Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (*republicata*) Legea invatamantului
*) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 151/1999 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999, dându-se articolelor şi alineatelor o noua numerotare şi actualizandu-se unele denumiri. <>Legea nr. 84/1995 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1996 şi a mai fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 14 iulie 1997, şi prin <>Legea nr. 151/1999 .
TITLUL I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege reglementeazã organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învãţãmânt. ART. 2 În România învãţãmântul constituie prioritate nationala. ART. 3 (1) Învãţãmântul urmãreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societãţii româneşti, şi contribuie la pãstrarea identitãţii naţionale. (2) Idealul educaţional al şcolii româneşti consta în dezvoltarea libera, integrala şi armonioasã a individualitãţii umane, în formarea personalitãţii autonome şi creative. ART. 4 (1) Învãţãmântul are ca finalitate formarea personalitãţii umane prin: a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale; b) formarea capacitãţilor intelectuale, a disponibilitãţilor afective şi a abilitãţilor practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice; c) asimilarea tehnicilor de munca intelectualã, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi; d) educarea în spiritul respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, al demnitãţii şi al tolerantei, al schimbului liber de opinii; e) cultivarea sensibilitãţii fata de problematica umanã, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura şi mediul înconjurãtor; f) dezvoltarea armonioasã a individului prin educaţie fizica, educaţie igienico-sanitarã şi practicarea sportului; g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfãşurarea unor activitãţi utile, producãtoare de bunuri materiale şi spirituale. (2) Învãţãmântul asigura cultivarea dragostei fata de ţara, fata de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului roman. (3) Finalitãţile şcolii româneşti se realizeazã prin strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare, susţinute de ştiinţele educaţiei şi de practica şcolarã, conform obiectivelor fiecãrui nivel de învãţãmânt. ART. 5 (1) Cetãţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învãţãmânt, indiferent de condiţia socialã şi materialã, de sex, rasa, naţionalitate, apartenenţa politica sau religioasã. (2) Statul promoveazã principiile învãţãmântului democratic şi garanteazã dreptul la educaţie diferenţiatã, pe baza pluralismului educaţional, în beneficiul individului şi al întregii societãţi. (3) Statul promoveazã principiile educaţiei permanente. ART. 6 Învãţãmântul obligatoriu este de 9 clase. Frecventarea obligatorie a învãţãmântului de 9 clase, forma de zi, înceteazã la varsta de 17 ani. ART. 7 (1) Învãţãmântul de stat este gratuit. (2) Pentru unele activitãţi se pot percepe taxe în condiţiile stabilite de prezenta lege. (3) Învãţãmântul de stat este finanţat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Fondurile destinate învãţãmântului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat şi în bugetele locale. (4) Învãţãmântul poate fi finanţat şi direct de cãtre agenţi economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice. (5) Învãţãmântul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizãri, surse proprii şi alte surse legale. (6) Statul îi sprijinã material, cu precãdere, pe elevii şi studenţii care obţin rezultate foarte bune la învãţãtura şi dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuni. (7) Statul şi alţi factori interesaţi subvenţioneazã activitãţile de performanta, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor. (8) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt sunt persoane juridice, cu excepţia şcolilor care au numai clasele I-IV. ART. 8 (1) Învãţãmântul de toate gradele se desfãşoarã în limba romana. Acesta se desfãşoarã, în condiţiile prezentei legi, şi în limbile minoritãţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internationala. (2) În fiecare localitate se organizeazã şi funcţioneazã unitãţi, clase sau formaţii de studiu cu limba de predare romana şi, dupã caz, cu predarea în limbile minoritãţilor naţionale ori se asigura şcolarizarea în limba maternã în cea mai apropiatã localitate în care este posibil. (3) Invatarea în şcoala a limbii romane, ca limba oficialã de stat, este obligatorie pentru toţi cetãţenii romani, indiferent de naţionalitate. Planurile de învãţãmânt trebuie sa cuprindã numãrul necesar de ore şi, totodatã, se vor asigura condiţiile care sa permitã însuşirea limbii oficiale de stat. (4) Atât în învãţãmântul de stat, cat şi în cel particular documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, se întocmesc în limba romana. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare. (5) Unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt pot efectua şi emite, la cerere, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii. ART. 9 (1) Planurile-cadru ale învãţãmântului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplina şcolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La solicitarea scrisã a pãrinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolarã se încheie fãrã aceasta disciplina. În mod similar se procedeazã şi pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina. (3) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei Naţionale organizarea unui învãţãmânt teologic specific pregãtirii personalului de cult şi activitãţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii invatamanului gimnazial sau liceal, dupã caz, proporţional cu ponderea numericã a fiecãrui cult în configuraţia religioasã a tarii, potrivit recensamantului oficial reactualizat. Înfiinţarea şi funcţionarea acestui învãţãmânt se fac potrivit legii. (4) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a infiinta şi administra propriile unitãţi şi instituţii de învãţãmânt particulare, conform legii. (5) Curriculumul specific învãţãmântului preuniversitar teologic se elaboreazã de cãtre cultul respectiv, se avizeazã de Secretariatul de Stat pentru Culte şi se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale. Curriculumul învãţãmântului preuniversitar particular, organizat de culte, altul decât cel teologic, se elaboreazã şi se aproba conform legii. Pentru învãţãmântul superior curriculumul se elaboreazã şi se aproba potrivit legii. ART. 10 (1) Reţeaua unitãţilor învãţãmântului de stat este organizatã şi aprobatã de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare şi cu sprijinul administraţiei publice locale, în concordanta cu dinamica demograficã şi cu necesitãţile de formare profesionalã, actuale şi de perspectiva. Reţeaua instituţiilor învãţãmântului de stat este organizatã de Ministerul Educaţiei Naţionale conform legii. (2) Autoritãţile locale şi agenţii economici pot infiinta şi finanta unitãţi şcolare în condiţiile legii. (3) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aproba organizarea de unitãţi şi instituţii de învãţãmânt în care predarea sa se facã în limbi de circulaţie internationala, în condiţiile prezentei legi. În aceste şcoli Limba şi literatura romana, Istoria romanilor şi Geografia României se predau şi se examineazã în limba romana. (4) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aproba organizarea de unitãţi de învãţãmânt sau de clase constituite din elevi capabili de performanţe. (5) În condiţiile prezentei legi se pot organiza unitãţi de învãţãmânt cu predarea în limba romana pe lângã oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în strãinãtate. (6) Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, are obligaţia sa sprijine învãţãmântul în limba maternã în ţãrile în care trãiesc romani, cu respectarea legislaţiei statului respectiv. ART. 11 (1) Învãţãmântul nu se subordoneazã scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau de alte formaţiuni politice. (2) În unitãţile şi în spaţiile de învãţãmânt se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfãşurarea activitãţilor de organizare şi propaganda politica. (3) În învãţãmânt se interzice prozelitismul religios. (4) În spaţiile destinate procesului de învãţãmânt, în unitãţi de cercetare ştiinţificã, biblioteci, edituri şi tipografii ale instituţiilor de învãţãmânt, în cãmine, internate, cantine, cluburi, case de cultura ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexe cultural-sportive, palate şi cluburi ale copiilor şi elevilor sunt interzise activitãţile care incalca normele generale de moralitate, primejduind sãnãtatea fizica sau psihicã a tineretului. ART. 12 (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, pe baza consultãrii celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiecteazã, fundamenteazã şi aplica strategia globalã a învãţãmântului, stabileşte obiectivele sistemului de învãţãmânt în ansamblul sau, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învãţãmânt. (2) Organizarea şi conţinutul învãţãmântului nu pot fi structurate dupã criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate dupã criterii exclusiviste şi discriminatorii unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii pãrinţilor sau a tutorilor legal instituiţi ai elevilor. (3) Ministerul Educaţiei Naţionale, consultând factorii interesaţi în organizarea unor forme şi tipuri specifice de învãţãmânt, rãspunde de elaborarea curriculumului: planuri de învãţãmânt, programe şi manuale şcolare pentru învãţãmântul preuniversitar. În învãţãmântul superior curriculumul se stabileşte conform autonomiei universitare şi standardelor naţionale. ART. 13 Autonomia universitarã este garantatã. ART. 14 (1) În sistemul naţional de învãţãmânt, de stat şi particular, pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei Naţionale, conform legii. (2) Evaluarea şi acreditarea alternativelor educaţionale se fac de Ministerul Educaţiei Naţionale, potrivit legii.
TITLUL II Sistemul naţional de învãţãmânt CAP. 1 Dispoziţii comune ART. 15 (1) Sistemul naţional de învãţãmânt este constituit din ansamblul unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmânt de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activitãţii de instruire şi educare. (2) Sistemul naţional de învãţãmânt cuprinde unitãţi şi instituţii de învãţãmânt, de stat şi particulare. (3) Privatizarea instituţiilor şi a unitãţilor de învãţãmânt de stat este interzisã. (4) Învãţãmântul este organizat pe niveluri, asigurând coerenta şi continuitatea instruirii şi educaţiei, în concordanta cu particularitãţile de varsta şi individuale. (5) Sistemul naţional de învãţãmânt cuprinde: a) învãţãmântul preşcolar: grupa mica; grupa mijlocie; grupa mare, pregãtitoare pentru şcoala; b) învãţãmântul primar: clasele I-IV; c) învãţãmântul secundar: învãţãmântul gimnazial, secundar inferior, clasele V-IX; învãţãmântul liceal, secundar superior, clasele X-XII/XIII; învãţãmântul profesional: anii I-II/III; d) învãţãmântul postliceal; e) învãţãmântul superior: învãţãmântul universitar şi învãţãmântul postuniversitar; f) educaţia permanenta. (6) Învãţãmântul preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal formeazã învãţãmântul preuniversitar. (7) Învãţãmântul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei Naţionale, iar învãţãmântul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu respectarea autonomiei universitare. (8) Formele de organizare a învãţãmântului sunt: învãţãmânt de zi, seral, cu frecventa redusã şi învãţãmânt la distanta. (9) În sistemul educaţiei permanente se poate practica învãţãmântul prin corespondenta sau la distanta. (10) Învãţãmântul obligatoriu, care cuprinde învãţãmântul primar şi gimnazial, este învãţãmânt de zi. În mod excepţional, învãţãmântul gimnazial se poate organiza şi ca învãţãmânt seral, cu frecventa redusã sau la distanta, pentru persoanele care au depãşit cu mai mult de 2 ani varsta corespunzãtoare clasei. (11) În sistemul de învãţãmânt pot funcţiona unitãţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie. (12) În raport cu condiţiile existente pot funcţiona grupuri şcolare în care se organizeazã învãţãmânt profesional, liceal şi postliceal, cu o conducere unica. (13) În cadrul sistemului naţional de învãţãmânt, sub coordonarea şi controlul Ministerului Educaţiei Naţionale, se pot infiinta şi pot funcţiona, conform legii, structuri de învãţãmânt organizate prin cooperare între unitãţi şi instituţii din ţara şi din strãinãtate, pe baza unor acorduri interguvernamentale. ART. 16 (1) Sistemul naţional de învãţãmânt are caracter deschis. În învãţãmântul preuniversitar trecerea elevilor de la o unitate şcolarã la alta, de la un profil la altul şi de la o filiera la alta este posibila în condiţiile stabilite prin regulament al Ministerului Educaţiei Naţionale. În învãţãmântul superior caracterul deschis este asigurat prin Carta universitarã. (2) Elevii şi studenţii cu aptitudini şi performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar sau universitar. ART. 17 (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, inspectoratele şcolare şi autoritãţile administraţiei publice locale asigura condiţiile necesare pentru ca elevii sa frecventeze cursurile primare şi gimnaziale, de regula, în localitãţile în care aceştia domiciliazã. (2) În situaţii justificate elevilor din învãţãmântul primar şi gimnazial, şcolarizaţi într-o alta localitate, li se asigura, dupã caz, servicii de transport, masa şi internat, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, al autoritãţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al comunitãţilor locale, al societãţilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice.
CAP. 2 Învãţãmântul preşcolar ART. 18 (1) Învãţãmântul preşcolar se organizeazã pentru copii în varsta de 3-7 ani, în grãdiniţe de copii cu program normal, prelungit şi sãptãmânal. (2) Grãdiniţele se înfiinţeazã de cãtre inspectoratele şcolare. (3) Agenţii economici şi alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice pot infiinta şi finanta grãdiniţe, cu acordul inspectoratelor şcolare, în condiţiile legii. ART. 19 Pentru asigurarea continuitãţii între învãţãmântul preşcolar şi cel primar se instituie şi se vor generaliza treptat grupele pregãtitoare pentru şcoala, cuprinzând copii în varsta de 5-6 (7) ani. Costurile şcolarizãrii vor fi suportate de cãtre Ministerul Educaţiei Naţionale.
CAP. 3 Învãţãmântul primar ART. 20 (1) Învãţãmântul primar se organizeazã ca învãţãmânt de zi şi funcţioneazã, de regula, cu program de dimineata, în cadrul şcolilor cu clasele I-IV, I-IX sau I-XII/XIII. (2) În clasa I sunt înscrişi copiii care împlinesc varsta de 7 ani în anul calendaristic respectiv. (3) La cererea pãrinţilor sau a susţinãtorilor legali pot fi înscrişi în clasa I şi copiii care împlinesc varsta de 6 ani pana la data începerii anului şcolar, dacã dezvoltarea lor psihosomaticã este corespunzãtoare. (4) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aproba organizarea unor clase constituite din copii care, din diferite motive, nu au absolvit pana la varsta de 14 ani primele patru clase ale învãţãmântului obligatoriu.
CAP. 4 Învãţãmântul secundar Secţiunea 1 Învãţãmântul gimnazial ART. 21 Învãţãmântul gimnazial funcţioneazã în cadrul şcolilor cu clasele I-IX, I-XII/XIII sau XII/XIII, dupã caz. ART. 22 (1) Studiile gimnaziale se încheie cu susţinerea unui examen naţional de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi date publicitãţii pana la data începerii anului şcolar, la Limba şi literatura romana, Matematica şi la o proba din Istoria romanilor sau Geografia României. Elevii aparţinând minoritãţilor naţionale, care frecventeazã cursurile gimnaziale în limba maternã, susţin şi o proba la Limba şi literatura maternã. (2) În caz de nepromovare a examenului de capacitate, acesta poate fi susţinut în oricare dintre sesiunile ulterioare. (3) Elevilor care promoveazã examenul de capacitate li se acorda certificat de capacitate. Celor care nu promoveazã examenul de capacitate li se elibereazã, la cerere, copie de pe foaia matricola.
Secţiunea a 2-a Învãţãmântul liceal ART. 23 (1) Învãţãmântul liceal cuprinde clasele X-XII/XIII, învãţãmânt de zi, şi clasele X-XIII/XIV, învãţãmânt seral, cu frecventa redusã sau la distanta. (2) Reţeaua liceelor de stat este aprobatã de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea inspectoratelor şcolare, cu consultarea altor factori interesaţi, şi ca rezultat al evaluãrii instituţionale realizate de Comisia Nationala de Evaluare Institutionala. Reţeaua se publica înaintea examenului de capacitate; numãrul de locuri şi de clase se aproba anual, în funcţie de cerinţele locale şi naţionale. (3) Învãţãmântul liceal seral, cu frecventa redusã şi la distanta poate funcţiona, în condiţiile legii, în unitãţi de învãţãmânt stabilite de inspectoratele şcolare. ART. 24 (1) Învãţãmântul liceal funcţioneazã, de regula, cu urmãtoarele filiere şi profiluri: a) filiera teoreticã, cu profilurile umanist şi real; b) filiera tehnologicã, cu profilurile tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale şi protecţia mediului; c) filiera vocationala, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic. (2) Liceele se organizeazã cu unul sau mai multe profiluri. În cadrul acestor profiluri se pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, clase cu specializãri mai restrânse şi clase speciale pentru elevi cu aptitudini şi performanţe excepţionale. (3) La liceele care, pe lângã diploma de bacalaureat, elibereazã şi certificat de competente profesionale, durata studiilor poate fi de 4 ani şi este stabilitã de Ministerul Educaţiei Naţionale. (4) Ministerul Educaţiei Naţionale poate restructura profilurile şi specializãrile în raport cu dinamica profesiilor şi a ocupatiilor de pe piata forţei de munca. ART. 25 (1) Admiterea elevilor în învãţãmântul liceal se face pe baza criteriilor stabilite prin metodologia elaborata de Ministerul Educaţiei Naţionale, care se da publicitãţii la începutul anului şcolar precedent admiterii. (2) La admiterea în învãţãmântul liceal se pot înscrie absolvenţii învãţãmântului gimnazial, cu certificat de capacitate. (3) Înscrierea la admiterea în învãţãmântul liceal, cursuri de zi, se poate face în primii 2 ani de la absolvirea gimnaziului, dacã la data începerii anului şcolar elevul nu a depãşit varsta de 18 ani. ART. 26 (1) Studiile liceale se încheie cu un examen naţional de bacalaureat, diversificat în funcţie de filiera, profil, specializare şi de opţiunea elevului. (2) Examenul naţional de bacalaureat consta în sustinearea a doua, respectiv trei probe comune şi a trei probe diferenţiate, în funcţie de filiera şi de profil. A. Probele comune sunt: a) Limba şi literatura romana, scris şi oral; b) una dintre limbile moderne de circulaţie internationala studiate în liceu; c) Limba maternã, scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limba a minoritãţilor naţionale; limba şi literatura într-o limba de circulaţie internationala, pentru elevii care au urmat studiile liceale cu limba de predare în limba de circulaţie internationala respectiva. B. Probele de examen, diferenţiate în funcţie de filiera, profil, specializare şi de opţiunea elevului, sunt: Filiera teoreticã a) Profil umanist: 1. Istorie sau Geografie; 2. o proba la alegere din aria curriculara, corespunzãtor specializãrii; 3. o proba la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior. b) Profil real: 1. Matematica; 2. o proba la alegere din aria curriculara, corespunzãtor specializãrii; 3. o proba la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior. Filiera tehnologicã a) Matematica, pentru toate profilurile şi specializãrile; b) o proba la alegere din aria curriculara "tehnologii", în funcţie de specializarea aleasã de elev; c) o proba la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior. Filiera vocationala a) Istorie sau Geografie ori o disciplina socioumanã, respectiv Matematica sau Ştiinţe, în funcţie de profil; b) o proba la alegere din ariile curriculare specifice profilului şi specializãrii; ariile curriculare sunt stabilite de comun acord de Ministerul Educaţiei Naţionale şi ministerele interesate; c) o proba la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior. (3) Pentru filierele tehnologicã şi vocationala studiile liceale se pot încheia şi cu un examen de certificare a competentelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat, în condiţiile legii. (4) Lista cuprinzând probele de examen, conţinutul programelor şi modul de desfãşurare a bacalaureatului şi a examenului de certificare a competentelor profesionale se stabilesc prin metodologie, aprobatã de Ministerul Educaţiei Naţionale, şi se dau publicitãţii pana la data începerii anului şcolar precedent examenului. (5) La întocmirea listei cuprinzând probele de examen şi la stabilirea conţinutului programelor de bacalaureat pot fi consultate şi instituţiile de învãţãmânt superior. (6) În cazul întreruperii studiilor se recunoaşte fiecare an şcolar promovat. La cerere, se elibereazã un document de certificare a studiilor efectuate. ART. 27 (1) Examenul de bacalaureat se susţine în fata unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar. Comisia este condusã de un preşedinte, numit de Ministerul Educaţiei Naţionale dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor. (2) În decursul unui an solar se organizeazã doua sesiuni de bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat sunt publice. (3) Comisiile sunt alcãtuite din profesori de la alte licee decât cele în care se susţine bacalaureatul. (4) Numãrul comisiilor şi numãrul unitãţilor de învãţãmânt în care se desfãşoarã examenul de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale. (5) Candidaţii proveniţi din învãţãmântul de stat pot susţine examenul de bacalaureat şi examenul de certificare a competentelor profesionale, fãrã taxa, de cel mult doua ori. Prezentãrile ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, potrivit legii. (6) La fiecare prezentare candidaţii susţin examenul de bacalaureat integral. ART. 28 (1) În urma promovãrii examenului de bacalaureat absolventului i se elibereazã diploma de bacalaureat. Eliberarea certificatului de competente profesionale nu este condiţionatã de promovarea examenului de bacalaureat. (2) Absolvenţilor de liceu fãrã diploma de bacalaureat li se elibereazã, la cerere, certificat de absolvire şi copie de pe foaia matricola. (3) Absolvenţii care au promovat toate clasele liceale cu medii generale de minimum 9,50, iar la bacalaureat au obţinut media 10, primesc diploma de merit.
Secţiunea a 3-a Învãţãmântul profesional ART. 29 Învãţãmântul profesional se organizeazã ca învãţãmânt de zi sau seral, prin şcoli profesionale şi şcoli de ucenici. Aceste şcoli pot funcţiona independent sau pe lângã grupuri şcolare. ART. 30 (1) Reţeaua învãţãmântului profesional este organizatã de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Reţeaua învãţãmântului profesional, meseriile pentru care se şcolarizeazã şi numãrul de locuri aferente se dau publicitãţii cu 6 luni înainte de începerea anului şcolar. (3) Planurile-cadru de învãţãmânt şi programele şcolare se elaboreazã şi se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consultarea factorilor interesaţi, pe baza standardelor de pregãtire profesionalã şi, dupã caz, a standardelor ocupationale. ART. 31 (1) La şcolile profesionale se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu cu certificat de capacitate. (2) Durata studiilor în şcolile profesionale este de 2-3 ani. (3) Admiterea în şcolile profesionale se face pe baza de probe stabilite de unitãţile de învãţãmânt respective, cu consultarea factorilor interesaţi. Conţinutul probelor de admitere se stabileşte de unitãţile de învãţãmânt. ART. 32 Şcolile profesionale organizeazã, la cererea factorilor interesaţi, pe baza de contract, cursuri de calificare şi de conversie profesionalã, cu respectarea standardelor ocupationale. ART. 33 (1) La şcolile de ucenici se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu, cu sau fãrã certificat de capacitate. Pregãtirea prin şcolile de ucenici vizeazã însuşirea unor deprinderi preponderent practice, conforme standardelor ocupationale. (2) Durata studiilor în şcolile de ucenici este de 1-2 ani. Structura anului şcolar este adaptatã specificului pregãtirii în meserie. (3) Şcolile de ucenici funcţioneazã, de regula, în cadrul şcolilor profesionale sau al grupurilor şcolare. La cererea factorilor interesaţi, ucenicia se poate efectua şi direct la locul de munca al întreprinzãtorilor privati, potrivit reglementãrilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. (4) Admiterea în şcolile de ucenici se face prin testãri specifice meseriei. ART. 34 (1) Cursurile şcolii profesionale se încheie cu examen de absolvire. Pregãtirea prin şcolile de ucenici se încheie cu susţinerea unei probe practice pentru certificarea pregãtirii profesionale. (2) Sistemul de certificare a pregãtirii prin învãţãmântul profesional se organizeazã în baza reglementãrilor comune ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. ART. 35 Organizarea învãţãmântului profesional, admiterea şi examenul de absolvire sunt reglementate de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin metodologie specifica. ART. 36 (1) Elevii învãţãmântului profesional cu certificat de capacitate pot urma, în paralel, studiile liceale la forma de învãţãmânt seral, învãţãmânt cu frecventa redusã sau învãţãmânt la distanta, în urma admiterii, în condiţiile prezentei legi. (2) Absolvenţii şcolilor profesionale pot urma studiile liceale în urma admiterii, în condiţiile prezentei legi. Acestora li se poate recunoaşte parţial pregãtirea dobandita în şcoala profesionalã, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
CAP. 5 Învãţãmântul de arta şi învãţãmântul sportiv ART. 37 (1) Învãţãmântul de arta şi învãţãmântul sportiv se organizeazã pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii. (2) Unitãţile în care se organizeazã învãţãmântul de arta şi învãţãmântul sportiv se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea inspectoratelor şcolare. ART. 38 În învãţãmântul de arta şi în învãţãmântul sportiv: a) şcolarizarea se realizeazã, de regula, începând cu clasele primare; b) probele de admitere cuprind testarea aptitudinilor specifice; c) planurile-cadru de învãţãmânt sunt adaptate profilului; d) studiul disciplinelor de specialitate se realizeazã pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale; e) examenul de capacitate include şi o proba practica, specifica domeniului artistic sau sportiv studiat; f) programele şcolare pentru învãţãmântul liceal de arta şi învãţãmântul liceal sportiv respecta obiectivele stabilite pentru profilul respectiv. ART. 39 Pentru fiecare profil al învãţãmântului de arta şi al învãţãmântului sportiv se elibereazã certificat de capacitate, respectiv diploma de bacalaureat, care atesta specialitatea absolvitã. Pentru anumite specializãri pot fi eliberate şi certificate de competente profesionale. ART. 40 (1) Pentru activitatea sportiva şi artisticã de performanta Ministerul Educaţiei Naţionale poate organiza cluburi şcolare, şcoli şi licee cu program sportiv sau de arta, integrat sau suplimentar. (2) Pentru sprijinirea activitãţii sportive şi artistice de performanta Ministerul Educaţiei Naţionale organizeazã tabere sportive sau de creaţie artisticã, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, festivaluri; acorda burse şi alte forme de sprijin material. (3) Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi celelalte ministere interesate au obligaţia sa sprijine financiar şi material activitãţile de performanta în domeniul sportului şi al artelor.
CAP. 6 Învãţãmântul special ART. 41 (1) Învãţãmântul special se organizeazã de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru preşcolarii şi elevii cu deficiente mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socioafective şi de comportament sau cu deficiente asociate, în scopul instruirii şi educãrii, al recuperãrii şi integrãrii lor sociale. (2) Integrarea şcolarã a copiilor cu cerinţe educative speciale se realizeazã prin unitãţi de învãţãmânt special, în grupe şi clase speciale din unitãţi preşcolare şi şcolare obişnuite, sau în unitãţi de învãţãmânt obişnuite, inclusiv în unitãţi cu predare în limbile minoritãţilor naţionale. (3) Învãţãmântul special primar şi gimnazial este obligatoriu şi are durata, dupã caz, de 9 sau 10 ani. ART. 42 (1) Învãţãmântul special este gratuit. (2) Învãţãmântul special este organizat ca învãţãmânt de zi. În cazuri deosebite acesta se poate organiza şi sub alte forme. (3) Unitãţile de învãţãmânt special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socialã, al altor organizaţii de stat şi particulare, al societãţilor de binefacere, al persoanelor fizice sau juridice din ţara şi din strãinãtate, pentru stimulare, compensare şi recuperare a handicapului. ART. 43 Tipul şi gradul handicapului copilului se stabilesc de comisii de expertiza, interşcolare şi judeţene, subordonate inspectoratelor şcolare. ART. 44 Învãţãmântul special dispune de planuri de învãţãmânt, programe şcolare, manuale şi metodologii didactice alternative, elaborate în funcţie de tipul şi gradul handicapului şi aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 45 (1) În învãţãmântul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de reorientare operativã dinspre şcoala specialã spre şcoala de masa şi invers sau dinspre cãminul-şcoala spre şcoala specialã şi invers. (2) Propunerea de reorientare se face de cãtre cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauza şi de cãtre psihologul şcolar. Hotãrârea de reorientare se ia de cãtre comisia de expertiza, cu acordul familiei sau al sustinatoru lui legal. (3) Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învãţãmântul de masa, inclusiv în clase speciale, continua procesul de educaţie în unitãţi ale învãţãmântului special primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal, diferenţiat dupã tipul şi gradul handicapului. ART. 46 Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, împreunã cu alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupãri în domeniu, asigura integrarea în viata activa, în forma corespunzãtoare de munca, a absolvenţilor învãţãmântului special, potrivit calificãrii obţinute şi în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare.
CAP. 7 Unitãţi conexe ale învãţãmântului preuniversitar ART. 47 (1) La nivelul învãţãmântului preşcolar, primar şi gimnazial, pe lângã unele unitãţi de învãţãmânt reprezentative în zona respectiva se organizeazã centre logopedice interşcolare, coordonate de inspectoratele şcolare, ca structuri de învãţãmânt special integrat. (2) Centrele logopedice interşcolare funcţioneazã cu profesori logopezi, având calificarea în psihopedagogie specialã, psihologie sau pedagogie; aceştia au şi obligaţia sa îndrume educatoarele, invatatorii şi institutorii în metodica dezvoltãrii şi corectãrii limbajului celor care prezintã tulburãri de vorbire. (3) Pentru copiii cu boli cronice Ministerul Educaţiei Naţionale organizeazã, dupã caz, grupe sau clase în cadrul unitãţilor sanitare respective. ART. 48 (1) Protecţia copilului aflat în dificultate este realizatã conform legii. (2) Stabilirea continuturilor educative ale activitãţilor specifice, a metodologiilor didactice, formarea, pregãtirea şi perfecţionarea personalului responsabil cu instructia şi educaţia în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului, din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, sunt de competenta Ministerului Educaţiei Naţionale. ART. 49 (1) În judeţe şi în municipiul Bucureşti funcţioneazã centre sau cabinete de asistenta psihopedagogicã; acestea asigura şi activitatea de orientare şcolarã şi profesionalã. (2) Regulamentul de funcţionare a acestor centre sau cabinete se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. ART. 50 (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţioneazã Casa corpului didactic, subordonata inspectoratului şcolar. (2) Structura şi atribuţiile Casei corpului didactic se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale.
CAP. 8 Învãţãmântul postliceal ART. 51 (1) Învãţãmântul postliceal de stat se organizeazã de Ministerul Educaţiei Naţionale, din proprie initiativa sau la cererea agenţilor economici şi a altor instituţii interesate. (2) Nomenclatorul specializãrilor şi al grupelor de specializãri se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, împreunã cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la propunerea factorilor interesaţi. (3) Şcolarizarea în cadrul acestui tip de învãţãmânt este finanţatã de solicitanti, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învãţãmânt care asigura şcolarizarea. (4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale. (5) Învãţãmântul postliceal are o durata de 1-3 ani. ART. 52 (1) Admiterea în învãţãmântul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învãţãmânt, cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Au dreptul sa se înscrie în învãţãmântul postliceal, în condiţiile alin. (1), absolvenţii de liceu, cu sau fãrã diploma de bacalaureat. (3) Numãrul de locuri pentru învãţãmântul postliceal de stat se stabileşte în condiţiile art. 51 alin. (3), se aproba de inspectoratul şcolar şi se comunica Ministerului Educaţiei Naţionale. ART. 53 (1) Învãţãmântul postliceal se încheie cu examen de absolvire, reglementat de Ministerul Educaţiei Naţionale prin metodologie specifica, elaborata cu consultarea factorilor interesaţi. (2) Promovarea examenului de absolvire da dreptul la obţinerea unui certificat de competente profesionale. (3) În cazul nepromovãrii examenului de absolvire, acesta mai poate fi susţinut în oricare alta sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare de cãtre absolvenţi. ART. 54 Prin hotãrâre a Guvernului se stabilesc, anual, obligaţiile statului referitoare la învãţãmântul postliceal.
CAP. 9 Învãţãmântul superior ART. 55 (1) Învãţãmântul superior se realizeazã prin instituţii de învãţãmânt: universitãţi, institute, academii de studii şi şcoli de studii postuniversitare. (2) Misiunea instituţiilor de învãţãmânt superior este de învãţãmânt şi de cercetare sau numai de învãţãmânt. ART. 56 (1) Înfiinţarea instituţiilor de învãţãmânt superior se face prin lege, în baza procedurilor prevãzute de <>Legea nr. 88/1993 . (2) Înfiinţarea şi funcţionarea facultãţilor, a colegiilor şi specializãrilor universitare se fac potrivit legii. (3) Înfiinţarea departamentelor universitare se aproba de senatele universitare. (4) Înfiinţarea departamentelor universitare pentru pregãtirea personalului didactic se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea senatelor universitare.
Secţiunea 1 Organizarea învãţãmântului universitar ART. 57 Învãţãmântul universitar are caracter deschis şi se organizeazã sub forma de: a) învãţãmânt universitar de scurta durata; b) învãţãmânt universitar de lungã durata. ART. 58 (1) Învãţãmântul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de şcolarizare aprobatã anual de Guvern, şi cu taxa, conform legii. (2) În învãţãmântul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depãşirea duratei de şcolarizare prevãzute de lege, admiteri, înmatriculãri, reînmatriculãri, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care depãşesc prevederile planurilor de învãţãmânt. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activitãţi neincluse în planul de învãţãmânt, conform metodologiei aprobate de senatul universitar. (3) Cuantumul taxelor şi scutirea de la plata acestora se stabilesc de senatele universitare. ART. 59 (1) Pot participa la admiterea în învãţãmântul universitar absolvenţii de liceu cu diploma de bacalaureat. Organizarea admiterii este de competenta fiecãrei instituţii de învãţãmânt superior, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. Admiterea se poate organiza în doua sesiuni. (2) Absolvenţii de liceu cu diploma de bacalaureat, care au obţinut în unul din ultimii 2 ani de studii distincţii la olimpiade şcolare internaţionale, la concursuri artistice sau sportive de nivel continental, mondial sau olimpic, au dreptul de a se înscrie în învãţãmântul universitar fãrã susţinerea admiterii. (3) Absolvenţii de liceu cu diploma de bacalaureat, care au obţinut, în cel puţin unul din ultimii 2 ani de studii, premii la olimpiade şcolare, la concursuri artistice sau sportive, de nivel naţional sau pe grupe de tari, pot fi admişi în învãţãmântul universitar, conform criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale şi criteriilor specifice elaborate de senatele universitare. (4) În învãţãmântul universitar de stat condiţiile de admitere, reţeaua şi cifrele de şcolarizare se fac publice cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului universitar. ART. 60 (1) Activitatea didactica se poate organiza în urmãtoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusã şi la distanta. Formele de învãţãmânt seral, cu recventa redusã şi la distanta pot fi organizate de instituţiile de învãţãmânt superior care au cursuri de zi. (2) Durata studiilor în învãţãmântul universitar seral şi în cel cu frecventa redusã este mai mare cu un an decât cea prevãzutã pentru învãţãmântul de zi. Durata studiilor în învãţãmântul universitar la distanta se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului. (3) Diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învãţãmânt superior, în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învãţãmânt absolvitã. (4) Nomenclatorul specializãrilor şi al grupelor de specializãri se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale împreunã cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu consultarea Consiliului Naţional de Evaluare Academica şi Acreditare, a instituţiilor de învãţãmânt superior şi a altor factori interesaţi. (5) Absolvenţii cu diploma de licenta pot urma o a doua specializare, în condiţiile stabilite în Carta universitarã. (6) Absolvenţii cu diploma ai colegiilor universitare pot urma o a doua specializare în cadrul învãţãmântului universitar de scurta durata, în condiţiile stabilite în Carta universitarã. ART. 61 (1) În instituţiile de învãţãmânt superior pot fi înscrişi şi studenţi strãini, în conformitate cu prevederile legale. (2) Cetãţenii strãini care studiazã în România în învãţãmântul superior de stat, cu excepţia celor care beneficiazã de burse din partea statului roman, plãtesc taxe de şcolarizare stabilite anual prin hotãrâre a Guvernului.
Secţiunea a 2-a Învãţãmântul universitar de scurta durata ART. 62 Învãţãmântul universitar de scurta durata este de 3 ani, cu excepţia cazului prevãzut la art. 64 alin. (2), şi este organizat în colegii universitare, în cadrul instituţiilor de învãţãmânt universitar de lungã durata. ART. 63 (1) Admiterea în colegiile universitare se face pe baza criteriilor prevãzute pentru învãţãmântul universitar de lungã durata. (2) Studiile în învãţãmântul universitar de scurta durata de încheie cu examen de absolvire, organizat pe baza criteriilor elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a unei metodologii stabilite de senatele universitare. Absolvenţii primesc diplome în care se specifica domeniul specializãrii dobândite. (3) Absolvenţii care nu au promovat examenul menţionat la alin. (2) primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de scurta durata şi o copie de pe foaia matricola. Ei mai pot susţine examenul de absolvire în oricare alta sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar. ART. 64 (1) Colegiile universitare cu profil pedagogic asigura pregãtirea de institutori pentru învãţãmântul preşcolar şi primar; aceştia dobândesc specializarea şi pentru predarea în învãţãmântul gimnazial, dupã caz, a unei discipline: limba strãinã, Muzica, Desen sau Educaţie fizica. (2) Durata studiilor la colegiul pedagogic universitar este de 2 ani, pentru absolvenţii liceelor pedagogice, şi de 3 ani, pentru absolvenţii liceelor cu alt profil. (3) În cadrul colegiilor pedagogice universitare funcţioneazã serii paralele, cu planuri de învãţãmânt diferite, în raport cu durata şcolarizãrii. ART. 65 (1) Absolvenţii cu diploma ai colegiilor universitare pot continua studiile în învãţãmântul universitar de lungã durata, în cadrul profilului studiat iniţial sau apropiat, în limita locurilor disponibile pentru anul universitar curent, stabilite de senatul instituţiei de învãţãmânt superior primitoare. Criteriile de admitere se stabilesc de instituţiile de învãţãmânt universitar de lungã durata, conform Cartei universitare. (2) Candidaţii admişi vor susţine examene de diferenţa stabilite de consiliile facultãţilor şi vor fi înscrişi în anul de studiu corespunzãtor examenelor recunoscute şi celor promovate.
Secţiunea a 3-a Învãţãmântul universitar de lungã durata ART. 66 Învãţãmântul universitar de lungã durata se desfãşoarã în universitãţi, institute şi academii de studii, cu facultãţi şi specializãri autorizate sau acreditate. ART. 67 (1) Durata studiilor la cursurile de zi în învãţãmântul universitar de lungã durata este, în funcţie de profil, de 4-6 ani şi se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului. Modificarea duratei studiilor se poate face numai începând cu anul I. (2) Studiile în învãţãmântul universitar de lungã durata se încheie cu examen de licenta sau de diploma. Criteriile generale de organizare a examenului de licenta şi de diploma se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, iar conţinutul acestora şi criteriile specifice, de cãtre senatele universitare. (3) Absolvenţii care au promovat examenul de licenta primesc titlul de licenţiat în profilul şi în specializarea urmate. (4) Absolvenţii care nu au promovat examenul de licenta sau de diploma primesc, la cerere, un certificat de studii universitare de lungã durata şi copie de pe foaia matricola. Ei mai pot susţine examenul de licenta sau de diploma în oricare alta sesiune, cu acoperirea cheltuielilor de examinare stabilite de senatul universitar. Instituţiile de învãţãmânt superior pot organiza cursuri speciale, în condiţiile art. 58, pentru absolvenţii proprii ori din alte instituţii de învãţãmânt superior, în vederea pregãtirii pentru examenul de licenta, respectiv de diploma. (5) Titulatura diplomei de licenta se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu standardele internaţionale. (6) Studiile în învãţãmântul universitar cu o durata mai mare de 4 ani se încheie, dupã caz, cu examen de diploma. (7) Absolvenţii care au promovat acest examen primesc titlul de diplomat în specializarea urmatã, în conformitate cu standardele internaţionale. (8) Diplomele eliberate de instituţiile de învãţãmânt universitar de lungã durata pana în anul 1999 inclusiv sunt echivalente cu diplomele obţinute în urma promovãrii examenului de licenta, respectiv de diploma. ART. 68 (1) Studenţii şi absolvenţii care opteazã pentru profesiunea didactica au obligaţia sa absolve cursurile organizate de Departamentul pentru pregãtirea personalului didactic. (2) Departamentele pentru pregãtirea personalului didactic funcţioneazã în instituţiile de învãţãmânt superior, pe baza de regulament, şi au planuri de învãţãmânt distincte, aprobate de senatul universitatii. (3) Pregãtirea studenţilor, prevãzutã la alin. (1) şi (2), se realizeazã în regimul activitãţilor didactice opţionale. Planurile de învãţãmânt ale departamentului sunt integrate în planurile de învãţãmânt ale facultãţilor de profil. (4) Absolvenţilor Departamentului pentru pregãtirea personalului didactic li se elibereazã certificate de absolvire, pe baza cãrora sunt abilitaţi sa funcţioneze în calitate de cadre didactice. (5) Absolvenţii învãţãmântului universitar pot profesa în învãţãmânt numai dacã au obţinut certificatul de absolvire menţionat la alin. (4) sau dacã efectueazã pregãtirea prevãzutã la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare. ART. 69 Activitãţile clinice din învãţãmântul medical superior de stat se organizeazã în unitãţile sanitare publice atestate, care aparţin Ministerului Sãnãtãţii şi celorlalte ministere cu reţea sanitarã proprie. Metodologia de organizare şi de desfãşurare a acestor activitãţi se elaboreazã de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Ministerul Sãnãtãţii.
Secţiunea a 4-a Învãţãmântul postuniversitar ART. 70 (1) Învãţãmântul postuniversitar asigura specializarea în domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregãtirii atestate prin diploma obţinutã la finalizarea studiilor universitare. (2) Învãţãmântul postuniversitar se organizeazã în instituţii de învãţãmânt superior şi în şcoli de studii postuniversitare, acreditate în acest scop, şi se realizeazã prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare şi cursuri de perfecţionare postuniversitare. (3) Înfiinţarea structurilor de învãţãmânt postuniversitar în cadrul instituţiilor de învãţãmânt superior acreditate în acest scop se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea senatelor universitare. ART. 71 (1) Admiterea în învãţãmântul postuniversitar, cu excepţia doctoratului, se face pe baza criteriilor generale aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a criteriilor specifice aprobate de senatul instituţiei de învãţãmânt superior. (2) Admiterea la doctorat, organizarea şi desfãşurarea acestuia se reglementeazã prin hotãrâre a Guvernului. (3) Numãrul locurilor pentru învãţãmântul postuniversitar se stabileşte de: a) Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru cele finanţate de la bugetul de stat; b) senatele universitare, pentru cele susţinute prin taxe sau prin alte surse extrabugetare. ART. 72 (1) Studiile aprofundate au durata de doua sau trei semestre şi se fac în domeniul de specializare a diplomei obţinute la finalizarea studiilor universitare de lungã durata. (2) Studiile aprofundate se încheie cu o disertatie. Absolvenţii primesc diploma de studii aprofundate. (3) Studenţii înmatriculaţi la studii aprofundate de specialitate pe locurile finanţate de la bugetul de stat beneficiazã de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legii. (4) Studiile de masterat au durata de 2-4 semestre şi integreaza mai multe domenii de specializare, având rolul de a extinde competentele în aceste domenii. Studiile de masterat pot fi urmate de absolvenţii cu diploma obţinutã la finalizarea studiilor universitare de lungã durata, indiferent de profil sau de specializare. (5) Masteratul se organizeazã în cadrul institutelor de învãţãmânt superior sau în şcoli de studii postuniversitare, înfiinţate ca instituţii independente. Studenţii înmatriculaţi la masterat pe locurile finanţate de la bugetul de stat beneficiazã de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legii. (6) Masteratul se încheie cu susţinerea unei disertatii. Absolvenţii care au promovat disertatia primesc diploma de master. ART. 73 (1) Doctoratul este o forma superioarã de învãţãmânt şi cercetare. (2) Au dreptul sa participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii cu diploma ai învãţãmântului universitar de lungã durata. (3) Conducãtorii de doctorat pot fi profesori universitari titulari, asociaţi sau consultanţi ori academicieni, având titlul de doctor. Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. (4) Doctoratul este organizat, cu şi fãrã frecventa, în instituţiile de învãţãmânt superior aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. (5) Doctoratul se încheie cu o teza susţinutã public şi evaluatã de o comisie de specialişti aprobatã de senatul instituţiei de învãţãmânt superior organizatoare. Comisia este alcãtuitã dintr-un preşedinte, conducãtorul de doctorat şi din trei referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţificã deosebita, cu titlu de doctor în domeniu, profesori universitari, conferenţiari universitari, academicieni, cercetãtori ştiinţifici principali gradul I, din ţara sau din strãinãtate, dintre care cel puţin 2 nu funcţioneazã în instituţia organizatoare a doctoratului. Pentru activitatea depusa referenţii oficiali sunt plãtiţi potrivit normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. (6) Titlul ştiinţific de doctor se acorda de cãtre instituţia organizatoare şi se confirma de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea comisiilor de specialitate. Pe baza ordinului ministrului educaţiei naţionale instituţia organizatoare elibereazã diploma de doctor. ART. 74 (1) Şcolile de studii academice postuniversitare, organizate ca instituţii independente în ţara sau în strãinãtate, oferã programe de pregãtire cu durata de 2-4 semestre, la forma de învãţãmânt de zi sau cu frecventa redusã, în vederea extinderii şi perfecţionãrii pregãtirii atestate prin diploma de studii universitare de lungã durata. (2) Studiile se finalizeazã cu susţinerea unei disertatii. Absolvenţii primesc diploma de studii academice postuniversitare. ART. 75 (1) Studiile postuniversitare de specializare pot fi urmate de absolvenţii cu diploma obţinutã la finalizarea studiilor de lungã durata. Durata studiilor, curriculumul şi modalitatea de finalizare se aproba de senatele universitare. (2) Absolvenţilor li se elibereazã diploma de studii postuniversitare de specializare. ART. 76 (1) Cursurile postuniversitare de perfecţionare pot fi urmate de absolvenţii cu diploma ai învãţãmântului universitar de scurta sau de lungã durata. Durata cursurilor, programul de pregãtire şi modalitatea de finalizare a studiilor se aproba de senatul universitar. (2) Personalul didactic cu studii universitare de scurta sau de lungã durata din învãţãmântul preuniversitar participa periodic la cursuri postuniversitare de perfecţionare a pregãtirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. (3) Absolvenţii cursurilor postuniversitare de perfecţionare primesc certificat de absolvire. ART. 77 Pentru organizarea activitãţilor de pregãtire postuniversitarã prevãzute la art. 74 instituţiile de învãţãmânt superior se pot asocia cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici din ţara sau din strãinãtate. În acest caz structura studiilor, structurile organizatorice şi modul lor de funcţionare şi de finanţare se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea instituţiei de învãţãmânt superior iniţiatoare. ART. 78 (1) Învãţãmântul postuniversitar este susţinut prin taxe sau din alte surse, cu excepţiile prevãzute de lege. (2) Bursele de stat în învãţãmântul postuniversitar se obţin prin concurs. ART. 79 Învãţãmântul postuniversitar medical se organizeazã în forme specifice stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Ministerului Sãnãtãţii.
Secţiunea a 5-a Cercetarea ştiinţificã în învãţãmântul superior ART. 80 (1) În instituţiile de învãţãmânt superior se organizeazã activitãţi de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã, proiectare, consultanţa sau expertiza, care se desfãşoarã în cadrul departamentelor, catedrelor sau în unitãţi proprii de cercetare ştiinţificã, inclusiv prin colaborare cu instituţii de învãţãmânt şi de cercetare din ţara sau din strãinãtate. (2) Unitãţile de cercetare ştiinţificã se înfiinţeazã cu aprobarea senatelor universitare. (3) Catedrele, departamentele şi unitãţile de cercetare ştiinţificã sunt încadrate cu personal didactic, de cercetare ştiinţificã şi cu alte categorii de personal. (4) Activitatea de cercetare ştiinţificã constituie unul dintre criteriile de apreciere a valorii profesionale a cadrului didactic şi, dupã caz, poate completa norma didactica. (5) Studenţii pot participa la contracte de cercetare ştiinţificã din departamente, catedre şi unitãţi de cercetare. (6) Modul de organizare şi de desfãşurare a cercetãrii ştiinţifice în instituţiile de învãţãmânt superior se stabileşte prin regulament aprobat de senatul universitar. (7) Pentru activitãţi de cercetare ştiinţificã specifice, în reţeaua Ministerului Educaţiei Naţionale pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate juridicã. (8) Cercetarea ştiinţificã din învãţãmântul superior beneficiazã gratuit de serviciile întregii reţele de informare şi de documentare a bibliotecilor din învãţãmânt. ART. 81 (1) Programele de cercetare ştiinţificã fundamentalã, precum şi alte programe de interes deosebit sunt finanţate, pe baza de contracte, din fondurile alocate anual, direct Ministerului Educaţiei Naţionale, de la bugetul de stat, separat de finanţarea procesului de învãţãmânt. Finanţarea contractelor de cercetare se face în mod competitiv, pe baza evaluãrilor fãcute de Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice Universitare. (2) Programele de cercetare tehnologicã avansatã, programele de cercetare aplicativa, precum şi activitãţile de proiectare, consultanţa, expertiza, altele decât cele având ca beneficiar Ministerul Educaţiei Naţionale, sunt finanţate, pe baza de contracte încheiate direct cu beneficiarii cercetãrilor sau ai activitãţilor respective, din fondurile de la bugetul de stat şi din fondul special de cercetare, alocate altor ministere, precum şi din alte surse. (3) În cazul contractelor de finanţare sau de granturi, încheiate între Agenţia Nationala pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare*), pe de o parte, şi unitãţile menţionate la art. 80 alin. (1), (2) şi (7), pe de alta parte, rezultatele cercetãrilor aparţin executantilor. -------------- *) În conformitate cu prevederile <>art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998 şi aprobatã prin <>Legea nr. 157/1999 , atribuţiile fostului Minister al Cercetãrii şi Tehnologiei au fost preluate de Agenţia Nationala pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare.
(4) Activitatea de cercetare ştiinţificã desfasurata în institutele de cercetare ale Ministerului Educaţiei Naţionale este finanţatã de la bugetul de stat, pentru programele solicitate de acest minister, şi din alte surse, pentru programele comandate de terţi. ART. 82 (1) Veniturile proprii ale instituţiilor de învãţãmânt superior, realizate din contracte de cercetare ştiinţificã, de proiectare, de consultanţa sau de expertiza, precum şi din contracte pentru alte servicii ştiinţifice sau didactice, se evidenţiazã în conturi distincte la bãnci comerciale, în condiţiile legii. Aceste venituri se utilizeazã, cu acordul responsabilului de contract şi cu avizul rectorului, pentru dezvoltarea bazei materiale proprii de cercetare şi de activitãţi didactice, precum şi pentru plata personalului care a executat contractul. Baza materialã este constituitã din obiecte ca: mijloace fixe, obiecte de inventar şi materiale de orice fel. Aceste obiecte pot fi cumpãrate în timpul desfãşurãrii contractului sau dupã predarea lucrãrii şi dupã încasarea banilor. (2) Din veniturile prevãzute la alin. (1) se mai pot finanta urmãtoarele categorii de cheltuieli: burse de cercetare şi instruire, informare şi documentare, taxe pentru participarea ca membru în organisme, organizaţii şi instituţii de profil, organizarea şi/sau participarea la manifestãri cultural-ştiinţifice interne şi internaţionale, editarea de carte didactica şi de specialitate. (3) Veniturile realizate şi neutilizate la finele anului se reporteazã cu aceeaşi destinaţie în anul urmãtor.
Secţiunea a 6-a Structura instituţiilor de învãţãmânt superior ART. 83 Instituţia de învãţãmânt superior cuprinde, de regula, mai multe facultãţi, colegii universitare, departamente, catedre, unitãţi de cercetare ştiinţificã, de proiectare şi de microproducţie. ART. 84 (1) Facultatea reprezintã unitatea funcţionalã de baza a instituţiei de învãţãmânt superior şi are în componenta una sau mai multe secţii de specialitate. Facultatea este organizatã pe departamente şi catedre. Activitatea didactica în cadrul facultãţii se desfãşoarã pe ani de studii, serii de predare, grupe şi subgrupe. (2) Facultãţile se individualizeazã prin: a) condiţii de admitere şi absolvire; b) programe de studiu; c) domenii de specializare. (3) Facultatea cuprinde personal didactic şi studenţi, cercetãtori ştiinţifici şi proiectanţi, personal auxiliar şi administrativ. ART. 85 Colegiul universitar este unitatea funcţionalã subordonata instituţiei de învãţãmânt superior sau facultãţii. ART. 86 Departamentul constituie o structura subordonata instituţiei de învãţãmânt superior sau, dupã caz, facultãţii, având funcţii didactice, de cercetare ştiinţificã, de proiectare şi de producţie. Organizarea şi funcţionarea departamentelor se stabilesc de senatele universitare. ART. 87 Catedra este unitatea structuralã de baza a facultãţii sau, dupã caz, a departamentului, care realizeazã activitãţi de învãţãmânt şi de cercetare. Catedra cuprinde personal didactic şi, dupã caz, personal de cercetare, de proiectare şi auxiliar, dintr-o disciplina sau dintr-o familie de discipline. ART. 88 (1) Instituţiile de învãţãmânt superior sau componentele acestora au dreptul de a organiza şi de a administra unitãţi şi centre de cercetare, centre pentru pregãtirea resurselor umane, unitãţi de producţie, respectiv de microproducţie, loturi experimentale sau structuri instituţionale, singure sau în colaborare cu persoane juridice. (2) Instituţiile de învãţãmânt superior au dreptul de a organiza, în colaborare cu instituţii similare din ţara şi din strãinãtate, programe de învãţãmânt universitar şi postuniversitar, conform metodologiei stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Secţiunea a 7-a Autonomia universitarã ART. 89 (1) Autonomia universitarã consta în dreptul comunitãţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertãţile academice fãrã nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competente şi obligaţii în concordanta cu opţiunile şi orientãrile strategice naţionale ale dezvoltãrii învãţãmântului superior, stabilite prin lege. (2) Autonomia universitarã se coreleazã cu principiul rãspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activitãţi didactice şi de cercetare ştiinţificã pe care o desfãşoarã instituţia respectiva de învãţãmânt superior. ART. 90 (1) Comunitatea universitarã este constituitã din personal didactic, personal didactic auxiliar, personal de cercetare ştiinţificã, de proiectare, precum şi din cei care studiazã în instituţia respectiva. (2) Comunitatea universitarã foloseşte în activitatea sa personal administrativ. ART. 91 (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor universitare, dotãrilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învãţãmânt superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este indreptatita sa le utilizeze. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotãrile aferente care aparţin Ministerului Sãnãtãţii şi ministerelor cu reţea sanitarã proprie, în care se desfãşoarã învãţãmântul medical superior de stat. ART. 92 (1) Ansamblul de drepturi şi obligaţii, precum şi normele care reglementeazã viata comunitãţii universitare în spaţiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitarã a instituţiei de învãţãmânt superior, adoptatã de senatul universitar, în condiţiile legii. (2) Autonomia universitarã vizeazã domeniile conducerii, structurãrii şi functionarii instituţiei, ale activitãţii didactice şi de cercetare ştiinţificã, ale administrãrii şi ale finanţãrii. (3) Autonomia universitarã se realizeazã, în principal, prin: a) stabilirea structurii interne a instituţiei de învãţãmânt superior, conform legii; b) programarea, organizarea, desfãşurarea şi perfectio narea procesului de învãţãmânt; stabilirea planurilor de învãţãmânt şi a programelor analitice în acord cu strategiile şi cu standardele naţionale ale dezvoltãrii învãţãmântului superior; organizarea admiterii candidaţilor la studii şi definirea criteriilor de evaluare a performantelor academice şi profesionale ale studenţilor; c) proiectarea, organizarea şi stabilirea formelor de învãţãmânt postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreunã cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu alte autoritãţi publice, agenţi economici, organizaţii profesionale şi patronale recunoscute la nivel naţional, a domeniilor în care se utilizeazã diplomele şi certificatele proprii emise; d) selectarea şi promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum şi stabilirea criteriilor de apreciere a activitãţii didactice şi ştiinţifice; acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice, în condiţiile legii; e) organizarea cercetãrii ştiinţifice şi a documentãrii; organizarea activitãţilor de editare şi de tipãrire; organizarea activitãţilor audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii de învãţãmânt superior şi de cercetare, din ţara şi din strãinãtate; f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret; g) stabilirea necesitãţii financiare şi materiale; folosirea fondurilor şi gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; gãsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea şi controlul serviciilor economico-gospodãreşti; h) soluţionarea problemelor sociale ale comunitãţilor universitare; acordarea burselor de studiu şi de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii; i) organizarea de manifestãri şi activitãţi ştiinţifice, culturale şi sportive; j) înfiinţarea de fundaţii, conform legii; stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii; k) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar. (4) În plan financiar autonomia universitarã se realizeazã ca drept de gestionare, potrivit legii şi rãspunderii personale, a fondurilor alocate de la bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valuta de la studenţi şi cursanţi strãini, potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 93 (1) Membrii comunitãţii universitare au dreptul de a lua parte la conducerea treburilor universitare; organismele de conducere se aleg prin vot secret, potrivit Cartei universitare, pentru perioade de 4 ani. (2) Organele alese, cu excepţia rectorului, se confirma de cãtre senatul universitar. Rectorul se alege de cãtre senat şi se confirma prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. O persoana nu poate ocupa funcţia de decan sau de rector mai mult de doua mandate succesive. Rectorul poate fi revocat din funcţie de cãtre senatul universitar prin aceeaşi procedura folositã la numire. (3) Ministrul educaţiei naţionale îl poate suspenda din funcţie, din motive justificate, pe rectorul unei instituţii de învãţãmânt superior, de stat sau particular, acreditata. Hotãrârea de revocare sau de menţinere în funcţie a rectorului se ia de cãtre senatul universitar, în cel mult 30 de zile de la data comunicãrii ordinului de suspendare. ART. 94 (1) În senatele universitare şi în consiliile facultãţilor studenţii sunt reprezentaţi în proporţie de o pãtrime din numãrul membrilor acestor consilii şi senate, în condiţiile stabilite de Carta universitarã. (2) Protecţia membrilor comunitãţii universitare în activitatea profesionalã şi în spaţiul universitar este înscrisã în Carta universitarã. Abaterile de la deontologia universitarã se analizeazã şi se soluţioneazã la nivelul consiliilor facultãţilor şi al senatului. (3) Membrii comunitãţii universitare sunt obligaţi sa respecte regulamentele interne ale instituţiei de învãţãmânt superior, stabilite în conformitate cu Carta universitarã. ART. 95 Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege sau prin Carta universitarã. ART. 96 La nivel naţional autonomia universitarã se manifesta prin relaţia directa a rectorului instituţiei de învãţãmânt superior cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi prin alegerea reprezentanţilor instituţiei în organismele profesionale, conform legii.
CAP. 10 Învãţãmântul militar ART. 97 (1) Învãţãmântul militar este învãţãmânt de stat, parte integrantã a sistemului naţional de învãţãmânt, şi cuprinde: învãţãmânt liceal, învãţãmânt postliceal pentru formarea maiştrilor militari şi a subofiţerilor, învãţãmânt universitar pentru formarea ofiţerilor şi a altor specialişti, învãţãmânt postuniversitar. (2) Perfecţionarea pregãtirii cadrelor militare se realizeazã în instituţii de învãţãmânt distincte. (3) Prevederile referitoare la învãţãmântul militar preuniversitar se aplica în mod corespunzãtor şi pentru învãţãmântul preuniversitar din domeniul transporturilor. ART. 98 Structura organizatoricã, profilurile, specializãrile, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învãţãmântul militar se stabilesc de Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, potrivit specificului fiecãrei arme şi trepte de învãţãmânt. ART. 99 Planurile de învãţãmânt pentru învãţãmântul militar liceal, postliceal şi superior se elaboreazã de Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, fiind avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 100 Diplomele de absolvire a instituţiilor militare de învãţãmânt şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinãtorilor legali, dupã trecerea în rezerva, sa ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învãţãmânt, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel. ART. 101 Admiterea şi procesul de învãţãmânt în instituţiile militare de toate nivelurile se desfãşoarã în limba romana. ART. 102 Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul învãţãmântului militar Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.
CAP. 11 Învãţãmântul particular ART. 103 (1) Învãţãmântul particular constituie o alternativa la învãţãmântul de stat sau îl completeazã. (2) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt particular acreditate fac parte din sistemul naţional de învãţãmânt şi educaţie şi se supun dispoziţiilor prezentei legi. (3) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt particular dispun de autonomie organizatoricã şi funcţionalã în concordanta cu reglementãrile legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învãţãmânt. (4) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt particular acreditate pot fi sprijinite de stat. ART. 104 Învãţãmântul particular funcţioneazã potrivit legii, dacã: a) este organizat şi funcţioneazã pe principiul nonprofit; b) este organizat pe principii nediscriminatorii şi respinge ideile, curentele şi atitudinile antidemocratice, xenofobe, şovine şi rasiste; c) respecta standardele naţionale. ART. 105 (1) Învãţãmântul particular preuniversitar cuprinde grãdiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, şcoli profesionale şi de ucenici, licee şi şcoli postliceale. (2) Grãdiniţele, şcolile primare şi gimnaziale, precum şi şcolile profesionale şi de ucenici se pot infiinta cu autorizarea inspectoratului şcolar, în baza documentaţiei de evaluare. (3) Liceele şi şcolile postliceale se pot infiinta cu avizul inspectoratului şcolar şi cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, în baza documentaţiei de evaluare. ART. 106 (1) Criteriile de evaluare pentru învãţãmântul particular preuniversitar se referã la domeniile fundamentale de organizare şi de funcţionare: personal didactic, conţinut, baza materialã şi activitate financiarã. (2) Standardele corespund fiecãrui criteriu şi indica nivelurile minime obligatorii în procesul de evaluare. Aceste standarde sunt diferenţiate în funcţie de nivelul de învãţãmânt şi sunt stabilite de Comisia de Evaluare şi Acreditare a Învãţãmântului Preuniversitar, care se înfiinţeazã şi funcţioneazã pe lângã Ministerul Educaţiei Naţionale, în baza regulamentului aprobat prin hotãrâre a Guvernului. ART. 107 (1) Procesul de acreditare a unitãţilor de învãţãmânt preuniversitar cuprinde doua faze: a) autorizarea de încredere, care acorda dreptul de organizare şi funcţionare provizorie a unitãţii respective; b) acreditarea, care acorda unitãţii respective toate drepturile ce decurg din prezenta lege. (2) Acreditarea trebuie solicitatã dupã acordarea autorizaţiei de încredere, astfel: a) dupã cel mult 4 ani, pentru grãdiniţe şi şcoli primare; b) dupã primul examen de capacitate, pentru gimnaziu; c) dupã primul examen de bacalaureat, pentru liceu; d) dupã primul examen de absolvire, pentru şcolile profesionale, de ucenici şi postliceale. ART. 108 (1) În învãţãmântul particular preuniversitar se aplica planuri similare sau alternative învãţãmântului de stat, care cuprind discipline obligatorii, opţionale şi facultative, corespunzãtor standardelor naţionale. (2) Programele analitice ale disciplinelor trebuie sa rãspundã aceloraşi cerinţe ca şi planurile de învãţãmânt. (3) Pentru învãţãmântul particular preuniversitar planurile şi programele de învãţãmânt, similare sau alternative învãţãmântului de stat, sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 109 În învãţãmântul particular preuniversitar formaţiunile de studiu (clase, grupe, subgrupe) nu pot depãşi numeric limitele maxime legale. ART. 110 (1) În învãţãmântul particular preuniversitar posturile didactice se ocupa în condiţiile prevãzute de Statutul personalului didactic. (2) Cadrele didactice din învãţãmântul particular preşcolar şi primar trebuie sa aibã norma de baza în unitatea respectiva. (3) În învãţãmântul particular gimnazial, liceal şi profesional cel puţin 60% din numãrul personalului didactic trebuie sa fie încadrat cu norma de baza în unitatea respectiva. (4) Pentru învãţãmântul particular postliceal cel puţin 50% din posturi, constituite în conformitate cu prevederile legale, trebuie sa fie acoperite cu personal didactic angajat cu norma de baza în unitatea respectiva. (5) Personalul didactic de conducere din învãţãmântul particular trebuie sa fie angajat cu norma de baza în unitatea de învãţãmânt respectiva şi sa îndeplineascã cerinţele Statutului personalului didactic privind ocuparea funcţiilor de conducere. ART. 111 Diplomele sau certificatele acordate de unitãţile din învãţãmântul particular preuniversitar, înfiinţate potrivit prezentei legi, au valoare şi produc efectele actelor de studii eliberate în învãţãmântul de stat, dacã examenele de absolvire au fost susţinute în fata unor comisii numite în conformitate cu dispoziţiile legale. ART. 112 Elevii din învãţãmântul particular se pot transfera la alte unitãţi de învãţãmânt de stat sau particular, cu acordul unitãţii primitoare şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 113 Învãţãmântul superior particular funcţioneazã potrivit <>Legii nr. 88/1993 *) privind acreditarea instituţiilor de învãţãmânt superior şi recunoaşterea diplomelor, cu respectarea prevederilor prezentei legi. ---------------- *) <>Legea nr. 88/1993 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999.
ART. 114 În învãţãmântul particular taxele de şcolarizare se stabilesc de fiecare instituţie sau unitate de învãţãmânt, în condiţiile legii. ART. 115 (1) Baza materialã a instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt particular trebuie sa corespundã standardelor desfãşurãrii unui proces instructiv-educativ de calitate: spaţii adecvate procesului de învãţãmânt, în proprietate sau închiriate; laboratoare proprii, cu dotare corespunzãtoare pentru un an în avans fata de anul şcolarizat; biblioteca dotatã cu fond de carte propriu, adecvat conţinutului disciplinelor şi nivelului acestora. (2) Pentru obţinerea acreditãrii instituţia sau unitatea de învãţãmânt respectiva trebuie sa facã dovada ca în perioada de funcţionare provizorie a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materialã proprie. (3) Dupã doua cicluri de şcolarizare ulterioare acreditãrii instituţia sau unitatea de învãţãmânt trebuie sa facã dovada ca deţine în proprietate cel puţin 50% din spaţiile de învãţãmânt şi ca în toatã perioada anterioarã a utilizat cel puţin 25% din venituri pentru investiţii în baza materialã proprie.
ART. 116 Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt particular se supun evaluãrii şi controlului, în condiţiile legii. ART. 117 (1) Învãţãmântul cooperatist se desfãşoarã în unitãţi care sunt proprietatea asociaţiilor cooperatiste. (2) Finanţarea învãţãmântului cooperatist se asigura din fonduri proprii ale asociaţiilor cooperatiste, din taxe şcolare şi din alte surse. (3) Ministerul Educaţiei Naţionale acoperã de la bugetul de stat cheltuielile pentru salarizarea personalului didactic, cu excepţia personalului care asigura instruirea practica. (4) Unitãţilor de învãţãmânt cooperatist li se aplica prevederile art. 115.
CAP. 12 Învãţãmântul pentru persoanele aparţinând minoritãţilor naţionale ART. 118 Persoanele aparţinând minoritãţilor naţionale au dreptul sa studieze şi sa se instruiascã în limba maternã la toate nivelurile şi formele de învãţãmânt, precum şi la tipurile de învãţãmânt pentru care exista o cerere suficienta, în condiţiile legii. ART. 119 (1) În funcţie de necesitãţile locale se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minoritãţilor naţionale. (2) Prevederile alin. (1) se vor aplica fãrã a se aduce atingere învãţãrii limbii oficiale şi predãrii în aceasta limba. ART. 120 (1) Disciplina Limba romana se preda în învãţãmântul primar dupã programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectiva. În învãţãmântul gimnazial disciplina Limba şi literatura romana se preda dupã programe şcolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba romana şi manuale specifice. În învãţãmântul liceal disciplina Limba şi literatura romana se preda dupã programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba romana. (2) În învãţãmântul primar cu predare în limbile minoritãţilor naţionale Istoria romanilor şi Geografia României se predau în aceste limbi dupã programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba romana, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii toponomiei şi a numelor proprii româneşti în limba romana. În învãţãmântul gimnazial şi liceal Istoria romanilor şi Geografia României se predau în limba romana, dupã programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba romana. Examinarea la Istoria romanilor şi Geografia României se face în limba de predare a acestora. (3) În programele şi manualele de istorie universala şi de istorie a romanilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minoritãţilor naţionale din România. (4) În învãţãmântul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplina de studiu, Istoria şi tradiţiile minoritãţilor naţionale, cu predare în limba maternã. Programele analitice şi manualele la aceasta disciplina sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 121 Elevilor aparţinând minoritãţilor naţionale, care frecventeazã unitãţi de învãţãmânt cu predare în limba romana, li se asigura, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplina de studiu, limba şi literatura maternã, precum şi istoria şi tradiţiile minoritãţii naţionale respective. ART. 122 În învãţãmântul de stat profesional, liceal şi postliceal de specialitate, în care, la cerere şi în condiţiile legii, predarea se face în limba maternã la disciplinele de specialitate, este obligatorie însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba romana. ART. 123 (1) În cadrul instituţiilor de învãţãmânt universitar de stat se pot organiza, în condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii şi facultãţi cu predare în limbile minoritãţilor naţionale. În acest caz se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba romana. La cerere şi prin lege se pot infiinta instituţii de învãţãmânt superior multiculturale. Limbile de predare în aceste instituţii de învãţãmânt superior se stabilesc în cadrul legii de înfiinţare. (2) Se recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale de a infiinta şi de a administra propriile instituţii de învãţãmânt superior articulare, conform legii. (3) Se încurajeazã instituţiile de învãţãmânt superior cu structuri şi ctivitati multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armonioase şi a integrãrii la nivel naţional şi european. (4) La toate formele de învãţãmânt în limba romana sau în limbile minoritãţilor naţionale se poate înscrie şi pregati orice cetãţean roman, indiferent de limba sa maternã şi de limba în care a urmat studiile anterioare. ART. 124 În învãţãmântul de toate gradele şi nivelurile probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii. ART. 125 Ministerul Educaţiei Naţionale asigura, în limba de predare, pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice. ART. 126 În conducerea unitãţilor şi a instituţiilor de învãţãmânt în care exista grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minoritãţilor naţionale se asigura o reprezentare proporţionalã a cadrelor didactice din rândul minoritãţilor, cu respectarea competentei profesionale.
TITLUL III Conţinutul învãţãmântului CAP. 1 Învãţãmântul preuniversitar ART. 127 (1) Conţinutul învãţãmântului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul naţional. Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învãţãmânt, al programelor şi al manualelor şcolare din învãţãmântul preuniversitar. Acest ansamblu cuprinde o componenta comuna pentru toate şcolile de acelaşi tip şi o alta componenta aflatã la decizia şcolii. (2) Planurile-cadru de învãţãmânt cuprind disciplinele obligatorii, opţionale şi facultative, precum şi numãrul minim şi maxim de ore aferent fiecãreia dintre acestea. (3) Programele şcolare stabilesc pentru fiecare disciplina din planul de învãţãmânt obiectivele instructiv-educative şi formative ale disciplinei şi evidenţiazã conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientãri metodologice generale pentru realizarea acestora. ART. 128 (1) Planurile-cadru de învãţãmânt şi programele şcolare pentru învãţãmântul preuniversitar se elaboreazã de comisiile naţionale de specialitate, fiind coordonate şi avizate de Consiliul Naţional pentru Curriculum, şi se aproba de cãtre ministrul educaţiei naţionale. (2) În unitãţile de învãţãmânt se utilizeazã numai manuale şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. (3) În unitãţile de învãţãmânt preuniversitar se pot utiliza manuale alternative. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. (4) Obiectivele specifice în evaluarea procesului instructiv-educativ pe fiecare nivel de învãţãmânt se stabilesc prin standarde aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
CAP. 2 Învãţãmântul superior ART. 129 (1) În instituţiile de învãţãmânt superior planurile de învãţãmânt se elaboreazã de facultãţi sau departamente, se analizeazã în cadrul consiliilor acestora, se aproba de senatele universitare şi se avizeazã de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a fi în concordanta cu standardele naţionale. Modificarea planurilor de învãţãmânt se poate face numai începând cu anul I. (2) Programele analitice se elaboreazã de titularii de discipline şi se aproba de catedra sau de departament. ART. 130 În funcţie de specificul facultãţilor şi al specializãrilor, planurile de învãţãmânt şi programele analitice pot fi concepute şi în structura modularã.
CAP. 3 Activitatea extraşcolarã ART. 131 (1) Conţinutul instruirii şi educaţiei la toate nivelurile de organizare a învãţãmântului se completeazã prin activitãţi extraşcolare. (2) Activitatea extraşcolarã se organizeazã de cãtre şcoli, cluburi, palate ale copiilor şi elevilor, administraţiile judeţene ale taberelor, conducerile taberelor şcolare şi bazelor sportive, turistice şi de agrement şi de alte unitãţi pentru activitãţi complementare, cu sprijinul familiei şi al altor factori interesaţi. (3) Activitãţile extraşcolare au conţinut ştiinţific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, moral-civic, tehnico-aplicativ, turistic, sportiv, precum şi caracter recreativ. (4) Palatul Naţional al Copiilor şi Elevilor din Bucureşti, subordonat Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi palatele copiilor din judeţe, aflate în subordinea inspectoratelor şcolare, au şi rol metodologic pentru activitãţile extraşcolare. ART. 132 (1) Organizarea şi competentele unitãţilor specializate în activitatea extraşcolarã se stabilesc prin regulament aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului. (2) Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare, asigura şi controleazã realizarea obiectivelor instruirii şi educaţiei extraşcolare.
CAP. 4 Educaţia permanenta ART. 133 Pentru asigurarea educaţiei permanente Ministerul Educaţiei Naţionale colaboreazã cu Ministerul Culturii şi cu alte ministere interesate, precum şi cu mijloacele de informare în masa, cultele religioase, universitãţile populare, fundaţiile culturale, alte societãţi şi instituţii, pentru a facilita accesul la ştiinţa şi cultura al tuturor cetãţenilor, indiferent de varsta, în vederea adaptãrii lor la mutaţiile majore care survin în viata socialã. ART. 134 Ministerul Educaţiei Naţionale, prin unitãţile şi instituţiile sale, acorda, pe baza de contract, asistenta de specialitate celor care organizeazã diferite programe de instruire a adulţilor în sistemul educaţiei permanente şi al conversiei profesionale sau poate organiza asemenea programe din proprie initiativa. ART. 135 (1) Persoanele juridice sau fizice pot organiza, în cadrul sistemului de formare continua, împreunã cu unitãţi sau instituţii de învãţãmânt ori separat, cursuri de calificare, perfecţionare şi conversie profesionalã a adulţilor, care oferã certificate de competenta profesionalã recunoscute pe piata muncii. (2) Persoanele juridice pot organiza cursurile prevãzute la alin. (1) numai dacã au prevãzut în statut aceste activitãţi şi dacã sunt autorizate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi, dupã caz, de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau de alte autoritãţi publice, în baza criteriilor de evaluare stabilite prin regulament aprobat de cele doua ministere, cu respectarea standardelor ocupationale, conform legii. Persoanele fizice pot organiza asemenea activitãţi numai în condiţiile autorizãrii menţionate. (3) Modul de certificare a competentelor profesionale în cadrul sistemului de formare continua se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale, împreunã cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în concordanta cu standardele ocupationale, potrivit legii. (4) Pe perioada în care urmeazã cursuri de perfecţionare a pregãtirii profesionale personalul instituţiilor publice are dreptul la salariu de baza şi la celelalte adaosuri la acesta. În cazul în care cursurile sunt organizate în alta localitate decât cea de domiciliu, personalul instituţiilor publice participant la acestea beneficiazã şi de drepturile cuvenite, potrivit dispoziţiilor legale, salariaţilor instituţiilor publice aflaţi în delegare. ART. 136 (1) Pentru instruirea adulţilor, precum şi pentru sprijinirea sistemului de învãţãmânt în realizarea unor obiective specifice pot fi organizate, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale, instituţii şi reţele de învãţãmânt deschis sau la distanta, care utilizeazã tehnologiile moderne de comunicare şi de preluare a informaţiilor. (2) Cheltuielile necesare pentru acest sistem de învãţãmânt sunt suportate de cãtre beneficiari şi de instituţiile interesate.
CAP. 5 Bibliotecile din învãţãmânt ART. 137 (1) În sistemul de învãţãmânt funcţioneazã, ca parte integrantã, o reţea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare şi biblioteci pedagogice, ca instituţii cu personalitate juridicã subordonate direct Ministerului Educaţiei Naţionale; biblioteci ale instituţiilor de învãţãmânt superior, ale facultãţilor, colegiilor, departamentelor, catedrelor; biblioteci ale caselor corpului didactic; biblioteci şcolare. (2) Bibliotecile menţionate la alin. (1) funcţioneazã pe baza de regulamente aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. (3) Bibliotecile din învãţãmânt pot organiza, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi în colaborare cu Ministerul Culturii, secţii specifice, precum şi alte forme pe care le considera necesare pentru studiul individual al adulţilor. ART. 138 Pregãtirea personalului de specialitate pentru biblioteci este asigurata de Ministerul Educaţiei Naţionale prin studii universitare de scurta şi de lungã durata, iar perfecţionarea acestuia este coordonata de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 139 Coordonarea activitãţii reţelei bibliotecilor din învãţãmânt se asigura de Ministerul Educaţiei Naţionale.
TITLUL IV Conducerea învãţãmântului CAP. 1 Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte organisme de nivel naţional ART. 140 (1) Ministerul Educaţiei Naţionale se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legii. Ministerul Educaţiei Naţionale, ca organ de specialitate, are rãspunderea de a elabora şi de a aplica politica educaţionalã, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educaţiei Naţionale are drept de initiativa şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei şi colaboreazã cu alte ministere implicate în dezvoltarea învãţãmântului. (2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Educaţiei Naţionale constituie structuri de experţi şi se sprijinã pe organisme consultative, la nivel naţional, alcãtuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul naţional pentru Reforma Învãţãmântului, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Consiliul Naţional de Finanţare a Învãţãmântului Superior, Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice din învãţãmântul Superior, Consiliul Naţional al Bibliotecilor, Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continua, comisiile naţionale de specialitate pe discipline şi structurile manageriale ale programelor de reforma. Componenta consiliilor şi regulamentele lor de funcţionare se aproba prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. În exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Educaţiei Naţionale poate consulta, dupã caz, societãţile ştiinţifice naţionale ale cadrelor didactice, federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramura, ca parteneri sociali, şi organizaţiile studenţeşti şi de elevi, recunoscute pe plan naţional. (3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare Ministerul Educaţiei Naţionale constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalitãţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional. Ei sunt selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcţioneazã potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. (4) Consiliul Naţional al Rectorilor se constituie şi funcţioneazã în baza statutului propriu. (5) În subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale funcţioneazã: a) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ca institut de cercetare şi dezvoltare care activeazã în domeniul inovarii şi reformei sistemului naţional de învãţãmânt; b) Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, ca unitate autonomã cu personalitate juridicã. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar coordoneazã activitatea sportiva a asociaţiilor sportive şcolare şi universitare. Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar se afiliaza la federaţiile internaţionale ale sportului şcolar, respectiv universitar. Cluburile sportive şcolare şi universitare, înfiinţate conform prevederilor art. 40 alin. (1), au personalitate juridicã şi se pot afilia la federaţiile de specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza reglementãrilor federaţiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive. ART. 141 Ministerul Educaţiei Naţionale elaboreazã, coordoneazã şi aplica politica nationala în domeniul educaţiei. În acest scop exercita urmãtoarele atribuţii: a) coordoneazã şi controleazã sistemul naţional de învãţãmânt; b) organizeazã reţeaua învãţãmântului de stat şi propune Guvernului cifrele de şcolarizare, pe baza studiilor de prognoza, cu consultarea unitãţilor de învãţãmânt, a autoritãţilor locale şi a agenţilor economici interesaţi; c) aproba Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigura şi supravegheazã respectarea acestora; d) coordoneazã activitatea de cercetare ştiinţificã din învãţãmânt; e) asigura cadrul pentru producţia manualelor şcolare; asigura finanţarea şcolilor pentru achiziţionarea de manuale, conform legii; f) elaboreazã criteriile generale de admitere în învãţãmântul superior; g) aproba înfiinţarea liceelor şi a şcolilor postliceale; h) aproba, conform legii, regulamentele de organizare şi funcţionare a unitãţilor subordonate, cu excepţia instituţiilor de învãţãmânt superior; i) elaboreazã studii de diagnoza şi prognoza în domeniul restructurãrii şi modernizãrii învãţãmântului şi contribuie la perfecţionarea cadrului legislativ; j) asigura cadrul pentru proiectarea, omologarea şi producţia mijloacelor de învãţãmânt; k) asigura cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregãtirea adecvatã a elevilor cu aptitudini deosebite; l) asigura şcolarizarea specializatã şi asistenta psiho-pedagogica adecvatã a copiilor şi a tinerilor cu deficiente fizice, senzoriale, mentale sau asociate; m) analizeazã modul în care se asigura protecţia socialã în învãţãmânt şi propune mãsuri corespunzãtoare Guvernului şi autoritãţilor publice locale abilitate; n) coordoneazã activitatea bibliotecilor universitare din subordine; o) rãspunde de formarea şi perfecţionarea personalului didactic; p) coordoneazã, potrivit legii, numirea, transferarea, eliberarea şi evidenta personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi control şi a celui auxiliar din unitãţile subordonate; q) asigura repartizarea Fondului naţional al formãrii profesionale, cu consultarea factorilor interesaţi; r) rãspunde de evaluarea sistemului naţional de învãţãmânt pe baza standardelor naţionale; s) elaboreazã şi aplica strategiile de reforma, pe termen mediu şi lung, ale învãţãmântului şi educaţiei; t) elaboreazã împreunã cu alte ministere strategia colaborãrii cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învãţãmântului şi cercetãrii ştiinţifice; u) colaboreazã, pe baza de protocoale, cu statele în care trãieşte populaţie de naţionalitate sau de origine romana, pentru promovarea şi desfãşurarea învãţãmântului în limba maternã; v) elaboreazã norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora; w) stabileşte modalitãţile de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice, eliberate în strãinãtate, pe baza unor norme interne, ţinând seama şi de înţelegerile şi convenţiile internaţionale; x) stabileşte pentru învãţãmântul preuniversitar de stat structura anului şcolar, sesiunile de examene, perioadele de desfãşurare a concursurilor, precum şi vacantele şcolare; y) controleazã modul de respectare a normelor financiar-contabile, de execuţie bugetarã şi de administrare a patrimoniului din sistemul naţional al învãţãmântului de stat; încaseazã taxe, în lei şi în valuta, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi recunoaşterea actelor de studii, conform legii.
CAP. 2 Inspectoratele şcolare ART. 142 Inspectoratele şcolare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educaţiei Naţionale, având, în principal, urmãtoarele atribuţii: a) urmãresc modul de organizare şi de funcţionare a reţelei de învãţãmânt preuniversitar, în conformitate cu politica educaţionalã la nivel naţional; b) asigura aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfãşurarea procesului de învãţãmânt; c) asigura calitatea învãţãmântului şi respectarea standardelor naţionale prin inspecţia şcolarã; d) înfiinţeazã, cu avizul Ministerului Educaţiei Naţionale, unitãţi şcolare ale învãţãmântului de stat: grãdiniţe, şcoli primare, gimnazii, şcoli profesionale şi de ucenici; e) propun Ministerului Educaţiei Naţionale reţeaua de şcolarizare din raza lor teritorialã, în conformitate cu politica educaţionalã, a studiilor de prognoza, dupã consultarea unitãţilor de învãţãmânt, a autoritãţilor locale, a agenţilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi; f) asigura, împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor pe durata învãţãmântului obligatoriu; g) coordoneazã incadrarea unitãţilor de învãţãmânt cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic; h) organizeazã şi indruma activitatea de perfecţionare a personalului didactic, de cercetare ştiinţificã şi alte acţiuni complementare din învãţãmântul preuniversitar; i) coordoneazã utilizarea, dezvoltarea şi protejarea bazei didactico-materiale din unitãţile de învãţãmânt, împreunã cu autoritãţile publice locale; j) coordoneazã organizarea admiterii şi a examenelor de absolvire din unitãţile de învãţãmânt, precum şi a concursurilor şcolare; k) controleazã activitãţile şi serviciile de învãţãmânt preuniversitar organizate de agenţi economici, fundaţii, asociaţii, culte şi de alte persoane juridice sau fizice de pe raza lor teritorialã; constata eventualele încãlcãri ale prevederilor legale şi iau mãsurile prevãzute de lege; l) coordoneazã activitatea bibliotecilor din unitãţile de învãţãmânt subordonate; m) coordoneazã şi controleazã activitatea Casei corpului didactic. ART. 143 (1) Structura inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. (2) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învãţãmânt şi în limbile minoritãţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest învãţãmânt. (3) Unitãţile extraşcolare şi unitãţile conexe învãţãmântului preuniversitar sunt subordonate inspectoratului şcolar. (4) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Consiliul de administraţie este format din 9-11 membri, dintre care: inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi, directorul Casei corpului didactic, directorul tehnic-administrativ, contabilulsef, consilierul juridic al inspectoratului şcolar şi alţi membri. Inspectorul şcolar general este preşedintele de drept al consiliului de administraţie. Consiliul consultativ este format din directori de unitãţi de învãţãmânt, din alte cadre didactice de prestigiu, inclusiv din învãţãmântul superior, din reprezentanţi ai pãrinţilor, ai autoritãţilor locale administrative, ai comunitãţilor religioase, ai agenţilor economici, precum şi din alţi parteneri sociali. Preşedintele consiliului consultativ este ales, prin vot secret, dintre membrii acestuia. (5) Inspectoratele şcolare organizeazã periodic conferinţe judeţene ale personalului didactic din învãţãmântul preuniversitar, pe specialitãţi, cu rol consultativ, participativ şi metodic. ART. 144 (1) Inspectorul şcolar general, inspectorii şcolari generali adjuncţi şi directorul Casei corpului didactic sunt numiţi prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, pe baza criteriilor de competenta profesionalã şi managerialã, conform legii. (2) Inspectorii şcolari se numesc de cãtre inspectorul şcolar general, prin concurs, pe baza criteriilor de competenta profesionalã şi managerialã, de regula pe o perioada de 4 ani, conform legii.
CAP. 3 Conducerea instituţiilor şi a unitãţilor învãţãmântului de stat ART. 145 (1) Unitãţile de învãţãmânt preuniversitar sunt conduse de directori, ajutaţi, dupã caz, de directori adjuncţi. În activitatea de conducere directorii se bazeazã pe consiliul profesoral, pe consiliul de administraţie şi pe consiliul şcolar. Aceste consilii funcţioneazã în temeiul unor regulamente elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform legii. (2) Consiliul profesoral al unitãţii de învãţãmânt, cu rol de decizie în domeniul instructiv-educativ, este format din personalul didactic de predare din unitatea respectiva şi este prezidat de director. (3) Consiliul de administraţie al unitãţii de învãţãmânt, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din cel puţin 5 membri, dar nu mai mult de 11 membri, între care directorul unitãţii, directorul adjunct, contabilul-şef, cadre didactice alese de consiliul profesoral şi reprezentanţi ai pãrinţilor, precum şi ai administraţiei publice locale. În onsiliul de administraţie se includ şi reprezentanţi ai agenţilor economici care asigura baza materialã pentru practica. Directorul unitãţii de învãţãmânt este preşedintele consiliului de administraţie. (4) Unitatea de învãţãmânt preşcolar sau primar, afiliatã altei unitãţi de învãţãmânt, îşi alege 1-2 cadre didactice în consiliul de administraţie al acesteia. (5) În consiliile de administraţie ale liceelor şi şcolilor postliceale se includ 1-2 elevi. (6) În fiecare unitate de învãţãmânt cu personalitate juridicã sau pe grupuri de unitãţi se constituie câte un consiliu şcolar, care decide şi rãspunde de realizarea politicii educaţionale la nivel local. Initiativele locale respecta politica educaţionalã elaborata la nivel naţional. Componenta şi atribuţiile consiliului şcolar sunt stabilite prin regulament aprobat de cãtre Ministerul Educaţiei Naţionale. (7) Directorii şi directorii adjuncţi ai unitãţilor din învãţãmântul preşcolar, primar, gimnazial şi profesional, precum şi directorii adjuncţi din învãţãmântul liceal şi postliceal sunt numiţi de inspectorul şcolar general, conform legii. (8) Directorii unitãţilor din învãţãmântul liceal şi postliceal sunt numiţi prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, la propunerea inspectorului şcolar general, conform legii. (9) Directorii unitãţilor destinate activitãţilor extraşcolare sunt numiţi de ministrul educaţiei naţionale la unitãţile direct subordonate Ministerului Educaţiei Naţionale şi de cãtre inspectorul şcolar general la unitãţile din subordinea inspectoratului şcolar. (10) Numirea directorilor şi a directorilor adjuncţi ai unitãţilor de învãţãmânt menţionate la alin. (7) şi (8) se face ca urmare a sustinerii unui concurs, pe baza criteriilor de competenta profesionalã şi managerialã, precum şi a recomandarii consiliului şcolar, pe o perioada de 4 ani. Metodologia concursului se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţionale. ART. 146 Instituţiile de învãţãmânt superior sunt conduse de senate, iar facultãţile şi departamentele, de consilii. Senatele sunt prezidate de rectori, consiliile facultãţilor, de decani, iar consiliile departamentelor, de directori. Atribuţiile şi raporturile acestor organisme se stabilesc prin Carta universitarã. Hotãrârile senatelor, ale consiliilor facultãţilor şi ale departamentelor se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, dacã numãrul lor reprezintã cel puţin doua treimi din totalul membrilor. ART. 147 (1) Conducerea operativã a instituţiei de învãţãmânt superior este asigurata de cãtre biroul senatului, alcãtuit conform Statutului personalului didactic şi Cartei universitare. (2) Preşedintele biroului senatului este rectorul.
CAP. 4 Evaluarea în învãţãmânt ART. 148 (1) Evaluarea învãţãmântului, ca sistem şi proces, se asigura de Ministerul Educaţiei Naţionale prin instituţii şi organisme specializate, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. (2) Evaluarea învãţãmântului universitar şi postuniversitar se asigura prin forme specifice, în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu normele autonomiei universitare. (3) În sistemul naţional de învãţãmânt şi educaţie notarea se face, de regula, de la 10 la 1. (4) Se recomanda aplicarea creditelor transferabile şi recunoaşterea lor atât în cadrul aceleiaşi instituţii sau unitãţi de învãţãmânt, cat şi între instituţii sau unitãţi de învãţãmânt din ţara şi din strãinãtate. ART. 149 Ministerul Educaţiei Naţionale asigura evaluarea periodicã a nivelului de pregãtire profesionalã şi metodica a personalului didactic din învãţãmânt. ART. 150 (1) Inspectorul şcolar general elaboreazã, la sfârşitul fiecãrui an şcolar, un raport privind starea învãţãmântului din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. Acest raport se prezintã Ministerului Educaţiei Naţionale, prefecturii, consiliului judeţean, consiliilor locale şi tuturor unitãţilor de învãţãmânt din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. (2) Rectorul instituţiei de învãţãmânt superior elaboreazã, la sfârşitul fiecãrui an universitar, un raport privind starea instituţiei de învãţãmânt, pe care îl transmite Ministerului Educaţiei Naţionale, prefecturii şi consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti. (3) Ministrul educaţiei naţionale înainteazã Parlamentului raportul anual asupra stãrii sistemului naţional de învãţãmânt, pana la data de 15 octombrie. Concomitent sunt prezentate direcţiile şi prioritãţile de dezvoltare a învãţãmântului preuniversitar şi superior. Raportul anual se da publicitãţii.
TITLUL V Resurse umane CAP. 1 Personalul din învãţãmânt. Elevi şi studenţi ART. 151 (1) Personalul din învãţãmânt este format din personal didactic, personal de cercetare, personal didactic auxiliar şi personal administrativ. (2) Personalul didactic este format din: a) educatoare - în învãţãmântul preşcolar; b) învãţãtori - în învãţãmântul primar; c) institutori - în învãţãmântul preşcolar şi primar; d) maiştri-instructori - în învãţãmântul gimnazial, profesional, liceal şi postliceal; e) profesori - în învãţãmântul gimnazial, profesional, liceal şi postliceal; f) preparatori universitari, asistenţi universitari, lectori universitari (şefi de lucrãri), conferenţiari universitari, profesori universitari şi profesori universitari consultanţi - în învãţãmântul superior; g) formatori. (3) În învãţãmânt poate funcţiona personal didactic asociat. (4) Personalul de cercetare este integrat în catedre, departamente, unitãţi sau centre de cercetare şi de microproducţie. (5) În învãţãmântul de toate gradele funcţioneazã personal didactic auxiliar, definit conform Statutului personalului didactic. ART. 152 Funcţiile didactice pe tipuri şi forme de învãţãmânt, precum şi condiţiile pentru ocuparea acestora se stabilesc prin Statutul personalului didactic. ART. 153 (1) Norma didactica pentru învãţãmântul preuniversitar se reglementeazã prin Statutul personalului didactic. (2) Norma didactica pentru profilurile cu formaţiuni specifice de instruire, precum şi pentru unitãţi de învãţãmânt din localitãţi izolate sau pentru clase cu un numãr redus de elevi se reglementeazã de Ministerul Educaţiei Naţionale. (3) Norma didactica pentru învãţãmântul universitar şi postuniversitar se reglementeazã prin Statutul personalului didactic. ART. 154 (1) În învãţãmântul de stat şi particular posturile didactice se ocupa prin concurs. Condiţiile pentru ocuparea funcţiilor de conducere se stabilesc prin Statutul personalului didactic. (2) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au un caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoana care îndeplineşte condiţiile prevãzute de Statutul personalului didactic. (3) Validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice din învãţãmântul preuniversitar de stat se face de cãtre inspectoratele şcolare, la propunerea comisiilor de concurs. (4) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice din învãţãmântul universitar şi postuniversitar se aproba de cãtre consiliile facultãţilor, la propunerea comisiilor de concurs, şi se valideazã de cãtre senatele universitare. Titlurile didactice de conferenţiar universitar şi de profesor universitar sunt confirmate de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, prin comisiile de specialitate. Pe baza confirmãrii ministrul educaţiei naţionale emite ordin de acordare a titlurilor de conferenţiar universitar şi de profesor universitar. (5) Candidatul la concursul pentru ocuparea unui post didactic cu predare în alta limba decât cea în care şi-a fãcut studiile superioare susţine în fata unei comisii de specialitate un test de cunoaştere a limbii în care urmeazã sa facã predarea. ART. 155 Ministerul Educaţiei Naţionale are obligaţia de a asigura pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic din sistemul naţional de învãţãmânt şi stabileşte, prin organisme de specialitate, standardele naţionale pentru atestarea calitãţii de cadru didactic. ART. 156 (1) Drepturile şi îndatoririle personalului didactic sunt prevãzute în Statutul personalului didactic şi în Carta universitarã. (2) Dreptul la contestaţie al persoanelor fizice sau juridice din învãţãmânt se exercita prin adresare cãtre forul ierarhic superior celui a cãrui decizie este contestatã. ART. 157 (1) În instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt sunt interzise pedepsele corporale. (2) Personalul didactic care practica asemenea metode va fi sancţionat administrativ sau, în funcţie de gravitatea abaterii, se va supune rigorilor legii. (3) Drepturile şi îndatoririle elevilor sunt stabilite prin regulament elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale, iar pentru studenţi acestea sunt cuprinse în Carta universitarã şi în regulamentele instituţiilor de învãţãmânt superior. ART. 158 (1) În învãţãmântul preuniversitar formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, dupã cum urmeazã: a) grupa cuprinde în medie 15 preşcolari sau elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; prin excepţie, inspectoratul şcolar poate aproba grupe cuprinzând cel puţin 7 preşcolari sau elevi; b) clasa din învãţãmântul primar are în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 25; c) clasa din învãţãmântul gimnazial are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 30; d) clasa sau anul de studiu din învãţãmântul profesional, liceal şi postliceal are în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30. (2) Situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari din grupa mare aflate sub efectivul minim se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale.
CAP. 2 Formarea continua a personalului didactic ART. 159 (1) Formarea continua a personalului didactic constituie un drept care se realizeazã, în principal, prin perfecţionare şi conversie profesionalã. (2) În cadrul sistemului naţional de învãţãmânt perfecţionarea personalului didactic din învãţãmântul preuniversitar se realizeazã, în principal, prin formele prevãzute de Statutul personalului didactic. (3) Conversia profesionalã în sistemul de învãţãmânt vizeazã extinderea pregãtirii iniţiale în vederea obţinerii dreptului de a preda şi alte discipline sau de a ocupa alte posturi didactice. ART. 160 (1) Ministerul Educaţiei Naţionale stabileşte obiectivele şi coordoneazã formarea continua a personalului didactic din învãţãmântul preuniversitar, evalueaza, acrediteazã şi finanţeazã programele de formare continua, inclusiv de conversie profesionalã, realizate în: a) instituţii de învãţãmânt superior, prin facultãţi, departamente şi catedre, pentru perfecţionarea pregãtirii de specialitate; b) instituţii de învãţãmânt superior, prin departamentele sau catedrele de pregãtire a personalului didactic, pentru perfecţionarea pregãtirii metodice şi psihopedagogice; c) colegii pedagogice universitare şi licee cu profil pedagogic, pentru perfecţionarea de specialitate, metodica şi psihopedagogicã a personalului didactic din învãţãmântul preşcolar şi primar; d) case ale corpului didactic, conform art. 162; e) centre de perfecţionare, organizate în unitãţi de învãţãmânt, pentru perfecţionarea pregãtirii de specialitate a personalului didactic cu studii medii; f) alte structuri abilitate în acest scop de Ministerul Educaţiei Naţionale. (2) Pentru organizarea activitãţilor prevãzute la alin. (1) instituţiile menţionate pot colabora cu instituţii similare, precum şi cu agenţi economici, conform reglementãrilor legale. ART. 161 (1) Programele de formare continua a personalului didactic se încheie prin colocviu sau prin alte forme specifice de evaluare, potrivit legii. (2) Instituţiile de învãţãmânt superior acreditate pot organiza şi desfasura programe de conversie profesionalã, la nivel universitar şi postuniversitar, cu durata de cel puţin un an şi jumãtate. Programele sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi se finalizeazã cu examen de absolvire. Promovarea examenului de absolvire conferã dreptul la obţinerea unei diplome şi dreptul de a profesa în noua specializare. Aceste activitãţi se pot organiza în formele de învãţãmânt prevãzute de lege. ART. 162 (1) Casele corpului didactic sunt centre de documentare şi de organizare a activitãţilor de formare continua şi a activitãţilor cu caracter ştiinţific, metodic şi cultural. (2) Pentru realizarea activitãţilor prevãzute la alin. (1) Casa corpului didactic asigura formatori calificaţi, acreditaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale, şi finanţeazã aceste programe. Formatorii colaboreazã cu departamentele şi câte drele de pregãtire a personalului didactic din instituţiile de învãţãmânt superior la activitãţile de formare continua. ART. 163 Pentru pregãtirea şi perfecţionarea personalului didactic de conducere, îndrumare şi control Ministerul Educaţiei Naţionale înfiinţeazã şi coordoneazã centre şi alte forme instituţionalizate, cu atribuţii în acest scop. ART. 164 Perfecţionarea personalului didactic din învãţãmântul superior de stat este finanţatã de Ministerul Educaţiei Naţionale prin bugetele instituţiilor de învãţãmânt şi se realizeazã prin: a) programe de documentare şi schimburi de experienta, la nivel naţional şi internaţional; b) programe de specializare şi cooperare interuniversitarã, în ţara şi în strãinãtate; c) învãţãmânt postuniversitar, organizat potrivit prevederilor prezentei legi; d) programe de cercetare ştiinţificã, realizate în ţara sau prin cooperare internationala; e) inovare educaţionalã, creaţie ştiinţificã, tehnica şi artisticã. ART. 165 Perfecţionarea personalului didactic auxiliar din întregul sistem naţional de învãţãmânt se realizeazã conform prevederilor art. 160.
TITLUL VI Baza materialã şi finanţarea învãţãmântului de stat ART. 166 (1) Baza materialã a învãţãmântului de stat consta în întregul activ patrimonial al Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt şi de cercetare ştiinţificã din sistemul de învãţãmânt existent la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, precum şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior. (2) În înţelesul prevederilor alin. (1), baza materialã a învãţãmântului cuprinde: spaţii pentru procesul de învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã, mijloace de învãţãmânt şi de cercetare aferente, biblioteci, edituri şi tipografii, staţiuni didactice şi de cercetare, unitãţi de microproducţie, ateliere şcolare, ferme didactice, grãdini botanice, terenuri agricole, cãmine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultura ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexuri cultural-sportive, palate şi case ale copiilor şi elevilor, baze de odihna şi tratament, spaţii cu destinaţia de locuinta, precum şi orice alt obiect de patrimoniu destinat învãţãmântului şi salariaţilor din învãţãmânt. (3) Baza materialã aferentã procesului de instruire şi de educaţie, menţionatã la alin. (2) şi realizatã din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioarã datei de 22 decembrie 1989, se reintegreazã, fãrã plata, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt şi de cercetare ştiinţificã din sistemul învãţãmântului de stat. Predarea-preluarea se face pe baza de protocol. Justa despãgubire se acorda, dupã caz, de Guvern. În aceleaşi condiţii se reintegreazã fãrã plata şi imobilele care, conform <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe baza de protocol de predare-preluare. (4) Baza materialã a instituţiilor de învãţãmânt superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar cea a unitãţilor de învãţãmânt preuniversitar, pana la apariţia Legii patrimoniului public şi privat al statului, rãmâne în proprietatea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu excepţia unitatilorscolare organizate împreunã cu agenţi economici. (5) Construcţiile şi terenurile aferente procesului instructiv-educativ nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului educaţiei naţionale, fãrã plata şi numai în interes public. (6) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, disponibile temporar, aflate în patrimoniul instituţiilor de învãţãmânt superior de stat sau în administrarea acestora, se poate face pe baza de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuala. Bunurile, inclusiv terenurile, aflate în administrarea unitãţilor de invatamantpreuniversitar de stat, disponibile temporar, pot fi închiriate pe baza de contract încheiat în conformitate cu revederile legale, cu revizuire anuala a acestuia, numai în conformitate cu metodologia stabilitã de Ministerul Educaţiei Naţionale. Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, în condiţiile prevãzute la alineatele precedente, se face cu prioritate pentru activitãţi de învãţãmânt. (7) Deţinãtorii de bunuri prevãzute la alin. (3) şi (4), care urmeazã sa fie reintegrate în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã din sistemul învãţãmântului de tat, sunt obligaţi sa punã la dispoziţie imputernicitilor Ministerului Educaţiei Naţionale toate documentele care atesta proprietatea, precum şi documentele necesare în vederea înregistrãrii în evidentele contabile. (8) Ministerul Educaţiei Naţionale, prin împuterniciţii sãi, va acţiona în justiţie persoanele juridice sau fizice care refuza semnarea protocoalelor şi predarea documentelor de proprietate. Aceste acţiuni sunt scutite de taxa de timbru. (9) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei Naţionale sau instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt şi cercetare ştiinţificã din sistemul învãţãmântului de stat se face, dupã caz, în registrul de inscriptiuni şi transcripţiuni, în cãrţile funciare sau în cãrţile de publicitate funciarã, cu scutire de plata taxelor prevãzute de lege. (10) Acţiunile în justiţie formulate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de inspectoratele şcolare pentru aplicarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt scutite de taxa de timbru. ART. 167 (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare, asigura, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea şi funcţionarea tuturor unitãţilor din învãţãmântul preuniversitar de stat. (2) Finanţarea cheltuielilor de funcţionare, întreţinere şi reparare a unitãţilor din învãţãmântul preuniversitar, precum şi a bazei didactico-materiale, cu excepţia celor cuprinse la alin. (4) şi (5), este asigurata prioritar de cãtre consiliile locale din bugetele locale, precum şi din resursele proprii ale respectivelor unitãţi. Decontarea cheltuielilor alocate din bugetele locale se face de cãtre consiliile locale, în baza documentaţiei prezentate de unitãţile şcolare. (3) Unitãţile de învãţãmânt special, cluburile, taberele, palatele copiilor şi casele corpului didactic se finanţeazã din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale. (4) Ministerul Educaţiei Naţionale asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar şi administrativ din unitãţile şi din instituţiile de învãţãmânt preuniversitar, pentru deplasãri, precum şi pentru cheltuieli de dotãri cu obiecte de inventar şi cãrţi. (5) Ministerul Educaţiei Naţionale poate aloca de la buget fonduri pentru finanţarea cheltuielilor curente aferente unor activitãţi extraşcolare, educaţiei copiilor cu deficiente, perfecţionãrii pregãtirii profesionale a cadrelor didactice şi altor acţiuni şi activitãţi, în condiţiile legii. (6) În zonele defavorizate, precum şi în situaţii speciale stabilite prin hotãrâre a Guvernului se pot aloca fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a învãţãmântului preuniversitar, precum şi pentru alte cheltuieli. (7) Creditele externe contractate de Ministerul Educaţiei Naţionale cu aprobarea Guvernului, precum şi dobânzile aferente acestora se ramburseazã din bugetul de stat. ART. 168 (1) În scopul întreţinerii, dezvoltãrii şi modernizãrii bazei materiale şi de practica în instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt, cu ocazia aprobãrii bugetului de venituri şi cheltuieli pentru unitãţile subordonate, Ministerul Educaţiei Naţionale constituie Fondul naţional al formãrii profesionale, din credite bugetare şi din alte surse dobândite în condiţiile legii. (2) Fondul naţional al formãrii profesionale se gestioneazã cu consultarea Consiliului Naţional pentru Formare şi Educaţie Continua, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. ART. 169 (1) Unitãţile de învãţãmânt primar şi gimnazial din mediul rural şi periurban, precum şi liceele agricole, agromontane, silvice şi pedagogice, care nu au în proprietate terenuri agricole în extravilan, primesc în folosinta, pentru constituirea lotului didactic experimental, o suprafata de 1 ha pentru şcolile primare, 2 ha pentru şcolile gimnaziale, 3 ha pentru liceele pedagogice şi minimum 10 ha pentru liceele agricole, agromontane şi silvice, în echivalent arabil. (2) Loturile experimentale prevãzute la alin. (1) se atribuie, la cerere, unitãţilor şcolare respective din terenurile agricole şi silvice ce au aparţinut şcolilor sau, dupã caz, din fondul de rezerva al localitãţilor, aflat la dispoziţia consiliilor locale. (3) În cazul în care pe teritoriul localitãţii nu exista resurse de pãmânt conform prevederilor alin. (2), suprafeţele cuvenite se atribuie în folosinta din terenurile aflate în proprietatea autoritãţilor publice locale sau în administrarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare şi Amenajare Ruralã. (4) Reconstituirea dreptului de proprietate la unitãţile şcolare prevãzute la alin. (1), punerea în posesie, precum şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de cãtre comisiile locale şi judeţene de aplicare a <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 . ART. 170 (1) Finanţarea învãţãmântului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puţin 4% din produsul intern brut, în concordanta cu urmãtoarele cerinţe: a) considerarea dezvoltãrii învãţãmântului ca o prioritate nationala, pentru pregãtirea resurselor umane la nivelul standardelor internaţionale; b) profesionalizarea resurselor umane în concordanta cu diversificarea pieţei muncii; c) dezvoltarea învãţãmântului superior şi a cercetãrii ştiinţifice universitare pentru integrare la vârf în viata ştiinţificã mondialã. (2) Sistemul de finanţare a învãţãmântului asigura descentralizarea gestionãrii fondurilor şi permite implicarea comunitãţilor locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învãţãmânt. (3) Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt pot beneficia şi de alte surse de venituri dobândite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizãri şi taxe de la persoane juridice şi fizice. Veniturile obţinute din sursele menţionate se gestioneazã şi se utilizeazã integral la nivelul instituţiilor şi unitãţilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fãrã vãrsãminte la bugetul de stat, la bugetele locale şi fãrã a afecta alocaţiile bugetare. (4) Fondurile alocate Ministerului Educaţiei Naţionale pentru învãţãmântul preuniversitar se repartizeazã inspectoratelor şcolare care le redistribuie unitãţilor de învãţãmânt din teritoriu prin ordonatorii terţiari de credite subordonaţi. (5) Baza de calcul al fondurilor alocate fiecãrei unitãţi şi instituţii de învãţãmânt reprezintã cuantumul din bugetul de stat care revine unui preşcolar, elev, student sau cursant, în funcţie de nivelul şi specificul instruirii şi de ceilalţi indicatori specifici activitãţii în învãţãmânt, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învãţãmânt. (6) Învãţãmântului superior i se aloca un fond distinct de cercetare din bugetul global al cercetãrii ştiinţifice. Alocarea fondurilor de finanţare a cercetãrii se face dupã criterii competitive, în funcţie de prioritãţile naţionale şi de performanţele obţinute sau anticipate. Competiţia pentru fondurile de finanţare a cercetãrii este deschisã tuturor instituţiilor de învãţãmânt superior acreditate. Alocarea fondurilor pentru finanţarea cercetãrii se face de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice din Învãţãmântul Superior. Consiliul are personal propriu, integrat în Ministerul Educaţiei Naţionale. (7) Fondurile de investiţii pentru obiective noi şi dotãri cu echipamente se aloca separat, în funcţie de prioritãţile strategice ale dezvoltãrii învãţãmântului. Pot beneficia de alocarea acestor fonduri toate unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt acreditate, conform legii. (8) Execuţia bugetarã anuala a instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt este publica. ART. 171 (1) Instituţiile de învãţãmânt superior de stat funcţioneazã ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii. (2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, pe baza de contract, pentru finanţarea de baza şi finanţarea complementara, realizarea de obiective de investiţii, fonduri pentru burse şi protecţia socialã a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizãri şi taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, romane sau strãine, şi din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învãţãmânt superior, în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizãrii obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învãţãmântului şi cercetãrii ştiinţifice universitare. (3) Finanţarea de baza se asigura din bugetul de stat, în funcţie de numãrul de studenţi şi doctoranzi admişi la studii fãrã taxa, de numãrul de cursanţi, de nivelul şi specificul instruirii teoretice şi practice şi de ceilalţi indicatori specifici activitãţii de învãţãmânt, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învãţãmânt. (4) Finanţarea de baza se realizeazã de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a se asigura desfãşurarea în condiţii normale a procesului de învãţãmânt, la nivel universitar şi postuniversitar, conform standardelor naţionale. (5) Finanţarea complementara se asigura atât din sume de la bugetul de stat, cat şi din surse externe, respectiv împrumuturi şi ajutoare externe. (6) Finanţarea complementara se realizeazã de Ministerul Educaţiei Naţionale prin: a) subvenţii pentru cazare şi masa; b) fonduri alocate pe baza de prioritati şi norme specifice pentru dotãri şi alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale; c) fonduri alocate pe baze competitionale pentru cercetarea ştiinţificã universitarã. (7) Finanţarea instituţiilor de învãţãmânt superior de stat se face pe baza de contract încheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi instituţia de învãţãmânt superior respectiva, dupã cum urmeazã: a) contract institutional pentru finanţarea de baza, pentru fondul de burse şi protecţie socialã a studenţilor, precum şi pentru finanţarea de obiective de investiţii; b) contract complementar pentru finanţarea cercetãrii ştiinţifice universitare, a reparaţiilor capitale, a dotãrilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru cazare şi masa. Sumele aferente cercetãrii ştiinţifice universitare, cuprinse în contractul complementar, se esaloneaza, prin excepţie de la alte reglementãri, în rate stabilite prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective. (8) Criteriile prin care se stabileşte finanţarea instituţiilor de învãţãmânt superior de stat din bugetul de stat se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, luând în considerare propunerile Consiliului Naţional de Finanţare a Învãţãmântului Superior şi, respectiv, ale Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice Universitare. În baza criteriilor aprobate Consiliul Naţional de Finanţare a Învãţãmântului Superior şi Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice Universitare propun Ministerului Educaţiei Naţionale alocarea de fonduri corespunzãtoare pentru finanţarea instituţiilor de învãţãmânt superior de stat. Consiliul Naţional de Finanţare a Învãţãmântului Superior şi Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice Universitare, ca organisme consultative de specialitate, au personal propriu şi sunt finanţate de la bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale. (9) Fondurile pentru burse şi protecţia socialã a studenţilor se aloca în funcţie de numãrul de studenţi şi doctoranzi de la învãţãmântul de zi, fãrã taxa de studii. (10) Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor de învãţãmânt superior de stat se aproba de Ministerul Educaţiei Naţionale, dupã adoptarea bugetului de stat, prin ordin al ministrului. (11) Soldurile rãmase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevãzut în contractul institutional, precum şi soldurile aferente cercetãrii ştiinţifice universitare şi veniturile extrabugetare rãmân la dispoziţia instituţiilor de învãţãmânt superior şi se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei, fãrã vãrsãminte la bugetul de stat şi fãrã afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat pentru anul urmãtor. (12) Indicatorii sintetici din execuţia bugetarã a instituţiilor de învãţãmânt superior se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. ART. 172 (1) Elevii şi studenţii de la cursurile de zi din învãţãmântul de stat pot beneficia de burse de performanta, de merit, burse de studiu şi burse de ajutor social. (2) Elevii şi studenţii pot beneficia de burse pe baza de contract încheiat cu agenţi economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bãnci în condiţiile legii. (3) Bursele acordate elevilor din învãţãmântul preuniversitar se suporta din bugetul de stat. (4) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanta, de merit, de studiu şi de ajutor social se stabilesc anual, în consiliile de administraţie ale inspectoratelor şcolare şi în senatele universitare, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuãrii de cãtre elevi şi studenţi a activitãţilor şcolare şi universitare. Bursele de care beneficiazã elevii şi studenţii sunt indexabile. Cuantumul minim al bursei studenţilor trebuie sa acopere cheltuielile de cazare şi de masa. (5) Elevii, studenţii şi cursanţii strãini pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale. (6) Ministerul Educaţiei Naţionale acorda anual un numãr de burse pentru doctorat cu durata de 4 ani instituţiilor care organizeazã aceasta forma de învãţãmânt. Bursele se obţin prin concurs, la nivelul instituţiilor de învãţãmânt superior. Bursierii, pe perioada bursei, au drepturile şi obligaţiile profesionale ale unui preparator universitar. Activitatea respectiva constituie vechime în munca. (7) Ministerul Educaţiei Naţionale acorda anual burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în strãinãtate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional. (8) La concursurile pentru obţinerea burselor prevãzute la alin. (6) şi (7) pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învãţãmânt superior de stat şi cei ai instituţiilor de învãţãmânt superior particular acreditate. ART. 173 (1) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, cãminelor şi cantinelor, destinate elevilor şi studenţilor, se acoperã din veniturile proprii ale unitãţilor şi instituţiilor de învãţãmânt respective; ele se completeazã cu subvenţii acordate din bugetul de stat şi din bugetele locale. (2) Instituţiile de învãţãmânt superior de stat asigura, pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevãzutã în planurile de învãţãmânt, cheltuielile de masa, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfãşoarã în afarã centrului universitar respectiv. (3) Documentaţia tehnica şi materialele pentru construcţii destinate învãţãmântului de stat şi celui particular acreditat, precum şi achiziţionarea de aparatura, utilaje, fond de carte, publicaţii şi dotãri pentru procesul didactic sunt scutite de T.V.A. şi de taxe vamale. ART. 174 Pentru învãţãmântul de stat preşcolar, primar şi gimnazial se asigura gratuit manualele şcolare. Beneficiazã de aceeaşi gratuitate şi elevii din învãţãmântul profesional şi liceal ai cãror pãrinţi au venitul lunar, pe membru de familie, egal sau mai mic decât salariul minim brut pe economie. ART. 175 Preşcolarii, elevii şi studenţii beneficiazã de asistenta medicalã şi psihologicã gratuita în cabinete medicale şi psihologice şcolare ori în policlinici şi unitãţi spitaliceşti de stat. ART. 176 (1) Elevii şi studenţii beneficiazã de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafata şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot timpul anului calendaristic. (2) Elevii şi studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiazã de gratuitate pentru categoriile de transport prevãzute la alin. (1). (3) Elevii şi studenţii beneficiazã de tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, opera, film şi la alte manifestãri culturale şi sportive organizate de instituţii publice. (4) De prevederile acestui articol beneficiazã, de asemenea, elevii şi studenţii din învãţãmântul particular acreditat. (5) Elevii şi studenţii etnici romani din afarã graniţelor tarii, bursieri ai statului roman, beneficiazã de gratuitate la toate manifestãrile prevãzute la alin. (3). (6) Instituţiile de învãţãmânt superior au dreptul de a acorda, în afarã cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diploma de bacalaureat primiţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatul universitar. ART. 177 (1) Activitãţile extraşcolare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive -, precum şi cele pentru elevii capabili de performanţe superioare sunt finanţate de la bugetul public naţional, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. În acest scop se pot folosi şi alte surse de finanţare. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihna ale elevilor şi studenţilor. ART. 178 Instituţiile şi unitãţile de învãţãmânt pot primi donaţii din ţara şi din strãinãtate, în conformitate cu legea, dacã servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învãţãmânt şi dacã nu sunt contrare intereselor statului roman.
TITLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 179 (1) Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã. (2) Împiedicarea persoanelor abilitate de a efectua controlul instituţiilor sau al unitãţilor de învãţãmânt constituie, dupã caz, abatere disciplinarã ori contravenţionalã sau infracţiune. Constatarea contravenţiei sau a infracţiunii şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre autoritãţile abilitate. ART. 180 (1) Pãrintele sau tutorele legal instituit are dreptul de a alege forma de învãţãmânt şi felul educaţiei copilului minor. (2) Pãrintele sau tutorele legal instituit este obligat sa ia mãsuri pentru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului în învãţãmântul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi, din culpa pãrintelui sau a tutorelui legal instituit, constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda între 500.000 lei şi 2.000.000 lei. (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii se fac de cãtre autoritãţile prevãzute la art. 179 alin. (2). ART. 181 Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. ART. 182 Asupra dreptului copilului minor de a urma învãţãmântul obligatoriu în limba romana sau în limba unei minoritãţi naţionale hotãrãşte pãrintele sau tutorele legal instituit. ART. 183 Pana la elaborarea legii speciale de acreditare a unitãţilor învãţãmântului particular preuniversitar criteriile şi standardele de evaluare şi acreditare se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, în baza prezentei legi. ART. 184 Ministerul Educaţiei Naţionale poate infiinta organe de specialitate în subordinea sa, potrivit legii. ART. 185 Activitatea de cercetare ştiinţificã finanţatã de la bugetul de stat, desfasurata de personalul didactic, este remuneratã în raport cu salariul orar corespunzãtor funcţiei didactice, dacã în contract nu exista alte prevederi. ART. 186 Depãşirea duratei învãţãmântului universitar gratuit, corespunzãtor art. 62 şi 67, se suporta de studenţi, cu excepţia celor care au avizul comisiei medicale şi aprobarea senatului universitar, conform reglementãrilor legale. ART. 187 Statutul profesional al absolvenţilor de colegii universitare se stabileşte de cãtre Ministerul Educaţiei Naţionale împreunã cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în termen de 6 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României. ART. 188 Carta universitarã nu poate avea prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv. ART. 189 Examenul de capacitate şi examenul de bacalaureat se susţin conform prevederilor prezentei legi, începând cu prima sesiune organizatã dupã intrarea în vigoare a acesteia. ART. 190 (1) Prezenta lege intra în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României*). Pe data intrãrii în vigoare a <>legii se abroga Legea educaţiei şi învãţãmântului nr. 28/1978 , precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. (2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României Ministerul Educaţiei Naţionale elaboreazã regulamentele care decurg din aplicarea acestei legi şi stabileşte mãsuri tranzitorii. ------------------- *) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare. -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
