Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 99 din 16 aprilie 2007 privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptata la Paris la 2 noiembrie 2001

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

LEGE nr. 99 din 16 aprilie 2007 privind acceptarea Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptata la Paris la 2 noiembrie 2001

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 25 aprilie 2007

Comenteaza legea

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se acceptã Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptatã la Paris la 2 noiembrie 2001.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Bucureşti, 16 aprilie 2007.
Nr. 99.

CONVENŢIE
asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic*)

--------
*) Traducere.

Paris, 2 noiembrie 2001
Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã, întrunitã în cea de-a 31-a sesiune a sa, la Paris, între 15 octombrie şi 3 noiembrie 2001,
recunoscând importanţa patrimoniului cultural subacvatic ca parte integrantã a patrimoniului cultural al umanitãţii şi ca element deosebit de important al istoriei popoarelor, naţiunilor şi al relaţiilor reciproce în ceea ce priveşte patrimoniul lor comun,
ştiind cât de importante sunt protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi cã responsabilitatea acestei obligaţii aparţine tuturor statelor,
constatând creşterea interesului şi aprecierii publicului faţã de patrimoniul cultural subacvatic,
convinsã de importanţa care revine cercetãrii, informãrii şi educaţiei pentru protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic,
convinsã cã publicul are dreptul sã beneficieze de avantajele educative şi recreative ale unui acces responsabil şi inofensiv la patrimoniul cultural subacvatic in situ şi cã educarea publicului contribuie la o mai bunã cunoaştere, apreciere şi protecţie a acestui patrimoniu,
conştientã de faptul cã intervenţiile neautorizate asupra patrimoniului cultural subacvatic reprezintã o ameninţare la adresa acestuia şi cã este necesarã adoptarea de mãsuri mai severe pentru a împiedica asemenea intervenţii,
conştientã de necesitatea de a rãspunde în mod adecvat posibilului impact negativ pe care unele acţiuni legitime l-ar putea avea în mod întâmplãtor asupra patrimoniului cultural subacvatic,
deosebit de preocupatã de intensificarea exploatãrii comerciale a patrimoniului cultural subacvatic şi, în particular, de unele activitãţi care au ca scop vânzarea, achiziţionarea sau schimburile de elemente aparţinând patrimoniului cultural subacvatic,
ştiind cã progresele tehnologice faciliteazã descoperirea şi accesul la patrimoniul cultural subacvatic,
convinsã cã o cooperare între state, organizaţii internaţionale, instituţii ştiinţifice, organizaţii profesionale, arheologi, scafandri, alte pãrţi interesate şi publicul larg este indispensabilã pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic,
considerând cã prospectarea, explorãrile şi protecţia patrimoniului cultural subacvatic necesitã accesul şi folosirea de metode ştiinţifice specifice şi utilizarea de tehnici şi de materiale adecvate, precum şi un înalt grad de specializare profesionalã, ceea ce indicã adoptarea unor criterii uniforme în domeniu,
conştientã de necesitatea codificãrii şi dezvoltãrii treptate de norme referitoare la protecţia şi conservarea patrimoniului cultural subacvatic, în conformitate cu dreptul şi practicile internaţionale, în special cu Convenţia UNESCO cu privire la mijloacele de prevenire şi interzicere a importului, exportului şi transferului ilicit de bunuri culturale, din 14 noiembrie 1970, precum şi cu Convenţia UNESCO privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, din 16 noiembrie 1972, şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, din 10 decembrie 1982,
preocupatã de ameliorarea eficacitãţii mãsurilor luate la nivel internaţional, regional şi naţional pentru conservarea in situ a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic sau, dacã acest lucru este necesar în scopuri ştiinţifice sau de protejare, pentru a proceda, cu grijã, la recuperarea lor,
dupã ce a decis, în cea de-a 29-a sesiune a sa, cã aceastã problemã va face obiectul unei convenţii internaţionale,
adoptã în aceastã zi de 2 noiembrie 2001 prezenta convenţie.

ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
1. a) Prin patrimoniu cultural subacvatic se înţelege toate urmele existenţei umane având caracter cultural, istoric sau arheologic, care au fost parţial ori în totalitate acoperite de apã, periodic sau în permanenţã, de cel puţin 100 de ani, cum ar fi:
(i) siturile, structurile, clãdirile, obiectele şi resturile umane, în contextul arheologic şi în mediul lor natural;
(ii) navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte din acestea, împreunã cu încãrcãtura sau orice alt conţinut, în contextul arheologic şi în mediul lor natural; şi
(iii) obiectele cu caracter preistoric.
b) Conductele şi cablurile aşezate pe fundul mãrii nu sunt considerate ca fãcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.
c) Instalaţiile, altele decât conductele sau cablurile, aşezate pe fundul mãrii şi care sunt încã în uz, nu sunt considerate ca fãcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.
2. a) Prin state pãrţi se înţelege statele care au consimţit sã se considere obligate prin prezenta convenţie şi pentru care aceasta este în vigoare.
b) Prezenta convenţie se aplicã, mutatis mutandis, teritoriilor la care face referire art. 26 paragraful 2 b), care devin pãrţi la prezenta convenţie potrivit condiţiilor definite în acest paragraf, în mãsura în care termenul state pãrţi se aplicã acestor teritorii.
3. Prin UNESCO se înţelege Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã.
4. Prin directorul general se înţelege directorul general al UNESCO.
5. Prin Zonã se înţelege fundul mãrilor şi al oceanelor şi subsolul acestora, în limitele jurisdicţiei naţionale.
6. Prin intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic se înţelege o activitate care are ca obiect principal patrimoniul cultural subacvatic şi care ar putea sã aducã atingere materialã sau sã producã orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.
7. Prin intervenţie care afecteazã întâmplãtor patrimoniul cultural subacvatic se înţelege o activitate care, deşi nu are ca obiect principal sau secundar patrimoniul cultural subacvatic, ar putea sã aducã atingere materialã sau sã producã orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.
8. Prin nave şi aeronave de stat se înţelege nave de rãzboi şi alte nave sau aeronave care, la data scufundãrii lor, aparţineau unui stat sau operau sub controlul sãu şi erau utilizate exclusiv pentru servicii publice necomerciale, care sunt identificate ca atare şi corespund definiţiei patrimoniului cultural subacvatic.
9. Prin Norme se înţelege Normele privind intervenţiile directe asupra patrimoniului cultural subacvatic, aşa cum sunt menţionate la art. 33.
ART. 2
Obiective şi principii generale
1. Prezenta convenţie îşi propune sã asigure şi sã îmbunãtãţeascã protecţia patrimoniului cultural subacvatic.
2. Statele pãrţi vor coopera în scopul protecţiei patrimoniului cultural subacvatic.
3. Statele pãrţi vor conserva patrimoniul cultural subacvatic, în beneficiul umanitãţii, conform prevederilor prezentei convenţii.
4. Statele pãrţi vor lua fiecare sau, dacã este cazul, împreunã toate mãsurile necesare, în conformitate cu prezenta convenţie şi cu dreptul internaţional, pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic, utilizând, în acest scop, în funcţie de capacitãţile lor, cele mai adecvate mijloace de care dispun.
5. Conservarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic va fi consideratã o opţiune prioritarã, înainte de autorizarea sau de întreprinderea oricãrui fel de intervenţie asupra acestui patrimoniu.
6. Elementele aparţinând patrimoniului cultural subacvatic care au fost recuperate vor fi depozitate, conservate şi administrate astfel încât sã se asigure conservarea lor pentru o perioadã de timp îndelungatã.
7. Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercialã.
8. În conformitate cu practica statelor şi cu dreptul internaţional şi, în special, cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu va putea fi interpretatã ca modificând normele dreptului internaţional şi practica statelor referitoare la imunitãţile suverane sau oricare dintre drepturile unui stat în ceea ce priveşte navele şi aeronavele de stat.
9. Statele pãrţi vegheazã ca resturile umane scufundate în apele maritime sã fie respectate cum se cuvine.
10. Va fi încurajat accesul responsabil şi inofensiv in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic, în scopuri de observare sau de documentare, astfel încât sã fie încurajate sensibilizarea publicului faţã de acest patrimoniu, precum şi punerea în valoare şi protecţia acestuia, cu excepţia cazului în care un asemenea acces este incompatibil cu protecţia şi gestionarea lui.
11. Nicio acţiune sau activitate realizatã în baza prezentei convenţii nu poate constitui fundament pentru proclamarea, susţinerea sau contestarea oricãrei revendicãri referitoare la suveranitate sau la jurisdicţia naţionalã.
ART. 3
Relaţia dintre prezenta convenţie şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii
Nicio prevedere din prezenta convenţie nu va aduce atingere drepturilor, jurisdicţiei şi obligaţiilor pe care statele le au în baza dreptului internaţional, inclusiv a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii. Prezenta convenţie va fi interpretatã şi aplicatã în contextul şi în conformitate cu prevederile dreptului internaţional, inclusiv ale Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii.
ART. 4
Relaţia cu dreptul privind salvarea şi dreptul privind bunurile gãsite
Nicio activitate referitoare la patrimoniul cultural subacvatic cãreia i se aplicã prezenta convenţie nu cade sub incidenţa dreptului privind salvarea sau a dreptului privind bunurile gãsite decât dacã:
a) este autorizatã de autoritãţile competente; şi
b) este în deplinã conformitate cu prezenta convenţie; şi
c) asigurã garantarea protecţiei maxime a patrimoniului cultural subacvatic în cazul oricãrei operaţiuni de recuperare.
ART. 5
Activitãţi care afecteazã întâmplãtor patrimoniul cultural subacvatic
Toate statele pãrţi vor utiliza cele mai bune mijloace de care dispun pentru a preveni sau a atenua orice efect advers pe care l-ar putea avea activitãţile care ţin de jurisdicţia lor şi care afecteazã întâmplãtor patrimoniul cultural subacvatic.
ART. 6
Acorduri bilaterale regionale sau alte acorduri multilaterale
1. Statele pãrţi sunt încurajate sã încheie acorduri bilaterale, regionale sau alte acorduri multilaterale ori sã îmbunãtãţeascã acordurile existente, în vederea asigurãrii conservãrii patrimoniului cultural subacvatic. Toate aceste acorduri trebuie sã fie în deplinã conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi sã nu diminueze caracterul sãu universal. În cadrul unor asemenea acorduri, statele pot adopta norme şi reglementãri care sã asigure o mai bunã protecţie a patrimoniului cultural subacvatic decât cele adoptate în cadrul prezentei convenţii.
2. Pãrţile la astfel de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pot invita statele care au o legãturã verificabilã - în special o legãturã culturalã, istoricã sau arheologicã - cu patrimoniul cultural subacvatic, la care se face referire, sã adere la aceste acorduri.
3. Prezenta convenţie nu modificã drepturile şi obligaţiile statelor pãrţi privind protecţia navelor scufundate, care rezultã din alte acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale încheiate înainte de adoptarea prezentei convenţii şi mai ales dacã acestea sunt conforme obiectivelor sale.
ART. 7
Patrimoniul cultural subacvatic din apele interioare, din apele arhipelagice şi din marea teritorialã
1. În exerciţiul suveranitãţii lor, statele pãrţi au dreptul exclusiv de a reglementa şi autoriza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorialã.
2. Fãrã a aduce atingere celorlalte acorduri internaţionale şi normelor de drept internaţional privind protecţia patrimoniului cultural subacvatic, statele pãrţi vor impune, pentru intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorialã, aplicare Normelor.
3. În exerciţiul suveranitãţii lor şi conform practicilor generale dintre state, în vederea cooperãrii pentru adoptarea celor mai bune metode pentru protecţia navelor şi aeronavelor de stat, statele pãrţi vor trebui sã informeze statul parte sub al cãrui pavilion se gãsesc acestea sau alte state care au o legãturã verificabilã cu acestea - în special culturalã, istoricã ori arheologicã - despre descoperirea unor astfel de nave sau aeronave de stat identificabile în interiorul apelor lor arhipelagice şi al apelor mãrii lor teritoriale.
ART. 8
Patrimoniul cultural subacvatic din zona contiguã
Fãrã a aduce atingere şi în plus faţã de art. 9 şi 10, precum şi în aplicarea art. 303 paragraful 2 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, statele pãrţi pot reglementa şi autoriza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic din zona lor contiguã. În cadrul acestor acţiuni, vor impune aplicarea Normelor.
ART. 9
Declararea şi notificarea în zona economicã exclusivã şi pe platoul continental
1. Toate statele pãrţi au responsabilitatea protejãrii patrimoniului cultural subacvatic din zona economicã exclusivã şi din cea a platoului continental, conform prezentei convenţii. În consecinţã:
a) când un cetãţean al statului sau o navã care arboreazã pavilionul acestuia fac o descoperire ori au în vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona sa economicã exclusivã sau pe platoul sãu continental, statul parte respectiv va cere cetãţeanului sau cãpitanului vasului sã declare aceastã descoperire sau intervenţia sa;
b) în zona economicã exclusivã sau pe platoul continental al unui alt stat parte:
(i) statele pãrţi vor cere cetãţeanului lor sau cãpitanului vasului sã le declare aceastã descoperire ori intervenţie atât lor, cât şi celuilalt stat parte; sau, dupã caz,
(ii) un stat parte va cere cetãţeanului sãu ori cãpitanului vasului sã declare descoperirea sau intervenţia sa şi va asigura transmiterea rapidã şi eficace a informaţiei respective tuturor celorlalte state pãrţi.
2. La depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, fiecare stat parte va preciza modul în care va transmite declaraţiile prevãzute la paragraful 1b).
3. Orice stat parte va notifica directorului general descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care i-au fost aduse la cunoştinţã în baza paragrafului 1.
4. Directorul general va pune imediat la dispoziţie tuturor statelor pãrţi orice informaţie care i-a fost adusã la cunoştinţã în baza paragrafului 3.
5. Orice stat parte poate informa statul parte în a cãrui zonã economicã exclusivã sau pe al cãrui platou continental se gãseşte patrimoniul cultural subacvatic cã doreşte sã fie consultat în ceea ce priveşte modul de asigurare a unei protecţii efective a acestui patrimoniu. Aceastã declaraţie trebuie sã se bazeze pe existenţa unei legãturi verificabile, în special a unei legãturi culturale, istorice sau arheologice a acelui stat cu patrimoniul cultural subacvatic respectiv.
ART. 10
Protecţia patrimoniului cultural subacvatic în zona economicã exclusivã şi pe platoul continental
1. Nu va putea fi acordatã nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona economicã exclusivã sau pe platoul continental decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
2. Un stat parte în a cãrui zonã economicã exclusivã sau pe al cãrui platou continental se gãseşte un patrimoniu cultural subacvatic are dreptul sã interzicã sau sã autorizeze orice intervenţie asupra acestui patrimoniu, pentru a împiedica lezarea drepturilor sale suverane sau a jurisdicţiei sale, aşa cum sunt ele recunoscute de dreptul internaţional, inclusiv de Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii.
3. Când se descoperã un element de patrimoniu cultural subacvatic sau când se are în vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic în zona economicã exclusivã sau pe platoul continental aparţinând unui stat parte, acest stat parte:
a) consultã toate celelalte state pãrţi care şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic;
b) coordoneazã aceste consultãri în calitate de stat coordonator, în afarã de cazul în care declarã explicit cã nu doreşte sã facã acest lucru, situaţie în care statele pãrţi care şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, desemneazã un stat coordonator.
4. Fãrã a aduce atingere obligaţiilor tuturor pãrţilor de a proteja patrimoniul cultural subacvatic prin adoptarea mãsurilor necesare, conforme dreptului internaţional, pentru prevenirea oricãrui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, în special jaful, statul coordonator poate sã ia toate mãsurile oportune şi/sau sã acorde toate autorizaţiile necesare, conform prezentei convenţii, şi, la nevoie, înainte de orice consultare, pentru prevenirea oricãrui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, pericol determinat fie de acţiuni umane, fie de alte cauze, inclusiv jaful. Pentru adoptarea acestor mãsuri poate fi solicitatã asistenţa altor state pãrţi.
5. Statul coordonator:
a) pune în aplicare mãsurile de protecţie care au fost convenite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste mãsuri sã fie puse în aplicare de un alt stat parte;
b) elibereazã toate autorizaţiile necesare pentru punerea în aplicare a mãsurilor astfel stabilite, conform Normelor, cu excepţia cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizaţii sã fie eliberate de un alt stat parte;
c) poate realiza orice fel de cercetare preliminarã necesarã asupra patrimoniului cultural subacvatic şi elibereazã toate autorizaţiile necesare în respectiva situaţie şi transmite fãrã întârziere directorului general rezultatele acestei cercetãri, iar acesta pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state pãrţi.
6. În coordonarea acestor consultãri, în adoptarea acestor mãsuri şi prin realizarea oricãror cercetãri preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul coordonator acţioneazã în numele statelor pãrţi în ansamblul lor şi nu în propriul sãu interes. O astfel de acţiune nu poate constitui prin ea însãşi baza vreunui fel de revendicare a unui drept preferenţial sau jurisdicţional neconsacrat prin dreptul internaţional şi, în special, prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii.
7. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 4, nicio intervenţie asupra vreunei nave sau aeronave de stat nu poate fi realizatã fãrã acordul statului sub al cãrui pavilion aceasta se gãseşte sau fãrã colaborarea statului coordonator.
ART. 11
Declararea şi notificarea în Zonã
1. Toate statele pãrţi au responsabilitatea protejãrii patrimoniului cultural subacvatic din Zonã, conform prezentei convenţii şi art. 149 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii. În consecinţã, când un cetãţean al unui stat parte sau un vas care arboreazã pavilionului sãu face o descoperire ori are intenţia sã realizeze o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonã, acest stat parte va cere cetãţeanului sãu ori cãpitanului vasului sã îi raporteze aceastã descoperire sau intervenţie.
2. Statele pãrţi vor notifica directorului general şi secretarului general al Autoritãţii Internaţionale a Fundurilor Marine descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care le-au fost astfel semnalate.
3. Directorul general pune fãrã întârziere la dispoziţia tuturor statelor pãrţi informaţiile care îi sunt astfel notificate.
4. Orice stat parte poate declara directorului general cã doreşte sã fie consultat asupra modului în care se asigurã protecţia efectivã a acestui patrimoniu cultural subacvatic. Aceastã declaraţie trebuie sã se bazeze pe existenţa unei legãturi verificabile între statul respectiv şi acel patrimoniu cultural subacvatic, ţinând cont mai ales de drepturile preferenţiale ale statelor, de naturã culturalã, istoricã sau arheologicã.
ART. 12
Protecţia patrimoniului cultural subacvatic în Zonã
1. Nu va putea fi eliberatã nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în Zonã decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
2. Directorul general invitã toate statele pãrţi care şi-au exprimat interesul, conform art. 11 paragraful 4, sã se consulte asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic şi sã desemneze un stat parte care sã coordoneze aceste consultãri în calitate de stat coordonator. Directorul general va invita şi Autoritatea Internaţionalã a Fundurilor Marine sã participe la astfel de consultãri.
3. Toate statele pãrţi pot lua orice mãsurã pe care o considerã oportunã, conform prezentei convenţii, la nevoie înaintea oricãrei consultãri, pentru a preîntâmpina orice pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, fie cã acest pericol este rezultatul activitãţii umane, fie cã este datorat altor cauze, şi, cu deosebire, jafului.
4. Statul coordonator:
a) pune în aplicare mãsurile de protecţie care au fost stabilite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste mãsuri sã fie puse în aplicare de un alt stat parte; şi
b) elibereazã toate autorizaţiile necesare în vederea aplicãrii mãsurilor astfel convenite, în conformitate cu prezenta convenţie, cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator, decid ca aceste autorizaţii sã fie eliberate de un alt stat parte.
5. Statul coordonator poate realiza orice cercetare preliminarã necesarã a patrimoniului cultural subacvatic, elibereazã toate autorizaţiile necesare în acest scop şi transmite fãrã întârziere rezultatele acesteia directorului general, care pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state pãrţi.
6. În coordonarea acestor consultãri, în adoptarea acestor mãsuri şi prin realizarea oricãror cercetãri preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul coordonator acţioneazã în beneficiul întregii umanitãţi, în numele tuturor statelor pãrţi. În ceea ce priveşte patrimoniul vizat, o atenţie deosebitã se acordã drepturilor preferenţiale ale statelor, de origine culturalã, istoricã sau arheologicã.
7. Niciun stat parte nu va întreprinde sau autoriza intervenţii asupra vreunei nave sau aeronave de stat în Zonã fãrã acordul statului sub al cãrui pavilion aceasta se gãseşte.
ART. 13
Imunitatea suveranã
Nu sunt obligate sã raporteze descoperirile de patrimoniu cultural subacvatic, conform art. 9, 10, 11 şi 12, navele de rãzboi şi alte nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiazã de imunitate suveranã, care funcţioneazã în scopuri necomerciale în cursul operaţiunilor lor obişnuite şi care nu iau parte la intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic. Totuşi, prin adoptarea de mãsuri care sã nu aibã efecte negative asupra operaţiunilor sau capacitãţilor operaţionale ale navelor de rãzboi, ale altor nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiazã de imunitate suveranã şi care opereazã în scopuri necomerciale, statele pãrţi vegheazã ca acestea sã se conformeze, pe cât este posibil şi realizabil, dispoziţiilor art. 9, 10, 11 şi 12.
ART. 14
Controlul asupra intrãrilor în teritoriu, asupra comerţului şi posesiei
Statele pãrţi iau mãsuri pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor, comerţul şi posesia de elemente de patrimoniu cultural subacvatic exportate ilicit şi/sau recuperate, atunci când aceastã recuperare a fost realizatã cu încãlcarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 15
Neutilizarea zonelor din jurisdicţia pãrţilor
Statele pãrţi vor lua mãsuri pentru a interzice utilizarea teritoriului lor, inclusiv a porturilor maritime, precum şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi structurilor din jurisdicţia lor exclusivã sau plasate sub controlul lor exclusiv, în scopul realizãrii de intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic neconforme cu dispoziţiile prezentei convenţii.
ART. 16
Mãsuri privind cetãţenii şi navele
Statele pãrţi iau toate mãsurile pe care le considerã oportune pentru a se asigura cã cetãţenii lor şi navele care arboreazã pavilionul lor nu vor realiza intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic în modalitãţi care nu sunt conforme cu prezenta convenţie.
ART. 17
Sancţiuni
1. Toate statele pãrţi vor impune sancţiuni pentru încãlcarea mãsurilor pe care le-a adoptat în vederea punerii în aplicare a prezentei convenţii.
2. Sancţiunile aplicabile pentru încãlcarea acestor mãsuri trebuie sã fie suficient de severe pentru a garanta respectarea prezentei convenţii şi pentru a descuraja aceste infracţiuni, oriunde acestea ar putea avea loc, şi trebuie sã îi priveze pe contravenienţi de profiturile obţinute din activitãţile lor ilicite.
3. Statele pãrţi coopereazã pentru a asigura aplicarea sancţiunilor decise în baza prezentului articol.
ART. 18
Confiscarea şi dispunerea de elemente de patrimoniu cultural subacvatic
1. Fiecare stat parte va lua mãsuri în vederea confiscãrii, pe teritoriul sãu, a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic care au fost recuperate într-o manierã neconformã cu dispoziţiile prezentei convenţii.
2. Fiecare stat parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei convenţii le va înregistra, le va proteja şi va lua toate mãsurile necesare pentru a asigura stabilizarea lor.
3. Fiecare stat parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei convenţii va notifica acest lucru directorului general şi oricãrui stat care are o legãturã verificabilã cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în special o legãturã culturalã, istoricã sau arheologicã.
4. Statul parte care a confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic va face astfel încât sã se dispunã de acestea în interes general, ţinând seama de imperativele de conservare şi cercetare, de necesitatea reconstituirii colecţiilor dispersate, de cerinţele în materie de acces al publicului, de expunere şi educaţie, precum şi de interesele oricãrui stat care are o legãturã verificabilã cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în special o legãturã culturalã, istoricã sau arheologicã.
ART. 19
Cooperarea şi schimbul de informaţii
1. Pãrţile coopereazã şi îşi acordã reciproc asistenţã în vederea asigurãrii protejãrii şi gestionãrii patrimoniului cultural subacvatic în cadrul prezentei convenţii, mai ales, când acest lucru este posibil, prin colaborare în ceea ce priveşte explorarea, excavarea, documentarea, conservarea, studiul şi punerea în valoare a acestui patrimoniu.
2. În mãsura în care obiectivele prezentei convenţii o permit, toate statele pãrţi vor face schimb de informaţii cu alte state pãrţi în ceea ce priveşte, mai ales, descoperirea de elemente ale acestui patrimoniu, localizarea lor, elementele care au fost excavate sau recuperate fãrã respectarea prevederilor prezentei convenţii sau cu încãlcarea altor dispoziţii din dreptul internaţional, precum şi metodele şi tehnicile ştiinţifice adecvate şi evoluţia dreptului aplicabil acestui patrimoniu.
3. Informaţiile referitoare la descoperirea sau localizarea de elemente ale patrimoniului cultural subacvatic, care sunt comunicate între statele pãrţi sau între UNESCO şi statele pãrţi, vor avea un caracter confidenţial şi vor fi comunicate exclusiv serviciilor competente ale statelor pãrţi, în mãsura în care acest lucru este conform legislaţiei lor naţionale, atât timp cât divulgarea lor ar putea pune în pericol conservarea respectivelor elemente ale acestui patrimoniu.
4. Fiecare stat parte va lua toate mãsurile pe care le considerã oportune, inclusiv, dacã este posibil, prin utilizarea bazelor de date internaţionale corespunzãtoare pentru a difuza informaţiile de care dispune asupra patrimoniului cultural subacvatic excavat sau recuperat cu încãlcarea prevederilor prezentei convenţii sau a dreptului internaţional.
ART. 20
Sensibilizarea publicului
Fiecare stat parte va lua toate mãsurile posibile pentru a determina publicul sã înţeleagã valoarea şi interesul patrimoniului cultural subacvatic şi importanţa protecţiei acestuia prin prezenta convenţie.
ART. 21
Formarea pentru arheologia subacvaticã
Toate statele pãrţi vor coopera în scopul de a oferi o formare profesionalã în domeniul arheologiei subacvatice, precum şi al tehnicilor de conservare a patrimoniului cultural subacvatic şi pentru realizarea, în condiţii prestabilite, a unor transferuri de tehnologie în domeniul patrimoniului cultural subacvatic.
ART. 22
Autoritãţile competente
1. Pentru a veghea la corecta punere în aplicare a prezentei convenţii, statele pãrţi îşi vor crea autoritãţi competente în domeniu sau le vor consolida, dacã este cazul, pe cele existente, pentru a iniţia crearea, administrarea şi actualizarea unui inventar al patrimoniului cultural subacvatic şi pentru a asigura în mod eficace protecţia, conservarea, punerea în valoare şi gestionarea patrimoniului cultural subacvatic, precum şi cercetãrile şi educaţia necesare.
2. Statele pãrţi vor comunica directorului general numele şi adresa autoritãţilor competente în materie de patrimoniu cultural subacvatic.
ART. 23
Conferinţele statelor pãrţi
1. Directorul general va convoca o conferinţã a statelor pãrţi înainte de împlinirea unui an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, apoi cel puţin o datã la 2 ani. Directorul general poate convoca o conferinţã extraordinarã a statelor pãrţi, la cererea majoritãţii acestora.
2. Conferinţa statelor pãrţi va stabili funcţiile şi responsabilitãţile proprii.
3. Conferinţa statelor pãrţi va adopta propriul regulament interior.
4. Conferinţa statelor pãrţi poate stabili un consiliu consultativ ştiinţific şi tehnic, format din experţi numiţi de statele pãrţi, cu respectarea principiilor distribuţiei geografice echitabile şi echilibrului între sexe.
5. Consiliul consultativ ştiinţific şi tehnic acordã asistenţã Conferinţei statelor pãrţi, în funcţie de nevoile acesteia, în probleme cu caracter ştiinţific sau tehnic privind punerea în aplicare a Normelor.
ART. 24
Secretariatul convenţiei
1. Directorul general asigurã secretariatul prezentei convenţii.
2. Funcţiile secretariatului cuprind, între altele:
a) organizarea conferinţelor statelor pãrţi, conform art. 23 paragraful 1;
b) asistarea statelor pãrţi în vederea punerii în aplicare a deciziilor Conferinţei statelor pãrţi.
ART. 25
Rezolvarea paşnicã a diferendelor
1. Orice diferend între douã sau mai multe state pãrţi în legãturã cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va face obiectul unor negocieri purtate cu bunã-credinţã sau prin alte mijloace de rezolvare paşnicã, la alegerea lor.
2. Dacã aceste negocieri nu permit rezolvarea diferendului într-un termen rezonabil, acesta poate fi supus medierii UNESCO, cu acordul statelor pãrţi implicate.
3. Dacã nu se face apel la mediere sau dacã medierea nu permite gãsirea unei rezolvãri, oricãrui diferend i se aplicã, mutatis mutandis, dispoziţiile referitoare la rezolvarea diferendelor, enunţate în partea a XV-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, indiferent dacã aceste state sunt sau nu parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii.
4. Orice procedurã aleasã de un stat parte la prezenta convenţie şi la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, în temeiul art. 287 din aceasta, se aplicã rezolvãrii diferendelor în virtutea prezentului articol, în afara cazului în care acest stat parte a ales, în momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, o altã procedurã, în conformitate cu art. 287, de rezolvare a diferendelor care ar rezulta din prezenta convenţie.
5. În momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, un stat parte la prezenta convenţie care nu este parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii este liber sã-şi aleagã, printr-o declaraţie scrisã, unul sau mai multe dintre mijloacele enunţate la art. 287 paragraful 1 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, în vederea rezolvãrii diferendelor în temeiul prezentului articol. Art. 287 se aplicã acestei declaraţii, precum şi oricãrui diferend în care acest stat este parte şi care nu este vizat de o declaraţie în vigoare. Pentru conciliere şi arbitraj, conform anexelor V şi VII la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii, acest stat este abilitat sã desemneze conciliatori şi arbitri care sã fie incluşi pe listele menţionate în art. 2 din anexa V şi în art. 2 din anexa VII, în vederea rezolvãrii diferendelor rezultate din prezenta convenţie.
ART. 26
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
1. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii statelor membre ale UNESCO.
2. Prezenta convenţie este supusã aderãrii:
a) statelor nemembre ale UNESCO, dar membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii specializate din sistemul Naţiunilor Unite sau al Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice, precum şi a statelor pãrţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi a oricãrui stat invitat sã adere la ea de cãtre Conferinţa generalã a UNESCO;
b) teritoriilor care beneficiazã de o autonomie internã completã, recunoscutã ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu sunt pe deplin independente, conform Rezoluţiei 1514 (XV) a Adunãrii Generale, şi care sunt competente în chestiunile la care face referire prezenta convenţie, având inclusiv competenţa de a încheia tratate în aceste domenii.
3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la directorul general.
ART. 27
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de-al 20-lea instrument la care face referire art. 26, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de cãtre acesta a respectivului instrument.
ART. 28
Declaraţia referitoare la apele continentale
La data ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii la prezenta convenţie sau la orice datã ulterioarã, orice stat parte poate declara cã Normele se aplicã apelor sale continentale care nu au caracter maritim.
ART. 29
Limitarea ariei geografice de aplicare
La data ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii la prezenta convenţie, un stat sau un teritoriu poate stipula, printr-o declaraţie cãtre depozitarul prezentei convenţii, cã aceasta nu se aplicã anumitor pãrţi specificate ale teritoriului sãu, ale apelor sale interioare, ale apelor sale arhipelagice sau ale mãrii sale teritoriale şi va preciza care sunt motivele pentru care face acest lucru. Pe cât posibil şi în cel mai scurt termen posibil, statul respectiv se va strãdui sã creeze condiţiile care sã permitã aplicarea prezentei convenţii şi în zonele specifice precizate în declaraţia sa; din momentul în care acest lucru va fi realizat, acesta îşi va retrage declaraţia, total sau parţial.
ART. 30
Rezerve
Cu excepţia art. 29, nu pot fi formulate rezerve la adresa prezentei convenţii.
ART. 31
Amendamente
1. Orice stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie, prin comunicare scrisã adresatã directorului general. Directorul general va transmite aceastã comunicare tuturor statelor pãrţi. Dacã, în urmãtoarele 6 luni de la data transmiterii comunicãrii, cel puţin jumãtate din numãrul statelor pãrţi rãspunde favorabil solicitãrii, directorul general va prezenta respectiva propunere la urmãtoarea conferinţã a statelor pãrţi pentru discuţii şi eventualã adoptare.
2. Amendamentele se adoptã cu majoritatea a douã treimi din numãrul statelor pãrţi prezente şi participante la vot.
3. Odatã adoptate, amendamentele la prezenta convenţie sunt înaintate statelor pãrţi pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Pentru statele pãrţi care le-au ratificat, acceptat, aprobat sau care au aderat la acestea, amendamentele la prezenta convenţie intrã în vigoare în termen de 3 luni de la depunerea instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de cãtre douã treimi din numãrul statelor pãrţi. Ulterior, pentru orice stat sau teritoriu care ratificã, acceptã, aprobã sau care aderã la respectivul amendament, acesta intrã în vigoare la 3 luni de la data depunerii de cãtre statul parte a instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
5. Un stat sau un teritoriu care devine parte la prezenta convenţie dupã intrarea în vigoare a unui amendament în conformitate cu paragraful 4, cu excepţia cazului în care îşi va fi exprimat o intenţie diferitã, este considerat:
a) parte la prezenta convenţie aşa cum a fost amendatã; şi
b) parte la prezenta convenţie neamendatã în legãturã cu orice alt stat parte care nu este obligat prin acest amendament.
ART. 32
Denunţarea
1. Un stat parte poate denunţa prezenta convenţie printr-o notificare scrisã adresatã directorului general.
2. Denunţarea intrã în vigoare la 12 luni de la data primirii notificãrii, cu excepţia situaţiei în care notificarea prevede o datã ulterioarã.
3. Denunţarea nu va afecta cu nimic datoria niciunui stat parte de a se achita de obligaţiile enunţate în prezenta convenţie, cãrora trebuie sã li se conformeze în baza dreptului internaţional, independent de aceasta.
ART. 33
Normele
Normele anexate la prezenta convenţie sunt parte integrantã a acesteia şi, cu excepţia situaţiei în care existã o dispoziţie contrarã explicitã, orice trimitere la prezenta convenţie se referã şi la Norme.
ART. 34
Înregistrarea la Organizaţia Naţiunilor Unite
Conform prevederilor art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea directorului general.
ART. 35
Versiunile autorizate
Prezenta convenţie a fost redactatã în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã, toate cele 6 texte fiind în mod egal autentice.

ANEXĂ

NORME
privind intervenţiile asupra patrimoniului
cultural subacvatic

I. Principii generale
Norma 1. Pentru protecţia patrimoniului cultural subacvatic, conservarea in situ va fi consideratã ca fiind prima opţiune. Prin urmare, intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu vor fi autorizate decât dacã sunt realizate într-o manierã compatibilã cu protecţia acestui patrimoniu şi pot fi autorizate, cu aceastã condiţie, dacã contribuie în mod semnificativ la protejarea, cunoaşterea sau punerea în valoare a patrimoniului amintit.
Norma 2. Exploatarea comercialã a patrimoniului cultural subacvatic în scopuri de tranzacţionare sau speculã ori dispersia sa iremediabilã sunt fundamental incompatibile cu protecţia şi buna administrare a acestui patrimoniu. Elementele patrimoniului cultural subacvatic nu pot face obiectul nici al unor tranzacţii, nici al unor operaţiuni de vânzare, cumpãrare sau troc ca bunuri comerciale.
Prezenta normã nu poate fi interpretatã ca împiedicând:
a) furnizarea de servicii arheologice profesioniste sau de servicii conexe necesare, a cãror naturã şi ale cãror scopuri sunt întru totul conforme prezentei convenţii, fiind supuse autorizãrii de cãtre autoritãţile competente;
b) depozitarea de elemente de patrimoniu cultural subacvatic, recuperate în cadrul unui proiect de cercetare desfãşurat în conformitate cu prezenta convenţie, atâta vreme cât aceasta nu aduce atingere interesului ştiinţific sau cultural ori integritãţii elementelor recuperate şi nici nu determinã împrãştierea lor iremediabilã; este conformã normelor 33 şi 34 şi este supusã autorizãrii de cãtre autoritãţile competente.
Norma 3. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu trebuie sã aibã asupra acestuia efecte negative mai mari decât este necesar pentru atingerea obiectivelor proiectului.
Norma 4. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor utiliza tehnici şi metode de prospectare nondistructive de preferinţã pentru recuperarea obiectelor. Dacã excavarea sau recuperarea se dovedesc necesare în scopuri de cercetare ştiinţificã sau de protecţie definitivã a patrimoniului cultural subacvatic, trebuie sã fie utilizate metodele şi tehnicile cele mai puţin distructive şi sã fie favorizatã conservarea vestigiilor.
Norma 5. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor evita sã afecteze inutil resturile umane şi locurile sacre.
Norma 6. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic vor fi strict reglementate, astfel încât informaţia culturalã, istoricã şi arheologicã colectatã sã fie înregistratã în mod corespunzãtor.
Norma 7. Accesul in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic trebuie încurajat, cu excepţia cazurilor în care un astfel de acces este incompatibil cu protecţia şi administrarea sitului.
Norma 8. Cooperarea internaţionalã în materia intervenţiei asupra patrimoniului cultural subacvatic va fi încurajatã în scopul de a înlesni schimburile eficiente între arheologi şi alţi specialişti competenţi şi de a folosi cât mai bine competenţele acestora.
II. Propunerea de proiect
Norma 9. Înaintea oricãrei intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic va trebui elaboratã o propunere de proiect care va fi supusã spre aprobare autoritãţilor competente şi avizãrii de cãtre comunitatea ştiinţificã.
Norma 10. Propunerea de proiect va cuprinde:
a) o evaluare a studiilor preexistente sau preliminare;
b) enunţarea obiectivelor proiectului;
c) metodele şi tehnicile care vor fi utilizate;
d) planul de finanţare;
e) calendarul prevãzut pentru realizarea proiectului;
f) componenţa echipei responsabile de proiect, cu indicarea calificãrilor, funcţiilor şi a experienţei fiecãruia dintre membrii sãi;
g) planurile de analizã şi alte activitãţi de realizat ulterior muncii pe şantier;
h) un program de conservare a materialului arheologic şi a sitului, în strânsã cooperare cu autoritãţile competente;
i) un proiect de administrare şi de întreţinere a sitului pe întreaga duratã a proiectului;
j) un program de documentare;
k) un plan de securitate;
l) o politicã de mediu;
m) modalitãţile de colaborare cu muzee şi alte instituţii, în special ştiinţifice;
n) un plan de pregãtire a rapoartelor;
o) modalitãţile de depozitare a arhivelor, inclusiv a elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate; şi
p) un program de publicare.
Norma 11. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic trebuie sã se desfãşoare conform propunerii de proiect aprobate de autoritãţile competente.
Norma 12. În caz de descoperire neprevãzutã sau de schimbare a circumstanţelor, propunerea de proiect va fi reexaminatã şi modificatã cu aprobarea autoritãţilor competente.
Norma 13. În cazurile de urgenţã sau de descoperire întâmplãtoare, pot fi autorizate intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv mãsuri de conservare sau intervenţii de scurtã duratã, în special pentru stabilizarea sitului, chiar şi în absenţa unei propuneri de proiect, în vederea conservãrii patrimoniului cultural subacvatic.
III. Studiul prealabil
Norma 14. Studiul prealabil la care face referire norma 10 a) cuprinde o evaluare a interesului pe care îl prezintã respectivul patrimoniu cultural subacvatic şi mediul sãu înconjurãtor, precum şi a riscurilor la adresa acestora pe care le presupune proiectul avut în vedere şi posibilitatea de a colecta date care sã corespundã obiectivelor proiectului.
Norma 15. Evaluarea va cuprinde şi studiile de bazã asupra observaţiilor istorice şi arheologice disponibile, caracteristicile arheologice şi de mediu ale sitului şi consecinţele pe care orice eventualã intruziune le-ar putea avea asupra stabilitãţii pe termen lung a patrimoniului cultural subacvatic afectat de intervenţii.
IV. Obiective, metode şi tehnici ale proiectului
Norma 16. Metodologia va fi conformã obiectivelor proiectului, iar tehnicile utilizate vor fi cât mai neinvazive posibil.
V. Finanţarea
Norma 17. Cu excepţia cazurilor în care protecţia patrimoniului cultural subacvatic este urgentã, înainte de începerea oricãrei intervenţii va fi asiguratã o bazã de finanţare adecvatã pentru aceasta, la un nivel suficient pentru a duce la bun sfârşit toate etapele prevãzute în propunerea de proiect, inclusiv conservarea, documentarea şi administrarea materialului arheologic recuperat, precum şi elaborarea şi publicarea de rapoarte.
Norma 18. Propunerea de proiect va demonstra posibilitatea finanţãrii complete a proiectului, de exemplu prin obţinerea unor garanţii.
Norma 19. Propunerea de proiect va cuprinde un plan de urgenţã care sã garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi documentarea aferentã în cazul în care finanţarea prevãzutã ar fi întreruptã.
VI. Durata proiectului - calendarul
Norma 20. Înainte de orice intervenţie va fi stabilit un calendar corespunzãtor pentru garantarea îndeplinirii tuturor etapelor din propunerea de proiect, inclusiv conservarea, documentarea şi administrarea elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum şi elaborarea şi publicarea de rapoarte.
Norma 21. Propunerea de proiect va cuprinde un plan de urgenţã care sã garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi a documentaţiei aferente în cazul oricãrei întreruperi sau încheieri anticipate a proiectului.
VII. Competenţe şi calificãri
Norma 22. Intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic nu pot fi realizate decât sub conducerea şi controlul şi în prezenţa în mod regulat a unui specialist calificat în domeniul arheologiei subacvatice, având competenţa ştiinţificã corespunzãtoare naturii proiectului.
Norma 23. Toţi membrii echipei responsabile de proiect vor avea calificãrile necesare şi o competenţã recunoscutã corespunzãtoare atribuţiilor lor în cadrul proiectului.
VIII. Conservarea şi administrarea sitului
Norma 24. Programul de conservare va cuprinde prevederi privind întreţinerea vestigiilor arheologice în cursul intervenţiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, în timpul transportãrii lor şi pe termen lung. Conservarea se va face dupã standardele profesionale în vigoare.
Norma 25. Programul de administrare a sitului va cuprinde prevederi privind protecţia şi gestionarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic, în cursul lucrãrilor de şantier şi ulterior. Programul va cuprinde informarea publicului, introducerea de mijloace acceptabile de stabilizare, monitorizare şi protecţie a sitului împotriva intruziunilor.
IX. Documentarea
Norma 26. Programul de documentare va cuprinde documentarea detaliatã a intervenţiilor asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv un raport de activitate realizat conform standardelor profesionale şi de documentare arheologicã în vigoare.
Norma 27. Documentarea va cuprinde cel puţin un inventar detaliat al sitului, cu indicarea provenienţei elementelor de patrimoniu subacvatic deplasate sau recuperate în cadrul intervenţiei asupra patrimoniului cultural subacvatic, carnetele de şantier, planurile, desenele, secţiunile, precum şi fotografiile şi documentele pe orice alt tip de suport.
X. Securitate
Norma 28. Va fi stabilit un plan de securitate adecvat în vederea garantãrii securitãţii şi sãnãtãţii membrilor echipei responsabile de proiect, precum şi ale terţilor. Acest plan va fi în conformitate cu dispoziţiile legale şi profesionale în vigoare.
XI. Mediul înconjurãtor
Norma 29. Va fi elaboratã o politicã de mediu adecvatã pentru a preveni orice acţiune care ar afecta inutil starea fundului mãrii şi viaţa marinã.
XII. Rapoartele
Norma 30. Vor fi prezentate, conform calendarului prevãzut în propunerea de proiect, rapoarte intermediare şi un raport final care vor fi pãstrate în arhivele publice corespunzãtoare.
Norma 31. Rapoartele vor cuprinde:
a) o prezentare a obiectivelor;
b) o prezentare a metodelor şi tehnicilor utilizate;
c) o prezentare a rezultatelor obţinute;
d) documentaţia graficã şi fotograficã de bazã pentru toate fazele intervenţiei;
e) recomandãri privind conservarea şi gestionarea sitului şi a tuturor elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum şi a celor din cadrul sitului; şi
f) recomandãri pentru activitãţi ulterioare.
XIII. Conservarea arhivelor proiectului
Norma 32. Modalitãţile de conservare a arhivelor proiectului vor fi hotãrâte înainte de începerea oricãrei intervenţii şi vor fi incluse în propunerea de proiect.
Norma 33. Arhivele proiectului, cuprinzând elementele de patrimoniu cultural recuperate şi o copie a întregii documentaţii de suport, vor fi, pe cât posibil, pãstrate intacte şi complete, sub formã de colecţii, astfel încât sã fie accesibile specialiştilor şi publicului şi sã se permitã conservarea lor. Acest lucru se va realiza cât mai rapid şi nu mai târziu de 10 ani de la încheierea proiectului, în mãsura în care acest lucru este compatibil cu conservarea patrimoniului cultural subacvatic.
Norma 34. Arhivele proiectului vor fi gestionate conform normelor profesionale internaţionale şi supuse autorizãrii de cãtre serviciile competente.
XIV. Publicarea
Norma 35. Proiectele vor include, pe cât posibil, acţiuni educaţionale şi de popularizare a rezultatelor proiectului destinate publicului larg.
Norma 36. O sintezã finalã a fiecãrui proiect:
a) va fi fãcutã publicã cât mai repede posibil, ţinând seama de complexitatea proiectului şi de natura confidenţialã sau delicatã a informaţiei; şi
b) va fi pãstratã în arhivele publice corespunzãtoare.

Fãcut la Paris, în aceastã zi de 6 noiembrie 2001, în douã exemplare în mod egal autentice, care poartã semnãtura preşedintelui celei de a 31-a sesiuni a Conferinţei generale şi a directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã, care vor fi depuse în arhivele UNESCO; copii certificate conforme ale acesteia vor fi remise tuturor statelor şi teritoriilor la care face referire art. 26, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Depozitar:
UNESCO
Intrarea în vigoare:
În conformitate cu prevederile art. 27, aceastã convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de cãtre acesta a respectivului instrument.
Texte autentice:
Arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã
State pãrţi:
Lista în ordine alfabeticã
Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic*1)
---------
*1) În conformitate cu art. 27, aceastã convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de cãtre acesta a respectivului instrument.


─────────────────────────────────────────────────────
      State         Data depunerii      Tipul
                    instrumentului   instrumentului
─────────────────────────────────────────────────────
 1. Bulgaria          6.10.2003        Ratificare
 2. Croaţia           1.12.2004        Ratificare
 3. Libia            23.06.2005        Ratificare
 4. Lituania         12.06.2006        Ratificare
 5. Mexic             5.07.2006        Ratificare
 6. Nigeria          21.10.2005        Ratificare
 7. Panama           20.05.2003        Ratificare
 8. Spania            6.06.2005        Ratificare
─────────────────────────────────────────────────────

Lista în ordine cronologicã
Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic*1)
-------------
*1) În conformitate cu art. 27, aceastã convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de cãtre acesta a respectivului instrument.


─────────────────────────────────────────────────────
       State       Data depunerii     Tipul
                   instrumentului  instrumentului
─────────────────────────────────────────────────────
 1. Panama          20.05.2003      Ratificare
 2. Bulgaria         6.10.2003      Ratificare
 3. Croaţia          1.12.2004      Ratificare
 4. Spania           6.06.2005      Ratificare
 5. Libia           23.06.2005      Ratificare
 6. Nigeria         21.10.2005      Ratificare
 7. Lituania        12.06.2006      Ratificare
 8. Mexic            5.07.2006      Ratificare
─────────────────────────────────────────────────────

---------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 99 din 16 aprilie 2007

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"