Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Conventiei asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 21 octombrie 1994
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
Se ratifica Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993.
ART. 2
În temeiul art. 6 pct. 1 din convenţie se desemneazã Comitetul Roman pentru Adoptii ca autoritate centrala insarcinata sa aducã la îndeplinire obligaţiile impuse prin convenţie.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 12 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
RADU BERCEANU
CONVENŢIE
asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale*)
(încheiatã la 29 mai 1993 la Haga)
Statele semnatare ale prezentei convenţii,
recunoscind ca, pentru inflorirea armonioasã a personalitãţii sale, copilul trebuie sa creascã într-un mediu familial, într-un climat de fericire, de iubire şi de înţelegere,
reamintind ca fiecare stat ar trebui sa ia, cu prioritate, mãsuri corespunzãtoare pentru a permite menţinerea copilului în familia sa de origine,
recunoscind ca adoptia internationala poate prezenta avantajul de a oferi o familie permanenta copilului pentru care nu poate fi gasita o familie potrivita în statul sau de origine,
convinse de necesitatea luãrii de mãsuri care sa garanteze ca adoptiile internaţionale se infaptuiesc în interesul superior al copilului şi respectarea drepturilor sale fundamentale, precum şi pentru prevenirea rapirii, vinzarii sau traficului de copii,
dornice sa stabileascã, în acest scop, dispoziţii comune ţinînd seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaţionale, în special prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, şi prin Declaraţia Naţiunilor Unite asupra principiilor sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunei stãri a copiilor, privite îndeosebi din punctul de vedere al practicilor în materie de adopţie şi de plasament familial de plan naţional şi internaţional (Rezoluţia Adunãrii Generale nr. 41/85 din 3 decembrie 1986),
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
CAP. 1
Cimpul de aplicare a convenţiei
ART. 1
Prezenta convenţie are drept obiect:
a) sa stabileascã garanţii pentru ca adoptiile internaţionale sa se infaptuiasca în interesul superior al copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi sînt recunoscute în dreptul internaţional;
b) sa instaureze un sistem de cooperare între statele contractante pentru a asigura respectul acestor garanţii şi sa previnã astfel rapirea, vînzarea sau traficul de copii;
c) sa asigure recunosterea în statele contractante a adopţiilor realizate potrivit convenţiei.
ART. 2
1. Convenţia se aplica în cazul în care un copil avînd resedinta obişnuitã într-un stat contractant (statul de origine) a fost, este sau urmeazã a fi deplasat cãtre un alt stat contractant (statul primitor), fie dupã adoptia sa în statul de origine de cãtre soţi sau de cãtre o persoana avînd resedinta obişnuitã un statul primitor, fie în vederea unei asemenea adoptii în statul primitor sau în statul de origine.
2. Convenţia priveşte numai adoptiile ce stabilesc o legatura de filiatie.
ART. 3
Convenţia înceteazã sa se aplice dacã acceptarile prevãzute la art. 17 lit.c) nu au fost date înainte ca sa fi atins copilul virsta de optsprezece ani.
CAP. 2
Condiţiile adopţiilor internaţionale
ART. 4
Adoptiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decît dacã autoritãţile competente ale statului de origine:
a) au stabilit ca copilul este adoptabil;
b) au constatat, dupã luarea în considerare a posibilitãţilor plasamentului copilului în statul sau de origine, ca o adopţie internationala corespunde interesului superior al copilului;
c) s-au asigurat ca:
1. persoanele, instituţiile şi autoritãţile al cãror consimtamint este cerut pentru adopţie au primit sfaturile necesare şi au fost corespunzãtor informate asupra consecinţelor consimtamintului lor, în special asupra menţinerii sau ruperii, ca urmare a unei adoptii, a legãturilor de drept între copil şi familia sa de origine;
2. şi-au dat în mod liber consimţãmîntul în formele legale cerute şi ca acest consimtamint a fost dat sau constatat în scris;
3. consimtamintele nu au fost obţinute prin contraplata sau contraprestatie de orice fel şi ca au fost retrase; şi
4. consimţãmîntul mamei, dacã este cerut, nu a fost dat decît dupã naşterea copilului; şi
d) s-au asigurat, ţinînd seama de virsta şi de maturitatea copilului, ca:
1. acesta s-a bucurat de sfaturi şi a fost bine informat asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimtamintului sau la adopţie, dacã acesta este cerut;
2. dorintele şi pãrerile copilului au fost luate în considerare;
3. consimţãmîntul copilului la adopţie, cînd este cerut, s-a dat în mod liber, în formele legal cerute şi ca acest consimtamint a fost dat sau constatat în scris; şi
4. acest consimtamint nu a fost obţinut prin contraplata sau contraprestatie de orice fel.
ART. 5
Adoptiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decît dacã autoritãţile componente ale statului major:
a) au constatat ca viitorii pãrinţi adoptivi sînt corespunzatori şi apţi sa adopte;
b) s-au asigurat ca viitorii pãrinţi adoptivi s-au bucurat de sfaturile necesare; şi
c) au constatat ca copilul este sau va fi autorizat sa între şi sa locuiascã permanent în acest stat.
CAP. 3
Autoritãţi centrale şi organisme agreate
ART. 6
1. Fiecare stat contractant desemneazã o autoritate centrala insarcinata sa aducã la îndeplinire obligaţiile ce-i sînt impuse prin convenţie.
2. Un stat federal, un stat în care mai multe sisteme de drept se afla în vigoare sau un stat avînd unitãţi teritoriale autonome este liber sa desemneze mai mult de o autoritate centrala şi sa specifice întinderea teritorialã sau personalã a funcţiilor lor. Statul care se foloseşte de aceasta facultate desemneazã autoritatea centrala cãreia îi poate fi adresatã orice comunicare spre a fi transmisã autoritãţii centrale competente în cadrul acestui stat.
ART. 7
1. Autoritãţile centrale vor trebui sa coopereze între ele şi sa promoveze o colaborare între autoritãţile competente ale statelor lor pentru a asigura protecţia copiilor şi sa realizeze celelalte obiective ale convenţiei.
2. Ele iau în mod direct toate mãsurile corespunzãtoare pentru:
a) a pune la dispoziţie informaţii asupra legislaţiei statelor lor în materie de adopţie şi alte informaţii generale, precum statistici şi formulare tip;
b) a se informa reciproc asupra functionarii convenţiei şi, în mãsura posibilului, a inlatura obstacolele în aplicarea sa.
ART. 8
Autoritãţile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autoritãţilor publice, toate mãsurile corespunzãtoare pentru a preveni cistigurile materiale necuvenite cu prilejul unei adoptii şi a impiedica orice practica centrala obiectivelor convenţiei.
ART. 9
Autoritãţile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autoritãţilor publice sau al unor organisme agreate corespunzãtor în statul lor, toate mãsurile cuvenite, în special pentru:
a) a aduna, a pãstra şi a efectua schimb de informaţii referitoare la situaţia copilului şi a viitorilor pãrinţi adoptivi, în mãsura necesarã încheierii adopţiei;
b) a înlesni, a urmãri şi a activiza procedura în vederea adopţiei;
c) a promova în statele lor dezvoltarea unor servicii de îndrumare şi de urmãrire în continuare a adopţiei;
d) a efectua schimburi de rapoarte generale de evaluare asupra experientelor în materie de adopţie internationala;
e) a rãspunde, în mãsura permisã prin legea statului lor, cererilor avînd ca obiect informaţii asupra unei situaţii speciale privind adoptia, formulate de alte autoritãţi centrale sau de autoritãţi publice.
ART. 10
Pot beneficia de agrement şi îl pot pãstra numai organismele care demonstreaza aptitudinile lor de a înlesni în mod corect misiunile ce li s-ar putea incredinta.
ART. 11
Un organism agreat urmeazã:
a) sa urmãreascã exclusiv scopuri nelucrative în condiţiile şi în limitele fixate de autoritãţile competente ale statului de agrement;
b) sa fie condus şi girat de cãtre persoane calificate prin integritatea lor morala, pregãtire profesionalã sau experienta pentru a acţiona în domeniul adopţiei internaţionale; şi
c) sa fie sub supravegherea unor autoritãţi competente ale acestui stat în ceea ce priveşte alcãtuirea, funcţionarea şi situaţia sa financiarã.
ART. 12
Un organism agreat într-un stat contractant nu va putea acţiona într-un alt stat contractant decît dacã autoritãţile componente ale celor doua state l-au autorizat.
ART. 13
Desemnarea de cãtre autoritãţile centrale şi, dacã este cazul, întinderea funcţiilor lor, precum şi numele şi adresa organismelor agreate se comunica de cãtre fiecare stat contractant Biroului permanent al Conferintei de la Haga de drept internaţional privat.
CAP. 4
Condiţii procedurale ale adopţiei internaţionale
ART. 14
Persoanele cu resedinta obişnuitã într-un stat contractant care doresc sa adopte un copil a cãrui resedinta obişnuitã este situata în alt stat contractant, urmeazã sa se adreseze autoritãţii centrale a statului în care au resedinta obişnuitã.
ART. 15
1. Dacã autoritatea centrala a statului primitor considera ca reclamanţii sînt calificaţi şi apţi sa adopte, întocmeşte un raport cuprinzînd informaţii cu privire la identitatea lor, capacitatea legalã şi aptitudinile lor de a adopta, situaţia lor personalã, familialã şi medicalã, mediul social, motivele care îi determina, aptitudinea de a-şi asuma o adopţie internationala, precum şi cu privire la copiii pe care ar fi apţi sa-i ia în sarcina lor.
2. Ea transmite raportul autoritãţii centrale a statului de origine.
ART. 16
1. Dacã autoritatea centrala a statului de origine considera ca copilul este adoptabil:
a) ea întocmeşte un raport cuprinzînd informaţii asupra copilului privind identitatea, adoptabilitatea, mediul sau social, evoluţia personalã şi familialã, trecutul sau medical şi al familiei sale, precum şi cu privire la necesitãţile sale speciale;
b) tine seama, în modul cuvenit, de condiţiile de educaţie a copilului, precum şi de originea sa etnicã, religioasã şi culturalã;
c) se asigura ca consimtamintele vizate la art. 4 au fost obţinute; şi
d) constata, în special pe baza rapoartelor privind copilul şi pe viitorii pãrinţi adoptivi, ca plasarea avutã în vedere este în interesul superior al copilului.
2. Ea transmite autoritãţii centrale a statului primitor raportul sau asupra copilului, dovada consimtamintelor cerute şi motivarea avizului sau privitor la plasare, acordind atentie sa nu se dezvaluie identitatea mamei şi a tatãlui, dacã în statul de origine aceasta identitate nu poate fi divulgatã.
ART. 17
Orice hotãrîre de încredinţare a unui copil unor viitori pãrinţi adoptivi nu se poate lua în statul de origine decît:
a) dacã autoritatea centrala a acestui stat s-a asigurat de acordul viitorilor pãrinţi adoptivi;
b) dacã autoritatea centrala a statului primitor a încuviinţat aceasta hotãrîre, atunci cînd legea acestui stat sau autoritatea centrala a statului de origine o cere;
c) dacã autoritãţile centrale ale celor doua state au încuviinţat ca procedura în vederea adopţiei sa urmeze mai departe; şi
d) dacã s-a constatat, conform art. 5, ca viitorii pãrinţi adoptivi sînt calificaţi şi apţi sa adopte şi ca copilul este sau va fi autorizat sa între şi sa locuiascã permanent în statul primitor.
ART. 18
Autoritãţile centrale ale celor doua state vor lua toate mãsurile necesare astfel încît copilul sa primeascã încuviinţarea de ieşire din statul de origine, precum şi pe cea de intrare şi de a locui permanent în statul primitor.
ART. 19
1. Deplasarea copilului spre statul primitor nu poate avea loc în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 17.
2. Autoritãţile centrale ale celor doua state vegheazã ca deplasarea sa se efectueze în deplina siguranta, în condiţii corespunzãtoare şi, dacã este cu putinta, în compania pãrinţilor adoptivi sau a viitorilor pãrinţi adoptivi.
3. Dacã aceasta deplasare nu va avea loc, rapoartele prevãzute la art. 15 şi 16 se vor restitui autoritãţilor expeditoare.
ART. 20
Autoritãţile centrale se informeazã reciproc asupra procedurii de adopţie şi a mãsurilor luate pentru a fi dusa pînã la capãt, precum şi asupra desfãşurãrii perioadei probatorii, cînd aceasta este cerutã.
ART. 21
1. Cînd adoptia urmeazã sa aibã loc dupã deplasarea copilului în statul primitor şi autoritatea centrala a acestui stat considera ca menţinerea copilului în familia primitoare nu mai este în interesul sau superior, ia mãsurile utile protecţiei copilului, urmãrind, în special:
a) sa reia copilul de la persoanele care doreau sa-l adopte şi sa îngrijeascã provizoriu de el;
b) consultindu-se cu autoritatea centrala a statului de origine, sa asigure fãrã intirziere un nou plasament al copilului în vederea adopţiei sale sau, dacã nu este posibil, o încredinţare alternativa de durata; o adopţie nu se poate realiza decît dacã autoritatea centrala a statului de origine a fost instiintata în modul convenit privitor la noii pãrinţi adoptivi;
c) în ultima instanta, sa asigure înapoierea copilului, dacã interesul sau o cere.
2. Ţinînd seama, în special, de virsta şi de maturitatea copilului, acesta va fi consultat şi, dacã este cazul, se va obţine consimţãmîntul sau cu privire la mãsurile ce se vor lua conform prezentului articol.
ART. 22
1. Funcţiile conferite autoritãţii centrale prin prezentul capitol pot fi exercitate de cãtre autoritãţi publice sau organisme agreate potrivit cap. III, în mãsura prevãzutã în legea statului sau.
2. Un stat contractant poate declara depozitarului convenţiei ca funcţiile conferite autoritãţii centrale prin art. 15-21 pot, de asemenea, sa fie exercitate în acest stat, în mãsura prevãzutã de lege şi sub controlul autoritãţilor competente ale acestui stat, de cãtre organisme sau persoane care:
a) îndeplinesc condiţiile de moralitate, de competenta profesionalã, de experienta şi de responsabilitate cerute de acest stat; şi
b) sînt calificate prin integritatea lor morala şi prin pregãtirea profesionalã sau experienta lor sa acţioneze în domeniul adopţiei internaţionale.
3. Statul contractant care face declaraţia prevãzutã la paragraful 2 informeazã cu regularitate Biroul permanent al Conferintei de la Haga de drept internaţional privat cu privire la numele şi adresele acestor organisme şi persoane.
4. Un stat contractant poate declara depozitarului convenţiei ca adoptiile copiilor a cãror resedinta obişnuitã este situata pe teritoriul sau nu se pot realiza decît dacã funcţiile conferite autoritãţilor centrale sînt exercitate potrivit paragrafului 1.
5. Cu toate acestea, orice declaraţie efectuatã potrivit paragrafului 2, rapoartele prevãzute la art. 15 şi 16 vor fi, în toate cazurile, întocmite sub rãspunderea autoritãţii centrale sau a altor autoritãţi sau organisme conform paragrafului 1.
CAP. 5
Recunoaşterea şi efectele adopţiei
ART. 23
1. O adopţie certificatã conform convenţiei de cãtre autoritatea competenta a statului contractant în care a avut loc este recunoscuta de drept în celelalte state contractante. Certificatul va specifica cînd şi de cãtre cine au fost date acceptarile prevãzute în art. 17 lit. c).
2. Orice stat contractant, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, vor notifica depozitarului convenţiei identitatea şi funcţiile autoritãţii sau autoritãţilor care, în acest stat, sînt competente sa elibereze certificatul. El va notifica, de asemenea, orice modificare în desemnarea acestor autoritãţi.
ART. 24
Recunoaşterea unei adoptii nu poate fi refuzatã într-un stat contractant decît dacã adoptia este în mod vadit contrarã ordinii sale publice, ţinînd seama de interesul superior al copilului.
ART. 25
Orice stat contractant poate declara depozitarului convenţiei ca nu va fi ţinut sa recunoascã, în virtutea acesteia, adoptiile fãcute în baza unui acord încheiat în aplicarea art. 39 paragraful 2.
ART. 26
1. Recunoaşterea adopţiei implica recunoaşterea:
a) legãturii de filiatie între copii şi pãrinţii sau adoptivi;
b) rãspunderii pãrinteşti a pãrinţilor adoptivi fata de copil;
c) ruperii legãturii preexistente de filiatie între copil şi mama şi tatãl sau, dacã adoptia produce acest efect în statul contractant unde a avut loc.
2. Dacã adoptia are drept efect ruperea legãturii preexistente de filiatie, copilul se bucura, în statul primitor şi în oricare alt stat contractant unde adoptia este recunoscuta, de drepturi echivalente celor care rezulta din adoptiile care produc acest efect în fiecare dintre aceste state.
3. Paragrafele precedente nu aduc atingere aplicãrii oricãrei dispoziţii mai favorabile copilului, în vigoare în statul contractant care recunoaşte adoptia.
ART. 27
1. Cînd adoptia facuta în statul de origine nu are drept efect ruperea legãturii de filiatie preexistenta, ea poate, în statul primitor care recunoaşte adoptia potrivit convenţiei, sa fie schimbatã într-o adopţie care produce acest efect:
a) dacã dreptul statului primitor o permite; şi
b) dacã consimtamintele prevãzute la art. 4 lit. c) şi d) au fost sau sînt date în vederea unei atare adoptii.
2. Articolul 23 se aplica hotãrîrii de schimbare.
CAP. 6
Dispoziţii generale
ART. 28
Convenţia nu deroga de la legile statului de origine care cer ca adoptia unui copil cu resedinta obişnuitã în acest stat trebuie sa se facã în acest stat sau care interzic plasamentul copilului în statul primitor sau deplasarea lui înspre acest stat mai înainte de adoptia lui.
ART. 29
Nici un contract între viitorii pãrinţi adoptivi şi pãrinţii copilului sau orice alta persoana cãreia i-a fost încredinţat nu poate avea loc atît timp cît dispoziţiile art. 4 lit. a)-c) şi ale art. 5 lit. a) nu au fost respectate, afarã dacã adoptia are loc între membrii aceleiaşi familii sau dacã condiţiile fixate de cãtre autoritatea competenta a statului de origine sînt îndeplinite.
ART. 30
1. Autoritãţile competente ale unui stat contractant vegheazã sa se pãstreze informaţiile pe care le deţin cu privire la originea copilului, în special cele în legatura cu identitatea mamei şi a tatãlui sau, precum şi datele asupra trecutului medical al copilului şi al familiei sale.
2. Ele asigura accesul copilului sau al reprezentantului sau la aceste informaţii, cu îndrumãri corespunzãtoare, în mãsura permisã de legea statului lor.
ART. 31
Sub rezerva prevederilor art. 30, datele personale adunate sau transmise conform convenţiei, îndeosebi cele vizate de art. 15 şi 16, nu pot fi folosite în alte scopuri decît acelea pentru care au fost strinse sau transmise.
ART. 32
1. Nimeni nu poate obţine un cistig material necuvenit dintr-o activitate privind o adopţie internationala.
2. Se pot cere şi plati numai cheltuielile ocazionate, inclusiv onorariile rezonabile ale persoanelor care au luat parte la adopţie.
3. Şefii, administratorii şi salariaţii unor organisme care participa la o adopţie nu pot primi o remunerare disproportionata în raport cu serviciile aduse.
ART. 33
Orice autoritate competenta, care constata ca una dintre dispoziţiile convenţiei a fost sau risca în mod vadit sa fie incalcata, informeazã de îndatã autoritatea centrala a statului sau. Acestei autoritãţi centrale îi revine rãspunderea de a veghea sa fie luate mãsurile corespunzãtoare.
ART. 34
Dacã autoritatea competenta a statului destinatar al unui document cere, se va transmite o traducere certificatã conform. În afarã cazului de scutire, cheltuielile de traducere sînt în sarcina viitorilor pãrinţi adoptivi.
ART. 35
Autoritãţile competente ale statelor contractante acţioneazã cu rapiditate în procedurile de adopţie.
ART. 36
Cît priveşte un stat unde în materie de adopţie exista doua sau mai multe sisteme de drept aplicabile în unitãţi teritoriale diferite:
a) orice referire la resedinta obişnuitã în acest stat vizeazã resedinta obişnuitã într-o unitate teritorialã a acestui stat;
b) orice referire la legea acestui stat vizeazã legea în vigoare în unitatea teritorialã respectiva;
c) orice referire la autoritãţile competente sau la autoritãţile publice ale acestui stat vizeazã autoritãţile abilitate sa acţioneze în unitatea teritorialã în cauza;
d) orice referire la organismele agreate ale acestui stat vizeazã organismele agreate în unitatea teritorialã în cauza.
ART. 37
Cît priveşte un stat în care în materie de adopţie exista doua sau mai multe sisteme de drept aplicabile unor cetegorii diferite de persoane, orice referire la legea acestui stat vizeazã sistemul de drept desemnat prin dreptul acestuia.
ART. 38
Un stat în care diferite unitãţi teritoriale au reguli proprii de drept în materie de adopţie nu va fi ţinut sa aplice convenţia cînd un stat al cãrui sistem de drept este unificat nu ar fi ţinut sa o aplice.
ART. 39
1. Convenţia nu deroga de la instrumentele internaţionale la care statele contractante sînt pãrţi şi care cuprind dispoziţii referitoare la materiile reglementate prin prezenta convenţie, afarã dacã o declaraţie contrarã nu s-a fãcut de statele legate prin atare instrumente.
2. Orice stat contractant va putea încheia cu unul sau mai multe alte state contractante acorduri în vederea favorizãrii aplicãrii convenţiei în raporturi- le lor reciproce. Aceste acorduri nu vor putea deroga decît de la dispoziţiile art. 14-16 şi 18-21. Statele care vor fi încheiat asemenea acorduri le vor transmite în copie depozitarului convenţiei.
ART. 40
Nici o rezerva la convenţie nu poate fi încuviinţatã.
ART. 41
Convenţia se aplica de fiecare data cînd o cerere vizata conform art. 14 a fost primitã dupã intrarea în vigoare a convenţiei în statul de primire şi statul de origine.
ART. 42
Secretarul general al Convenţiei de la Haga de drept internaţional privat convoacã periodic o comisie specialã în vederea examinãrii functionarii practice a convenţiei.
CAP. 7
Clauze finale
ART. 43
1. Convenţia este deschisã semnãrii statelor care erau membre ale Conferintei de la Haga de drept internaţional privat la data celei de-a saptesprezecea sesiuni a sa şi celorlalte state care au participat la aceasta sesiune.
2. Ea va fi ratificatã, acceptatã sau aprobatã şi instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune pe lîngã Ministerul Afacerilor Externe al Olandei, depozitar al convenţiei.
ART. 44
1. Orice alt stat va putea adera la convenţie dupã intrarea sa în vigoare în temeiul art. 46 paragraful 1.
2. Instrumentul de aderare se va depune pe lîngã depozitar.
3. Aderarea nu va avea efect decît în raporturile dintre statul care adera şi statele contractante care nu vor fi ridicat obiectie impotriva sa înãuntrul a 6 luni de la primirea notificãrii prevãzute la art. 48 lit. b). O atare obiectie va putea fi, de asemenea, ridicatã de cãtre orice stat în momentul unei ratificãri, acceptãri sau aprobãri a convenţiei, ulterioara aderãrii. Aceste obiecţii se vor notifica depozitarului.
ART. 45
1. Un stat care cuprinde doua sau mai multe unitãţi teritoriale, în care se aplica materiilor guvernate prin aceasta convenţie sisteme de drept diferite, va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unitãţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele, şi va putea oricind sa modifice aceasta declaraţie, fãcînd o noua declaraţie.
2. Aceste declaraţii vor fi notificate depozitarului şi vor indica în mod expres unitãţile teritoriale cãrora li se aplica convenţia.
3. Dacã un stat nu face vreo declaraţie în temeiul prezentului articol, convenţia se va aplica ansamblului teritoriului acestui stat.
ART. 46
1. Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni dupã depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare prevãzut la art. 43.
2. Dupã aceasta, convenţia va intra în vigoare:
a) pentru fiecare stat care ratifica, accepta sau aproba ulterior sau care adera, în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni dupã depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
b) pentru unitãţile teritoriale la care convenţia a fost extinsã potrivit art. 45, în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni dupã notificarea vizata la acest articol.
ART. 47
1. Orice stat parte la convenţie va putea sa o denunţe printr-o notificare adresatã în scris depozitarului.
2. Denunţarea va produce efect din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 12 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre depozitar. Cînd o perioada mai lungã pentru producerea efectului denunţãrii este specificatã în notificare, denunţarea va produce efect la expirarea perioadei respective dupã data primirii notificãrii.
ART. 48
Depozitarul va notifica statelor membre ale Conferintei de la Haga de drept internaţional privat, celorlalte state care au participat la cea de-a saptesprezecea sesiune, precum şi statelor care vor fi aderat potrivit dispoziţiilor art. 44:
a) semnãturile, ratificarile, acceptarile şi aprobãrile vizate la art. 43;
b) aderarile şi obiecţiile la aderari, vizate la art. 44;
c) data la care convenţia va intra în vigoare potrivit art. 46;
d) declaraţiile şi desemnarile menţionate la art. 22, 23, 25 şi 45;
e) acordurile menţionate la art. 3;
f) denuntarile vizate la art. 47.
Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Haga la 29 mai 1993, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Guvernului Olandei şi de pe care o copie certificatã conform se va inmina, pe cale diplomaticã, fiecãruia dintre statele membre ale Conferintei de la Haga de drept internaţional privat la data celei de-a saptesprezecea sesiuni, precum şi fiecãrui alt stat care a participat la aceasta sesiune.
----------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
