Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor
ART. 1 (1) Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care funcţioneazã în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigura realizarea politicii interne şi externe a tarii şi exercita conducerea generalã a administraţiei publice. (2) Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrata şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovãrii intereselor naţionale. (3) Guvernul se organizeazã şi funcţioneazã în conformitate cu prevederile constituţionale, având la baza Programul de guvernare acceptat de Parlament. (4) Numirea Guvernului se face de Preşedintele României pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament. (5) Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul exercita urmãtoarele funcţii: a) funcţia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare; b) funcţia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ şi institutional necesar în vederea realizãrii obiectivelor strategice; c) funcţia de administrare a proprietãţii statului, prin care se asigura administrarea proprietãţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil; d) funcţia de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului roman, reprezentarea pe plan intern şi extern; e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigura urmãrirea şi controlul aplicãrii şi respectãrii reglementãrilor în domeniul apãrãrii, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al functionarii instituţiilor şi organismelor care îşi desfãşoarã activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
SECŢIUNEA a 2-a Componenta Guvernului
ART. 2 Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara, se bucura de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnãri penale şi nu se gãsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevãzute la art. 4 alin. (1). ART. 3 (1) Guvernul este alcãtuit din primul-ministru şi miniştri. (2) Din Guvern pot face parte şi miniştri-delegaţi, cu însãrcinãri speciale pe lângã primul-ministru, prevãzuţi în lista Guvernului prezentatã Parlamentului pentru acordarea votului de încredere. ART. 4 (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilã cu: a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator; b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesionalã salarizata în cadrul organizaţiilor cu scop comercial; c) exercitarea de acte de comerţ, cu excepţia vânzãrii sau cumpãrãrii de acţiuni ori alte titluri de valoare; d) exercitarea funcţiei de administrator ori de cenzor la societãţile comerciale sau de reprezentant al statului în adunãrile generale ale unor asemenea societãţi ori de membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societãţilor naţionale; e) exercitarea unei funcţii publice în serviciul unei organizaţii strãine, cu excepţia acelor funcţii prevãzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte. (2) Constatarea stãrii de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune mãsurile necesare pentru încetarea acesteia. ART. 5 Funcţia de membru al Guvernului înceteazã în urma demisiei, a revocãrii, a pierderii drepturilor electorale, a stãrii de incompatibilitate, a decesului şi a demiterii în condiţiile prevãzute la art. 8 alin. (2). ART. 6 Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunta public, se prezintã în scris primului-ministru şi devine irevocabilã din momentul în care s-a lua act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii. ART. 7 (1) Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-ministru. (2) Revocarea are loc în caz de remaniere guvernamentalã. ART. 8 (1) În cazul în care încetarea calitãţii de membru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilitatii, a decesului şi în alte situaţii prevãzute de lege, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta şi declara vacanta funcţia de membru al Guvernului. (2) În cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva sau averea sa a fost declarata, în tot sau în parte, ca fiind dobandita în mod ilicit, printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, el este demis de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru. ART. 9 (1) Dacã primul-ministru se afla în una dintre situaţiile prevãzute la art. 5 sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilitãţii exercitãrii atribuţiilor, înceteazã dacã primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile. (2) Prevederile alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primuluiministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile. (3) În situaţiile prevãzute la alin. (2), înãuntrul termenului de 45 de zile, primul-ministru va iniţia procedurile prevãzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului. ART. 10 Numirea în funcţia de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentalã sau de vacanta a postului, se face de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru.
SECŢIUNEA a 3-a Atribuţiile Guvernului
ART. 11 În realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale: a) exercita conducerea generalã a administraţiei publice; b) iniţiazã proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului; c) emite hotãrâri pentru organizarea executãrii legilor, ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenta potrivit Constituţiei; d) asigura executarea de cãtre autoritãţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestora; e) elaboreazã proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului; f) aproba strategiile şi programele de dezvoltare economicã a tarii, pe ramuri şi domenii de activitate; g) asigura realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare; h) asigura apãrarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetãţeanului, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, în condiţiile prevãzute de lege; i) aduce la îndeplinire mãsurile adoptate, potrivit legii, pentru apãrarea tarii, scop în care organizeazã şi înzestreazã forţele armate; j) asigura realizarea politicii externe a tarii şi, în acest cadru, integrarea României în structurile europene şi internaţionale; k) negociaza tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajeazã statul roman; negociaza şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel guvernamental; l) conduce şi controleazã activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa; m) asigura administrarea proprietãţii publice şi private a statului; n) acorda şi retrage cetãţenia romana, în condiţiile legii; aproba renunţarea la cetãţenia romana, în aceleaşi condiţii; o) înfiinţeazã, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa; p) coopereazã cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale; r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului. ART. 12 (1) Pentru rezolvarea unor probleme din competenta sa Guvernul poate constitui organisme cu caracter consultativ. (2) În scopul elaborãrii, integrãrii, corelãrii şi monitorizarii de politici Guvernul poate constitui consilii, comisii şi comitete interministeriale. (3) Modul de organizare şi funcţionare a structurilor prevãzute la alin. (1) şi (2) şi a serviciilor acestora se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, în limita bugetului aprobat.
SECŢIUNEA a 4-a Primul-ministru
ART. 13 Primul-ministru conduce Guvernul şi coordoneazã activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuţiilor legale care le revin. Primul-ministru reprezintã Guvernul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României, Curtea Suprema de Justiţie, Curtea Constituţionalã, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autoritãţi şi instituţii publice, partidele şi aliantele politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale, precum şi în relaţiile internaţionale. ART. 14 Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apãrare a Tarii şi exercita toate atribuţiile care deriva din aceasta calitate. ART. 15 Primul-ministru numeşte şi elibereazã din funcţie: a) conducãtorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului, conform art. 3 alin. (1); b) secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, în cazul utilizãrii acestor funcţii; c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primuluiministru; d) secretarii de stat; e) alte persoane care îndeplinesc funcţii publice, în cazurile prevãzute de lege. ART. 16 (1) Primul-ministru prezintã Camerei Deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului şi rãspunde la întrebãrile ori interpelãrile care îi sunt adresate de cãtre deputaţi sau senatori. (2) Primul-ministru poate desemna un membru al Guvernului sa rãspundã la întrebãrile şi interpelãrile adresate Guvernului de cãtre deputaţi sau senatori, în funcţie de domeniul de activitate ce formeazã obiectul interpelãrii. ART. 17 Primul-ministru contrasemneazã decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care Constituţia prevede obligativitatea contrasemnarii acestora. ART. 18 (1) În scopul rezolvarii unor probleme operative primul-ministru poate constitui, prin decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale. (2) Primul-ministru îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute în Constituţie şi de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului. ART. 19 În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin primulministru emite decizii, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 5-a Organizarea aparatului de lucru al Guvernului
ART. 20 Aparatul de lucru al Guvernului este alcãtuit din aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuţii specifice stabilite prin hotãrâre a Guvernului. ART. 21 (1) Aparatul de lucru al primului-ministru este alcãtuit din: a) corpul de consilieri ai primului-ministru; b) corpul de control al primului-ministru; c) aparatul tehnic al corpului de consilieri; d) cabinetul primului-ministru; e) cancelaria primului-ministru; f) compartimentul cu probleme speciale; g) compartimentul documente secrete; h) compartimentul care asigura protocolul primuluiministru. (2) Activitatea corpului de consilieri şi a aparatului tehnic al acestuia este coordonata de unul dintre consilieri, desemnat prin decizie a primului-ministru. (3) Atribuţiile aparatului de lucru al primului-ministru se stabilesc prin decizie a acestuia. (4) Personalului prevãzut la alin. (1) nu i se aplica prevederile legii privind statutul funcţionarului public. ART. 22 (1) Guvernul are un Secretariat General condus de secretarul general al Guvernului, care poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai mulţi secretari generali adjuncţi, care pot avea rang de secretar de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru. (2) Secretariatul General face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi asigura derularea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activitãţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în fata instanţelor judecãtoreşti. (3) Organizarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. (4) Guvernul aproba proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat. Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, dupã caz, secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite. (5) Secretariatul general al Guvernului asigura, prin aparatul propriu, continuitatea derulãrii operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legatura şi stabilitate al guvernarii. ART. 23 (1) Departamentul este o structura organizatoricã fãrã personalitate juridicã şi fãrã unitãţi în subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare şi sinteza în domenii de interes general, în conformitate cu atribuţiile Guvernului. (2) Departamentul este condus de un demnitar. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin conducãtorul departamentului emite ordine cu caracter individual. (4) Înfiinţarea, modul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile departamentului se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
SECŢIUNEA a 6-a Funcţionarea Guvernului
ART. 24 (1) Şedinţele Guvernului se convoacã şi sunt conduse de primul-ministru. (2) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externa, apãrarea tarii, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii. (3) Preşedintele României prezideazã şedinţele Guvernului la care participa. ART. 25 (1) Guvernul se întruneşte sãptãmânal sau ori de câte ori este nevoie. (2) În cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a tarii, precum şi aspecte privind conducerea generalã a administraţiei publice, adoptandu-se mãsurile corespunzãtoare. (3) La şedinţele Guvernului pot participa, în calitate de invitaţi, conducatori ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autoritãţi administrative autonome, precum şi orice alte persoane a cãror prezenta se apreciazã a fi utila, la solicitarea primului-ministru. (4) Dezbaterile din şedinţele Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a oricãror alte mãsuri stabilite, se înregistreazã pe banda magnetica şi se consemneazã în stenograma şedinţei, certificatã de secretarul general al Guvernului. ART. 26 (1) În exercitarea atribuţiilor sale Guvernul adopta hotãrâri şi ordonanţe. Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare sau, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenta, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie. (2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotãrâri şi de ordonanţe; de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitãrii dreptului de initiativa legislativã a acestuia. Metodologia de elaborare şi inaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aproba prin hotãrâre a Guvernului. (3) În cazul încetãrii mandatului sau, în condiţiile prevãzute de Constituţie, pana la depunerea jurãmântului de cãtre membrii noului Guvern, Guvernul continua sa îndeplineascã numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fãrã a promova politici noi. În aceasta perioada Guvernul nu poate emite ordonanţe şi nu poate iniţia proiecte de lege. ART. 27 (1) Guvernul adopta hotãrâri şi ordonanţe în prezenta majoritãţii membrilor sãi. Hotãrârile şi ordonanţele se adopta prin consens. Dacã nu se realizeazã consensul, hotãrãşte primul-ministru. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul documentelor şi al altor mãsuri dezbãtute în Guvern. (3) Hotãrârile şi ordonanţele Guvernului se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrârii sau a ordonanţei. Hotãrârile care au caracter militar se comunica numai instituţiilor interesate. ART. 28 (1) În realizarea funcţiei sale de conducere generalã a administraţiei publice Guvernul exercita controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa, precum şi asupra prefecţilor. (2) În exercitarea controlului ierarhic Guvernul are dreptul sa anuleze actele administrative ilegale sau inoportune emise de autoritãţile administraţiei publice din subordinea sa, precum şi ale prefecţilor. ART. 29 Guvernul se afla în raporturi de colaborare cu autoritãţile administrative autonome. ART. 30 (1) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. În aceasta calitate prefectul rãspunde de aplicarea politicii Guvernului în unitãţile administrativ-teritoriale, având obligaţia de a asigura executarea actelor Guvernului, precum şi pe cele ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor. (3) Prefectul conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unitãţile administrativ-teritoriale şi exercita controlul asupra legalitãţii actelor administrative ale consiliului local, ale primarului, ale consiliului judeţean şi ale preşedintelui consiliului judeţean. ART. 31 Guvernul rãspunde politic numai în fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului rãspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. ART. 32 Rãspunderea penalã a membrilor Guvernului este reglementatã printr-o lege privind responsabilitatea ministerialã. ART. 33 (1) Guvernul organizeazã, prin Regia Autonomã "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi prin Regia Autonomã "Locato", administrarea bunurilor proprietate publica şi privatã a statului, destinate unor acţiuni de reprezentare şi protocol ale Camerei Deputaţilor, Senatului, Preşedintelui României şi Guvernului. (2) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte atribuţiile de minister de resort fata de Regia Autonomã "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi fata de Regia Autonomã "Locato". (3) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare sau trecute în subordine organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu excepţia ministerelor. (4) Normativele de cheltuieli pentru acţiunile de protocol ale Guvernului se aproba prin hotãrâre a acestuia.
CAP. 2 Organizarea şi funcţionarea ministerelor
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
ART. 34 Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizeazã politica guvernamentalã în domeniile de activitate ale acestora. ART. 35 (1) Ministerele se organizeazã şi funcţioneazã numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituţiei şi prezentei legi. (2) Ministerele sau alte organe de specialitate organizate în subordinea Guvernului sunt conduse de miniştri, în urma acordãrii votului de încredere de cãtre Parlament. (3) Miniştrii rãspund de intreaga activitate a ministerului în fata Guvernului, precum şi, în calitate de membri ai Guvernului, în fata Parlamentului. ART. 36 Ministerele şi miniştrii se aproba de cãtre Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la investitura. ART. 37 Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, dupã caz, divizarea ori comasarea unor ministere. În astfel de situaţii prevederile art. 36 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 38 În caz de remaniere guvernamentalã sau de vacanta a funcţiei Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, revoca şi numeşte miniştrii, cu respectarea prevederilor art. 7-10. ART. 39 Ministerele au personalitate juridicã şi au sediul în municipiul Bucureşti.
SECŢIUNEA a 2-a Organizarea ministerelor
ART. 40 (1) Rolul, funcţiile, atribuţiile, structura organizatoricã şi numãrul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanta, volumul, complexitatea şi specificul activitãţii desfãşurate şi se aproba prin hotãrâre a Guvernului. (2) În fiecare minister se va organiza cabinetul ministrului, cu personal propriu, cãruia nu i se aplica prevederile legii privind statutul funcţionarului public. ART. 41 (1) În funcţie de natura atribuţiilor unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate compartimente în strãinãtate, stabilite prin hotãrâre a Guvernului. (2) Înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare se aproba de Preşedintele României, la propunerea Guvernului. ART. 42 Ministerele pot infiinta în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curţii de Conturi. ART. 43 Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice, care funcţioneazã în unitãţile administrativ-teritoriale. ART. 44 (1) Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unitãţile administrativ-teritoriale, obiectul de activitate, structura organizatoricã, numãrul şi încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor şi funcţiile de conducere ale acestora se aproba prin ordin al ministrului, respectiv al conducatorului organului de specialitate în subordinea cãruia aceste servicii sau organe îşi desfãşoarã activitatea. (2) Ministrul numeşte şi elibereazã din funcţie conducãtorii organelor de specialitate din subordinea ministerului. (3) Conducãtorii serviciilor publice descentralizate se numesc şi se elibereazã din funcţie de cãtre ministru, cu avizul consultativ al prefectului. ART. 45 Atribuţiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.
SECŢIUNEA a 3-a Conducerea ministerelor
ART. 46 (1) Conducerea ministerelor se exercita de miniştri. (2) Ministrul reprezintã ministerul în raporturile cu celelalte autoritãţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţara şi din strãinãtate, precum şi în justiţie. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin ministrul emite ordine şi instrucţiuni, în condiţiile legii. ART. 47 În activitatea de conducere a ministerului ministrul este ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat, potrivit hotãrârii Guvernului de organizare şi funcţionare a ministerului. ART. 48 Secretarii de stat exercita atribuţiile delegate de cãtre ministru. ART. 49 (1) Secretarul general al ministerului este funcţionar public de cariera, numit prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Acesta asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legãturilor functionale între structurile ministerului. (2) Principalele atribuţii şi responsabilitãţi ale secretarului general sunt urmãtoarele: a) coordoneazã buna funcţionare a compartimentelor şi activitãţilor cu caracter funcţional din cadrul ministerului şi asigura legatura operativã dintre ministru şi conducãtorii tuturor compartimentelor din minister şi unitãţile subordonate; b) colaboreazã cu compartimentele de specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu secretarii generali din celelalte ministere, precum şi cu secretarii judeţelor şi cu directorii generali de prefectura, în probleme de interes comun; c) primeşte şi transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative iniţiate de minister şi asigura avizarea actelor normative primite de la alţi initiatori; d) transmite Secretariatului General al Guvernului proiectele de acte normative iniţiate de minister, pentru a fi discutate în şedinţa Guvernului; e) urmãreşte şi asigura finalizarea actelor normative aprobate de Guvern, care au fost iniţiate de minister; f) monitorizeazã şi controleazã elaborarea raportarilor periodice, prevãzute de reglementãrile în vigoare; g) coordoneazã întregul personal al ministerului, activitatea de elaborare a politicilor de personal şi principiile directoare pentru managementul de personal din cadrul compartimentelor. (3) Secretarul general al ministerului poate îndeplini şi alte însãrcinãri prevãzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului ori încredinţate de ministru. ART. 50 (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin secretarul general poate fi ajutat de unul sau doi adjuncţi. (2) Secretarii generali adjuncţi sunt funcţionari publici de cariera, numiţi prin concurs sau examen. ART. 51 În cazul în care ministrul, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, va desemna secretarul de stat care exercita aceste atribuţii, instiintandu-l pe primul-ministru despre aceasta. ART. 52 (1) Pe lângã ministru funcţioneazã, ca organ consultativ, colegiul ministerului. (2) Componenta şi regulamentul de funcţionare a colegiului ministerului se aproba prin ordin al ministrului. (3) Colegiul ministerului se întruneşte, la cererea şi sub preşedinţia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.
SECŢIUNEA a 4-a Atribuţiile generale ale ministrilor
ART. 53 (1) Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate urmãtoarele atribuţii generale: a) organizeazã, coordoneazã şi controleazã aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotãrârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor publice şi a agenţilor economici; b) iniţiazã şi avizeazã proiecte de lege, ordonanţe, hotãrâri ale Guvernului, în condiţiile stabilite prin metodologia aprobatã de Guvern; c) acţioneazã pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei de dezvoltare economico-socialã a Guvernului; d) fundamenteazã şi elaboreazã propuneri pentru bugetul anual, pe care le înainteazã Guvernului; e) urmãresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat; f) reprezintã interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvolta relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale ce intereseazã domeniul lor de activitate; g) iniţiazã şi negociaza, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în condiţiile legii, încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propun întocmirea formelor de aderare la cele existente; h) urmãresc şi controleazã aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte şi iau mãsuri pentru realizarea condiţiilor în vederea integrãrii în structurile europene sau în alte organisme internaţionale; i) coordoneazã şi urmãresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului; j) avizeazã, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi coopereazã cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create; k) colaboreazã cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea pregãtirii profesionale a personalului din sistemul lor; l) aproba, dupã caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare. (2) Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate şi alte atribuţii specifice stabilite prin acte normative. (3) Miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum şi prin instituţiile aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor. ART. 54 Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotãrâre a Guvernului, numeşte şi elibereazã din funcţie personalul acestuia. ART. 55 (1) Statele de funcţii ale ministerelor se aproba de miniştri, în limita numãrului de posturi aprobate prin hotãrâre a Guvernului. (2) Guvernul poate aproba modificãrile ulterioare în structura ministerelor, a organelor de specialitate, a serviciilor publice descentralizate şi a instituţiilor subordonate acestora numai în limita alocaţiilor bugetare. ART. 56 Guvernul poate dispune prin hotãrâre modificãri în organizarea şi funcţionarea ministerelor, precum şi transferul unor activitãţi de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului.
CAP. 3 Dispoziţii finale
ART. 57 Personalul din aparatul de lucru al Guvernului, din aparatul propriu al ministerelor şi al celorlalte organe centrale de specialitate, care are calitatea de funcţionar public, se bucura de toate drepturile şi obligaţiile prevãzute în legea privind statutul funcţionarului public. ART. 58 Salarizarea personalului din aparatul de lucru al Guvernului şi din aparatul propriu al ministerelor se face potrivit legii. ART. 59 Organizarea şi funcţionarea ministerelor privind apãrarea nationala şi ordinea publica sunt reglementate prin legi speciale. ART. 60 Dispoziţiile prezentei legi, prin care se reglementeazã organizarea şi funcţionarea Guvernului şi ministerelor, se aplica în mod corespunzãtor şi celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia unor instituţii de interes public a cãror organizare şi funcţionare sunt reglementate prin legi speciale. ART. 61 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga <>Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 8 decembrie 1990, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 26 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, VALENTIN ZOLTAN PUSKAS
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 1 martie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
