Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 84 din 24 iulie 1995 *** Republicata privind invatamintul
*) Republicatã în temeiul <>art. 2 din Legea nr. 131 din 29 decembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995. <>Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 31 iulie 1995.
TITLUL I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege reglementeazã organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învãţãmînt. ART. 2 In România, învãţãmîntul constituie prioritate naţionala. ART. 3 (1) Învãţãmîntul urmãreşte realizarea idealului educaţional întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societãţii româneşti şi contribuie la pãstrarea identitãţii naţionale. (2) Idealul educaţional al şcolii româneşti consta în dezvoltarea libera, integrala şi armonioasã a individualitãţii umane, în formarea personalitãţii autonome şi creative. ART. 4 (1) Învãţãmîntul are ca finalitate formarea personalitãţii umane, prin: a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale; b) formarea capacitãţilor intelectuale, a disponibilitãţilor afective şi a abilitãţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice; c) asimilarea tehnicilor de munca intelectualã, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi; d) educarea în spiritul respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, al demnitãţii şi al tolerantei, al schimbului liber de opinii; e) cultivarea sensibilitãţii fata de problematica umanã, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura şi mediul înconjurãtor; f) dezvoltarea armonioasã a individului, prin educaţie fizica, educaţie igienico-sanitarã şi practicarea sportului; g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfãşurarea unor activitãţi utile, producãtoare de bunuri materiale şi spirituale. (2) Învãţãmîntul asigura cultivarea dragostei fata de ţara, fata de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului roman. (3) Finalitãţile şcolii româneşti se realizeazã prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, susţinute de ştiinţele educaţiei şi practica şcolarã, conform obiectivelor fiecãrui nivel de învãţãmînt. ART. 5 (1) Cetãţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învãţãmînt, indiferent de condiţia socialã şi materialã, de sex, rasa, naţionalitate, apartenenţa politica sau religioasã. (2) Statul promoveazã principiile învãţãmîntului democratic şi garanteazã dreptul la educaţia diferenţiatã, pe baza pluralismului educaţional. ART. 6 Învãţãmîntul general obligatoriu este de 8 clase. Frecventarea obligatorie a învãţãmîntului de 8 clase înceteazã la vîrsta de 16 ani. ART. 7 (1) Învãţãmîntul de stat este gratuit. (2) Pentru unele activitãţi se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege. (3) Învãţãmîntul de stat este finanţat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Fondurile destinate învãţãmîntului sînt nominalizate distinct în bugetul de stat şi în bugetele locale. (4) Învãţãmîntul poate fi finanţat şi de cãtre agenţi economici. (5) Învãţãmîntul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizãri, surse proprii şi alte surse legale. (6) Statul ii sprijinã material, cu precãdere, pe elevii şi studenţii care obţin rezultate foarte bune la învãţãtura şi dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni. (7) Statul şi alţi factori interesaţi subvenţioneazã activitãţile de performanta, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor. (8) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt sînt persoane juridice, cu excepţia şcolilor care au numai clasele I-IV. ART. 8 (1) Învãţãmîntul de toate gradele se desfãşoarã în limba romana. In fiecare localitate se organizeazã şi funcţioneazã clase cu limba de predare romana. (2) Dreptul persoanelor aparţinînd minoritãţilor naţionale de a învaţã limba lor maternã şi dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sînt garantate, în condiţiile prezentei legi. (3) Studiul şi însuşirea în şcoala a limbii romane, ca limba oficialã de stat, sînt obligatorii pentru toţi cetãţenii romani, indiferent de naţionalitate. (4) Atît în învãţãmîntul de stat, cît şi în cel particular, documentele şcolare oficiale se întocmesc în limba romana. ART. 9 (1) Planurile învãţãmîntului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplina şcolarã. In învãţãmîntul primar religia este disciplina obligatorie, în învãţãmîntul gimnazial este opţionalã, iar în învãţãmîntul liceal şi profesional este facultativã. Elevul, cu acordul pãrintelui sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Învãţãmîntului organizarea unui învãţãmînt specific, corespunzãtor necesitãţilor de pregãtire a personalului de cult, numai pentru absolvenţii învãţãmîntului gimnazial sau liceal, dupã caz. Ele rãspund de elaborarea programelor de studii, care se aproba de cãtre Secretariatul de Stat pentru Culte şi de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 10 (1) Reţeaua unitãţilor şi instituţiilor învãţãmîntului de stat este organizatã şi aprobatã de Ministerul Învãţãmîntului, în concordanta cu dinamica demograficã şi cu necesitãţile de formare profesionalã, actuale şi de perspectiva. (2) Autoritãţile locale şi agenţii economici pot înfiinţa şi finanta unitãţi şcolare, în condiţiile legii. (3) Ministerul Învãţãmîntului poate aproba organizarea de unitãţi şi instituţii de învãţãmînt în care predarea sa se facã în limbi de circulaţie internaţionala, în condiţiile prezentei legi. In aceste şcoli, Limba şi literatura romana, Istoria romanilor şi Geografia României se predau şi se examineazã în limba romana. (4) Ministerul Învãţãmîntului poate aproba organizarea de unitãţi de învãţãmînt sau clase constituite din elevi capabili de performanţe. (5) In condiţiile prezentei legi, se pot organiza unitãţi de învãţãmînt cu predarea în limba romana, pe lîngã oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în strãinãtate. (6) Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligaţia sa sprijine învãţãmîntul în limba maternã în ţãrile în care trãiesc romani, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. ART. 11 (1) Învãţãmîntul nu se subordoneazã scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau de alte formaţiuni politice. (2) In unitãţile şi spaţiile de învãţãmînt se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfãşurarea activitãţilor de organizare şi propaganda politica. (3) In învãţãmînt se interzice prozelitismul religios. (4) In spaţiile destinate procesului de învãţãmînt, în unitãţile de cercetare ştiinţificã, biblioteci, edituri şi tipografii ale instituţiilor de învãţãmînt, în cãmine, internate, cantine, cluburi, case de cultura ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexe cultural-sportive, palate şi cluburi ale copiilor şi elevilor sînt interzise activitãţile care încalca normele generale de moralitate, primejduind sãnãtatea fizica sau psihicã a tineretului. ART. 12 (1) Ministerul Învãţãmîntului, pe baza consultãrii celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiecteazã, fundamenteazã şi aplica strategia globalã a învãţãmîntului, stabileşte obiectivele sistemului de învãţãmînt în ansamblul sau, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învãţãmînt. (2) Organizarea şi conţinutul învãţãmîntului nu pot fi structurate dupã criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sînt considerate a fi structurate dupã criterii exclusiviste şi discriminatorii unitãţile şi instituţiile de învãţãmînt create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii pãrinţilor sau tutorilor legal instituiţi ai elevilor. (3) Ministerul Învãţãmîntului, consultind factorii interesaţi în organizarea unor forme şi tipuri specifice de învãţãmînt, rãspunde de elaborarea planurilor de învãţãmînt, programelor analitice şi a manualelor şcolare pentru învãţãmîntul preuniversitar. In învãţãmîntul superior, planurile de învãţãmînt şi programele analitice se stabilesc conform autonomiei universitare şi standardelor naţionale. ART. 13 Autonomia universitarã este garantatã. ART. 14 Alternativele educaţionale pot fi organizate în sistemul de învãţãmînt de stat şi particular, pe baza evaluãrii şi validãrii lor de cãtre Ministerul Învãţãmîntului.
TITLUL II Sistemul naţional de învãţãmînt
CAP. 1 Dispoziţii comune ART. 15 (1) Sistemul naţional de învãţãmînt este constituit din ansamblul unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmînt de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activitãţii de instruire şi educare. (2) Sistemul naţional de învãţãmînt cuprinde unitãţi şi instituţii de învãţãmînt, de stat şi particulare. (3) Privatizarea instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmînt de stat este interzisã. (4) Învãţãmîntul este organizat pe niveluri, asigurînd coerenta şi continuitatea instruirii şi educaţiei, în concordanta cu particularitãţile de vîrsta şi individuale. (5) Sistemul naţional de învãţãmînt are urmãtoarea structura; a) învãţãmînt preşcolar: grupa mica, mijlocie şi mare, de pregãtire pentru şcoala; b) învãţãmînt primar: clasele I-IV; c) învãţãmînt secundar: - învãţãmînt gimnazial: clasele V-VIII; - învãţãmînt profesional; - învãţãmînt liceal: clasele IX-XII (XIII); d) învãţãmînt postliceal; e) învãţãmînt superior; - învãţãmînt universitar; - învãţãmînt postuniversitar; f) educaţie permanenta. (6) Învãţãmîntul preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal formeazã învãţãmîntul preuniversitar. (7) Învãţãmîntul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Învãţãmîntului, iar învãţãmîntul superior este coordonat de Ministerul Învãţãmîntului, cu respectarea autonomiei universitare. (8) Formele de organizare a învãţãmîntului sînt: învãţãmînt de zi, seral şi fãrã frecventa. (9) In sistemul educaţiei permanent se poate practica învãţãmîntul prin corespondenta sau la distanta. (10) Învãţãmîntul general obligatoriu, care cuprinde învãţãmîntul primar şi gimnazial, este învãţãmînt de zi. (11) In sistemul de învãţãmînt pot funcţiona unitãţi-pilot şi de aplicaţie. (12) In raport cu condiţiile existente, pot funcţiona grupuri şcolare în care se organizeazã învãţãmînt profesional, liceal şi postliceal, cu o conducere unica. ART. 16 (1) Sistemul naţional de învãţãmînt are caracter deschis, asigurînd posibilitatea trecerii de la un profil la altul, în condiţiile stabilite prin regulament. (2) Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot promova doi ani de studii într-un an şcolar sau universitar. ART. 17 (1) Ministerul Învãţãmîntului, inspectoratele şcolare şi autoritãţile administraţiei publice locale asigura condiţiile necesare pentru ca elevii sa frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regula, în localitãţile în care aceştia domiciliazã. (2) In situaţii justificate, elevilor din învãţãmîntul primar şi gimnazial, şcolarizaţi într-o alta localitate, li se asigura, dupã caz, servicii de transport, masa şi internat, cu sprijinul Ministerului Învãţãmîntului, al autoritãţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al comunitãţilor locale, al societãţilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.
CAP. 2 Învãţãmîntul preşcolar ART. 18 (1) Învãţãmîntul preşcolar se organizeazã pentru copii în vîrsta de 3-7 ani, în grãdiniţe de copii cu program normal, prelungit şi sãptãmînal. (2) Grãdiniţele se înfiinţeazã de cãtre inspectoratele şcolare. (3) Agenţii economici şi alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice pot înfiinţa şi finanta grãdiniţe, cu acordul inspectoratelor şcolare, în condiţiile legii. ART. 19 Pentru asigurarea continuitãţii între învãţãmîntul preşcolar şi cel primar se instituie şi se vor generaliza treptat grupele pregãtitoare pentru şcoala, cuprinzînd copii de 5-6 (7) ani. Costurile şcolarizãrii vor fi suportate de cãtre Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 3 Învãţãmîntul primar ART. 20 (1) Învãţãmîntul primar se organizeazã ca învãţãmînt de zi şi funcţioneazã, de regula, cu program de dimineaţa, în cadrul şcolilor cu clasele I-IV, I-VIII sau I-XII (XIII). (2) In clasa I sînt înscrişi copii care împlinesc vîrsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv. (3) La cererea pãrinţilor sau a susţinãtorilor legali, pot fi înscrişi în clasa I şi copii care împlinesc vîrsta de 6 ani pînã la data începerii anului şcolar, dacã dezvoltarea lor psihosomaticã este corespunzãtoare. (4) Ministerul Învãţãmîntului poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit, pînã la vîrsta de 14 ani, primele patru clase ale învãţãmîntului general obligatoriu.
CAP. 4 Învãţãmîntul secundar
Secţiunea 1 Învãţãmîntul gimnazial ART. 21 (1) Învãţãmîntul gimnazial funcţioneazã în cadrul şcolilor cu clasele I-VIII sau I-XII (XIII). (2) In mod excepţional, învãţãmîntul gimnazial se poate organiza şi ca învãţãmînt seral sau fãrã frecventa, pentru persoanele care au depãşit cu mai mult de 2 ani vîrsta corespunzãtoare clasei. ART. 22 (1) Studiile gimnaziale se încheie cu susţinerea unui examen de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, la urmãtoarele discipline: Limba şi literatura romana, Matematica, Istoria romanilor şi Geografia României. Elevii aparţinînd minoritãţilor naţionale, care frecventeazã cursurile gimnaziale în limba maternã, susţin şi o proba la Limba şi literatura maternã. (2) In caz de nepromovare a examenului de capacitate, acesta poate fi susţinut în oricare dintre sesiunile ulterioare. (3) Elevilor care promoveazã examenul de capacitate li se acorda certificat de capacitate. Celor care nu promoveazã examenul de capacitate li se elibereazã, la cerere, copie de pe foaia matricola.
Secţiunea a 2-a Învãţãmîntul liceal ART. 23 (1) Învãţãmîntul liceal cuprinde clasele IX-XII (XIII) - învãţãmînt de zi - şi clasele IX-XIII - învãţãmînt seral sau fãrã frecventa. (2) Reţeaua liceelor de stat este aprobatã de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea inspectoratelor şcolare si, dupã caz, cu consultarea altor factori interesaţi, fiind publicatã înaintea examenului de capacitate; numãrul de locuri şi de clase se aproba anual, în funcţie de cerinţele locale şi naţionale. (3) Învãţãmîntul liceal seral şi fãrã frecventa, cu clasele IX-XIII, funcţioneazã în licee stabilite de inspectoratele şcolare. ART. 24 (1) Învãţãmîntul liceal funcţioneazã, de regula, cu urmãtoarele profiluri: teoretic - real şi umanist -, informatic, pedagogic, tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan, militar, de arta, sportiv şi teologic. (2) Liceele se organizeazã cu unul sau mai multe profiluri. In cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului, clase cu specializãri mai restrînse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale. (3) La liceele de specialitate care, pe lîngã diploma de bacalaureat, elibereazã şi atestat profesional, durata studiilor poate fi de 5 ani şi este stabilitã prin hotãrîre a Guvernului. ART. 25 (1) Admiterea elevilor în învãţãmîntul liceal se face prin concurs, care se desfãşoarã pe baza unei metodologii elaborate de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. (2) La concursul de admitere în învãţãmîntul liceal se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu cu certificat de capacitate. (3) Înscrierea la concursul de admitere în învãţãmîntul liceal de zi se poate face în primii 2 ani de la absolvirea gimnaziului, dacã la data începerii anului şcolar elevul nu depãşeşte vîrsta de 17 ani. (4) Concursul de admitere în liceu consta în urmãtoarele probe: a) Limba şi literatura romana - scris; b) Limba şi literatura maternã - scris, proba susţinutã de candidaţii care se înscriu la concursul de admitere pentru clase cu limbi de predare ale minoritãţilor naţionale; c) Matematica - scris; pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de arta şi sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplina din profilul liceului - scris; d) probe de aptitudini specifice pentru anumite tipuri de licee, stabilite în metodologie; aceste probe se susţin înaintea concursului de admitere şi au caracter eliminatoriu. ART. 26 (1) Studiile liceale se încheie cu examen de bacalaureat, diversificat în funcţie de profilul liceului, de profilul clasei şi de opţiunea elevului. Examenul de bacalaureat consta în susţinerea urmãtoarelor probe: a) Limba şi literatura romana - scris şi oral; b) Limba şi literatura maternã - scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritãţilor naţionale; c) Matematica - scris; pentru profilurile teoretic-umanist, teologic, de arta şi sportiv se poate alege, în locul Matematicii, o disciplina socioumanã - scris; d) Istoria romanilor - oral; e) una dintre limbile strãine de circulaţie internaţionala studiate în liceu - oral; f) o proba la alegere dintre: Fizica, Chimie, Biologie, Geografia României - oral; g) o disciplina de profil sau opţionalã, la alegere, alta decît cea din probele susţinute anterior - oral. (2) Promovarea disciplinei de profil şi a unei probe practice, însoţitã de o lucrare de specialitate, da dreptul la obţinerea atestatului profesional. (3) Lista disciplinelor socioumane, de profil şi opţionale, nenominalizate la alin. (1) lit. c) şi g), conţinutul programelor şi modul de desfãşurare a bacalaureatului - real, umanist şi de profil - se stabilesc de cãtre Ministerul Învãţãmîntului şi se dau publicitãţii pînã la data începerii anului şcolar. ART. 27 (1) Examenul de bacalaureat se susţine în fata unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. Comisia este condusã de un preşedinte, numit de Ministerul Învãţãmîntului dintre cadrele didactice universitare de predare, avînd titlul ştiinţific de doctor. (2) In decursul unui an şcolar se organizeazã o singura sesiune de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sînt publice. (3) Comisiile sînt alcãtuite din profesori de la alte licee decît cele în care se susţine bacalaureatul. (4) Numãrul comisiilor şi numãrul unitãţilor de învãţãmînt în care se desfãşoarã examenul de bacalaureat se stabilesc de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. (5) Candidaţii se pot prezenta pentru susţinerea examenului de bacalaureat de cel mult trei ori. ART. 28 (1) In urma promovãrii examenului de bacalaureat, absolventului i se elibereazã diploma de bacalaureat si, dupã caz, atestatul profesional. Eliberarea atestatului profesional, prevãzut la art. 26 alin. (2), nu este condiţionatã de promovarea examenului de bacalaureat. (2) Absolvenţilor de liceu fãrã diploma de bacalaureat li se elibereazã, la cerere, certificat de absolvire şi copie de pe foaia matricola. (3) Absolvenţii care au promovat toate clasele liceale cu medii generale de minimum 9,50, iar la bacalaureat au obţinut media 10, primesc diploma de merit.
Secţiunea a 3-a Învãţãmîntul profesional ART. 29 Învãţãmîntul profesional se organizeazã ca învãţãmînt de zi sau seral, prin şcoli profesionale şi şcoli de ucenici. Aceste şcoli pot funcţiona independent sau pe lîngã grupuri şcolare. ART. 30 (1) Reţeaua învãţãmîntului profesional este organizatã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Reţeaua învãţãmîntului profesional, meseriile pentru care se şcolarizeazã şi numãrul de locuri aferente se dau publicitãţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar. (3) Planurile de învãţãmînt şi programele analitice se elaboreazã şi se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, cu consultarea factorilor interesaţi. ART. 31 (1) La şcolile profesionale se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu certificate de capacitate. (2) Durata studiilor în şcolile profesionale este de 2-4 ani. (3) Admiterea în şcolile profesionale se face pe baza de probe stabilite şi elaborate de unitãţile de învãţãmînt respective. ART. 32 Şcolile profesionale organizeazã, la cererea agenţilor economici şi a instituţiilor publice sau particulare, pe baza de contract, cursuri de calificare şi de conversie profesionalã. ART. 33 (1) La şcolile de ucenici se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu, cu sau fãrã certificat de capacitate, în vederea însuşirii unor deprinderi preponderente practice. (2) Durata studiilor în şcolile de ucenici este de 1-3 ani. (3) Şcolile de ucenici funcţioneazã în cadrul şcolilor profesionale. (4) Admiterea în şcolile de ucenici se face prin testãri specifice meseriei. ART. 34 (1) Cursurile şcolii profesionale şi ale şcolii de ucenici se încheie cu examen de absolvire. (2) Diploma de absolvire conferã dreptul de a exercita meseria pentru care absolventul a fost pregãtit. ART. 35 Organizarea învãţãmîntului profesional, admiterea şi examenul de absolvire sînt reglementate de Ministerul Învãţãmîntului, prin metodologie specifica. ART. 36 Cursanţii şi absolvenţii învãţãmîntului profesional cu certificat de capacitate pot urma studiile în învãţãmîntul liceal prin concurs de admitere, în condiţiile prezentei legi.
CAP. 5 Învãţãmîntul de arta şi învãţãmîntul sportiv ART. 37 (1) Învãţãmîntul de arta şi învãţãmîntul sportiv se organizeazã pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii. (2) Unitãţile în care se organizeazã învãţãmîntul de arta şi învãţãmîntul sportiv se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea inspectoratelor şcolare. ART. 38 In învãţãmîntul de arta şi în învãţãmîntul sportiv: a) şcolarizarea se realizeazã, de regula, începînd cu clasele primare; b) admiterea se face prin testarea aptitudinilor specifice; c) planurile de învãţãmînt sînt adaptate profilului; d) studiul disciplinelor de specialitate se realizeazã pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de cãtre Ministerul Învãţãmîntului; e) examenul de capacitate include şi o proba practica, specifica domeniului artistic sau sportiv studiat; f) programele analitice pentru învãţãmîntul liceal de arta şi învãţãmîntul liceal sportiv respecta obiectivele stabilite pentru profilul teoretic-real sau umanist. ART. 39 Pentru fiecare profil al învãţãmîntului de arta şi al învãţãmîntului sportiv se elibereazã certificat de capacitate, respectiv diploma de bacalaureat, care atesta specialitatea absolvitã. ART. 40 (1) Pentru activitatea sportiva şi artisticã de performanta, Ministerul Învãţãmîntului poate organiza cluburi şcolare, şcoli şi licee cu program sportiv sau de arta, integrat sau suplimentar. (2) Pentru sprijinirea activitãţii sportive şi artistice de performanta, Ministerul Învãţãmîntului organizeazã tabere sportive sau de creaţie artisticã, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri; acorda burse şi alte forme de sprijin material. (3) Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi celelalte ministere interesate au obligaţia sa sprijine financiar şi material activitãţile de performanta în domeniul sportului şi al artelor.
CAP. 6 Învãţãmîntul special ART. 41 (1) Învãţãmîntul special se organizeazã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, pentru preşcolarii şi elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective şi de comportament, sau cu deficiente asociate, în scopul instruirii şi educãrii, al recuperãrii şi integrãrii lor sociale. (2) Integrarea şcolarã a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizeazã prin unitãţi de învãţãmînt special. In grupe şi clase speciale din unitãţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau în unitãţi de învãţãmînt obişnuite, inclusiv în unitãţi cu predare în limbile minoritãţilor naţionale. ART. 42 (1) Învãţãmîntul special este gratuit. (2) Pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic specializat, organizarea şi evaluarea învãţãmîntului special se fac de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. Finanţarea învãţãmîntului special este asigurata de Ministerul Învãţãmîntului şi de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. (3) Unitãţile de Învãţãmînt special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socialã, al altor organizaţii de stat şi particulare, al societãţilor de binefacere, al persoanelor fizice şi juridice din ţara şi din strãinãtate, pentru stimulare, compensare şi recuperare a handicapului. ART. 43 Tipul şi gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiza, interşcolare şi judeţene, subordonate inspectoratelor şcolare. ART. 44 Învãţãmîntul special dispune de planuri de învãţãmînt, programe analitice, manuale şi metodologii didactice elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi aprobate de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. ART. 45 (1) Învãţãmîntul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativã dinspre şcoala specialã spre şcoala de masa şi invers sau dinspre cãminul-şcoala spre şcoala specialã şi invers. (2) Propunerea de reorientare se face de cãtre cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauza şi de cãtre psihologul şcolar. Hotãrîrea de reorientare se ia de cãtre comisia de expertiza, cu acordul familiei sau al susţinãtorului legal. (3) Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învãţãmîntul de masa pînã la absolvirea învãţãmîntului primar, continua procesul de educaţie în unitãţi ale învãţãmîntului special - gimnazial, profesional, liceal şi postliceal - diferenţiat dupã tipul şi gradul handicapului. ART. 46 Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, împreunã cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupãri în domeniu, asigura integrarea în viaţa activa, în forma corespunzãtoare de munca, a absolvenţilor învãţãmîntului special, potrivit calificãrii obţinute şi în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare.
CAP. 7 Unitãţi conexe ale învãţãmîntului preuniversitar ART. 47 (1) La nivelul învãţãmîntului preşcolar, primar şi gimnazial, pe lîngã unele unitãţi de învãţãmînt reprezentative în zona respectiva se organizeazã centre logopedice interşcolare, coordonate de inspectoratele şcolare, ca structuri de învãţãmînt special integrat. (2) Centrele logopedice interşcolare funcţioneazã cu profesori logopezi, avînd calificarea în psihopedagogie specialã, psihologie sau pedagogie; aceştia au şi obligaţia îndrumãrii educatoarelor, învãţãtorilor şi institutorilor în metodica dezvoltãrii şi corectãrii limbajului celor care prezintã tulburãri de vorbire. (3) Pentru copiii cu boli cronice, Ministerul Învãţãmîntului organizeazã, dupã caz, grupe sau clase în cadrul unitãţilor sanitare respective. ART. 48 (1) Pentru copiii orfani sau pentru cei cãrora nu li se pot asigura condiţii de viaţa în familia naturala, în familia adoptivã sau în plasament familial, funcţioneazã case de copii în subordinea inspectoratelor şcolare. (2) Casele de copii funcţioneazã separat de unitãţile învãţãmîntului special. (3) Transferarea dintr-un judeţ în altul a copiilor abandonaţi sau orfani de ambii pãrinţi se poate face numai cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului. Şcolarizarea lor se va face în conformitate cu art. 8. (4) Inspectoratele şcolare pot înfiinţa şi organiza, cu acordul Ministerului Învãţãmîntului, case de copii de tip familial. ART. 49 (1) In judeţe şi în municipiul Bucureşti funcţioneazã centre sau cabinete de asistenta psihopedagogicã; acestea asigura şi activitatea de orientare şcolarã şi profesionalã. (2) Regulamentul de funcţionare a acestor centre sau cabinete se stabileşte prin ordin al ministrului învãţãmîntului. ART. 50 (1) In fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţioneazã Casa corpului didactic, subordonata inspectoratului şcolar. (2) Structura şi atribuţiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 8 Învãţãmîntul postliceal ART. 51 (1) Învãţãmîntul postliceal se organizeazã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, din proprie initiativa sau la cererea agenţilor economici şi a altor instituţii interesate. (2) Nomenclatorul specializãrilor şi al grupelor de specializãri se stabileşte de Ministerul Învãţãmîntului, împreunã cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la propunerea factorilor interesaţi. (3) Persoanele care solicita organizarea unei şcoli postliceale sau şcolarizarea în cadrul acestui tip de învãţãmînt asigura finanţarea acestora, prin contract cu Ministerul Învãţãmîntului. Fac excepţie şcolile sanitare postliceale de stat, care sînt finanţate de Ministerul Învãţãmîntului. (4) Şcolile de maiştri sînt şcoli postliceale. (5) Învãţãmîntul postliceal are o durata de 1-3 ani. ART. 52 (1) Admiterea în învãţãmîntul postliceal se face prin concurs. (2) Au dreptul sa se înscrie la concursul de admitere absolvenţii de liceu, cu sau fãrã diploma de bacalaureat. La concursul de admitere în şcolile sanitare postliceale se pot înscrie numai absolvenţii de liceu cu diploma de bacalaureat. (3) Probele şi condiţiile de concurs, numãrul de locuri şi metodologia de desfãşurare a concursului de admitere se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului, în cooperare cu iniţiatorii. ART. 53 (1) Învãţãmîntul postliceal se încheie cu examen de absolvire. (2) Promovarea examenului de absolvire da dreptul la obţinerea unui certificat care atesta profesia însuşitã. (3) In cazul nepromovãrii examenului de absolvire, acesta mai poate fi susţinut de doua ori în decurs de 3 ani de la absolvire. ART. 54 Prin hotãrîre a Guvernului se stabilesc, anual, obligaţiile statului referitoare la învãţãmîntul postliceal.
CAP. 9 Învãţãmîntul superior ART. 55 Învãţãmîntul superior se realizeazã prin instituţii de învãţãmînt şi de cercetare: universitãţi, institute, academii, conservatoare şi colegii universitare. ART. 56 Înfiinţarea instituţiilor de învãţãmînt superior se face prin lege.
Secţiunea 1 Organizarea învãţãmîntului universitar ART. 57 Învãţãmîntul universitar are caracter deschis şi se organizeazã sub forma de: a) învãţãmînt universitar de scurta durata; b) învãţãmînt universitar de lungã durata. ART. 58 Învãţãmîntul universitar de stat, pe durata prevãzutã la art. 62 alin. (1) sau la art. 67 alin. (1), este gratuit, cu excepţia taxelor percepute pentru înscrierea la concursul de admitere, înmatriculãri, reînmatriculãri şi repetarea examenului de absolvire sau de licenţa. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activitãţi didactice neincluse în planul de învãţãmînt, solicitate de studenţi şi aprobate de consiliul facultãţii. Cuantumul taxelor şi scutirea de la plata acestora se stabilesc de cãtre senatele universitare. ART. 59 (1) Pot participa la admiterea în învãţãmîntul universitar absolvenţii de liceu cu diploma de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenta fiecãrei instituţii de învãţãmînt superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. Concursul de admitere se poate organiza în doua sesiuni. (2) Absolvenţii de liceu, care au obţinut într-unul dintre ultimii 2 ani de studii distincţii la olimpiade şcolare internaţionale, concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învãţãmîntul universitar fãrã susţinerea concursului de admitere la acele facultãţi sau secţii de specialitate la care admiterea conţine în probele de concurs disciplina la care au fost distinşi. (3) Cifra de şcolarizare în învãţãmîntul universitar de stat se stabileşte anual, prin hotãrîre a Guvernului, pe baza studiilor de prognoza şi la propunerea senatelor instituţiilor de învãţãmînt superior. (4) In învãţãmîntul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului universitar. ART. 60 (1) Activitatea didactica se poate organiza în urmãtoarele forme: de zi, seral şi fãrã frecventa. Formele de învãţãmînt seral şi fãrã frecventa pot fi organizate numai de cãtre instituţiile de învãţãmînt care au şi cursuri de zi. (2) Durata studiilor în învãţãmîntul seral şi în cel fãrã frecventa este mai mare cu un an decît cea prevãzutã pentru învãţãmîntul de zi. (3) Diplomele sau certificatele de absolvire eliberate de instituţiile de învãţãmînt superior pentru specializãrile acreditate sînt echivalente, indiferent de forma de învãţãmînt absolvitã. (4) Studenţii pot urma concomitent doua specializãri, dacã îndeplinesc condiţiile de admitere cerute. Studenţii respectivi pot beneficia de bursa de stat pe durata maxima a unei specializãri. (5) Absolvenţii cu diploma de licenţa pot urma o a doua specializare, fãrã concurs de admitere, în condiţiile stabilite în Carta universitarã. ART. 61 (1) In instituţiile de învãţãmînt superior pot fi înscrişi şi studenţi strãini, în conformitate cu prevederile legale. (2) Cetãţenii strãini care studiazã în România în învãţãmîntul superior de stat, cu excepţia celor care beneficiazã de burse din partea statului roman, plãtesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotãrîre a Guvernului.
Secţiunea a 2-a Învãţãmîntul universitar de scurta durata ART. 62 (1) Învãţãmîntul universitar de scurta durata este de 3 ani, cu excepţia cazului prevãzut de art. 64 alin. (2), şi este organizat în colegii universitare, în cadrul instituţiilor de învãţãmînt universitar de lungã durata. (2) Înfiinţarea colegiilor universitare se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea senatului instituţiei de învãţãmînt superior. ART. 63 (1) Admiterea în colegiile universitare se face pe baza criteriilor prevãzute pentru învãţãmîntului universitar de lungã durata. (2) Studiile în învãţãmîntul universitar de scurta durata se încheie cu examen de absolvire, organizat pe baza criteriilor elaborate de cãtre Ministerul Învãţãmîntului şi a unei metodologii stabilite de senatele universitare. Absolvenţii primesc diplome în care se specifica domeniul specializãrii dobîndite. (3) Absolvenţilor care nu au promovat examenul menţionat la alin. (2) li se aplica prevederile prezentei legi. ART. 64 (1) Colegiile cu profil pedagogic asigura pregãtirea de institutori pentru învãţãmîntul preşcolar şi primar; aceştia dobîndesc specializarea şi pentru predarea în învãţãmîntul gimnazial, dupã caz, a unei discipline: limba strãinã, muzica, desen sau educaţie fizica. (2) Durata studiilor la colegiul pedagogic este de 2 ani, pentru absolvenţii liceelor pedagogice, şi de 3 ani, pentru absolvenţii liceelor cu alt profil. (3) In cadrul colegiilor pedagogice funcţioneazã serii paralele, cu planuri de învãţãmînt diferite, în raport cu durata şcolarizãrii. ART. 65 (1) Absolvenţii cu diploma ai colegiilor universitare pot continua studiile în învãţãmîntul universitar de lungã durata, în cadrul profilului studiat iniţial sau apropiat, prin concurs, în limita locurilor disponibile pentru anul universitar curent, stabilite de senatul instituţiei de învãţãmînt superior primitoare. Criteriile de înscriere se stabilesc de instituţiile de învãţãmînt universitar de lungã durata. (2) Candidaţii admişi vor susţine examenele de diferenţa stabilite de consiliile facultãţilor. In urma promovãrii examenelor de diferenţa, candidaţii vor fi înscrişi în anul III al învãţãmîntului universitar de lungã durata.
Secţiunea a 3-a Învãţãmîntul universitar de lungã durata ART. 66 (1) Învãţãmîntul universitar de lungã durata se desfãşoarã în universitãţi şi în alte instituţii echivalente, precum : institute, academii, conservatoare, în facultãţi şi la specializãri autorizate sau acreditate. (2) Înfiinţarea de noi facultãţi se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, iar structura acestora, de cãtre senatele universitare. ART. 67 (1) Durata studiilor la cursurile de zi în învãţãmîntul universitar de lungã durata este, în funcţie de profil, de 4-6 ani şi se stabileşte prin hotãrîre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începînd cu anul I. (2) Studiile în învãţãmîntul universitar de lungã durata se încheie cu examen de licenţa, care consta în proiect sau lucrare de diploma şi în probe generale şi de specialitate. Criteriile de organizare a examenului de licenţa se stabilesc de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, iar metodologia, de cãtre senatele universitare. (3) Absolvenţii care au promovat examenul de licenţa primesc titlul de licenţa în profilul şi în specializarea urmate. (4) Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenţa primesc, la cerere, un certificat de studii şi copie de pe foaia matricola. Ei mai pot susţine examenul de cel mult doua ori, în decurs de 5 ani de la absolvire. (5) Titulatura diplomei de licenţa se stabileşte de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, în conformitate cu standardele internaţionale. (6) Diplomele eliberate de instituţiile de învãţãmînt universitar de lungã durata pînã în anul 1993 inclusiv sînt echivalente cu diploma de licenţa. ART. 68 (1) Studenţii şi absolvenţii care opteazã pentru profesiunea didactica sînt obligaţi sa participe la activitãţile Departamentului pentru pregãtirea personalului didactic. (2) Departamentul funcţioneazã în instituţiile de învãţãmînt superior, pe baza de regulament, şi are planuri de învãţãmînt distincte, care cuprind discipline de pregãtire teoreticã şi practica în domeniile pedagogiei, psihologiei, logicii, sociologiei şi metodicii de specialitate. In realizarea activitãţilor proprii, departamentul este sprijinit de facultãţile de profil. (3) Pregãtirea studenţilor prevãzutã la alin. (1) şi (2) se realizeazã în regimul activitãţilor didactice opţionale. Planurile de învãţãmînt ale departamentului sînt integrate în planurile de învãţãmînt ale facultãţilor de profil. (4) Absolvenţilor Departamentului pentru pregãtirea personalului didactic li se elibereazã certificate de absolvire, pe baza cãrora sînt abilitaţi sa funcţioneze în calitate de cadre didactice. (5) Absolvenţii învãţãmîntului universitar pot profesa în învãţãmînt numai dacã fac dovada ca au efectuat pregãtirea prin disciplinele prevãzute la alin. (2) sau vor efectua aceasta pregãtire în primii 3 ani de la angajare. ART. 69 Activitãţile clinice din învãţãmîntul medical superior de stat se organizeazã în unitãţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sãnãtãţii şi celorlalte ministere cu reţea sanitarã proprie. Metodologia de organizare şi de desfãşurare a acestor activitãţi se elaboreazã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului şi Ministerul Sãnãtãţii.
Secţiunea a 4-a Învãţãmîntul postuniversitar ART. 70 (1) Învãţãmîntul postuniversitar asigura specializarea în domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregãtirii atestate prin diploma de licenţa sau, dupã caz, diploma de absolvire. (2) Învãţãmîntul postuniversitar se organizeazã în instituţii de învãţãmînt superior şi în şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se realizeazã prin: studii aprofundate, doctorat, studii academice postuniversitare, studii de specializare şi cursuri de perfecţionare. ART. 71 (1) Admiterea în învãţãmîntul postuniversitar se face: a) prin concurs, pentru studii aprofundate, pentru doctorat şi pentru studii academice postuniversitare; b) la cerere, pentru studii de specializare şi cursuri de perfecţionare. (2) Numãrul locurilor pentru studii aprofundate, pentru doctorat şi pentru studii academice postuniversitare este aprobat de: a) senatele instituţiilor de învãţãmînt superior, pentru cele acoperite prin taxe sau subvenţionate din alte surse decît cele de la bugetul de stat; b) Ministerul Învãţãmîntului, pentru cele subvenţionate de la bugetul de stat. ART. 72 (1) Studiile aprofundate au durata de 1-2 ani şi pot fi urmate de absolvenţii cu diploma de licenţa. (2) Concursul de admitere pentru studii aprofundate se organizeazã pe baza criteriilor stabilite de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. (3) Cifra de şcolarizare şi reţeaua învãţãmîntului de studii aprofundate se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. (4) Studiile aprofundate se încheie cu o dizertaţie. Absolvenţii primesc diploma de studii aprofundate - magister sau master. (5) Cursanţii învãţãmîntului de studii aprofundate beneficiazã de gratuitatea studiilor şi de burse, în conformitate cu prevederile legii. ART. 73 (1) Doctoratul este o forma superioarã de învãţãmînt şi de cercetare. (2) Au dreptul sa participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii învãţãmîntului universitar de lungã durata, cu diploma de licenţa. (3) Conducãtorii de doctorat pot fi profesori universitari sau cercetãtori ştiinţifici principali gradul I, cu titlu de doctor. (4) Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului învãţãmîntului. (5) Doctoratul este organizat, cu şi fãrã frecventa, în instituţiile de învãţãmînt superior şi în institutele de cercetare ştiinţificã aprobate de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, pe baza criteriilor de acreditare în acest scop. (6) Doctoratul se încheie cu o teza susţinutã public şi evaluatã de o comisie de specialişti, propusã de organul de conducere a instituţiei organizatoare, avizatã de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi aprobatã de ministrul învãţãmîntului. Comisia este alcãtuitã dintr-un preşedinte, conducãtorul de doctorat, şi de cinci referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţificã deosebita, cu titlu de doctor în domeniu, dintre care patru nu funcţioneazã în instituţia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusa, referenţii oficiali vor fi retribuiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. (7) Titlul ştiinţific de doctor se acorda de cãtre conducerea instituţiei organizatoare şi se confirma de cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare de pe lîngã Ministerul Învãţãmîntului. Pe baza ordinului ministrului învãţãmîntului, se elibereazã diploma de doctor de cãtre instituţia acreditata. (8) Organizarea şi desfãşurarea doctoratului se reglementeazã prin hotãrîre a Guvernului. ART. 74 (1) Pe lîngã instituţiile de învãţãmînt superior se pot organiza şcoli de studii postuniversitare, pentru absolvenţii cu diploma de licenţa. Şcolile de studii postuniversitare se pot înfiinţa şi ca instituţii independente, prin lege, inclusiv în strãinãtate. (2) Studiile în şcolile de studii postuniversitare au durata de 2-3 ani şi se finalizeazã cu examen de diploma. Absolvenţii primesc diploma de studii academice postuniversitare. (3) Absolvenţii şcolilor de studii postuniversitare se pot înscrie la concursul de admitere la doctorat în specializarea obţinutã. ART. 75 (1) Studiile postuniversitare de specializare au durata de cel puţin un an, în funcţie de profil, şi pot fi urmate de absolvenţii cu diploma de licenţa. Durata studiilor este propusã de senatele universitare şi este aprobatã prin ordin al ministrului învãţãmîntului. (2) Studiile de specializare se încheie cu dizertaţie sau examen. Absolvenţilor li se elibereazã certificat de specializare postuniversitarã. ART. 76 (1) Cursurile postuniversitare de perfecţionare au durata de cel mult un an, în funcţie de profil, şi pot fi urmate de absolvenţii cu diploma din învãţãmîntul universitar. Durata cursurilor este stabilitã de senatul universitar. (2) Personalul didactic cu studii universitare de scurta sau de lungã durata din învãţãmîntul preuniversitar participa periodic la cursuri postuniversitare de perfecţionare a pregãtirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. (3) Cursurile postuniversitare de perfecţionare se încheie cu colocviu. Absolvenţii primesc certificat de absolvire. ART. 77 Pentru organizarea activitãţilor de pregãtire postuniversitarã, prevãzute la art. 74, instituţiile de învãţãmînt superior se pot asocia cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici din ţara sau din strãinãtate. In acest caz, structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea instituţiei de învãţãmînt superior iniţiatoare. ART. 78 (1) Învãţãmîntul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte surse, cu excepţiile prevãzute de lege. (2) Bursele de stat în învãţãmîntul postuniversitar se obţin prin concurs. ART. 79 Învãţãmîntul postuniversitar medical se organizeazã în forme specifice stabilite prin hotãrîre a Guvernului, la propunerea Ministerului Învãţãmîntului şi a Ministerului Sãnãtãţii.
Secţiunea a 5-a Cercetarea ştiinţificã în învãţãmîntul superior ART. 80 (1) In instituţiile de învãţãmînt superior se organizeazã activitãţi de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã, proiectare, consultanţa sau expertiza, care se desfãşoarã în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unitãţi proprii de cercetare ştiinţificã, inclusiv prin colaborare cu instituţii de învãţãmînt şi de cercetare din ţara sau din strãinãtate. (2) Unitãţile de cercetare ştiinţificã se înfiinţeazã cu aprobarea senatelor universitare. (3) Catedrele, departamentele şi unitãţile de cercetare ştiinţificã sînt încadrate cu personal didactic, de cercetare ştiinţificã şi cu alte categorii de personal. (4) Activitatea de cercetare ştiinţificã constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic si, dupã caz, poate completa norma didactica. (5) Studenţii pot participa la contracte de cercetare ştiinţificã din departamente, catedre şi unitãţi de cercetare. (6) Modul de organizare şi de desfãşurare a cercetãrii ştiinţifice în instituţiile de învãţãmînt superior se stabileşte prin regulament aprobat de senatul universitar. (7) Pentru activitãţi de cercetare ştiinţificã specifice, în reţeaua Ministerului Învãţãmîntului pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate juridicã. (8) Cercetarea ştiinţificã din învãţãmîntul superior beneficiazã gratuit de serviciile întregii reţele de informare şi de documentare a bibliotecilor din învãţãmînt. ART. 81 (1) Programele de cercetare ştiinţificã fundamentalã, precum şi alte programe de interes deosebit sînt finanţate, pe baza de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Învãţãmîntului, de la bugetul de stat, separat de finanţarea procesului de învãţãmînt. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluãrilor fãcute de cãtre Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice Universitare. (2) Programele de cercetare tehnologicã avansatã, programele de cercetare aplicativa, precum şi activitãţile de proiectare, consultanţa, expertiza, altele decît cele avînd ca beneficiar Ministerul Învãţãmîntului, sînt finanţate, pe baza de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetãrilor sau activitãţilor respective, din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare alocate altor ministere, precum şi din alte surse. (3) Activitatea de cercetare ştiinţificã desfãşurata în institutele de cercetare ale Ministerului Învãţãmîntului este finanţatã de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate de terţi. ART. 82 Veniturile nete obţinute din realizarea programelor de cercetare ştiinţificã şi din activitãţile de proiectare, consultanţa sau expertiza se utilizeazã, cu acordul coordonatorului de program şi cu avizul rectorului instituţiei de învãţãmînt superior, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare, precum şi pentru remunerarea personalului care a executat contractul.
Secţiunea a 6-a Structura instituţiilor de învãţãmînt superior ART. 83 Instituţia de învãţãmînt superior cuprinde, de regula, mai multe facultãţi, colegii universitare, departamente, catedre, unitãţi de cercetare ştiinţificã, de proiectare şi de microproducţie. ART. 84 (1) Facultatea reprezintã unitatea funcţionalã de baza a instituţiei de învãţãmînt superior şi are în componenta una sau mai multe secţii de specialitate. Facultatea este organizatã pe departamente şi catedre. Activitatea didactica în cadrul facultãţii se desfãşoarã pe ani de studii, serii de predare, grupe şi subgrupe. (2) Facultãţile se individualizeazã prin: a) condiţii de admitere şi absolvire; b) program de studiu; c) domenii de specializare. (3) Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetãtori ştiinţifici şi proiectanţi, personal auxiliar şi administrativ. ART. 85 Colegiul universitar este unitatea funcţionalã subordonata instituţiei de învãţãmînt superior sau facultãţii. ART. 86 Departamentul constituie o structura subordonata instituţiei de învãţãmînt superior sau, dupã caz, facultãţii, avînd funcţii didactice, de cercetare ştiinţificã, de proiectare şi de microproducţie. Organizarea departamentelor se stabileşte de cãtre senatele universitare. ART. 87 Catedra este unitatea structuralã de baza a facultãţii sau, dupã caz, a departamentului, care realizeazã activitãţi de învãţãmînt şi de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic si, dupã caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar, dintr-o disciplina sau dintr-o familie de discipline. ART. 88 Instituţiile de învãţãmînt superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza şi a administra, singure sau în colaborare cu alte instituţii, unitãţi şi centre de cercetare, centre pentru pregãtirea resurselor umane, unitãţi de microproducţie, loturi experimentale sau alte structuri instituţionale.
Secţiunea a 7-a Autonomia universitarã ART. 89 (1) Autonomia universitarã consta în dreptul comunitãţii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertãţile academice fãrã nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente şi obligaţii în concordanta cu opţiunile şi orientãrile strategice naţionale ale dezvoltãrii învãţãmîntului superior stabilite prin lege. (2) Autonomia universitarã se coreleazã cu principiul rãspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activitãţi didactice şi de cercetare ştiinţificã pe care o desfãşoarã instituţia respectiva de învãţãmînt superior. ART. 90 (1) Comunitatea universitarã cuprinde totalitatea persoanelor care desfãşoarã activitate didactica, de cercetare ştiinţificã şi de proiectare, precum şi pe cei care studiazã într-o instituţie de învãţãmînt superior. (2) Comunitatea universitarã foloseşte în activitatea sa personal auxiliar şi administrativ. ART. 91 (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotãrilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învãţãmînt superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este indreptatita sa le utilizeze. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotãrile aferente care aparţin Ministerului Sãnãtãţii şi ministerelor cu reţea sanitarã proprie, în care se desfãşoarã învãţãmîntul medical superior de stat. ART. 92 (1) Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementeazã viaţa comunitãţii universitare în spaţiul universitar propriu sînt cuprinse în Carta universitarã a instituţiei de învãţãmînt superior, adoptatã de senatul universitar, în condiţiile legii. (2) Autonomia universitarã vizeazã domeniile conducerii, structurãrii şi funcţionarii instituţiei, ale activitãţii didactice şi de cercetare ştiinţificã, ale administrãrii şi ale finanţãrii. (3) Autonomia universitarã se realizeazã, în principal, prin: programarea, organizarea, desfãşurarea şi perfecţionarea procesului de învãţãmînt; organizarea cercetãrii ştiinţifice şi a documentãrii; stabilirea specializãrilor; stabilirea planurilor de învãţãmînt şi a programelor analitice, în acord cu standardele naţionale; admiterea candidaţilor la studii, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Învãţãmîntului; selectarea şi promovarea personalului didactic şi ale celorlalte categorii de personal; stabilirea criteriilor de apreciere a activitãţii didactice şi ştiinţifice; acordarea, în condiţiile legii, a titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice; stabilirea formelor de studiu postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreunã cu Ministerul Învãţãmîntului şi cu alte autoritãţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizeazã diplomele şi certificatele proprii emise; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învãţãmînt superior şi de cercetare din ţara şi din strãinãtate; eligibilitatea tuturor organismelor de conducere, prin vot secret; stabilirea necesitãţilor financiare şi materiale; rezolvarea problemelor sociale ale comunitãţii universitare; folosirea fondurilor şi gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale; acordarea, din fonduri proprii, a burselor de studiu şi de cercetare, distincte de cele atribuite potrivit altor reglementãri legale; asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar; organizarea şi controlul tuturor serviciilor economico-gospodãreşti; gãsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea activitãţii culturale şi sportive; înfiinţarea fundaţiilor; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii. (4) In plan financiar, autonomia universitarã se realizeazã ca drept de gestionare, potrivit legii şi rãspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valuta de la studenţi şi cursanţi strãini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Învãţãmîntului. ART. 93 (1) Membrii comunitãţii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani. (2) Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirma de cãtre senatul universitar. Rectorul se alege de cãtre senat şi se confirma prin ordin al ministrului învãţãmîntului. O persoana nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de doua mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din funcţie de cãtre senatul universitar prin aceeaşi procedura folositã la numire. (3) Ministrul învãţãmîntului poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învãţãmînt superior, de stat sau particular, acreditata. Hotãrîrea de revocare sau de menţinere în funcţie a rectorului se ia de cãtre senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicãrii ordinului de suspendare. ART. 94 (1) In senatele universitare şi în consiliile facultãţilor studenţii sînt reprezentaţi în proporţie de 1/4 din numãrul membrilor acestor consilii şi senate, în condiţiile stabilite de Carta universitarã. (2) Protecţia membrilor comunitãţii universitare în activitatea profesionalã şi în spaţiul universitar este înscrisã în Carta universitarã. Abaterile de la deontologia universitarã se analizeazã şi se soluţioneazã la nivelul consiliilor facultãţilor şi al senatului. (3) Membrii comunitãţii universitare sînt obligaţi sa respecte regulamentele interne ale instituţiei de învãţãmînt superior, stabilite în conformitate cu Carta universitarã. ART. 95 Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin Carta universitarã sau prin lege. ART. 96 La nivel naţional, autonomia universitarã se manifesta prin relaţia directa a rectorului instituţiei de învãţãmînt superior cu Ministerul Învãţãmîntului şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale, conform legii.
CAP. 10 Învãţãmîntul militar ART. 97 Învãţãmîntul militar este învãţãmînt de stat, parte integrantã a sistemului naţional de învãţãmînt, şi cuprinde: învãţãmînt liceal; învãţãmînt postliceal pentru formarea maiştrilor militari şi subofiţerilor; învãţãmînt universitar pentru formarea ofiţerilor şi specialiştilor; învãţãmînt postuniversitar. Perfecţionarea pregãtirii cadrelor militare se realizeazã în instituţii de învãţãmînt distincte. ART. 98 Structura organizatoricã, profilurile, specializãrile, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învãţãmîntul militar se stabilesc de cãtre Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, potrivit specificului fiecãrei arme şi trepte de învãţãmînt. ART. 99 Planurile de învãţãmînt pentru învãţãmîntul militar liceal, postliceal şi superior se elaboreazã de cãtre Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, fiind avizate de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. ART. 100 Diplomele de absolvire a instituţiilor militare de învãţãmînt şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinãtorilor legali, dupã trecerea în rezerva, sa ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învãţãmînt, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel. ART. 101 Admiterea şi procesul de învãţãmînt în instituţiile militare de toate nivelurile se desfãşoarã în limba romana. ART. 102 Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învãţãmîntului militar, Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.
CAP. 11 Învãţãmîntul particular ART. 103 (1) Învãţãmîntul particular constituie o alternativa la învãţãmîntul de stat sau îl completeazã. (2) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt particular acreditate fac parte din sistemul de învãţãmînt şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi. (3) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt particular dispun de autonomie organizatoricã şi funcţionalã, în concordanta cu reglementãrile legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învãţãmînt. (4) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt particular acreditate pot fi sprijinite de stat. ART. 104 Învãţãmîntul particular funcţioneazã potrivit legii, dacã: a) este organizat şi funcţioneazã pe principiul nonprofit; b) este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste; c) respecta standardele naţionale. ART. 105 (1) Învãţãmîntul particular preuniversitar cuprinde grãdiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, şcoli profesionale şi de ucenici, licee şi şcoli postliceale. (2) Grãdiniţele, şcolile primare şi gimnaziale, precum şi şcolile profesionale şi de ucenici se pot înfiinţa cu autorizarea inspectoratului şcolar, în baza documentaţiei de evaluare. (3) Liceele şi şcolile postliceale se pot înfiinţa cu avizul inspectoratului şcolar şi aprobarea Ministerului Învãţãmîntului, în baza documentaţiei de evaluare. ART. 106 (1) Criteriile de evaluare pentru învãţãmîntul particular preuniversitar se referã la domeniile fundamentale de organizare şi de funcţionare: personal didactic, conţinut, baza materialã şi activitate financiarã. (2) Standardele corespund fiecãrui criteriu şi indica nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sînt diferenţiate în funcţie de nivelul de învãţãmînt şi sînt stabilite de Comisia de Evaluare şi Acreditare a Învãţãmîntului Preşcolar şi Preuniversitar, care se înfiinţeazã şi funcţioneazã pe lîngã Ministerul Învãţãmîntului, în baza regulamentului aprobat prin hotãrîre a Guvernului. ART. 107 (1) Procesul de acreditare a unitãţilor de învãţãmînt superior cuprinde doua faze: a) autorizarea de încredere, care acorda dreptul de organizare şi funcţionare provizorie a unitãţii respective; b) acreditarea, care acorda unitãţii respective toate drepturile ce decurg din prezenta lege. (2) Acreditarea trebuie solicitatã dupã acordarea autorizaţiei de încredere, astfel: a) dupã cel mult 4 ani, pentru grãdiniţe şi şcoli primare; b) dupã primul examen de capacitate, pentru gimnaziu; c) dupã primul examen de bacalaureat, pentru liceu; d) dupã primul examen de absolvire, pentru şcolile profesionale, de ucenici şi postliceale. ART. 108 (1) In învãţãmîntul particular preuniversitar se aplica planuri similare sau alternative învãţãmîntului de stat, care cuprind discipline obligatorii, opţionale şi facultative, corespunzãtor standardelor naţionale. (2) Programele analitice ale disciplinelor trebuie sa rãspundã aceloraşi cerinţe ca şi planurile de învãţãmînt. (3) Pentru învãţãmîntul particular preuniversitar, planurile şi programele de învãţãmînt, similare sau alternative învãţãmîntului de stat, sînt aprobate de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 109 In învãţãmîntul particular preuniversitar, formaţiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depãşi numeric limitele maxime legale. ART. 110 (1) In învãţãmîntul particular preuniversitar posturile didactice se ocupa în condiţiile prevãzute de Statutul personalului didactic. (2) Cadrele didactice din învãţãmîntul particular preşcolar şi primar trebuie sa aibã norma de baza în unitatea respectiva. (3) In învãţãmîntul particular gimnazial, liceal şi profesional, cel puţin 60% din personalul didactic trebuie sa fie încadrat cu norma de baza în unitatea respectiva. (4) Pentru învãţãmîntul particular postliceala, cel puţin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie sa fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de baza în unitatea respectiva. (5) Personalul didactic de conducere din învãţãmîntul particular trebuie sa fie angajat cu norma de baza în unitatea de învãţãmînt respectiva şi sa îndeplineascã cerinţele Statutului personalului didactic privind ocuparea funcţiilor de conducere. ART. 111 Diplomele sau certificatele acordate de unitãţile din învãţãmîntul particular preuniversitar, înfiinţate potrivit prezentei legi, au valoare şi produc efectele actelor de studii eliberate în învãţãmîntul de stat, dacã examenele de absolvire au fost susţinute în fata unor comisii numite în conformitate cu dispoziţiile legale. ART. 112 Elevii din învãţãmîntul particular se pot transfera la alte unitãţi de învãţãmînt de stat sau particular, cu acordul unitãţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 113 Învãţãmîntul superior particular funcţioneazã potrivit Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învãţãmînt superior şi recunoaşterea diplomelor, cu respectarea prevederilor prezentei legi. ART. 114 In învãţãmîntul particular, taxele de şcolarizare se stabilesc de cãtre fiecare instituţie sau unitate de învãţãmînt, în condiţiile legii. ART. 115 (1) Baza materialã a instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmînt particular trebuie sa corespundã standardelor desfãşurãrii unui proces instructiv-educativ de calitate: spaţii adecvate procesului de învãţãmînt, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzãtoare pentru un an în avans fata de anul şcolarizat; biblioteca dotatã cu fond de carte propriu, adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului acestora. (2) Pentru obţinerea acreditãrii, instituţia sau unitatea de învãţãmînt respectiva trebuie sa facã dovada ca în perioada de funcţionare provizorie a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materialã proprie. (3) Dupã doua cicluri de şcolarizare ulterioare acreditãrii, instituţia sau unitatea de învãţãmînt trebuie sa facã dovada ca deţine în proprietate cel puţin 50% din spaţiile de învãţãmînt şi ca, în toatã perioada anterioarã, a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materialã proprie. ART. 116 Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt particular se supun evaluãrii şi controlului, în condiţiile legii. ART. 117 (1) Învãţãmîntul cooperatist se desfãşoarã în unitãţi care sînt proprietatea asociaţiilor cooperatiste. (2) Finanţarea învãţãmîntului cooperatist se asigura din fonduri proprii ale asociaţiilor cooperatiste, din taxe şcolare şi din alte surse. (3) Ministerul Învãţãmîntului acoperã de la bugetul de stat cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic, cu excepţia personalului care asigura instruirea practica. (4) Unitãţilor de învãţãmînt cooperatist li se aplica prevederile art. 115 din prezenta lege.
CAP. 12 Învãţãmîntul pentru persoanele aparţinînd minoritãţilor naţionale ART. 118 Persoanele aparţinînd minoritãţilor naţionale au dreptul sa studieze şi sa se instruiascã în limba maternã la toate nivelurile şi formele de învãţãmînt, în condiţiile prezentei legi. ART. 119 (1) In funcţie de necesitãţile locale, se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minoritãţilor naţionale. (2) Prevederile alin. (1) al acestui articol se vor aplica fãrã a se aduce atingere limbii oficiale şi predãrii în aceasta limba. ART. 120 (1) Limba şi literatura romana se predau în învãţãmîntul primar dupã programe de învãţãmînt şi manuale şcolare elaborate în mod special pentru minoritatea respectiva. In învãţãmîntul gimnazial şi liceal, Limba şi literatura romana se predau dupã programe de învãţãmînt şi manuale şcolare identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba romana. (2) In învãţãmîntul gimnazial şi liceal, Istoria romanilor şi Geografia României se predau în limba romana, dupã programe şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba romana. Examinarea la aceste discipline se face în limba romana. In învãţãmîntul primar, aceste discipline se predau în limba maternã. (3) In programele şi manualele de Istorie universala şi de Istorie a romanilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minoritãţilor naţionale din România. (4) In învãţãmîntul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplina de studiu, Istoria şi tradiţiile minoritãţilor naţionale, cu predare în limba maternã. Programele analitice şi manualele la aceasta disciplina sînt aprobate de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 121 Elevilor aparţinînd minoritãţilor naţionale, care frecventeazã unitãţi de învãţãmînt cu predarea în limba romana, li se asigura, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplina de studiu, limba şi literatura maternã, precum şi istoria şi tradiţiile minoritãţii naţionale respective. ART. 122 (1) In învãţãmîntul de stat profesional, liceal - tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan -, cît şi în învãţãmîntul postliceal, pregãtirea de specialitate se face în limba romana, asigurindu-se, în funcţie de posibilitãţi, însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba maternã. (2) In învãţãmîntul medical universitar de stat, în cadrul secţiilor existente, pregãtirea de specialitate se poate face în continuare în limba maternã, cu obligaţia însuşirii terminologiei de specialitate în limba romana. ART. 123 In învãţãmîntul universitar de stat se pot organiza, la cerere şi în condiţiile prezentei legi, grupe şi secţii cu predarea în limba maternã pentru pregãtirea personalului necesar în activitatea didactica şi cultural-artisticã. ART. 124 In învãţãmîntul de toate gradele, concursurile de admitere şi examenele de absolvire se susţin în limba romana. Concursuri de admitere şi examene de absolvire pot fi susţinute în limba maternã la şcolile, clasele şi specializãrile la care predarea se face în limba maternã respectiva, în condiţiile prezentei legi. ART. 125 Ministerul Învãţãmîntului asigura, în limba de predare, pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice. ART. 126 In conducerea unitãţilor şi a instituţiilor de învãţãmînt în care exista grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minoritãţilor naţionale se asigura o reprezentare proporţionalã a cadrelor didactice din rindul minoritãţilor, cu respectarea competentei profesionale.
TITLUL III Conţinutul învãţãmîntului
CAP. 1 Învãţãmîntul preuniversitar ART. 127 (1) Conţinutul învãţãmîntului preuniversitar este asigurat prin planuri de învãţãmînt, programe analitice şi manuale şcolare. (2) Planurile de învãţãmînt cuprind discipline obligatorii, opţionale şi facultative, precum şi numãrul de ore aferent fiecãreia dintre acestea. Ponderea disciplinelor opţionale şi facultative creste în clasele finale ale învãţãmîntului gimnazial şi liceal. (3) Programele analitice stabilesc, pentru fiecare disciplina din planul de învãţãmînt, obiectivele instructiv-educative şi formative ale disciplinei şi evidenţiazã conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientãri metodologice generale pentru realizarea acestora. ART. 128 (1) Planurile de învãţãmînt şi programele analitice pentru învãţãmîntul preuniversitar se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea comisiei naţionale de specialitate. (2) In unitãţile de învãţãmînt se utilizeazã numai manuale şcolare aprobate de Ministerul Învãţãmîntului. (3) In unitãţile de învãţãmînt se pot utiliza manuale alternative, selectate prin concurs, la nivel naţional. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual. (4) Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiv-educativ pe fiecare nivel de învãţãmînt se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 2 Învãţãmîntul superior ART. 129 (1) In instituţiile de învãţãmînt superior planurile de învãţãmînt se elaboreazã de cãtre facultãţi sau departamente, se analizeazã în cadrul consiliilor acestora, se aproba de cãtre senatele universitare şi se avizeazã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului pentru a fi în concordanta cu standardele naţionale. Modificarea planurilor de învãţãmînt se poate face numai începînd cu anul I. (2) Programele analitice se elaboreazã de cãtre titularii de discipline şi se aproba de cãtre catedra sau departament. ART. 130 In funcţie de specificul facultãţilor şi al specializãrilor, planurile de învãţãmînt şi programele analitice pot fi concepute şi în structura modularã.
CAP. 3 Activitatea extraşcolarã ART. 131 (1) Conţinutul instruirii şi educaţiei la toate nivelurile de organizare a învãţãmîntului se completeazã prin activitãţi extraşcolare. (2) Activitatea extraşcolarã se organizeazã de cãtre şcoli, cluburi, palate ale copiilor şi elevilor, administraţiile judeţene ale taberelor, conducerile taberelor şcolare şi bazelor sportive, turistice şi de agrement şi de alte unitãţi pentru activitãţi complementare, cu sprijinul familiei şi al altor factori interesaţi. (3) Activitãţile extraşcolare au conţinut ştiinţific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnic-aplicativ, turistic, sportiv, precum şi caracter recreativ. (4) Palatul Naţional al Copiilor şi Elevilor din Bucureşti, subordonat Ministerului Învãţãmîntului, precum şi palatele copiilor din judeţe, din subordinea inspectoratelor şcolare, au şi rol metodologic pentru activitãţile extraşcolare. ART. 132 (1) Organizarea şi competentele unitãţilor specializate în activitatea extraşcolarã se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului. (2) Ministerul Învãţãmîntului, prin inspectoratele şcolare, asigura şi controleazã realizarea obiectivelor instruirii şi educaţiei extraşcolare.
CAP. 4 Educaţia permanenta ART. 133 Pentru asigurarea educaţiei permanente, Ministerul Învãţãmîntului colaboreazã cu Ministerul Culturii şi cu alte ministere interesate, precum şi cu mijloacele de informare în masa, cultele religioase, universitãţile populare, fundaţiile culturale, alte societãţi şi instituţii, pentru a facilita accesul la ştiinţa şi cultura al tuturor cetãţenilor, indiferent de vîrsta, în vederea adaptãrii lor la mutaţiile majore care survin în viaţa socialã. ART. 134 Ministerul Învãţãmîntului, prin unitãţile şi instituţiile sale, acorda, pe baza de contract, asistenta de specialitate celor care organizeazã diferite programe de instruire a adulţilor în sistemul educaţiei permanente şi al conversiei profesionale sau poate organiza asemenea programe din proprie initiativa. ART. 135 (1) Ministerele, regiile autonome, societãţile comerciale, alte persoane juridice sau fizice pot organiza, împreunã cu unitãţile de învãţãmînt sau separat, cursuri de pregãtire şi perfecţionare profesionalã a adulţilor, în scopul calificãrii propriilor salariaţi şi a viitorilor angajaţi sau pentru conversie profesionalã. (2) Cursurile organizate în condiţiile alin. (1) nu sînt atestate de Ministerul Învãţãmîntului, cu excepţia celor organizate în colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pentru protecţia socialã a şomerilor şi reintegrarea lor profesionalã. In situaţia cînd aceste cursuri se desfãşoarã pe baza unor programe avizate de Ministerul Învãţãmîntului, ele se finalizeazã prin acordarea de certificate de calificare profesionalã recunoscute de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 136 (1) Pentru instruirea adulţilor, precum şi pentru sprijinirea sistemului de învãţãmînt în realizarea unor obiective specifice, pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului, instituţii şi reţele de învãţãmînt deschis sau la distanta, care utilizeazã tehnologiile moderne de comunicare şi de preluare a informaţiilor. (2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învãţãmînt sînt suportate de cãtre beneficiari şi de cãtre instituţiile interesate.
CAP. 5 Bibliotecile din învãţãmînt ART. 137 (1) In sistemul de învãţãmînt funcţioneazã, ca parte integrantã, o reţea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare şi biblioteci pedagogice, ca instituţii cu personalitate juridicã, subordonate direct Ministerului Învãţãmîntului; biblioteci ale instituţiilor de învãţãmînt superior, ale facultãţilor, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci şcolare. (2) Bibliotecile menţionate la alin. (1) funcţioneazã pe baza de regulamente aprobate de Ministerul Învãţãmîntului. (3) Bibliotecile din învãţãmînt pot organiza, cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului şi în colaborare cu Ministerul Culturii, secţii specifice, precum şi alte forme pe care le considera necesare pentru studiul individual al adulţilor. ART. 138 Pregãtirea personalului de specialitate pentru biblioteci este asigurata de cãtre Ministerul Învãţãmîntului prin studii universitare de scurta şi de lungã durata, iar perfecţionarea acestuia este coordonata de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 139 Coordonarea activitãţii reţelei bibliotecilor din învãţãmînt se asigura de cãtre Ministerul Învãţãmîntului.
TITLUL IV Conducerea învãţãmîntului
CAP. 1 Ministerul Învãţãmîntului şi alte organisme de nivel naţional ART. 140 (1) Ministerul Învãţãmîntului se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii. (2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Învãţãmîntului constituie structuri de experţi şi se sprijinã pe organisme consultative, la nivel naţional, alcãtuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional pentru Reforma Învãţãmîntului, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional de Finanţare a Învãţãmîntului Superior, Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice din Învãţãmîntul Superior, Consiliul Naţional al Bibliotecilor, Consiliul Naţional al Rectorilor şi comisiile naţionale de specialitate pe discipline. De asemenea, Ministerul Învãţãmîntului consulta societãţile ştiinţifice naţionale ale cadrelor didactice si, dupã caz, organizaţiile studenţeşti recunoscute în plan naţional, precum şi organizaţiile sindicale ale personalului din învãţãmînt la nivel de ramura. (3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare, Ministerul Învãţãmîntului constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sînt profesori universitari, personalitãţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional. Ei sînt selectaţi, de regula, pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcţioneazã potrivit unui regulament propriu, aprobat de Ministerul Învãţãmîntului. (4) Pe lîngã Ministerul Învãţãmîntului funcţioneazã Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, unitate autonomã, cu personalitate juridicã. Îndrumarea activitãţii Federaţiei Sportului Şcolar şi Universitar se face de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului. ART. 141 Ministerul Învãţãmîntului conduce sistemul naţional de învãţãmînt, exercitind, în principal, urmãtoarele atribuţii: a) coordoneazã şi controleazã sistemul naţional de învãţãmînt; b) organizeazã reţeaua învãţãmîntului de stat şi propune Guvernului cifrele de şcolarizare, pe baza studiilor de prognoza, cu consultarea unitãţilor de învãţãmînt, a autoritãţilor locale şi a agenţilor economici interesaţi; c) aproba planurile de învãţãmînt, programele analitice şi manualele şcolare pentru învãţãmîntul preuniversitar; d) instituie concurs naţional pentru manuale şcolare şi asigura finanţarea editãrii acestora; e) coordoneazã activitatea de cercetare ştiinţificã din învãţãmînt; f) elaboreazã metodologia-cadru a concursurilor de admitere în învãţãmîntul superior; g) aproba înfiinţarea liceelor, a şcolilor postliceale, a colegiilor şi facultãţilor; h) aproba, conform legii, regulamentele de organizare şi funcţionare a unitãţilor subordonate; i) elaboreazã studii de diagnoza şi prognoza în domeniul restructurãrii şi modernizãrii învãţãmîntului şi contribuie la perfecţionarea cadrului legislativ; j) rãspunde de elaborarea, omologarea şi distribuirea mijloacelor de învãţãmînt; dezvolta şi modernizeazã baza didactica materialã a învãţãmîntului; k) asigura identificarea şi pregãtirea adecvatã a elevilor cu aptitudini deosebite; l) asigura şcolarizarea specializatã şi asistenta psihopedagogicã adecvatã a copiilor şi tinerilor cu deficiente fizice senzoriale, mentale sau asociate; m) analizeazã modul în care se asigura protecţia socialã în învãţãmînt şi propune mãsuri corespunzãtoare Guvernului şi autoritãţilor publice locale abilitate; n) coordoneazã activitatea bibliotecilor universitare din subordine; o) rãspunde de formarea şi perfecţionarea personalului didactic; p) coordoneazã, potrivit legii, numirea, transferarea, eliberarea şi evidenta personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi control şi a celui auxiliar, din învãţãmîntul de stat şi din unitãţile subordonate; r) rãspunde de evaluarea sistemului naţional de învãţãmînt; s) elaboreazã şi aplica strategiile de reforma pe termen mediu şi lung ale învãţãmîntului şi educaţiei; t) elaboreazã, împreunã cu Ministerul Afacerilor Externe, strategia colaborãrii cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învãţãmîntului; u) colaboreazã, pe baza de protocoale, cu statele în care trãieşte populaţie de naţionalitate sau de origine romana, pentru promovarea şi desfãşurarea învãţãmîntului în limba maternã; v) elaboreazã norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora; w) stabileşte, pe baza înţelegerilor şi a convenţiilor încheiate cu alte state, modalitãţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor şi diplomelor; x) stabileşte, pentru învãţãmîntul preuniversitar de stat, structura anului şcolar, sesiunile de examene, perioadele de desfãşurare a concursurilor, precum şi vacantele şcolare; y) elaboreazã şi controleazã sistemul de evaluare a pregãtirii elevilor şi studenţilor; z) controleazã modul de respectare a normelor financiar-contabile, de execuţie bugetarã şi de administrare a patrimoniului din sistemul naţional al învãţãmîntului de stat.
CAP. 2 Inspectoratele şcolare ART. 142 Inspectoratele şcolare sînt organe de specialitate subordonate Ministerului Învãţãmîntului, avînd, în principal, urmãtoarele atribuţii: a) urmãresc modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învãţãmînt preuniversitar şi realizeazã inspecţia şcolarã; b) asigura aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfãşurarea procesului de învãţãmînt; c) înfiinţeazã, cu avizul Ministerului Învãţãmîntului, unitãţi ale învãţãmîntului de stat - grãdiniţe, şcoli primare, gimnazii, şcoli profesionale şi de ucenici; d) propun Ministerului Învãţãmîntului reţeaua de şcolarizare din raza lor teritorialã; e) asigura, împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor, pe durata învãţãmîntului obligatoriu; f) asigura încadrarea unitãţilor de învãţãmînt cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic; g) organizeazã şi îndruma activitatea de perfecţionare a personalului didactic, de cercetare ştiinţificã şi alte acţiuni complementare din învãţãmîntul preuniversitar; h) asigura, împreunã cu autoritãţile publice locale, utilizarea, dezvoltarea şi protejarea bazei didactico-materiale din unitãţile de învãţãmînt; i) coordoneazã organizarea concursurilor de admitere şi a examenelor de absolvire din unitãţile de învãţãmînt, precum şi a concursurilor şcolare; j) controleazã toate activitãţile şi serviciile de învãţãmînt preuniversitar organizate de agenţi economici, fundaţii, asociaţii, culte şi alte persoane juridice sau fizice, de pe raza lor teritorialã; constata eventualele încãlcãri ale prevederilor legale şi iau mãsurile prevãzute de lege; k) coordoneazã activitatea bibliotecilor din unitãţile de învãţãmînt subordonate; l) coordoneazã şi controleazã activitatea Casei corpului didactic. ART. 143 (1) Structura inspectoratelor şcolare se stabileşte de cãtre Guvern, la propunerea ministrului învãţãmîntului. (2) In structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învãţãmînt şi în limbile minoritãţilor naţionale sînt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest învãţãmînt. (3) Unitãţile extraşcolare şi unitãţile conexe învãţãmîntului preuniversitar sînt subordonate inspectoratului şcolar. (4) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Consiliu de administraţie este format din inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi, inspectori de specialitate, directorul Casei corpului didactic, contabilul-şef şi consilierul juridic al inspectoratului şcolar. Inspectorul şcolar general este preşedintele de drept al consiliului de administraţie. Consiliul consultativ este format din directori de unitãţi de învãţãmînt, alte cadre didactice de prestigiu şi reprezentanţi ai pãrinţilor, ai autoritãţilor locale administrative, ai comunitãţilor religioase şi ai agenţilor economici. Preşedintele consiliului consultativ este ales prin vot secret dintre membrii acestuia. (5) Inspectoratele şcolare organizeazã periodic conferinţe judeţene ale personalului didactic din învãţãmîntul preuniversitar, pe specialitãţi, cu rol consultativ, participativ şi metodic. ART. 144 (1) Inspectoratul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi şi directorul Casei corpului didactic sînt numiţi prin ordin al ministrului învãţãmîntului, pe baza criteriilor de competenta profesionalã şi managerialã. (2) Inspectorii şcolari se numesc de cãtre inspectorul şcolar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competenta profesionalã şi managerialã, de regula pe o perioada de 4 ani. (3) Concursurile se desfãşoarã pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 3 Conducerea instituţiilor şi a unitãţilor învãţãmîntului de stat ART. 145 (1) Unitãţile de învãţãmînt preuniversitar sînt conduse de directori, ajutaţi, dupã caz, de directori adjuncţi. In activitatea de conducere, directorii se bazeazã pe consiliul profesoral şi pe consiliul de administraţie. Aceste consilii funcţioneazã în temeiul unui regulament elaborat de Ministerul Învãţãmîntului. (2) Consiliul profesoral al unitãţii de învãţãmînt, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectiva şi este prezidat de director. (3) Consiliul de administraţie al unitãţii de învãţãmînt, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din cel puţin 5 membri, dar nu mai mult de 11 membri, între care directorul unitãţii, directorul adjunct, contabilul-şef, cadre didactice alese de consiliul profesoral şi reprezentanţi ai pãrinţilor, precum şi ai administraţiei publice locale. In consiliul de administraţie se includ şi reprezentanţi ai agenţilor economici care asigura baza materialã pentru practica. Directorul unitãţii de învãţãmînt este preşedintele consiliului de administraţie. (4) Unitatea de învãţãmînt preşcolar sau primar afiliatã altei unitãţi de învãţãmînt îşi alge 1-2 cadre didactice în consiliul de administraţie al acesteia. (5) In consiliile de administraţie ale liceelor şi şcolilor postliceale se includ 1-2 elevi. (6) Directorii şi directorii adjuncţi ai unitãţilor din învãţãmîntul preşcolar, primar, gimnazial şi profesional, precum şi directorii adjuncţi din învãţãmîntul liceal şi postliceal sînt numiţi de inspectorul şcolar general. (7) Directorii unitãţilor din învãţãmîntul liceal şi postliceal sînt numiţi prin ordin al ministrului învãţãmîntului, la propunerea inspectorului şcolar general. (8) Directorii unitãţilor destinate activitãţilor extraşcolare sînt numiţi de ministrul învãţãmîntului la unitãţile direct subordonate Ministerului Învãţãmîntului şi de cãtre inspectorul şcolar general pentru unitãţile din subordinea inspectoratului şcolar. (9) Numirea directorilor şi a directorilor adjuncţi ai unitãţilor de învãţãmînt menţionate la alin. (6) şi (7) se face pe baza criteriilor de competenta profesionalã şi managerialã, pe o perioada de 4 ani, de regula, la propunerea consiliilor profesorale respective. Metodologia de numire se stabileşte de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 146 Instituţiile de învãţãmînt superior sînt conduse de senate, iar facultãţile şi departamentele, de consilii. Senatele sînt prezidate de rectori, consiliile facultãţilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Atribuţiile şi raporturile acestor organisme se stabilesc prin Carta universitarã. Hotãrîrile senatelor, ale consiliilor facultãţilor şi ale departamentelor se iau cu majoritatea membrilor prezenţi, dacã numãrul lor reprezintã cel puţin 2/3 din totalul membrilor. ART. 147 Conducerea operativã a instituţiei de învãţãmînt superior este asigurata de biroul senatului, alcãtuit din: rector, prorectori, secretar ştiinţific, director general administrativ şi reprezentantul organizaţiilor studenţeşti legal constituite la nivel de institut. Preşedintele biroului senatului este rectorul.
CAP. 4 Evaluarea în învãţãmînt ART. 148 (1) Evaluarea învãţãmîntului, ca sistem şi proces, se asigura de cãtre Ministerul Învãţãmîntului prin instituţii şi organisme specializate, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului învãţãmîntului. (2) Evaluarea învãţãmîntului universitar şi postuniversitar se asigura prin forme specifice, în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu normele autonomiei universitare. (3) In sistemul naţional de învãţãmînt şi educaţie notarea se face, de regula, de la 10 la 1. ART. 149 Ministerul Învãţãmîntului asigura evaluarea periodicã a nivelului de pregãtire profesionalã şi metodica a personalului didactic din învãţãmînt. ART. 150 (1) Inspectoratul şcolar general elaboreazã, la sfîrşitul fiecãrui an şcolar, un raport privind starea învãţãmîntului din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. Acest raport se prezintã Ministerului Învãţãmîntului, prefecturii, consiliului judeţean, consiliilor locale şi tuturor unitãţilor de învãţãmînt din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. (2) Rectorul instituţiei de învãţãmînt superior elaboreazã, la sfîrşitul fiecãrui an universitar, un raport privind starea instituţiei de învãţãmînt, pe care îl transmite Ministerului Învãţãmîntului, prefecturii şi consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti. (3) Ministrul învãţãmîntului înainteazã Parlamentului raportul anual asupra stãrii sistemului naţional de învãţãmînt, pînã la data de 15 octombrie. Concomitent, sînt prezentate direcţiile şi prioritãţile de dezvoltare a învãţãmîntului preuniversitar şi superior. Raportul anual se da publicitãţii.
TITLUL V Resurse umane
CAP. 1 Personalul din învãţãmînt. Elevi şi studenţi ART. 151 (1) Personalul din învãţãmînt este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar şi personal administrativ. (2) Personalul didactic este format din: a) educatoare - în învãţãmîntul preşcolar; b) învãţãtori - în învãţãmîntul primar; c) institutori - în învãţãmîntul preşcolar şi primar; d) maiştri-instructori - în învãţãmîntul gimnazial, profesional, liceal şi postliceal; e) profesori - în învãţãmîntul gimnazial, profesional, liceal şi postliceal; f) preparatori, asistenţi universitari, lectori universitari (şefi de lucrãri), conferenţiari universitari, profesori universitari şi profesori universitari consultanţi - în învãţãmîntul superior. (3) In învãţãmînt poate funcţiona personal didactic asociat. (4) Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unitãţi sau centre de cercetare şi de microproducţie. (5) In învãţãmîntul de toate gradele funcţioneazã personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic. ART. 152 Funcţiile didactice pe tipuri şi forme de învãţãmînt, precum şi condiţiile pentru ocuparea acestora se stabilesc prin Statutul personalului didactic. ART. 153 (1) Norma didactica pentru învãţãmîntul preuniversitar se reglementeazã prin Statutul personalului didactic. (2) Norma didactica pentru profilurile cu formaţiuni specifice de instruire, cît şi pentru unitãţi de învãţãmînt din localitãţi izolate sau pentru clase cu un numãr redus de elevi, se reglementeazã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. (3) Norma didactica pentru învãţãmîntul universitar şi postuniversitar se reglementeazã prin Statutul personalului didactic. ART. 154 (1) In învãţãmîntul de stat şi particular posturile didactice se ocupa prin concurs. Condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic. (2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoana care îndeplineşte condiţiile prevãzute de Statutul personalului didactic. (3) Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învãţãmîntul preuniversitar de stat se face de cãtre inspectoratele şcolare, la propunerea comisiilor de concurs. (4) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învãţãmîntul universitar şi postuniversitar se aproba de cãtre consiliile facultãţilor, la propunerea comisiilor de concurs, prin vot nominal deschis, şi se valideazã de cãtre senatele universitare, folosind aceeaşi procedura. Titlurile didactice de conferenţiar universitar şi de profesor universitar sînt confirmate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Pe baza confirmãrii, ministrul învãţãmîntului emite ordin de acordare a titlurilor de conferenţiar universitar şi de profesor universitar. (5) Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în alta limba decît aceea în care si-a fãcut studiile superioare susţine, în fata unei comisii de specialitate, un test de cunoaştere a limbii în care urmeazã sa facã predarea. ART. 155 Ministerul Învãţãmîntului are obligaţia de a asigura pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic din sistemul naţional de învãţãmînt şi stabileşte, prin organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calitãţii de cadru didactic. ART. 156 (1) Drepturile şi îndatoririle personalului didactic sînt prevãzute în Statutul personalului didactic şi în Carta universitarã. (2) Dreptul la contestaţie al persoanelor fizice sau juridice din învãţãmînt se exercita prin adresare cãtre forul ierarhic superior celui a cãrui decizie este contestatã. ART. 157 (1) In instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt sînt interzise pedepsele corporale. (2) Personalul didactic care practica asemenea metode va fi sancţionat administrativ sau, în funcţie de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii. (3) Drepturile şi îndatoririle elevilor sînt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Învãţãmîntului, iar pentru studenţi acestea sînt cuprinse în Carta universitarã şi în regulamentele instituţiilor de învãţãmînt superior. ART. 158 (1) In învãţãmîntul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu. Grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; clasa din învãţãmîntul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 25; clasa din învãţãmîntul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 30; clasa sau anul de studiu din învãţãmîntul profesional, liceal şi postliceal are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30. (2) Situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aproba de cãtre Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 2 Perfecţionarea personalului didactic ART. 159 In cadrul sistemului naţional de învãţãmînt, perfecţionarea personalului didactic din învãţãmîntul preuniversitar constituie un drept care se realizeazã, în principal, prin: a) activitãţi de perfecţionare metodica şi psihopedagogicã la nivelul catedrelor sau al colectivelor de specialitate din unitãţile de învãţãmînt; b) conferinţe, seminarii, dezbateri sau alte forme specifice de perfecţionare la nivel interşcolar, judeţean, naţional sau internaţional. Aceste acţiuni pot fi organizate şi în colaborare cu societãţi ştiinţifice ale cadrelor didactice; c) cursuri de perfecţionare a pregãtirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice sau pentru obţinerea definitivãrii în învãţãmînt, ori a gradelor didactice, în conformitate cu prevederile legii. ART. 160 Perfecţionarea personalului didactic din învãţãmîntul preuniversitar este coordonata de Ministerul Învãţãmîntului, care asigura finanţarea, şi se realizeazã in: a) instituţii de învãţãmînt superior, prin facultãţi, departamente şi catedre, pentru perfecţionarea pregãtirii de specialitate; b) instituţii de învãţãmînt superior, prin departamentele sau catedrele de pregãtire a personalului didactic, pentru perfecţionarea pregãtirii metodice şi psihopedagogice; c) colegii pedagogice şi licee pedagogice, pentru perfecţionarea de specialitate, metodica şi psihopedagogicã a personalului didactic din învãţãmîntul preşcolar şi primar. ART. 161 Cursurile de perfecţionare a cadrelor didactice se încheie prin colocviu. Aprecierea pregãtirii se face prin calificative. ART. 162 (1) Casele corpului didactic sînt centre de documentare şi de organizare a activitãţilor de perfecţionare, precum şi a celor cu caracter ştiinţific, metodic şi cultural. (2) Casa corpului didactic organizeazã corpul profesorilor metodişti, alcãtuit din cadre didactice competente, selectate la fiecare specialitate. Acestea sprijinã departamentele sau catedrele de pregãtire a personalului didactic din instituţiile de învãţãmînt superior, pentru realizarea perfecţionãrii. ART. 163 Pentru pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic de conducere, îndrumare şi control, Ministerul Învãţãmîntului înfiinţeazã şi coordoneazã centre şi alte forme instituţionalizate, cu atribuţii în acest scop. ART. 164 Perfecţionarea personalului didactic din învãţãmîntul superior de stat este finanţatã de Ministerul Învãţãmîntului prin bugetele instituţiilor de învãţãmînt şi se realizeazã prin: a) programe de documentare şi schimburi de experienţa la nivel naţional şi internaţional; b) programe de specializare şi cooperare interuniversitarã, în ţara şi în strãinãtate; c) învãţãmînt postuniversitar, organizat potrivit, prevederilor din prezenta lege; d) programe de cercetare ştiinţificã, realizate în ţara sau prin cooperare internaţionala; e) inovare educaţionalã, creaţie ştiinţificã, tehnica şi artisticã. ART. 165 Perfecţionarea personalului didactic auxiliar din întregul sistem naţional de învãţãmînt se realizeazã conform prevederilor art. 160.
TITLUL VI Baza materialã şi finanţarea învãţãmîntului de stat ART. 166 (1) Baza materialã a învãţãmîntului de stat consta în întreg activul patrimonial al Ministerului Învãţãmîntului, al instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmînt şi de cercetare ştiinţificã din sistemul de învãţãmînt existent la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, precum şi în activul patrimonial redobindit sau dobîndit ulterior. (2) In înţelesul prevederilor alin. (1), baza materialã a învãţãmîntului cuprinde: spaţii pentru procesul de învãţãmînt şi cercetare ştiinţificã, mijloace de învãţãmînt şi de cercetare aferente, biblioteci, edituri şi tipografii, staţiuni didactice şi de cercetare, unitãţi de microproducţie, ateliere şcolare, ferme didactice, grãdini botanice, terenuri agricole, cãmine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultura ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexuri cultural-sportive, palate şi case ale copiilor şi elevilor, baze de odihna şi tratament, spaţii cu destinaţie de locuinţa, precum şi orice alt obiect de patrimoniu destinat învãţãmîntului şi salariaţilor din învãţãmînt. (3) Baza materialã aferentã procesului de instruire şi educaţie menţionatã la alin. (2) şi realizatã din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat, în perioada anterioarã datei de 22 decembrie 1989, se reintegreazã în patrimoniul Ministerului Învãţãmîntului, al instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmînt şi de cercetare ştiinţificã din sistemul învãţãmîntului de stat. De asemenea, se reintegreazã şi imobilele ce au aparţinut Ministerului Învãţãmîntului şi care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale. Reintegrarea se face fãrã plata, în termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentei legi. (4) Baza materialã a instituţiilor de învãţãmînt superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar cea a unitãţilor de învãţãmînt preuniversitar, pînã la apariţia legii patrimoniului public şi privat al statului, rãmîne în proprietatea Ministerului Învãţãmîntului, cu excepţia unitãţilor şcolare organizate împreunã cu agenţi economici. (5) Construcţiile şi terenurile aferente procesului instructiv-educativ nu pot fi transferate decît cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului învãţãmîntului, fãrã plata şi numai în interes public. (6) Închirierea bunurilor disponibile din dotarea învãţãmîntului de stat se poate face pe baza de contract, cu revizuirea anuala, numai cu acordul Ministerului Învãţãmîntului. ART. 167 (1) Ministerul Învãţãmîntului, prin inspectoratele şcolare, asigura administrarea şi funcţionarea tuturor unitãţilor şcolare din învãţãmîntul preuniversitar. (2) Finanţarea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a bazei didactico-materiale a unitãţilor din învãţãmîntul preuniversitar este asigurata de cãtre consiliile judeţene şi locale din fondurile alocate special de la bugetul de stat, din bugetele locale, precum şi din resurse proprii. (3) Ministerele de resort, autoritãţile publice, precum şi agenţii economici interesaţi contribuie cu fonduri proprii, pe baza de contract, la întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale şi de practica din unitãţile de învãţãmînt profesional, liceal şi postliceal de profil. (4) Ministerul Învãţãmîntului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar şi administrativ din unitãţile şi instituţiile învãţãmîntului de stat, precum şi cheltuielile de funcţionare a acestora. (5) Fondurile de la bugetul de stat care revine Ministerului Învãţãmîntului se repartizeazã distinct pe tipuri, niveluri şi forme de învãţãmînt. ART. 168 (1) Unitãţile de învãţãmînt primar şi gimnazial din mediul rural şi periurban, precum şi liceele agricole agromontane, silvice şi pedagogice, care nu au în proprietate terenuri agricole în extravilan, primesc în folosinţa, pentru constituirea lotului didactic experimental, o suprafaţa de 1 ha pentru şcolile primare, 2 ha pentru şcolile gimnaziale, 3 ha pentru liceele pedagogice şi minimum 10 ha pentru liceele agricole, agromontane şi silvice, în echivalent arabil. (2) Loturile experimentale prevãzute la alin. (1) se atribuie, la cerere, unitãţilor şcolare respective din terenurile agricole şi silvice ce au aparţinut şcolilor sau, dupã caz, din fondul de rezerva al localitãţilor, aflat la dispoziţia consiliilor locale. (3) In cazul în care pe teritoriul localitãţii nu exista resurse de pãmînt conform prevederilor alin. (2), suprafeţele cuvenite se atribuie în folosinţa din terenurile aflate în proprietatea autoritãţilor publice locale sau în administrarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare şi Amenajare Ruralã. (4) Reconstituirea dreptului de proprietate la unitãţile şcolare prevãzute la alin. (1), punerea în posesie, precum şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de cãtre comisiile locale şi judeţene de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991. ART. 169 (1) Finanţarea învãţãmîntului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puţin 4% din produsul intern brut, în concordanta cu urmãtoarele cerinţe: a) considerarea dezvoltãrii învãţãmîntului ca o prioritate naţionala, pentru pregãtirea resurselor umane la nivelul standardelor internaţionale; b) profesionalizarea resurselor umane în concordanta cu diversificarea pieţei muncii; c) dezvoltarea învãţãmîntului superior şi a cercetãrii ştiinţifice universitare pentru integrare la vîrf în viaţa ştiinţificã mondialã. (2) Sistemul de finanţare a învãţãmîntului asigura descentralizarea gestionãrii fondurilor şi permite implicarea comunitãţilor locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învãţãmînt. (3) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt pot beneficia şi de alte surse de venituri dobîndite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizãri şi taxe de la persoane juridice şi fizice. Veniturile obţinute din aceste surse se gestioneazã şi se utilizeazã integral la nivelul instituţiei, fãrã vãrsãminte la bugetul de stat şi fãrã afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat. (4) Fondurile alocate învãţãmîntului se repartizeazã instituţiilor de învãţãmînt superior şi inspectoratelor şcolare. Inspectoratele şcolare distribuie fondurile primite fiecãrei unitãţi de învãţãmînt din teritoriu prin ordonatorii terţiari de credite subordonaţi. Pentru alocarea de fonduri cãtre instituţiile de învãţãmînt superior de stat, ministrul învãţãmîntului ia în considerare propunerile avansate de Consiliul Naţional de Finanţare a Învãţãmîntului Superior, care funcţioneazã cu statut consultativ, în special pentru finanţarea externa. Consiliul Naţional de Finanţare a Învãţãmîntului Superior formuleazã şi propuneri privitoare la criteriile şi mecanismele de acordare a burselor şi a altor forme de sprijin financiar. (5) Baza de calcul al fondurilor alocate fiecãrei unitãţi şi instituţii de învãţãmînt reprezintã cuantumul din bugetul de stat care revine unui preşcolar, elev, student sau cursant, în funcţie de nivelul şi specificul instruirii şi de ceilalţi indicatori specifici activitãţii în învãţãmînt, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învãţãmînt. (6) Învãţãmîntului superior i se aloca un fond distinct de cercetare din bugetul global al cercetãrii ştiinţifice. Alocarea fondurilor de finanţare a cercetãrii se face dupã criterii competitive, în funcţie de prioritãţile naţionale şi de performanţele obţinute sau anticipate. Competiţia pentru fondurile de finanţare a cercetãrii este deschisã tuturor instituţiilor de învãţãmînt superior acreditate. Alocarea fondurilor pentru finanţarea cercetãrii se face de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice din Învãţãmîntul Superior. Consiliul are personal propriu, integrat în Ministerul Învãţãmîntului. (7) Fondurile de investiţii pentru obiective noi şi dotãri cu echipamente se aloca separat, în funcţie de prioritãţile strategice ale dezvoltãrii învãţãmîntului. Pot beneficia de alocarea acestor fonduri toate unitãţile şi instituţiile de învãţãmînt acreditate, conform legii. (8) Execuţia bugetarã anuala a instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmînt este publica. ART. 170 (1) Elevii şi studenţii de la cursurile de zi din învãţãmîntul de stat pot beneficia de burse de merit şi burse de studiu. (2) Elevii şi studenţii pot beneficia de burse de ajutor social, de burse pe baza de contract încheiat cu agenţi economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bãnci, în condiţiile legii. (3) Fondurile pentru acordarea burselor se repartizeazã inspectoratelor şcolare şi instituţiilor de învãţãmînt superior de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, în funcţie de numãrul de elevi sau de studenţi de la cursurile de zi, respectiv al cursanţilor de la studiile postuniversitare. (4) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Criteriile specifice de acordare a burselor de merit, de studiu şi de ajutor social se stabilesc, anual, în consiliile de administraţie ale inspectoratelor şcolare şi în senatele universitare, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuãrii de cãtre elevi şi studenţi a activitãţilor şcolare şi universitare. Bursele de care beneficiazã elevii şi studenţii sînt indexabile. Cuantumul minim al bursei studenţilor trebuie sa acopere cheltuielile de cazare şi masa. (5) Elevii, studenţii şi cursanţii, strãini, pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale. (6) Ministerul Învãţãmîntului acorda anual burse de doctorat cu durata de 3-4 ani instituţiilor care organizeazã aceasta forma de învãţãmînt. Bursele se obţin prin concurs, la nivelul instituţiilor de învãţãmînt superior. Bursierii au drepturile şi obligaţiile profesionale ale unui preparator. (7) Ministerul Învãţãmîntului acorda anual burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în strãinãtate din fondurile constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional. (8) La concursurile pentru obţinerea burselor prevãzute la alin. (6) şi (7) pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învãţãmînt superior de stat şi cei ai instituţiilor de învãţãmînt superior particular acreditate. ART. 171 (1) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, cãminelor şi cantinelor destinate elevilor şi studenţilor se acoperã din veniturile proprii ale unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmînt respective; ele se completeazã cu subvenţii acordate din bugetul de stat şi din bugetele locale. (2) Instituţiile de învãţãmînt superior de stat asigura, pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevãzutã în planurile de învãţãmînt, cheltuielile de masa, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfãşoarã în afarã centrului universitar respectiv. (3) Documentaţia tehnica şi materialele pentru construcţii destinate învãţãmîntului de stat şi celui particular acreditat, precum şi achiziţionarea de aparatura, utilaje, fond de carte, publicaţii şi dotãri pentru procesul didactic sînt scutite de T.V.A. şi de taxe vamale. ART. 172 Pentru învãţãmîntul de stat preşcolar, primar şi gimnazial se asigura gratuit manualele şcolare. Beneficiazã de aceeaşi gratuitate şi elevii din învãţãmîntul profesional şi liceal ai cãror pãrinţi au venitul lunar, pe membru de familie, egal sau mai mic decît salariul minim brut pe economie. ART. 173 Preşcolarii, elevii şi studenţii beneficiazã de asistenta medicalã şi psihologicã gratuita, în cabinete medicale şi psihologice şcolare ori în policlinici şi unitãţi spitaliceşti de stat. ART. 174 (1) Elevii şi studenţii beneficiazã de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţa şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot timpul anului calendaristic. (2) Elevii şi studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiazã de gratuitate pentru categoriile de transport prevãzute la alin. (1). (3) Elevii şi studenţii beneficiazã de tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, opera, film şi la alte manifestãri culturale şi sportive organizate de instituţii publice. (4) De prevederile acestui articol beneficiazã, de asemenea, elevii şi studenţii din învãţãmîntul particular acreditat. (5) Elevii şi studenţii etnici romani din afarã graniţelor tarii, bursieri ai statului roman, beneficiazã de gratuitate la toate manifestãrile prevãzute la alin. (3). ART. 175 (1) Activitãţile extraşcolare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive -, precum şi cele pentru elevii capabili de performanţe superioare sînt finanţate de la bugetul public naţional, conform normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. In acest scop, se pot folosi şi alte surse de finanţare. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihna ale elevilor şi studenţilor. ART. 176 Instituţiile şi unitãţile de învãţãmînt pot primi donaţii din ţara şi din strãinãtate, în conformitate cu legea, dacã servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învãţãmînt şi nu sînt contrare intereselor statului roman.
TITLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 177 (1) Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã. (2) Împiedicarea persoanelor abilitate de a efectua controlul instituţiilor sau al unitãţilor de învãţãmînt constituie, dupã caz, abatere disciplinarã ori contravenţionalã sau infracţiune. Constatarea contravenţiei sau a infracţiunii şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre autoritãţile abilitate. ART. 178 (1) Pãrintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învãţãmînt şi felul educaţiei copilului minor. (2) Pãrintele sau tutorele legal instituit este obligat sa ia mãsuri pentru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului în învãţãmîntul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa pãrintelui sau a tutorelui instituit legal constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda între 100.000 lei şi 500.000 lei. (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de cãtre autoritãţile prevãzute la art. 177 alin. (2). ART. 179 Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 180 Asupra dreptului copilului minor de a urma şcoala în limba romana sau în limba unei minoritãţi naţionale hotãrãşte pãrintele sau tutorele legal instituit. ART. 181 Pînã la intrarea în vigoare a legii privind Statutul personalului didactic, normele didactice rãmîn la nivelul anului 1994, fiind stabilite prin <>Hotãrîrea Guvernului nr. 283/1993 . ART. 182 Unitãţile de învãţãmînt aferente formelor de învãţãmînt prevãzute la art. 122 alin. (1) îşi continua activitatea conform programelor actuale, pînã la absolvirea ciclului şcolar de cãtre cei care frecventeazã aceste şcoli la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. ART. 183 Pînã la elaborarea legii speciale de acreditare a unitãţilor învãţãmîntului particular preuniversitar, criteriile şi standardele de evaluare şi acreditare se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului, în baza prezentei legi. ART. 184 De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, studenţii înmatriculaţi în învãţãmîntul universitar de stat, cu plata taxei de şcolarizare, potrivit <>Hotãrîrii Guvernului nr. 283/1993 , pot beneficia de burse, în condiţiile legale. ART. 185 (1) Prezenta lege intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.*) Pe data intrãrii în vigoare a <>legii se abroga Legea educaţiei şi învãţãmîntului nr. 28/1978 , precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. (2) In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Ministerul Învãţãmîntului elaboreazã regulamentele care decurg din aplicarea acestei legi şi stabileşte mãsuri tranzitorii. *) Fac excepţie prevederile art. 58, art. 93 alin. (3), art. 94 alin. (1), art. 140 alin. (2), art. 147, art. 170 alin. (4) şi art. 174 alin. (1) şi (2), care au intrat în vigoare la data de 29 decembrie 1995. ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
