Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 96 din 10 noiembrie 1994 privind ratificarea Conventiei dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Slovace pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnata la Bratislava la 3 martie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 315 din 14 noiembrie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Bratislava la 3 martie 1994.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 24 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN
CONVENŢIE
între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei Convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sînt:
a) În România:
(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole;
(v) impozitul pe dividende;
(denumite în continuare impozit roman);
b) În Republica Slovaca:
(i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe veniturile persoanelor juridice;
(iii) impozitul pe proprietatea imobiliarã;
(denumite în continuare impozit slovac).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 2. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Slovaca, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;
c) termenul Slovacia înseamnã Republica Slovaca şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul asupra cãruia Republica Slovaca îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în concordanta cu regulile dreptului internaţional şi unde legislaţia sa fiscalã este în vigoare;
d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau slovac, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane;
f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este tratata ca persoana juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica avînd cetãţenia României şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi orice alta entitate avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Republicii Slovace, orice persoana fizica avînd naţionalitatea Slovaciei şi orice persoana juridicã, asociere de persoane sau asociaţie avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Slovacia;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Republicii Slovace, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, va avea înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii urmare domiciliului sau, rezidentei, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.
2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statul sau va fi determinat dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o ferma, o plantaţie, o livada sau o vie;
g) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; şi
h) un depozit pentru orice livrare de produse în vederea obţinerii unui venit.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalatie sau activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai cînd asemenea şantier, proiect sau activitãţi dureazã o perioada mai mare de 9 luni, în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa şi manageriale de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii sãi sau alt personal angajat în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca aceste activitãţi sa dureze, pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 6 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii, fãrã a se obţine venit;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii, fãrã a se obţine venit;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) vînzarea de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale internaţionale, dupã închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri sau colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii, pentru întreprindere, a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent, cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - îşi desfãşoarã activitatea în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi consideratã ca are un sediu permanent în acel stat, în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul cînd activitãţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sînt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta exercita activitate de afaceri în acel celãlalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, sau care exercita activitate de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sînt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi în exploatãrile forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitate de afacere în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afacere în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afacere în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare în conditi identice sau similare şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna.
4. În mãsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd profiturile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave sau vapor, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau vaporului sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava sau vaporul.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi, precum şi asupra dobinzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; şi
fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinînd acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat poate face o modificare corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi autoritãţile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situate în acel celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2 ale acestui articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat dacã sînt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau orice agenţie sau unitate bancarã sau instituţie a acelui guvern, a autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale sau dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sînt garantate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiarã aparţinînd în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul sau creanta care da naştere la asemenea dobinzi sa nu fie pe baza comercialã.
4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ- teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi cuvenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 10 la suta din suma bruta a redevenţelor pentru folosirea sau concesionarea oricãrui patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau concesionarea de echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;
b) 15 la suta din suma bruta a redevenţelor în toate celelalte cazuri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau concesionarea de echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ- teritorialã sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi aceste redevenţe sînt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va vi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri de capital
1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6, situata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decît cea la care se face referire în paragraful 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacã nu dispune în mod obişnuit, în celãlalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibila acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacã este îndeplinitã fiecare dintre urmãtoarele condiţii:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; şi
b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente al acestui articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, vapor, aeronava, vehicul feroviar şi rutier exploatate în trafic internaţional pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol cum sînt: artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 veniturile obţinute din activitãţi desfãşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele doua state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, numai dacã aceste activitãţi sînt finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activitãţile nu sînt exercitate în scopul de a obţine profituri.
ART. 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant ori de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat; şi
(i) este un naţional al acestui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat, numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Orice pensii plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate localã a acestuia sau de o unitate administrativ-teritorialã unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale vor fi impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau o autoritate localã, sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanti
1. Sumele pe care le primeşte un student sau un practicant în scopul întreţinerii, educãrii sau instruirii sale şi care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale, nu vor fi impozate în acel stat o perioada care nu depãşeşte maximum 6 ani, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat.
2. Orice remuneraţie primitã de un student sau de un practicant pe perioada şederii sale în acel celãlalt stat contractant nu va fi impusa în acel celãlalt stat contractant cu condiţia ca aceasta remuneraţie, primitã pentru activitãţile desfãşurate în acel celãlalt stat contractant, în timpul unui an calendaristic, sa nu depãşeascã echivalentul în moneda nationala a acelui celãlalt stat contractant de doua mii cinci sute dolari S.U.A. (2.500 USD), iar activitãţile desfãşurate sa fie în legatura cu studiile, cercetarea sau pregãtirea sa şi sa fie necesare întreţinerii sale.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. Remuneraţia primitã de cãtre o persoana fizica pentru predare sau cercetare ştiinţificã, care este sau a fost, imediat anterior sosirii într-un stat contractant, rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care este prezenta în primul stat în scopul cercetãrii ştiinţifice sau pentru predare la o universitate, colegiu, instituţie de studii superioare sau alta instituţie similarã, nu va fi impozitatã în primul stat menţionat pentru o perioada de 2 ani, cu condiţia ca asemenea instituţii sa nu aibã ca scop realizarea de profit.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în principal pentru beneficiul personal al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sînt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii vor fi impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit, sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare în sensul art. 6, deţinut de un rezident al unui stat contractant şi situat în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinînd unei baze fixe utilizate de un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant, pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în acel celãlalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietatea mobiliarã ţinînd de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere va fi impozabil numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
a) cînd un rezident al României realizeazã venit sau deţine capital, care conform prevederilor acestei convenţii este impozabil în Slovacia, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital, exceptind veniturile menţionate la subparagraful b), şi ia în considerare pentru determinarea cotei de impozit venitul total obţinut, cota de impozit rezultatã aplicindu-se numai asupra venitului rãmas;
b) cînd un rezident al României realizeazã elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11, 12, pot fi impuse în Slovacia, atunci România va acorda ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o suma egala cu impozitul plãtit în Slovacia. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi acea parte a impozitului, calculatã înainte de deducere, care este atribuibila unor asemenea elemente de venit impuse în Slovacia.
2. În cazul unui rezident al Republicii Slovace, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Republica Slovaca, la impunerea rezidenţilor sãi, poate include în baza impozabilã elemente de venit care, potrivit prevederilor acestei convenţii, pot fi, de asemenea, impuse în România, dar va deduce din impozitul calculat pe aceasta baza o suma egala cu impozitul plãtit în România. Aceasta deducere totuşi nu va depãşi acea parte a impozitului slovac, astfel cum a fost calculatã înainte de deducere, corespunzãtoare venitului care, în concordanta cu prevederile acestei convenţii, poate fi impus în România.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitarea sau obligaţia la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.
Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere, în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile art. 9, paragrafului 4 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat.
În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, ca şi cînd ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi al celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel şi natura.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este.
Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impunerea este contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã, conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi la organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cît mai curînd posibil. Statele contractante îşi vor notifica reciproc, prin canale diplomatice, ca au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii.
2. Aceasta convenţie va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile convenţiei se vor aplica:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, pentru veniturile realizate la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele datorate pentru orice an fiscal începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare.
3. O data cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în relaţiile reciproce dintre România şi Republica Slovaca, va inceta sa aibã efect aplicarea Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi capitalul persoanelor fizice, semnatã la Miskolc la 27 mai 1977, şi a Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnatã la Ulan-Bator la 19 mai 1978.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã cînd va fi denunţatã de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia, prin canale diplomatice, dind o nota de denunţare cel puţin cu 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic urmãtor, dupã perioada de 5 ani de la data la care convenţia intra în vigoare. În acest caz, convenţia va inceta sa aibã efect:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, pentru veniturile realizate la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele datorate pentru orice an fiscal începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Facuta la Bratislava la 3 martie 1994, în dublu exemplar, în limbile romana, slovaca şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricãror divergenţe de interpretare, textul englez va prevala.
Pentru Guvernul României,
PRIM-MINISTRU,
NICOLAE VACAROIU
Pentru Guvernul Republicii Slovace,
PRIM-MINISTRU,
VLADIMIR MECIAR
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
