Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al Romaniei
LEGE nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 19 aprilie 2006 Parlamentul României adoptã prezenta lege. TITLUL I Dispoziţii generale CAP. I Domeniul de aplicare şi definiţii ART. 1 (1) Reglementãrile vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal. (2) Codul vamal se aplicã schimbului de mãrfuri şi bunuri dintre România şi alte ţãri, fãrã a aduce atingere reglementãrilor speciale prevãzute în alte domenii. ART. 2 (1) Reglementãrile vamale se aplicã în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în mãsura în care nu existã dispoziţii contrare prevãzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. (2) Introducerea sau scoaterea din ţarã a mãrfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricãror alte bunuri este permisã numai prin punctele de trecere a frontierei de stat. (3) În punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul ţãrii sunt organizate birouri vamale care funcţioneazã potrivit legii. (4) La trecerea frontierei de stat, mãrfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicãrii reglementãrilor vamale numai de autoritatea vamalã. ART. 3 (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorialã a României, delimitatã conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie. (2) Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al teritoriului ţãrii şi al mãrii teritoriale. ART. 4 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: 1. persoanã - persoanã fizicã sau juridicã; în aceastã definiţie se încadreazã şi o asociaţie de persoane fizice care, deşi nu are personalitate juridicã, este recunoscutã de lege; 2. persoanã stabilitã în România - o persoanã fizicã cu domiciliul ori cu reşedinţa în România sau o persoanã juridicã care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociaţia de persoane prevãzutã la pct. 1 cu sediul în România; 3. autoritate vamalã - autoritate învestitã, în principal, cu aplicarea reglementãrilor vamale; 4. birou vamal - unitate a autoritãţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale; 5. birou vamal de intrare - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, cãtre care mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie sã fie dirijate fãrã întârziere şi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzãtoare la intrare, destinate analizei de risc; 6. birou vamal de import - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãţile vamale şi controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinaţie vamalã mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României; 7. birou vamal de export - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãţile vamale şi controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinaţie vamalã mãrfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României; 8. birou vamal de ieşire - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care mãrfurile trebuie sã fie prezentate înainte de a ieşi de pe teritoriul vamal al României şi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieşire destinat analizei de risc; 9. decizie - orice act oficial al autoritãţii vamale privind reglementãrile vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine; 10. statut vamal - statutul unei mãrfi ca fiind marfã româneascã sau strãinã; 11. mãrfuri româneşti: a) mãrfuri obţinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiţiilor de origine prevãzute în prezentul cod, care nu încorporeazã mãrfuri importate din alte ţãri. Mãrfurile obţinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv nu se considerã a avea statut de marfã româneascã în cazurile de importanţã economicã specialã determinate prin regulamentul vamal; b) mãrfuri importate care au fost puse în liberã circulaţie; c) mãrfuri obţinute pe teritoriul vamal al României fie din mãrfurile prevãzute la lit. a) şi b), fie din mãrfurile prevãzute la lit. b); 12. mãrfuri strãine - altele decât cele definite la pct. 11; mãrfurile româneşti îşi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României; 13. datorie vamalã - obligaţia unei persoane de a plãti cuantumul drepturilor de import sau de export; 14. drepturi de import: a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la importul de mãrfuri; b) taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul; 15. drepturi de export: a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la exportul mãrfurilor; b) taxele agricole şi alte taxe la export introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul; 16. debitor - orice persoanã obligatã sã achite datoria vamalã; 17. supraveghere vamalã - orice acţiune a autoritãţii vamale pentru asigurarea respectãrii reglementãrilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã; 18. control vamal - acte specifice efectuate de autoritatea vamalã pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri, inclusiv staţionarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri româneşti; aceste acte pot sã includã verificarea mãrfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mãrfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificãri administrative şi alte acte similare; 19. destinaţie vamalã a mãrfurilor: a) plasarea mãrfurilor sub un regim vamal; b) introducerea mãrfurilor într-o zonã liberã sau antrepozit liber; c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României; d) distrugerea mãrfurilor; e) abandonarea mãrfurilor în favoarea statului; 20. regim vamal: a) punerea în liberã circulaţie; b) tranzitul; c) antrepozitarea vamalã; d) perfecţionarea activã; e) transformarea sub control vamal; f) admiterea temporarã; g) perfecţionarea pasivã; h) exportul; 21. declaraţie vamalã - actul cu caracter public, prin care o persoanã manifestã, în formele şi modalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale, voinţa de a plasa mãrfurile sub un anumit regim vamal; 22. declarant - persoana care întocmeşte declaraţia vamalã în nume propriu sau persoana în numele cãreia se face o declaraţie vamalã; 23. prezentarea mãrfurilor în vamã - reprezintã înştiinţarea autoritãţii vamale, în modalitatea prevãzutã de lege, despre sosirea mãrfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamalã; 24. liber de vamã - acţiune prin care autoritatea vamalã lasã la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mãrfurile vãmuite în scopul prevãzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate; 25. titularul regimului - persoana în numele cãreia s-a fãcut declaraţia vamalã sau persoana cãreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în privinţa regimului vamal; 26. titularul autorizaţiei - persoana cãreia i s-a eliberat o autorizaţie; 27. risc - probabilitatea producerii, la intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri şi la staţionarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri româneşti, a unui eveniment care fie: a) împiedicã aplicarea corectã a reglementãrilor legale, fie b) compromite interesele financiare ale României, fie c) constituie o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa României, pentru sãnãtatea publicã, pentru mediu sau pentru consumatori; 28. gestionarea riscurilor - determinarea sistematicã a riscurilor şi punerea în practicã a tuturor mãsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activitãţi de genul colectãrii de date şi de informaţii, analizãrii şi evaluãrii riscurilor, recomandãrii şi adoptãrii de mãsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodicã ale procesului şi ale rezultatelor sale, pe bazã de surse şi de strategii naţionale şi internaţionale. CAP. II Sistemul instituţional al autoritãţii vamale SECŢIUNEA 1 Structura organizatoricã a autoritãţii vamale ART. 5 (1) Activitatea autoritãţii vamale se exercitã prin: a) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor; b) direcţiile regionale vamale; c) birourile vamale. (2) În cadrul birourilor vamale se pot înfiinţa puncte vamale. ART. 6 (1) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, finanţat de la bugetul de stat, care se organizeazã şi funcţioneazã în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Organizarea şi funcţionarea acesteia se aprobã prin hotãrâre a Guvernului. (2) Autoritatea vamalã are o siglã ale cãrei caracteristici se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. (3) Salarizarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului vamal sunt cele prevãzute de lege pentru funcţionarii publici şi de Statutul personalului vamal. (4) Funcţiile generale şi specifice utilizate în Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, în direcţiile regionale vamale, în birourile şi în punctele vamale se stabilesc prin lege. ART. 7 (1) Direcţiile regionale vamale şi birourile vamale sunt unitãţi subordonate Autoritãţii Naţionale a Vãmilor. (2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontierã sau închiderea celor existente se face prin hotãrâre a Guvernului. (3) Direcţiile regionale vamale, birourile vamale de interior şi punctele vamale se înfiinţeazã prin decizie a Autoritãţii Naţionale a Vãmilor. ART. 8 Autoritatea vamalã îşi desfãşoarã activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spaţii date în folosinţã gratuitã de cãtre deţinãtorii legali. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile autoritãţii vamale ART. 9 (1) Autoritatea vamalã exercitã, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementãrile vamale pentru realizarea controlului vamal al mãrfurilor introduse sau scoase din ţarã. (2) Controlul vamal se efectueazã la birourile şi punctele vamale de cãtre personalul autoritãţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Autoritãţii Naţionale a Vãmilor. (3) În cazurile şi condiţiile prevãzute de prezentul cod şi de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua şi în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (2). ART. 10 (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mãrfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţarã. (2) În cazul în care se refuzã prezentarea, autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal din proprie iniţiativã, fãrã acordul titularului. (3) Când existã indicii temeinice de fraudã, se poate efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienã şi în încãperi separate, de cãtre persoane de acelaşi sex cu persoana controlatã. Se considerã cã existã indicii temeinice de fraudã în situaţiile când agentul vamal: a) descoperã în timpul controlului indicii cu privire la existenţa unor mãrfuri nedeclarate sau ascunse; b) deţine informaţii despre intenţia persoanei controlate de a sãvârşi contravenţii sau infracţiuni vamale; c) posedã date cã persoana controlatã a sãvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale; d) constatã comportamente neobişnuite din partea persoanei controlate. (4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei corporale prevãzute în Codul de procedurã penalã. ART. 11 (1) Autoritatea vamalã, când are informaţii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunşi în corpul lor, poate, pe baza consimţãmântului acestora, sã le supunã unui examen de investigare medicalã. (2) În caz de refuz, agentul vamal solicitã parchetului în a cãrui razã de competenţã se aflã biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicalã şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinãrii medicale se prezintã parchetului în scopul aplicãrii procedurilor penale. ART. 12 (1) Personalul vamal este învestit cu exerciţiul autoritãţii publice şi are dreptul sã conducã la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încãlcarea reglementãrilor vamale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în condiţiile legii. (2) Echipajele mobile ale autoritãţii vamale, identificabile prin dotãri şi însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale, folosind semnale formale specifice. Când conducãtorii mijloacelor de transport refuzã sã opreascã, pot fi utilizate pentru imobilizare şi alte modalitãţi prevãzute de lege. (3) În caz de infracţiuni flagrante, personalul vamal are obligaţia sã îl înainteze de îndatã procurorului pe fãptuitor, împreunã cu lucrãrile efectuate şi cu mijloacele de probã. ART. 13 (1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuãrii controlului vamal în condiţiile legii, sã urce la bordul oricãror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora. (2) Comandantul sau, în absenţa acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat sã primeascã autoritatea vamalã, sã o însoţeascã în timpul controlului şi sã îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navã susceptibil de a ascunde mãrfuri sau valori supuse reglementãrilor vamale. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã şi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din ţarã. ART. 14 (1) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile supuse reglementãrilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul ţãrii. Pe durata controlului şi a verificãrilor efectuate de personalul vamal cu atribuţii în acest domeniu se pot reţine, potrivit legii, de la persoanele fizice şi juridice, documente de orice naturã şi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reţinerea documentelor se face pe baza unui proces-verbal. (2) În acest scop, autoritatea vamalã poate: a) verifica, în condiţiile legii, clãdiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mãrfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum şi orice alte obiective; b) preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificãrii şi expertizãrii mãrfurilor; c) efectua investigaţii, supravegheri şi verificãri în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încãlcare a reglementãrilor vamale; d) desfãşura activitãţile necesare pentru gestionarea riscurilor; e) exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra schimbului de mãrfuri dintre România şi alte ţãri, în scopul verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale; f) identifica, pe bazã de documente, persoanele care se aflã în raza de activitate a biroului vamal, precum şi persoanele care au legãturã cu mãrfurile şi se aflã în locurile verificate potrivit lit. a); g) participa, în condiţiile legii, la realizarea livrãrilor supravegheate; h) coopera direct cu alte instituţii centrale române sau cu administraţii vamale strãine, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din convenţiile şi înţelegerile la care România este parte; i) culege, prelucra şi utiliza informaţii specifice necesare pentru prevenirea şi combaterea încãlcãrii reglementãrilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mãrfuri. ART. 15 Pentru efectuarea controlului vamal al mãrfurilor şi, când este cazul, instituţiile şi orice alte persoane au obligaţia sã punã la dispoziţie autoritãţii vamale, fãrã platã, datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mãrfuri. Aceste date şi informaţii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat. ART. 16 (1) Organele poştale sunt obligate sã prezinte pentru control, autoritãţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor poştale. (2) În exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamalã nu poate sã aducã atingere secretului corespondenţei şi trimiterilor poştale. ART. 17 (1) Autoritatea vamalã îşi exercitã atribuţiile pe întreg teritoriul vamal al României, în condiţiile stabilite prin prezentul cod. (2) Organele de poliţie şi alte autoritãţi publice ce au, potrivit legii, competenţe în domeniul controlului fiscal, al circulaţiei şi utilizãrii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate sã anunţe de îndatã autoritatea vamalã cea mai apropiatã când constatã încãlcãri ale reglementãrilor vamale şi sã depunã la aceasta mãrfurile care au fãcut obiectul acelor încãlcãri, precum şi documentele doveditoare. ART. 18 (1) În scopul prevenirii încãlcãrii reglementãrilor vamale, se instituie o zonã specialã de supraveghere vamalã, cuprinsã între limita exterioarã a mãrii teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fâşie de 30 km în interiorul frontierei de stat. (2) În zona specialã de supraveghere vamalã autoritatea vamalã efectueazã şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamalã, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodatã, realizeazã controale inopinate, urmãreşte şi identificã persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale. SECŢIUNEA a 3-a Drepturile şi obligaţiile autoritãţii vamale ART. 19 Autoritatea Naţionalã a Vãmilor şi direcţiile regionale vamale exercitã coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuãrii operaţiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformã a reglementãrilor vamale. ART. 20 Birourile vamale efectueazã operaţiunile de control şi supraveghere vamalã în cazurile şi în condiţiile prevãzute de reglementãrile vamale. ART. 21 Autoritatea vamalã comunicã, în condiţiile legii, la cererea ministerelor şi a altor instituţii centrale, precum şi a Bãncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor prevãzute de lege. SECŢIUNEA a 4-a Personalul vamal. Drepturi şi obligaţii ART. 22 Personalul vamal cuprinde funcţionarii numiţi în funcţia publicã în cadrul sistemului instituţional al autoritãţii vamale. ART. 23 Condiţiile de recrutare, de numire în funcţia publicã, de promovare şi evaluare, precum şi de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislaţia aplicabilã funcţionarilor publici şi personalului vamal. ART. 24 Personalul vamal poartã, în timpul serviciului, uniformã, însemne, ecusoane distincte şi, dupã caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuinţare ale acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. ART. 25 (1) Personalul vamal îşi exercitã atribuţiile în cadrul operaţiunilor de control şi supraveghere vamalã numai pe baza legitimaţiilor de serviciu, în care sunt înscrise competenţele conferite prin normele legale. (2) Organele de poliţie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijin autoritãţii vamale în exercitarea atribuţiilor care le revin. ART. 26 Personalul vamal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiazã de ocrotirea specialã prevãzutã de lege pentru ofiţerii de poliţie. ART. 27 (1) Personalul vamal care are dreptul de a purta şi a face uz de armã, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor şi al muniţiilor, se stabileşte de conducãtorul Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, cu aprobarea ministrului finanţelor publice. (2) Condiţiile în care personalul vamal are dreptul sã deţinã şi sã poarte arme se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. ART. 28 Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinutã, este obligat sã pãstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate, precum şi a oricãror documente, date şi informaţii despre care ia cunoştinţã în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public. ART. 29 Personalul vamal este obligat sã fie loial instituţiei, sã aibã o atitudine corectã şi integrã, acţionând cu competenţã şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încãlcãrii reglementãrilor vamale. ART. 30 Autoritatea Naţionalã a Vãmilor realizeazã formarea şi perfecţionarea personalului vamal prin Şcoala de Finanţe Publice şi Vamã, precum şi prin programe de formare specializatã în administraţia publicã. CAP. III Dispoziţii generale privind drepturile şi obligaţiile persoanelor cu privire la reglementãrile vamale SECŢIUNEA 1 Dreptul de reprezentare ART. 31 (1) În condiţiile prevãzute în prezentul cod, orice persoanã îşi poate desemna un reprezentant în relaţia sa cu autoritatea vamalã pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale. (2) Reprezentarea poate fi directã sau indirectã. (3) În cazul reprezentãrii directe, reprezentantul acţioneazã în numele şi pe seama unei alte persoane. (4) În cazul reprezentãrii indirecte, reprezentantul acţioneazã în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane. (5) Reprezentantul trebuie sã fie stabilit în România, cu urmãtoarele excepţii: a) în cazul declarãrii mãrfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporarã; b) în cazurile când mãrfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamalã sã considere justificat acest lucru. (6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamã, în condiţiile prevãzute de regulamentul vamal. (7) Reprezentantul are obligaţia sã declare cã acţioneazã pentru persoana care l-a împuternicit, sã specifice dacã reprezentarea este directã sau indirectã şi sã fie învestit cu putere de reprezentare. (8) O persoanã care nu declarã cã acţioneazã în numele sau pe seama altei persoane ori care declarã cã acţioneazã în numele sau pe seama altei persoane fãrã a fi împuternicitã sã facã aceasta se considerã cã acţioneazã în nume propriu şi pe contul sãu. (9) Autoritatea vamalã poate cere oricãrei persoane care declarã cã acţioneazã în numele sau pe seama altei persoane sã facã dovada calitãţii şi capacitãţii sale de a acţiona ca reprezentant. SECŢIUNEA a 2-a Agenţi economici autorizaţi ART. 32 (1) Autoritatea vamalã acordã, pe baza criteriilor prevãzute în prezenta secţiune şi, dacã este necesar, dupã consultarea altor autoritãţi competente, statutul de agent economic autorizat oricãrui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiazã de anumite facilitãţi în ceea ce priveşte controlul vamal privind securitatea şi siguranţa şi/sau de anumite simplificãri prevãzute de reglementãrile vamale. (2) Statutul de agent economic autorizat se acordã pe baza urmãtoarelor criterii: a) lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãţii vamale, referitoare la încãlcarea reglementãrilor vamale de cãtre agentul economic solicitant; b) un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale şi, dacã este cazul, a documentelor de transport, care sã permitã efectuarea controlului vamal; c) dovada solvabilitãţii financiare, dacã este cazul, şi, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzãtoare de securitate şi siguranţã legate de gestionarea riscurilor. (3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind: a) acordarea statutului de agent economic autorizat; b) eliberarea autorizãrilor pentru utilizarea simplificãrilor; c) stabilirea autoritãţii vamale care acordã statutul de agent economic autorizat şi care elibereazã autorizaţia prevãzutã la lit. b); d) tipul de facilitate şi limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveşte controalele vamale referitoare la securitate şi siguranţã, ţinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor; e) condiţiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras. SECŢIUNEA a 3-a Decizii privind aplicarea reglementãrilor vamale ART. 33 (1) O persoanã care solicitã autoritãţii vamale sã ia o decizie privind aplicarea reglementãrilor vamale este obligatã sã furnizeze toate informaţiile şi documentele necesare acestei autoritãţi pentru a se pronunţa. (2) Decizia se adoptã şi se comunicã solicitantului în termenele prevãzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative. (3) Când solicitarea este formulatã în scris, decizia se adoptã în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primitã de autoritatea vamalã, şi se comunicã în scris solicitantului. Termenul prevãzut poate fi depãşit când autoritatea vamalã se aflã în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situaţie autoritatea vamalã informeazã solicitantul, anterior expirãrii termenului, asupra motivelor care justificã depãşirea acestuia, precum şi cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei. (4) Deciziile adoptate de autoritatea vamalã în scris trebuie sã menţioneze motivele pe care se întemeiazã şi sã facã trimitere la dreptul de introducere a unei acţiuni prevãzute în prezentul cod. ART. 34 Cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, deciziile autoritãţii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptãrii. ART. 35 (1) O decizie favorabilã persoanei interesate se anuleazã când a fost luatã pe baza unor informaţii eronate sau incomplete şi dacã solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit sã ştie cã informaţiile erau eronate sau incomplete şi aceastã decizie nu ar fi fost luatã dacã informaţiile ar fi fost corecte şi complete. (2) Anularea se comunicã de autoritatea vamalã persoanei cãreia i s-a adresat şi produce efecte de la data adoptãrii deciziei anulate. ART. 36 (1) Prin derogare de la prevederile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare, o decizie favorabilã persoanei interesate este revocatã sau modificatã când, în alte cazuri decât cele menţionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe condiţii prevãzute pentru emiterea acesteia. (2) O decizie favorabilã persoanei interesate poate fi revocatã şi când persoana cãreia îi este adresatã nu îndeplineşte o obligaţie ce îi revine prin aceastã decizie. (3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunicã persoanei cãreia i se adreseazã şi produce efecte de la data aducerii la cunoştinţã. În cazuri excepţionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamalã poate amâna data aplicãrii revocãrii sau modificãrii. Cazurile excepţionale se vor detalia în regulamentul vamal. SECŢIUNEA a 4-a Informaţii ART. 37 (1) Persoanele interesate au dreptul sã solicite autoritãţii vamale, în scris, informaţii privind aplicarea reglementãrilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzatã dacã aceasta nu are legãturã cu o operaţiune de import sau export ce urmeazã a fi realizatã. (2) La cerere se anexeazã, dacã este cazul, documentaţia cuprinzând principalele caracteristici tehnice şi comerciale ale mãrfurilor care fac obiectul tranzacţiei, precum şi analizele de laborator. (3) Informaţiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamalã, mai ales ca rezultat al analizelor şi expertizelor efectuate asupra mãrfurilor sau al returnãrii acestora, cheltuielile corespunzãtoare vor fi facturate solicitantului. ART. 38 (1) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor emite informaţii tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisã a persoanei interesate, conform regulamentului vamal. (2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) obligã autoritatea vamalã în faţa solicitantului numai în privinţa clasificãrii tarifare a mãrfurilor sau pentru determinarea originii mãrfurilor. Informaţiile obligã autoritatea vamalã doar pentru mãrfurile care sunt vãmuite dupã data la care au fost furnizate informaţiile. (3) Titularul informaţiei tarifare obligatorii trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie. (4) Titularul unei informaţii obligatorii în materie de origine trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate şi circumstanţele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie. ART. 39 (1) O informaţie tarifarã obligatorie este valabilã pentru o perioadã de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadã de 3 ani. Prin excepţie de la prevederile art. 35, informaţia obligatorie se anuleazã de autoritatea vamalã dacã s-a bazat pe informaţii eronate sau incomplete furnizate de solicitant. (2) Informaţia tarifarã obligatorie înceteazã sã mai fie valabilã: a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri cu ale cãrei prevederi informaţia nu mai este conformã; b) ca urmare a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere şi codificare a mãrfurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I; c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu condiţia ca titularul sã fie înştiinţat cu privire la aceasta. (3) Informaţia obligatorie în materie de origine înceteazã sã mai fie valabilã: a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri sau încheierii de cãtre România a unui acord cu ale cãror prevederi informaţia obligatorie nu mai este conformã; b) când devine incompatibilã cu regulile de origine prevãzute în legislaţia în vigoare; c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu condiţia ca titularul sã fie înştiinţat cu privire la aceasta. (4) Dispoziţiile alin. (2) lit. a) şi b), alin. (3) lit. a) şi b) se aplicã de la data intrãrii în vigoare a actelor menţionate, iar cele prevãzute la alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. c) de la data înştiinţãrii. (5) Titularul unei informaţii obligatorii care a încetat sã mai fie valabilã conform alin. (2) lit. b) şi c) sau alin. (3) lit. b) şi c) poate sã se foloseascã în continuare de aceastã informaţie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum şi a altor drepturi pe o duratã de 6 luni, în situaţia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpãrarea sau vânzarea mãrfurilor, pe baza informaţiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilitãţii sã se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintã un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalitãţilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului. (6) Aplicarea dispoziţiilor cuprinse în informaţiile obligatorii are efect asupra determinãrii drepturilor de import sau export şi asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarãrii mãrfurilor în vamã, cu condiţia ca certificatul de import sau export sã fi fost eliberat în baza informaţiilor obligatorii. SECŢIUNEA a 5-a Alte dispoziţii ART. 40 (1) Autoritatea vamalã poate sã efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le considerã necesare pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri, precum şi staţionarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri româneşti. (2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazeazã pe o analizã de risc ce utilizeazã procedee informatice în scopul de a determina şi cuantifica riscurile şi de a elabora mãsurile necesare evaluãrii acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamalã şi, dacã este cazul, a unor criterii stabilite la nivel internaţional. Pentru punerea în practicã a mãsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamalã utilizeazã un sistem electronic corespunzãtor. (3) Când controlul este efectuat de cãtre altã autoritate, acesta se desfãşoarã sub coordonarea autoritãţii vamale şi, în mãsura posibilului, în acelaşi moment şi în acelaşi loc. (4) În cadrul controlului, autoritatea vamalã şi alte autoritãţi competente pot schimba între ele datele primite în legãturã cu intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României şi alte ţãri, precum şi cu staţionarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri româneşti, dacã este necesar în scopul diminuãrii riscului. ART. 41 (1) În scopul aplicãrii reglementãrilor vamale, orice persoanã implicatã direct sau indirect în operaţiunile având ca scop schimbul de mãrfuri dintre România şi alte ţãri este obligatã sã furnizeze autoritãţii vamale, la cererea acesteia şi în termenul stabilit, toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice sprijin necesar. (2) Informaţiile care, prin natura lor, sunt confidenţiale sau care sunt oferite pe bazã de confidenţialitate impun obligaţia pãstrãrii secretului profesional. Acestea nu se dezvãluie de cãtre autoritatea vamalã fãrã permisiunea expresã a persoanei sau autoritãţii care le-a furnizat. Comunicarea informaţiilor este permisã când autoritatea vamalã poate fi obligatã sau autorizatã sã facã aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinţa protejãrii datelor personale sau în legãturã cu procedurile judiciare. ART. 42 (1) Persoanele implicate pãstreazã documentele menţionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculeazã astfel: a) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulaţie în alte împrejurãri decât cele prevãzute la lit. b) sau al mãrfurilor declarate pentru export, de la sfârşitul anului în care sunt acceptate declaraţiile de punere în liberã circulaţie sau cele de export; b) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finalã, de la sfârşitul anului în care ele înceteazã a mai fi supuse supravegherii vamale; c) în cazul mãrfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârşitul anului în care regimul vamal a fost încheiat; d) în cazul mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau un antrepozit liber, de la sfârşitul anului în care ele pãrãsesc incinta respectivã. (2) În cazul în care, în urma efectuãrii unui control vamal în ceea ce priveşte o datorie vamalã, se stabileşte necesitatea corectãrii acesteia în evidenţele contabile, termenul prevãzut la alin. (1) se prelungeşte cu un an calendaristic. ART. 43 Cursurile pieţei valutare utilizate în scopul aplicãrii legislaţiei vamale sunt cele stabilite şi publicate de Banca Naţionalã a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileşte prin regulamentul vamal. ART. 44 Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care aplicarea reglementãrilor vamale poate fi simplificatã. TITLUL II Elemente pe baza cãrora se aplicã drepturile de import sau export ori celelalte mãsuri prevãzute pentru schimbul internaţional de mãrfuri CAP. I Tariful vamal şi clasificarea tarifarã a mãrfurilor ART. 45 (1) Drepturile legal datorate când ia naştere o datorie vamalã se determinã pe baza Tarifului vamal al României. (2) Dispoziţiile prevãzute în alte acte normative care reglementeazã domenii specifice schimbului de mãrfuri se aplicã, dupã caz, potrivit clasificãrii tarifare a acelor mãrfuri. ART. 46 Tariful vamal al României cuprinde: a) Nomenclatura combinatã a mãrfurilor; b) orice altã nomenclaturã care se bazeazã parţial sau integral pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau care adaugã la aceasta orice subdiviziuni şi care este stabilitã prin dispoziţii legale naţionale care reglementeazã domenii specifice în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare legate de schimbul de mãrfuri; c) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mãrfurilor cuprinse în Nomenclatura combinatã a mãrfurilor, precum şi cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole, dacã este cazul; d) mãsurile tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite ţãri sau grupuri de ţãri şi care stipuleazã acordarea tratamentului tarifar preferenţial; e) mãsurile tarifare preferenţiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite ţãri sau grupuri de ţãri; f) mãsurile tarifare care prevãd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mãrfuri; g) alte mãsuri tarifare prevãzute în legislaţia României. ART. 47 Când aplicarea mãsurilor menţionate la art. 46 lit. d), e) şi f) este limitatã la un anumit volum de import, aplicarea lor înceteazã, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit. ART. 48 (1) Clasificarea tarifarã reprezintã stabilirea, pentru mãrfurile respective, potrivit reglementãrilor în vigoare: a) codului tarifar din Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau a codului tarifar din orice altã nomenclaturã menţionatã la art. 46 lit. b); b) codului tarifar din orice altã nomenclaturã care se bazeazã în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor ori care adaugã la aceasta orice subdiviziune şi care este stabilitã de dispoziţiile legale care reglementeazã domenii specifice cu privire la aplicarea altor mãsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mãrfuri. (2) La clasificarea tarifarã a mãrfurilor se utilizeazã regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenţia internaţionalã privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mãrfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificatã prin <>Legea nr. 98/1996 . ART. 49 (1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mãrfuri, în funcţie de natura sau de destinaţia lor finalã, inclusiv autorizarea efectuãrii operaţiunilor ce au ca obiect aceste mãrfuri, este stabilit în regulamentul vamal. (2) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicatã inclusiv în cadrul unui contingent tarifar. CAP. II Originea mãrfurilor SECŢIUNEA 1 Originea nepreferenţialã ART. 50 La stabilirea originii nepreferenţiale a mãrfurilor se au în vedere urmãtoarele criterii: a) criteriul mãrfurilor produse în întregime într-o ţarã, când numai o ţarã se ia în considerare la atribuirea originii; b) criteriul transformãrii substanţiale, când douã sau mai multe ţãri iau parte la producerea mãrfurilor. ART. 51 (1) Mãrfurile originare dintr-o ţarã sunt acele mãrfuri obţinute în întregime sau produse în acea ţarã. (2) Prin mãrfuri obţinute în întregime într-o ţarã se înţelege: a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei ţãri; b) produse vegetale recoltate acolo; c) animale vii, nãscute şi crescute acolo; d) produse obţinute de la animale vii crescute acolo; e) produse de vânãtoare sau de pescuit obţinute acolo; f) produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din afara apelor teritoriale ale unei ţãri de cãtre navele înmatriculate sau înregistrate în acea ţarã şi sub pavilionul acelei ţãri; g) mãrfuri obţinute sau produse la bordul navelor-uzinã din produse menţionate la lit. f), originare din acea ţarã, cu condiţia ca astfel de nave-uzinã sã fie înmatriculate sau înregistrate în acea ţarã şi sub pavilionul acesteia; h) produse obţinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţarã sã aibã drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv; i) deşeuri şi produse reziduale, rezultate din operaţiuni de fabricare, precum şi articole uzate, dacã acestea au fost colectate în ţara respectivã şi sunt folosite doar pentru a recupera materia primã; j) mãrfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mãrfuri menţionate la lit. a)-i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al producţiei. (3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul ţarã se referã şi la marea teritorialã a statului respectiv. ART. 52 Mãrfurile a cãror producţie implicã mai mult decât o ţarã sunt considerate originare din ţara în care au fost supuse ultimei transformãri sau prelucrãri substanţiale, motivate economic, într-o întreprindere echipatã în acel scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintã un stadiu important al fabricaţiei. ART. 53 (1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care existã fapte care justificã prezumţia cã unicul sãu scop a fost de a se sustrage dispoziţiilor aplicabile mãrfurilor dintr-o anumitã ţarã nu se considerã cã ar conferi mãrfurilor produse în acest mod originea din ţara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52. (2) Reglementãrile vamale sau reglementãrile privind alte domenii specifice pot stabili ca un document sã fie prezentat ca dovadã a originii nepreferenţiale a mãrfurilor. (3) Autoritatea vamalã poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura cã menţiunea privind originea este conformã cu reglementãrile vamale, chiar dacã a fost prezentat documentul ca dovadã a originii mãrfurilor. SECŢIUNEA a 2-a Originea preferenţialã ART. 54 Regulile de origine preferenţialã stabilesc condiţiile de determinare a originii în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare preferenţiale prevãzute la art. 46 lit. d) şi e). ART. 55 Regulile şi formalitãţile necesare pentru determinarea originii preferenţiale a mãrfurilor sunt cele stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. CAP. III Valoarea în vamã a mãrfurilor ART. 56 (1) Dispoziţiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vamã în scopul aplicãrii Tarifului vamal al României şi a mãsurilor netarifare prevãzute de dispoziţiile legale care reglementeazã domenii specifice legate de schimbul de mãrfuri. (2) Valoarea în vamã reprezintã acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevãzute în Tariful vamal al României. ART. 57 (1) Procedura de determinare a valorii în vamã este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin <>Legea nr. 133/1994 , cu modificãrile ulterioare. (2) La valoarea în vamã, conform prevederilor art. 1 din acordul prevãzut la alin. (1), în mãsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ: a) cheltuielile de transport al mãrfurilor importate pânã la frontiera românã; b) cheltuielile de încãrcare, de descãrcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mãrfurilor din import aferente parcursului extern; c) costul asigurãrii pe parcurs extern. (3) Cu condiţia de a fi evidenţiatã separat de preţul efectiv plãtit sau de plãtit, nu se include în valoarea în vamã valoarea dobânzilor stabilitã în conformitate cu acordurile de finanţare încheiate de cumpãrãtor cu privire la mãrfurile importate, indiferent dacã finanţarea este acordatã de vânzãtor sau de altã persoanã, cu condiţia ca acordurile de finanţare sã fi fost încheiate în scris şi ca, dacã i se solicitã, cumpãrãtorul sã poatã demonstra cã: a) astfel de mãrfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plãtit sau de plãtit; b) rata dobânzii pretinsã nu depãşeşte nivelul uzual pentru astfel de tranzacţii în ţara şi la momentul în care s-a acordat finanţarea. (4) Când determinarea definitivã a valorii în vamã nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mãrfurile din vamã, la cerere, cu condiţia sã constituie o garanţie în forma acceptatã de autoritatea vamalã. (5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mãrfii, importatorul nu prezintã documente concludente privind determinarea valorii în vamã, autoritatea vamalã procedeazã la executarea garanţiei, operaţiunea de plasare a mãrfurilor sub un regim vamal fiind consideratã încheiatã. (6) Prin regulamentul vamal se pot stabili reguli specifice pentru determinarea valorii în vamã a suporturilor informatice pentru echipamentele de prelucrare a datelor conţinând date sau instrucţiuni, precum şi pentru mãrfurile perisabile care sunt livrate, în mod uzual, în regim comercial de vânzare în consignaţie. ART. 58 (1) Valoarea în vamã se declarã de cãtre importator, care este obligat sã depunã la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamã, însoţitã de facturi sau de alte documente de platã a mãrfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. (2) Declaraţia pentru valoarea în vamã poate fi depusã şi prin reprezentant, în acest caz rãspunderea fiind solidarã. ART. 59 Dispoziţiile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor la determinarea valorii în vamã a mãrfurilor puse în liberã circulaţie dupã ce au fost plasate sub un alt regim vamal sau au avut o altã destinaţie vamalã. TITLUL III Dispoziţii aplicabile mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României pânã la stabilirea unei destinaţii vamale CAP. I Introducerea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României ART. 60 (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia celor încãrcate în mijloace de transport care trec, fãrã oprire, prin apele teritoriale sau prin spaţiul aerian al teritoriului vamal. (2) Declaraţia sumarã se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate permite ca declaraţia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta sã comunice imediat sau sã punã la dispoziţie pe cale electronicã informaţiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate accepta, în locul declaraţiei sumare, depunerea unei notificãri şi accesul la datele din declaraţia sumarã în sistemul informatic al operatorului economic. (3) Declaraţia sumarã se depune înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României. (4) În anumite cazuri şi în funcţie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaţionale care prevãd dispoziţii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc: a) termenul limitã pânã la care este depusã declaraţia sumarã, înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României; b) modalitãţile de derogare de la termenul limitã prevãzut la lit. a) şi de modificare a acestuia; c) condiţiile în care se poate renunţa la declaraţia sumarã sau în care aceasta poate fi adaptatã. ART. 61 (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declaraţiei sumare şi datele care sã conţinã elementele necesare analizei de risc şi aplicãrii corespunzãtoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea şi siguranţa. (2) Declaraţia sumarã se întocmeşte prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informaţii comerciale, portuare sau de transport, cu condiţia sã conţinã detaliile necesare. Autoritatea vamalã poate accepta declaraţia sumarã pe suport de hârtie în cazuri excepţionale, cu condiţia aplicãrii aceluiaşi nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declaraţiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor. (3) Declaraţia sumarã se depune de persoana care introduce mãrfurile pe teritoriul vamal al României sau care îşi asumã responsabilitatea pentru transportul lor cãtre acest teritoriu. (4) Declaraţia sumarã poate fi depusã şi de: a) persoana în numele cãreia acţioneazã persoana prevãzutã la alin. (3); b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile sau sã dispunã prezentarea acestora la autoritatea vamalã competentã; c) un reprezentant al persoanei prevãzute la alin. (3) sau al celei menţionate la lit. a) sau b). (5) Persoana prevãzutã la alin. (3) şi (4) are dreptul, la cerere, sã modifice una sau mai multe date din declaraţia sumarã, dupã depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã fie: a) a informat persoana care a depus declaraţia sumarã de intenţia de a verifica mãrfurile; b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã; c) a aprobat ridicarea mãrfurilor. ART. 62 (1) Biroul vamal de intrare poate renunţa sã solicite depunerea unei declaraţii sumare pentru mãrfurile care au fãcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 60 alin. (3) sau (4). În acest caz, declaraţia vamalã conţine cel puţin informaţiile necesare pentru o declaraţie sumarã şi, pânã când aceasta este acceptatã, aceastã declaraţie este echivalentã cu o declaraţie sumarã. Autoritatea vamalã poate aproba ca declaraţia vamalã sã fie depusã la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu condiţia ca acest birou sã comunice imediat biroului vamal de intrare sau sã-i punã la dispoziţie, pe cale electronicã, informaţiile necesare. (2) Când declaraţia vamalã este depusã în alt mod decât pe cale informaticã, autoritatea vamalã aplicã aceleaşi criterii de gestionare a riscului ca şi în cazul declaraţiilor vamale depuse pe cale informaticã. ART. 63 (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României se aflã sub supraveghere vamalã din momentul intrãrii lor şi pot fi supuse controlului vamal pânã la stabilirea statutului lor vamal. (2) Mãrfurile strãine rãmân sub supraveghere vamalã pânã când: a) se modificã statutul lor vamal; b) intrã într-o zonã liberã sau antrepozit liber; c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii. (3) Mãrfurile care beneficiazã de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul cod. ART. 64 (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fãrã întârziere de persoana care le aduce, în conformitate cu instrucţiunile autoritãţii vamale, astfel: a) cãtre biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta; b) spre o zonã liberã sau antrepozit liber, când mãrfurile sunt destinate acestora. (2) Persoana care îşi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor, dupã ce au fost introduse pe teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordãrii, devine rãspunzãtoare pentru respectarea obligaţiei prevãzute la alin. (1). (3) Când o navã sau o aeronavã aflatã în situaţia prevãzutã la alin. (1) este obligatã, din motive de forţã majorã sau caz fortuit, sã facã o escalã sau sã staţioneze temporar pe teritoriul vamal al României, transportatorul sau orice persoanã care acţioneazã în numele acestuia este obligatã sã informeze fãrã întârziere autoritatea vamalã asupra situaţiei intervenite, aceasta stabilind mãsurile de supraveghere a navei sau aeronavei, precum şi a mãrfurilor transportate de acestea. (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. a) nu înlãturã aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic, de frontierã, poştal sau cel de importanţã economicã neglijabilã, cu condiţia ca supravegherea vamalã şi posibilitatea de a efectua controlul vamal sã nu fie afectate. ART. 65 (1) Prevederile art. 64 nu se aplicã mãrfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseazã marea teritorialã şi apele teritoriale sau spaţiul aerian al României, fãrã a avea ca destinaţie un port sau aeroport românesc. (2) În caz de forţã majorã sau de caz fortuit, la schimbarea destinaţiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sã informeze imediat autoritatea vamalã, inclusiv despre eventualele pierderi parţiale sau totale ale mãrfurilor. CAP. II Prezentarea mãrfurilor la vamã ART. 66 Mãrfurile care intrã pe teritoriul vamal al României se prezintã la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, dupã caz, de persoana care îşi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor dupã ce au fost introduse, cu excepţia mãrfurilor transportate cu mijloace de transport care tranziteazã, fãrã întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintã mãrfurile este obligatã sã menţioneze declaraţia sumarã sau declaraţia vamalã depusã anterior pentru aceste mãrfuri. ART. 67 Dispoziţiile art. 66 nu înlãturã aplicarea reglementãrilor vamale privind: a) mãrfurile transportate de cãlãtori; b) mãrfurile plasate sub un regim vamal, fãrã a fi prezentate la vamã, în cazurile prevãzute de lege. ART. 68 Mãrfurile pot, cu acordul autoritãţii vamale, sã fie examinate sau sã se preleveze mostre din acestea, la cerere, în scopul acordãrii unei destinaţii vamale. CAP. III Descãrcarea mãrfurilor prezentate în vamã ART. 69 (1) Mãrfurile sunt descãrcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autoritãţii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta. (2) În cazul unui pericol iminent care impune descãrcarea totalã sau parţialã a mãrfurilor, operaţiunea se poate face fãrã acordul autoritãţii vamale, care trebuie sã fie informatã imediat despre aceastã situaţie. ART. 70 (1) Autoritatea vamalã poate oricând sã efectueze controlul mãrfurilor şi al mijloacelor de transport, impunând sã se procedeze la descãrcarea şi dezambalarea mãrfurilor. (2) Mãrfurile care au fãcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile şi în locurile stabilite de autoritatea vamalã. CAP. IV Obligaţia de a atribui o destinaţie vamalã mãrfurilor prezentate la vamã ART. 71 Mãrfurilor strãine prezentate la biroul vamal li se acordã o destinaţie aprobatã de autoritatea vamalã. ART. 72 (1) Când mãrfurile sunt înscrise într-o declaraţie sumarã, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat sã solicite o destinaţie vamalã, aprobatã de vamã, în termen de: a) 45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe cale maritimã; b) 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe altã cale decât maritimã. (2) Când împrejurãrile o justificã, autoritatea vamalã poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevãzut la alin. (1). (3) Prelungirea termenului nu poate depãşi necesitãţile reale justificate de împrejurãri şi se acordã numai dacã solicitarea este depusã în cadrul termenului iniţial. CAP. V Depozitarea temporarã a mãrfurilor ART. 73 Pânã când li se atribuie o destinaţie vamalã, mãrfurile prezentate în vamã au, din momentul prezentãrii, statutul de mãrfuri depozitate temporar. ART. 74 (1) Mãrfurile pot fi depozitate temporar numai în locurile şi în condiţiile aprobate de autoritatea vamalã. (2) Autoritatea vamalã poate cere persoanei care deţine mãrfurile sã constituie o garanţie care sã asigure plata drepturilor de import. ART. 75 Mãrfurile depozitate temporar pot fi manipulate numai în scopul conservãrii lor în starea iniţialã, fãrã sã se modifice aspectul tehnic şi comercial al acestora. ART. 76 (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã ia mãsurile necesare, inclusiv valorificarea potrivit legii, în situaţia mãrfurilor pentru care nu au început, în termenele menţionate la art. 72, formalitãţile pentru acordarea destinaţiei vamale. (2) Autoritatea vamalã poate dispune ca, pe riscul şi pe cheltuiala persoanei care le deţine, mãrfurile sã fie transferate într-un alt loc care se aflã sub supraveghere vamalã, pânã la reglementarea situaţiei acestora. CAP. VI Dispoziţii aplicabile mãrfurilor strãine care au circulat sub un regim de tranzit ART. 77 Dispoziţiile art. 64, cu excepţia alin. (1) lit. a), ale art. 65 alin. (2) şi ale art. 66-76 nu se aplicã la introducerea pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor deja plasate sub regim de tranzit. ART. 78 Pentru mãrfurile strãine care au circulat sub un regim de tranzit, ajunse la destinaţia lor pe teritoriul vamal al României, şi care au fost prezentate la vamã potrivit reglementãrilor privind tranzitul, se aplicã dispoziţiile art. 68-76. CAP. VII Alte dispoziţii ART. 79 (1) Când împrejurãrile o impun, autoritatea vamalã poate dispune, în condiţiile legii, ca mãrfurile prezentate în vamã sã fie distruse, informându-l în prealabil pe deţinãtorul mãrfurilor despre aceasta. (2) Costurile rezultate în urma distrugerii mãrfurilor sunt suportate de cãtre deţinãtorul mãrfurilor. ART. 80 În cazul în care se constatã cã mãrfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al României cu nerespectarea normelor legale sau cã au fost sustrase de sub supravegherea vamalã, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de lege pentru reglementarea situaţiei, inclusiv pentru valorificarea acestora potrivit legii. TITLUL IV Destinaţia vamalã CAP. I Introducere ART. 81 (1) În mãsura în care nu existã dispoziţii contrare, mãrfurilor li se poate acorda în orice moment, în condiţiile prevãzute de lege, orice destinaţie vamalã, indiferent de natura sau cantitatea lor, de ţara de origine sau provenienţã, de transport ori de destinaţie. (2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdicţiilor sau restricţiilor justificate din raţiuni de moralã, ordine şi securitate publicã, de protejare a sãnãtãţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a patrimoniului naţional cu valoare artisticã, istoricã sau arheologicã ori de protejare a proprietãţii industriale şi comerciale. CAP. II Plasarea mãrfurilor sub un regim vamal ART. 82 (1) Mãrfurile destinate plasãrii sub un regim vamal trebuie sã facã obiectul unei declaraţii pentru acel regim vamal. (2) Mãrfurile româneşti declarate pentru regimul de export, perfecţionare pasivã, tranzit sau antrepozitare vamalã sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptãrii declaraţiei vamale pânã la momentul în care acestea pãrãsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaraţia vamalã este invalidatã. ART. 83 (1) În funcţie de felul mãrfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Naţionalã a Vãmilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale sã fie competente sã procedeze la efectuarea controlului vamal şi la aplicarea reglementãrilor vamale. (2) Decizia Autoritãţii Naţionale a Vãmilor se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 84 Declaraţia vamalã se face: a) fie în scris; b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamalã; c) fie printr-o declaraţie verbalã sau orice altã acţiune prin care deţinãtorul mãrfurilor îşi manifestã voinţa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile şi condiţiile prevãzute în regulamentul vamal. CAP. III Declaraţia în scris. Procedura normalã ART. 85 (1) Declaraţia în scris se face pe un formular corespunzãtor modelului oficial prevãzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamalã. Aceasta se semneazã de titularul operaţiunii sau de reprezentantul sãu şi conţine datele necesare aplicãrii dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile. (2) Declaraţia este însoţitã de toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile. ART. 86 Declaraţia care respectã condiţiile prevãzute la art. 85 este acceptatã imediat de cãtre autoritatea vamalã, cu condiţia ca mãrfurile la care se referã sã fie prezentate biroului vamal. Aceastã declaraţie se înregistreazã în registrul de evidenţã a biroului vamal. ART. 87 (1) Declaraţia vamalã, cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 31 şi 32, poate fi fãcutã de orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile în cauzã sau sã facã posibilã prezentarea acestora autoritãţii vamale competente, împreunã cu toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile. Când acceptarea unei declaraţii vamale impune obligaţii speciale unei anumite persoane, declaraţia se face de acea persoanã sau în numele acesteia. (2) Declarantul trebuie sã fie o persoanã stabilitã în România. Condiţia privind stabilirea în România nu se aplicã persoanelor care: a) întocmesc o declaraţie de tranzit sau de admitere temporarã; b) declarã mãrfuri ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamalã sã considere acest lucru justificat. ART. 88 (1) Declarantul are dreptul, la cerere, sã rectifice una sau mai multe date cuprinse în declaraţia depusã şi acceptatã de autoritatea vamalã. Rectificarea nu poate face referire la alte mãrfuri decât cele care au fãcut obiectul declaraţiei iniţiale. (2) Rectificarea nu poate fi permisã când cererea a fost prezentatã dupã ce autoritatea vamalã fie: a) a informat declarantul cã intenţioneazã sã efectueze controlul fizic al mãrfurilor, fie b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã, fie c) a acordat liberul de vamã. ART. 89 (1) La cererea declarantului, autoritatea vamalã invalideazã o declaraţie deja acceptatã când declarantul furnizeazã dovezi cã marfa a fost declaratã eronat pentru regimul vamal corespunzãtor acestei declaraţii sau când, ca urmare a unor împrejurãri speciale, plasarea mãrfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificatã. (2) Când cererea de invalidare a declaraţiei este prezentatã dupã ce autoritatea vamalã a informat declarantul asupra intenţiei de a efectua controlul fizic al mãrfurilor, aceasta poate fi luatã în considerare numai dupã ce controlul fizic a fost finalizat. (3) Cazurile în care o declaraţie poate fi invalidatã dupã acordarea liberului de vamã se stabilesc prin regulamentul vamal. (4) Invalidarea declaraţiei nu înlãturã rãspunderea contravenţionalã sau penalã a declarantului. ART. 90 (1) Dupã acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamalã poate proceda la controlul documentar al acesteia şi al documentelor însoţitoare şi poate cere declarantului sã prezinte şi alte documente necesare verificãrii exactitãţii elementelor înscrise în declaraţie. (2) Dacã nu se prevede în mod expres altfel, data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrãrii ei şi determinã stabilirea şi aplicarea tuturor dispoziţiilor privind regimul vamal. (3) Autoritatea vamalã poate proceda la controlul fizic al mãrfurilor, total sau parţial, precum şi, dacã este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificãri amãnunţite. ART. 91 (1) Transportul mãrfurilor la locul controlului fizic sau, dupã caz, unde urmeazã sã fie prelevate probe, precum şi toate manipulãrile necesare acestor operaţiuni sunt efectuate de cãtre declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operaţiuni cad în sarcina declarantului. (2) Declarantul are dreptul sã asiste la controlul fizic al mãrfurilor, precum şi, dupã caz, la prelevarea probelor. Când autoritatea vamalã considerã necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat sã prezinte mãrfurile pentru control, sã le manipuleze şi dezambaleze, sã le reambaleze, precum şi sã asigure condiţii pentru prelevarea probelor. (3) Prelevarea de probe se efectueazã în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, fãrã ca autoritatea vamalã sã fie pasibilã de platã sau orice compensaţii pentru cantitãţile prelevate. Autoritatea vamalã suportã costurile analizei când aceasta se efectueazã în laboratoarele proprii. ART. 92 (1) Dacã controlul fizic se executã parţial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidã de marfã înscrisã în declaraţia vamalã. Declarantul vamal are dreptul sã cearã efectuarea unui control suplimentar al mãrfurilor când considerã cã rezultatul controlului parţial nu este concludent. (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaraţie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referinţã pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separatã. ART. 93 (1) Rezultatele verificãrii declaraţiei constituie baza aplicãrii dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal sub care sunt plasate mãrfurile. (2) Când declaraţia nu este verificatã şi nu se efectueazã controlul fizic, dispoziţiile menţionate la alin. (1) se aplicã pe baza datelor de referinţã cuprinse în declaraţie. ART. 94 (1) Autoritatea vamalã poate lua mãsuri de marcare sau sigilare a mãrfurilor, precum şi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se aflã mãrfurile, când este necesarã identificarea mãrfurilor pentru a se asigura respectarea condiţiilor care reglementeazã regimul vamal. (2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlãturate decât de autoritatea vamalã ori cu permisiunea acesteia, cu excepţia cazului fortuit sau de forţã majorã, când operaţiunea este necesarã pentru a salva integritatea mãrfurilor ori a mijloacelor de transport. În aceastã situaţie, autoritatea vamalã este înştiinţatã imediat, justificându-se prin orice mijloc de probã mãsura luatã. ART. 95 (1) Când sunt îndeplinite condiţiile de plasare a mãrfurilor sub regimul respectiv şi mãrfurile nu sunt supuse unor mãsuri de prohibiţie sau restricţie, fãrã a aduce atingere alin. (2) şi (3) şi fãrã a se naşte o datorie vamalã, autoritatea vamalã acordã liberul de vamã pentru mãrfuri imediat ce datele de referinţã din declaraţie au fost verificate sau acceptate fãrã verificare. Aceeaşi dispoziţie se aplicã şi când verificãrile nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil şi prezenţa mãrfurilor în vederea acestor verificãri nu mai este necesarã. (2) În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale conduce la naşterea unei datorii vamale pentru mãrfurile cuprinse în acea declaraţie, liberul de vamã se acordã numai dacã cuantumul datoriei vamale a fost plãtit sau garantat. Aceastã dispoziţie nu se aplicã pentru regimul de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import în condiţiile prevãzute la alin. (3). (3) Dacã, potrivit dispoziţiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care sunt declarate mãrfurile, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garanţii, liberul de vamã pentru mãrfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât dupã constituirea acestei garanţii. (4) Liberul de vamã se acordã în acelaşi timp pentru toate mãrfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaraţie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referinţã aferente fiecãrui articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separatã. ART. 96 (1) Autoritatea vamalã poate lua orice mãsuri necesare, inclusiv confiscarea şi valorificarea mãrfurilor, în cazul în care acestea, dupã acordarea liberului de vamã, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamã pentru cã fie: a) nu a fost posibilã, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificãrii mãrfurilor în perioada stabilitã de autoritatea vamalã, fie b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mãrfurile sã poatã fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie c) plata sau garanţia drepturilor de import ori export, dupã caz, nu a fost efectuatã sau constituitã în cadrul termenului legal, fie d) sunt supuse unor prohibiţii sau restricţii cu privire la mãrfurile respective. (2) Cazurile, termenele şi condiţiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevãzute în regulamentul vamal. CAP. IV Declaraţia în scris. Procedura simplificatã ART. 97 (1) Autoritatea vamalã poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea şi declararea mãrfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite prin regulamentul vamal. (2) Procedura simplificatã permite: a) ca declaraţia sã nu cuprindã toate datele de referinţã prevãzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele menţionate la art. 85 alin. (2) sã nu fie anexate la declaraţie; b) depunerea în locul declaraţiei prevãzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însoţit de o cerere de plasare a mãrfurilor sub regimul vamal în cauzã; c) ca declararea mãrfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauzã sã se efectueze prin înscrierea acestora în evidenţe; în acest caz, autoritatea vamalã poate permite declarantului sã nu prezinte mãrfurile la biroul vamal. (3) Declaraţia simplificatã, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidenţe trebuie sã conţinã cel puţin datele necesare identificãrii mãrfurilor. Înscrierea în evidenţe trebuie sã cuprindã şi data la care aceasta se realizeazã. (4) Cu excepţia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie sã depunã o declaraţie suplimentarã care poate fi de naturã globalã, periodicã sau recapitulativã. (5) Declaraţiile suplimentare, împreunã cu cele simplificate menţionate la alin. (2) lit. a)-c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptãrii declaraţiilor simplificate; înscrierea în evidenţe are aceeaşi valoare juridicã cu acceptarea declaraţiei menţionate la art. 85. (6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevãzute în regulamentul vamal. CAP. V Alte declaraţii ART. 98 Când declaraţia vamalã este întocmitã în modalitãţile prevãzute la art. 84 lit. b) şi c), prevederile art. 85-97 se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 99 În cazul în care declaraţia vamalã este întocmitã conform art. 84 lit. b), autoritatea vamalã poate permite ca documentele care trebuie sã o însoţeascã sã nu fie depuse împreunã cu declaraţia. În aceastã situaţie documentele se pãstreazã la dispoziţia autoritãţii vamale. CAP. VI Controlul ulterior al declaraţiilor ART. 100 (1) Autoritatea vamalã are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadã de 5 ani de la acordarea liberului de vamã, sã modifice declaraţia vamalã. (2) În cadrul termenului prevãzut la alin. (1), autoritatea vamalã verificã orice documente, registre şi evidenţe referitoare la mãrfurile vãmuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare în legãturã cu aceste mãrfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricãrei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operaţiunile menţionate sau al oricãrei alte persoane care se aflã în posesia acestor acte ori deţine informaţii în legãturã cu acestea. De asemenea, poate fi fãcut şi controlul fizic al mãrfurilor, dacã acestea mai existã. (3) Când dupã reverificarea declaraţiei sau dupã controlul ulterior rezultã cã dispoziţiile care reglementeazã regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile elemente de care dispune. (4) Autoritatea vamalã stabileşte modelul documentului necesar pentru regularizarea situaţiei, precum şi instrucţiunile de completare a acestuia. (5) În cazul în care se constatã cã a luat naştere o datorie vamalã sau cã au fost sume plãtite în plus, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau rambursarea sumelor plãtite în plus, cu respectarea dispoziţiilor legale. (6) În cadrul controlului ulterior al declaraţiilor, autoritatea vamalã stabileşte potrivit alin. (3) şi diferenţele în plus sau în minus privind alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, luând mãsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Diferenţele în plus privind aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementeazã. (7) Când încãlcarea reglementãrilor vamale constituie, dupã caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamalã este obligatã sã aplice sancţiunile contravenţionale sau sã sesizeze organele de urmãrire penalã. (8) Declaraţia vamalã acceptatã şi înregistratã, precum şi documentul prevãzut la alin. (4) constituie titlu de creanţã. TITLUL V Regimuri vamale CAP. I Punerea în liberã circulaţie ART. 101 (1) Punerea în liberã circulaţie conferã mãrfurilor strãine statutul vamal de mãrfuri româneşti. (2) Punerea în liberã circulaţie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã şi îndeplinirea formalitãţilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum şi încasarea oricãror drepturi legal datorate. ART. 102 (1) Prin excepţie de la art. 90 alin. (2), în situaţia în care ulterior înregistrãrii declaraţiei vamale, pânã la acordarea liberului de vamã, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autoritãţii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care nu a fost posibilã acordarea liberului de vamã din motive imputabile declarantului. ART. 103
