Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 85 din 30 martie 2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere
Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege stabileşte condiţiile de constituire şi menţinere a unui nivel minim al stocurilor de ţiţei şi/sau produse petroliere, în scopul garantării siguranţei în aprovizionare, în cazul situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare, al situaţiilor de urgenţă deosebită sau al situaţiilor de criză locală.
ART. 2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) accesibilitate din punct de vedere fizic - măsurile de localizare şi de transport ale stocurilor minime deţinute, în scopul asigurării punerii în circulaţie sau livrării efective către pieţe şi utilizatorii finali în intervale de timp şi condiţii care să conducă la atenuarea problemelor de aprovizionare care ar putea surveni; b) aditivi - substanţe, altele decât hidrocarburile, care se adaugă la sau se amestecă cu un produs petrolier, în scopul de a-i modifica sau menţine proprietăţile; c) an de referinţă - anul calendaristic pe baza căruia se colectează datele de consum sau datele referitoare la importurile nete, date care intră în calculele efectuate în scopul stabilirii nivelului stocurilor care trebuie menţinute şi, respectiv, a nivelului stocurilor deţinute efectiv, la un anumit moment; d) biocarburant - combustibil lichid sau gazos utilizat pentru transport şi produs pe bază de biomasă, biomasa fiind fracţia biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură, atât substanţe vegetale, cât şi animale, din silvicultură şi din industriile conexe acesteia, precum şi fracţia biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale; e) cifra de afaceri - veniturile realizate de titularul obligaţiei de stocare din vânzarea de ţiţei şi/sau produse petroliere pe piaţa din România, în anul de referinţă, după deducerea, dacă este cazul, a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri; f) constituirea stocurilor minime - acumularea de ţiţei şi/sau de produse petroliere, cu titlu de stocuri minime, în depozite petroliere situate pe teritoriul Uniunii Europene; g) consum intern - suma care corespunde totalului cantităţilor calculate în conformitate cu anexa nr. 2, furnizate în România atât pentru uz energetic, cât şi pentru alte utilizări; această sumă include şi livrările către sectorul de prelucrare şi livrările către industrie, transporturi, consumatori casnici şi alte sectoare pentru consum final; de asemenea, include şi consumul propriu al sectorului energetic, cu excepţia combustibilului de rafinării; această sumă exclude totalul cantităţilor destinate constituirii stocurilor de urgenţă corespunzătoare obligaţiilor de stocare stabilite prin prezenta lege; h) criză locală - calamităţi naturale, dezastre, conflicte şi alte evenimente, cu excepţia celor de natură economică, care cauzează, pe teritoriul României, întrerupere în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere sau în alimentare cu gaze naturale care necesită schimbarea destinaţiei produselor petroliere, cum ar fi utilizarea produselor petroliere drept combustibil pentru producţia de energie; i) delegarea obligaţiei de stocare - acordul dintre titularul obligaţiei de stocare şi un operator economic sau o entitate centrală de stocare, în baza căruia titularul obligaţiei de stocare transferă către acel operator economic sau către acea entitate centrală de stocare o parte din obligaţiile de constituire şi menţinere de stocuri minime, pe o perioadă limitată de timp, în contul şi la dispoziţia titularului obligaţiei de stocare; j) depozite petroliere - rezervoare, terminale de încărcare, rezervoare de alimentare a oleoductelor, şalande, tancuri petroliere pentru cabotaj, petroliere care staţionează în port, buncărele navelor de navigaţie interioară, precum şi orice alte forme de stocare a ţiţeiului şi/sau a produselor petroliere, cu excepţia oleoductelor, vagoanelor-cisternă, buncărelor navelor de navigaţie maritimă, petrolierelor aflate în larg, rezervoarelor din staţiile de alimentare cu combustibil, precum şi din orice puncte de comercializare cu amănuntul; k) diminuarea stocului minim deţinut - exprimă una dintre următoarele situaţii: pierderea, de către titularul obligaţiei de stocare, a dreptului de proprietate asupra unei părţi din stocul minim deţinut sau pierderea, de către titularul delegat al obligaţiei de stocare, a dreptului de proprietate asupra unei părţi din stocul minim deţinut în contul şi la dispoziţia unui titular/unor titulari al/ai obligaţiei de stocare; l) disfuncţionalitate majoră în aprovizionare - scădere substanţială şi bruscă în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere intervenită în Uniunea Europeană sau într-un stat membru, indiferent dacă a condus sau nu la o decizie internaţională de punere în circulaţie de stocuri de petrol; m) entitate centrală de stocare - organismul sau serviciul căruia i se pot oferi competenţe de a acţiona în vederea achiziţionării, menţinerii şi vânzării de stocuri de petrol, inclusiv stocuri de urgenţă şi stocuri specifice; n) entitate centrală de stocare din România - entitatea centrală de stocare, entitate publică sau privată nonprofit, înfiinţată potrivit prezentei legi, care are competenţa de a achiziţiona, constitui, menţine şi vinde stocuri de petrol, inclusiv stocuri de urgenţă şi stocuri specifice; o) Grupul de coordonare pentru ţiţei şi produse petroliere - grup de lucru înfiinţat în cadrul Comisiei Europene, având atribuţii în conformitate cu prevederile art. 17 din Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere; este un grup consultativ care contribuie la analiza situaţiei din Comunitate în ceea ce priveşte siguranţa aprovizionării cu petrol şi produse petroliere şi facilitează coordonarea şi aplicarea de măsuri în acest domeniu; p) informaţie sensibilă din punct de vedere comercial - informaţia a cărei divulgare ar putea restrânge, împiedica sau denatura concurenţa pe piaţa ţiţeiului şi/sau a produselor petroliere şi/sau care ar putea conduce la producerea de prejudicii participanţilor la piaţa ţiţeiului şi/sau a produselor petroliere; q) lichidarea stocului minim deţinut - exprimă una dintre următoarele situaţii: pierderea, de către titularul obligaţiei de stocare, a dreptului de proprietate asupra stocului minim deţinut sau pierderea, de către titularul delegat al obligaţiei de stocare, a dreptului de proprietate asupra stocului minim deţinut în contul şi la dispoziţia unui titular/unor titulari al/ai obligaţiei de stocare; r) menţinerea stocurilor minime - păstrarea ţiţeiului şi/sau a produselor petroliere, cu titlu de stocuri minime, în depozite petroliere situate pe teritoriul Uniunii Europene; s) obligaţia de stocare - obligaţia de constituire şi de menţinere a stocurilor minime, potrivit prezentei legi; ş) stocuri comerciale - stocuri petroliere deţinute de operatorii economici a căror menţinere nu este obligatorie; t) stocuri minime - stocuri de urgenţă şi/sau stocuri specifice care trebuie constituite şi menţinute, în conformitate cu prevederile prezentei legi; ţ) stocuri minime deţinute - stocuri de urgenţă şi/sau stocuri specifice care sunt constituite şi menţinute, în mod efectiv, la un moment dat, în conformitate cu prevederile prezentei legi; u) stocuri petroliere - stocuri de produse energetice prevăzute în anexa C pct. 3.1 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei; v) stocuri de urgenţă - stocuri petroliere care se constituie şi se menţin pe teritoriul Uniunii Europene, de către titularii obligaţiei de stocare sau, după caz, de către titularii delegaţi ai obligaţiei de stocare, în contul şi la dispoziţia titularilor obligaţiei de stocare, în conformitate cu prevederile prezentei legi; w) stocuri specifice - stocuri petroliere care se constituie şi se menţin pe teritoriul Uniunii Europene de către entitatea centrală de stocare şi care sunt în proprietatea entităţii centrale de stocare; x) situaţii de urgenţă deosebită - calamităţi naturale, dezastre, conflicte şi orice alte evenimente, cu excepţia celor de natură economică, care cauzează întrerupere în aprovizionarea cu produse petroliere în Uniunea Europeană; y) titular al obligaţiei de stocare - entitatea centrală de stocare din România şi orice operator economic care are statut de rezident în România sau de nerezident care îşi desfăşoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent şi care introduce pe piaţa din România cantităţi mai mari de 500 tone ţiţei şi/sau produse petroliere, în anul de referinţă; z) titular delegat al obligaţiei de stocare - operatorul economic sau entitatea centrală de stocare care are sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European şi/sau în Confederaţia Elveţiană sau care are o reprezentanţă pe teritoriul Uniunii Europene, Confederaţiei Elveţiene şi/sau Spaţiului Economic European şi care acceptă, din partea unui titular al obligaţiei de stocare, obligaţia de a constitui şi menţine stocuri minime, pe teritoriul Uniunii Europene, în contul şi la dispoziţia acelui titular al obligaţiei de stocare; aa) decizie internaţională efectivă de punere în circulaţie a stocurilor - orice decizie în vigoare adoptată de Consiliul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie de a pune la dispoziţia pieţei ţiţei sau produse petroliere prin punerea în circulaţie a stocurilor membrilor săi şi/sau prin măsuri suplimentare; ab) buncăr maritim internaţional - are înţelesul prevăzut de anexa A pct. 2.1 din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008; ac) autoritatea competentă - Ministerul Energiei.
CAP. II Stocurile minime ART. 3 (1) Nivelul stocurilor minime reprezintă cel puţin cea mai mare valoare dintre cantitatea aferentă importurilor nete pe o perioadă de 90 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a importurilor nete, şi cantitatea aferentă consumului intern pe o perioadă de 61 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a consumului intern. (2) Media zilnică a importurilor nete care se ia în considerare la alin. (1) este egală cu valoarea zilnică medie a echivalentului în petrol al importurilor din perioada 1 aprilie-31 decembrie a anului calendaristic precedent şi din perioada 1 ianuarie-31 martie a anului calendaristic dinaintea anului precedent. (3) Echivalentul în petrol al importurilor este stabilit în conformitate cu prevederile anexei nr. 1. (4) Media zilnică a consumului intern care se ia în considerare la alin. (1) este egală cu valoarea zilnică medie a echivalentului în petrol al consumului intern din perioada 1 aprilie-31 decembrie a anului calendaristic precedent şi din perioada 1 aprilie-31 martie a anului calendaristic dinaintea anului precedent. (5) Echivalentul în petrol al consumului intern este stabilit în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. (6) La solicitarea autorităţii competente, Institutul Naţional de Statistică va furniza datele statistice necesare stabilirii echivalentului în petrol al importurilor nete şi al consumului intern. (7) Calculul stocurilor minime deţinute, exprimate în tone echivalent petrol, se realizează conform prevederilor anexei nr. 3.
ART. 4 (1) Până la data de 30 mai a fiecărui an calendaristic, la propunerea autorităţii competente, Guvernul va aproba prin hotărâre, pentru anul calendaristic următor: a) nivelul stocurilor minime, exprimat în tone echivalent petrol; b) nivelul stocurilor de urgenţă şi, după caz, al stocurilor specifice, care intră în componenţa stocurilor minime, exprimat în tone echivalent petrol; c) structura sortimentală a stocurilor de urgenţă şi nivelul minim al stocurilor ce urmează a fi constituite şi menţinute pe fiecare sortiment de produs petrolier care intră în structura stocurilor de urgenţă, exprimat în tone şi în tone echivalent petrol; d) după caz, structura sortimentală a stocurilor specifice şi nivelul minim al stocurilor ce urmează a fi constituite şi menţinute, pentru fiecare sortiment de produs petrolier care intră în structura stocurilor specifice, exprimat în tone şi în tone echivalent petrol; e) lista titularilor obligaţiei de stocare şi, în mod corelativ, nivelul minim al stocurilor ce urmează a fi constituit şi menţinut de fiecare titular al obligaţiei de stocare, pentru fiecare sortiment de produs petrolier, exprimat în tone şi tone echivalent petrol; f) numărul de zile de consum mediu zilnic, aferent anului de referinţă, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.
(2) Nivelul stocului de urgenţă care urmează să fie constituit de către fiecare titular al obligaţiei de stocare va fi direct proporţional cu ponderea cantităţilor de ţiţei şi/sau produse petroliere pe care fiecare dintre aceştia le-a introdus pe piaţa din România în totalul cantităţilor de ţiţei şi/sau produse petroliere introduse pe piaţa din România în anul de referinţă. (3) Titularii obligaţiei de stocare vor transmite autorităţii competente, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, cantităţile de ţiţei şi/sau produse petroliere pe care le-au introdus pe piaţa din România în anul calendaristic anterior, pe fiecare sortiment în parte, în tone şi în tone echivalent petrol. (4) Prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) se va indica şi modul de calcul al stocurilor de urgenţă şi/sau al stocurilor specifice a căror constituire şi menţinere revin în sarcina titularilor obligaţiei de stocare. (5) Ori de câte ori se va face referire, prin prezenta lege, la un nivel cantitativ sau cantităţi de ţiţei şi/sau produse petroliere şi în măsura în care nu se prevede altfel, determinarea acestor cantităţi se va face în tone echivalent petrol. (6) Nivelul stocurilor minime, aprobat potrivit prevederilor alin. (1) lit. a), poate fi redus doar pe perioada operaţiei de înlocuire a unor cantităţi de produse petroliere care fac parte din structura sortimentală a acestora şi numai în măsura în care înlocuirea acelor cantităţi de produse este necesară pentru menţinerea utilităţii stocurilor minime, precum şi în cazul punerii în circulaţie a stocurilor minime, în caz de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală.
ART. 5 (1) Stocurile specifice pot fi constituite din una sau mai multe dintre următoarele categorii de produse, definite la pct. 4 din anexa B la Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008: a) benzină auto; b) carburant turboreactor tip kerosen; c) motorină/carburant diesel (păcură distilată); d) păcură (cu conţinut ridicat de sulf şi cu conţinut redus de sulf); e) benzină de aviaţie; f) carburant turboreactor tip benzină (petrol turboreactor tip nafta sau JP4); g) petrol lampant; h) etan; i) GPL; j) white spirit şi benzine speciale; k) lubrifianţi; l) bitum; m) parafine; n) cocs de petrol.
(2) În vederea stabilirii sortimentelor de produse petroliere din care se constituie stocul specific, autoritatea competentă va selecta acele produse petroliere al căror consum intern totalizat reprezintă cel puţin 75% din consumul intern din anul de referinţă, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. Selectarea produselor petroliere se realizează în ordinea descrescătoare a ponderilor acestora în consumul intern din anul de referinţă, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. (3) Calcularea cantităţilor de produse petroliere selectate pentru constituirea stocului specific se realizează cu respectarea nivelurilor minime prevăzute pentru stocurile specifice din anexa nr. 4. (4) În cazul în care stocul specific nu asigură consumul mediu zilnic calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 4, pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, autoritatea competentă elaborează un raport anual în care prezintă măsurile adoptate pentru garantarea şi verificarea disponibilităţii şi accesibilităţii fizice a stocurilor de urgenţă, precum şi măsurile adoptate pentru controlul utilizării stocurilor în situaţiile prevăzute la art. 7. Raportul se transmite Comisiei Europene până la sfârşitul primei luni a anului calendaristic la care se referă.
ART. 6 (1) În cazul constituirii şi menţinerii de stocuri specifice, autoritatea competentă transmite Comisiei Europene, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, o notificare în care se precizează nivelul respectivelor stocuri şi durata menţinerii acestora, care nu poate fi mai mică de un an calendaristic. (2) Structura sortimentală a produselor petroliere din care se constituie stocul specific se menţine pe o perioadă de un an şi poate fi modificată numai începând cu prima zi a unei luni calendaristice.
ART. 7 (1) Stocurile minime se folosesc în cazul apariţiei unor situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare, a situaţiilor de urgenţă deosebită sau a situaţiilor de criză locală, în conformitate cu prevederile prezentei legi. (2) Este interzisă împiedicarea punerii în circulaţie şi/sau livrarea efectivă către pieţe şi utilizatorii finali a stocurilor de urgenţă şi/sau a stocurilor specifice, inclusiv a celor deţinute, pe teritoriul României, în contul altor state membre, în cazul apariţiei situaţiei de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare, a situaţiei de urgenţă deosebită sau a situaţiei de criză locală.
ART. 8 (1) Stocurile minime se constituie cel mai târziu la data de 1 ianuarie a fiecărui an calendaristic şi se menţin, în mod continuu, pe perioada 1 ianuarie-31 decembrie. (2) Obligaţia de stocare stabilită potrivit prezentei legi nu afectează sub nicio formă dreptul de proprietate asupra produselor petroliere care fac obiectul stocurilor minime deţinute. (3) În considerarea interesului public pentru a cărui realizare sunt destinate, stocurile specifice constituite şi menţinute potrivit prezentei legi, precum şi stocurile specifice constituite şi menţinute pe teritoriul României, în contul altor state membre, precum şi cele transportate pe teritoriul României nu pot fi urmărite şi executate silit.
CAP. III Delegarea obligaţiei de stocare şi obligaţiile titularilor obligaţiei de stocare ART. 9 (1) Obligaţia de stocare poate fi realizată, în mod direct, de către titularul obligaţiei de stocare, prin constituirea şi menţinerea stocurilor minime în depozite operate de către acesta sau, pe bază de contract, de către alţi operatori economici. (2) Obligaţia de stocare poate fi realizată şi prin delegare, caz în care constituirea şi menţinerea stocurilor minime, în contul şi la dispoziţia titularului obligaţiei de stocare, se realizează de către titularul delegat al obligaţiei de stocare în depozite operate de acesta sau, pe bază de contract, de către alţi operatori economici. (3) Obligaţia de stocare pentru stocurile specifice nu poate fi delegată.
ART. 10 (1) Autoritatea competentă notifică operatorii economici cu privire la modalitatea care a fost utilizată pentru calculul obligaţiilor de stocare care le sunt impuse cu cel puţin 200 de zile înainte de începerea perioadei la care se referă obligaţia în cauză. (2) Dreptul de delegare a obligaţiei de stocare va putea fi exercitat în orice moment începând cu data notificării operatorilor economici de către autoritatea competentă cu privire la obligaţiile de stocare care le sunt impuse pentru perioada anului calendaristic. (3) Prin derogare de la alin. (2), operatorii economici îşi exercită dreptul de delegare a obligaţiei de stocare către o entitate centrală de stocare cu cel mult 170 de zile înainte de începutul perioadei la care se referă obligaţia de stocare în cauză.
ART. 11 (1) Titularii obligaţiei de stocare vor putea delega obligaţia de stocare pentru o cantitate de ţiţei şi/sau produse petroliere care să nu depăşească 70% din cantitatea de ţiţei şi/sau produse petroliere pentru care au obligaţia de stocare. (2) Fiecare titular al obligaţiei de stocare va îndeplini obligaţia de stocare prin constituirea şi menţinerea, pe teritoriul României, în mod direct sau prin delegare, a cel puţin 50% din stocurile minime pentru care are obligaţia de stocare. (3) Prin ordin al conducătorului autorităţii competente, titularii obligaţiei de stocare pot fi obligaţi să delege obligaţia de stocare către entitatea centrală de stocare din România, până la o anumită dată, pentru o perioadă determinată şi pentru cantităţi de ţiţei şi/sau produse petroliere de până la 30% din cantităţile de ţiţei şi produse petroliere pentru care fiecare dintre aceştia are obligaţia de stocare. În acest caz, entitatea centrală de stocare din România are obligaţia de a accepta delegarea obligaţiei de stocare, în limitele stabilite prin ordinul conducătorului autorităţii competente.
ART. 12 (1) Delegarea obligaţiei de stocare nu este valabilă decât în măsura în care a fost acceptată de titularul delegat al obligaţiei de stocare şi în măsura în care respectă prevederile prezentei legi. (2) Titularul obligaţiei de stocare nu este exonerat de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiei de stocare în cazul în care a delegat obligaţia de stocare, iar titularul delegat al obligaţiei de stocare nu constituie şi nu menţine stocurile minime pentru care a acceptat delegarea obligaţiei de stocare în contul şi la dispoziţia titularului obligaţiei de stocare.
ART. 13 (1) Titularii obligaţiei de stocare, cu excepţia entităţii centrale de stocare din România, pot delega obligaţia de stocare, dar numai: a) entităţii centrale de stocare din România; b) unor entităţi centrale de stocare din statele membre, altele decât entitatea centrală de stocare din România, care s-au declarat dispuse să menţină asemenea stocuri, cu condiţia ca delegarea obligaţiei de stocare să fi fost autorizată, în prealabil, de către autoritatea competentă şi de către statul/statele membru/membre pe teritoriul căruia/cărora urmează a se constitui şi menţine stocurile de urgenţă; c) altor operatori economici cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi/sau în Confederaţia Elveţiană sau operatorilor economici care au o reprezentanţă pe teritoriul Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi/sau Confederaţiei Elveţiene, care deţin stocuri în surplus sau capacităţi de stocare disponibile pe teritoriul Uniunii Europene, cu condiţia ca delegarea obligaţiei de stocare să fi fost autorizată, în prealabil, de către autoritatea competentă şi de către statul/statele membru/membre pe teritoriul căruia/cărora urmează a fi constituite şi menţinute stocurile; d) altor operatori economici care au statut de rezident sau de nerezident în România, care îşi desfăşoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent şi care deţin stocuri surplus şi/sau capacităţi disponibile de stocare pe teritoriul României, cu condiţia ca delegarea să fi fost notificată, în prealabil, autorităţii competente.
(2) Orice modificare sau prelungire a unei delegări, dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), va fi valabilă doar dacă a fost autorizată, în prealabil, în aceleaşi condiţii ca şi delegarea iniţială. (3) Orice modificare sau prelungire a unei delegări, dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. d), se consideră o nouă delegare şi va fi valabilă doar dacă a fost notificată, în prealabil, autorităţii competente. (4) În cazul delegărilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), obligaţiile de stocare nu pot face obiectul subdelegării.
ART. 14 (1) Entitatea centrală de stocare din România poate subdelega obligaţiile de stocare care i-au fost delegate în legătură cu stocurile de urgenţă, dar numai: a) entităţii centrale de stocare înfiinţate de către statul membru pe al cărui teritoriu vor fi menţinute stocurile de urgenţă; b) operatorilor economici cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi/sau în Confederaţia Elveţiană sau operatorilor economici care au o reprezentanţă pe teritoriul Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi/sau Confederaţiei Elveţiene.
(2) Entitatea centrală de stocare din România nu va putea accepta delegarea obligaţiilor de stocare, având ca obiect stocurile de urgenţă şi/sau stocurile specifice deţinute în contul altor state membre, decât în măsura în care stocurile de urgenţă şi/sau stocurile specifice vor fi deţinute pe teritoriul României. (3) În cazul subdelegărilor/delegărilor prevăzute la alin. (1) şi (2), obligaţiile de stocare nu pot face obiectul unei noi subdelegări. (4) Orice subdelegare a obligaţiilor de stocare, dintre cele prevăzute la alin. (1), precum şi orice modificare sau prelungire a acesteia se vor realiza doar după: a) autorizarea subdelegării, modificării sau prelungirii acesteia de către titularul obligaţiei de stocare; b) autorizarea subdelegării/delegării, modificării sau prelungirii acesteia de către autoritatea competentă.
(5) Orice subdelegare şi/sau delegare a obligaţiilor de stocare, dintre cele prevăzute la alin. (2), precum şi orice modificare sau prelungire a acestora se vor realiza doar după autorizarea de către autoritatea competentă. (6) În cazul în care stocurile specifice sunt constituite şi menţinute pe teritoriul României, în mod direct, de către entitatea centrală de stocare din România, în combinaţie cu alte stocuri petroliere, entitatea centrală de stocare din România nu va putea deplasa cantităţi de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporţie egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, sau, după caz, operatorul economic care operează depozitele petroliere unde sunt menţinute acele stocuri petroliere combinate nu va putea deplasa cantităţi de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporţie egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără autorizare prealabilă acordată, în scris, de către entitatea centrală de stocare din România. (7) În situaţia în care pe teritoriul României sunt menţinute stocuri specifice, în contul altor state membre, în combinaţie cu alte produse petroliere, titularul delegat al obligaţiei de stocare sau, după caz, operatorul economic care operează depozitele petroliere unde sunt menţinute acele stocuri petroliere combinate nu va putea deplasa cantităţi de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporţie egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără autorizarea prealabilă acordată, în scris, de către proprietarul/proprietarii stocurilor specifice şi de către autoritatea competentă. (8) Entitatea centrală de stocare din România nu va putea constitui şi menţine stocuri specifice, în combinaţie cu alte stocuri petroliere, pe teritoriul altor state membre, decât în cazul în care operatorul economic care operează depozitul petrolier unde urmează să fie constituite şi menţinute acele stocuri specifice, în combinaţie cu alte stocuri petroliere, îşi asumă angajamentul, în scris, de a nu permite deplasarea respectivelor stocuri petroliere combinate, într-o proporţie egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără o autorizare prealabilă acordată, în scris, de către entitatea centrală de stocare din România. (9) Procedura de autorizare şi, după caz, de notificare a delegării/subdelegării obligaţiilor de stocare va fi aprobată de autoritatea competentă, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 15 (1) Titularii obligaţiei de stocare au următoarele obligaţii: a) să îndeplinească obligaţia de stocare în termenele şi condiţiile prevăzute de prezenta lege; b) să asigure reconstruirea stocurilor minime pentru care au obligaţia de stocare în termen de 30 de zile de la data diminuării sau lichidării; în cazurile în care diminuarea sau lichidarea intervine ca urmare a declarării unei situaţii de urgenţă deosebită, a unei situaţii de criză locală sau a unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionare, reconstituirea stocurilor se face în termen de 60 de zile de la încetarea situaţiei de urgenţă deosebită, a situaţiei de criză locală sau a disfuncţionalităţii majore în aprovizionare; c) să asigure, în mod continuu, disponibilitatea şi accesibilitatea din punct de vedere fizic a stocurilor minime pentru care au obligaţia de stocare, pe întreaga perioadă de valabilitate a obligaţiei de menţinere a acestora; d) să notifice autoritatea competentă despre constituirea stocurilor minime pentru care au obligaţia de stocare şi despre structura sortimentală a stocurilor minime deţinute; e) să inventarieze lunar stocurile minime deţinute; f) să notifice autoritatea competentă, cu 15 zile înainte, despre înlocuirea, potrivit art. 4 alin. (6), a unor cantităţi de produse petroliere care fac parte din structura sortimentală a stocurilor minime deţinute, despre motivele înlocuirii şi despre perioada estimată a operaţiunii de înlocuire; g) să asigure ţinerea evidenţei distincte a stocurilor minime pentru care au obligaţia de stocare de alte stocuri, inclusiv de stocurile comerciale; h) să ţină un registru special al stocurilor de urgenţă şi, după caz, al stocurilor specifice deţinute şi să actualizeze registrul special al stocurilor de urgenţă şi, după caz, al stocurilor specifice deţinute; i) să furnizeze către autoritatea competentă, până la data de 10 a fiecărei luni calendaristice, pentru luna calendaristică anterioară, cantităţile stocurilor comerciale deţinute în România, respectiv datele şi informaţiile privind localizarea precisă a depozitului/depozitelor petrolier/petroliere unde sunt constituite şi menţinute stocurile minime deţinute şi stocurile comerciale deţinute, iar pe fiecare depozit petrolier în parte, datele şi informaţiile privind produsele petroliere şi nivelul cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componenţa stocurilor minime deţinute şi al stocurilor comerciale deţinute şi, în acelaşi timp, să declare dacă stocurile minime deţinute sunt disponibile pentru a fi utilizate, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (1); j) să păstreze, pentru o perioadă de minimum 5 ani, toate datele, informaţiile şi documentele referitoare la construirea, menţinerea şi gestionarea stocurilor minime; k) la solicitarea autorităţii competente şi/sau a Comisiei Europene să transmită, în termen de 5 zile lucrătoare, datele, informaţiile şi/sau copii certificate după documentele referitoare la constituirea, menţinerea şi gestionarea stocurilor minime aferente unei perioade de maximum 5 ani, anterioare solicitării; l) să informeze autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, despre constituirea de garanţii, instituirea de măsuri asigurătorii sau îndeplinirea de acte de executare silită, având ca obiect stocurile de urgenţă, precum şi despre orice diminuare sau lichidare a stocurilor minime deţinute; m) să informeze autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, despre deschiderea oricărei proceduri de prevenire a insolvenţei, în măsura în care face obiectul unei asemenea proceduri; n) să informeze autoritatea competentă, în termen de 5 zile lucrătoare, despre deschiderea procedurii insolvenţei, a falimentului sau despre decizia de dizolvare, în măsura în care face obiectul unei asemenea proceduri/decizii; o) cu ocazia verificărilor efectuate în legătură cu modul de îndeplinire a obligaţiilor de stocare şi a nivelului de pregătire pentru situaţii de urgenţă, să colaboreze cu persoanele autorizate de autoritatea competentă şi/sau de Comisia Europeană şi să asigure accesul acestora la stocurile minime deţinute; p) în caz de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare, de situaţie de urgenţă deosebită sau de criză locală, să pună în circulaţie şi să livreze produsele petroliere care fac obiectul stocurilor minime deţinute, către pieţe şi/sau utilizatorii finali, potrivit planurilor şi procedurilor de urgenţă întocmite, potrivit prezentei legi, şi să se conformeze deciziilor individuale ale autorităţii competente luate în scopul aplicării planurilor şi procedurilor de urgenţă.
(2) Registrele speciale ale stocurilor de urgenţă şi registrele speciale ale stocurilor specifice, prevăzute la alin. (1) lit. h), vor cuprinde toate datele şi informaţiile necesare pentru determinarea structurii sortimentale a stocurilor minime deţinute, a nivelului cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componenţa stocurilor minime deţinute, a locaţiei stocurilor minime deţinute şi, în cazul delegării, în tot sau în parte, a obligaţiei de stocare, pentru identificarea titularului delegat al obligaţiei de stocare şi determinarea structurii sortimentale a stocurilor minime deţinute, a nivelului cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componenţa stocurilor minime deţinute, a locaţiei stocurilor minime deţinute, de către titularul delegat al obligaţiei de stocare, în contul titularului obligaţiei de stocare. (3) Modelul registrelor prevăzute la alin. (1) lit. h) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
CAP. IV Evidenţa stocurilor minime deţinute ART. 16 (1) Autoritatea competentă va ţine un registru general al stocurilor de urgenţă deţinute potrivit prezentei legi. (2) Registrul general al stocurilor de urgenţă va cuprinde, cel puţin, datele şi informaţiile privind localizarea precisă a depozitelor petroliere unde sunt constituite şi menţinute stocurile de urgenţă, iar pentru fiecare depozit petrolier în parte, titularii obligaţiei de stocare care au constituit şi menţin stocuri de urgenţă, în mod direct sau prin delegare, va cuprinde datele şi informaţiile privind produsele petroliere care fac obiectul stocurilor de urgenţă, prin referire la categoriile de produse petroliere prevăzute la anexa C pct. 3.1 din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008, şi nivelul cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componenţa stocurilor de urgenţă constituite şi menţinute, în mod direct sau prin delegare, de către/pentru fiecare titular al obligaţiei de stocare în parte. (3) Până la data de 25 februarie a fiecărui an calendaristic, autoritatea competentă va transmite Comisiei Europene o copie sintetică a registrului general al stocurilor de urgenţă, prin care se vor evidenţia cantităţile şi produsele petroliere care intră în componenţa stocurilor de urgenţă, potrivit menţiunilor din registru, la data de 31 decembrie a anului calendaristic precedent. (4) În termen de 15 zile de la solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă va transmite o copie a registrului general al stocurilor de urgenţă care nu va cuprinde datele referitoare la localizarea depozitelor petroliere. (5) Modelul registrului prevăzut la alin. (1) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 17 (1) Autoritatea competentă va ţine un registru general al stocurilor specifice deţinute potrivit prezentei legi. (2) Registrul general al stocurilor specifice va cuprinde, cel puţin, datele şi informaţiile privind localizarea precisă a depozitelor petroliere unde sunt constituite şi menţinute stocurile specifice, iar pentru fiecare depozit petrolier în parte va cuprinde datele şi informaţiile privind titularul/titularii obligaţiei de stocare care au constituit şi menţin stocuri specifice, în mod direct sau prin delegare, şi nivelul cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componenţa stocurilor specifice constituite şi menţinute, în mod direct sau prin delegare, de către/pentru fiecare titular al obligaţiei de stocare în parte. (3) În termen de 15 zile de la solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă va transmite o copie după registrul general al stocurilor specifice, care nu va cuprinde datele referitoare la localizarea depozitelor petroliere. (4) Modelul registrului prevăzut la alin. (1) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
CAP. V Situaţii statistice privind stocurile de urgenţă şi stocurile specifice ART. 18 (1) Autoritatea competentă va întocmi şi va comunica Comisiei Europene situaţii statistice referitoare la stocurile minime deţinute, în conformitate cu prevederile anexelor nr. 5 şi 6. (2) Autoritatea competentă va întocmi şi va comunica Comisiei Europene situaţii statistice lunare privind stocurile comerciale deţinute pe teritoriul României, fără a include în aceste situaţii informaţii sensibile din punct de vedere comercial sau informaţii referitoare la datele de identificare ale operatorilor economici care deţin stocurile comerciale. (3) În situaţiile statistice referitoare la stocurile de urgenţă nu vor fi incluse cantităţile aferente stocurilor de urgenţă care fac obiectul unor măsuri asigurătorii sau al unor proceduri de executare silită şi nici cantităţile aferente stocurilor de urgenţă şi care sunt deţinute de titularii obligaţiei de stocare care fac obiectul procedurii concordatului preventiv, al falimentului sau al dizolvării.
ART. 19 (1) Biocombustibilii şi aditivii sunt incluşi în calculul obligaţiilor de asigurare a nivelului stocului minim numai în cazul în care aceştia au fost amestecaţi în produsele de care se ţine seama pentru calculul stocurilor minime, conform prezentei legi. (2) Biocombustibilii şi aditivii sunt incluşi în nivelul stocurilor minime deţinute atunci când aceştia au fost amestecaţi, conform Hotărârii Guvernului nr. 935/2011 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a biolichidelor, cu modificările şi completările ulterioare, cu produsele petroliere care compun stocurile minime deţinute sau atunci când sunt depozitaţi pe teritoriul României şi există reglementări legale în vigoare privind obligativitatea amestecării acestora cu produsele petroliere care compun stocurile minime şi urmează să fie utilizaţi în activitatea de transport.
CAP. VI Entitatea centrală de stocare din România ART. 20 (1) Entitatea centrală de stocare din România va putea fi constituită sub forma unei asociaţii, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prin asocierea dintre statul român, reprezentat de Ministerul Energiei, şi 2 sau mai mulţi operatori economici care au calitatea de titular al obligaţiei de stocare. Termenii şi condiţiile asocierii Ministerului Energiei, conform prezentului articol, se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În situaţia în care nu se va constitui în forma prevăzută la alin. (1) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, entitatea centrală de stocare din România se va putea constitui, în condiţiile legii, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică. Constituirea, organizarea şi funcţionarea entităţii centrale de stocare din România se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Energiei. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale entităţii centrale de stocare din România se vor asigura din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. (3) Veniturile proprii ale entităţii centrale de stocare din România se constituie din tarife percepute pentru prestarea de servicii necesare îndeplinirii obligaţiilor de stocare delegate din partea titularilor obligaţiilor de stocare, precum şi din vânzarea stocurilor petroliere. (4) Metodologia stabilirii tarifelor prevăzute la alin. (3) se aprobă prin decizie a conducerii entităţii centrale de stocare din România, cu avizul Ministerului Energiei şi cu cel al Ministerului Finanţelor Publice. (5) Cuantumul tarifelor aferente veniturilor proprii se aprobă prin decizie a conducerii entităţii centrale de stocare din România, cu avizul Ministerului Energiei.
ART. 21 (1) Entitatea centrală de stocare din România are rolul de a achiziţiona, constitui, menţine şi vinde stocuri petroliere, în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor minime, potrivit prezentei legi. (2) Entitatea centrală de stocare din România este singura entitate cu capacitatea de folosinţă specializată de a achiziţiona, constitui, menţine sau vinde stocuri specifice.
ART. 22 (1) Entitatea centrală de stocare din România va publica: a) în permanenţă, informaţii complete despre produsele petroliere şi nivelul cantitativ al produselor petroliere, defalcate pe categorii de produse, pentru care are obligaţia de a accepta delegarea obligaţiei de stocare şi/sau pentru care poate accepta delegarea obligaţiilor de stocare; b) cu cel puţin 7 luni în avans, condiţiile în care se acceptă delegarea obligaţiilor de stocare şi prestarea serviciilor aferente.
(2) Entitatea centrală de stocare din România va stabili condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), astfel încât acestea să fie obiective, transparente şi nediscriminatorii. (3) Tarifele percepute de entitatea centrală de stocare din România pentru realizarea operaţiunilor necesare îndeplinirii obligaţiilor de stocare delegate vor fi astfel stabilite încât să nu depăşească costurile integrale ale operaţiunilor prestate şi nu vor putea fi solicitate înainte de constituirea stocurilor minime deţinute. Entitatea centrală de stocare din România va putea însă condiţiona acceptarea delegării de constituirea de către titularul obligaţiei de stocare a unei garanţii de plată a tarifelor percepute pentru realizarea sarcinilor legate de îndeplinirea obligaţiei de stocare.
ART. 23 Nicio delegare realizată de către operatorii economici titulari ai obligaţiei de stocare, precum şi de către entitatea centrală de stocare din România nu modifică obligaţia statului român de a constitui stocuri de ţiţei şi/sau produse petroliere la nivelul stocului minim.
CAP. VII Planurile şi procedurile de urgenţă ART. 24 (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea competentă va elabora şi va supune spre aprobare Guvernului planul de urgenţă pentru gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală. (2) Planul de urgenţă prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului care cuprinde, cel puţin: a) identificarea şi evaluarea riscurilor care ar putea fi cauzate de apariţia unor situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere, situaţii de urgenţă deosebită sau situaţii de criză locală; b) măsurile necesare pentru punerea în circulaţie, în cazul apariţiei unei situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare, în mod rapid, eficace şi transparent, a stocurilor de urgenţă şi/sau, după caz, a stocurilor specifice şi, în cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă deosebită sau a unei situaţii de criză locală, a unor cantităţi din stocurile de urgenţă şi/sau din stocurile specifice, sub nivelul stocului minim constituit şi menţinut, în contul statului român; c) consumatorii care vor fi aprovizionaţi, cu prioritate, cu ţiţei şi/sau produse petroliere.
(3) După aprobarea planului de urgenţă, autoritatea competentă va aproba, în termen de 60 de zile, procedurile de urgenţă cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea planului de urgenţă. (4) În cazul în care se impune aplicarea procedurilor de urgenţă prevăzute la alin. (3) este interzisă orice măsură care ar împiedica transferul, utilizarea sau punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă sau a stocurilor specifice deţinute pe teritoriul României în contul unui alt stat membru. (5) Planul de urgenţă şi procedurile de urgenţă se actualizează ori de câte ori este nevoie.
ART. 25 În situaţia existenţei unei decizii internaţionale efective de punere în circulaţie a stocurilor minime şi la recomandarea Comisiei Europene, pentru punerea în circulaţie a stocurilor minime şi/sau pentru luarea unor alte măsuri cu efect echivalent, se va proceda după cum urmează: a) autoritatea competentă, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, analizează cu celeritate oportunitatea şi necesitatea aplicării măsurilor recomandate de Comisia Europeană şi transmite această analiză Guvernului în vederea adoptării unei decizii privind punerea în circulaţie a stocurilor minime şi/sau pentru luarea altor măsuri cu efect echivalent; b) decizia prevăzută la lit. a) se comunică fără întârziere Comisiei Europene de către autoritatea competentă.
ART. 26 (1) În situaţia în care autoritatea competentă este în posesia unor date şi informaţii pe baza cărora poate presupune că a apărut o situaţie de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere în România, va solicita Comisiei Europene să constate existenţa disfuncţionalităţii grave în aprovizionare. (2) În cazul în care, ca urmare a consultării de la alin. (1), Comisia Europeană stabileşte că există o situaţie de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere în România şi autorizează utilizarea parţială sau totală a stocurilor constituite şi păstrate în temeiul prezentei legi, autoritatea competentă declară situaţia de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau produse petroliere în România şi pune în aplicare planul şi procedurile de urgenţă. (3) În situaţia constatării unor situaţii de urgenţă deosebită sau de criză locală, autoritatea competentă declară situaţia de urgenţă deosebită sau, după caz, situaţia de criză locală şi pune în aplicare planul şi procedurile de urgenţă şi informează Comisia Europeană cu privire la cantităţile de produse petroliere care au fost puse în circulaţie din stocurile de urgenţă şi/sau stocurile specifice, potrivit planului şi procedurilor de urgenţă. (4) Declararea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare cu ţiţei şi/sau produse petroliere în România, a situaţiilor de urgenţă deosebită şi a situaţiilor de criză locală se face prin decizie a conducătorului autorităţii competente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se notifică Comisiei Europene.
ART. 27 În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al autorităţii competente se desemnează un membru şi un supleant, ca reprezentanţi ai României în cadrul Grupului de coordonare pentru ţiţei şi produse petroliere, înfiinţat în cadrul Comisiei Europene, având atribuţii în conformitate cu prevederile Directivei 2009/119/CE.
CAP. VIII Verificări ale nivelului de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi ale stocurilor minime ART. 28 (1) Autoritatea competentă asistă Comisia Europeană atunci când aceasta decide să efectueze verificări ale nivelului de pregătire pentru situaţii de urgenţă, precum şi în cazul în care aceasta decide să efectueze verificări ale stocurilor constituite şi păstrate în conformitate cu prezenta lege. (2) În situaţia în care la nivelul Grupului de coordonare pentru ţiţei şi produse petroliere se propune participarea unor agenţi autorizaţi sau a reprezentanţilor unor state membre la verificările nivelului de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi/sau ale stocurilor corespunzătoare din România sau din alt stat membru, autoritatea competentă va analiza oportunitatea unei asemenea participări şi va mandata membrul desemnat în Grupul de coordonare pentru ţiţei şi produse petroliere să susţină poziţia României faţă de acest demers.
ART. 29 (1) În situaţia în care Comisia Europeană anunţă România asupra deciziei de a efectua verificări ale nivelului de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi/sau ale stocurilor corespunzătoare din România, în termen de o săptămână de la data primirii anunţului autoritatea competentă furnizează, în regim de confidenţialitate, reprezentanţilor Comisiei Europene sau agenţilor autorizaţi datele referitoare la locaţia stocurilor. (2) Autoritatea competentă şi titularii obligaţiei de stocare asigură condiţiile necesare pentru efectuarea inspecţiei şi acordarea de asistenţă persoanelor autorizate de Comisia Europeană să realizeze verificările nivelului de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi/sau ale stocurilor corespunzătoare din România. În acest sens se asigură personalului autorizat de Comisia Europeană inclusiv accesul pentru consultarea tuturor documentelor şi registrelor referitoare la stocurile constituite şi păstrate în conformitate cu prezenta lege, precum şi accesul la locaţiile în care sunt păstrate aceste stocuri şi la documentele referitoare la acestea, cu respectarea prevederilor legale în domeniul informaţiilor clasificate şi al protecţiei datelor cu caracter personal.
CAP. IX Regimul sancţionator ART. 30 Constituie contravenţii, în măsura în care, potrivit legii penale, nu constituie infracţiuni, următoarele fapte: a) împiedicarea punerii în circulaţie şi livrarea efectivă către pieţe sau utilizatorii finali a stocurilor de urgenţă şi/sau a stocurilor specifice, inclusiv a celor deţinute, pe teritoriul României, în contul altor state membre, în cazul declarării situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionare, a situaţiilor de urgenţă deosebită sau a situaţiilor de criză locală; b) netransmiterea către autoritatea competentă, de către titularii obligaţiei de stocare, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, a cantităţilor de ţiţei şi/sau produse petroliere pe care aceştia le-au introdus pe piaţa din România, în anul calendaristic anterior, pe fiecare sortiment în parte, în tone şi în tone echivalent petrol, potrivit art. 4 alin. (3); c) nedelegarea de către titularul obligaţiei de stocare a obligaţiei de stocare către entitatea centrală de stocare din România, potrivit art. 11 alin. (3); d) neacceptarea de către entitatea centrală de stocare din România a delegării obligaţiei de stocare, potrivit art. 11 alin. (3); e) nerespectarea de către titularul obligaţiei de stocare a obligaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)-c) şi p); f) nerespectarea de către titularul obligaţiei de stocare a obligaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. d)-o); g) nerespectarea de către entitatea centrală de stocare din România a prevederilor art. 22 alin. (1); h) nerespectarea de către entitatea centrală de stocare din România a prevederilor art. 22 alin. (2).
ART. 31 Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţiile prevăzute al art. 30 se sancţionează astfel: a) cu amendă cuprinsă între 1% şi 3% din cifra de afaceri realizată pe teritoriul României în anul financiar anterior, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 30 lit. a) şi e); b) cu amendă cuprinsă între 0,5% şi 1% din cifra de afaceri realizată pe teritoriul României în anul financiar anterior, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 30 lit. c), d) şi f)-h); c) cu amendă cuprinsă între 5.000 şi 50.000 lei, în cazul contravenţiei prevăzute la art. 30 lit. a), pentru situaţia în care contravenientul este persoană fizică; d) cu amendă cuprinsă între 100.000 şi 300.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 30 lit. a) şi e), pentru situaţia în care contravenientul este entitatea centrală de stocare din România, aflată în perioada primului an financiar de funcţionare; e) cu amendă cuprinsă între 50.000 şi 100.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 30 lit. a) şi e), pentru situaţia în care contravenientul este entitatea centrală de stocare din România, aflată în perioada primului an calendaristic de funcţionare; f) cu amendă cuprinsă între 50.000 şi 100.000 lei, în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 30 lit. b).
ART. 32 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către agenţi constatatori desemnaţi de autoritatea competentă. (2) Contravenţiilor prevăzute la art. 30 le sunt aplicabile, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
CAP. X Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 33 Hotărârea Guvernului nr. 592/2017 privind stabilirea nivelului stocurilor de urgenţă şi aprobarea modului de transpunere a obligaţiilor de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă pentru ţiţei şi/sau produse petroliere de către operatorii economici în anul 2017 va produce efecte până la 31 decembrie 2018.
ART. 34 (1) Competenţa organizării punerii în aplicare a prezentei legi revine autorităţii competente. (2) În exercitarea competenţelor autorităţii competente privind organizarea executării prezentei legi, conducătorul acesteia va putea emite ordine, decizii şi instrucţiuni care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Autoritatea competentă are obligaţia de a nu divulga informaţiile sensibile din punct de vedere comercial pe care le-a dobândit cu ocazia exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta lege. (4) Stocurile petroliere aferente rezervei de stat sau rezervelor de mobilizare nu intră sub incidenţa prezentei legi, inclusiv în ceea ce priveşte instituirea obligaţiilor de stocare, de evidenţă sau de calcul al stocurilor minime. (5) În limita existenţei unor eventuale capacităţi de stocare disponibile şi/sau stocuri disponibile în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, aceasta poate desfăşura activităţi cu caracter comercial în calitate de titular delegat al obligaţiei de stocare, conform art. 13 alin. (1) lit. d), conform procedurii iniţiate şi supuse spre aprobare Guvernului de către Ministerul Afacerilor Interne.
ART. 35 Stocurile constituite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2002 privind constituirea şi menţinerea stocurilor minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 677/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se administrează în continuare de Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, regimul juridic al acestora fiind următorul: a) stocuri intangibile şi stocuri rezervă de stat reîntregite până la nivelul maxim de constituire, aprobat prin Nomenclatorul produselor rezervă de stat; b) stocuri disponibile, administrate conform Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, alte cantităţi decât cele prevăzute la lit. a).
ART. 36 La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 21 decembrie 2013, cu modificările ulterioare, se abrogă.
ART. 37 Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta lege.
Prezenta lege transpune Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 265 din 9 octombrie 2009. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, FLORIN IORDACHE PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 30 martie 2018. Nr. 85. ANEXA 1 Metoda de calcul în tone echivalent petrol al importurilor de produse petroliere Determinarea importurilor de produse petroliere în tone echivalent petrol se calculează după metoda următoare: Echivalentul în petrol al importurilor de produse petroliere se obţine prin calcularea sumei dintre importurile nete de ţiţei, NGL, produse pentru consumul propriu al rafinăriilor, alte hidrocarburi, definite în anexa B pct. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008, cu ajustarea rezultatului în funcţie de eventualele modificări ale stocurilor şi scăzând randamentul nafta de 4% (sau, dacă randamentul mediu al nafta pe teritoriul naţional depăşeşte 7%, se scade consumul real net de nafta sau randamentul mediu al nafta) şi importurile nete de alte produse petroliere, cu excepţia nafta, ajustate la rândul lor în funcţie de modificările stocurilor şi prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,065. Buncărele maritime internaţionale nu se includ în acest calcul.
ANEXA 2 Metoda de calcul al consumului intern Determinarea consumului intern, exprimat în tone echivalent petrol, trebuie calculată după metoda următoare: Consumul intern se stabileşte prin însumarea „livrărilor interne brute observate“ agregate, conform definiţiei de la anexa C pct. 3.2.1 din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008, doar pentru următoarele produse: benzină auto, benzină de aviaţie, carburant turboreactor tip benzină (petrol turboreactor tip nafta sau JP4), carburant turboreactor tip kerosen, petrol lampant, motorină/carburant diesel (păcură distilată), păcură (cu conţinut ridicat de sulf şi cu conţinut redus de sulf) definite în anexa B pct. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008. Buncărele maritime internaţionale nu se includ în acest calcul. Echivalentul în petrol al consumului intern se calculează prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,2.
ANEXA 3 Metodele de calcul al nivelului stocurilor minime deţinute I. Pentru calcularea nivelului stocurilor minime deţinute trebuie aplicate următoarele metode: La calculul stocurilor minime, materiile prime de rafinărie şi produsele intermediare din rafinării sunt asimilate ţiţeiului. Stocurile de ţiţei se reduc cu 4%, reprezentând randamentul mediu al nafta. Stocurile de nafta, ca şi stocurile de produse petroliere pentru buncărele maritime internaţionale, nu se iau în calcul. Celelalte produse petroliere se contabilizează în stocuri, utilizându-se una dintre metodele prezentate mai jos. Autoritatea competentă trebuie să continue să utilizeze metoda aleasă pe toată perioada anului calendaristic în cauză. Autoritatea competentă poate: a) să includă toate celelalte stocuri de produse petroliere identificate în anexa C pct. 3.1 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008 şi să calculeze echivalentul în petrol al acestora prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,065; sau b) să includă numai stocurile de produse de mai jos: benzină auto, benzină de aviaţie, carburant turboreactor tip benzină (petrol turboreactor tip nafta sau JP4), carburant turboreactor tip kerosen, petrol lampant, motorină/carburant diesel (păcură distilată), păcură (cu conţinut ridicat de sulf şi cu conţinut redus de sulf) şi să calculeze echivalentul în petrol al acestora prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,2.
II. În calculul stocurilor pot intra cantităţile deţinute: a) în rezervoarele rafinăriilor; b) în terminalele de încărcare; c) în rezervoarele de alimentare a oleoductelor; d) în şalande; e) în tancurile petroliere pentru cabotaj; f) în petrolierele care staţionează în port; g) în buncărele navelor de navigaţie interioară; h) în fundul tancurilor de stocare; i) sub formă de stocuri circulante; j) de către mari consumatori în temeiul obligaţiilor legale sau al oricărui tip de reglementări ale administraţiei publice. Totuşi, aceste cantităţi, cu excepţia celor deţinute în rezervoarele rafinăriilor, în rezervoarele de alimentare ale oleoductelor sau în terminale, nu pot intra în calculul nivelurilor stocurilor specifice în situaţia în care nivelurile acestora se calculează separat de stocurile de urgenţă.
III. În calculul stocurilor nu pot intra sub nicio formă: a) petrolul brut care nu a fost încă produs; b) cantităţile deţinute: - în oleoducte; – în vagoane-cisternă; – în buncărele navelor de navigaţie maritimă; – în benzinării şi în punctele de comercializare cu amănuntul; – de către alţi consumatori; – în petrolierele aflate în larg; – sub formă de stocuri militare, inclusiv ca rezerve de stat sau de mobilizare.
La calculul stocurilor minime se aplică o reducere de 10% cantităţilor calculate după una dintre metodele descrise anterior. Această reducere se aplică tuturor cantităţilor incluse într-un anumit calcul. Cu toate acestea, reducerea de 10% nu se aplică la calcularea nivelului stocurilor specifice şi nici la calcularea diferitelor categorii de stocuri specifice în situaţia în care aceste stocuri specifice sau categorii se calculează separat de stocurile de urgenţă, în special în scopul de a verifica respectarea nivelurilor minime prevăzute pentru stocurile specifice din anexa nr. 4.
ANEXA 4 Nivelurile minime prevăzute pentru stocurile specifice Pentru fiecare sortiment de produs petrolier selectat pentru constituirea stocului specific se stabileşte un nivel minim cantitativ, care, exprimat în tone echivalent petrol, reprezintă un anumit număr de zile de consum mediu zilnic, aferent anului de referinţă (CMZ_pp). Numărul de zile menţionat mai sus se aprobă de către Guvern, la propunerea autorităţii competente, prin hotărârea prevăzută la art. 4 alin. (1) din lege. Exprimarea în tone echivalent petrol a nivelului minim cantitativ se realizează prin înmulţirea cu 1,2 a cantităţii de produs petrolier selectat pentru constituirea stocului specific. Astfel, nivelul minim cantitativ pentru un produs petrolier (NMC_pp) selectat pentru constituirea stocului specific, exprimat în tone fizice, se calculează după formula: NMC_pp = (CMZ_pp x numărul de zile de consum mediu aferent anului de referinţă)/1,2,
unde: CMZ_pp = 1,2 x [suma livrărilor interne brute observate agregate, conform definiţiei de la anexa C pct. 3.2.1 din Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008, ale produselor petroliere selectate pentru constituirea stocului specific]/365.
Suma livrărilor interne brute observate ale produselor petroliere selectate pentru constituirea stocului specific nu include cantităţile din buncărele maritime internaţionale. Stocul specific reprezintă suma nivelurilor minime cantitative aferente produselor petroliere selectate.
ANEXA 5 Întocmirea şi transmiterea către Comisia Europeană a situaţiilor statistice referitoare la nivelul stocurilor minime Lunar, autoritatea competentă întocmeşte şi prezintă Comisiei Europene o situaţie statistică definitivă a nivelului stocurilor minime deţinute efectiv în ultima zi a fiecărei luni calendaristice, calculat pe baza numărului de zile de importuri nete de petrol sau pe baza numărului de zile de consum intern de petrol, în funcţie de criteriul care trebuie aplicat în conformitate cu art. 3 din lege. Situaţia statistică indică motivele exacte ale opţiunii de calculare a nivelului stocurilor pe baza numărului de zile de importuri sau pe baza numărului de zile de consum şi precizează care dintre metodele descrise în anexa nr. 3 a fost utilizată. În cazul în care unele dintre stocurile incluse în calculul nivelului stocurilor minime deţinute sunt menţinute în afara teritoriului naţional, situaţiile statistice furnizează detalii exacte cu privire la stocurile menţinute de diferitele state membre şi entităţi centrale de stocare în cauză în ultima zi a perioadei pe care o acoperă. De asemenea, autoritatea competentă indică în situaţiile statistice, în fiecare caz, dacă stocurile respective sunt menţinute în baza unei solicitări de delegare formulate de unul sau mai mulţi operatori economici sau dacă acestea sunt menţinute la solicitarea proprie sau a entităţii sale centrale de stocare. Autoritatea competentă întocmeşte şi transmite Comisiei Europene o situaţie a totalităţii stocurilor menţinute pe teritoriul său în numele altor state membre sau entităţi centrale de stocare, existente în ultima zi a fiecărei luni calendaristice şi defalcate pe categorii de produse. În respectiva situaţie, autoritatea competentă trebuie să indice, în fiecare caz, în special statul membru sau entitatea centrală de stocare în cauză, precum şi cantităţile aferente. Transmiterea către Comisia Europeană a situaţiilor statistice menţionate în prezenta anexă se efectuează în termen de 55 de zile de la încheierea lunii la care se referă datele. De asemenea, situaţiile se prezintă în termen de două luni de la o eventuală solicitare a Comisiei Europene.
ANEXA 6 Situaţii statistice ale stocurilor specifice Autoritatea competentă întocmeşte şi comunică Comisiei Europene, pe baza informaţiilor furnizate de către entitatea centrală de stocare, pentru fiecare categorie de produse, o situaţie statistică a stocurilor specifice existente în ultima zi a fiecărei luni calendaristice, precizând cantităţile şi numărul de zile de consum mediu din anul calendaristic de referinţă pe care le reprezintă aceste stocuri. În cazul în care unele dintre aceste stocuri specifice sunt menţinute în afara teritoriului României se vor evidenţia informaţiile referitoare la aceste stocuri, cu privire la: - categoriile de produse petroliere incluse; – cantităţile aferente categoriilor de produse petroliere incluse; – numărul de zile de consum mediu reprezentat de aceste stocuri; – locaţia şi perioada de menţinere a stocurilor specifice în locaţia menţionată; – specificarea în detaliu dacă stocurile specifice se află total sau parţial în proprietatea entităţii centrale de stocare din România.
Autoritatea competentă întocmeşte şi comunică Comisiei Europene o situaţie a stocurilor specifice situate pe teritoriul României şi care aparţin altor state membre sau unor entităţi centrale de stocare. Situaţia reflectă nivelurile stocurilor din ultima zi a fiecărei luni calendaristice şi este defalcată pe categoriile de produse conforme cu lista categoriilor stabilite de statele membre sau de entităţile centrale de stocare în cauză, listă care trebuie să rămână în vigoare cel puţin un an şi care poate fi modificată numai începând cu prima zi a unei luni calendaristice. În cadrul acestei situaţii de raportare, autoritatea competentă indică, în fiecare caz, statul membru sau entitatea centrală de stocare implicată, precum şi cantităţile aferente. Situaţiile statistice de mai sus se comunică în decursul lunii calendaristice care urmează lunii la care se referă datele conţinute. La cererea Comisiei Europene, autoritatea competentă are obligaţia de a transmite situaţiile statistice de mai sus, fără întârziere, dacă cererea Comisiei Europene este formulată în termen de maximum 5 ani de la data la care se referă datele solicitate. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
