acordate de persoane fizice autorizate ca îngrijitor persoane vârstnice la domiciliul persoanei vârstnice, modelul contractului de prestări de servicii este prevăzut ca anexă la standardele minime de calitate aplicabile serviciilor de îngrijire la domiciliu, aprobate prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
(7) Persoanele fizice autorizate ca îngrijitor persoane vârstnice la domiciliu, inclusiv cele care au calitatea de angajator, au obligaţia de a întocmi un dosar personal, inclusiv pentru fiecare îngrijitor persoane vârstnice la domiciliu încadrat cu contract individual de muncă, conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi de a-l păstra în bune condiţii la domiciliu, precum şi de a-l prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
(8) Dosarul personal al persoanei care asigură îngrijirea persoanei vârstnice la domiciliu cuprinde cel puţin următoarele documente:
a) contractul de prestări de servicii şi, după caz, contractul individual de muncă şi actele adiţionale referitoare la modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă;
b) certificatul de calificare profesională obţinut în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) certificatul de cazier judiciar;
d) adeverinţa medicală care atestă că este aptă din punct de vedere medical pentru activitatea de îngrijitor persoane vârstnice la domiciliu, inclusiv că nu suferă de boli cronice transmisibile;
e) raportul de evaluare eliberat în condiţiile legii, din care să reiasă că este aptă din punct de vedere psihologic să asigure activitatea de îngrijire personală a persoanei vârstnice dependente;
f) certificatul de integritate comportamentală, prevăzut la art. 3 lit. a) din Legea nr. 118/2019 privind Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum şi pentru completarea Legii nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, cu modificările ulterioare.
ART. 9
(1) Centrul de zi de asistenţă şi recuperare pentru persoane vârstnice este un serviciu de zi, cu sau fără personalitate juridică, finanţat integral din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, singure sau în parteneriat cu alte instituţii publice, furnizori publici şi privaţi de servicii sociale, organizează serviciul „telefonul vârstnicului“.
(3) Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în centrele de zi de asistenţă şi recuperare sunt, după caz:
a) servicii de îngrijire personală prevăzute la art. 103^1 alin. (1) şi art. 103^3 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
b) servicii prevăzute la art. 103^4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
c) consiliere psihosocială şi informare, consiliere juridică, socializare şi petrecere a timpului liber, organizare şi implicare în activităţi comunitare şi culturale, asistenţă şi suport pentru familia persoanei vârstnice, suport pentru realizarea activităţilor administrative şi gestiunea bunurilor;
d) linie telefonică de urgenţă;
e) acordare de alimente, ajutoare materiale;
f) servicii medicale primare şi de specialitate.
(4) Serviciile medicale prevăzute la alin. (3) lit. f) sunt acordate în conformitate cu prevederile contractului-cadru prevăzut la art. 8 alin. (3).
ART. 10
(1) Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenţi sociali.
(2) Serviciile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 9 alin. (3) lit. a)-c) se asigură fără plata contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a) nu au venituri şi nici susţinători legali;
b) sunt beneficiari ai ajutorului de incluziune acordat în baza Legii nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea indemnizaţiei sociale pentru pensionari, aprobată prin Legea nr. 196/2009, cu modificările şi completările ulterioare;
c) susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit. b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile veniturilor prevăzute la lit. b).
ART. 11
(1) Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptăţite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 9 alin. (3) lit. a)-c) şi care realizează venituri peste cele prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. b) beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, stabilită în urma procesului de evaluare complexă.
(2) Contribuţia se stabileşte de către autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de către furnizorul de servicii sociale, individualizat, în urma evaluării complexe efectuate potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza costului mediu lunar al serviciului social, precum şi a veniturilor persoanei vârstnice şi, după caz, ale susţinătorilor legali ai acesteia.
(3) Costul mediu lunar al serviciului social şi acoperirea valorii integrate a contribuţiei lunare se stabilesc cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 26, cu excepţia prevederilor alin. (5) lit. a).
ART. 12
(1) Organizarea serviciilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 9 alin. (3) lit. a)-e) revine autorităţilor administraţiei publice locale prin serviciile publice de asistenţă socială direct sau în baza convenţiilor de parteneriat şi a contractelor de servicii sociale încheiate cu alţi furnizori publici sau privaţi de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru servicii de îngrijire la domiciliu, respectiv pentru centre de zi de îngrijire şi recuperare.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi a prevederilor art. 119 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciul public de asistenţă socială şi prin compartimentul de contractare, au în vedere următoarele:
a) estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari;
c) elaborarea indicatorilor de eficienţă cost/beneficiu.
(3) Cheltuielile de funcţionare pentru unităţile de îngrijire la domiciliu şi pentru centrele de zi de îngrijire şi recuperare prevăzute la art. 8 alin. (1) şi, respectiv, la art. 9 alin. (1) se asigură cu respectarea principiului subsidiarităţii, după cum urmează:
a) din sume alocate din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
b) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporţie de cel puţin 30% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit. a), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la elaborarea bugetului de stat.
(4) Sumele alocate potrivit prevederilor alin. (3) lit. b), repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 13
(1) Pentru asigurarea serviciilor de îngrijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice, autorităţile administraţiei publice locale pot angaja personal de îngrijire cu timp parţial de lucru sau cu normă întreagă în cadrul serviciului de asistenţă comunitară al serviciului public de asistenţă socială.
(2) Îngrijitorul informal definit la art. 6 lit. ş) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii unei/unor persoane vârstnice, aflate în situaţia de dependenţă sociomedicală, stabilită conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, poate beneficia de program lunar de lucru redus, de o jumătate de normă, cu asigurarea plăţii, din bugetul local, în baza unui contract încheiat cu serviciul public de asistenţă socială, a unei indemnizaţii echivalente cu jumătate din salariul de bază brut al îngrijitorului la domiciliu stabilit potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru gradaţia 0, prevederile art. 35 din această lege aplicându-se în mod corespunzător.
(3) La încheierea contractului prevăzut la alin. (2), serviciul public de asistenţă socială solicită documentele prevăzute la art. 8 alin. (8) lit. c), d) şi f).
(4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (2) se supune reglementărilor prevăzute de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Timpul cât îngrijitorii informali au beneficiat de program redus de lucru se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă, pe baza adeverinţei eliberate de serviciul public de asistenţă socială.
(6) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2), autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetul local sumele necesare, fundamentate pe baza estimărilor realizate de serviciul public de asistenţă socială pe baza datelor colectate din anchetele sociale, în care se consemnează datele de identificare ale îngrijitorilor informali şi sprijinul acordat de aceştia.
(7) Pe baza principiului subsidiarităţii, în completarea sumelor prevăzute la alin. (2), din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, se alocă sume în proporţie de cel puţin 30% din cuantumul indemnizaţiei stabilite potrivit alin. (2), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la elaborarea bugetului de stat.
(8) Sumele alocate potrivit prevederilor alin. (7), repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/ şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.
(9) Serviciul public de asistenţă socială dispune efectuarea de controale periodice asupra activităţii îngrijitorilor informali care beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (2) şi prezintă semestrial un raport consiliului local.
(10) Îngrijitorii informali au obligaţia de a comunica serviciului public de asistenţă socială orice modificare referitoare la asumarea responsabilităţii îngrijirii persoanei vârstnice şi la informaţiile care au stat la baza întocmirii anchetei sociale.
(11) Autorităţile administraţiei publice locale includ în programul anual de servicii sociale organizarea de instruiri/cursuri de formare pentru îngrijitorii informali.
(12) Autorităţile administraţiei publice locale includ în programul anual de acţiuni privind serviciile sociale, respectiv al activităţilor de informare a publicului activităţi de informare şi consiliere pentru îngrijitori informali, inclusiv pentru îngrijitorii adolescenţi.
(13) Modelul contractului prevăzut la alin. (2) se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
ART. 14
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în:
- ajutor pentru menaj;
– consiliere juridică şi administrativă;
– modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în:
- ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale;
– asigurarea unor programe de ergoterapie;
– sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
- consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată;
– servicii de îngrijire-infirmerie;
– asigurarea medicamentelor;
– asigurarea cu dispozitive medicale;
– consultaţii şi îngrijiri stomatologice.
ART. 15
La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele servicii prevăzute la art. 14, îngrijirea unor persoane vârstnice la domiciliu, pe bază de convenţii încheiate cu finanţatorul.
ART. 16
(1) Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie pentru persoanele care se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3.
(2) Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate:
a) necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
b) nu se poate gospodări singură;
c) este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
d) nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.
ART. 17
(1) Persoanele vârstnice beneficiază de servicii de prevenire şi combatere a abuzului şi neglijării, prin grija serviciului public de asistenţă socială, a autorităţii tutelare/ instanţei de tutelă, a poliţiei locale, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale şi a furnizorilor privaţi de servicii sociale care activează în acest domeniu.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniu, cu furnizori de formare profesională autorizaţi şi cu unităţi de învăţământ specializate, asigură programele de formare a personalului din cadrul autorităţii tutelare, serviciului public de asistenţă socială şi poliţiei locale, în vederea prevenirii, identificării şi soluţionării, în regim de urgenţă, a situaţiilor de abuz şi neglijenţă în care se pot afla persoanele vârstnice.
(3) Respectarea drepturilor persoanelor vârstnice se verifică de către inspectorii sociali prin campanii tematice şi controale inopinate, precum şi prin misiuni de investigare socială. Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială realizează campanii tematice de control privind protecţia drepturilor persoanelor vârstnice.
(4) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi cu Consiliul Naţional al Organizaţiilor de Pensionari şi al Persoanelor Vârstnice, organizează anual cel puţin o sesiune de informare prin lansarea unei campanii publicitare privind îmbătrânirea activă, promovarea unui stil de viaţă sănătos, prevenirea şi combaterea violenţei şi abuzului asupra persoanelor vârstnice.
SECŢIUNEA a 3-a
Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoane vârstnice
ART. 18
(1) Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidenţial cu sau fără personalitate juridică, finanţat integral din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor prezentei legi, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.
(2) Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi psihologică.
(3) Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă, vor funcţiona sub formă de cămine pentru persoane vârstnice, cu secţii pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
(4) Serviciile publice de asistenţă socială asigură îndrumarea metodologică şi coordonarea activităţii de specialitate necesare pentru buna funcţionare a căminelor pentru persoane vârstnice.
(5) Cheltuielile de funcţionare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea principiului subsidiarităţii, în următoarea ordine:
a) din sume alocate din bugete locale ale unităţilor/ subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
b) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporţie de cel puţin 30% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit. a), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la elaborarea bugetului de stat.
(6) Sumele alocate potrivit prevederilor alin. (5) lit. b), repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 19
Principalele obiective ale unui cămin sunt:
a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţă;
b) să ofere condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea persoanei vârstnice;
c) să permită menţinerea sau ameliorarea capacităţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor vârstnice;
d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaţa socială;
e) să faciliteze şi să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor vârstnice;
f) să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor privind asigurările sociale de sănătate;
g) să prevină şi să trateze consecinţele legate de procesul de îmbătrânire.
CAP. III
Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
SECŢIUNEA 1
Finanţarea din fonduri bugetare
ART. 20
(1) Finanţarea serviciilor de asistenţă socială şi a beneficiilor sociale prevăzute de prezenta lege se asigură pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.
(2) Finanţarea serviciilor sociale se face după principiul „resursa financiară urmează beneficiarul“, în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui beneficiar de servicii sociale, prevăzută în planul de servicii sociale/planul de îngrijire şi asistenţă, se transferă furnizorului de servicii sociale cu care beneficiarul/reprezentantul legal a încheiat un contract de servicii sociale.
(3) Estimarea necesarului de fonduri de la bugetul de stat, în vederea finanţării serviciilor sociale, se realizează cu respectarea prevederilor art. 134 alin. (3) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Sumele alocate de la bugetul de stat pot fi transferate, după caz, furnizorilor privaţi de servicii sociale cu care beneficiarul/reprezentantul legal pentru care a fost aprobat dreptul la servicii sociale ca măsură de asistenţă socială a încheiat un contract de servicii sociale.
ART. 21
(1) În vederea atingerii obiectivelor prevăzute în Strategia naţională privind îngrijirea de lungă durată şi îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2022, finanţarea de la bugetul de stat a serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice este condiţionată de îndeplinirea următorilor indicatori de performanţă:
a) deţinerea licenţei de funcţionare pentru serviciile sociale pentru care solicită finanţare: servicii de asistenţă comunitară pentru implementarea prevederilor art. 13, unităţi de îngrijire la domiciliu, centre de zi de asistenţă şi recuperare, locuinţe protejate, cămine pentru persoane vârstnice etc.;
b) respectarea prevederilor art. 12 alin. (2) în ceea ce priveşte planificarea înfiinţării şi organizării serviciilor sociale şi utilizarea unei metodologii de evaluare a nevoilor comunităţii, cu respectarea metodologiei-cadru reglementate la nivel naţional;
c) respectarea principiului subsidiarităţii, respectiv solicitarea sumelor de la bugetul de stat în completarea sumelor alocate de la bugetul local, conform prevederilor art. 12 alin. (3), art. 13 alin. (6) şi ale art. 18 alin. (5);
d) implementarea principiului prevenţiei, respectiv asigurarea unui continuum de servicii sociale în comunitate - suport pentru îngrijitorii informali, îngrijirea la domiciliu, în centre de zi de asistenţă şi recuperare, în vederea facilitării respectării prevederilor art. 16 alin. (1);
e) implementarea unui sistem transparent de evaluare a calităţii serviciilor şi de respectare a drepturilor persoanelor vârstnice, bazat pe informaţii venite din partea beneficiarilor şi a aparţinătorilor, conform prevederilor din Legea nr. 197/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Unităţile administrativ-teritoriale care au organizată reţea de îngrijire de lungă durată, în care procentul persoanelor vârstnice îngrijite în comunitate - îngrijire informală prin acordarea indemnizaţiei pentru îngrijitori informali, prin serviciile de asistenţă comunitară, prin unităţile de îngrijire la domiciliu şi/sau prin centre de zi de asistenţă şi recuperare - este peste 50% din totalul numărului de persoane vârstnice care beneficiază de servicii sociale, sunt finanţate de la bugetul de stat în procent de cel puţin 40% din standardul minim de cost.
(3) Îndeplinirea indicatorilor de performanţă prevăzuţi la alin. (1) şi (2) se verifică de către Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, pe baza datelor comunicate de unităţile administrativ-teritoriale înainte de estimarea bugetului de stat pentru anul următor, precum şi în cadrul campaniilor tematice de control.
ART. 22
(1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone defavorizate;
c) finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice, potrivit prevederilor art. 18 alin. (5) lit. b);
d) finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice;
e) finanţarea cheltuielilor curente ale unităţilor de îngrijire la domiciliu şi ale centrelor de zi de îngrijire şi recuperare, potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) lit. b);
f) finanţarea cheltuielilor pentru personalul de îngrijire prevăzut la art. 13 alin. (1);
g) finanţarea cheltuielilor pentru aplicarea prevederilor art. 13 alin. (2);
h) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea cheltuielilor unităţilor de îngrijire la domiciliu, ale centrelor de zi de asistenţă şi recuperare şi ale căminelor din subordine/administrare;
b) finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;
c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor, în situaţia prevăzută la art. 7 alin. (3).
(3) Sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice şi juridice române şi străine căminelor pentru persoane vârstnice sau celorlalte instituţii şi unităţi de asistenţă socială prevăzute la art. 7 alin. (1), se utilizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 23
Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea căminelor care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale se finanţează potrivit parteneriatelor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale, potrivit legii.
ART. 24
(1) Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suportă din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile care nu se suportă din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii, sunt asigurate de căminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în cauză.
SECŢIUNEA a 2-a
Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora
ART. 25
(1) Persoana vârstnică îngrijită în căminul organizat potrivit prezentei legi, precum şi susţinătorii legali ai acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe efectuate potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza costului mediu lunar de întreţinere, precum şi a veniturilor persoanei vârstnice şi, după caz, a susţinătorilor legali ai acesteia.
(2) Contribuţia de întreţinere prevăzută la alin. (1) reprezintă venit la bugetul local.
(3) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de acestea.
ART. 26
(1) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de către consiliile locale şi/sau judeţene, după caz, înainte de adoptarea bugetelor proprii.
(2) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.
(3) Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.
(4) Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte astfel:
a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin;
b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar pe membru de familie în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit potrivit legii;
c) susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un angajament de plată.
(5) La stabilirea venitului lunar pe membru de familie al susţinătorilor legali se procedează după cum urmează:
a) din veniturile nete lunare ale susţinătorilor legali se scad eventualele obligaţii legale de întreţinere, aflate în executare;
b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susţinătorii legali îi au efectiv în întreţinere.
(6) Categoriile de venituri luate în calcul la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se stabilesc prin hotărâre a consiliului local/judeţean, cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Pentru stabilirea veniturilor persoanelor vârstnice îngrijite în cămin, prevederile alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Dacă prin aplicarea cotei prevăzute la alin. (4) lit. a) se acoperă valoarea totală a contribuţiei lunare, susţinătorii legali nu mai sunt ţinuţi de obligaţia susţinerii plăţii diferenţei de contribuţie.
(9) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a susţinătorilor legali se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de susţinătorul legal. Angajamentul de plată constituie titlu executoriu.
(10) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.
CAP. IV
Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
ART. 27
(1) Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se acordă la cererea scrisă a persoanei vârstnice interesate sau a reprezentantului legal al acesteia. Cererea poate fi transmisă pe suport hârtie sau în format electronic şi trebuie însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind veridicitatea datelor declarate, de un angajament de plată pentru situaţiile în care se pot constata drepturi acordate necuvenit, precum şi de alte documente doveditoare.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se transmite şi se înregistrează la serviciul public de asistenţă socială al autorităţii administraţiei publice locale unde are domiciliul sau reşedinţa persoana vârstnică şi conţine, în principal, următoarele:
a) date privind persoana vârstnică;
b) date privind componenţa familiei;
c) veniturile realizate şi bunurile deţinute de membrii familiei persoanei vârstnice;
d) tipul de locuinţă, sistemul de încălzire utilizat şi numărul persoanelor care locuiesc la aceeaşi adresă de domiciliu sau reşedinţă;
e) informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care se află persoana vârstnică şi membrii familiei.
(3) Pentru facilitarea accesului la acordarea dreptului la servicii sociale şi la beneficiile de asistenţă socială, precum şi pentru o mai bună prelucrare şi verificare electronică a datelor şi informaţiilor referitoare la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, formularul de cerere şi declaraţia pe propria răspundere prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt redactate pe secţiuni, respectiv cerere, anexe obligatorii şi anexe opţionale.
(4) Documentele doveditoare prevăzute la alin. (1) privesc, în principal, recomandări şi/sau evaluări ale medicului de familie/medicului specialist, planul de externare şi de continuare a serviciilor de îngrijire medicală în comunitate, veniturile persoanei vârstnice şi bunurile acesteia şi, după caz, veniturile/bunurile susţinătorilor legali.
(5) Prin angajamentul de plată prevăzut la alin. (1) persoana vârstnică sau reprezentantul legal al acesteia îşi asumă obligaţia de restituire a sumelor încasate necuvenit şi precizează sursele de venit din care se va face plata/recuperarea acestora.
(6) Modelul formularului de cerere, al declaraţiei pe propria răspundere privind veridicitatea datelor declarate, al documentelor doveditoare, precum şi modelul angajamentului de plată, prevăzute în prezentul articol, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 28
(1) Dreptul la asistenţă socială, prevăzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
(2) Ancheta socială se realizează de asistentul social din cadrul serviciului public de asistenţă socială. În situaţia persoanelor vârstnice dependente, echipa interdisciplinară, constituită potrivit legii, cuprinde, în mod obligatoriu, şi medicul specialist al persoanei respective.
(3) Autorităţile/Instituţiile publice, furnizorii de servicii sociale au obligaţia de a răspunde la solicitările asistentului social şi de a-i oferi sprijinul necesar în procesul de evaluare sau în realizarea anchetei sociale, potrivit alin. (2), în vederea stabilirii dreptului la asistenţă socială.
(4) Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială se propune măsura de asistenţă socială justificată de situaţia de fapt constatată.
(5) Dreptul la servicii sociale ca măsură de asistenţă socială se stabileşte cu respectarea prevederilor art. 50 alin. (3) şi art. 101 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 29
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice, prevăzut de prezenta lege, se realizează de către serviciul public de asistenţă socială, cu respectarea prevederilor referitoare la procesul de acordare a serviciilor sociale şi măsurile integrate de asistenţă socială a persoanelor vârstnice, prevăzute la art. 44-52 şi art. 92-103 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 30
(1) Autoritatea tutelară/Instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa are obligaţia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare sau de donaţie ori în vederea constituirii de garanţii mobiliare sau imobiliare, care au ca obiect bunurile mobile ori imobile ale persoanei vârstnice.
(2) Persoana vârstnică este asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorităţii tutelare/instanţei de tutelă, în vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, precum şi în vederea încheierii contractelor de închiriere/comodat cu persoane fizice, în vederea găzduirii persoanei vârstnice.
ART. 31
Obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalităţile practice de executare a acesteia se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub sancţiunea nulităţii.
ART. 32
Autoritatea tutelară/Instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa primeşte din oficiu un duplicat al actului juridic încheiat conform art. 30 şi 31, cu excepţia contractelor de închiriere/comodat.
ART. 33
Neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obţinute ca urmare a actului juridic de înstrăinare poate fi sesizată autorităţii tutelare/instanţei de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa, de către orice persoană fizică sau juridică. Autoritatea tutelară se poate sesiza şi din oficiu.
ART. 34
(1) În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa efectuează o anchetă socială.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1), autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa solicită agenţiei teritoriale pentru plăţi şi inspecţie socială să realizeze, în maximum 3 zile de la solicitare, o investigaţie privind respectarea drepturilor persoanei vârstnice de către persoanele care şi-au asumat obligaţia de întreţinere şi de îngrijire. Dacă serviciile de îngrijire se acordă printr-un furnizor de servicii sociale, investigaţia se realizează la sediul furnizorului de servicii sociale/serviciului social.
(3) În baza anchetei sociale şi, după caz, a rezultatului investigaţiei, autoritatea tutelară/instanţa de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reşedinţa iniţiază demersurile necesare în vederea executării obligaţiilor înscrise în actul juridic încheiat sau solicită instanţei judecătoreşti rezilierea contractului de întreţinere în nume propriu şi în interesul persoanei întreţinute pentru neîndeplinirea obligaţiilor din contract şi, dacă este cazul, formulează plângere penală.
ART. 35
Serviciul public de asistenţă socială şi agenţia teritorială pentru plăţi şi inspecţie socială au obligaţia de a verifica orice sesizare cu privire la persoanele vârstnice găzduite de persoane fizice, în vederea întreţinerii şi îngrijirii.
ART. 36
(1) Dreptul la serviciile de asistenţă socială încetează dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
(2) Dacă perioada în care asistenţa socială a persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistenţă socială se suspendă prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul. La încetarea suspendării reluarea acordării serviciilor sau prestaţiilor de asistenţă socială se face pe bază de anchetă socială.
ART. 37
Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 38
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 39
(1) Nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3), art. 5 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (6), (9), (11) şi (12), art. 26 alin. (1)-(3), art. 29 şi ale art. 34 alin. (1) şi (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.
(2) Nerespectarea de către furnizorii de servicii sociale a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 10 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.
(3) Nerespectarea de către îngrijitorii informali a dispoziţiilor art. 13 alin. (10) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)-(3) se fac de către inspectorii sociali.
(5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 40
(1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale iniţiază strategia privind îngrijirea de lungă durată şi îmbătrânire activă, asigură îndrumarea metodologică, coordonează, controlează şi evaluează aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Coordonarea elaborării măsurilor de incluziune socială a persoanelor vârstnice din strategiile sectoriale se realizează în cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.217/2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. V
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 41
Autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de condiţiile de care dispun, pot înfiinţa potrivit legii gospodării anexe, ca activităţi autofinanţate, în scopul îmbunătăţirii hranei.
ART. 42
Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 43
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul Consiliului de Stat nr. 253/1971 privind contribuţia de întreţinere în unele instituţii de ocrotire, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 90 din 30 iulie 1971, precum şi orice dispoziţii contrare.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
